CMYK
Tipar digital Cel mai bun preţ din judeţ! Transmite cererea ta de ofertă la office@zvj.ro
VINERI
Ziarul Vãii Jiului
Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!
3 februarie 2012 Anul V Nr. 879 12 + 4 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro Răsărit: 07:48 Apus: 17:33
ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!
Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
R
Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,3470 lei 1$ = 3,3053 lei 1₤ = 5,2307 lei MARCĂ ÎNREGISTRATĂ
Consilierii locali vulcăneni PNL, PSD şi PRM avertizează:
Prãvãlia cu istorii
Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X
Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul V Nr. 147 3 februarie 2012 4 pagini
Saga unei familii de buni români, familia Bogdan, stabilită în Valea Jiului înainte de primul război mondial (III)
Cu puţin timp înainte de a fi chemat la Domnul la o venerabilă vârstă, Ioan Bogdan a aşternut pe hârtie povestea neamului Bogdăneştilor. Ioan Bogdan a fost tatăl d-lui Bujor Bogdan, o personalitate a vieţii publice a Văii Jiului - fost director al minei Petrila, fost prefect al judeţului Hunedoara şi proprietarul celebrei Cabane „Groapa Seacă”. Amintirile lui Ioan Bogdan au fost publicate într-o ediţie artizanală, într-un tiraj de doar câteva exemplare, bogat ilustrată. Tatăl lui Ioan Bogdan a fost o figură a Vulcanului interbelic: fost comerciant, dar şi… primar. Amintirile lui Ioan Bogdan au farmec şi putere de evocare. Ele scot la lumină, cu multă blândeţe şi căldură, saga unei familii de români stabilite în Valea Jiului, la Vulcan, înainte de primul război mondial. Prin aceste amintiri se poate reface firul românismului în Valea Jiului, dar şi câte ceva din atmosfera interbelică a Văii Jiului. Îi mulţumim d-lui Bujor Bogdan, un bun român, pentru încredinţarea spre tipar a amintirilor tatălui său, Ioan Bogdan. Deşi amintirile răposatului Ioan Bogdan se întind pe mai multe pagini, punem punct astăzi acestei interesante poveşti genealogice şi nu doar. Însă saga familiei Bogdan nu se sfârşeşte aici… Vom reveni cu completările d-lui Bujor Bogdan, fiul lui Ioan Bogdan. Fiţi cu ochii pe noi! Marian BOBOC
În schimb vara, în timpul vacanţei cutreieram cu prietenii, Stoica, Roff, Jurca, Colda, dealurile din jurul comunei, partea de către Straja, unde culegeam fragi, mure, zmeură pe care le mâncam pe loc. Fiind perioada anilor de după primul război mondial, pe dealurile din jur au avut loc bătălii în urma cărora au rămas părăsite arme diverse, revolvere cu muniţia necesară. În acest fel noi aveam fiecare câte un revolver cu care ne jucam trăgând la ţintă în copaci şi, de mirare, nu ne-am rănit nici unul. În toamna anului 1926 am fost înscris în clasa I (curs superior) a Şcolii Superioare de Comerţ din Haţeg şi bineînţeles la internatul şcolii. În primele zile ne studiam unii pe alţii (21 elevi) până când încet, încet, am început să ne cunoaştem reciproc calităţile şi defectele şi am ajuns, mai ales în anii următori, să ne împrietenim formând o clasă deosebit de ataşată sufleteşte. Şcoala am urmat-o cu plăcere, deşi la venire, nu-mi puteam da seama de faptul că aş putea avea unele înclinaţii, am fost trimis aici şi aici am rămas. A fost o şcoala bună cu un corp didactic tânăr conduşi cu deosebită pricepere de directorul Ştefan Gherman, un excelent pedagog care la începutul carierei a fost preot. Spre deosebire de liceu, aici m-am remarcat în fiecare an fiind premiat ocupând locul 1 sau 2 cu schimbul împreună cu colegul Bernad Bela şi în final am terminat pe locul 2 cu câteva sutimi sub nota lui Bernad dar în schimb am primit un premiu special - o monedă de aur (taler austriac) din partea Băncii din Haţeg pentru cea mai mare medie în cei 4 ani la materia de specialitate, Contabilitatea. La finele ultimului an, conform tradiţiei am pregătit o piesă de teatru cu titlul "Secretarul general" la care ne-au dat concursul trei fete din oraş. Eu am avut, dacă nu mă înşel chiar rolul secretarului general. La terminarea anului patru, conform tradiţiei absolvenţii tăceau un tablou împreună cu profesorii avuţi în ultimul an cu menţiunea "La revedere în anul 1940". Intervenind timpurile mai grele ale acelei perioade, revederea nu a mai avut loc. Prima revedere a avut loc abia în 1975 la 45 de ani de la absolvire cu formele obţinuite: citirea catalogului anului 1930 de dirigintele acelui an care a ţinut şi o lecţie despre viaţă. Au fost prezenţi 9 colegi şi 5 profesori. Următoarea revedere la 50 de ani de la absolvire a avut loc la 18 iunie 1980 cu care ocazie am tipărit o broşură cu unele date din viaţa de elevi şi cu fotografiile unora dintre elevi care mai erau în viaţă şi de alţii sau nu am ştiut ce li s-a întâmplat sau nu au răspuns la invitaţia noastră. Au participat 13 colegi şi patru profesori, cu îndeplinirea obişnuitelor mici festivităţi şi cu fotografii. La această întâlnire am avut trei momente de un sentimentalism dramatic: La revedere am primit o scrisoare de la bunul nostru
coleg Adam prin care-şi exprima cu multă duioşie regretul că fiind bolnav nu poate să-şi reîntâlnească colegii, oraşul, să-şi reîmprospăteze ce i-a fost mai drag pe lume. După o lună a decedat. Colegul Mayer a plecat în Israel curând după absolvire, am mai avut adresa lui şi l-am invitat la revedere. A venit şi a fost extraordinar de fericit că şi-a văzut oraşul natal, colegii, profesorii. La despărţire şi-a luat angajamentul ca va reveni şi anul viitor. La câteva luni după aceasta am aflat ştirea că a decedat în Israel. Am mai avut o revedere, de 55 de ani la care au mai participat 8 colegi (cu soţiile), revedere desfăşurată într-o atmosferă veselă de prietenie, antrenantă, peste prevederile noastre având în vedere că numărul participanţilor s-a redus. După absolvirea Şcolii se punea problema de a continua sau nu învăţătura. Tatăl meu a rămas la ideea de a mă face negustor şi în acest scop a preluat un magazin cu alimente din Petroşani, proprietarul dorind să abandoneze comerţul. A fost o prăvălioară mică pe strada principală în faţa băncii "Casa de păstrare". Am condus prăvălia câteva luni dar nu prea mergea mai ales că chiar în faţa prăvăliei mele era alta cu acelaşi profil luată cu clientelă formată de un prieten de al meu, Balomirii Ioan. A fost un început pus la cale în acel timp şi nu a reuşit. După lichidarea comerţului meu se punea din nou problema continuării studiilor mele. Eu vreau să continui şi de altfel din cursul ultimului an am avut o înţelegere cu alţi doi colegi să ne înscriem la Academia Economică din Viena. În acest scop de fapt îmi făcusem formele de plecare în Austria (se pare că nu era prea greu atunci). Dar între timp la Vulcan treburile mergeau tot mai prost ca urmare a crizei economice din 1928 şi în special ca urmare a închiderii minei Vulcan. Posibil ca aceste două elemente să fi fost determinantele pentru renunţarea studiilor la Viena, care ar fi fost desigur mai costisitoare pentru ca să renunţ, ceilalţi doi colegi au plecat şi au revenit după doi ani de studii. Pentru continuarea studiilor, poate aş fi optat pentru meseria de avocat dar ca absolvent al Şcolii Comerciale Superioare nu puteam fi primit la Universitate şi aşa m-am înscris la Academia de Studii Comerciale şi Industriale din Cluj în toamna anului 1930. În primul an eram vreo 500 de studenţi şi nu aveam relaţii colegiale. Pe parcurs însă ne-am împrietenit în grupuri mai mici. Nu ştiu prin ce împrejurări s-a întâmplat asta că de la început am închiriat camera cu un coleg Cîrje Octavian de la Viştea de Jos cu care am continuat să locuim şi în anii următori. Primul lucru care l-am asimilat a fost pasiunea pentru fotbal, rădăcina o aveam de la Vulcan şi mai târziu şi de la Şcoala din Haţeg unde aveam o echipă bunişoară la care eu eram un fel de ispravnic. Pasiunea pentru fotbal s-a amplificat când am cunoscut câţiva jucători ai Universităţii, care erau colegi cu mine şi de altfel majoritatea echipei era din studenţi ai Academiei. În aceşti ani mergeam la toate meciurile şi chiar la antrenamentele săptămânale ale echipei, care în acei ani era de o valoare fruntaşă în Divizia A. În perioada acestor patru ani de studii nu am prea multe amintiri ce ar fi semnalate. Urmam cursurile cu destulă regularitate, la unele cursuri izolate, o oră sau două dimineaţa le mai chiuleam mai ales iarna preferând să stăm în pat la căldura plapumei şi în plus făceam economie la micul dejun peste care săream. Cu banii nu stăteam chiar bine, dar modestele sume ce-mi trimiteau părinţii le gospodăream bine. Masa de prânz o luam la Moş Scorţescu, proprietarul unui restaurant de mâna a doua "Vadul Moţilor", unde mâncam binişor la un preţ relativ modest.
Dorim să daţi dovadă de maximum de seriozitate, domnule primar Ile! MDRT a anunţat ieri Primăria Petroşani: Surpraiz! La o zi după ce, în ZVJ, lui Gheorghe Ile i s-a recomandat să termine cu şmecheriile şi cu tertipurile de prost gust, iaca ce ne-a fost dat să auzim. Primarul s-a gândit să convoace şedinţa ordinară a Consiliului Local al municipiului Vulcan în data de 8 februarie a.c.
Proiectul care vizează înfiinţarea unui Centru de Informare Turistică la Petroşani a fost declarat eligibil! PAGINA 2
PAGINA 3
Exclusivitate ZVJ. Conform secretarului de stat Karoly Borbely,
După 16 februarie, Comisia Europeană va trimite o decizie clară Bucureştiului, în privinţa ajutorului de stat pentru mineritul de huilă PAGINA 6
RAPID IEFTIN CONFORTABIL
TAXI COMSION
0254 512512 0720 512000 0254 512500
2 ACTUALITATE
Ziarul Vãii Jiului
vineri, 3 februarie 2012
MDRT a anunţat ieri Primăria Petroşani:
Proiectul care vizează înfiinţarea unui Centru de Informare Turistică la Petroşani a fost declarat eligibil! Valoarea proiectului este de 6 miliarde de lei, bani proveniţi din fonduri europene nerambursabile şi derulaţi prin MDRT Transformările din Parâng, pe linie turistică, şi demararea unor proiecte care vor ridica standardul de oraş turistic al Petroşaniului atrag de la sine în această iarnă turişti, numărul lor crescând cu cel puţin 100% faţă de anul trecut; ba chiar mai mult, în luna decembrie a anului trecut înregistrându-se chiar o creştere de aproximativ 300% faţă de aceiaşi perioadă a anului 2010. Nu este o noutate, am mai spus-o şi noi, a spus-o şi primarul Tiberiu Iacob-Ridzi şi cabanierii şi salvamontiştii. Cum toate aceste proiecte atrag alte proiecte, care se rostogolesc ca un bulgăre de zăpadă la vale, care tot creşte pe măsură ce parcurge distanţa de sus până jos, nu este de mirare că, de la an la an, vom vorbi de alte şi alte proiecte care aşteaptă la rând, toate legate de creşterea standardului municipiului Petroşani în materie de turism. Astăzi vă putem da o veste în premieră, care încă n-a circulat în media locală sau naţională. Este vorba de faptul că miercuri, 1 februarie 2012, proiectul care viza înfiinţarea unui Centru de Informare Turistică la Petroşani a fost declarat eligibil.
Centrul va fi lângă… Parchet În perioada imediat următoare se va semna şi contractul de finanţare. Este vorba de un proiect cu finanţare europeană, nerambursabil, derulat tot prin intermediul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, adică acelaşi minister care sprijină proiectul de dezvoltare a domeniului schiabil din Parâng, Pasul Vâlcan şi Straja şi proiectele integrate de dezvoltare a infrastructurii în zonele centrale ale municipiilor Petroşani, Vulcan şi mai nou Lupeni. „Am primit azi un fax de la MDRT, prin care suntem informaţi că proiectul nostru care vizează înfiinţarea unui Centru de Informare Turistică la Petroşani a fost declarat eligibil. Urmează să semnăm contractul de finanţare. Valoarea proiectului este de 6 miliarde de lei vechi, iar centru de care vorbim va fi amplasat lângă clădirea Parchetului. Am căutat o zonă care să fie şi centrală şi accesibilă atât pietonal sau auto. Acolo se va construi o clădire standardizată, la nivelul ministerului, precum vor fi sau sunt toate clădirile de acest
gen din ţară. Turiştii şi cetăţenii vor găsi în acest centru, după ce el va fi gata, toate informaţiile legate de turismul din Petroşani. Vor fi angajate trei persoane specializate, care vor putea oferi toate aceste informaţii, într-un mod rapid şi civilizat, aşa cum se practică peste tot în lume, acolo unde există staţiuni sau zone turistice de mare anvergură”, ne-a declarat primarul Tiberiu IacobRidzi.
