Ziarul Vaii Jiului - nr. 864 - 13 ianuarie 2012

CMYK

Ori sărăcim pe limba noastră, ori evoluăm pe limba lor…

Universitatea din Petroşani îşi caută o nouă poziţie pe piaţa educaţiei universitare PAGINA 7

Tipar digital Cel mai bun preţ din judeţ!

Transmite cererea ta de ofertă la office@zvj.ro

VINERI

Ziarul Vãii Jiului

Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!

13 ianuarie 2012 Anul V Nr. 864 12 + 4 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro Răsărit: 08:04 Apus: 17:07

ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!

Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

R

Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,3446 lei 1$ = 3,4074 lei 1₤ = 5,2282 lei MARCĂ ÎNREGISTRATĂ

EM Livezeni a devenit raiul furturilor. Nici celelalte unităţi miniere nu se lasă mai prejos. Organele statului spală hoţi pe bandă rulantă.

Agenţi înhăitaţi cu infractorii şi furturi pe poarta principală a EM Livezeni EPCVJ a rămas cu o pagubă de peste 28.000 de lei după ce, chiar dacă hoţii au fost identificaţi, cercetările au reţinut în mod eronat că o cantitate de 110 metri liniari de şină În ciuda faptului că plâng de sărăcie cu lacrimi de crocodil, reprezentanţii CNH SA nu sunt în stare să pună, o dată pentru totdeauna, ordine în sistemul de pază la subunităţile miniere din întreaga Vale a Jiului. În multe din cazuri, când totuşi cei de la CNH insistă pentru recuperarea prejudiciilor şi pedepsirea celor vinovaţi, Poliţia şi Parchetul emit Ordonanţe de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală pe bandă rulantă.

Paznicii – lăsați pradă tentațiilor de către angajatori Aşa s-a făcut că, în perioada februarie – noiembrie 2011, la EM Livezeni au fost comise foarte multe sustrageri din patrimoniul unităţii miniere. Ciorditorii de profesie, actuali şi foşti angajaţi ai CNH SA, au vizat, magaziile, ţarcul de piese şi utilaje, atelierele şi separaţia, paza obiectivului fiind asigurată, iniţial, de societatea Scorseze.

La momentul actual însă, în sarcina celor de la

de cale ferată ar fi fost subtilizată de pe o linie dezafectată şi părăsită.

Primăria Vulcan încurajează furturile de cărbuni Intenţia de dezafectare a fostei Preparaţii Petrila este ilegală, structurile metalice aflându-se sub sechestru!

Axis Security intră unităţile miniere Livezeni, Petrila, Lonea şi Uricani, celor de la Scorseze rămânându-le toate celelalte obiective, inclusiv sediul CNH SA şi SCSM Salvamin.

Situaţia este, în mod evident, generată de faptul că salariile personalului de pază nu sunt plătite la timp.

Drept urmare, paznicii şi – în unele cazuri – chiar şefii de tură au dat-o la pace cu infractorii.

Ce-i drept, celor din sistem le este şi greu să se abţină de la tentaţii. La Scorseze, agenţii de pază au semnat contracte pentru 720 de lei la un program de 170 de ore, în timp ce la Axis Security personalul de pază a semnat contracte de 730 de lei la acelaşi program.

Asta-i doar pe hârtie! În realitate, în prezent se lucrează după un program de 12 ore cu 24, drepturile salariale reale cifrându-se între 580 şi 600 de lei la un program de 228 de ore (alo, ITM?) plus 5-6 bonuri valorice.

Doar personalul feminin de pază a mai primit, pe alocuri, două-trei libere.

Am spus toate aceste lucruri pentru a explica, cât se poate de concis, de ce paznicii şi unii dintre şefii lor au dat-o la pace cu infractorii. Banii puţini şi nemulţumirile acumulate în timp au făcut ca foarte mulţi agenţi cu vechime să părăsească sistemul, locul acestora fiind luat de agenţi noi, neinstruiţi, care nu cunosc punctele vulnerabile ale obiectivelor. (Catălin DOCEA) - continuare în pagina 3 -

Jiul Exchange SRL Petroşani angajează urgent lucrător cu experienţă în domeniul amanet şi schimb valutar.

Relaţii la telefon 0254.548908.

Grupul de firme Protector angajează contabil cu experienţă.

Relaţii la telefon 0254.548908.

SC LIASIMIX INVEST SRL angajează personal pentru PLAFAR în Petrila Cerinţe: studii postliceale în curs (absolvite) sau facultate de farmacie, cu sau fără experienţă în domeniu.

Relaţii la telefon: 0769.210.133 0769.220.089

2 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 13 ianuarie 2012

Constantin Jujan, directorul general CNH,

A stat de vorbă cu protestatarii S-a rezolvat, nu se poate.

Cam aşa poate fi caracterizată starea de fapt referitoare la plata celei de-a treia tranşe către minerii disponibilizaţi. Nu sunt bani şi pace.

Luna ianuarie nu este cu noroc pentru foştii mineri. Fondurile pentru plata acestor drepturi nu au sunt identificate. CNH abia are bani pentru salarii.

Directorul general Constantin Jujan a ieşit

ieri dimineaţă în faţa protestatarilor. Înainte ca acesta să-şi facă apariţia în faţa lor,

poliţia a împânzit locul. Practic în zonă erau mai mulţi poliţişti, atât în uniformă cât şi în civil, şi jandarmi decât protestatari. Dar oamenii - nervoşi, îngheţaţi şi cu buzunarele goale, simţindu-se păcăliţi - nu se ştie cum reacţionează. Pentru siguranţa lui, în spatele lui Jujan s-au postat 4 poliţişti şi un jandarm, restul erau împrăştiaţi în jur. Feţele protestatarilor erau crispate, înroşite de frig. Şi ochii lor plini de deznădejde. Explicaţiile directorului general al Companiei Naţionale a Huilei sunt de prisos. Oamenii rămân pe baricade, CNH-ul rămâne fără soluţii. Fără bani a rămas demult.

Alina PIPAN

Aleşii locali au viteză la început de an…

Certificat Digital Calificat cu Semnătură electronică extinsă Kit-ul DigiSign cuprinde: Certificat Digital Calificat valabil 1 (un) an care conţine Semnătură electronică extinsă; Dispozitiv Criptografic e-Token Pro USB Aladdin Technologies; DigiSigner - soft de semnare a oricărui tip de documente.

Preţul KIT-ului este de 47 Euro (fără TVA); (30 Euro – Certificatul digital + 17 Euro e-Token) Relaţii la: SC Centrul de Calcul INFO’98 SA Telefon 0254-541.330

SC EURO JOBS S.R.L angajează - inginer proiectant Relaţii la tel. 0354.108.516 / 0727.091.969.

Şedinţă de îndată - epuizată în 12 minute!

Ieri, 12 ianuarie, la Primăria Petrila, începând cu orele 12,00, a avut loc o şedinţă de îndată a consiliului local. Pe ordinea de zi au figurat doar trei puncte, trei proiecte de hotărâre iniţiate de primarul Ilie Păducel. Şedinţa a fost scurtă, probabil că ea va rămâne drept cea mai scurtă şedinţă din acest an. Doar 12 minute au fost necesare pentru ca toate cele trei proiecte să fie

www.zvj.ro

votate în unanimitate de consilierii locali.

Au fost prezenţi 12 consilieri, votului acestora adăugându-i-se şi votul viceprimarului. La un moment dat, soarta proiectului nr. 3, care prevedea organizarea de licitaţii pentru două chioşcuri alimentare din incinta Colegiului Tehnic „Constantin Brâncuşi” şi a Şcolii Generale nr. 2 a fost pusă în pericol, deoarece în sală nu erau decât 12 votanţi, iar proiectul era obligatoriu să fie votat de minimum 13 consilieri. La apariţia

consilierului local PSD Ion Temneanu, care a întârziat 10 minute, totul s-a rezolvat imediat, proiectul a fost repus pe tapet şi s-a votat imediat. Temneanu, care abia ce reuşise să „parcheze” pe scaun, s-a arătat mirat că şedinţa tocmai se încheiase. La fel de mirată a părut fi şi purtătoarea de cuvânt a primăriei, care sosise în sală cam în acelaşi timp cu consilierul pesedist.

Celelalte două proiecte au avut ca obiect „organizarea şi funcţionarea reţelei unităţilor de învăţământ de pe raza oraşului Petrila pentru anul şcolar 2012-2013” şi „aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru reabilitarea blocurilor de locuinţe din localitate”.

Referitor la proiectul aprobat care vizează reabilitarea blocurilor de locuinţe, conform anexei proiectului, dacă ar fi ca toate blocurile să fie reabilitate (ceea ce nu este posibil decât în câţiva ani), valoarea totală a investiţiei ar fi de circa 17,3 milioane de lei noi, bani care, cu siguranţă, nu au de unde să vină. Dar, conform primarului Ilie Păducel, dacă se va lucra pe Ordonanţa de Guvern nr. 18, atunci 50% din fonduri le pune guvernul, 30% - primăria şi 20% asociaţiile de proprietari. „Am reabilitat 800 de apartamente în Petrila şi vreau ca şi în 2012 să reabilităm cât de multe e posibil, funcţie şi de bani”, ne-a spus primarul Ilie Păducel după şedinţă.

Mai trebuie amintit un amănunt foarte important: în acest an la Petrila nu va exista pe lista de reabilitări niciun bloc a cărei asociaţie nu va avea adunaţi cei 20% din suma ce trebuie depusă de fiecare locatar. „Nu vrem să mai avem probleme, ca şi în anii anteriori, pentru că şi acum mai avem de strâns bani şi mai sunt discuţii şi scandaluri. De aceea, vă rog frumos să înţelegeţi şi să căutăm să le spunem şi oamenilor sau preşedinţilor de asociaţii că nu vor intra în reabilitare decât blocurile ale căror asociaţii au strâns cei 20%, aşa cum prevede Ordonanţa 18”, le-a spus primarul Păducel consilierilor. Care au părut în sala de şedinţe că îi dau dreptate edilului. Cel puţin până la proba contrarie…

Corneliu BRAN

S.C. EURO JOBS S.R.L vă oferă, la cele mai bune preţuri de pe piaţă, următoarele servicii: - măsurători topografice, trasări de construcţii civile şi industriale, intabulări, parcelări cu statul român, înscrieri în cartea funciară; - proiectare construcţii civile (proiecte de case, cabane, garaje la 5 euro/mp construit) (D.T.A.C., D.T.A.D., Studii de fezabilitate), modificări de proiect.

De asemenea, obţinem avize, acorduri şi autorizaţii de construire sau desfiinţare.

Ne puteţi contacta la nr. de tel.

0354.108.516, 0727.091.969, sau la adresele: Petroşani, str. 22 Decembrie, nr. 1, lângă Capela Bobocul Petroşani, str. Livezeni, nr. 3, et. 1 - Birou proiectare.

De acum, problemele dumneavoastră sunt şi ale noastre!

Angajez măcelar / carmangier.

Relaţii la telefon 0751.199.100.

Rent A Car (Dacia Logan)

Tarife între 70 şi 150 lei/zi Sună acum!

0732.832.824

DEZVĂLUIRI 3

Ziarul Vãii Jiului vineri, 13 ianuarie 2012

EM Livezeni a devenit raiul furturilor. Nici celelalte unităţi miniere nu se lasă mai prejos.

Organele statului spală hoţi pe bandă rulantă.

- urmare din pagina 1 Agenţi înhăitaţi cu infractorii şi furturi pe poarta principală La Livezeni, ca să rămânem în zonă, ing.

Constantin Pădure (şef de obiectiv) a dispus înlocuirea mai multor agenţi şi şefi de tură. De ce? Se înhăitaseră cu infractorii şi principala lor preocupare nu mai era, în niciun caz, paza. Un şef de tură, spre exemplu, a fost surprins de camerele de supraveghere în timp ce conducea, personal, nişte cetăţeni de altă etnie, pe poarta principală, după ce aceştia furaseră din incintă. Nu-i conducea la poliţie, cum ar fi fost normal, ci se asigura că aceştia ies nestingheriţi (pe poarta principală, repetăm!) cu furăciunile, fără a fi întrebaţi de vorbă. Un mare semn de întrebare este şi cel legat de camerele de supraveghere.

Care, uneori, cât e festival de furăciuni, nu funcţionează nici în ruptul capului.

Cu intenţia de a stopa fluctuaţia de personal de la obiective, directorul Şodrea este nevoit să verifice personal angajările. Asta după ce a constatat că angajările se fac în schimbul unor sume de bani deloc modice.

Cine dă zeci de milioane pentru a se angaja pe un post cu salariu de mizerie? Vă spunem noi: acela care, după angajare, devine pion important a reţelelor de sustragere de material feros (în principal) din incinta unităţilor miniere.

Adesea, conducerea EM Livezeni “uită” să se constituie parte civilă Urmare a anchetelor interne întreprinse de conducerea societăţii de pază, cu concursul poliţiei locale chiar, un număr de 18 agenţi de pază şi şefi de tură au fost puşi să achite aproximativ 16.000 de lei, respectiv contravaloarea a 100 de metri de cablu de 6 kV care fusese sustras.

Aspectul cel mai grav este că, pentru foarte multe sustrageri (de piese, material feros, plasă ori lemn), conducerea EM Livezeni nu s-a constituit, aşa cum ar fi fost firesc, parte civilă. Asta deşi valoarea bunurilor sustrase a fost, în cele mai multe cazuri, foarte mare, iar lipsa unor piese şi subansamble a afectat grav derularea procesului de extracţie a cărbunelui.

Toate aceste cazuri sunt cunoscute, dar acceptate pentru diverse avantaje şi interese personale şi de grup de responsabilii din fruntea CNH SA, în ciuda faptului că, aşa cum spuneam, se plâng de sărăcie cu lacrimi de crocodil.

Furturi masive curg pe banda de steril Alături de Poarta II, punctul cel mai vulnerabil al EM Livezeni este banda de steril.

