3544 marti 27 iun 2023

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!

Ziarul Vaii J iului

Director: Cătălin DOCEA

Curs valutar:

1€ = 4,9556 lei

1$ = 4,5473 lei

1₤ = 5,7899 lei

Secvenţe din cadrul Conferinţei pe tema industriei ospitalităţii din Valea Jiului, organizată de ACIVJ la Biblioteca Universităţii din Petroşani

Intervenția lui Emil Părău, cel mai important investitor în turismul din Straja și Pasul Vâlcan

Omul de afaceri lupenean, Emil Părău, unul dintre cei mai implicaţi investitori în turismul din Valea Jiului, din staţiunile Straja și Pasul Vâlcan, sau din zona Câmpu lui Neag-Uricani, a fost primul care a luat cuvântul la dezbaterea pe tema industriei ospitalităţii de la Biblioteca Universităţii din Petroșani.

„În primul rând, vă mulţumesc domnule profesor că aţi venit la noi să ne prezentaţi din experienţa și cunoștinţele dumneavoastră! Eu vreau să vă spun că investesc în Valea Jiului din 1992. Am început cu exploatare-prelucrare lemne, iar din 1996, odată cu disponibilizările din sectorul minier, am trecut să investim în turism. Părea atunci un vis,

însă acum se pare că acest vis poate să devină realitate. Am reușit să facem în Straja o staţiune de 3.000 de locuri de cazare. Bineînţeles cu toţii din staţiune am făcut multe greșeli la început, pentru că nu aveam atunci cunoștinţele de bază să facem turism. Zona Văii Jiului fiind o zonă monoindustrială, toată lumea vorbea numai de cărbune. Noi am încercat să vorbim și de turism, să facem turism, am întâmpinat mari greutăţi pentru că aveam oameni nepregătiţi pentru treaba aceasta, neșcolarizaţi, iar aici mă refer la ospătari și bucătari. Primele cursuri de ospătari și bucătari s-au făcut în Valea Jiului abia în anii 2000. Am făcut însă așa cum am putut, cred că nici acum nu reușim să fim la nivelul care ar trebui, dar cred că turismul este o alternativă în Vale la minerit. Am crezut mereu în asta și toţi cei care suntem aici în sală am investit în turism și toţi credem că

Căutăm coleg(ă)!

Dacă ai determinarea şi priceperea ca, zi de zi (de luni până vineri, în datele de apariţie a ediţiei tipărite), să poţi aduce în paginile Ziarului Văii Jiului savoarea unor interviuri / convorbiri pe teme de actualitate (şi nu numai) cu personalităţi din zonă, credem că eşti persoana potrivită. Aşteptăm să ne spui, prin e-mail către office@zvj.ro, de ce crezi tu că eşti persoana potrivită. Dacă te pricepi, sigur te angajăm. Ce zici?

PS: Poţi să ai şi un alt job în paralel, nu ne încurcă.

Așa cum vă spuneam în ediția trecută, continuăm astăzi cu ultima parte a dezbaterii pe tema turismului, organizată de Asociația Oamenilor de Afaceri din Valea Jiului vinerea trecută la Biblioteca Universității din Petroșani, în prezența invitatului special, prof.univ.dr.ec.

Iunius Florian Ray, un elvețian de origine română din Brașov, stabilit de o jumătate de viață în Lausanne, considerat azi a fi unul dintre profesioniștii de bază elvețieni și europeni în materie de industrie ospitalieră și de programe dezvoltate în domeniu.

pentru

putem să facem ceva în zona noastră. Suntem convinși că nu putem singuri, doar împreună vom reuși probabil să facem ceva aici, iar alături de noi au început să mai vină ceva investiţii și din partea guvernului. Primăriile ne-au încurajat mereu să investim în turism și au venit alături de noi. Dar încă avem destule probleme. De exemplu, am văzut că în Elveţia învăţământul dual are și rezultate. Și aici în Valea Jiului sa început timid cu un învăţământ dual, dar rezultatele nu prea apar. Cei care merg să facă cursurile la învăţământul dual, în general sunt cei care nu reușesc la alte secţii, deci nu sunt cei care iubesc această meserie. Așadar, nu sunt aleși cei care doresc cu adevărat să facă această meserie de bucătar, de ospătar și așa mai departe. Aici aș dori, domnule profesor, să aflu ce ar trebui să se facă la noi în Valea Jiului, pentru ca să avem un personal bine pregătit

turism. Personalul nostru, din păcate, are o limită, nu este atât de bine pregătit în domeniu. Am văzut într-unul dintre discursurile dumneavoastră că ziceaţi că ospătarul nu este un transportator de marfă, cam așa ceva, deci să ducă o băutură sau o farfurie cu mâncare clientului, ci trebuie să fie legătura dintre client și bucătar. La noi, deocamdată, cam la 50% dintre noi, cei ce investim, ospătarii sunt niște transportatori de marfă. Deci, avem mult de lucrat la acest capitol. Este adevărat că fiecare dintre noi am căutat în zonă angajaţi, că nici nu ai de unde să aduci alţii. Dar tineri sunt care să vină din urmă și cred că ar trebui să-i pregătim și apoi să-i găsim și să-i angajăm. Dar aș vrea să aud mai multe de la dumneavoastră și poate reușiţi să ne deschideţi puţin minţile (…)”, a fost intervenţia lupeneanului Emil Părău.