Al şaselea proiect cu fonduri europene nerambursabile la Petroşani Reamintim că acest proiect, finanţat cu fonduri europene nerambursabile, este al şaselea proiect care se derulează în acest mandat al primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, care se arată, pe bună dreptate, încântat de acesta: „Este al şaselea proiect cu finanţare europeană nerambursabilă pe care îl implementăm la Petroşani: reabilitarea integrală a arterei principala a municipiului, strada 1 Decembrie 1918, drumurile din zona centrală şi reabilitarea centrului civic, proiectul legat de Şcoala Generală „I.G. Duca”, ambulatoriul de la spital, extinderea canalizării, inclusiv în zona Coloniei şi acest centru de informare turistică”. Tot legat de turismul local, Tiberiu IacobRidzi ne-a mai oferit o veste în premieră: „Pentru o şi mai bună informare, în prima fază, cât de curând, vom monta în municipiu, în zonele de intrare şi ieşire din lo-
www.zvj.ro
calitate, în zonele centrale şi în zona gării şi autogării, nişte panouri care vor fi pline de informaţii pentru cei veniţi la Petroşani, inclusiv informaţii despre domeniul schiabil, spaţii de cazare şi masă etc. Pentru etapa a doua, gândim şi un sistem de informare turistică, din punctul de vedere al străzilor din localitate şi al drumurilor către zona turistică”.
Anul acesta se va reabilita şi Gara Petroşani Dacă tot am stat de vorbă cu primarul municipiului Petroşani despre toate acestea, ne-am adus aminte şi de gară. Care e o poartă de intrare a turiştilor în Valea Jiului. Iar gara din Petroşani, ca şi toate celelalte din Valea Jiului arată ca după război. Referitor la acest subiect, primarul IacobRidzi ne-a mai dat o veste bună: „Am vorbit cu ministerul transportului. Gara din Petroşani este prinsă în 2012 atât pe fondurile Ministerului Transporturilor cât şi pe fondurile europene. Mai mult, undeva în jurul lunii martie, ni s-a spus că vom şti exact pe care dintre direcţii vom merge cu gara. Doamna ministru Anca Boagiu s-a ţinut de cuvânt şi mă bucur că şi această problemă a Petroşaniului va fi rezolvată. Şi nu doar atât, vom amenaja şi zona din spatele Autogării, despre care presa mereu a semnalat, deoarece şi pe-acolo vin turişti şi cetăţeni din alte localităţi”. Corneliu BRAN
ACTUALITATE 3
Ziarul Vãii Jiului vineri, 3 februarie 2012
Consilierii locali vulcăneni PNL, PSD şi PRM avertizează:
Dorim să daţi dovadă de maximum de seriozitate, domnule primar Ile! Surpraiz! La o zi după ce, în ZVJ, lui Gheorghe Ile i s-a recomandat să termine cu şmecheriile şi cu tertipurile de prost gust, iaca ce ne-a fost dat să auzim. Primarul s-a gândit să convoace şedinţa ordinară a Consiliului Local al municipiului Vulcan în data de 8 februarie a.c. Data care nu cade într-o zi de joi, în care, de obicei, se ţin aceste şedinţe, şi nici măcar în ultima săptămână a lunii. Minune mare. Trebuie, neapărat, să aflăm ce pastile o fi luat Gheorghe Ile şi cine l-o fi lămurit să le ia. Iar pastilele nu pot fi decât din acelea de-venit-mintea-la-cap.
Ceva, ceva mi-a fost, totuşi, dat să aflu. Anume că, chiar printre pedelişti, au fost unele voci revoltate. Nu
La Deva,
trebuie să vă gândiţi neapărat la vreun consilier local PD-L. Exclus, fiindcă pe dumnealor îi cunosc bine de tot, de când umblu la şedinţele de consiliu, şi nu ar obiecta de nicio culoare în faţa oricărei decizii luate de viceprimarul-preşedinte PD-L Angela Stoica. Oricât de trăznită ar fi ea. Decizia, desigur.
Liderii formaţiunilor politice din opoziţie au aflat minunea anunţată pentru miercurea viitoare, dar sunt încă rezervaţi în privinţa modului în care se va derula ordinea de zi a şedinţei. Asta, desigur, dacă nu se va întâmpla ce s-a întâmplat în 26 ianuarie. Doamna consilier local PNL Alina Anamaria Cîrstoiu crede că se va repeta ordinea de zi de la şedinţa ordinară din ianuarie. Plus că "va apărea şi proiecţia bugetului local pe anul 2012", a adăugat dumneaei. Proiect de buget local care a fost pus în dezbatere publică în dimineaţa zilei de joi, 2 februarie. Cum, unde şi când a fost postat anunţul cu această dezbatere publică doar primarul poate că ştie. Fiindcă, pe site-ul Primăriei municipiului Vulcan, nici urmă de un asemenea anunţ. "În afară că, probabil, se va veni cu acest proiect privind bugetul, sincer nu ştiu ce se va întâmpla", am aflat, în încheiere, de la Alina Anamaria Cîrstoiu.
Cu arma la viză! Posesorii (legali!) de arme din judeţul Hunedoara sunt avertizaţi de către serviciul specializat al poliţiei hunedorene că au obligaţia de a se prezenta pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă, a atestatului de colecţionar sau a atestatului de instructor în poligon la sediul I.P.J. Hunedoara - Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase (A.E.S.P.), înaintea împlinirii termenului de 5 ani de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei vize a permisului de armă. Astfel, posesorii de permise de armă eliberate/ vizate în cursul anului 2007 se vor prezenta la serviciul menţionat, având asupra lor următoarele documente: permisele de armă şi armele înscrise în acestea; actul de identitate; permisul de vânătoare atât în cazul persoanelor cu drept de port şi folosire al armelor de vânătoare cât şi în cazul persoanelor cu drept de deţinere; cererea tip; o fotografie color (dimensiune 4 x 5 cm); adeverinţa care să ateste calitatea ce a determinat acordarea autorizării pentru a deţine arma de apărare şi pază (în cazul persoanelor care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice); adeverinţă care să ateste calitatea de antrenor sau sportiv categoria I, pentru persoanele care deţin arme de tir şi nu sunt vânători autorizaţi; documentele de predare-primire (contract de închiriere) a armelor de apărare şi pază, (în cazul în care sunt închiriate de la armurierii autorizaţi); atestatul de colecţionar, în cazul persoanelor fizice care deţin arme în colecţie; certificatul medical tip, din care să rezulte că persoana este aptă să deţină şi să folosească arme si muniţii, eliberată de o unitate sanitară specializată, cu cel mult 6 luni înainte de depunerea cererii; aviz psihologic din care să rezulte că persoana este aptă să deţină şi să folosească arme şi muniţii, eliberat cu cel mult 12 luni înainte de depunerea cererii de către un psiholog autorizat pentru astfel de teste, atestat în condiţiile legii; certificat de cazier judiciar. De notat că programul de relaţii cu publicul este în zilele de luni, marţi şi vineri între orele 9.00 şi 14.00, la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Hunedoara - Serviciul A.E.S.P., ghişeul de relaţii cu publicul. Mihaela PETROŞAN
www.zvj.ro
Pe domnul consilier PSD Petru Hodor telefonul meu l-a prins în trafic. Venea de
la Universitatea din Petroşani spre Vulcan. "Acum te aud că se face aşa ceva, mi-a zis dumnealui când i-am pomenit de şedinţa ordinară de miercuri. Rămân surprins. Dacă ne cheamă iarăşi şi ei nu vin? (consilierii PD-L - nr). Eu, ştii, am spus că nu mai particip la circuri din acestea organizate de Ile. Eu unul am încercat tot ce se poate pentru deblocarea situaţiei din Consiliul Local al municipiului Vulcan. Ba, mai mult, cum am spus şi la un post local TV, am găsit că ar fi oportună chiar şi o formă de grevă de consiliu local, după modelul parlamentar. În fine, nu ştiu ce săţi zic. Ne vom întâlni cu colegii din PSd şi vom stabili ce este de făcut!".
Peremistul Ioan Dorel Şchiopu este categoric: "Mă aştept ca Ile şi pedeliştii să valideze consilierii locali de la PNL şi PSD. Trebuie neapărat să facă asta.
În ce mă priveşte, credeţi-mă, voi avea grijă să taxez cum se cuvine lipsa de fairplay a primarului Gheorghe Ile şi mă aştept să-şi dea seama cât de mult s-a făcut de râs neţinându-şi promisiunea făcută mie!".
Cam aşa se prezintă, la Vulcan, situaţia la auzul convocării, prin surprindere, a unei şedinţe ordinare de consiliu local într-o zi de la începutul acestei luni. Ar fi de dorit ca, de data aceasta, primarul Gheorghe Ile să fie mânat, într-adevăr, de cele mai bune intenţii şi să nu mai pună botul la variantele de îmbârligare pe care i le-ar sugera apropiata lui. Sau, spus ca-n filmele americane, no tricks! Dacă cei de culoare portocalie nu ştiu ce înseamnă asta, neapărat s-o întrebe pe doamna profesoară Malvine Socaci. Dar, de preferat, înainte de şedinţă... Gheorghe OLTEANU
4 SPORT
Ziarul Vãii Jiului
vineri, 3 februarie 2012
La Jiul
Pe ger se limpezesc apele Jucătorii au de primit între 900 şi 1.500 euro Oficialii grupării alb-negre au ajuns la un acord, ieri, cu Dumitru Copil (22 de ani), fost internaţional de juniori. Dumitru Copil, format la Atletico Arad, a mai evoluat pentru Luceafărul Bucureşti, FC Bihor, UTA Arad şi gruparea scoţiană Ştiri Ştiri Ştiri Ştiri Ştiri Ştiri Ştiri Ştiri Ştiri Ştiri Ştiri
Futsal PARADE FĂRĂ EFECT Portarul devean Vlad Iancu a apărat excelent poarta naţionalei de futsal a României în primul meci disputat la Campionatul European din Croaţia. Din păcate, tricolorii au fost învinşi de naţionala ţării gazdă cu scorul de 2-1 (0-0). Selecţionerul spaniol Sito Rivera a început cu: Vlad Iancu - Florin Matei, Gabriel Dobre, Robert Lupu şi Cosmin Gherman. Au mai jucat Răzvan Radu, Florin Ignat, Emil Răducu, Ion Al-Ioani, Dumitru Stoica şi Alpar Csoma.
Meci amical EŞEC ÎN PRIMUL AMICAL FC Hunedoara a pierdut primul meci test din această iarnă, scor 0-1 (0-0), în faţa echipei Nova Becicherecu Mic, ocupanta locului 13 în Seria a V-a a Ligii a III-a. Partida a fost influenţată de starea terenului şi de vremea extrem de geroasă, gheaţa şi frigul eliminând diferenţele tehnice dintre combatante. Unicul gol a fost marcat în repriza secundă (min. 53). Antrenorul alb-albaştrilor, Aurel Şunda, a rulat câte o echipă în fiecare repriză. În prima parte pentru FC Hunedoara au jucat: A. Ilie - Vintilă, Bier, Cuciula, Roiu Şandor, Dimcea, Munteanu, P. Păcurar Istinie, Todea. După pauză, alb-albaştrii au evoluat în următoarea formulă: Băeşu (Simeni) Benea, Vodiţă, Muşuroia, Marcu Bobouţan, Jitaru, Trăşcan, Cloşcă - Iovu şi
www.zvj.ro
Grigore. Stagiul de pregătire centralizată de la Herculane se va încheia vineri, 3 februarie, când este programat al doilea joc test cu Metalul Oţelul Roşu (Liga a IV-a Caraş-Severin).
Hunedoara COMEMORARE „MICHAEL KLEIN” Suporterii alb-albaştri au comemorat, joi, 19 ani de la dispariţia jucătorului de legendă al Corvinului, Michael Klein. Aceştia au pornit în marş spre statuia fotbalistului de la intrarea stadionului care-i poartă numele. La bustul „unicului căpitan”, au avut loc depuneri de coroane din partea suporterilor, familiei, prietenilor şi autorităţilor locale, înălţând mai multe lampioane zburătoare.
Mai sunt şanse VICTORIE LA VOLEI După victoria cu 3-0 obţinută cu ultima clasată Hand United Arad, echipa de volei cadete a CNS CSS „Cetate” Deva se află în grafic în cursa pentru calificare la turneul semifinal. În urma acestei victorii, devencele acumulează 8 puncte şi continuă să se afle pe locul patru, ultimul calificant, la două puncte distanţă de următoarea clasată, CSS Lugoj. În aceste condiţii, Cetate mai are nevoie de un succes de două sau trei puncte în penultima etapă cu CSS Ştei (locul trei) pentru a-şi asigura calificarea.
Hearts. Cu această nouă achiziţie şi cu promisiuni ferme că în această săptămână se vor rezolva şi restanţele financiare către jucătorii, Jiul şi-a reafirmat intenţiile de a se bate pentru promovare. „Jucătorii au de încasat sume între 900 şi 1.500 de euro. Dacă vor veni banii şi încă doi jucători, vom lupta pentru primul loc în serie”, a spus managerul clubului, Gigi Borugă.
SPORT 5
Ziarul Vãii Jiului vineri, 3 februarie 2012
La Gala Sportului Hunedorean
Discursuri lungi şi plictisitoare şi absenţe notabile Laureaţi, probe olimpice:
Gala Sportului şi Tineretului Hunedorean a fost lipsită parcă de farmecul de altădată. Cu toate că premierea s-a tot amânat, pentru ca niciun laureat să nu lipsească, ei bine, tergiversarea n-a avut efectul scontat. De la festivitate a absentat tocmai sportiva anului, Amelia Racea, dar şi alţi cinci dintre cei zece laureaţi de la discipline olimpice.