Pe unde, adesea, sacii de rafie încărcaţi cu cărbuni pleacă şi sunt încărcaţi în duba albastră, carosată, a unui fost angajat în sistem. Cărbunele ajunge, astfel, în Gorj şi Banat, iar statul român este păgubit secundă cu secundă. Dealerul a şi prosperat

www.zvj.ro

vizibil. La primele acţiuni de acest gen, se ajuta de o Dacia Papuc, acum are dubă carosată pentru că afacerea merge ca unsă.

Jandarmii întorc înainte de a ajunge la banda de steril.

De ce? Nu ştim.

Poate de frică, poate pentru că (mai mult ca sigur) li s-a indicat că “aşa ar fi mai bine”.

Furturile de care vorbeam sunt derulate cu sacii pe banda de steril, în mod evident, cu complicitatea angajaţilor de la Separaţie şi a celor de la pază, o magazie aparţinând unei societăţi private fiind adesea utilizată ca punct temporar de depozitare a sacilor cu cărbuni, până când aceştia sunt preluaţi de duba de culoare albastră.

Hoţii – scoşi basma curată, EPCVJ – cu pagubă de peste 28.000 de lei În baza unei sesizări telefonice anonime, organele de poliţie au identificat un număr de patru persoane (Adrian Covaci, Nicolae Şerban, Daniel Petrică Căldărar şi Romulus Căldărar) după ce aceştia furaseră 110 metri liniari de şină de cale ferată aparţinând EPCVJ. La 24 iunie 2011, cei patru au fost scoşi de sub urmărire penală (SUP), soluţia fiind menţinută de conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria din Petroşani. Departe de noi gândul de a contrazice Rezoluţia emisă, în dosarul 1400/P/2010, de procurorul Violeta Laurenţia Marian. Din declaraţiile celor patru persoane, învinuite în dosarul menţionat, a rezultat că acestea ar fi săpat la o adâncime de un metru, de unde ar fi scos şinele de cale ferată. Asta deşi, important de menţionat, din planşele fotografice color din dosarul penal rezultă faptul că, la locul faptei, peste tot era iarbă, şi nici urmă de şanţ.

Pe parcursul cercetărilor s-a reţinut în mod eronat faptul că liniile ar fi fost abandonate, fără pază şi într-o stare avansată de degradare. În realitate, acestea erau proprietate privată a statului, în administrarea EPCVJ, fiind înregistrate în inventarul acesteia. Tronsonul de cale ferată era funcţional, reprezentând o linie de evitare pentru vagoane din incinta EPCVJ, aşa cum prevăd normativele în vigoare.

Implicit, cercetările ar fi trebuit extinse, nicidecum soluţionate cu SUP, în cauză fiind vorba de o infracţiune calificată, de punere în pericol a siguranţei circulaţiei feroviare.

Cum statul îşi fură întotdeauna singur căciula,... ...la data de 29.11.2011, în dosarul 10075/278/2011, Judecătoria Petroşani a

menţinut soluţia de scoatere de sub urmărire penală. Drept urmare, EPCVJ a rămas cu o pagubă de fix 28.398,62 lei.

Cum aşa? E simplu: cei 110 metri liniari de şină de cale ferată au fost lăsaţi în custodia unui centru de fier vechi, acela la care bunurile dobândite prin furt fuseseră aduse spre valorificare de învinuiţi. La rândul lor, reprezentanţii centrului de fier vechi au vândut cantitatea de şină de cale ferată cu permisiunea organelor de cercetare cu toate că, atenţie!, dezafectarea şi valorificare acestora se poate face doar cu avizul autorităţilor statului, în baza unei legi speciale.

Primăria Vulcan încurajează furturile de cărbuni La Vulcan, problema majoră constă în furturile de cărbuni direct din vagoanele trenurilor care intră în Preparaţia Coroeşti.

Convoaiele sunt oprite prin desfacerea robinetelor de aer ale sistemului de frânare şi, de fiecare dată, sunt menţinute aşa până când din vagoane este descărcată o cantitate impresionantă de cărbuni. Pe fondul zecilor de reclamaţii, în urmă cu câţiva ani, comandantul de atunci al Poliţiei municipiului Vulcan, Ilie-Titel Brăgaru, a făcut presiuni la conducerea de atunci a CNH SA pentru a renunţa la gardarea trenurilor.

Sutele de reclamaţii deranjau poliţiştii locali de la tradiţionalele grătare derulate în

spatele sediului instituţiei...

Ajungem, acum, şi la rolul exercitat de Primăria Vulcan în această ecuaţie. Instituţia a dat în concesiune gratuită, fără redevenţă – aşa spun sursele noastre, un număr de două parcele către tot atâtea persoane.

Aceste terenuri au fost împrejmuite şi, în prezent, sunt utilizate ca depozite temporare pentru cărbunele furat din vagoane.

Din avuţia CNH. Adică din buzunarul fiecăruia dintre dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri.

Tot pe raza municipiului Vulcan, în apropierea unei unităţi miniere, funcţionează un centru de fier vechi al cărui administrator nu a auzit de contabilitate. Nici vorbă că s-ar întocmi documente legale. Unii, mai orientaţi, spun că omul cotizează lunar în documente purtând chipul numiţilor Eminescu, Caragiale şi Vlaicu. Când ai pe Eminescu, Caragiale şi Vlaicu alături nu mai ai, pesemne, nevoie de nimic.

Tentativă de ecologizare ilegală a fostei preparaţii de la Petrila În urmă cu ceva ani, în baza unei hotărâri de guvern, fosta preparaţie de la Petrila a fost predată administraţiei publice locale.

S-au făcut, la momentul respectiv, şi procese verbale de predare-primire. Recent, executivul local a solicitat autorităţilor centrale permisiunea de a ecologiza zona fostei preparaţii. Nota de fundamentare a Primăriei Petrila nu a ţinut însă cont şi de faptul că structurile metalice din perimetrul fostei preparaţii nu aparţin administraţiei locale, ci au rămas în inventarul CNH SA. După ce administraţia s-a asociat cu o firmă pentru a pune iarbă în locul mândriei industriei locale, CNH a sărit ca arsă şi a atenţionat Direcţia Generală a Administrare a Marilor Contribuabili. Care, la rândul său, a somat Primăria Petrila să-şi ia gândul, întrucât structurile metalice sunt sub sechestru.

4 SPORT

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 13 ianuarie 2012

Se întâmplă în România, judeţul Hunedoara Unica pugilistă din judeţul Hunedoara, Xenia Jorneac, 19 ani, care a intrat în topul pe 2011 al Federaţiei Române de Box, ocupând locul opt, se antrenează de una singură prin parcuri.

Xenia a ajuns la vârsta senioratului, iar sărăcia din sportul românesc îşi pune amprenta asupra sportivilor. CSS Hunedoara are interdicţie la legitimarea de seniori, dar clubul hunedorean, care a crescut-o şi promovat-o în arena performanţei pe

Xenia, vrea pe bună dreptate să obţină ceva bani din cedarea sportivei la un alt club. „Am o ofertă de transfer de la Steaua, însă cei de la Hunedoara nu vor să-mi dea drumul gratis. Steaua îmi oferă condiţii bune de pregătire şi indemnizaţie de efort peste ce am avut la Hunedoara, dar nu e dispusă să dea şi bani pentru un transfer. Am şi alte colege de la lotul naţional care au mers la Steaua, când au devenit senioare, iar cluburile lor n-au avut pretenţii. Momentan mă antrenez singură, în fiecare zi, pe unde apuc, şi nu sunt legitimată la niciun club, dar e clar că o să continui cu boxul. Sper ca până la urmă să găsesc înţelegere la clubul din Hunedoara şi să mi se dea semnătura de care e nevoie pentru transfer”, a spus

Trei finale de judo la Deva, pentru sportivii din Vale Calendarul competiţional intern pe 2012 al Federaţiei Române de Judo prevede disputarea în acest an a trei etape finale de Campionat Naţional la Deva. Prima va fi finala Campionatului Naţional rezervată sportivilor sub 20 de ani (masculin şi feminin) care va avea loc în perioada 23-25 martie, după ce anterior, între 9 şi 11 martie, tot la Deva, va avea loc şi o etapă zonală a competiţiei. Apoi, între 2 şi 4 noiembrie, Deva va găzdui două finale de judo. Este vorba de finala Campionatului Naţional pe individual Ne Waza (luptă la sol, probă neolimpică) şi de finala pe echipe (tot Ne Waza), ambele pentru categoria sportivilor sub 20 de ani.

Jiulistul Hotoboc, stăpânul porţii Portarul echipei de fotbal Jiul Petroşani, Dumitru Hotoboc, reîntors în vară la echipa alb-negrilor, este singurul dintre apărătorii buturilor celor patru echipe hunedorene din ligile patronate de FRF care a bifat în teren toate cele 1350 de minute ale turului. La celelalte trei echipe, Mureşul Deva, FC Hunedoara şi CFR Simeria,a fost nevoie de doi sau chiar trei portari, fie că a fost vorba de accidentări, suspendări sau de decizii ale celor de pe banca tehnică. Aproape de performanţa lui Hotoboc a fost şi hunedoreanul Adrian Pascal care este căpitanul formaţiei Unirea Alba Iulia. Pascal a fost titular în toate meciurile, însă a fost eliminat în minutul

www.zvj.ro

88 al meciului cu CSM Rm. Vâlcea şi a ratat cu două minute „perfecţiunea”.

Xenia Jorneac. Sportiva riscă să rateze participarea la Campionatul Naţional, programat în luna februarie, fapt care i-ar anula şansa de a-şi apăra titlul de campioană naţională şi, implicit, de a participa la competiţiile internaţionale din acest an.

Antrenorul Ilie Captari, cel care a descoperit-o şi format-o pe Xenia, susţine că sportiva e nerăbdătoare să plece la Steaua şi exagerează. „Xenia şi-a luat-o în cap şi s-a apucat să rezolve transferul de una singură, trecând peste mine şi ceilalţi din

conducerea clubului. Gestul nu-i face cinste, însă până la urmă situaţia se va rezolva. Momentan, directorul clubului, Ioan Istrate, este internat într-o clinică de cardiologie din Timişoara şi nu se poate ocupa de problemă. Oricum, Xenia va pleca, pentru că nu avem mijloace legale să o păstrăm la club. Însă, în mod normal, Steaua ar trebui să plătească pentru transfer, măcar indemnizaţia minimă de formare a sportivei”, a spus Ilie Captari.

SPORT 5

Ziarul Vãii Jiului vineri, 13 ianuarie 2012

CFR Simeria - înaintea Jiului şi la pregătire şi în clasament

Jiul şi CFR Simeria au programate două meciuri de verificare între ele Cea mai bine clasată dintre echipele hunedorene din eşalonul trei, CFR Simeria şi-a reluat pregătirile înaintea echipei Jiul „Toţi cei 25 de jucători din lot au fost prezenţi la reunire. Nu sunt presat să caut fotbalişti noi, întrucât am cu ce alcătui o echipă competitivă din actualul efectiv. În perioada 30 ianuarie - 11 februarie este programat un cantonament la munte, într-o locaţie încă nestabilită”, a declarat antrenorul Opric. Din data de 21 ianuarie, CFR Simeria dă startul şi la amicale, primul adversar urmând să fie echipa Jiul Rovinari. În continuare, programul meciurilor test cuprinde întâlniri cu Unirea Alba Iulia (28 ianuarie sau 14 februarie), FC Cisnădie (11 februarie), Naţional Sebiş (18 februarie, urmează să se stabilească unde) şi o dublă cu Jiul

Lotul echipei CFR Simeria Portari: Marius Iancău (născut 1986); Cosmin Dragotă (1991); Răzvan Gheaţă (1995); Andrei Raţ (1993); fundaşi: Emil Vîrtan (1984); Andrei Stroia (1988); Adrian Dosan (1979); Alexandru Păduraru (1988); Bogdan Buta (1990); Florin Ungureanu (1988); Bogdan Lazăr (1988); mijlocaşi: Alexandru Ivaşcu (1992); Andrei Şoit (1991); Andrei Făgărăşanu (1991); Bogdan

Găceanu (1991); Constantin Vişan (1979); Ciprian Pepenar (1978); Radu Bobelic (1994); Vlad Alexandru (1993); Darius Uibariu (1992); Fabian Pop (1992); atacanţi: Daniel Dăscălescu (1975); Marius Păcurar (1974); Andrei Suciu (1985); Flavius Chelariu (1986); Raul Lintaru (1984).

Antrenor principal: Marius Opric; Antrenor secund: Marius Păcurar (în curs să ia licenţa); Organizator competiţii: Dorin Nicşa. Site web: www.cfrsimeria.ro; Culori: galben-albastru.

Avem cu ce... ne lăuda

Foştii jucători ai Jiului la cotă maximă în Liga I Anul recent încheiat a fost unul foarte bun, din punct de vedere fotbalistic, pentru cel puţin doi jucători care s-au afirmat în fotbal la echipele din judeţul Hunedoara.

Cristian Bălgrădean, fostul jucător de la Minerul Lupeni, în prezent la Dinamo şi Mihai Pintilii, fost la Jiul Petroşani, iar în prezent căpitan de echipă la Pandurii Târgu Jiu, au avut un an bun. Pintilii a debutat în echipa naţională, iar evoluţia formaţiei sale, una fără prea mari pretenţii, a surprins plăcut pe toată lumea. Un sezon bun a avut şi Ciprian Petre, fost jucător al Jiului.