(continuare în pagina 2)

Corneliu BRAN

(urmare din pagina 1)

Răspunsul profesorului Iunius Florian Ray adresat omului de afaceri Emil Părău

„(…) Vreau să explic în câteva cuvinte de ce sunt azi aici. Acum câteva luni, ambasada României în Elveţia m-a anunţat că vine o delegaţie parlamentară din România care vrea să vadă instituţii de învăţământ superioare și, în mod special, instituţii de învăţământ dual din Elveţia. Și a venit doamna deputat Intotero, cu o treabă

doar în România și să știţi că nu suntem noi chiar atât de originali și nu găsim ospătari buni doar noi. Nu-i găsim nici în Elveţia, nu-i găsim nici la Monaco, nu-i găsim nici prin S.U.A.(!) – este schimbarea pe care a accelerat-o pandemia în materie de priorităţi. O grămadă de meserii nu mai sunt în momentul de faţă atractive. Provocarea noastră cea mai mare este să convingem acest tineret că ceea ce poţi face tu cu mâna ta rămâne un bun pe viaţă, că meseria este brăţară de aur și nimeni n-o să ţi-o ia vreodată și oriunde vei fi, fie că ești la

politic plat de miliţii (miliţia nu este ceea ce era la noi înainte de 1989) –, adică de oameni voluntari, care se duc în politică și care au meseriile lor –oameni politici care nu se îmbogăţesc din politică. Din contră, pierd bani, dar dau din ei tot ce pot, deoarece reprezintă cu adevărat comunităţile din care fac parte! În Elveţia nu o să vedeţi niciodată ceea ce aţi văzut în Franţa pentru prelungirea vârstei de pensii! De ce? Simplu! Pentru că hotărăște poporul. Deci, parlamentul poate să voteze ce vrea, guvernul poate să voteze ce vrea și dă drumul la referendum. Nu vine Curtea Constituţională, poporul ia decizia! Noi am avut un referendum care nu se respectă! Așa ceva nu poate să înţeleagă nimeni! Un referendum

înseamnă că cel care te-a ales îţi spune ce vrea… nu ce vrei tu, alesul! Asta înseamnă democraţie! Și atunci ajungi la un popor responsabil. De ce nu se poate în Elveţia ca în Franţa, cum întrebam? Pentru că Franţa toţi se revoltă împotriva lui Macron, deci e licuriciul care ne ameninţă și ne-a zis ce să facem, deci să-l radem

Propunerea senatorului

Cristian Resmeriță: înființarea unei școli de ospitalitate româno-elevețiană în Valea Jiului

Senatorul Cristian Resmeriţă a venit în continuare, pe parcursul intervenţiei sale, cu o propunere interesantă, după ce a mulţumit profesorului Iunius Florian Ray, pentru că a acceptat să vină la această dezbatere și organizatorilor pentru această idee pusă în practică pe o temă de discuţii „foarte bună”:

„(…) V-am ascultat foarte atent și să știţi că și eu sunt un produs al învăţământului dual. Eu sunt electronist. Am învăţat la Lupeni la liceul tehnologic și am diplomă de electronist. Cu sistemul de educaţie am destulă experienţă, deoarece sunt profesor de fizică, am predat câţiva ani de zile și am postul în așteptare –fiindcă legea spune că putem să ne rezervăm posturile și ceea ce este sigur la mine este că, la un moment dat, am să mă reîntorc pe postul de profesor de fizică. O să încep și o să discut

pe care nu am mai văzut-o în România, în sensul că delegaţia avea câteun deputat din fiecare partid. Se poate așa ceva, să aduci deputaţi din fiecare partid? Uite că s-a putut, deși nu mi-a venit să cred. Și atunci am descoperit cu cei din delegaţie ce înseamnă învăţământ dual la nivel universitar în Elveţia. Și le-am a arătat o școală la nivel de locul întâi în lume, Universitatea Hotelieră de la Lausanne, care tocmai terminase ultima investiţie de 300 de milioane în campusul numărul unu din lume, astăzi, practic cel mai frumos campus universitar, în care vin studenţi din peste 120 de ţări și care termină cu o diplomă universitară în învăţământ de secţii aplicate, învăţământ dual (…).

Domnul Părău m-a flatat când a spus ce am spus eu, dar de curând am mai spus și altceva… Am spus că astăzi găsești mai ușor un director de hotel, chiar și un secretar de stat, decât un bun ospătar. Deci, asta este realitatea, și nu doar în România. Dacă mă întrebaţi ce este de făcut, primul lucru să nu credeţi că e vorba de infrastructură!

Toată lumea e convinsă că ne trebuie infrastructură… Nu e vorba de bani, nu e vorba de infrastructură, e vorba de oameni! Marea tragedie azi în lume – nu

Lupeni, că ești la Londra sau Paris, cu o meserie vei avea imediat un job. Pe când, dacă ai făcut înalte studii, ești academician, nu este așa de ușor întotdeauna. Cu o meserie ai o mobilitate extraordinară, cea mai mare aș zice, iar acest lucru trebuie promovat. Există un marketing al resurselor, de aici se începe practic tot astăzi. Dacă m-aţi fi întrebat înainte de pandemie, ziceam că se începe de la infrastructură etc. etc. Acum spun altcumva. Acum mulţi ani de zile, un post de televiziune naţional m-a întrebat care sunt cele trei priorităţi ale României după părerea mea? Acum, toată lumea vorbește de asta… Am zis: Prima e Educaţia, a doua e… Educaţia și a treia e… Educaţia. Dacă nu ai Educaţie, nu ai Sănătate! Dacă nu ai Educaţie, nu ai infrastructură. Dacă nu ai Educaţie, nu poţi să ai pretenţia să ai oameni politici buni, nu poţi să ai pretenţia să ai administratori buni, nu poţi să ai pretenţia să ai oameni de afaceri buni. Pentru că totul se construiește pe ceea ce știi să faci! Și vă dau un exemplu, care e foarte greu de generalizat, de ceea ce se întâmplă prin Elveţia – este o insulă foarte particulară, care după părerea mea este o ţară care merge ca un mecanism datorită sistemului politic. Un sistem

pe

licurici, în Elveţia eu votez! Deci, gospodina votează ce avion militar să cumpere Elveţia! Există deja o cultură civică ca să poate să se exprime. Și atunci apar lucruri că lumea a votat, 52%, pentru prelungirea vârstei de pensionare la femei. Poporul elveţian a zis Da. De asemenea, lumea a votat reducerea vacanţei, care venea după o iniţiativă care cerea se mărească vacanţa. Iar poporul a zis: Nu, de ce? Pentru că poporul știe că poate decide! (…), a fost o parte din amplul răspuns dat de profesorul româno-elveţian Iunius Florian Ray la solicitarea făcută de Emil Părău.