Elitte Beauty Center angajează maseuză cu experienţă. Relaţii la telefon 0254.548908.
www.zvj.ro
Gala Sportului hunedorean nu a mai avut strălucirea de altădată, poate şi din cauză că mulţi dintre laureaţi au lipsit, dar şi din cauza unor discursuri lungi, tipic românilor care se pricep la vorbe multe şi fapte… puţine. Fără să ne lungim şi noi prea mult, trebuie să spunem că s-au acordat premii speciale, trofee pentru tot felul de şefi de instituţii, care au sau nu au legătură cu sportul. Cel mai scos la rampă a fost Mircea Moloţ, preşedintele C.J. Hunedoara, care a lăudat contribuţia instituţiei pe care o conduce: „În şapte ani de mandat am alocat 100 de miliarde (10 milioane de lei - n.r) sportului hunedorean”. S-au acordat şi premiile simbolice şi modeste financiar sportivilor, antrenorilor şi cluburilor. Reprezentanţii CNS CSS „Cetate” Deva au cucerit toate cele trei titluri majore acordate. Gimnasta Amelia Racea a fost desemnată sportiva anului, tehnicianul ei, Florin Cotuţiu, a fost declarat antrenorului anului, iar clubul CNS CSS „Cetate” a obţinut trofeul pentru cel mai bun club din judeţ - la secţiunea cluburi publice. Din păcate, Amelia Racea, care ar fi trebuit să fie vedeta evenimentului, a absentat de la festivitate. „Racea a lipsit de la pregătire în ultimele două săptămâni, iar acum trebuie să recupereze timpul pierdut”, a explicat antrenorul devean de la lotul olimpic, Florin Cotuţiu. Situaţia demonstrează că DJTS s-a orientat prost cu alegerea datei de desfăşurare a Galei, întrucât laureata ar fi putut participa cu ceva timp în urmă când era accidentată, nu acum când trebuie să recupereze. De altfel, dintre cei zece laureaţi la sporturi olimpice, la festivitate au fost prezenţi doar patru. Este vorba de gimnasta petrileancă Haidu (locul 2), luptătoarea Laura Gavriluc (locul 4), gimnasta Maria Balea (locul 9) şi înotătorul Alexandru Ancuţa (locul 10). Pugilista Xenia Journea a fost reprezentată de tatăl său. La sporturi olimpice, au fost prezenţi majoritatea celor 33 de sportivi laureaţi.
Locul I/ Sportiva anului - Amelia Racea, gimnastică, senioară, CNS CSS „Cetate” Deva, antrenori: Mariana Bitang şi Florin Cotuţiu; Locul II - Raluca Haidu, gimnastică, senioară, CNS CSS „Cetate” Deva, antrenori: Mariana Bitang şi Florin Cotuţiu; Locul III - Xenia Jorneac, box, tineret, CSS Hunedoara, antrenor Ilie Captari; Locul IV - Laura Gavriliuc, lupte libere, junioară, CSS Petroşani, antrenor Gheorghe Răducu; Locul V - Raluca Ciufrilă, tenis, cadetă, SCM Deva, antrenoare Lunella Maier; Locul VI - Andreea Todreanu, atletism, junioară, CNS CSS „Cetate” Deva, antrenor: Nicolae Alexe; Locul VII - Luminiţa Boroş, tir cu arcul, senioară, SCM Deva, antrenor Viorel Hăbian; Locul VIII - Simona Băncilă, tir cu arcul, senioară, SCM Deva, antrenor Viorel Hăbian; Locul IX - Maria Balea, gimnastică, junioară, CNS CSS „Cetate” Deva, antrenori: Gheorghe Orban, Adela Popa, Alexandru Militaru; Locul X - Alexandru Ancuţa, nataţie, junior, CSS Hunedoara;
Laureaţi, probele neolimpice Locul I: Florin Mureşan, karate tradiţional, tineret, CS Ryu Do, antrenor Teodor Telembici; Locul II: Ana Maria Gherghel, fotbal tenis, senioară, CS Comexim Lupeni, antrenor Dima Druncea; performanţe; Sergiu Olariu, karate tradiţional, junior, CS Ryu Do, antrenor Teodor Telembici; Locul III: Mădălina Puşcaş, karate tradiţional, junioară, CS Ryu Do, antrenor Teodor Telembici; Cristian Popa, tae-kwon do, senior, CS Hard Steel Hunedoara, antrenor Cristinel Popa; Mihail Plop, karate Eur&ka, senior, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Sănducu Grigore, karate Eur&ka, senior, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Locul IV: Iulia Furdui, karate tradiţional, junioară, CS Ryu Do, antrenor Teodor Telembici; Cosmin Oprescu, tae-kwon do, senior, CS Hard Steel Hunedoara, antrenor Cristinel Popa; Artur Christian Meizel, tae-kwon do, senior, CS Hard Steel Hunedoara, antrenor Cristinel Popa; Alina-Gerlinda Tinca, karate WKC, senioară, CSM Petroşani, antrenor Radu Polifronie; Dan Negriciu, karate Eur&ka, senior, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Locul V: Toma Telembici, karate tradiţional, junior, CS Ryu Do, antrenor Teodor Telembici;.Gabriel Plop, karate Eur&ka, senior, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Diana Andreea Aniela Ioan, karate Eur&ka, senioară, CS Hard Steel Hunedoara, antrenor Gheorghe Păiuş; Andreea Şimo, karate tradiţional, tineret, CS Budo Kurai Samurai Hunedoara, antrenor Ianos Şimo; Ovidiu Crişan, karate tradiţional, tineret, CS Ryu Do, antrenor Teodor Telembici; Locul VI: Ioana Furdui, karate tradiţional, junioară, CS Ryu Do, antrenor Teodor Telembici; Eva Spanior, karate Eur&ka, senioară, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Horea Luca, karate Eur&ka, junior, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Andreea Potcovel, karate Eur&ka, junioară, CS Hard Steel Hunedoara, antrenor Gheorghe Păiuş; Locul VII: Radu Mircea, karate Eur&ka, junior, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Andra Daniliuc, karate Eur&ka, junioară, CS Heian, antrenor Marius Biji, Bogdan Hriţcu, karate Eur&ka, junior, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Premia Matei, gimnastică aerobică, junioară, CSS Petroşani, antrenor Iuliana Piscoi; Locul VIII: Răzvan Udrea, karate, cadet, CS Shinto Petroşani, antrenor Marius Sigmirean; Ioana Popescu, karate Eur&ka, cadet, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Aleonia Tacaci, karate Eur&ka, tineret, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Sonya Neagu, karate Eur&ka, cadet, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Locul IX: Adriana Ilie, karate, cadet, CS Shinto Petroşani, antrenor Marius Sigmirean; Paul Bucea, karate Eur&ka, junior, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Locul X: Andrei Dăncescu, karate Eur&ka, junior, CS Dacicus, antrenor Nicolae Iordăchescu; Valentin Bozan, tae-kwon do, junior, CS Cobra, antrenor Iosif Ambruş. S-au acordat două premii speciale, unul pentru întreaga activitate, antrenorului de gimnastică Gheorghe Orban, coordonatorul lotului de junioare al României, şi un altul alpinistei Alexandra Marcu, de 14 ani, care în 2011 a escaladat două vârfuri de top ale lumii. Cel mai bun club privat a fost desemnat CS Ryu do Deva. Antrenorii sportivilor din cele două topuri au primit şi ei premii simbolice. Sportivii din Vale s-au aflat şi anul acesta printre medaliaţi. Astfel, arcaşii, luptătorii
din Petroşani şi Lupeni, sportivii de la fotbal tenis s-au regăsit şi ei printre laureaţi. Primarul Vulcanului Gheorghe Ile şi viceprimarul Petrilei Constantin Ramaşcanu, prezenţi la festivitate, au luat, de asemenea, premii pentru instituţiile lor, la fel ca şi ceilalţi primari din Vale care nu au fost prezenţi, pentru contribuţia la mişcarea sportivă.
Pagini realizate de Loredana JUGLEA
CMYK
6 ACTUALITATE
Ziarul Vãii Jiului
vineri, 3 februarie 2012
Exclusivitate ZVJ. Conform secretarului de stat Karoly Borbely,
După 16 februarie, Comisia Europeană va trimite o decizie clară Bucureştiului, în privinţa ajutorului de stat pentru mineritul de huilă Din discuţia purtată cu Karoly Borbely, ministru secretar de stat în Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de afaceri pe tema aprobării direcţionării subvenţiei de stat către mineritul de huilă de către Comisia Europeană, am ajuns la concluzia că directorul general Constantin Jujan a vorbit în perfectă cunoştinţă de cauză şi în decembrie şi în ianuarie. Acest ajutor de stat este strâns legat de Bruxelles şi de răspunsul care va urma să vină deacolo. Din păcate, nu mai repede de a doua perioadă a lunii februarie, după 16 februarie, după cum ne-a declarat Karoly Borbely. Spunem din păcate, deoarece Valea Jiului stă în aceste zile pe un butoi de pulbere, minerii pierzându-şi deja răbdarea, după atâtea şi atâtea promisiuni de mai bine din ultimii doi ani. Timp în care salariile lor tot s-au micşorat, materialele au lipsit, numărul ortacilor a tot scăzut, munca unora prin abataje s-a dublat, iar viaţa familiilor lor s-a tot înrăutăţit. După 16 februarie este însă posibil ca multe dintre aceste probleme să se remedieze, odată cu răspunsul pozitiv oferit de
comisarii europeni. Se pune întrebarea: oare vor mai avea minerii răbdare încă trei săptămâni? Pe de altă parte, aici nu e vorba numai de răbdare, mai există şi unele forţe interesate să manipuleze din nou oamenii care-şi câştigă cu greu şi cu suferinţă pâinea cea de toate zilele. Aceste forţe distructive, din lumea sindicatelor, partidelor politice şi tot felul de structuri interesate de a provoca o criză politică şi în România, au mai făcut mult rău imaginii Văii Jiului şi în trecut, mineriadele fiind mărturia cea mai de necontestat. De aceea mai multă înţelepciune n-ar strica din partea tuturor, dar mai ales din partea guvernanţilor. Care ar trebui să se aplece mai mult asupra problemelor Văii Jiului. Dar iată ce ne-a declarat ministrul secretar de stat Karoly Borbely: „M-am ocupat şi mă ocup personal de această problemă. În momentul de faţă suntem în faza de documentaţie, mai bine spus de corespondenţă, deoarece toată documentaţia a fost întocmită de partea română, apoi trimisă la Bruxelles. În momentul de
Primarul Iacob-Ridzi - hotărât să-şi onoreze promisiunea:
Anul acesta în Colonia Petroşani va fi rezolvată canalizarea Promisiunea făcută de primarul Tiberiu Iacob-Ridzi celor din Colonia Petroşani în campania electorală şi după, că vor începe lucrările de extindere a canalizării şi în Colonie, este pe cale să se adeverească. A se reţine că nu vorbim aici de marele proiect derulat prin ADI Apa Serv Valea Jiului, proiectul de 40 de milioane de euro, care are şi el rolul lui, dar care este o altă poveste, la nivel de întreaga Vale a Jiului. Vorbim de un proiect iniţiat de primarul Ridzi, strict pentru Petroşani, în valoare de peste 7 milioane de euro, bani care vin tot pe fonduri europene nerambursabile. Acest proiect pe care multă lume îl credea uitat, în aceste zile ajunge încet, încet, şi la execuţie! Proiectul va rezolva într-o perioadă relativ scurtă, de doi ani, toate problemele canalizării din Colonie, dar şi din alte zone mărginaşe a Petroşaniului, care nu beneficiază în momentul de faţă de canalizare. „În momentul acesta, pe acest proiect suntem deja în procedură de licitaţie, după care va urma execuţia lucrărilor. În momentul în care va fi atribuită licitaţia ne şi apucăm de lucrări. Dacă nu vor fi contestaţii, în aprilie ne vom apuca de
www.zvj.ro
treabă. Proiectul e finanţat prin Ministerul Mediului, cu fonduri europene nerambursabile şi ne-am zbătut să-l obţinem pentru Petroşani, aşa cum am tot promis cetăţenilor noştri. Acum pot să spun că implementarea acestui proiect va începe în maxim două luni, dacă nu vor fi probleme cu contestaţiile. Sperăm să se treacă de faza de contestaţii cât mai repede, ca să putem începe lucrările cât mai rapid. M-aţi întrebat de pe ce stradă vor începe lucrările în Colonie, multă lume fiind interesată de asta… Nu pot acum să dau un răspuns, până ce nu vom discuta cu constructorul, care ne va prezenta un plan de acţiune. Abia atunci vom putea da un răspuns mai exact în acest sens. Dar cred că cel mai important lucru este că vin banii, că se face licitaţia de lucrări şi că vor începe lucrările şi la acest proiect foarte important pentru comunitatea noastră”, ne-a declarat primarul Tiberiu Iacob-Ridzi. După introducerea canalizării, primarul îi asigură pe cetăţeni că va urma şi asfaltarea străzilor respective: „Dar toate la timpul lor, acum haideţi să vedem ce facem cu canalizarea şi după aceea o să vorbim şi de asfaltarea acestor străzi”. Corneliu BRAN
faţă cei de-acolo sunt în faza de redactare a deciziei, care va fi trimisă în faţa Colegiului Comisarilor Europeni. După 15-16 februarie, mai bine spus în a doua parte a lunii (nu ştim exact ziua, doar că după 15-16 februarie) va veni răspuns, chiar în ziua respectivă, deci exact în ziua în care comisarii europeni vor lua o decizie. Răspunsul lor va fi mai mult ca sigur pozitiv. Ţinând cont la câte discuţii şi întâlniri am avut şi la ce documentaţie am întocmit, nu cred că vor fi probleme. Această industrie, extractivă, face parte din tradiţia noastră, ne e dragă şi nu ne este indiferent ce se întâmplă cu ea, de aceea am acordat o mare atenţie acestei probleme”. În ceea ce priveşte discuţia interminabilă despre complexul energetic, ministrul secretar de stat Borbely, ca şi Attila Dezsi, secretarul general al Guvernului, cu care de asemenea am discutat, ne-au spus că Florin Mârza este persoana care se ocupă cel mai mult de acest lucru, împreună cu ministrul
Ion Ariton, Karoly Borbely şi alţi miniştri secretari de stat, în aceste zile purtându-se pe această temă negocieri şi discuţii cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional. „Despre complex nu vă pot spune prea multe acum, deoarece suntem exact în mijlocul discuţiilor cu comisia de la FMI venită la Bucureşti. Nu se poate vorbi acum, în mijlocul negocierilor, dar săptămâna viitoare, după finalizarea acestor discuţii vă pot spune mai multe. Oricum, noi sperăm să fie bine”, ne-a mai declarat Karoly Borbely. Corneliu BRAN
CMYK
ACTUALITATE 7
Ziarul Vãii Jiului vineri, 3 februarie 2012
Bilanţ la Inspecţia Socială Hunedoara
În 2011 aproape un sfert din populaţia judeţului a fost asistată social
Raportat la numărul de 487.115 persoane, care reprezintă populaţia judeţului Hunedoara, numărul mediu de prestaţii sociale în anul 2011 a fost de 110.783, ceea ce semnifică un procent de 22,74% din numărul total de locuitori. Pentru aceştia a fost plătită efectiv în anul 2011 suma de 146.433.238 lei.
beneficiari.
Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Hunedoara a Bani pentru copii prezentat public raportul de activitate Din datele oficiale prezentate de AJPIS, anul trecut s-a aplicat programul pentru susţinerea familiei în vederea pe anul 2011. Spicuim pentru dumcreşterii copilului, conform OUG nr. 148/ 2005, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, s-au acordat neavoastră câteva din datele indemnizaţii pentru creşterea copilului în valoare de cuprinse în acest bilanţ. 35.719.761 lei pentru un număr mediu lunar de 4.005 de Măsuri pentru creşterea venitului familial şi a calităţii vieţii de familie Potrivit raportului, AJPIS a asigurat accesul la servicii sociale fără discriminare a familiilor şi persoanelor singure aflate în nevoi sau supuse riscului de excluziune socială prin acordarea prestaţiilor de asistenţă socială constând în: alocaţia familială complementară (OUG nr. 105/ 2003): 20.698 lei pentru 126 beneficiari (restanţe); alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală (OUG nr. 105/ 2003): 23.110 lei pentru 91 beneficiari (restanţe); alocaţia de plasament (Legea nr. 272/ 2004): 1.528.542 lei pentru un număr mediu lunar de 1.236 beneficiari; indemnizaţia lunară de hrană pentru persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA (Legea nr. 584/ 2002): 1.047.030 lei pentru un număr mediu lunar de 225 beneficiari; alocaţia pentru susţinerea familiei (Legea nr. 277/ 2010): 2.779.952 lei pentru un număr mediu lunar de 3.901 beneficiari. De asemenea, s-a dat ajutorul social prin aplicarea prevederilor Legii nr. 416/ 2001 privind venitul minim garantat: 5.934.005 lei pentru un număr mediu lunar de 3.379 beneficiari; alocaţia de stat pentru copii (Legea nr. 61/ 1993): 53.834.231 lei pentru un număr mediu lunar de 76.982
beneficiari. De asemenea, s-a mai realizat aplicarea programului de acordare a indemnizaţiei/ ajutorului pentru creşterea copilului până la vârsta de 7 ani, prevăzute de Legea 448/ 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare, 818.768 lei pentru un număr mediu lunar de 194 de beneficiari.
Bani pentru încălzire Prin programul de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei în perioada sezonului rece au fost ajutaţi un număr mare de hunedoreni: ajutoare pentru încălzirea locuinţei cu energie termică de 1.032.349 lei pentru un număr mediu lunar de 2.628 beneficiari; ajutoare pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale de 4.027.286 lei pentru un număr mediu lunar de 9.126 beneficiari; ajutoare pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri: 1.789.771 lei pentru un număr mediu lunar de 9.684 beneficiari.
Îmbunătăţirea echilibrului socio-economic al familiei Pentru îmbunătăţirea echilibrului socio-economic al familiei, în anul 2011, AJPIS Hunedoara a realizat următoarele obiective: au fost efectuate un număr de 35 de anchete sociale la domiciliul solicitanţilor de ajutor financiar sau de urgenţă; s-au trimis spre aprobare MMFPS 21 de propuneri în vederea acordării de ajutoare financiare conform art. 5 lit. e din Legea 366/ 2001; s-au trimis spre aprobare MMFPS 5 propuneri în vederea acordării de ajutoare de urgenţă, conform art. 28, alin. 1 din Legea 416/ 2001 şi s-a efectuat plata acestora. De asemenea, în luna decembrie 2011, au fost efectuate 893 anchete sociale
www.zvj.ro
în Valea Jiului (la personalul disponibilizat de la CNH Petroşani, în luna octombrie 2011) în vederea acordării de ajutoare de urgenţă, s-au transmis spre aprobare la MMFPS 893 de propuneri în vederea acordării de ajutoare de urgenţă precum şi necesarul de credite bugetare pentru persoanele disponibilizate şi s-a efectuat plata a 6.781.100 lei, sumă cu titlu de ajutor de urgenţă, pentru aceste persoane (conform HG nr.1203/2011). De menţionat este şi acordarea de subvenţii de la bugetul de stat pentru fundaţiile şi ONG-urile care acordă servicii de asistenţă socială, reglementată prin Legea nr. 34/ 1998, pentru Fundaţia „Sfântul Francisc” în sumă de 1.194.000 lei pentru un număr mediu lunar de 398 beneficiari. Tot anul trecut s-au realizat lunar activităţi de monitorizare, control şi mod de utilizare a subvenţiei pentru cele şapte centre ale Fundaţiei „Sfântul Francisc” (Căminul „Sf. Maria” Deva, Casa familială „Sf. Ştefan” Deva, Cămin „Sf. Elisabeta” Orăştie, Cămin „Cor Iesu” Petroşani, Cămin „Sf. Anton” Salonta”, Cămin „Sf. Iosif” Sovata şi Casa „Sf. Laszlo” Tuşnad). Potrivit analizei AJPIS Hunedoara, anul trecut au fost verificate şi monitorizate trei unităţi de asistenţă socială ce îşi desfăşoară activitatea pe raza judeţului Hunedoara astfel: Centrul de îngrijire medicală şi asistenţă socială la domiciliu din Petroşani şi Centrul de zi „Maria Stein” din Petroşani ale Asociaţiei Caritas din Alba-Iulia şi o unitate de asistenţă socială care aparţine Organizaţiei Salvaţi Copiii din Bucureşti. Mihaela PETROŞAN
8 AGORA
Ziarul Vãii Jiului
vineri, 3 februarie 2012
Petre, Petre... Îl regret pe vechiul meu securist de pe Net. Era prost, punea mereu virgulă între subiect şi predicat, dar era securistul meu, mă însoţea pe toate site-urile unde aveam publicate articole, se „băga” şi la piese de teatru şi chiar la romane!, comenta, cu limba lui de lemn, molcom, aşezat, pe linia Petre Ispirescu, Petre Dulfu... „Petre, Petre, ce-ţi-am spus eu ţie...” mă apostrofa, cu îngăduinţă, rareori cu asprime. Nu înjura! Era dulce-dulce, ca o mâncare de post. Atâta doar că era prost! Începusem să mă obişnuiesc cu el. (Apropo de Petre: Petre Roman a fost în Piaţa Universităţii, să vadă cum este. Şi... a văzut!). Da', într-o zi, mă pune domnu' dracu' să protestez, chiar în acest colţ de pagină, nu mai ştiu cu ce m-a enervat. Şefii lui, băieţi subţiri, ce s-or fi gândit: „Dom'le, poate se supără dom' Geo, oricum e subiectul nostru, ne luăm leafa şi datorită lui”, aşa că, din toamnă, mi-l schimbară pe amploiat. Şi, evident, îmi repartizară altul. Ăsta nou... e dat dracu'! E mai prost decât ăla dinainte, nu pune nici punct la sfârşit de propoziţie, da' e de zece ori mai fudul! Începe fiecare comentariu (Sub identităţi diferite, vezi bine, suntem inteligenţi, dom'le!) cu :”Nea Truta...”, „Băi geniule...”, v-am spus că nu le are cu virgulele! Ce mă deranjează e
lipsa de consideraţie a şefilor faţă de persoana mea: am senzaţia că n-am mai fost găsit atât de periculos critic al lui Băse, ca să mi se repartizeze un securist întreg „pă persoană fizică”. Cred că omul meu mai are în grijă, prin fişa prostului, şi alte ţinte! Bine, nu mă pot compara eu cu locotenentul Gheorghe Alexandru, care e făcut praf pe site-urile mai tuturor ziarelor (Cred că i s-au arondat cel puţin cincizeci de securişti, da' omu' şi merită!), başca, el a observat, îl urmăreşte, tot timpul, şi o maşină neagră (Atenţie, băiete, e mai periculoasă pisica sau văduva neagră!), nici cu echipa de zgomote din jurul lui C.T.P, care din cretin şi psihopat nu-l scoate! Acum câteva zile, un ziar central a făcut publică identitatea unui astfel de securist-postac, ce inserase la comentariile unui singur articol optsprezece comentarii, în care îl „reabilita” pe marele
bărbat de partid şi de stat Boc. Adică, încerca să dea cu odicolon peste rahat. Tâmpitu', deşi mai tâmpit e ăla care l-a angajat, nu aflase că, dacă trimiţi aceleaşi comentarii de pe acelaşi computer, te află şi un elev din clasa zero. La ce foloseşte această sinistră propagandă, nu ştiu. Ce mă interesează e că România nu mai e stat poliţienesc, securitatea (metamorfozată în şapte servicii...) nu mai urmăreşte cetăţenii paşnici, nici în Piaţa Univesităţii nu sunt infiltraţi provocatori. Nimic din toate acestea nu se întâmplă în ţărişoara noastră unde, vorba preşedintelui, e democraţie totală, nici urmă de dictatură, pentru că, altfel, l-am putea critica, zi de zi, pe Marele Comandant de barcă?! Şi, până una-alta,
vorba ambasadorului american, să fim mulţumiţi că suntem lăsaţi să protestăm liber în pieţele Patriei, şi nu suntem vânaţi de pe balcoane şi acoperişuri, ca în alte ţări nedemocrate. Petre, Petre, ce-ţi-am spus eu ţie... P.S. Acum, că am deschis gura, din nou, „fac apel” la şefii cu epoleţi invizibili, să nu cumva să-mi schimbe din nou securistu'! Sunt sigur că îmi vor trimite unul şi mai prost. Pe cei mai mobilaţi la garsonieră, sunt şi dintr-ăştia, îi păstrează pentru Piaţa Universităţii, unde e zbaterea peştelui mare. E şi de înţeles: în joc e „interesu' naţional”. Adică stabilitatea pe post a marinarului!
M a n d a t a r u l c o m e rc i a l Mandatarul comercial, oglindă în afaceri a mandantului Actele comerciale sunt semnate mai bine de către un mandatar iscusit, care protejează interesele beneficiarului atunci când cel din urmă este prea ocupat să parafeze în nume propriu o afacere. Domeniul afacerilor are o dinamică incredibila: semnături, contracte, clauze, mandanţi şi mandatari, procese şi câştiguri, în general tot soiul de activităţi menite să genereze suite de business-uri mai mult sau mai puţin profitabile. O categorie aparte din meniul de contracte este reprezentată de contractul de mandat comercial, un act care precizează clar cine pe cine reprezintă şi care este scopul delegării. Astfel, o persoană fizică sau o firmă pot împuternici un delegat să aibă drept de semnătura şi să-i reprezinte în diferite acţiuni juridice axate pe segmentul
comercial. Bineînţeles, favorurile de acest gen nu sunt cu titlu gratuit, ci recompensate prin diferite sume de bani, stabilite de părţi, sau, în caz de neînţelegeri, de o instanţă judecătorească.
fi considerat responsabil de anumite daune. Este foarte importantă comunicarea dintre cele două părţi, asta dacă se doreşte un mariaj al mandatului cât mai fericit şi fără un divorţ urât, declarat în sala de judecată.
Mandatarul este mâna dreaptă a mandantului
Cât e dobânda de mandatar?