Acesta a evoluat cu Gaz Metan Mediaş, echipa sa actuală, în Europa League, reuşind performanţa de a elimina echipa germană FSV Mainz şi, în plus, este al doilea în clasamentul pasatorilor decisivi, cu opt astfel de execuţii. Un alt fost jucător al Jiului, Eric Bicfalvi este în centrul atenţiei. Acesta pare a părăsi gruparea bucureşteană Steaua cu destinaţia Dinamo, putând fi astfel coechipier cu Bălgrădean, dar poate ajunge şi la Vaslui, trupă cu un parcurs foarte bun în Europa League, unde îl poate întâlni pe cunoscutul ex-arbitru petroşenean Ioan Danciu, vicepreşedinte al grupăriii moldave.

www.zvj.ro

Anul 2011 a fost interesant şi pentru Laurenţiu Diniţă, ex-Jiul, care a reuşit promovarea în Liga I cu Concordia Chiajna în calitate de antrenor-jucător, un lucru mai mult decât remarcabil. Cei mai mulţi foşti hunedoreni îi întâlnim la Petrolul. Deşi are o vârstă respectabilă, Florentin Dumitru, ce a trecut tot pe la Jiul, este o piesă de bază a ploieştenilor, el evoluând în toate cele 18 jocuri disputate în actuala ediţie de campionat. Bine a evoluat pentru Petrolul şi fostul mijlocaş al Mureşului Deva, Adrian Borza, în vreme ce capriciosul atacant Bogdan Apostu, ex-Corvinul, a fost îndepărtat din lot după un conflict cu antrenorul şi conducerea clubului. Se poate spune că dacă foştii hunedoreni s-ar reuni într-o singură echipă, aceasta ar fi una destul de valoroasă, cu o conducere tehnică şi administrativă de cinci stele.

Pagini realizate de Loredana JUGLEA

Petroşani (22 februarie şi 25 februarie). Între aceste jocuri, cel mai probabil vor avea loc şi alte partide şcoală cu echipe din Liga a IV-a, precum Retezatul Haţeg sau Victoria Călan.

Feroviarii se află la patru puncte distanţă de lidera ACS Recaş şi au ca obiectiv promovarea în liga secundă.

CMYK

6 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 13 ianuarie 2012

Nu vă feriţi dacă vedeţi 3 pe ouă!

Sunt bune Zilele trecute, un anunţ făcut pe un post local de televiziune a creat derută în rândul consumatorilor de ouă de găină. Şi, dacă stăm să judecăm, era firesc să fie aşa, deoarece ştirea a fost făcută publică nu de un oarecare, ci de către un cadru medical veterinar de la Circumscripţia Sanitară Veterinară pentru Siguranţa şi Controlul Alimentelor din Petroşani. Deruta a venit de la faptul că anunţul se referea la faptul că, de la 1 ianuarie 2012, au fost retrase de pe piaţă toate ouăle de găină inscripţionate cu cifra 3.

Motivul? Ele provin de la găini crescute în mediu stresant. Or, ouă astfel inscripţionate găsindu-se, în continuare, în magazine, era şi firesc ca lumea să se alarmeze.

sanitar-veterinare din Vulcan şi Petroşani, spune că a fost o greşeală a subalternului său, pe care dumnealui a îndreptat-o ulterior. În momentul de faţă, nu se mai comercializează niciun ou provenit de la găini crescute în condiţii improprii, ci doar cele care respectă indicaţiile Uniunii Europene, a precizat domnia sa. Toată producţia de ouă provenită de la găini ţinute în condiţii stresante a fost oprită, iar societăţile comerciale producătoare de ouă de găină au fost obligate le creeze condiţii

Medicul veterinar Gheorghe Cristea, care coordonează circumscripţiile

Vulcan

Drumul din Colonia de Jos - pietruit Drumul din Colonia de Jos a Vulcanului este pietruit zilele acestea. Nu se asfaltează, dar se pietruieşte. Din cauza precipitaţiilor şi a traficului, nămolul şi gropile au invadat drumul neasfaltat.

Singura soluţie pentru acea parte a Vulcanului rămâne momentan pietruirea. La această soluţie se recurge de fiecare dată când este nevoie. Chiar dacă oamenii ar vrea să păşească pe o pătură de câţiva centimetri de asfalt, acest lucru nu va fi posibil curând.

Cam toate coloniile din Vale au rămas la coadă şi nu au dat de gustul asfaltului din centru. Totuşi, colonia a avut parte anul trecut de investiţii serioase. Colonia a avut parte de investiţii infrastructurale. S-a realizat canalizarea pentru apele pluviale şi pentru apele menajere pe o distanţă de 2.500 m.l. Colectarea acestora se va face în staţia de epurare de la marginea coloniei. Acest proiect este încă în curs de derulare şi are termen de finalizare luna iunie 2012. Se va realiza şi reabilitarea integrală a reţelei de aducţiune de apă potabilă.

Alina PIPAN

www.zvj.ro

mult îmbunătăţite galinaceelor. Altfel, riscă amenzi foarte mari şi retragerea dreptului de a mai fi prezente pe piaţă.

În atare condiţii, ouăle pe care le vedeţi la alimentară că au inscripţionată pe ele cifra 3 să ştiţi că ele provin de la găini crescute în medii îmbunătăţite. Asta însemnând cuşti mult mai largi decât bateriile clasice în care orătăniile stăteau înghesuite una lângă alta.

Ouăle acestea nu au absolut nimic şi se

comercializează în continuare.

Ouăle care au pe ele cifra 1 sunt de la găini crescute tradiţional, pe aşternut permanent. Adică de la găini răsfăţate.

Cifra 2 se aplică pe ouăle găinilor care-şi trăiesc zilele şi dau producţie într-un mediu semi-industrial. În fine, vine cifra 3, despre care v-am povestit amănunţit cum vine treaba.

Gheorghe OLTEANU

CMYK

ACTUALITATE 7

Ziarul Vãii Jiului vineri, 13 ianuarie 2012

Ori sărăcim pe limba noastră, ori evoluăm pe limba lor…

Universitatea din Petroşani îşi caută o nouă poziţie pe piaţa educaţiei universitare Universitatea din Petroşani este o emblemă a Văii Jiului. Ca şi CNH. Ne identificăm noi, ca zonă, cu aceste două instituţii.

Independenţa CNH le-a adus multora profit, autonomie, putere de decizie. Şi, în final, le-a adus şi oameni care stau astăzi cu mâna întinsă în faţa porţilor, aşteptându-şi drepturile.

Mediul academic din Petroşani nu va ajunge în această poziţie niciodată.

Pentru că este mai calculat şi ştie să-şi negocieze poziţia. Universitatea din Petroşani nu-şi va pierde niciodată identitatea chiar dacă unele transformări sunt iminente, la această concluzie a ajuns rectorul Emil Pop. Care în luna martie a acestui an lasă în urmă o universitate modernizată din punct de vedere infrastructural, care va urma un proces de evoluţie în plan academic.

Două luni de alegeri la Universitatea din Petroşani La finele lunii februarie, Universitatea Petroşani îşi va desemna nu doar noul rector. Întreaga conducere a Universităţii se va transforma. Se vor stabili Senatul universitar şi toate funcţiile legislative şi executive din cadrul Universităţii. Şi aşa va rămâne timp de patru ani. Actualul rector este pregătit pentru acest pas. Se pensionează. Dar nu înseamnă că este detaşat de prezentul şi viitorul universităţii.

Oficial, se poziţionează pe un teritoriu neutru faţă de actualele alegeri. Neoficial, îşi doreşte ca noua conducere să aibă în vedere evoluţia universităţii şi poziţionarea ei într-o conjunctură favorabilă. Uşor de spus în cuvinte, greu de realizat. „Se vorbeşte, în ultima vreme, despre fuziunea Universităţii Petroşani cu Universitatea Tehnică Cluj Napoca. Este un pas care va trebui decis de noua conducere.

Eu am luat în calcul şi am început demersurile în această direcţie. Să vă explic de ce, care sunt avantajele şi dezavantajele. În primul rând, vreau să spun că nu se poate vorbi de o dispariţie a Universităţii Petroşani. Când vorbim de o afiliere, de o fuziune, nu vorbim de ştergerea unei identităţi, de dizolvarea ei.

Vorbim de o evoluţie, conform conjuncturii sociale, politice şi financiare a momentului.

Noi, comparativ cu alte universităţi, suntem de mici proporţii. În ultimul an, am pierdut şi o serie de masterate şi un număr de aproximativ 600 de studenţi. Finanţările de la minister se vor face, se pare, conform competenţelor şi clasificărilor realizate de minister, care se raportează, în definitiv, la posibilitatea universităţilor de a derula proiecte de cercetare. Finanţările importante se vor oferi universităţilor care au brevete de invenţii sau lucrări de cercetare publicate în reviste de specialitate internaţionale. Noi nu avem această capacitate. O fuziune cu o universitate mai mare ne-ar lărgi posibilităţile, ne-ar aduce o

www.zvj.ro

mai mare finanţare. Trebuie să existăm în mediul universitar, şi nu numai atât, trebuie să fim reprezentativi. De unii singuri nu se poate. A venit acel moment de triere a universităţilor. În viitor, multe vor dispărea, altele vor fuziona. Noi trebuie să găsim varianta care să ne fie favorabilă. Iar această decizie va aparţine cu totul noii conduceri”, ne-a spus rectorul Emil Pop.

„Nu trebuie să acceptăm o situaţie defavorabilă universităţii. Ideală este păstrarea autocefaliei” Referitor la viitorul universităţii, şi pasul spre o fuziune, rectorul Emil Pop a explicat că acest pas se poate face în mai multe feluri. Poţi să devii o universitate cu o altă personalitate juridică, sau poţi să-ţi păstrezi autonomia şi identitatea. Dumnealui o preferă pe a doua. Şi este posibilă. „Când am vorbit cu Senatul universităţii din Cluj am propus să luăm în calcul o formulă de fuziune, colaborare, un contract. Ambele părţi trebuie să facă unele concesii, să negocieze şi să se ajungă la o formulă care să ne fie şi nouă şi lor favorabilă. Până la urmă, şi acolo sunt discuţii că se va împărţi finanţarea în mai multe părţi. Avantajele noastre sunt multe.

Putem avea o finanţare mai mare, echipe mixte de cercetare, putem pătrunde în lumea cercetărilor universitare cu rezonanţă internaţională. Şi dacă această fuziune se face cu cap, se poate găsi soluţia juridică pentru ca Universitatea Petroşani să-şi păstreze personalitatea juridică.

Aceste aspecte sunt discutabile. Important este ca, într-un mod sau altul, universitatea să evolueze din punct de vedere academic”, a subliniat Emil Pop.

Emil Pop lasă în urma lui importante investiţii infrastructurale L-am întrebat pe Emil Pop ce a realizat în aceşti patru ani de conducere a universităţii, dar şi care sunt regretele acestui mandat. S-a uitat în jur, dorind parcă să exemplifice cu privirea. Pentru că realizările lui se văd, sunt palpabile şi se referă la patrimoniul universitar. „În primul rând, am reuşit intabularea tuturor proprietăţilor universităţii. Un lucru la care am ţinut tare mult şi este bine că am reuşit să-l realizez. Apoi, am putut investi în patrimoniul studenţesc. În 2008, când erau bani, aici au fost cheltuiţi 100 de miliarde lei vechi. Din 2009 până în 2011, doar câte 8 miliarde pe an. Dar rezultatele se văd: cămine noi, săli reabilitate, faţade, modernizarea bibliotecii şi multe altele.

Am reuşit să racordăm toate clădirile la gaz. Am reuşit, de asemenea, să acredităm toate specializările din cadrul universităţii.

Nu am reuşit însă o clasificare favorabilă a universităţii şi nici nu aveam cum, având în vedere aspectul politic al timpurilor noastre. Dar acest lucru rămâne în sarcina

noii conduceri. Trebuie să spun că toţi banii pentru lucrări au fost cheltuiţi cu firmele din Vale, deci banii nu au plecat în altă parte. Şi de acest lucru sunt mulţumit”, a spus în încheiere rectorul Emil Pop.

Cu actualul rector am mai vorbit despre o serie de probleme, care au rămas neprecizate aici, dar care vor face subiectul altor articole.

Alina PIPAN

8 AGORA

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 13 ianuarie 2012

E vineri şi e Gheorghe Truţă (gheorghetruta.blogspot.com)

Dialoguri cu Îngerul meu (III) Ce faci, Geo? ------------Geo, te-ai supărat cumva că nu ţi-am răspuns în Dialogul (?!) de data trecută?!

------------Să ştii că un Înger Păzitor nu e obligat să răspundă de fiecare dată omului căruia îi stă pe umeri! Ştiai?

----------Nu există o „democraţie celestă”, Geo. Iar una inter-regnuri, nici atâta! Conversaţia înger-om, cu care te răsfăţ eu de o bună bucată de vreme încoace, se pare că dă dependenţă, dar şi ingratitudine din partea omului! Am zis „ingratitudine” ca să nu zic „obrăznicie”...

----------Hm! Te-am văzut la înmormântarea prietenului Dan Codrea. E bine că te-ai dus, Geo. Din când în când trebuie să-ţi reaminteşti că eşti om şi, mai ales, să vezi ce e Omul. E nimic, Geo! Dar tu pari a nu învăţa nimic din ce-ţi arăt. Tu pari a rămâne mereu catâr, Geo!

-----------Nu vrei să vorbeşti, azi, cu mine. Sau, ai amuţit de tot?! Eşti surd, Geo?! Nu eşti nici măcar un catâr, Geo! Eşti un om căruia i s-a ridicat democraţia la cap. Îţi mai spun o dată: nu există democraţie, Geo. Nici în Cer, nici între oameni, şi cu atât mai puţin între Cer şi oameni! Ia aminte, geo! Am scris „geo” cu „g” mic, intenţionat...

După o zi...

A trecut o zi şi o noapte, Geo. Sper ca ţi-a trecut muţenia: noaptea e un... sfeşnic bun!