mai lejer, vă felicit și vă mulţumesc pentru că trataţi cu foarte mare seriozitate problemele pe care le avem. Dar și abordarea foarte relaxată este foarte importantă, pentru că ne daţi posibilitatea să ne exprimăm - și noi și cei din sală – în mod direct, o discuţie purtată în urma căreia să existe, poate, niște rezultate. Din discursul pe care dumneavoastră l-aţi avut la început, am încercat să reţin cât mai multe lucruri pe care să le discutăm împreună. Aţi discutat foarte mult despre politică. Nu trebuie să ne ascundem că în orice ţară și în orice formă de organizare politicul

Secvenţe din cadrul Conferinţei pe tema industriei ospitalităţii din Valea Jiului, organizată de ACIVJ la Biblioteca Universităţii din Petroşani

are un rol destul de important. Administraţia are, de asemenea, un rol foarte important. Ce vreau eu să vă asigur și pe dumneavoastră - și acum cei care sunt prezenţi aici sunt în cea mai mare parte din zonă și ne cunoaștem împreună – este că în momentul de faţă Valea Jiului este un fenomen – ca să zic așa – foarte prielnic din punct de vedere politic, pentru că există o unitate fără precedent. Și o spun uitându-mă la toată lumea, toţi cei care sunt prezenţi aici, azi, pot să confirme sau să infirme acest lucru. Sigur, domnule profesor, dragi participanţi la această întâlnire, pot să mai existe anumite înţepături, dar ele sunt doar niște înţepături, nimic mai mult. Noi avem aici, în Valea Jiului, în general, o relaţie atât de bună între noi, încât chiar ne ceartă câteodată șefii și ne spun: Băi, dar voi nu ziceţi nimic unii de alţii, de parcă lucraţi împreună! De asemenea, este un moment în care și partea politică și partea administrativă au o legătură foarte bună: deci, nu a existat nici un fel de proiect bun, viabil, din partea autorităţilor ori a oricui, care să nu primească sprijin. Sigur, raportat la numărul de locuitori din Vale angrenaţi la minerit, noi am plecat în această relaţie de foarte jos la un moment dat. Faptul că erau peste 50.000 de oameni conectaţi la industria minieră în 1990, aproape până în 1996 când a avut loc prima mare disponibilizare, ne-a dus puţin în jos, pentru că în momentul de faţă mai sunt nici 3.000 de oameni, cu aproximaţie, care lucrează în această industrie. Sigur, mulţi dintre oamenii care au lucrat la mină au ieșit la pensie. Dar să știţi că au fost și mulţi oameni care au fost păcăliţi de deciziile de la vremurile respective, alegând să plece din sistem prin disponibilizare, nereușind să mai revină ulterior la un standard de viaţă normal. În momentul de faţă, avem din nou premisele de a ne dezvolta zona și de a face faţă împreună, în condiţiile în care Valea Jiului are un mare potenţial turistic și nu numai, Valea Jiului este un teritoriu liber. Cunosc toţi primarii, pe toţi care sunt acum și pe toţi cei care au fost, oricine dorește să investească în Valea Jiului o poate face liniștit. Am auzit în alte zone de fel de fel de greutăţi pe care le întâmpină unii ce vor să investească, însă eu vă spun că în zona noastră oriunde, de la Petrila la Uricani, oricine dorește să investească, să facă un lucru bun, este primit foarte bine și nimeni nu-i pune nici un fel de piedici. Din acest punct de vedere nu există absolut nicio problemă. Eu zic că putem face în

așa fel încât cu toţii să ne dăm mâna. Mă bucură faptul că în momentul de faţă și oamenii de afaceri – toţi, că nu sunt oameni de afaceri importanţi și neimportanţi, domnule profesor, toţi sunt importanţi, chiar dacă doar unul este în afacere, este una importantă deoarece își dă lui de muncă, ceea ce nu-i puţin lucru – acţionează unitar în segmentul dezvoltarea Văii Jiului. Să știţi că eu am prins și momente, tot în politică fiind, când oamenii de afaceri și populaţia ne cereau să fim uniţi, să ducem Valea Jiului mai departe. Să facem niște lucruri comune. În momentul de faţă mă bucură faptul că noi avem o astfel de unitate. Și mă mai bucură faptul că noi avem deja în Vale o unitate generală! Și n-o spun ca să ne aflăm în treabă! Simt că fiecare om vrea să facă mai multe, mă bucură că o personalitate atât de puternică ca și dumneavoastră este prezentă astăzi, aici și sper ca în urma discuţiilor bune să și concretizăm anumite chestiuni. Eu cred că pentru noi, cei din Valea Jiului, ar fi foarte important să încercăm să realizăm ceva concret. Și stând pe scaun și ascultându-vă, m-am și gândit la eventualitatea unui parteneriat care să poate să existe între Valea Jiului –prin unităţile de Educaţie pe care le are, inspectorat școlar - și unitatea educaţională unde lucraţi în Elveţia. Un parteneriat care să creeze prima școală de ospitalitate în Valea Jiului! Nu știu în momentul de faţă forma juridică sau cum putem să facem. E clar, Valea Jiului are societăţi, aţi zis de Sorin, domnul Apostu, din industrie, domnul Dicu, face alte chestiuni, iar mulţi dintre cei prezenţi în sală sunt din industria turismului, foarte mulţi! E clar, industria turismului va înlocui ceva ce se pierde pe partea minieră, că înspre acolo ne duce și vom deveni o zonă turistică. Avem nevoie de personal calificat și eu cred că dacă am putea face cumva –firește și dacă și

administraţiile locale ar fi de acord, deși nu cred că n-ar putea fi –să încercăm, într-o formă sau alta, să facem un parteneriat între partea română și partea elveţiană pe care o reprezentaţi, astfel încât să dăm drumul ușor-ușor, la o școală a ospitalităţii. Unde tinerii și oamenii mai puţin tineri – care ar putea veni la această școală de peste tot, astfel Valea ar deveni prin această școală un pol de educaţie în acest domeniu pentru zona de vest a României”.