Imediat cum a primit drept de semnătură din partea mandantului, mandatarul îşi poate "face de cap" în diferitele acţiuni juridice, bineînţeles, cu acordul celui pe care îl reprezintă. Totuşi, el poate lua decizii şi de unul singur în cazul în care este în contratimp şi nu reuşeşte să obţină instrucţiuni din partea mandantului, care oricum crede orbeşte în el din moment ce i-a cedat dreptul de semnătură. Împuternicirea mandatarului îşi are şi ea trasate limitele ei, drepturile stipulate în contract fiind în consonanţă cu demersurile necesare atingerii scopului final, astfel ca traiectoria mandatarului este una bine SC EURO JOBS SRL angajează: definită. Mandatarul trebuie să PSIHOLOG, SOCIOLOG sau PSIHOSOCIOLOG vegheze constant la bunul Cerinţe: studii superioare de specialimers al activităţii întretate şi experienţă relevantă în domeniu; prinse, în caz de stricăciuni sau probleme fiind singuprogram full time. rul care răspunde de prejuCV-urile se pot trimite la adresa de diciile aduse mandantului. e-mail office@euro-jobs.org. Acest lucru este valabil atunci când se demonPentru detalii suplimentare ne puteţi strează faptul că mancontacta la numărul de telefon: datarul se face vinovat de 0733.076.679. neîndeplinirea sarcinilor şi Interviul va avea loc miercuri, nu se referă la cazurile for8 februarie, ora 12:00. tuite, când acesta nu poate
www.zvj.ro
Cum mai toate demersurile comerciale au o finalitate bănoasă, mandatarul are obligaţia să se prezinte la domiciliul sau sediul de business al mandantului şi să-i înmâneze suma aferenta contractului. Dacă suma respectivă nu intra în posesia mandantului la data precizata conform actelor, atunci se instituie o dobândă pe care mandatarul este obligat să o achite începând cu prima zi de întârziere. Şi mandantul are obligaţii faţă de mandatar, ca în orice parteneriat unde se strâng interese şi acţiuni variate. Acesta trebuie să pună la dispoziţia partenerului său toate informaţiile şi documentele necesare activităţilor propuse, asta pentru a-l pune în gardă pe mandatar şi pentru a fi sigur că acesta se va descurca în mânuirea afacerii. Totodată, trebuie să îi aloce în avans sumele necesare iniţierii acţiunilor comerciale sau juridice, acest lucru fiind de dorit pentru a eficientiza procesul obţinerii de avize şi rezultate. Privilegiile ce ţin de job-ul de mandatar se referă la sumele primite cu titlu de retribuţie din partea mandantului, iar creanţele garantate prin privilegiu au prioritate faţă de oricare alte creanţe împotriva mandantului. Pentru a-i garanta mandatarului privilegiul faţă de alte părţi implicate şi pentru a-i confirma întâietatea,
acesta trebuie înscris la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Pentru detalii şi pentru a te informa suplimentar, accesează www.avocat-tv.ro, secţiunea Subiecte. Acolo, avocat Marius Flăcău oferă informaţii interesante legate de insolvenţă. Sursa: Avocat TV (www.avocat-tv.ro)
SC EURO JOBS S.R.L angajează - inginer proiectant Relaţii la tel. 0354.108.516 / 0727.091.969. Grupul de firme Protector angajează contabil cu experienţă. Relaţii la telefon 0254.548908. Jiul Exchange SRL Petroşani angajează urgent lucrător cu experienţă în domeniul amanet şi schimb valutar. Relaţii la telefon 0254.548908.
UMOR ÎN HA... MAJOR 9
Ziarul Vãii Jiului vineri, 3 februarie 2012
Eugen Pop – Pseudominifabule Personalitate complexă, asociind fişa de autor cu mai multe genuri de creaţie, Eugen Pop vine, de data aceasta, cu o surpriză editorială de ţinută. „Disecând cu luciditate realitatea, aceste catrene, numite (pseudo)minifabule, sunt rodul literar al unui tip aparte de gândire, geneza fabulelor sale constituind-o racilele vieţii sociale sau politice, denunţând parvenitismul, demagogia, ipocrizia, cameleonismul politic etc”. Cu aceste cuvinte începe doamna profesoară Silvia Popescu, din Cluj-Napoca, prezentarea volumului „Pseudominifabule” scris de concitadinul dumneaei - epigramistul Eugen Pop. Din acest volum am selectat o serie de epigrame în care defectele personajelor de fabulă se regăsesc în viaţa oamenilor. Aşadar, orice asemănare… nu e întâmplătoare!
Consideraţie Animale am iubit Şi-alte lighioane Fi’ndcă ele nu comit Fapte inumane…
De la tata Noe Arca lui încăpătoare Ne-a dat multe creaturi; Zburătoare, târâtoare, Dar şi multe… târâturi.
Profil Gudurându-se năroadă Dup-un obicei străvechi, Javra dă parşiv din coadă Dar… şi mişcă din urechi!
Pseudoumană Dădea din coadă mulţumit Un căţeluş, hapsânul, Lătrând în fine fericit Că… şi-a dresat stăpânul!
Ipocritul Linguşind dizgraţios Stă mereu la pândă Pare-un câine credincios Dar… e mâţă blândă!
Cameleonul Reptila care dovedeşte Când vrea s-atingă nişte ţeluri Că el se poartă omeneşte… Adică-n zeci de mii de feluri!
Omenească O maimuţă cu păcate Medita pe-o creangă-n pom: „Am apucături ciudate, Cred că eu mă trag din om!”
Involuţionistă Când din om a devenit Iar maimuţă, în sfârşit, Ea mi-a declarat din pom:
www.zvj.ro
Kit-ul DigiSign cuprinde: Certificat Digital Calificat valabil 1 (un) an care conţine Semnătură electronică extinsă; Dispozitiv Criptografic e-Token Pro USB Aladdin Technologies; DigiSigner - soft de semnare a oricărui tip de documente. Preţul KIT-ului este de 47 Euro (fără TVA); (30 Euro – Certificatul digital + 17 Euro e-Token) Relaţii la: SC Centrul de Calcul INFO’98 SA Telefon 0254-541.330
„Mi-e ruşine c-am fost om!”
Elitism Un cal pur sânge e grozav, O stirpe-mpărătească, Dar şi el poate fi bolnav …De tuse măgărească!
Rol conducător Dacă e la urma urmei Tot mereu în fruntea turmei El e şeful, aşadar, Meditează… un măgar!
Toată lumea-n bătătură: Chiar şi porcu-i lăudat Este drept… ajuns friptură!
Ca-ntr-o viaţă grea, de câine, Să depinzi de un ciolan …Ca să poţi mânca o pâine!
Fată bătrână
De poveste…
Parlamentul
A ajuns cam disperată O văcuţă de la noi Căutând viaţa toată Doar… trifoi cu patru foi!
E faptă-adevărată Că ursul la strâmtoare Nu fuge niciodată Cu coada-ntre picioare!
Loc cu şerpi alunecoşi, Ce se-adună-n cârdăşie Chiar de-s cei mai veninoşi Pot trăi în armonie…
Funcţie
Evoluţie
Hohenzolerniană
Tot mai vezi câte-un măgar Care-ajuns în post, mai nou, Crede că e necesar … Să se poarte ca un bou!
Ouat spre seară în cuibar Un ou de o valoare netă Se şi visa cocoş primar Şi a ajuns în zori… omletă!
Fi’ndcă ţin la etichetă Unii azi o zic cu ciudă: Nu-i destul o Margaretă Ca să-nnobilezi… un… Dudă!
Victimă
Feministă
Şi în luncă, şi-n zăvoaie, Şi-n trecut, dar şi mai nou, Dacă eşti un om de paie Te mănâncă orice bou!
Este dat de la natură - Şi albinele-s dovadă – Cele ce au miere-n gură Au precis şi ace-n coadă!
Carteziană
Bondar bătrân
Un bou răbdător, Zicea optimist În drum spre-abator: „Mugesc… deci exist!”
O viaţă-ntreagă, de cu zori, Mereu a fost în câmp cu flori Şi astăzi încă mai cutează Deşi… nu mai polenizează!
Circumstanţă
Dar…
Fără nicio şmecherie Câteodată pot să cred Că accept şi-o porcărie Dacă porcu-i patruped!
Are mare-asemănare Viespea cu albina-ncât Ca şi ea oricând e-n stare Ca să-nţepe. Dar atât!
Rezon
Conexiune
Cu elogii s-a-nvăţat
Certificat Digital Calificat cu Semnătură electronică extinsă
E de-a dreptul inuman
Artă poetică Chiar de vrei înregistrarea Muzicii la-nalte cote N-o să pui privighetoarea Ca să cânte… după note!
Descendenţă Ar fi bine să se ştie Pân’ la ultima bobiţă Că-s ciorchine multe-n vie Dar nu toate sunt de viţă!
Fortuna labilis Spre înaltul pisc ceresc Stele urcă, strălucesc; Cele care cad şi pier …Nu fac gaură în cer! Pagină realizată de Petronela Vali-SLAVU
Cabana Straja angajează bucătar, ospătar, cameristă, în condiţii avantajoase. Relaţii la telefon 0762.657363.
S.C. EURO JOBS S.R.L vă oferă, la cele mai bune preţuri de pe piaţă, următoarele servicii: - măsurători topografice, trasări de construcţii civile şi industriale, intabulări, parcelări cu statul român, înscrieri în cartea funciară; - proiectare construcţii civile (proiecte de case, cabane, garaje la 5 euro/mp construit) (D.T.A.C., D.T.A.D., Studii de fezabilitate), modificări de proiect. De asemenea, obţinem avize, acorduri şi autorizaţii de construire sau desfiinţare. Ne puteţi contacta la nr. de tel. 0354.108.516, 0727.091.969, sau la adresele: Petroşani, str. 22 Decembrie, nr. 1, lângă Capela Bobocul Petroşani, str. Livezeni, nr. 3, et. 1 - Birou proiectare. De acum, problemele dumneavoastră sunt şi ale noastre!
10 DIVERSE
Ziarul Vãii Jiului
vineri, 3 februarie 2012
Ce trebuie să ştie părinţii referitor la
Clasele pregătitoare în curs de formare Aşa cum ne-a explicat directorul adjunct al Şcoalii Avram Stanca, Georgiana Duduială, clasele pregătitoare vor fi, oarecum, asemănătoare claselor de grupa mare din grădiniţe, doar că celor mici li se vor dezvolta aptitudinile, în aşa fel încât să facă faţă cu brio clasei I.
Ce ne spune psihologul Psihologul şcolar Adela Dragomir a explicat, de asemenea, că sunt diferenţe evidente între un copil de 6 ani sau unul de aproape 8 ani, care ajung să înveţe, cum se întâmpla până acum, în aceeaşi clasă. Diferenţele de vârstă pot dezavantaja un copil: „El trebuie să fie destul de dezvoltat fizic, psihic, afectiv, motric. Sunt multe aspecte de luat în calcul. Uneori, cei mai micuţi nu sunt destul de perceptivi, nu asimilează destul de repede informaţiile primite şi, din această cauză, pot deveni sensibili din punct de vedere afectiv”. Clasele noi formate, cele pregătitoare, vor arăta ca o clasă de grădiniţă, şi achiziţiile se vor face prin intermediul jocului şi a comunicării interactive. Copiii cu cerinţe educaţionale speciale pot fi înscrişi în învăţământul de masă sau în învăţământul spe-
cial. „Copiii cu CES pot fi integraţi în ambele tipuri de învăţământ. Dacă sunt înscrişi în învăţământul de masă, şi restul copiilor din clasă trebuie să fie pregătiţi pentru acest lucru. Trebuie să li se explice faptul că un copil cu CES învaţă mai greu. De aceea, pretenţiile sunt mai mici pentru ei şi trebuie protejaţi”, explică Adela Dragomir.
Depunerea dosarului cu documente Dosarul cu documente se depune la şcoala la care se solicită înscrierea. Se depune un singur dosar, la o singură instituţie. La înscriere se completează o fişătip, părintele trebuie să aibă buletinul de identitate, certificatul de naştere al copilului, originalele şi fotocopiile. Înscrierea se face pe etape. În etapa I, 5 - 16 martie, se vor înscrie copiii care solicită înscrierea la şcoala de circumscripţie. În etapa a II-a, 20 - 27 martie, se vor înscrie copiii în altă unitate de învăţământ decât cea din circumscripţie, pe locurile rămase disponibile. În etapele 3 şi 4, 23 - 25 aprilie şi 2 - 9 mai, sunt practic înscrişi copiii care au rămas neînscrişi, din diferite motive, după primele două etape. Alina PIPAN
DSP Hunedoara readuce
Cancerul în actualitate Pe data de 4 februarie, conform calendarului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, este „Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului”. Cu acest prilej, Direcţia de Sănătate Publică (D.S.P.) Hunedoara reia campania de informare „Cancerul poate fi prevenit”. Astfel, echipele Compartimentului de Evaluare, Promovare a Sănătăţii al D.S.P. Hunedoara vor distribui populaţiei - în Deva, Hunedoara şi Valea Jiului - pliantul Campaniei de informare a Ministerului Sănătăţii „Cancerul poate fi prevenit” retipărit în 1.000 de exemplare. În municipiul Hunedoara acţiunea se va desfăşura la „Centrul Recreaţional al Primăriei”, în 7 februarie, în parteneriat cu Primăria municipiului şi Crucea Roşie - Filiala municipiului Hunedoara, iar la Deva distribuirea pliantului se va face în parteneriat cu Crucea Roşie - Filiala municipiului Deva la sediul ambelor instituţii, în data de 6 februarie. Pe lângă pliantul cu informaţii generale despre cancer şi prevenirea lui, va fi distribuit şi „Ghidul pentru reducerea riscului de a dezvolta cancer de sân”, pliantul „Să prevenim împreună cancerului de col uterin” şi informaţii despre prevenirea cancerului de piele (melanomul). D.S.P. Hunedoara îşi propune să realizeze zilele acestea un parteneriat cu „Asociaţia Bolnavilor de Cancer din Judeţul Hunedoara”, pentru a dezvolta activităţi şi manifestări de informare, educare şi comunicare mai eficiente împreună cu această comunitate de supravieţuitori. Din datele statistice, pentru judeţul Hunedoara sunt rămaşi în evidenţă în anul 2011 un număr de 7.413 cazuri de cancer. Mihaela PETROŞAN
www.zvj.ro
PUBLICITATE 11
Ziarul Vãii Jiului vineri, 3 februarie 2012
IMOBILIARE Vând garsonieră în Petroşani, ultracentral (lângă primărie), Bdul 1 Decembrie 1918, bl. 97. Telefon 0729.664975 Vând casă cu 5 încăperi, gaz, apă, curent, grădină şi curte, în Băcia, lângă şcoală. Preţ 35.000 de euro. Relaţii la telefon 0768.020106 Vând apartament în vilă şi teren construibil, 140 mp, str. 1 Decembrie 1918, zona Dimitrov, Petroşani. Telefon 0725.219019 Vând apartament 3 camere, în Lupeni, B-dul Păcii, bl. 57, decomandat, bucătărie mare, baie şi WC de serviciu, balcon, zonă liniştită. Tel. 0721.333544 Vând garaj str. 9 Mai, lângă piaţă (construit în 2010, izolat exterior şi interior, apă, curent, uşă la telecomandă), concesiune pe 25 ani, suprafaţă 26 m. Preţ 7.000 euro neg. Tel. 0765.380847 Vând 2 apartamente (unite - total 7 camere, 3 băi, bucătărie), aproximativ 180 mp, situate în Petrila, strada Republicii, deasupra CAR Petrila. Telefon - 0733.083379 Vând garsonieră în Petrila, str. Mihail Sadoveanu. Preţ 130 mil. lei vechi negociabil. Telefon - 0720.965091 Vând teren în Petroşani intravilan la 5 minute de centru (Maleia). Drum stradal. Utilităţi. Preţ mic. Telefon - 0724.773944 Vând, în Jieţ-Androneşti, 3 terenuri de 1500 mp, 5600 mp şi 7500 mp, holdă, pomi fructiferi, apă, la şosea. Preţ 10 euro/mp discutabil. Telefon 0725.219019
AUTO Vând Fiat Grande Punto, a.f. 2007, comenzi volan, 32.000 km, motor 1400 cmc, benzină, albastru indigo, închidere centralizată, aer condiţionat, 4 airbag-uri, 5 uşi, fără accidente, unic proprietar, înmatriculată. Preţ 7.000 euro negociabil. Accept variante plus diferenţă. Relaţii la tel. 0730.004032
www.zvj.ro
ANGAJĂRI
DECESE
Societate comercială angajează carmangier cu experienţă. Relaţii la telefon 0751.199101
Colectivul maternităţii Spitalului din Petroşani regretă nespus şi este alături de colega lor Izabela Stănescu în greaua încercare pricinuită de trecerea în nefiinţă a mamei acesteia ZARCULEA ELENA Dumnezeu s-o odihnească în pace.