-----------Nu ţi-a trecut... Eşti orgolios, Geo! Ăsta e păcatul vostru, al oamenilor: orgoliul. Vă sare repede ţandăra. Dacă aţi fi la fel de orgolioşi şi unde trebuie! Staţi de şapte ani cu grumazul sub talpa unui nimeni, care nu ştie decât să râdă ca o capră, când vă mai înfige un piron în inimă! Acum, doar v-aţi hlizit când singurul om care făcuse ceva trainic şi precis pentru ţara asta, unul Arafat, şi care nici măcar nu era român, a fost executat, scurt, de acelaşi papiţoi... Un grup de „nimeni” şi-a bătut joc de două milioane de fiinţe de plastelină, cum a vrut: şi în învăţământ, şi în sănătate... în „orice”! V-a tăiat şi salariile: mai urmează să vă taie şi Aerul! Şi n-a fost nicio tragedie... Dar când vă ceartă un înger, imediat lăsaţi botu'! Bine, Geo! Ţine-o tot aşa! Eşti un român adevărat!

Guvernul

Vrea să-i îmbrace pe profesori în cămaşă de forţă Nu sunt de mult timp în sistemul educaţional, dar cu toate acestea am avut suficientă vreme să constat că orice politician care nu se pricepe la nimic simte imperioasa nevoie de a pune ordine în învăţământ. Fiecare guvernare postdecembristă a încercat reformarea acestui sistem esenţial pentru viitorul oricărei ţări.

Evident, întrucât toate reformele au fost făcute de către incompetenţi, nu trebuie să mire pe nimeni că astăzi avem un sistem educaţional totalmente ineficient. Politicienii de toate culorile, în loc să-şi facă mea culpa întrucât vina pentru această stare de fapt le aparţine în cea mai mare parte, au încercat să transfere oprobriul public asupra dascălilor. Mass-media, interesată exclusiv de senzaţional, a preluat ideea din zbor, astfel încât toată naţiunea a putut afla despre existenţa unor dascăli, să zicem, imorali. Cum niciun cap limpede nu a ştiut sau nu a vrut să ţină un minim echilibru, profesorii au ajuns un fel de paria ai societăţii. În mod cât se poate de aprioric, un profesor asupra căruia planează o acuzaţie este desigur vinovat şi trebuie pus la stâlpul infamiei. Prezumţia de nevinovăţie nu funcţionează în cazul profesorilor.

Recent, d-na senator Mihaela Popa, care din câte ştiu este vicepreşedinte al PDL, a propus colegilor de partid aprobarea unui Cod de Conduită pentru profesori. Până aici, nimic de comentat. Desigur, trebuie un asemenea cod, nu neg necesitatea unui asemenea act normativ, dar nu ar trebui ca acest cod de conduită să fie extins şi asupra elevilor şi părinţilor? Sistemul educaţional este o trilaterală, compusă din profesori, elevi şi părinţi. Cum ajutăm

www.zvj.ro

sistemul educaţional dacă legăm în chingile unui Cod de Conduită doar dascălii? O normă de bază a oricărui stat de drept cere ca orice lege să implice o pedeapsă pentru cei care n-o respectă, iar orice drept trebuie contrabalansat de o obligaţie. Părinţii şi elevii ştiu că profesorii sunt dezarmaţi în faţa lor, fapt ce dă naştere la abuzuri incalificabile. Oare nu sunt pline site-urile de filmuleţe în care profesorii sunt umiliţi de către elevii lor, cărora politicienii le-au dat drepturi fără să le explice care le sunt obligaţiile? Oare nu sunt tot mai frecvente cazurile în care dascălii sunt agresaţi fizic şi verbal de către elevi sau chiar părinţi? De ce nu reglementaţi şi aceste chestiuni, doamna senator?

O rog respectuos pe doamna senator să propună un Cod de Conduită mai întâi pentru politicieni şi apoi să se ocupe de dascăli. Poate că un asemenea cod i-ar obliga pe politicienii demagogi să fie mai atenţi înainte să promită profesorilor mărirea salariilor cu 50%. În campania din 2008 li s-a promis dascălilor un trai decent şi respect şi au primit în schimb salarii diminuate, umilinţe şi sporirea înfiorătoare a birocraţiei, care sugrumă actul educaţional. Şi pentru ca tabloul să fie complet a venit şi acest Cod de Conduită aplicabil doar profesorilor. Sunt gata să susţin necondiţionat această iniţiativă a doamnei senator, dacă acest cod de conduită va include reguli şi sancţiuni şi pentru părinţii şi elevii cu comportamente deviante şi antisociale. Şi o rog insistent pe doamna senator să propună un Cod de Conduită şi pentru politicienii care mint fără reţinere, votează în parlament la două mâini şi manifestă, în general, un comportament imoral.

Prof. dr. Florin GHEŢĂU

Cumpăr lemn.

Relaţii la telefon 0751.199109.

UMOR ÎN HA... MAJOR 9

Ziarul Vãii Jiului vineri, 13 ianuarie 2012

Cascada epigramelor

În căutarea adevărului

Revelion… epigramatic Cu un an înainte, am petrecut Revelionul la un local din Vulcan, unde ne-am simţit tare bine: cald, mâncăruri alese, muzică bună, atmosferă plăcută. Aşa că, de data aceasta, nu a fost greu de stabilit unde vom petrece noaptea dintre ani. „No problem”, ne-am spus, vom merge iar la... „No problem”!

Zis şi făcut.

Localul ne-a aşteptat la fel de cald, gazdele - familia Muţiu - la fel de zâmbitoare. Întâmplarea (deşi înclin să cred că nimic nu e întâmplător) a făcut să fim repartizaţi la masa organizatorilor. După miezul nopţii, domnul Muţiu a anunţat că va organiza concursuri cu premii, pentru doamne şi domnişoare, la fiecare masă acordându-se câte două premii. Juriul: doi bărbaţi de la o masă vecină. Probele au fost diferite, dar gândite special pentru a crea veselie. După ce s-au desemnat câştigătoarele la vreo patru grupuri, a urmat o pauză de dans. Când a revenit la masă, i-am spus domnului Muţiu că, atunci când îmi va veni rândul, vreau să spun o epigramă.

S-a uitat cam mirat la mine, s-a gândit un pic, după care, cu o intonaţie demnă de un actor, mi-a spus o frumuseţe de epigramă pe care nu o mai auzisem. Să nu rămân datoare, i-am spus şi eu una. Şi tot aşa, până am ajuns să avem un adevărat duel epigramatic. Văzând nedumerirea mea (trebuie să recunoaştem faptul că nu ni-i dat să întâlnim iubitori de epigramă, toată ziua) m-a lămurit că a fost elevul epigramistului Nicolae Petrescu. Se vede că domnul profesor a ştiut să-şi facă elevii să îndrăgească şi epigrama, nu numai matematica. Mirarea mea creştea pe măsură ce constatam că ştie nume de epigramişti, intuieşte poantele epigramelor spuse de mine şi se dovedeşte a fi un critic înnăscut.

Mi-a vorbit, apoi, despre o carte primită de la profesorul dumnealui şi mi-a promis că mi-o va aduce de la Piteşti, oraşul unde locuieşte.

După pauză, s-au reluat concursurile şi, când a ajuns la masa noastră, a anunţat că voi spune o epigramă.

Mă gândisem la una scrisă cu un an în urmă, pentru un concurs şi care se potrivea, acum, ca dedicaţie:

m-a rugat: „Doamnă, dacă vreţi să-i faceţi o bucurie lui Nic Petrescu, sunaţi-l şi povestiţi-i tot ce mi-aţi spus mie!”. Cum puteam refuza să-i fac o bucurie unui confrate? L-am sunat şi am avut parte de un interlocutor simpatic, pus pe glume, aşa cum îi stă bine unui epigramist.

Aşa cum a promis, domnul Muţiu a adus de la Piteşti cartea, urmând să i-o înapoiez la sfârşitul lunii, când va trece iar prin Vale. Când am primit-o, mi-am dat seama că este cea mai veche antologie de epigramă pe care am văzut-o vreodată. Ţineam în mână “Cascada epigramelor”, o culegere a Clubului Epigramiştilor “Cincinat Pavelescu”.

Cu emoţie, dar şi cu o curiozitate greu de stăpânit, în ciuda fulguirii de afară, am răsfoit-o. Am dat cu ochii de prefaţa semnată de Mircea Trifu. „Doar două pagini?” m-am întrebat. Dar, după ce am citit cartea, am înţeles că epigramele spuneau mai mult decât zece prefeţe. M-am uitat, repede, la cuprins, am zărit câteva nume cunoscute, apoi am văzut anul apariţiei: 1982. Aveam 12 ani când a apărut acea carte. Dacă aş fi avut ocazia să o răsfoiesc atunci, mi-ar fi trecut, oare, prin gând, că pe şapte dintre autorii de acolo îi voi cunoaşte, peste mulţi ani şi că unii dintre dumnealor îmi vor deveni chiar prieteni dragi?

Am parcurs cartea cu plăcere, fiind „aerisită”, cu doar una sau două epigrame pe pagină. Despre epigrame ce să mai spun? Plăcute, hazlii, unele reflectând filozofii de viaţă, altele valorificând jocuri de cuvinte la care rebusista din mine nu s-ar fi gândit. Mi-am propus să transcriu multe dintre epigrame, nu pentru că m-ar da timpul liber afară din casă, dar consider această întreprindere un dublu câştig. În primul rând, este un exerciţiu benefic memoriei, scriindu-le reuşind să memorez epigrame deosebite, unele chiar antologice.

Apoi, dar nu în ultimul rând, este satisfacţia de a oferi şi altora plăcerea lecturii unor epigrame frumoase. Aşadar, să curgă „cascada epigramelor”!

Gazdele, după Revelion În zori, când peste toată casa, Tăcerea-ncet, încet se lasă, Ea, obosită, strânge masa, El, musafirii de sub masă!

Geneză

Şi – dacă tot a prins publicul gustul poantelor – le-am mai oferit, bonus, două epigrame de sezon, precizând că sunt scrise de doi prieteni, mari epigramişti. Am primit un premiu drăguţ, ceea ce l-a determinat pe soţul meu să spună ceva de genul: „Nici n-a început bine anul şi te-ai şi grăbit să iei un premiu pentru epigramă!”.

A doua zi m-a sunat maestrul George Petrone şi m-a întrebat cum am petrecut de Revelion.

După ce i-am povestit despre Revelionul meu… epigramatic,

www.zvj.ro

„EL a creat-o din nimic Făcând pe-Adam, iar după-aceea L-am ajutat şi eu un pic…”

(Zicea un drac, privind femeia).

(Pavel Bucşa)

Surpriza A cunoscut o gingaşă făptură Ce s-a lăsat condusă la motel; Galant, el a servit-o cu-o friptură, Ea, peste nouă luni, c-un mititel.

(Ion Butnaru)

Puterea „credinţei” Cu-o credinţă cât de vagă Strecurată-n sinea sa, El, bărbatul, se tot roagă.

(Ea nu-ntotdeauna vrea).

(George Caranfil)

Că adevărul e în vin Erau latinii de părere; Englezii spun c-ar fi în gin, Iar nemţii jură că e-n bere!

(Gheorghe Chirilă)

Nostalgie În seri târzii, la braţ, pe-alei, Noi ne plimbam sub plopi şi tei. Şi am fi mers la nesfârşit De nu ne-am fi căsătorit.

(Mircea Dinescu)

– Mai vezi să nu deschidă… clanţa!

(Traian Marcu)

Erupţie conjugală I-o-ntoarse tare, chiar ţipând, La prânz, când îl servea la masă: – E-a treia sâmbătă la rând Când vii duminica acasă! (Ştefan Marinescu)

Sfat unui amic Unui reparator de frigidere M-ai convins că ştii misterul Tehnicii ce mult îţi place, Reparându-mi frigiderul Excelent. Acum coace!

(Savu Florea)

Cu soţia la magazin – Dragul meu, mă mai iubeşti? Îţi mai sunt eu „motănelul”?

– Vezi, nevastă, vezi cum eşti? Şi îşi scoase portofelul.

(Ananie Gagniuc)

Negativism El şi ea – frumoasă foc, La întâiul rendez-vous; El o ţine de mijloc, Ea o ţine: „Nu şi nu!”

(Nicolae Ghiţescu)

Amintiri despre dragoste Ce bucurii îmi oferea: Alinturi, buze sărutate Şi… parcă mai era ceva, Dar am un lapsus, din păcate.

(Ion Grigore)

Adam Dezbrăcat, plin de nevoi, Primul om nefericit N-a ales, cum facem noi, A luat ce a găsit.

(Gheorghe Grosu)

Civică Zise-un tânăr, fără rost, Unei fete în tramvai: – Ceau, bambina! Come stai?

– Nu se vede? Lâng-un prost!

(Ionel Iacob-Bencei)

Vecinii De vecini ce să vă spui, Nu cred nasul să mă-nşele: Unu-şi vede de-ale lui, Celălalt de ale mele.

(Laurian Ionică)

Evoluţie Cândva, când o-mbia spre el, O alinta cu „şoricel”; Trecură ani şi astăzi mai că Direct i-ar spune: „şoricioaică”!

(Constantin Iuraşcu)

Refacerea căminului S-au întors la căsnicie Şi de-atunci e trai şi pace: Dânsul face tot ce ştie, Dânsa ştie ea ce face!

(Dimitrie Jega)

La mormântul soacrei E cripta-nchisă cu zăvorul, Dar pentru toată siguranţa El roagă şi îngrijitorul:

„Nu mai merge la Sovata!

(Mintea-ncerc să i-o deschid): Apa asta te dă gata Şi-ai să te întorci gravid!”

(Ion Nijloveanu)

Evoluţie De la mamă la fetiţă Se purta cândva pe Terra Frunza fragedă de viţă; Dar de când cu filoxera…

(Nicolae Petrescu)

Pseudofabulă Astăzi pentru prima oară Medicul veterinar Fu zărit la o mioară Şi bârfit de un măgar.

(Nic. Petrescu-Redi)

Rugă Dacă ţii un pic la noi, Naltule Preasfinte, Lumea aia de apoi Pune-o înainte!

(George Petrone)

Lumânarea şi răposatul Paradoxal e într-un fel Cu ei ce se petrece: Ea se topeşte lângă el, Iar el rămâne rece.