Primarul Tiberiu Iacob-Ridzi dorește unitate în gândire și proiecte între mediul politicoadministrativ și mediul de afaceri pentru dezvoltarea Văii

Jiului

Primarul Petroșaniului, Tiberiu IacobRidzi, este edilul care, alături de edilul din Lupeni cu Straja, pune mare preţ pe turismul local și pe dezvoltarea staţiunii Parâng. În aceste condiţii, fiind vorba și de o dezbatere pe tema turismului, edilul nu putea rata să nu se înscrie la cuvânt. Iată ce a avut de menţionat primarul din cel mai mare municipiu al Văii Jiului: „Mă bucur că sunteţi prezent azi la Petroșani și în Valea Jiului. Le cerem scuze antreprenorilor, fiindcă noi, politicienii, suntem obișnuiţi să vorbim mai mult, însă aţi spus niște lucruri extraordinare la început și cred că de aici trebuie să plecăm, legat de ceea ce se întâmplă în România în general.

Clasa politică este de vină de ceea ce se întâmplă în general în România, pentru că politicienii iau deciziile. Desigur, clasa politică nu este decât emanaţia a ceea ce poporul votează. Aţi folosit un cuvânt magic, e vorba de Educaţie, Elveţia fiind, dacă nu mă înșel, singura ţară din Europa care are democraţie directă și votează prin referendum. Dar vorbim de un popor educat, care știe ce să voteze și care nu se lasă manipulat! Cred că, revenind acum la România, ţara noastră are o mare problemă și dacă recunoaștem deschis treaba aceasta lucrurile o să înceapă să funcţioneze. Dacă întrebaţi 100 de oameni pe stradă, zece oameni sau măcar trei, ce lipsește României pentru ca lucrurile să meargă cu adevărat, majoritatea dintre ei vor răspunde că România trebuie modernizată. România trebuie digitalizată, sau nu știu mai ce… Nu! România trebuie să înceapă să funcţioneze cu ceea ce avem și așa cum aţi spus să punem aceste energii laolaltă și să mergem mai departe. E adevărat că politicienii în goana după voturi - și nu mă exclud nici pe mine, chiar dacă sunt mai mult administrator decât politician, ca o paradigmă, am ţinut cont întotdeauna de voturi și din patru în patru ani, eu și echipa ne-am gândit cum să facem ca să luăm voturi cât mai multe – uită nu de puţine ori de proiecte viabile. Indiferent de culoare politică ce se află la guvernare, dacă aceste proiecte sunt de interes și bune pentru ţară, o zonă, sau localitate, atunci trebuie duse întotdeauna până la capăt! Ceea ce spuneaţi și

dumneavoastră și doamna Intotero: educaţia este cheia! Aceasta nu se face de azi pe mâine, nu se face într-un timp foarte scurt, însă cred că putem să devenim o ţară și o zonă educată. Revenind la celelalte discutate, da, în Valea Jiului noi ne-am dat de la o vreme mâinile, cum se spune, probabil de prin 2018 am început să lucrăm împreună. Sigur, totul a început cu anumite animozităţi, dar în timp lucrurile s-au reglat. Noi ne cunoaștem foarte bine între noi, dar am depășit faza contradicţiilor politice și cred că suntem la momentul în care vrem cu toţii să dezvoltăm Valea Jiului! Suntem cumva într-o situaţie fără ieșire, cu toţii, nu mai avem ce să facem decât să înlocuim mineritul și să dezvoltăm mediul de afaceri, astfel încât locuitorii să rămână,

să aibă speranţe și mai ales să aibă tot ceea ce le trebuie din punct de vedere economic și social, munca oamenilor să fie bine plătită și așa mai departe. Cred că și mediul de afaceri trebuie să se organizeze mai bine, cu siguranţă unii dintre dumneavoastră din sală aţi văzut cum stau lucrurile demult dar nu aţi reușit încă să vă organizaţi mai bine. Așa cum spunea și domnul profesor, camerele de comerţ sunt o forţă în democraţiile consolidate, pentru că au și fonduri și decid unele lucruri, la care lucrează împreună cu cei din mediul de afaceri. Cred că aici e cheia, să lucrăm împreună! Și noi cred că am dat tonul la acest lucru și am pornit pe acest drum, chiar dacă timid și e loc de mai bine. Eu zic că putem face lucruri bune împreună în perioada imediat următoare, nu neapărat până în 2027, pentru că o societate matură – cum se spune – plănuiește lucrurile pentru 20 de ani încolo. Avem tot ce ne trebuie și ceea ce spuneaţi și dumneavoastră nu banii sau altele sunt foarte importante ci energiile acestea umane, care puse împreună în slujba comunităţii, pot duce într-un final la dezvoltare și la o viaţă foarte bună. După mine, oamenii de afaceri sunt niște eroi, cu atât mai mult oamenii de afaceri din Valea Jiului, pentru că ei se confruntă și în prezent cu mari greutăţi, cărora încearcă să le facă faţă. Ei sunt mai dezavantajaţi de zece ori decât un om de afaceri din Cluj, Oradea sau orice altă localitate”.

Vulcan

Cu prea mare uşurinţă

Încet, încet, lucrurile încep să intre în normal. După repararea scărilor din spatele restaurantului „La Țugu” din Vulcan, i-a venit rândul și celei care, tot de lângă acest local, dă spre Bulevardul „Mihai Viteazul”.

Și aceasta

este acum reparată și arată așa cum, de fapt, ar fi trebuit să fie de când a fost construită și până acum. Numai că, atunci, este clar să s-a lucrat de mântuială, iar conducerea administraţie publice de acum trage ponoasele. Cum, de fapt, se întâmplă și cu dalele care se mișcau în draci (apropos, mai sunt din astea și chiar am indicat cam unde!) și cu treptele din zona pieţei agroalimentare. Sunt lucrări pe care o societate de construcţii, foarte serioasă, se pare, le efectuează la comanda primăriei.

Nu pot să-mi explic, însă, la solicitarea (sau comanda?) cui s-a percutat în cazul tăierii celor două sălcii din apropierea aripii sudice dinspre bulevard a complexului comercial Coroiești. Dacă, în cazul celei de la liceu și, un pic mai devreme, a celei bătrâne de lângă Prelata Verde, sacrificarea se impunea din cauza putreziciunii, cioturile rămase de la cele tăiate săptămâna trecută arată că ele se ţineau încă bine. Este o întrebare la care trebuie dat un răspuns, fiindcă au mai fost situaţii în care, la Vulcan, s-a dat curs cu foarte mare ușurinţă unor cereri de tăiere a arborilor.