Magazin încălţăminte, centru, angajez vânzătoare, salariu 800 lei + bonusuri. Telefon 0727.881104 Societate comercială
angajează
şofer de camion cu experienţă. Relaţii la telefon 0751.199100
ÎNCHIRIERI Închiriez spaţiu industrial cu teren aferent în municipiul Petroşani, str. Dărăneşti (vizavi de Lascăr Service), pretabil ca depozit, spaţiu de producţie etc., acces direct din DN 66, apă, curent etc.
HOROSCOP
COMEMORĂRI Un pios omagiu şi aducere aminte la împlinirea unui an de la tragicul accident de muncă de la EM Uricani în care au pierit mult prea devreme ing. CALOTĂ COSMIN MIHAI NĂDRAG ION BORC HICI CORNEL STOI IULIAN CUCU MARIAN Sindicatul Liber EM Uricani
LICITAŢIE
Tel. 0785.406616 Pentru comenzi de MICĂ şi MARE PUBLICITATE ne puteţi contacta la: 0254.549020, 0254.549121, office@zvj.ro, publicitate@zvj.ro, zvj2008@yahoo.com sau direct la sediul redacţiei noastre.
Vând cauciucuri de iarnă, import Austria, dimensiuni: 185/60/14, 185/65/14, 195/65/15, 205/55/16. Preţuri între 80-100 lei/buc. Relaţii la telefon 0765.459316
Taur (21 Apr - 21 Mai) Încearcă să-ţi canalizezi energia cu precădere spre activităţile de la serviciu, altfel vei rămâne în urmă cu multe. Dacă ai de semnat acte, fii cu mare băgare de seamă.
Gemeni (22 Mai - 21 Iun) Tot ceea ce ţine de călătorii te favorizează din toate punctele de vedere. Vei avea ocazia să pleci într-o călătorie în străinătate. .
Rac (22 Iun - 22 Iul) Te vei implica într-o activitate nouă care te va obliga la un efort susţinut. Din fericire starea fizică îţi permite să-ţi pui ideile în practică.
Leu (23 Iul - 22 Aug) Încercările de a-ţi impune punctele de vedere nu vor face decât să tensioneze relaţia ta de dragoste. Cel mai bine ar fi să laşi lucrurile să evolueze de la sine şi nu vei avea de ce să te plângi.
Fecioară (23 Aug - 21 Sep)
SERVICII
Pictez camere copii. Preţuri rezonabile.
Colaborările ţi-ar putea aduce unele satisfacţii în plan material, dar va fi nevoie de eforturi mari. Călătoriile te vor avantaja, indiferent că este vorba de afaceri sau de divertisment.
Asociaţia Composesorală Câmpu lui Neag scoate la licitaţie masă lemnoasă. Licitaţia va avea loc astăzi la ora 14:00. Relaţii la telefon 0254.510641
Informaţii la telefon 0761.282342
Sonorizări, filmări profesionale, fotografii pentru diverse evenimente: nunţi, botezuri, onomastice, petreceri private. Relaţii la telefon: 0723.788664 0768.688465 0762.695556
Berbec (21 Mar - 20 Apr)
SC REALCOM SA PETROªANI distribuitor unic în Valea Jiului al produselor lactate SC Napolact SA Cluj, satisface toate comenzile agenţilor economici cu produse proaspete de cea mai înaltă calitate:
- lapte consum - lapte bătut - sana - iaurt - chefir
- caşcaval - smântână - unt - brânză - lapte praf
Asigurăm transportul franco-magazin. Relaţii la telefon: 0254.542472 sau 0733.960320
Cursuri de dans sportiv! Vrei să înveţi să dansezi? Vrei să ai o siluetă de invidiat? Înscrie-te la cursurile de dans sportiv pentru copii şi adulţi! Poţi practica dansul la nivel de începători, intermediari sau avansaţi, cursurile predate fiind la acelaşi nivel cu cele din marile centre din ţară! Grupele de vârstă în care te poţi înscrie sunt: 1) Clasele I-VIII; 2) Liceu - adulţi. Poţi participa la spectacole, concursuri! Instructorul oferă la cerere pregătire pentru “valsul mirilor”! Sălile de dans sunt în: - Petroşani (Şc. Gen. „Avram Stanca” şi Şc. Gen. Nr. 5); - Clubul Copiilor şi Elevilor Petrila; - Lupeni (Clubul Sindicatelor Lupeni). Te poţi înscrie la numărul de telefon: 0726.620840.
Programul Teatrului Dramatic “Ion D. Sîrbu” Sâmbătă, 04.02.2012 Orele 18:00 – Spectacolul ,,Nunta lui Figaro” Duminică, 05.02.2012 Orele 12:00 – Spectacolul ,,Lumea lui Dănilă” Orele 18:00 – Spectacolul ,,Nunta lui Figaro”
Este posibil să ai ocazia să obţii un câştig bănesc dintr-o activitate de colaborare sau parteneriat. Un proiect mai vechi ar putea prinde contururi reale.
Balanţă (22 Sep - 22 Oct) Reuşeşti să faci o impresie bună oriunde te vei duce. Cineva din anturajul tău apropiat ar putea da semne că te simpatizează.
Scorpion (23 Oct - 21 Noi) Nevoia de dialog, de comunicare va fi accentuată în această perioadă, aşa că ai putea discuta cu partenerul de suflet pe marginea proiectelor de viitor.
Săgetător (22 Noi - 20 Dec) Riscurile nu te avantajează câtuşi de puţin, căci traversezi o perioada în care oportunitatea pentru accidente este mare. Situaţia financiară te stresează, dar cel puţin deocamdata nu ai ce face în această direcţie.
Capricorn (21 Dec - 19 Ian) Dacă eşti implicat într-o relaţie stabilă, este posibil că partenerul să se confrunte cu situaţii dificile, ceea ce te va afecta şi pe tine într-o bună masură.
Vărsător (20 Ian - 18 Feb) Relaţia cu cei din familie va fi cam tensionată şi ar fi de dorit să nu dai curs pornirilor impulsive. Relaţia cu prietenii evoluează excelent, aceştia fiind de partea ta în tot ce faci.
Peşti (19 Feb - 20 Mar) Situaţia financiară te cam nemultumeşte, dar nu este cazul să ai o discuţie pe această temă. Chestiunilile se vor rezolva într-un viitor nu foarte îndepărtat, aşa că nu are rost să te complici.
CMYK
12 CULTURĂ
Ziarul Vãii Jiului
vineri, 3 februarie 2012
Cumpăr lemn. Relaţii la telefon 0751.199109.
Un eveniment remarcabil al bibliotecii judeţene:
Liturghia Sfântul Ioan Gură de Aur - pe CD Biblioteca judeţeană din Deva organizează un eveniment cultural meritoriu, respectiv lansarea CD-ului cuprinzând un colaj de piese corale din Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Interpretarea este oferită de Corala Parohiei Ortodoxe „Bunavestire” din Deva, dirijată de profesorii Gelu şi Mariana Onţanu-Crăciun.
Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara - Deva în colaborare cu Asociaţia Culturală ,,Musica Divina” organizează în ziua de 8 februarie 2012, de la ora 18, în incinta Deva Mall, etajul 4, Salle d’Or, un moment cultural cu o profundă semnificaţie spiritual-creştină, având ca evocare pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Discul lansat la biblioteca judeţeană conţine piese compuse de autori români consacraţi în domeniul creaţiei corale religioase: Gheorghe Cucu, Nicolae Lungu, D. Bortneanski, V. Stanciu, Ioana Ghika-Comăneşti. Fiecare dintre aceşti compozitori a transpus pe muzică Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, una dintre cele mai importante şi mai înălţătoare
RESTAURANTUL VENEZIA (Petroşani, Complex Parângul)
a început înscrierile pentru grupurile interesate de organizarea de petreceri în perioada 1- 8 Martie. Preţ informativ: 50 lei / meniu / persoană Oferim preţuri corecte, negociabile, celor aflaţi în căutarea unui loc ideal pentru mese organizate. Relaţii la telefon 0761.195.971 liturghii din slujba ortodoxă. Părinte al bisericii, Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolelui în secolele IV-V d. Hr, a fost numit astfel datorită frumuseţii predicilor sale rostite în primii ani ai erei creştine. Este de înţeles, prin urmare, de ce a fost atât de mare dorinţa multor compozitori de a se dedica acestei liturghii. Piesele muzicale de pe acest CD, fiecare în parte, respectă tipicul şi ritualul slujbei ortodoxe în cadrul căreia această liturghie ocupă un loc primordial. În acelaşi timp, fiecare compozitor aduce un plus de originalitate şi îşi pune amprenta proprie, cu har şi măiestrie, asupra unei lucrări izvorâte dintr-o adâncă simţire creştin-ortodoxă. Discul este un ansamblu coerent şi armonios care aduce în atenţia iubitorilor de muzică sacră creaţii corale compuse în tradiţia şcolii corale româneşti, create acum peste un secol de înaintaşi precum Alexandru Flechtenmacher, Carol Miculi, Eusebie Mandicevski, Gavriil Musicescu şi alţii. Mihaela PETROŞAN
Ziarul Vãii Jiului www.zvj.ro
office@zvj.ro COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT ISSN 2065 - 5096 Telefoanele redacþiei: 0254.549 020 0254.549 121 (fax) 0737.575 582
Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro
Redactor şef: Marian BOBOC 0761.756840
Colectivul de redacþie: Alina PIPAN alinapipan@yahoo.com 0766.678380 Corneliu BRAN 0766.728688 Mihaela PETROŞAN petrosan@zvj.ro 0761.756834 Gheorghe OLTEANU Loredana JUGLEA 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Colaboratori permanenþi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ, Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢANJIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Robert HUMMEL, Ioan LASCU, Ilie PINTEA, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Gheorghe TRUŢĂ, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO Daniela FILIMON 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839
Redacţia şi administraţia: Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. 2
www.zvj.ro
CMYK
Prãvãlia cu istorii
Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X
Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul V Nr. 147 3 februarie 2012 4 pagini
Saga unei familii de buni români, familia Bogdan, stabilită în Valea Jiului înainte de primul război mondial (III)
Cu puţin timp înainte de a fi chemat la Domnul la o venerabilă vârstă, Ioan Bogdan a aşternut pe hârtie povestea neamului Bogdăneştilor. Ioan Bogdan a fost tatăl d-lui Bujor Bogdan, o personalitate a vieţii publice a Văii Jiului - fost director al minei Petrila, fost prefect al judeţului Hunedoara şi proprietarul celebrei Cabane „Groapa Seacă”. Amintirile lui Ioan Bogdan au fost publicate într-o ediţie artizanală, într-un tiraj de doar câteva exemplare, bogat ilustrată. Tatăl lui Ioan Bogdan a fost o figură a Vulcanului interbelic: fost comerciant, dar şi… primar. Amintirile lui Ioan Bogdan au farmec şi putere de evocare. Ele scot la lumină, cu multă blândeţe şi căldură, saga unei familii de români stabilite în Valea Jiului, la Vulcan, înainte de primul război mondial. Prin aceste amintiri se poate reface firul românismului în Valea Jiului, dar şi câte ceva din atmosfera interbelică a Văii Jiului. Îi mulţumim d-lui Bujor Bogdan, un bun român, pentru încredinţarea spre tipar a amintirilor tatălui său, Ioan Bogdan. Deşi amintirile răposatului Ioan Bogdan se întind pe mai multe pagini, punem punct astăzi acestei interesante poveşti genealogice şi nu doar. Însă saga familiei Bogdan nu se sfârşeşte aici… Vom reveni cu completările d-lui Bujor Bogdan, fiul lui Ioan Bogdan. Fiţi cu ochii pe noi! Marian BOBOC
În schimb vara, în timpul vacanţei cutreieram cu prietenii, Stoica, Roff, Jurca, Colda, dealurile din jurul comunei, partea de către Straja, unde culegeam fragi, mure, zmeură pe care le mâncam pe loc. Fiind perioada anilor de după primul război mondial, pe dealurile din jur au avut loc bătălii în urma cărora au rămas părăsite arme diverse, revolvere cu muniţia necesară. În acest fel noi aveam fiecare câte un revolver cu care ne jucam trăgând la ţintă în copaci şi, de mirare, nu ne-am rănit nici unul. În toamna anului 1926 am fost înscris în clasa I (curs superior) a Şcolii Superioare de Comerţ din Haţeg şi bineînţeles la internatul şcolii. În primele zile ne studiam unii pe alţii (21 elevi) până când încet, încet, am început să ne cunoaştem reciproc calităţile şi defectele şi am ajuns, mai ales în anii următori, să ne împrietenim formând o clasă deosebit de ataşată sufleteşte. Şcoala am urmat-o cu plăcere, deşi la venire, nu-mi puteam da seama de faptul că aş putea avea unele înclinaţii, am fost trimis aici şi aici am rămas. A fost o şcoala bună cu un corp didactic tânăr conduşi cu deosebită pricepere de directorul Ştefan Gherman, un excelent pedagog care la începutul carierei a fost preot. Spre deosebire de liceu, aici m-am remarcat în fiecare an fiind premiat ocupând locul 1 sau 2 cu schimbul împreună cu colegul Bernad Bela şi în final am terminat pe locul 2 cu câteva sutimi sub nota lui Bernad dar în schimb am primit un premiu special - o monedă de aur (taler austriac) din partea Băncii din Haţeg pentru cea mai mare medie în cei 4 ani la materia de specialitate, Contabilitatea. La finele ultimului an, conform tradiţiei am pregătit o piesă de teatru cu titlul "Secretarul general" la care ne-au dat concursul trei fete din oraş. Eu am avut, dacă nu mă înşel chiar rolul secretarului general. La terminarea anului patru, conform tradiţiei absolvenţii tăceau un tablou împreună cu profesorii avuţi în ultimul an cu menţiunea "La revedere în anul 1940". Intervenind timpurile mai grele ale acelei perioade, revederea nu a mai avut loc. Prima revedere a avut loc abia în 1975 la 45 de ani de la absolvire cu formele obţinuite: citirea catalogului anului 1930 de dirigintele acelui an care a ţinut şi o lecţie despre viaţă. Au fost prezenţi 9 colegi şi 5 profesori. Următoarea revedere la 50 de ani de la absolvire a avut loc la 18 iunie 1980 cu care ocazie am tipărit o broşură cu unele date din viaţa de elevi şi cu fotografiile unora dintre elevi care mai erau în viaţă şi de alţii sau nu am ştiut ce li s-a întâmplat sau nu au răspuns la invitaţia noastră. Au participat 13 colegi şi patru profesori, cu îndeplinirea obişnuitelor mici festivităţi şi cu fotografii. La această întâlnire am avut trei momente de un sentimentalism dramatic: La revedere am primit o scrisoare de la bunul nostru