(Liviu Popescu)

Materialitate Zeiţa blondă m-a primit Cu-atâta vervă şi ardoare, Că am rămas îndrăgostit De ciorba ei de perişoare!

(Mircea Rădulescu)

Puterea obişnuinţei Aşezându-se în pat Lângă draga-i nevestică, Din rutină a-ntrebat: – Singurică?... Singurică?

(Mircea Trifu)

Vizita nepotului – Doamne, zise-a lui mătuşă, Când deschise, speriată: Mă gândeam la lup şi iată Că măgarul e la uşă!

(Costel Vlădescu)

Pagină realizată de Petronela Vali SLAVU

10 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 13 ianuarie 2012

Costel Brânduşe:

„Un sistem civilizat de colectare a gunoiului ar diminua numărul câinilor vagabonzi” Legea privind eutanasierea câinilor vagabonzi a fost declarată neconstituţională şi retrimisă parlamentului.

Momentan, primarii din Valea Jiului nu se mai pot aştepta ca soluţia „curăţirii” oraşelor de câinii vagabonzi să vină pe cale legislativă. Atunci, care ar fi soluţia prin care vom scăpa de maidanezi?

Adăpostul, vaccinarea, castrarea?

Fără doar şi poate, cu cele mai mari probleme cu vagabonzii se confruntă Uricaniul şi Lupeniul. O fi şi un motiv întemeiat, care nu a fost luat în seamă până acum.

Costel Brânduşe spune că un rol important în creşterea numărului de câini pe stradă

www.zvj.ro

este şi lipsa împrejmuirii containerelor. „Acolo unde nu sunt realizate platforme pentru containere, unde colectarea nu se face într-un mod cât de cât civilizat, acolo gunoiul ajunge foarte uşor pe stradă. Şi, implicit, câinii ajung la gunoi. Cu cât le este mai uşor să se alimenteze şi să supravieţuiască, cu atât rămân mai uşor în teritoriul respectiv, îl identifică ca fiind al lor şi devin agresivi încercând să-l apere. La Lupeni situaţia este gravă. Containerele sunt vechi, rupte, şi uneori lipsesc cu desăvârşire. Nu avem un sistem de colectare civilizat. Soluţii pentru demararea unei colectări de bun-simţ sunt. Trebuie doar iniţiativă. Dacă creăm platforme şi limităm accesul câinilor la gunoi, numărul lor, în câteva luni, va scădea. Cei rămaşi pe străzi pot fi depuşi în adăposturi.

Dacă mai multe oraşe s-ar asocia, de exemplu

Vulcanul, Lupeniul şi Uricaniul, pentru înfiinţarea unui serviciu de ecarisaj comun, ar fi mai uşor pentru toată lumea. Fiecare ar putea participa pe lună cu bani pentru câte patrupede are depuse în adăpost. Sunt sigur că primarii Vulcanului şi Uricaniului ar colabora, s-ar putea găsi o soluţie comună”, explică Costel Brânduşe. Însă, trebuie să existe şi omul potrivit la Primăria Lupeni, pentru că actualul primar nu colaborează cu nimeni.

Din contră, îi vede pe primarii vecini ca pe nişte duşmani. Inclusiv deputatul Cristian Resmeriţă a declarat că primarii pedelişti sunt dezinteresaţi de binele populaţiei, iar dintre cei pesedişti, care este doar unul, a spus că pe Dănuţ Buhăescu nu-l mai susţine niciodată. Sistem modern de colectare a deşeurilor nu este nici la Lupeni, nici la Uricani. Însă una dintre priorităţile primarului Dănuţ Buhăescu este construirea acestor platforme.

Alina PIPAN

PUBLICITATE 11

Ziarul Vãii Jiului vineri, 13 ianuarie 2012

IMOBILIARE

ANGAJĂRI

DECESE

Vând casă cu 5 încăperi, gaz, apă, curent, grădină şi curte, în Băcia, lângă şcoală. Preţ 35.000 de euro.

Relaţii la telefon 0768.020106.

Societate comercială angajează croitoreasă.

Telefon 0766.582103; 0764.589850.

Cu adâncă durere în suflet anunţăm trecerea la cele veşnice a celei care a fost STIOPEI ELISABETA (92 de ani) Dumnezeu să o aibă în paza sa şi să o odihnească.

Copiii, nepoţii şi strănepoţii

Vând apartament în vilă şi teren construibil, 140 mp, str. 1 Decembrie 1918, zona Dimitrov, Petroşani.

Telefon 0725.219019 Vând apartament 3 camere, în Lupeni, B-dul Păcii, bl. 57, decomandat, bucătărie mare, baie şi WC de serviciu, balcon, zonă liniştită.

Tel. 0721.333544 Vând apartament cu 3 cam., conf. I, cu două balcoane, baie şi WC de serviciu, et. 4/4, cu acoperiş, în Timişoara, semicentral, zonă liniştită, preţ 65 mii euro negociabil. Accept credit bancar şi varianta cu schimb plus diferenţa, preferabil casă cu teren, împrejurimi Petrila.

Rel. la tel. 0770.581148, 0724.108787 sau pe e-mail: carmen_carabus@yahoo.co m Vând garaj str. 9 Mai, lângă piaţă (construit în 2010, izolat exterior şi interior, apă, curent, uşă la telecomandă), concesiune pe 25 ani, suprafaţă 26 m. Preţ 7.000 euro neg.

Tel. 0765.380847 Vând 2 apartamente (unite - total 7 camere, 3 băi, bucătărie), aproximativ 180 mp, situate în Petrila, strada Republicii, deasupra CAR Petrila.

Telefon - 0733.083379 Vând garsonieră în Petrila, str.

Mihail Sadoveanu. Preţ 130 mil. lei vechi negociabil.

Telefon - 0720.965091 Vând teren în Petroşani intravilan la 5 minute de centru (Maleia). Drum stradal. Utilităţi.

Preţ mic.

Telefon - 0724.773944 Vând, în Jieţ-Androneşti, 3 terenuri de 1500 mp, 5600 mp şi 7500 mp, holdă, pomi fructiferi, apă, la şosea.

Preţ 10 euro/mp discutabil.

Telefon 0725.219019

AUTO Vând Fiat Grande Punto, a.f.

2007, comenzi volan, 32.000 km, motor 1400 cmc, benzină, albastru indigo, închidere centralizată, aer condiţionat, 4 airbag-uri, 5 uşi, fără accidente, unic proprietar, înmatriculată.

Preţ 7.000 euro negociabil.

Accept variante plus diferenţă.

Relaţii la tel.

0730.004032

www.zvj.ro

Hotel Rusu angajează cameristă.

Experienţa constituie un avantaj.

CV-urile se trimit la info@hotelrusu.ro.

Relaţii suplimentare la telefon 0742.087221 sau 0742.087222.

Beauty Studio Center din Petroşani angajează coafeză, cosmeticiană, manichiuristăpedichiuristă.

CV-urile se depun la: beautystudiocenter@yahoo.com Telefon 0726.017971.

Fabrica de cherestea din Comuna Pui, Sat Râu Bărbat angajează circularist, gaterist, pendularist, ifronist şi muncitori necalificaţi.

Asigurăm cazare şi masă.

Telefon 021.32739740 / 0725.652796 / 0745.504464.

ÎNCHIRIERI Închiriez spaţiu industrial cu teren aferent în municipiul Petroşani, str. Dărăneşti (vizavi de Lascăr Service), pretabil ca depozit, spaţiu de producţie etc., acces direct din DN 66, apă, curent etc.

Informaţii la telefon 0761.282342

SERVICII Pictez camere copii.

Preţuri rezonabile.

Tel. 0785.406616

Sonorizări, filmări profesionale, fotografii pentru diverse evenimente: nunţi, botezuri, onomastice, petreceri private.

Relaţii la telefon: 0723.788664 0768.688465 0762.695556

HOROSCOP Berbec (21 Mar - 20 Apr) Neplăcerile de la serviciu îţi influenţează toată ziua încât eşti mai tot timpul bosumflat şi ostil la tot ce ţi se spune. Ai mereu impresia că lumea te critică sau are ceva cu tine, ceea ce nu e adevărat.

SC REALCOM SA PETROªANI

Taur (21 Apr - 21 Mai)

distribuitor unic în Valea Jiului al produselor lactate SC Napolact SA Cluj, satisface toate comenzile agenţilor economici cu produse proaspete de cea mai înaltă calitate:

Vestea care soseşte azi de departe te pune pe gânduri, pentru că este vorba de un eveniment nefericit din viaţa cuiva drag. Ai vrea să-l ajuţi, să-i întinzi o mână de ajutor, dar distanţa nu te lasă să faci nimic concret.

- lapte consum - lapte bătut - sana - iaurt - chefir

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

- caşcaval - smântână - unt - brânză - lapte praf

Asigurăm transportul franco-magazin.

Relaţii la telefon: 0254.542472 sau 0733.960320 Vând cauciucuri de iarnă, import Austria, dimensiuni: 185/60/14, 185/65/14, 195/65/15, 205/55/16.

Preţuri între 80-100 lei/buc.

Relaţii la telefon 0765.459316

Cursuri de dans sportiv!

Vrei să înveţi să dansezi? Vrei să ai o siluetă de invidiat? Înscrie-te la cursurile de dans sportiv pentru copii şi adulţi!

Poţi practica dansul la nivel de începători, intermediari sau avansaţi, cursurile predate fiind la acelaşi nivel cu cele din marile centre din ţară! Grupele de vârstă în care te poţi înscrie sunt: 1) Clasele I-VIII; 2) Liceu - adulţi. Poţi participa la spectacole, concursuri! Instructorul oferă la cerere pregătire pentru “valsul mirilor”!

Sălile de dans sunt în: - Petroşani (Şc. Gen. „Avram Stanca” şi Şc. Gen. Nr. 5); - Clubul Copiilor şi Elevilor Petrila; - Lupeni (Clubul Sindicatelor Lupeni).

Te poţi înscrie la numărul de telefon: 0726.620840.

Vous êtes une femme svelte, serieuse non fumeuse et sans efants.

Vous parlez et écrivez le Français. Vous souhaitez être active a deux, pour remplir la deuxième partie de votre vie.

Merci de m’énvoyer un message en Français au numero 0762.840393.

Eşti la mijloc între două activităţi la fel de atractive, dar, deşi eşti o fire care face faţă şi la situaţii simultane, totuşi va veni un moment când va trebui să te decizi: ori - ori?

Rac (22 Iun - 22 Iul) Ai ajuns într-un impas care durează deja de ceva vreme încât începi să-ţi pierzi interesul pentru ceea ce ar fi trebuit să găseşti la capăt.

Leu (23 Iul - 22 Aug) Dacă vrei neapărat să rămâi parte dintr-un colectiv şi să urmezi îndrumările altuia mai puternic, vei vedea că nu dai randament maxim.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep) Este o adevărată furtună de gânduri şi emoţii în sufletul tău din cauza unei persoane care tulbură apele pe unde apare.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct) Este timpul să dai dovadă de fermitate şi să închizi, odată pentru totdeauna, un capitol de care eşti încă foarte ataşat, dar care nu-ţi face bine.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi) Dorul te duce cu gândul spre cineva aflat departe şi te tot gândeşti ce poţi face pentru a mai reduce distanţa. Trebuie să găseşti o cale suficient de convingătoare pentru a-i demonstra celui drag că formaţi un cuplu foarte unit.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec) Ai de ales între ce-ţi transmite inima şi ce-ţi dictează ferm raţiunea, dar de data aceasta vei da prioritate sentimentelor.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian) Visele tale nu se pot construi fără să ai şi resursele necesare în acest sens, ca atare, dacă visezi la ceva anume, caută soluţiile practice pentru a ajunge acolo.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb) Este o zi superbă în compania oamenilor care joacă rolul cel mai important în inima ta. E o zi dedicata iubirii, o zi în care familia te va înconjura cu căldură.

Peşti (19 Feb - 20 Mar) Eşti plin de energie, dar poate nu e chiar direcţia cea mai bună cea spre care o canalizezi cu atâta pasiune.

CMYK

12 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 13 ianuarie 2012

Pedelişti,

6, vine Udrea!

Tabăra portocalie din Valea Jiului se mobilizează în aceste zile pentru a întâmpina delegaţia de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Săptămâna viitoare Din surse neoficiale, dar care ţin de administraţiile publice locale din Petrila, Petroşani şi Vulcan, în fruntea delegaţiei se va afla însuşi ministrul MDRT, Elena Udrea, care cu această ocazie îşi va ţine şi promisiunea făcută, aceea că va vizita Valea Jiului în iarna lui 2012.

Ministrul MDRT era aşteptat încă de săptămâna aceasta, prin bursa zvonurilor fiind vehiculată data de 12 ianuarie.

N-a fost să fie, dar acum, în proporţie de 90% - dacă nu intervine iar ceva pe la guvern, Elena Udrea se va afla timp de o zi în Vale săptămâna viitoare. Încă nu ştim cu exactitate ce va face ministrul, ce proiecte va semna, sau ce obiective va vizita, aceasta şi pentru că nici măcar cei din administraţia publică locală încă nu ştiu, dar ştim că patru dintre obiectivele de investiţii, la care MDRT şi ministrul au pus umărul pentru a se realiza, nu vor scăpa din programul vizitei ministeriale.

Este vorba de staţiunea Straja-Lupeni, de staţiunea Pasul Vâlcan (mai ales că e posibil ca după această vizită se va da verde proiectului de unificare a pârtiilor celor două staţiuni, inclusiv construirea la Vulcan a telegondolei nr.

2), de Masivul Parâng (unde se lucrează la cel mai mare proiect de turism montan din România) şi de Casa de Cultură „Ladislau Schmidt” din Petrila.