Despre caii de la nedeie

La Nedeia Sânzienelor din acest am avut plăcuta ocazie să-l revăd, după an și ani, pe dr. Dumitru Gălățan-Jieț, autor al mai multor cărți despre momârlanii din Valea Jiului și obiceiurile lor. De fapt, mi-a și oferit-o pe una dintre acestea, cea în care domnia sa reunește toate articolele sale despre acest subiect apărute în revista „Răstimp” din Drobeta Turnu-Severin (fondată și condusă de răposatul Isidor Chicet, omul căruia Dumitru Gălățan-Jieț îi datorează enorm – n.r.)

Am schimbat câteva cuvinte stând la tihnă pe o bancă în curtea schitului de la Straja, dar și, apoi, mai jos, la petrecerea de la „Montana”. La început, am reţinut de domnia sa, nedeile pastorale erau un bun prilej de întâlnire între ciobanii și băciţele din munţi care nuși puteau părăsi turmele și stânele, pentru a merge la petrecerile din sat. Întâlnirile de început, cum a fost cazul și în Straja, le prilejuiau bărbaţilor să stea la taifas, să vorbească de una, de alta, grija dintâi fiind aceea să golească glăjile cu ţuică aduse de fiecare. Mai apoi, au apărut petrecerile cu joc și voie bună la care participanţii aduceau, pe cai sau în care, desagi plini cu de-ale gurii și băutură.

Tot atunci au început să apară și negustorii. Și din vechiul Regat, și din ţinuturile transilvane aflate sub stăpânire austro-ungară. Erau zile în care mărfurile nu se vămuiau, iar graniţa putea fi trecută liber dintr-o parte în alta. Cam tot acum au început întrecerile legate de destoinicia în mânuirea boatei și cele de cai (ar fi interesant să prezinte cineva un document care să legitimeze adevărul istoric al desfășurării acestor întreceri în Straja, sau altundeva în valea Jiului - n.r.). În privinţa celei din urmă, întrecerea hipică, cred că există diferenţe între ceea ce era în trecut și ceea ce e acum, când, patrupedele, obișnuite mai ales cu povara, sunt nevoite să facă faţă concursului de anduranţă ce-l implică deplasarea în pantă pe un drum asfaltat.

S-a observat asta și acum, sâmbătă, la linia de sosire de la Crucea din Straja. Dincolo de bucuria călăreţilor învingători de a fi parcurs cei circa trei kilometri de traseu, era vizibil efortul pe care-l făcuseră caii obligaţi să-l parcurgă în galop și la aproape treizeci de grade. S-a petrecut și ceva incredibil. La vreo douăzeci și cinci de metri de linia de sosire un cal sa oprit și nu a mai vrut să continue cursa. Cei care s-au uitat mai atent au văzut că avea burta plină de sânge. Personajul care-i nota pe călăreţii care treceau de linia de sosire striga la cel care descălecase să urce înapoi și să vină călare, pentru că, altfel, îl descalifică.

Numai că tânărul, asta mi-a plăcut, nu l-a băgat în seamă pe transpirat, și-a luat animalul de căpăstru și, împreună cu el, a ajuns la locul în care se aflau și ceilalţi cai și călăreţi. Ceea ce v-am relatat a fost observat și de ceilalţi participanţi. Au

fost destule voci care le compătimeau pe bietele cabaline nevoite să treacă prin acest adevărat calvar. O doamnă, precis iubitoare de animale, a fost de părere că, în locul epuizantului galop la deal, s-ar putea organiza un concurs de tracţiune, bunăoară. Sau altceva care să aibă în vedere protecţia și drepturile animalelor despre care, în urmă cu zeci de ani, nu se auzise încă.

Pagină realizată de Gheorghe OLTEANU

RUGĂ

Mai toarnă-mi, Doamne, viaţă în pahar, Să-mi hidrateze umbra de pământ, Să-mpart cu Tine cuie de tâlhar, Angoasei morţii să-i faci scăzământ.

Fă-mi cruce din duminici fără ţel Și las-o amanet la miazăzi, Păcatele-mi îngroapă-le-n oţel, Să n-aibă veacul ce-mi mai hărăzi.

Scrie-mi un necrolog din zori ceţoși, Ca nimeni să nu-l poată tălmăci, Trimite-mi escadron de albatroși, Spre Styx să am cu cine mă ortăci.

Alege-mi bocitoare dintre greieri Și licurici pune-mi la căpătâi, Lasă-mi un bob când viaţa-mi treieri Si seamănă-l în Ziua cea Dintâi.

CONSECVENȚĂ

Tu urmează-ţi drumul, chiar de lăcrimezi, Pășești peste stele, însă nu le vezi, De ţi-ar cădea cerul, nu-ţi abate mersul!

Stau furtuni la pândă să-ţi măture crezul.

Nu-ţi zori piciorul, calvarul... e lung, Visele din traistă de-o pâine n-ajung, Setea potolește-ţi la fântâni de vânt, Rădăcini nu prinzi în cer ori pe pământ.

N-ai primit tovarăși îngeri păzitori, Ci-ai singurătăţii fii risipitori, Pietrele nu-ţi zic nicio vorbă bună, Resemnate oftează sub urme de lună.

Sub umbrite clipe trage-ţi răsuflarea, Dincolo de neguri licărește marea, În spirale largi definește-ţi ritmul

Totul de repetă, până și destinul.

ȚĂRMURI

Îmi ţipă prin vene un glas de pământ, Chemând pescărușii în lumi subterane, Să scoată al toamnei livid zăcământ, Să-l poarte spre ţărmuri, în vechi talismane.

Șuvoaie de frunze se scurg prin artere Și valuri de foc cuibăresc în sinapse, Pe maluri se strâng lumini efemere, Ce-și scriu epitaful pe-a vântului coapse.

Pustiu-și așterne pe plaje cearșaful Și cheamă căluţii de mare la chei, Iar ploaia extirpă din ceruri năduful Și face din nori năpraznici jochei.

Cochilii de brumă inundă visarea, Văraticul far e tot mai departe, Epava ninsorii-și așteaptă lansarea, Iubiri estivale se-ascund într-o carte.