coleg Adam prin care-şi exprima cu multă duioşie regretul că fiind bolnav nu poate să-şi reîntâlnească colegii, oraşul, să-şi reîmprospăteze ce i-a fost mai drag pe lume. După o lună a decedat. Colegul Mayer a plecat în Israel curând după absolvire, am mai avut adresa lui şi l-am invitat la revedere. A venit şi a fost extraordinar de fericit că şi-a văzut oraşul natal, colegii, profesorii. La despărţire şi-a luat angajamentul ca va reveni şi anul viitor. La câteva luni după aceasta am aflat ştirea că a decedat în Israel. Am mai avut o revedere, de 55 de ani la care au mai participat 8 colegi (cu soţiile), revedere desfăşurată într-o atmosferă veselă de prietenie, antrenantă, peste prevederile noastre având în vedere că numărul participanţilor s-a redus. După absolvirea Şcolii se punea problema de a continua sau nu învăţătura. Tatăl meu a rămas la ideea de a mă face negustor şi în acest scop a preluat un magazin cu alimente din Petroşani, proprietarul dorind să abandoneze comerţul. A fost o prăvălioară mică pe strada principală în faţa băncii "Casa de păstrare". Am condus prăvălia câteva luni dar nu prea mergea mai ales că chiar în faţa prăvăliei mele era alta cu acelaşi profil luată cu clientelă formată de un prieten de al meu, Balomirii Ioan. A fost un început pus la cale în acel timp şi nu a reuşit. După lichidarea comerţului meu se punea din nou problema continuării studiilor mele. Eu vreau să continui şi de altfel din cursul ultimului an am avut o înţelegere cu alţi doi colegi să ne înscriem la Academia Economică din Viena. În acest scop de fapt îmi făcusem formele de plecare în Austria (se pare că nu era prea greu atunci). Dar între timp la Vulcan treburile mergeau tot mai prost ca urmare a crizei economice din 1928 şi în special ca urmare a închiderii minei Vulcan. Posibil ca aceste două elemente să fi fost determinantele pentru renunţarea studiilor la Viena, care ar fi fost desigur mai costisitoare pentru ca să renunţ, ceilalţi doi colegi au plecat şi au revenit după doi ani de studii. Pentru continuarea studiilor, poate aş fi optat pentru meseria de avocat dar ca absolvent al Şcolii Comerciale Superioare nu puteam fi primit la Universitate şi aşa m-am înscris la Academia de Studii Comerciale şi Industriale din Cluj în toamna anului 1930. În primul an eram vreo 500 de studenţi şi nu aveam relaţii colegiale. Pe parcurs însă ne-am împrietenit în grupuri mai mici. Nu ştiu prin ce împrejurări s-a întâmplat asta că de la început am închiriat camera cu un coleg Cîrje Octavian de la Viştea de Jos cu care am continuat să locuim şi în anii următori. Primul lucru care l-am asimilat a fost pasiunea pentru fotbal, rădăcina o aveam de la Vulcan şi mai târziu şi de la Şcoala din Haţeg unde aveam o echipă bunişoară la care eu eram un fel de ispravnic. Pasiunea pentru fotbal s-a amplificat când am cunoscut câţiva jucători ai Universităţii, care erau colegi cu mine şi de altfel majoritatea echipei era din studenţi ai Academiei. În aceşti ani mergeam la toate meciurile şi chiar la antrenamentele săptămânale ale echipei, care în acei ani era de o valoare fruntaşă în Divizia A. În perioada acestor patru ani de studii nu am prea multe amintiri ce ar fi semnalate. Urmam cursurile cu destulă regularitate, la unele cursuri izolate, o oră sau două dimineaţa le mai chiuleam mai ales iarna preferând să stăm în pat la căldura plapumei şi în plus făceam economie la micul dejun peste care săream. Cu banii nu stăteam chiar bine, dar modestele sume ce-mi trimiteau părinţii le gospodăream bine. Masa de prânz o luam la Moş Scorţescu, proprietarul unui restaurant de mâna a doua "Vadul Moţilor", unde mâncam binişor la un preţ relativ modest.
II
PRĂVĂLIA CU ISTORII
Timpul liber mi-l acopeream cu fotbalul cum am mai spus mai sus fiind susţinător al echipei "U" marea mea pasiune care după 1935 am transferat-o asupra Jiului. O altă posibilitate de a ne umple timpul liber era vizionarea filmelor, mai ales că aveam un cinematograf de cartier vizitat majoritate de studenţi. Aici filmele rulau non-stop aşa că puteam intra în sală în orice moment de desfăşurare a acţiuni, vedeam filmul până la sfârşit şi rămâneam în continuare să-i vedem începutul şi atunci, de obicei, rămâneam până la sfârşit, parte pe care o vedeam a doua oară. Am fost o singură dată la Operă, chiar în ziua sosirii la Cluj, în primul an, după o călătorie de o noapte, când eram mai mult adormit decât treaz. Natural n-am înţeles nimic din spectacol ceea ce m-a îndepărtat de Operă nejustificat pentru tot restul celor 4 ani. Vizitam ceva mai des Teatrul Naţional şi în special când veneau în turneu trupe de la teatrele din Bucureşti, cu artişti renumiţi. În aceste cazuri de obicei după spectacol studenţii "rechiziţionau" o birje de pe piaţă, se înhămau ei la tras birja şi astfel duceau cu mare alai pe artiştii simpatizaţi până la Hotel. Dintre aceşti artişti renumiţi la timpul lor mi-a rămas în memorie personalitatea lui Gheorghe Vraca. De o deosebită apreciere se bucura Constantin Tănase, directorul "Teatrului Cărăbuş". Când venea la Cluj spectacolul se ţinea la Teatrul Maghiar având mai multe locuri decât Naţionalul. Studenţii neavând bani pentru bilete stăteau în faţa intrării, cântau şi-l cereau pe Tănase care puţin înaintea începerii spectacolului când sala era deja aranjată, publicul aşteptând începerea spectacolului, Tănase venea la intrare se făcea că-i ceartă apoi îi lăsa să intre pentru a ocupa eventualele spaţii libere şi la galerie în picioare. Lui Tănase îi convenea căci i se făcea atmosferă în timpul spectacolului la care studenţii participau prin intervenţiile lor, intervenţii foarte gustate de public. În acest sens îmi amintesc una din scenele de efect. El derula o scenă cu dansurile şi costumele specifice popoarelor, tangoul, valsul vienez, ceardaşul, cazaciocul etc. La cazacioc, în fruntea baletului apărea şi Tănase, care era un bărbat bine făcut, şi destul de gras, dar mima dansul, şezând pe scăunel dădea din picioare în ritmul trupei de dansatori la care studenţii i-au strigat "fără scăunel". Tănase s-a ridicat şi le-a spus: "Veniţi şi dansaţi voi fară scăunel", desigur o ilaritate în public. O altă scenă (pentru acele timpuri mai imorală) pe fundalul scenei era instalată o maşină de măcinat cafeaua cum era pe timpul acela (Franks). O artistă cântăreaţă venea şi cânta un cuplet în legătură cu moara, pe care-o declara drept o moară de făcut copii. Cânta o strofă apoi învârtea maşina şi scotea din maşină păpuşa unui copil nou-născut. După câteva strofe de cuplet şi naştere de copii, artista s-a adresat publicului cu întrebarea: Vrea cineva un copil? la care studenţii i-au răspuns în cor "noi doar cu materialul nostru", bineînţeles ilaritate în rândul publicului. Probabil inspiraţi din spectacolul lui Tănase un grup de studenţi ne-am hotărât să facem şi noi o revistă, materialul scris era întocmit de un poet neapreciat, cu ceva invaliditate, un fel de Touluse Lautrec al Clujului. Am făcut revista, am avut premiera la Teatrul Maghiar din Cluj cu muzica militară, cu concursul unor colege mai talentate, cu părţi umoristice etc. Spectacolul nu a fost prea rău, dar ne-am gândit să plecăm în turneu şi prima deplasare era stabilită la Tg. Mureş. S-a făcut publicitate în oraş, în ziua respectivă urma să ne deplasăm cu două autobuze: personajele şi ceva recuzită pentru scenă. Am plecat, primul autobuz a mers normal, a ajuns la timp la Tg. Mureş şi aşteptam al doilea. Autobuzul al doilea a avut o pană şi am rămas în drum pe o vreme rece de octombrie cu ploaie şi lapoviţă. Toată trupa era ruptă în două, una a ajuns la Tg. Mureş, a venit timpul să înceapă spectacolul, am lungit-o cât am putut dar n-am mai avut ce face şi publicul pierzându-şi răbdarea şi au început să fredoneze ei ceva cântece, poezii, glume. Nu ştiu cum am scăpat nebătuţi dar în tot cazul au făcut o proastă propagandă dar nu-mi mai aduc aminte cum s-a terminat şi din punct de vedere financiar. Au urmat cei patru ani de studenţie în care nu m-am remarcat, fără a fi un student slab. Îmi amintesc că în aceste condiţii, totuşi la fiecare lucrare scrisă, când ni se fixa termenul de execuţie 2-3 ore, îmi terminam lucrarea mult înainte de termenul limită dar nu o dădeam profesorului pentru că nu vroiam să se zică de unii colegi că fac pe nebunul. Aşa eram şi aşa am rămas în astfel de cazuri, ori ştiu de la început ori nu ştiam şi credeam că n-are rost să mă mai gândesc. După câte îmi amintesc nu cred că am avut restanţe pentru toamnă, evitam acest lucru pentru că mă gândeam că va trebui să fac o deplasare la Cluj în plus, care costa bani. În ultimul an însă am rămas cu o restanţă la Algebra Financiară care nu mi-a cam plăcut, m-am prezentat în toamnă şi nu l-am luat fiind nevoit a mă prezenta la sesiunea din februarie 1935 când am reuşit să scap de acest examen neplăcut. Faptul că terminam lucrările repede era datorat naturii mele de a fi expeditiv, dar aceasta se putea caracteriza la un moment dat ca superficialitate periculoasă pcntru profesiunea mea. Din viaţa mea de student aş mai avea de notat faptul că (poate) datorită lipsei mele de ambiţii de a mă propulsa în fruntea unei manifestări sau iniţiative şi pe de altă parte pentru faptul că urmam cursurile cu regularitate şi cu o pregătire curentă suficientă nu prea îmi făceam probleme cu examenele. Aşa se face că pe când colegii mei toceau pe rupte materiile în cursul primăverii în vederea examenelor eu mi-am găsit în aceste perioade (primăvara) alte ocupaţii şi anume: - într-o primăvară m-am înscris la ARPA, şcoala de pilotaj unde am urmat cursurile teoretice, regulamentul prevedea că elevii ce vor lua examenul teoretic cu notă
vineri, 3 februarie 2012