Poate Udrea va tăia panglica la Petrila Din câte am aflat, Casa de Cultură „Ladislau Schmidt” va fi inaugurată exact în ziua când vine doamna ministru. Primarul Păducel speră să taie panglica împreună cu ministrul care l-a ajutat cel mai mult, pe raza oraşului existând o sumedenie de investiţii, finalizate sau în derulare, fără precedent ca şi valoare şi importanţă, cu finanţare de la MDRT, cum ar fi: cele patru blocuri de locuinţe sociale din Lonea - investiţie de peste 47 de miliarde de lei; strada Republicii, reabilitată integral, recepţia lucrărilor de 150 miliarde lei fiind făcută în toamna anului trecut; o parte din lucrările proiectului integrat finalizate (proiect aflat în derulare) - un proiect de peste 500 miliarde, în momentul de faţă fiind asfaltate deja mai multe străzi care n-au beneficiat niciodată de asfalt, cum ar fi străzile din satul Jieţ, din satul Taia, din Predoni sau Dobreşti, inclusiv cu rigole de scurgere a apei şi trotuare, precum şi podurile de pe străzile Tineretului, Tăii şi Dobreşti. În privinţa reabilitării integrale a Casei de Cultură „Ladislau Schmidt” din Petrila, aceasta este finalizată. În momentul de faţă, se lucrează mai mult la curăţenie, montarea mobilierului şi amenajarea sălilor, la mici retuşuri la subsol, totalul investiţiei fiind de 20 miliarde de lei, aceasta derulându-se prin Compania Naţională de Investiţii, subordonată tot ministerului condus de Elena Udrea.

Toate acestea îl fac pe primarul Ilie Păducel să-şi dorească în oraş sosirea ministrului. Mai ales că edilul vrea să dis-

cute şi de viitorul domeniu schiabil şi de viitoarea staţiune din Dobraia, dar şi de drumul DN 7 de pe Cheile Jieţului, drumul care leagă judeţele Hunedoara şi Vâlcea, o porţiune de 21 de kilometri rămânând nereabilitată total.

Şi Ridzi şi Ile o aşteaptă cu realizări Cu alte argumente asemănătoare este aşteptată Elena Udrea şi de primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.

Care, de asemenea, a beneficiat de câteva proiecte foarte importante, din care le amintim pe cele cele mai relevante: proiectul integrat de reabilitare a centrului civic şi marele proiect de turism montan din Parâng, cel mai mare proiect de acest gen din ţară.

Primarul Gheorghe Ile, după ce iarna trecută a mii de miliarde de lei. Restul miniştrilor, indiferent de cuaşteptat-o pe Elena Udrea cu telegondola finalizată, de loarea lor politică, cu foarte puţine excepţii, nici n-au vrut data aceasta îi va arăta investiţia la bulevard, o investiţie să audă de Vale. Sau: au venit, au promis şi au plecat, europeană, via MDRT, a doua ca mărime după proiectul promisiunile fiind respectate doar parţial sau deloc (a se „telegondola”. Bineînţeles că în planul primarului se află vedea vizitele ministruacum telegondola nr.2, aceasta fiind principala ţintă la înlui Videanu, tot de la ceput de an. Ceea ce va însemna unificarea domeniului PD-L, ca un exemplu schiabil cu cel din Lupeni, fapt care ne va aduce cel mai menit să aducă immare domeniu schiabil din ţară! În acest mod, telegondola parţialitatea celui care iată că va duce undeva. Unde? Spre telegondola nr. 2… scrie acest material).

Care va duce unde? Spre staţiunea Straja! Deci lucrurile Corneliu BRAN www.zvj.ro încep să se conoffice@zvj.ro tureze, chiar dacă COTIDIAN REGIONAL existau voci care CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT prin 2010 şi 2011 se ISSN 2065 - 5096 întrebau ce folos are o telegondolă care Telefoanele redacþiei: nu duce nicăieri? Ei, 0254.549 020 se pare că de-acum 0254.549 121 (fax) Vernisajul: joi, 26 ianuarie, are…

0737.575 582 Rămâne de văzut Shteff Cafe dacă şi calculele priDirector: marilor se aseamănă Cătălin DOCEA cu timpul ministrudocea@zvj.ro lui Udrea. Care nu ştim cum va putea să Redactor şef: vadă toată Valea Marian BOBOC Jiului într-un timp 0761.756840 scurt. Ceea ce ne Colectivul de redacþie: bucură este însă altceva: venind în Alina PIPAN Vale, ministrul pare alinapipan@yahoo.com dispus să continue 0766.678380 seria investiţiilor, Corneliu BRAN mai ales în infra0766.728688 structură şi în turism, Mihaela PETROŞAN petrosan@zvj.ro ceea ce nu ar fi rău, 0761.756834 trebuie să recuGheorghe OLTEANU noaştem. Din Loredana JUGLEA 0763.673727 punctul de vedere al loredanajuglea@yahoo.com Văii Jiului, fără să vrem să o lăudăm, Colaboratori permanenþi: dar trebuie să o Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ, spunem ca să fim Mihai BARBU, Irina BOBOC, corecţi, Elena Udrea Valeriu BUTULESCU, Gilbert este singurul minisDANCO, Dumitru GĂLĂŢANtru care a ajutat JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, concret Valea, cu Robert HUMMEL, Ioan LASCU, proiecte de mii şi Ilie PINTEA, Alin RUS,

Ziarul Vãii Jiului

Avanpremieră la expoziţia de caricatură politică a lui Robert Hummel

Petronela-Vali SLAVU, Gheorghe TRUŢĂ, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO Daniela FILIMON 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Redacţia şi administraţia: Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. 2

www.zvj.ro

CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul V Nr. 145 13 ianuarie 2012 4 pagini

Saga unei familii de buni români, familia Bogdan, stabilită în Valea Jiului înainte de primul război mondial (I)

Cu puţin timp înainte de a fi chemat la Domnul la o venerabilă vârstă, Ioan Bogdan a aşternut pe hârtie povestea neamului Bogdăneştilor. Ioan Bogdan a fost tatăl d-lui Bujor Bogdan, o personalitate a vieţii publice a Văii Jiului fost director al minei Petrila, fost prefect al judeţului Hunedoara şi proprietarul celebrei Cabane „Groapa Seacă”.

Amintirile lui Ioan Bogdan au fost publicate într-o ediţie artizanală, într-un tiraj de doar câteva exemplare, bogat ilustrată. Tatăl lui Ioan Bogdan a fost o figură a Vulcanului interbelic: fost comerciant, dar şi… primar.

Amintirile lui Ioan Bogdan au farmec şi putere de evocare. Ele scot la lumină, cu multă blândeţe şi căldură, saga unei familii de români stabilite în Valea Jiului, la Vulcan, înainte de primul război mondial. Prin aceste amintiri se poate reface firul românismului în Valea Jiului, dar şi câte ceva din atmosfera interbelică a Văii Jiului. Îi mulţumim d-lui Bujor Bogdan, un bun român, pentru încredinţarea spre tipar a amintirilor tatălui său, Ioan Bogdan.

Marian BOBOC

LĂMURIRI Cu mulţi ani în urmă, fiul meu m-a îndemnat să încerc întocmirea unui arbore genealogic al familiei Bogdan. Am înţeles aceasta în sensul strict al desenării unui copac, al cărui ramuri să reprezinte membrii familiei în funcţie de gradul deţinut (cap de familie, frate, văr etc).

Cum nu am nicio atragere spre desen nu am luat această idee, în schimb mă atrăgea posibilitatea întocmirii unui album - cronică de familie.

Cu vreo 15-20 de ani în urmă, am început să pun pe hârtie amintirile deţinute de la Părinţii mei şi din relaţiile destul de rare, cu rudele. Am ajuns astfel să obţin o transcriere de aproape 100 de pagini pe hârtie format A4 şi cu ideea introducerii în text a fotografiilor de familie mai importante, pe care le posedam. În această idee ar fi fost posibilă obţinerea uneia în cel mult 4 exemplare scrise la maşină citeţ în ce priveşte textul şi un singur exemplar şi cu fotografii.

Nu mă satisfăcea această posibilitate şi pe parcurs, în relaţiile mele cu tipografia locală, am ajuns la ideea că ar fi posibil să realizez o lucrare în mod mai complet, dându-i titlul: Album - Cronică de familie; lucrare pe care o ţineţi acum în mână.

Pentru aceasta am revăzut textul făcut acum 15-20 de ani şi mi-am dat seama că atunci am prins prea multe amănunte nesemnificative. Astfel am procedat la reducerea textului şi la transcrierea lui în formă nouă. Gândul acesta mi-a venit într-un moment când din cauza vârstei m-a pus pe gânduri, că voi mai apuca să termin lucrarea şi atunci am intrat în “criză de timp” şi urmarea a fost că nu am mai putut să cântăresc temeinic frazele exprimate, să le redau în ordine cronologică. Fotografiile le-am împerechiat fără o ordine, amestecând pe cele din ramura Bogdan cu altele din ramura Şerb. Unele părţi au fost repetate, altele nu, poate, au caracter prea autobiografic, faţă de descrierea mult mai redusă a altor membrii de familie, pentru care-mi cer iertare.

Pentru forma şi conţinutul lucrării, consider că cu toate lipsurile semnalate şi altele pe care le vor descoperii cititorii, cred că tot e mai mult decât nimic.

Sper ca această părere s-o aibe şi fiul meu la cererea căruia am făcut-o.

P.S. Am lăsat câteva file albe pentru a fi completate în viitorul apropiat

RĂDĂCINI Am citit undeva o maximă care mi-a rămas în amintire, aproximativ în formula următoare; “Un popor care nu are trecut, nu are nici viitor”. Pornind de la această maximă am considerat că aşa după cum istoricii consemnează evenimentele din viaţa unui popor păstrând proporţiile, ar fi bine ca şi trecutul

familiei noastre să-l consemnez într-o cronică, mai mult sau mai puţin amănunţită şi fără a avea pretenţia unei opere literare sau istorice. Este ceea ce încerc să fac pentru familia mea în rândurile care urmează, completate cu imagini fotografice. În primul rând trebuie să menţionez, cu mult regret că aceasta idee mi-a venit cu multă întârziere, mult timp după ce am pierdut părinţii şi pe unchii şi mătuşele mele de la care, la timpul său aş fi putut să mă informez pe o perioadă mai îndepărtată, aşa fiind, firul notărilor începe de la cei doi bunici, cel din partea tatălui Ion Bogdan din Cotul Vlaşinului, o fundătură din partea cea mai de sus a satului şi Şerb Nicolae al Logofătului din Deal, partea cea mai de jos a satului, la intrarea şoselei dinspre Dobârca - Miercurea Sibiului.

Aceste notări au la bază amintiri rămase în memorie din unele relatări întâmplătoare ale părinţilor mei şi altele culese în ultimii 25 ani de la verişoarele mele Maria Bozdog din Cotul Vlaşinului şi Nuţa Danciu din Deal, care trăind tot timpul în Poiana, mai cunosc unele date din trecut şi în general date despre urmaşii celor două ramuri de bază ale familiei. Încerc această cronică şi dintr-un spirit de mândrie căci mă consider norocos atât pentru originea modestă a strămoşilor mei şi a rudelor descendente din aceştia, cât şi pentru excepţionalele calităţi fizice şi morale native, ca şi pentru vitalitatea acestor poienari, oameni din marginea Sibiului, regiune unde vechile tradiţii româneşti au fost păstrate cu sfinţenie dealungul anilor grei de asuprire străină. Cele spuse mai sus se referă la comuna Poiana Sibiului, comună vestită între localităţile mărginimii Sibiului, rivalizând cu Salişte. Mi-am petrecut o parte din copilărie în Poiana şi mai târziu familia mea stabilindu-se în Vulcan, jud. Hunedoara, am continuat să vizitez periodic satul meu natal până la vârsta maturităţii, când preocupările profesionale şi familiare precum şi situaţia internă din timpul şi de după război au întrerupt şirul acestor vizite pentru o lungă perioadă de cca de 40 de ani. În tot acest timp însă am continuat să simt viaţa satului prin relaţii de zi cu zi cu părinţii mei şi cu unele rude care pe parcurs s-au stabilii deasemenea în Vulcan, mătuşa Nicoară, unchiul Nicolae şi verişoara Oprean. Deasemenea legătura prin firul relaţiilor unor familii de poienari care s-au stabilit ca negustori în localităţile Văii Jiului şi în jurul comunei Pui. Părinţii mei împreună cu aceste familii (şi eu) obişnuiau să se deplaseze în grup, cu un autobuz, la Poiană în special la Târgul de Toamnă din ziua Sf. Măria. Aici se reîntâlneau poienari stabiliţi în alte localităţi ale ţării, Târgul acesta constituind şi în zilele noastre

II

PRĂVĂLIA CU ISTORII

evenimentul acestei comune. Din păcate aceste vizite erau destul de rare, în general odată pe an; astfel am pierdut legătura cu membrii colaterali ai familiei. În anul 1983 fiind în tratament la băile Ocna Sibiului, am făcut o vizită nepoatelor care le mai ştiam.

Revederea satului mi-a lăsat o impresie extraordinară prin transformările pe care le-a suferit. În timpul copilăriei unde înainte de (1920) satul era o îngrămădire de case de tipul casei părinţilor mei redate în fotografii.

Casele erau în majoritate de tipul acestora, construite din lemn acoperite cu site (şindrilă) date cu var în culoarea bleu-marin (nierie), după un tip aproape invariabil. De obicei cu un pridvor din care intrau într-o încăpere (tindă) în care era clădit un cuptor de copt pâine şi din care se putea urca, cu ajutorul unei scări obişnuite în podul casei în care se afuma carnea şi slănina porcului tăiat înaintea Crăciunului.

Din această tindă se intra într-o cameră pe dreapta şi una pe stânga. Întruna din camere cea de locuit aici se gătea şi mânca şi se dormea, aici se desfăşura viaţa de familie. În camera a doua, opusă, se intra foarte rar aici “în casa mare”, camera era frumos amenajată, mobilată cu o masă, cu scaune în mijlocul camerei, unul sau două dulapuri cu uşi şi cu geam, cu o laviţă care se putea deschide şi lărgi pentru dormit în caz de nevoie.