DESCĂTUȘARE

N-a mai rămas nimic în ziua ce-a trecut Nici vise de clădit, nici drumuri de făcut, Nici stele de-adunat, ori cânturi de rostit, Himerele de care erai îndrăgostit.

Nimic nu te mai leagă de ziua ce-a trecut, Blestemul neîmplinirii alt ţel l-a desfăcut, Spre noul orizont privirile-ţi îndreaptă, Înfrângeri și izbânzi, de după colţ așteaptă.

Nu căuta nădejde în ziua ce-a trecut, Din iarba neputinţei nu poţi să îţi faci scut!

Obrazu-ţi vor lovi săgeţi de necuviinţe, Greu mai găsești un om între atâtea fiinţe!

Nu stărui să judeci ziua ce a trecut, Nescrisa ei poveste în colb s-a prefăcut, Subzistă doar dilema, într-un cotlon al firii, Câţi pași au mai rămas din calea izbăvirii?

FIARA

Mi-e teamă mai degrabă de fiara dinăuntru Decât de vânătorii și haitele de-afară, De-ar evada, nesaţu-i ar fi un epicentru, Ce-ar zgâlţâi a lumii haínă rânduială.

Înlănţuită-n reguli, a lins din neputinţă Și-a hămăit la temple cu zei hipoacuzici, A îndurat osânde, fără de vreo sentinţă, Și-a devorat dresori și negustori nevrednici.

Deși îmi stă-n putere, n-aș vrea să o ucid...

De mârâitul fiarei stă raţiunea trează... Și n-aș găsi în locu-i un sfetnic mai lucid Să-mi bizuiesc salvarea, când braţul mă trădează.

SPECTACOL

Mi-am luat bilet la propriul spectacol, Unde se joacă piesa realităţii, Dramatizare după un miracol, În Sala Mare a singurătăţii.

Un mix de monolog și pantomimă, Pe-alocuri presărat cu jonglerie, Bufonerii și gaguri fără noimă, O inefabilă alegorie.

Mă huidui și m-aplaud cu frenezie, Și-mi mulţumesc pentru corvoadă, Cobor încet cortina străvezie... Nu mai e nimeni care să mă vadă!

CENTRIFUGARE

Mă-nvârt de unul singur în caruselul vieţii

Și ludice reflexii ţes mreje circulare, Își umflă pieptul visul și-njură ca băieţii, Iar leagănul clepsidrei adoarme-n oscilare.

Surâsuri ciufulite sar prin șotroane șterse, În praștie se-ascunde piatra filozofală, Pe cine, Baba Oarba, năduful să și-l verse, Când balta e pustie și uliţa e goală?

În centrifuga vremii vărs gânduri infantile, Și lacrimi se mixează cu bolovanii sorţii, Uitate curcubeie scot daruri inutile Și plouă cu pistrui peste depeșa morţii.

REFLEXIE

Încă-ţi zăresc făptura prin oglindă, Și pașii tăi călcând peste blesteme, Nepământene neguri stau să prindă Privirea-ţi ce-mi atrage anateme.

Amurgul îţi așterne la picioare Cărări din care să-ţi rodească urma, Când te îmbraci în ceţuri dansatoare Și vânturi albe-ţi modelează forma.

Eu te privesc din cercuri abisale, Cum treci prin nebunaticul meu vis, Mă rog la zei, spre mine să-ţi dea cale, Ca să-mplinim ce încă nu s-a scris.

INSTRUCȚIUNI

Când te îndrăgostești ar trebui să primești un ghid personalizat de utilizare, să știi la ce să te aștepţi, ce precauţii să-ţi iei, ori cu ce doză de uitare să te imunizezi în cazul mușcăturilor, înveninate cu insomnie, ale Lunii pline.

Dar cine mai zăbovește să descifreze instrucţiunile, când primește, pe neașteptate, darul frumos ambalat al iubirii?

Te-arunci cu capul înainte, te izbești de zidurile nevăzute ale propriilor limitări și baţi cu barosul speranţei în porţile zăvorâte ale neputinţei, te autoflagelezi cu corzile lirei, dai foc coliviei de aur, îţi frigi sufletul până la os și-ţi lingi mai apoi rănile cu limbile ceasornicului, torni otrava emoţiilor în cupa fără fund a regretelor și-o bei până la ultima picătură, în noaptea nesfârșitei singurătăţi.

NERĂBDARE

Sătul să te aștept în zadar, am spintecat cu unghiile măruntaiele nopţii,

le-am deșertat peste ștergarul ce ne-a legat mâinile

și am chemat ursitoarele să vadă dacă pot desluși, prin negura înstrăinării, chinuitoarea cărare către tine.

Apoi, am aprins rugul neliniștilor și, la lumina lor tremurătoare, am șters umbra ta de pe catapeteasmă, ca astfel să fie spălat păcatul logodnei, și să fie desfăcută legătura focului din zodiacul nerăbdării.

UZANȚĂ

De ceva vreme, a prins să înflorească cerul și păsările s-au rătăcit printre lujerii îmbobociţi.

Zboară năuce și taie, cu aripile, mugurii inflorescenţelor celeste, felii asimetrice de tort multicolor, ce cad aleatoriu în regatul oamenilor.

Fiecare așteaptă cu mâinile întinse să prindă o bucată cât mai mare, călcând în picioare firimiturile, ce până mai ieri erau invocate în toate rugile, dar acum au devenit insignifiante, pe lângă promisiunea dărabului colosal.

Și nimeni nu observă că picioarele se afundă

în stratul tot mai gros de curcubeie, din care au început să crească lujeri sălbatici, în timp ce mâinile au rămas mai departe întinse.

HIDRATARE

La barul cu poeme din oraș Mereu găsești câte un mușteriu, Aici toţi literaţii-și au sălaș Și niciodată nu e prea târziu.

Pe rafturi nu găsești condeie, Doar foi cu dopuri desfăcute, Din care-au curs fade crâmpeie De cugetări neașternute.

Pocale neversificate

După tejghea își caută loc, Catrenele deshidratate Cu ele ar vrea să facă troc.