Aranjamentul frumos constă în etalarea tuturor obiectelor de îmbrăcăminte de sărbători, lingerie de pat de schimb precum şi ţoale (pături) ţesute de casă din lână (seină), ştergare, straiţe, desagi, toate ţesute de casă din bumbac, în general numai în culorile alb şi negru cu rare şi discrete intercalări de fir auriu.

Obiectele de îmbrăcăminte confecţionate din pânză albă de bumbac (atât la femei cât şi la bărbaţi) cu cusături de mână cu aruici negru şi cu aceleaşi discrete completări cu fir auriu.

Deosebit de frumoase erau, şi sunt şi azi purtate mai rar, pieptarele, cojoacele şi cojoacele din blană de miel, executate cu mult gust de cojocarii locali, cu cusături deasemenea numai albnegru şi cu discretele punctări cu fir auriu, care se încheie în faţă.

Fiecare membru de familie avea mai multe costume frumos aranjate, la vedere, în dulapuri cu uşi de sticlă. Acestea constituiau şi constituie şi azi adevărate expoziţii de artă populară.

Costumul este completat, la bărbaţi cu o pălărie de fetru neagră cu boruri mici, un brâu din piele de viţel (chimir) de culoare maronie la îmbinări cu benzi de piele şi discret în ceva culori mai vii.

Pantalonii din pânză de culoare albă, largi vara, şi din aba de lână strânşi pe picior pentru iarnă. În picioare cu opinci, la începutul secolului trecut dar, înlocuite cu ghete de piele şi mai târziu cu bocanci. La femei costumul e completat cu o vestă din postav (sau catifea), negru, basma neagră pe cap, două şorţuri în faţă şi în spate, din postav negru şi cu cusături de mătasă şi obişnuitul fir auriu. Ca şi la bărbaţi mijlocul este încins cu un brâu ţesut din lână, deobicei tricolor. În picioare, ghete negre.

Femeile în vârstă şi mai ales cele mai în vârstă, purtau o broboadă de construcţie foarte complicată din pânză albă de bumbac. Portul brobozii fiind greoi, treptat a început să fie folosit numai în zilele de sărbători şi la ocazii nunţi, botezuri, înmormântări, în prezent nu se mai folosesc deloc, poate cu ocazia unor evenimente -demonstrativ.

Pe laviţa care mai este deobicei în această casă mare şi pe dulapuri îşi au locul echipa - muntele de pat. Straiele miţoase de lână, bătute, în ţoalele cu tradiţionale carouri albe şi seină (maroniu natural), ştergarele, perinile, săcăteniile (straiţe) desagii pentru transportat greutăţi mai mari pe spatele cailor sau desagi mai mici mai frumos executaţi pentru a fi duşi pe spate de bărbaţi sau femei.

Toate acestea constituiau mândria femeilor care le-au ţesut.

Casa avea o poartă marc, de intrare cu carul şi în cadrul ei sau alăturea una mică pentru circulaţia zilnică a gospodarilor. Prin această poartă se intra din uliţă într-o curte, relativ mică, terenul fiind scump, în care era construită o clădire mai mică, bucătărie de vară sau alic întrebuinţări ocazionale, alăturea, sub acelaşi acoperiş, o şură şi grajdul pentru o vacă. Undeva, alături sub acelaşi acoperiş o poiată pentru adăpostitul lemnelor de foc şi a unor scule pentru gospodărie.

Undeva se găsea loc pentru un coteţ, pentru păsări şi pentru porc. În spatele acestei clădiri-anexă-, se afla grădina cu pomi fructiferi. În general nu se cultiva nimic căci clima nu permitea.

Sub casa de locuit se afla pivniţa, clădită la suprafaţa casei, nu în pământ.

Datorită acestora casa de locuit era la o înălţime de 2-3 metri în pridvorul căreia se ajungea urcând 7-8 trepte. Aceasta era şi împărţirea casei din deal; în locurile

vineri, 13 ianuarie 2012

de cultură agricolă, cartoful şi varza fiind singurele care puteau suporta clima.

Parcelele care le posedau erau: - o parcelă în “crumpănar” unde se cultivau cartofi (crumpene) - o parcelă “curechia” unde se cultiva varza (curechi) • - o parcelă la “fânaţe” de unde se recolta fânul.

Pentru focărit, în fiecare an, comuna repartiza loturi de pădure care se cumpărau de gospodari şi se tăiau copacii şi se transportau acasă.

Pentru aprinsul focului şi pentru pârlitul porcului, toamna, se aduna din pădure feriga uscată şi deasemenea frunza de fag şi de stejar, care se punea ca aşternut pentru vacă şi porc. În plus pentru completarea necesarului de lemne şi aşchii pentru aprins focul, locuitorii erau liberi să adune din pădure crâcile de copaci uscate, pe care le cărau legătură în spate. În acest fel pădurile din jurul comunei erau atât de curate ca într-un parc orăşenesc, nu găseai decât rar creci uscate sau frunze uscate, care erau o valoare.

Viaţa se scurgea patriarhal în acest sat de munte majoritatea locuitorilor fiind oieri, fie ca proprietari de turme de oi, fie angajaţi la aceştia ca ciobani.

Meseria se transmitea din tată în fiu, îngeneral, copiii începeau să înveţe oieritul de la vârsta de 12-13 ani. Oieritul era şi este şi azi o meserie mai grea decât s-ar părea la prima vedere sau s-ar crede de către cei neiniţiaţi.

Femeile deasemenea erau ocupate în această muncă, în calitate de băciţe care mulgeau oile şi făceau brânza. Pentru mulsul oilor, pe lângă ciobani, mai erau folosite femei, toate acestea le făceau fie în calitate de soţii ale proprietarilor fie ca angajate. Copiii ajutau, la rândul lor, la dirijarea oilor spre locul mulgerii oilor. Interesant era sistemul de plată a ciobanilor, care primeau pentru un sezon

- vara - iarna - întotdeauna o sumă de bani modestă pentru eventuale necesităţi personale.

Adevărata remunerare a ciobanilor consta în îmbrăcăminte dar mai ales în un anumit număr de mioare, pe care aceştia le creşteau la un loc cu ale stăpânului primind şi produsul acestora realizat în anii viitori sub formă de cotă de brânză, de lână şi miei rezultaţi din propriile oi. Aşa ajungea ca în câţiva ani să se vadă proprietari a unui număr însemnat de oi, când putea, fie să nu mai ciobănească şi să se întovărăşească cu alţi ciobani care şi-au câştigat oile la fel, fie să ajungă în unele cazuri să se întovărăşească cu fostul stăpân.

De multe ori, aceşti ciobani îşi lichidau mica turmă astfel agonisită şi cu rezultatul acestei vânzări îşi înjgheba un mic comerţ într-o localitate din ţară, ajungând la bune rezultate. Deoarece bărbaţii, femeile şi chiar copii erau angrenaţi în munca oieritului, în timpul verii, toţi erau plecaţi la munte, la oi şi comuna rămânea aproape pustie, rămânând numai bătrânii care nu mai erau apţi de muncă la munte.

Datorită acestui specific al activităţii oamenilor a fost nevoie ca şi învăţământul primar să fie adaptat la realitatea vieţii sociale a poienarilor. Acesta s-a făcut în sensul că, în Poiana şcolile se deschideau (poate şi azi) numai la 1 octombrie şi se închideau la 1 mai fară vacanţe intermediare.

Iarna, comuna se populează, la oi nemairămânând decât un număr redus de ciobani, fără băciţe şi copii.

Alimentaţia se baza pe puţinele produse proprii, brânza de oi, laptele de vacă, cartoful şi varza care se cultivau în loturile pomenite. Zarzavaturi nu se putea cultiva aşa că trebuiau aduse de la Sălişte sau Miercurea Sibiului, ca şi porumbul şi grâul, care apoi se transformau în făină la moara comunei. Dintre acestea, porumbul era baza - făina folosindu-se la obţinerea mămăligii, foarte puţină pâine se folosea. Făina de grâu era folosită în bucătărie în mică măsură şi

vineri, 13 ianuarie 2012

la confecţionarea colacilor de Sărbătorile Crăciunului şi Paştelor.

O mare problemă o constituia apa potabilă care se aducea de la depărtare, de la câteva izvoare care erau în acest vârf de munte. Îmi amintesc că pentru a aduce o vădruţă-ulcior de apă, copil fiind, trebuia să merg la o distanţă destul de mare, o porţiune de drum pe nişte poteci înguste săpate în stâncă, până la un izvor cu un debit destul de sărac, astfel că trebuia să aştept la rând pentru umplerea ulciorului. În special iarna era foarte greu.

Iluminatul se făcea cu lămpi de petrol, gătitul şi încălzitul iarna, cu lemne procurate aşa cum am arătat mai înainte.

Legătura cu restul ţării se făcea cu căruţe trase de cai până la Sălişte sau Miercurea Sibiului spre Sebeş.

Poienarii sunt credincioşi, de religie ortodoxă, conservatori în păstrarea datinilor cu dragoste înfocată pentru satul natal, unde-şi păstrează casele părinteşti sau cea făcută de el, chiar dacă o viaţă întreagă a trăit în altă parte. La bătrâneţe vor să vină acasă şi să fie îngropaţi în pământul în care odihnesc moşii şi strămoşii lui. Această legătură sufletească cu locul natal se reflectă şi azi în cimitirul bisericii din Deal prin multitudinea mormintelor funerare din marmură cu epitafuri din cele mai sugestive pentru acest cult al satului şi al strămoşilor.

Am fost impresionat de un epitaf făcut de o femeie care a trăit în Bucureşti şi părinţi înmormântaţi în cimitirul din Deal. Am considerat că acest epitaf săpat în marmură susţine cele afirmate mai sus şi merită să-1 reproduc: Părinţi, în viaţă trişti şi singuri V-am lăsat că eu m-am dus străină În timp ce voi cu greu m-aţi învăţat Şi ajutorul la necaz nu vi l-am dat Iertaţi-mi a mea vină Ce drag mi-ai fost natal pământ Cu scumpi părinţi acasă Eu vin la ei prin viscol, ploi şi vânt Dar când prin casă-i caut şi nu sunt Nu pot să cred că-s în mormânt Faţă de Poiana pe care mi-o aminteam şi felul cum am descris-o sumar, până aici, revederea comunei după 40 de ani mi-a prezentat schimbări extraordinare. În primul rând, aş putea afirma că în acest interval satul a fost în bună măsură reconstruit.

De unde, în trecut, aşa cum am spus mai înainte, satul se compunea aproape în întregime din case bătrâneşti, azi, aproximativ jumătate din casele vechi au fost dărâmate şi reconstruite din zid în tipul locuinţelor individuale - vile - de la oraşe, cu un mic antreu, bucătărie, pivniţă, cuptor, dependinţe pentru lemne, grajd, etc. Casele sunt spoite în culori pastel durabile, curţi pavate. În interior sunt prevăzute cu accesoriile gospodăreşti moderne: frigidere, maşini de spălat, maşini de gătit electrice sau cu gaze, boilere, radio, televizoare, etc.

Lampa de petrol a fost înlăturată cu mulţi ani în urmă prin introducerea reţelei electrice.

Azi comuna poate fi văzută de pe şoseaua Sebeş-Sibiu, strălucind ca un mănunchi de stele la o distanţa de 13 km şi la o altitudine de cca. 1000 m.

S-a dat astfel posibilităţi populaţiei satului ca prin intermediul radio-ului şi televiziunii să fie la curent cu problemele culturale, sociale ale ţării.

PRĂVĂLIA CU ISTORII III BOGDAN, DIN COTUL VLASINULUI! Bunicul din partea tatălui Ion Bogdan trebuie să fi trăit între anii 1845-1920. A locuit cu familia în casa proprie din Cotul Vlasinului partea cea mai de sus al satului, cea mai săracă, o fundătură unde nu se putea intra decât cu pasul şi calul. Mi-l amintesc ca un moşneag impozant cu plete mai sure, mari, puţin albe ca ale celuilalt bunic din partea mamei. A fost căsătorit cu Maria Banu.

La început era oier aşa cum au fost toţi bărbaţii din sat, dar fiind sărac nu avea o turmă proprie şi slugărea ca cioban la alţi proprietari înstăriţi. Se pare că mai slujea ca mânător de vite la un negustor care trecea clandestin, contrabandă, vite de la Novaci în vechiul regat, peste munţi şi le vindea la târgurile de la Sălişte sau Sebeş.

Tentat de câştigurile pe care le realizau aceştia, s-a împrumutat la banca din Sebeş, ipotecând casa pe care şi-a făcut-o şi a încercat această negustorie în tovărăşia altor 2-3 persoane. La prima (sau la a doua) acţiune de acest ifel, a avut neşansa să

fie prins de vameşii austro-ungari, i s-au confiscat toate vitele şi a fost închis pentru o perioadă de câţiva ani.

Pentru recuperarea împrumutului acordat, Banca a somat-o pe bunica că în caz de neplată într-un anumit termen, va scoale casa la licitaţie. Bunica nu avea de unde să poată face plata (era vorba de 60 de zloţi). A apelat la ajutorul primarului din sat, a lui Aronaş, la care mai slujise bunicul, rugându-l să-i împrumute suma necesară pentru stingerea datoriei la Bancă, urmând ca rambursarea s-o facă fiul (tatăl meu) care era la vârsta de 12-13 ani şi se putea angaja. Primarul, de bună credinţă, i-a spus “stai liniştită”, cine o să te scoală din casă cu cinci copii mici? Banca a trecut la acţiune şi atunci apelând din nou la Aronaş acesta a fost de acord, i-a dat suma, dar prezentându-se la Bancă să plătească, i s-a răspuns că e târziu căci casa a fost deja vândută.

Cineva de la Bancă, binevoitor i-a spus că poate cere anularea vânzării prin judecată, căci întocmirea actelor de vânzare au unele erori. Bunica a spus că nu face aceasta căci ar fi păcat întrucât cel care a cumpărat casa nu are nici o vină că cei în drept au întocmit actele greşit.

Aşa a rămas bunica fără adăpost cu copiii pe care-i avea. Trecând a doua zi pe uliţă, un vecin a întrebat-o de ce este necăjită ce a făcut cu casa...? I-

a spus că a fost vândută şi că trebuie s-o părăsească în câteva zile şi nu ştie încotro s-o ia! Vecinul, un burlac bătrân i-a spus, nu te mai duce nicăieri, uite eu mă retrag în Căsuţa din curte şi casa ţi-o dau ţie şi mi-o plăteşti cu banii pe care îi ai, cu care ai vrut s-o răscumperi de la Bancă, ca să am şi eu pentru zilele cât voi mai trăi. (a murit după vreo 3-4 ani) Aşa a intrat bunica în a doua casă părintească iar pentru banii plătiţi, trebuind să-i restituie primarului, a slugărit tatăl meu. În această casă au crescut cu cinci copii şi aici au murit: bunicul, bunica şi mătuşa Mia. după cum am mai spus, bunicii avut cinci copii: Mătuşa Maria: S-a căsătorit cu un novăcean Lixandru Niţu; oier înstărit, stabilit în Poiana, a avui două fete căsătorite la rândul lor, una a avut doi copii, două fete. Amândouă au murit tinere.

Mătuşa Ana: S-a căsătorit cu un rutean, Agapciuc Ştefan care lucra la plantat de brazi cu o echipă. A rămas în Poiana şi a fost angajat pădurar al comunei. îmi amintesc de acest unchi “Ştefănuţ” cum îi zicea toată lumea, (foto..........) fiind prea greu de pronunţat pentru poienari. Era un bărbat falnic, ca fizic şi foarte frumos. M-a luat de câteva ori la mici plimbări sau când mergea la vânat. La el am mâncat prima şi ultima dată carne de urs. A murit la 42 de ani în urma unei răni pe care o avea din timpul războiului. Am avut o singură fată Măria (verişoara Măriuţa) care s-a căsătorit cu un oier Bozdog Ion (foto...).

Din căsătoria lor au avut patru copii, trei băieţi şi o fată, băieţii Ion, Ştefan, Dumitru fata probabil Măria. Ion, stabilit la Tinca lângă Oradea ca oier înstărit. Dumitru, căsătorit la Herculane fără copii, electrician la staţiunea balneară, probabil plecat în Germania, soţia fiind germană.

Mătuşa Mia căsătoria cu Gh. Sutană a avut şapte copii.

Mătuşa Leana căsătorită cu Nicolae Prodan oier, cu care a avut un copil Ion (Ionică) a murit tânăr la oi la Turnul Măgurele şi mătuşa a murit deasemea tânării, Ionică rămânând orfan.

Ion: tatăl meu al cincilea copil al bunicilor năcut în 1883 a avut o copilărie grea, mai bine zis n-a avut copilărie căci, ca majoritatea copiilor din sat, din acea vreme, trebuiau să ia viaţa în piept de la vârsta de 12-13 ani, fie ca slugă la stăpâni sau ca ajutor la turma părintelui sau a unor rude apropiate. În cazul tatălui meu cu atât mai mult se punea problema să intre la stăpân cu cât bunica rămasă singură cu copii trebuia să plătească datoria pentru plata casei.

Aşa cum scria singur în modestele sale memorii din perioada primului război mondial, a intrat la stăpân la vârsta de 12 ani slujind, pe rând, la mai mulţi stăpâni şi tot din cele scrise în memorii, au fost cazuri când s-a plâns de asprimea sau chiar răutatea unora dintre ciobani mai în vârstă, un fel de vătafi. În schimb n-a vorbit niciodată de asprimea sau răutatea stăpânilor. Aceştia erau oameni cunoscuţi din sat prin tradiţie ştiau că şi angajaţii trebuiau să îngrijească turma stăpânului cu tragere de inimă ca şi când ar fi fost a lui proprie. De altfel la această tendinţă ducea însăşi sistemul de remunerare

IV PRĂVĂLIA CU ISTORII a ciobanilor. Aceasta prevedea ca pe lângă o sumă de bani - relativ puţin - baza remunerării muncii era stabilită în natură şi anume: hrana, un rând complet de îmbrăcăminte pe an şi mai ales anual un număr de miei (miele) care erau marcaţi deosebit şi rămâneau în continuare în mijlocul turmei stăpânului, fiind marcaţi deosebit. în acest fel ciobanii erau ataşaţi de interesele stăpânului, implicit fiind şi ale lor. în acest sistem din numărul de oi avut întrun an, ciobanii îşi primeau cota parte din ceea ce realiza stăpânul pentru toată turma: mici, lână, brânză. În felul acesta tatăl meu a slujit până la vârsta de 27 de ani formându-şi o mică turmă (ciopor) proprietate personală.

Referitor la viaţa de cioban pe care a dus-o timp de vreo 14 ani mai povestea despre frumuseţea meseriei în zilele frumoase de vară petrecute pe plaiurile munţilor în urma turmei de oi. Viaţă în mijlocul naturii unde prea puţine lucruri deosebite se întâmplau: o întâlnire cu un urs, pierderea unor oi şi căutarea lor, în rest, doinind din fluier în urma turmei, singurii tovarăşi de viaţă fiindu-i câinii credincioşi, exemplare care mai de care frumoşi şi puternici exemplare pe care le-am admirat şi eu în două veri când am stat câte o lună la stâna din Sărăcinul mic din munţii Făgăraşului. Pentru ciobani, pe lângă mândria de a avea o turmă cât mai bine hrănită şi implicit mai frumoasă un alt motiv de mândrie constituia şi frumuseţea şi bărbăţia câinilor în comparaţie cu ai altora, nici bâta ciobănească nu era uitată, ea intra deasemenea în competiţie trebuind să fie cât mai frumoasă şi cât mai bună în cazul când era solicitată în apărare contra unui urs sau a altor ciobani. De obicei era din lemn de corn de o duritate apropiată fierului.

Ziua de ciobănit se termina seara după mulgerea oilor când se cânta şi se juca în grup cu băciţele stânei şi cu stăpânii.

Mai tumultoasă era viaţa ciobanilor în perioada de iarnă când ciobanii coborau cu turmele în bălţile Dunării unde iernile erau mai uşoare şi unde se mai găseau încă mult timp urme de vegetaţie pentru hrana oilor completată cu găleţi de porumb, orz şi grâu, cereale ce se găseau din abundenţă în această regiune. Aici, însă, ciobanii aveau dese certuri şi chiar încăierări cu ţărani din acele părţi (intrau în funcţie bâtele de corn) pentru cazurile, voite sau nevoite, când se mai intra cu turmele în semănături.

Mai aveau greutăţi din cauza intemperiilor, fiind nevoiţi de multe ori să doarmă sub cerul liber în jurul unui foc încotoşmăniţi în cojoacele lor mitoase (betuşi) pe care le purtau cu lâna în afară, astfel apa de ploaie sau lapoviţa nu pătrundea în cojoc. În urma marşurilor din timpul zilei în urma turmelor prin apă, lapoviţă sau ninsoare, încălţaţi în opinci, erau uzi complet la picioare iar când aveau posibilitatea, îşi schimbau opincile şi pe cele ude le puneau sub samarul măgarului pentru a se usca la căldura animalului. În felul acesta a slujit până la vârsta de 27 de ani când avea formându-şi o mică turmă de oi un ciopor. Anul 1909 a fost ultimul an de ciobănit, din vara acestuia an, la stâna stăpânilor era băciţă Ana Şerb, mama mea, cu care a muncit alăturea la stână şi

la facerea caşului şi astfel Zeul Amor (de care ei nu aveau cunoştinţă) şi-a întins arcul spre inimile lor şi murmurul falnicilor brazi din munţii Sebeşului au fost îndemnul formării unei căsnicii.

După coborârea oilor de la munte s-au căsătorit, familist fiind, cu un copil şi cu grija ce mai trebuia s-o aibe pentru bunica şi pentru mătuşile mele (surorile lui) a pornit cu curaj să-şi croiască o nouă viaţă. Şi-a vândut oile pe care le-a agonisit în anii grei de ciobănit şi cu suma realizată a plecat în Valea Jiului să se ocupe de negustorie.

S-a stabilit la Vulcan, a închiriat o casă de pe strada Gării compusă dintr-o cameră şi o bucătărie pentru locuit şi o cameră pentru prăvălie. Aici vindea articole de port ţărăneşti, pentru bărbaţi şi pentru femei: cămăşi, pantaloni de pânză sau aba, opinci din talpă, pălării, pieptare de piele de miel, bumbac pentru ţesut, etc.

Mai avea pentru vânzare şi brânzeturi pe care le aducea de la Poiana. Pe lângă astea, mama cosea la maşină pentru ţăranii din localitate la comandă parte din articolele enumerate mai sus (cămăşi şi pantaloni) din materialul cumpărat din prăvălia lor.

Spuneam mai sus că a pornit cu curaj la o viaţă nouă, aceasta pentru că într-adevăr era o viaţă nouă (faţă de ciobănit) şi un act de curaj să treci de la viaţa patriarhală din sânul naturii, la o viaţă urbană, într-o meserie nouă şi sub un regim austro-ungar, când necunoaşterea limbii maghiare era o piedică serioasă, să-ţi plasezi tot avutul într-o activitate pentru care era complet nepregătit şi lipsit de experienţă, s-a descurcat destul de bine dar n-a apucat să-şi consolideze prea bine activitatea căci în 1914 intervine mobilizarea generală de care nu scapă nici tatăl meu.

După încorporarea tatălui meu, mama neavând ce face în Vulcan, neputând conduce afacerea în continuare a lichidat totul cum a putut dar nu-mi dau seama dacă a reuşit să facă această treabă chiar tatăl meu, înainte de plecarea pe front. Sub o formă sau alta, probabil că mama a rămas cu oarecare mijloace băneşti cu care am putut trăi, cu multă economie până la întoarcerea tatălui meu de pe front.

De descurcat s-a descurcat dar cred că foarte greu din punct de vedere alimentar. În acest scop, deşi eram în perioada vârstei de la 5-8 ani, îmi aduc aminte de unele aspecte ale acestei probleme, în primul rând faptul că baza alimentaţiei noastre o forma cartofii şi varza şi în special ceaiul de măceşe, care era prezent în fiecare zi dar nu-mi mai aduc aminte cât era de dulce sau poate nu ştiam că ar trebui

vineri, 13 ianuarie 2012

să fie şi dulce.

Măceşele le culegeam cu mama toamna de pe dealurile din jurul comunei. Deasemenea îmi aduc aminte că aveam o vecină care avea vacă şi făcea caş iar din când în când ne dădea şi nouă un vas destul de mare de “zăr” care rămânea de la alegerea caşului. Era o completare a hranei care ne cădea foarte bine.

O altă sursă de alimentare o constituia ciupercile pe care le culegeam din pădure. Cunoşteam doar câteva soiuri comestibile, cu pălăria ciupercii în roşu, albastru şi cele usturoiate şi mai ales mânătărcile. Le consumam proaspete ca tocăniţă sau prăjite pe plită. Nu se cunoştea metoda conservării lor pentru iarnă.

Mai târziu, nu ştiu prin ce împrejurări, cred că o rudenie oarecare ne-a dat o viţică pe care am crescut-o şi a ajuns să ne dea lapte, condiţie prin care viaţa ni s-a uşurat considerabil.

Ca un lucru de tradiţie, pe care mama a căutat să-l respecte cu toate greutăţile era de sărbătorile Crăciunului şi Paştelor, mama făcea colac (cozonac) simplu. Puţina făină de grâu pe care o avea, ştiu că o ţinea într-un săculeţ de pânză pe care l-a ascuns sub acoperişul de şindrilă al porţii de pe uliţă, de frica achiziţiilor pe care le făceau pentru armată, mai ales că în ultima parte a războiului au fost cantonaţi în sat ostaşi germani.

Toamna mergeam cu mama în pădure pentru adunarea frunzelor uscate pe care le puneam ca aşternut la vacă şi posibil să fi avut odată sau de două ori un purceluş.

Aveam în schimb câteva găini care ne făceau ouă, mi-a rămas în memorie că odată un uliu mare a fugărit o găină care s-a refugiat în spaţiul destul de strâmt între casa noastră şi casa vecinei, dar uliul a urmărit-o şi acolo şi din faţa mea uluită a zburat cu ea. Dacă eram mai mărişor şi mai curajos aş fi putut s-o salvez.

Aşa mi-am petrecut copilăria, nu aveam în vecini nici un copil de vârsta mea. Ca prin vis îmi aduc aminte că, nu ştiu unde oi fi văzut în sat, copii dându-se pe ghiaţă şi unii patinau cu nişte patine din lemn, legate de ghetuţe. Mi-am făcut şi eu, cum m-a dus mintea şi am încercat să merg cu ele, rezultatul a fost un dezastru, numai căzături şi vânătăi.

La împlinirea vârstei de 7 ani am fost înscris în clasa I-a la Şcoala din Vadu, unde anul următor am urmat clasa a II-a. În ultimele 2-3 luni ale acestui an s-a primit dispoziţia de a se introduce ca o materie nouă limba maghiară. A intervenit armistiţiul şi dispoziţia nu mai avea obiect. În această perioadă, tata a făcut frontul până în 1918 aşa cum arată în memoriile lui cu toate greutăţile lui.

La începutul războiului a fost rănit şi a fost internat în primă fază la spitalul din Jimbolia unde mama l-a vizitat împreună cu mine şi cu sora mea Nuţa (am mai avut o soră înainte Maria, care a murit imediat după naştere în Vulcan). Călătoria în Jimbolia în plin război, cu mişcări de soldaţi a fost un act de mare curaj din partea mamei. Tot drumul m-am ţinut de poalele mamei, eu fiind abia de 5 ani, iar mama ducea în braţe pe sora mea şi puţinele bagaje pe care le aveam, pe lângă îmbrăcăminte probabil şi alimente şi ceva pentru tatăl meu. (va urma)