Bacșiș barmanul nu primește, Iar clientela zurbagie Din când în când îl răsplătește, Cu-o halbă de melancolie.

Poţi cere și-un butoi de versuri, Cupe cu rime încrucișate, Un cocktail flambat de scrisuri Sau niște strofe retușate.

Aici poţi de blazare ca să scapi, Mâhnirea să o lepezi ţi-e permis, Poemele ţin loc de esculapi Și-un ţoi de stihuri îţi va fi prescris.

Iar dacă o să te-ncolţească

A lumii braţe muribunde, Clienţii or să te-ocrotească Și-ntre poeme te-or ascunde.

Despărțire iminentă

Alexandru Curtean a decis să pună punct carierei de fotbalist

Corvinul Hunedoara s-a despărțit de cel mai experimentat jucător din lotul cu care a reușit promovarea în Liga a II-a.

Alexandru Curtean a decis să se retragă din activitatea fotbalistică, la vârsta de 36 de ani. Decizia sa a venit la 24 de ore de la reunirea clubului alb-albastru, la care mijlocașul sibian a fost prezent.

Curtean a venit la începutul anului la Hunedoara, de la CSC Șelimbăr, și a bifat 15 prezenţe în tricoul Corvinului, pentru care a și marcat o dată, în manșa-tur a barajului semifinal de la Bistriţa.

Curtean se află la a doua promovare la rând în carieră, în liga secundă, după cea reușită și cu Viitorul Șelimbăr, formaţie la care a lucrat tot cu Florin Maxim, fostul său coleg de la FC Timișoara, din anii 2000.

Alexandru Curtean a evoluat pentru Gaz Metan Mediaș, FC Timișoara, Dinamo, Botev Plovdiv (Bulgaria), dACS Poli Timișoara, Atyrau (Kazakhstan), FC Hermannstadt și CS Comunal Șelimbăr. În primul eșalon, Curtean a bifat 188 de meciuri și 23 de goluri, a câștigat Cupa și Supercupa României cu Dinamo în 2012 și are meciuri și în cupele europene. De altfel, fostul mijlocaș e recunoscut că perioada petrecută în Ștefan cel Mare a fost cea mai bună din cariera sa.

Insucces pentru fotbalul hunedorean

Gloria Geoagiu a pierdut ambele partide ale barajului cu o echipă comunală

 CSC Peciu Nou – GLORIA GEOAGIU: 6-1 (scor general)

Campioana judeţului Timiș a reușit o promovare care se prefigura încă după disputarea manșei tur, însă a avut un meci mult mai greu decât era de așteptat în faţa laureatei judeţului Hunedoara, Gloria Geoagiu. Gazdele au deschis scorul în minutul 20, prin Făndel, dar s-au văzut egalate pe contraatac, șapte minute mai târziu, prin reușita lui Marcu. Echipa din Peciu Nou a marcat golul victoriei în minutul 82, din penalty, prin Denis Bud, iar cu scorul general de 6-1 urcă în premieră în Liga a III-a. Gabriel Cotoară, tehnicianul echipei din Geoagiu a decalarat după meci că o remiză era mai echitabilă. În urma rezultatelor din dubla manșă a barajului, echipele campioane judeţene care au promovat în Liga 3 și au dreptul sportiv să joace în sezonul 2023-2024 sunt: Viitorul Liteni (Suceava), CSM Vaslui (Vaslui), Olimpia MCMXXI Satu Mare (Satu Mare), Crișul Sântandrei (Bihor), CS Academica

Lupte libere Medalii pe plajă pentru petroşeneni

Campionatul la Național U 15 de lupte libere pe plajă, desfășurat la Costinești, în perioada 24-25.06.2023, i-a adus pe sportivii din Vale pe podium.

Astfel, luptătorii de la CSȘ Petroșani au obţinut locul1 prin Ianis Monete la categoria 55 de kg, Adriana Recea - locul 2 la categoria 55 de kg, Iazmina Csiszer, locul 2 la categoria +65 kg. Acești sportivi sunt pregătiţi de antrenorii Gheorghe Răducu și Cristian Popa.

Competiţia a reunit peste 470 de sportivi de la 58 de cluburi din ţară.

Avram Iancu - la o cursă caritabilă

Sportivul din Valea Jiului, Avram Iancu a terminat cu bine și o cursă de înot caritabil prin care și-a propus să-i ajut pe copiii speciali de la Asociația CONIL.

„Mulţumesc tuturor celor care au donat până acum și celor care o vor face în continuare!

Deși cele 8 ore de înot s-au terminat, efortul meu continuă. Cu aceleași braţe conduc încă 5 ore jumătate până la Petroșani. Sunt convins că și în acest interval vor mai fi oameni de bine care vor face și ei mici eforturi pentru a strânge suma de 2.500 de lei. Le mulţumesc tuturor admiratorilor care m-au susţinut și aplaudat de pe mal! Mulţumesc Prima TV pentru prezenţă și implicare! Mulţumesc familiei mele!”, a fost mesajul sportivului din Vale.

Recea (Maramureș), Industria Galda (Alba), ACS Mediaș (Sibiu), Ciucaș Tărlungeni (Brașov), CS Socodor (Arad), CSC Peciu Nou (Timiș), CSO Turceni (Gorj), SCM Râmnicu Vâlcea (Vâlcea), ACS ARO Muscelul Câmpulung (Argeș), ”FC U” Craiova 2 (Dolj), Progresul Fundulea (Călărași), SCM Dunărea Giurgiu (Giurgiu), Tricolorul Breaza (Prahova), ACS Hamangia Baia (Tulcea), Viitorul Șuţești (Brăila) și Axiopolis Cernavodă (Constanţa).

La ”masa verde”, fără să joace, a promovat Viitorul Curiţa (Bacău).

Fotbal. U 19

Au ratat finala

Drumul de excepție al echipei de fotbal juniori U19 de la CSM Deva s-a încheiat în semifinalele campionatului național.

Jucătorii pregătiţi de Florin Călugăriţa și secunzii săi, Marius Tănasă și Aurel Sava, au pierdut, cu 2-0, returul semifinalei disputate cu Speed Academy Pitești, echipă mai cunoscută sub numele de Sporting, care are rezultate deosebite la acest nivel.

Lăsând amărăciunea înfrângerii deoparte, trebuie remarcată performanţa bună a fotbaliștilor de la CSM Deva, care au ajuns între primele patru echipe din ţară!

26 iunie – „Ziua Drapelului Românesc”

Uitată se pare de cei mai mulți politicieni, dar și de foarte mulți cetățeni obișnuiți sau proprietarii de firme ori șefii de instituții publice, „Ziua Drapelului Național” s-a desfășurat anul acesta în deplin anonimat la nivel de Valea Jiului. În puține locuri am putut vedea luni, 26

fiecare dată când Drapelul României se uzează, vântul fiind principalul inamic, Emil

iunie, Tricolorul fluturând. Ba mai mult, pe alocuri, steagurile tricolore montate de ceva multă vreme de primării au putut fi văzute fluturând, cum se văd zilnic, dar multe murdare sau uzate pe alocuri, asta să fim blânzi și să nu zicem găurite sau rupte.

Vestea bună vine însă, poate nu v-ar veni să credeţi, dar așa e, de la Aninoasa! Orășel care spre meritul lui face cinste Văii Jiului, arătându-le celor ce trec încoace și încolo spre și dinspre Defileul Văii Jiului, deloc puţini zilnic, că în această comunitate de la intersecţia Jiurilor trăiesc români adevăraţi. Fluturat pe catargul din mijlocul scuarului de la intersecţia de la Livezeni, Drapelul României arată bine și dă o oarecare importanţă zonei, dându-le celor ce trec un sentiment românesc profund, într-o parte a Văii Jiului care, altfel, n-ar spune poate mare lucru. Reamintim că de acest loc se ocupă cu amenajările și curăţenia Primăria Aninoasa, iar de TRICOLORUL care flutură impetuos, de mari dimensiuni, omul de afaceri Emil Părău, un sprijinitor al tradiţiilor, obiceiurilor și bisericilor din Valea Jiului, dar și a tot ceea ce înseamnă românește. De

Părău achiziţionează și montează acolo un altul. Reamintim faptul că la momentul arborării pentru prima dată a Tricolorului acolo, într-un cadru festiv, cu participarea multor persoane din partidele ce activează în Valea Jiului, dar și de la judeţ, de la cel mai înalt nivel, Emil Părău ne spunea că s-a ţinut cont de

faptul că zona respectivă este chiar aproape de limita de judeţ, acolo de unde mai departe începe judeţul Gorj și Oltenia, iar „ardelenii din Valea Jiului vor să cinstească și în acest mod faptul că există această ţară minunată, ce cuprinde Transilvania, Ţara Românească, Moldova și Dobrogea într-un singur stat, NAŢIONAL, INDEPENDENT și SUVERAN. Asta apropo de ce câmpii mai bat unii

sau alţii câteodată., în timp ce CONSTITUŢIA ŢĂRII spune foarte clar totul.

Revenind la „Ziua Drapelului Naţional”, tot luni, 26 iunie, cu această ocazie, primarul municipiului Petroșani, Tiberiu Iacob-Ridzi a avut ceva să transmită, un acel „ceva” cu simţ și spirit românesc și binevenit:

„Astăzi, 26 iunie, sărbătorim unul din simbolurile naţionale ale României care ne identifică pretutindeni ca popor: DRAPELUL NAŢIONAL. Reunirea celor trei culori ale drapelului românesc –roşu, galben şi albastru – are adânci semnificaţii istorice, exprimând continuitatea poporului român, idealurile de unitate şi independenţă care au ghidat neamul românesc de-a lungul întregii sale existenţe.

Să ne închinăm cu respect în faţa unuia dintre cele mai importante simboluri ale ţării – TRICOLORUL!

Vând casă

“la căsuţe”, pe str. ViitoruluiPetroșani, la etaj, 2 camere, baie, bucătărie, 2 holuri, geamuri termopan, 2 focuri, centrală termică, curtea maredin faţă până în spate, necesită renovare.

Preţ 44.950 euro. Telefon 0765459316.

8 www.zvj.ro marți, 27 iunie 2023

Corneliu BRAN

Felix Ostrovschi vă prezintă „Din presa vremii”:

Un magazin modern de bărbierit

„La New-York s-a deschis de curând un atelier de bărbierit, care cu siguranţă este cel mai original din toate câte există nu numai în ţara dolarilor, ci în lumea întreagă.

Într-un hotel mare sunt aranjate pentru acest scop încăperi spaţioase. Abia poţi crede că te afli la un bărbier, când intri înăuntru și ești poftit să ocupi loc într-o splendidă grădină de iarnă, împodobită cu plante exotice, până se eliberează un scaun în atelier. Timpul așteptării îţi trece foarte repede și plăcut, ascultând sunetele unei orchestre ascunsă în dosul unui grup de palmieri și bând ceai, cafea etc. ce-ţi sunt servite după dorinţă. Sala de așteptare e despărţită de ateliere prin

coridoare pline cu verdeaţă, în sălile de tratament sunt 42 de scaune de bărbierit, 32 mese de manicurat și 15 aparate pentru tăiat părul. În primul etaj, separat de celelalte săli, e salonul de înfrumuseţare pentru dame, care încă în ce privește aranjamentul oferă tot ce închipuirea poate concepe mai frumos și mai modern. Toate sălile de tratament sunt legate cu camerele de serviciu provizorii și pentru un sistem de conduct electric, care după felul butonului pe care apeși, îţi procură repede și fără

zgomot apa de păr dorită, un săpun nou sau recvizitele de manicurat și alte asemenea.

E de prisos să mai amintim că toate cerinţele igienice și sanitare în privinţa părului sau a pielei sunt observate și îndeplinite cu cea mai mare stricteţe. Aranjarea acestui magazin modern de bărbierit, care poate satisface zilnic trebuinţelor a 1500-2000 persoane, a costat suma rotundă de un sfert de milion de dolari.

Durere: ziarele engleze, din cari extragem informaţia aceasta, nu spun și cât costă bărbieritul sau tăiatul părului în acest local de lux”.

[„Patria”, Anul IV, nr.6, Cluj, 12 ianuarie 1922]