mare (9-10) vor fi admişi gratuit la cursul practic de zbor, altfel acest curs va costa câteva mii de lei pe care nu le aveam. La cursul teoretic am obţinut o notă inferioară (6-7) şi astfel nu am mai putut continua cursul practic. - într-o altă primăvară, am urmat cursul de arbitri de fotbal. Am obţinut carnetul şi venit în Valea Jiului am fost delegat la vreo două meciuri la tuşă. Auzind diverse apostrofări din partea unor spectatori, am considerat că nu e cazul să mă expun. Astfel că am abandonat orice activitate de arbitraj în fotbal. - într-o altă primăvara am urmat cursul de şofer. Acest gând mi-a venit în ideea că după ce mă voi angaja voi putea să-mi iau o maşină. Era la Cluj, un moş... nu ştiu cum îi mai zicea, un om simplu care avea o rablă de maşină şi acasă mai avea un motor de automobil secţionat astfel că erau vizibile toate elementele interioare, componente ale maşinii. Am obţinut carnetul în urma unei sumare conduceri pe câteva străzi al Clujului însoţit de un reprezentant al Poliţiei (ofiţer sau subofiţer). Timpurile când m-am angajat şi probleme de criză economică, prevederile de război, nu mi-au dat posibilitatea să folosesc carnetul. În acest fel, toate cele trei încercări de a obţine ceva în plus în afară de certificatul de studii au eşuat, dovedindu-se eforturi inutile, din fericire fără cheltuieli serioase. În 1934 m-am pomenit licenţiat al Academici de Înalte Studii Industriale şi Comerciale din Cluj. Am absolvit facultatea de contabilitate industrială şi facultatea pedagogică ca profesor pentru materii economice. Urma problema cea mai grea, găsirea unui serviciu într-o perioadă când urmările crizei economice din 1928 se mai resimţeau. Urmare a bunelor relaţii pe care tatăl meu le-a avut tot timpul cu R. Mioc, directorul Casei de Păstrare, l-a rugat să-mi găsească un serviciu. Fără probleme, Mioc mi-a găsit loc la Percepţia Petroşani, cu un salariu de vreo 2000 de lei, bunişor pentru acele zile. Nu m-am grăbit să-l ocup şi în primăvara anului 1935 m-am prezentat la Lupeni în audienţă la Directorul personalului din Bucureşti care decidea angajările de personal de schemă (funcţionari, ingineri) pentru toată Valea Jiului. Acest director V. Bazgan a fost o persoană de o deosebită valoare, provenit din corpul de ofiţeri deblocaţi după primul război mondial a urmat cursurile Academiei Comerciale din Bucureşti (A.S.E-ul de mai târziu) şi a fost numit în Direcţia generală a Societăţii Petroşani în scopul organizării conducerii administrative în general dar într-o oarecare măsură şi în privinţa persoanelor din ramura tehnică. La o lună după prezentare mi-a venit de la Bucureşti angajarea. Ulterior am aflat intenţiile acestui director de a pregăti personalul necesar înlocuirii treptate a celor aflaţi la conducere care erau fără pregătire şi în ajunul pensionării. În acest scop Bazgan a angajat vreo 7 absolvenţi ai Academiei din Bucureşti şi Cluj şi începutul acestei măsuri l-a făcut cu mine, fiind primul angajat din această echipă. Primele 40 de zile le-am prestat la Mina Est Petroşani ca practicant pentru a-mi face o idee de atmosfera şi administraţia de la o mină. De la 1 mai 1935 am fost adus la Direcţia Minelor la serviciu de lichidare a salariilor ca simplu angajat unde am lucrat în cadrul acestui serviciu de vreo 12 persoane. După un an am fost numit sub-şeful acestui serviciu, o surpriză pentru viteza cu care am promovat care a uimit pe toţi din Direcţie. Pentru ca toţi colegii angajaţi în scopul menţionat să se formeze mai bine s-a precedat la trecerea prin rotaţie la diverse servicii. Astfel după vreo doi ani în locul meu a venit colegul Bolog, iar eu am fost trecut la Direcţia Aprovizionare, secţia material lemnos. Între timp am fost ales secretar al Sindicalului funcţionarilor din Petroşani, sindicat care s-a născut mort, neavând nicio activitate. Pe data de 1 februarie 1938 am fost numit în locul colegului Nicu Popescu ca şef al Serviciului Administrativ la Fabrica Antigaz, funcţie cu atribuţii de director administrativ dar cu salariul ce-mi revenea în funcţie de pregătire şi vechime. În legătură cu acest aspect cred că m-a impresionat la Bazgan că pe lângă seriozitatea şi prestanţa lui avea şi simţul umorului fapt pe care l-am constatat pe pielea mea. Anume, la un moment dat, cu ocazia unei vizite la fabrică, i-am spus că eu consider că nu e drept că eu care fac aici o funcţie cu multiple atribuţii să fiu salariat la fel cu colegii mei de la Petroşani care în diverse funcţii au atribuţii mult mai reduse decât mine, aşa cum le aveam şi eu când eram la Direcţia aprovizionări. Răspunsul lui Bazgan a fost următorul: Noi salariem oamenii după un regulament după pregătire şi cu avansări după un anumit număr de ani de stagiu. În privinţa atribuţiilor mi-a răspuns zâmbind pe sub mustaţă: Dumneata ai dreptate şi de aceea nu am nimic contra dacă de azi le spui tuturor inclusiv portarului să-ţi zică Domnule Director!
vineri, 3 februarie 2012
Până la numirea la Fabrica de Măşti au trecut vreo doi ani şi jumătate în care mi-am văzut de serviciu ca şi ceilalţi 5-6 colegi cu care ne-am împrietenit fiind colegi de branşă, singurii funcţionari cu studii superioare din cadrul Societăţii Petroşani din Valea Jiului. Noi însă eram priviţi de sus de ingineri, care erau totul. Ca exemplu, nu aveam acces la Cazinoul funcţionarilor superiori din Petroşani (actualul Teatru). De aceea singurele noastre posibilităţi de distracţie trebuiau să se desfăşoare numai în relaţiile dintre noi. Şi acestea erau destul de reduse căci de la serviciu ne vedeam la masa de prânz care se servea într-o pensiune la Bela bacsi. Cam prin 1937-1938 nu ştiu prin ce împrejurări am reuşit să obţinem dreptul să intrăm la Cazinoul funcţionarilor superiori şi unde ne-am adunat cu masa de prânz unde se servea în condiţii mai bune. Ar fi de notat faptul că în anul 1936 şeful meu de serviciu, Nandra Anton, m-a introdus în Comitetul Jiului în calitate de casier, moment care înseamnă o perioadă de vreo 50 de ani de colaborare în cadrul conducerilor Jiului. Aceasta cu mici întreruperi în perioadele când am fost detaşat cu serviciul în alte localităţi: Lonea, Aninoasa, Vulcan, Lupeni când am făcut parte şi din conducerile acestor grupări, la Vulcan chiar am fost constructorul echipei "Antigaz". Urmare acestei pasiuni mi s-a dezvoltat şi gustul pentru ziaristică sportivă şi chiar am editat vreo 10 broşuri-volume cu caracter sportiv legate de Valea Jiului. Anul 1938 a însemnat anul maturităţii mele datorită a două evenimente importante: - pe linie profesională numirea mea pe primul post de răspundere în calitatea de şef al serviciului administrativ (de fapt funcţie de director administrativ) fapt foarte puţin obişnuit pentru acele timpuri şi la vârsta mea la acea dală. - al doilea fapt care a contribuit la maturizarea mea a fost pasul pentru a-mi întemeia o familie. În cei aproape trei ani de când aveam o situaţie materială bună şi apoi chiar foarte bună nu am avut ocazia de a fi cunoscut prea mult. Totuşi am simţit în câteva rânduri că eram "vânat" direct pentru o eventuală căsătorie. N-a fost nimic serios şi nici nu-mi făceam încă planuri, dar problemele acestea ştim că viaţa le rezolvă de multe ori şi mult mai simplu prin adevărul care vorbeşte despre "dragostea la prima vedere" şi aceasta a fost fără dubii în cazul meu. Aproximativ în octombrie 1937 în cadrul grupului nostru de licenţiaţi ai Academiei Comerciale, a fost angajată şi colega Sofia Avrigeanu şi repartizată pentru perioada de probă - aclimatizare - la Mina Aninoasa pentru faptul că acolo era fratele ei, inginerul Avrigeanu Nicolae. La 1 ianuarie 1938 îi expirase termenul de probă şi s-a prezentat la Direcţia Minelor la postul ce-i era destinat. În ziua de 1 februarie 1938 eram cu colegii la Cazinoul funcţionarilor superiori la masă. Eu îmi terminasem masa şi eram pe punctul de a pleca punându-mi la uşa galoşii, când a intrat pe uşă colega Avrigeanu care venise şi ea la masă. Când am văzut-o m-am răzgândit şi am rămas să facem cunoştiinţă cu toţii. Cu locuinţa ea rezolvase deocamdată închiriind o cameră la o pensionară cu care de fapt cam folosea casa în comun. Ştiind-o singură desigur noi credeam de datoria noastră s-o mai întâlnim şi s-o scoatem la plimbare. Nu ştiu cum se face ceilalţi colegi nu prea s-au avântat, sau am fost eu mai curajos ca altădată în relaţiile cu sexul frumos, cert este că în primele zile întâlnirile noastre au fost aproape sau chiar zilnice. Ce-am fi discutat în
PRĂVĂLIA CU ISTORII III plimbările acestor zile nu ştiu, probabil, în linii mari, despre trecutul nostru pentru a ne cunoaşte mai bine, cert este că, fără exagerare, după 7-8 zile, la una din plimbările noastre, mergând pe trotuar i-am spus că: "aş vrea să-mi fi soţie!". Nu prea eram aspectuos, foarte slab (voi scrie despre problema armatei), nici vorbăreţ nu prea eram, ştiu că la cuvintele mele şi-a îndreptat privirile asupra mea uimită şi mi-a spus: "Bine, domnule, dar noi abia ne cunoaştem de câteva zile şi eu nu te iubesc!", i-am răspuns: "Nu-i nimic, te fac eu să mă iubeşti pe urmă". Cum era foarte natural, problema nu a avut atunci imediat un epilog, dar deocamdată eram liniştit că mi-am pus candidatura. Aceasta pentru că mă aşteptam că, eventual, vreunul din colegi ar fi putut deveni un contracandidat. Dar cel mai periculos părea a fi, din unele discuţii cu colega, inginerul Panaitescu de la Aninoasa pe care l-a cunoscut în perioada cât a fost la Aninoasa. Nu ştiu (probabil), aceste două posibilităţi au fost discutate cu fratele său Avrigeanu care fiind coleg cu Panaitescu îl cunoştea bine (calităţi-defecte), dar în acelaşi timp Avrigeanu îmi cunoştea prestigiul de care se bucura familia mea în Vulcan, întrucât a lucrat înainte la mina Vulcan. Din punct de vedere al situaţiei Panaitescu depăşea de departe situaţia mea, la acea vreme noi cei cu Academia eram începători şi eram marginalizaţi, inginerii constituind factorul dominant în Valea Jiului. Din punct de vedere al prezentării fizice, se pare că totuşi eu aveam un mic ascendent asupra lui Panaitescu. Cert este că după puţin timp a fost în posesia acordului de principiu de a-mi fi soţie iar în aprilie, se pare că de Paşte, ne-am dus al Filipeştii de Târg la părinţii fetei şi ne-am logodit. Înainte, bineînţeles, am fost şi la Vulcan la părinţii mei s-o cunoască pe viitoarea noră. Au fost foarte bucuroşi de alegere şi de faptul că voi fi căsătorit, ceea ce ei doreau de câtva timp. În toamnă - 16 octombrie 1938 ne-am căsătorit civil şi apoi am făcut nunta la Filipeştii de Târg, am avut naşi pe prefectul Ploieştilor, naşa era femeie foarte frumoasă şi atunci la 38 de ani era deja bunică. La nuntă au participat: părinţii mei (fratele era mobilizat), părinţii fetei, verişoarele ei Mărioara
Şerbănescu şi Constanţa plus diverse rude şi cunoscuţi din comună şi desigur fratele Avrigeanu, au participat doi din colegii mei de la Petroşani, Eugen Popescu şi Ionescu. Au participat doi din copiii bunilor prieteni Oprescu ai familiei Avrigeanu, Mărioara şi Emil. Nu-mi dau seama acum de ce de la fabrica Antigaz nu a venit nici unul dintre inginerii cu care colaboram bine, dar se poate că, pentru anumite motive, nici nu i-am invitat. Soţia lui Avrigeanu Nicuşor, trăită într-un alt mediu, nu s-a putut acomoda cu spiritul de familist gospodar al lui Nicuşor, care a lăsat-o. Ulterior s-a căsătorit cu Susana, de asemenea mai tânără ca el, cu care a avut o fetiţă Suzănica, bucuria vieţii lui. Căsnicia nu i-a mers nici a doua oară şi după câţiva ani soţia i-a decedat (probabil de cancer). Suzănica a terminat cu foarte bune rezultate facultatea de fizică nucleară şi a fost repartizată, pentru specializare sau pentru muncă, în Noua Zeelandă, împreună cu soţul său, probabil foşti colegi de facultate. Din Noua Zeelandă a venit în ţară cu soţul care era din Filiaşi şi astfel m-a vizitat la Petroşani când am rămas cu impresia că ei nu mai vor să se întoarcă în ţară. Nu mai ştiu nimic de soarta lor. Nicuşor, după pensionare, a continuat să mai lucreze în cadrul Ministerului Minelor şi în această situaţie avea atribuţii de a se deplasa la diverse exploatări miniere. A venit şi la mine de câteva ori, stătea câteva zile, nu a vrut să doarmă la noi, stătea la camera de oaspeţi, dar venea cu plăcere la masă. Cu această ocazie a cunoscut-o pe soţia mea cu care s-a înţeles foarte bine, cu discuţii în problemele gospodăreşti şi i-a apreciat mult mâncărurile pe care i le făcea când ştia că vine. A decedat singur la Bucureşti, căci surorile lui nu s-au înţeles, respectiv nu au fost ataşaţi. Situaţia în familia soţiei mele era următoarea: Socrul Mihail Avrigeanu, originar din Avrig, avea o prăvălie în Filipeştii de Târg Prahova. A fost căsătorit cu sora farmacistei din localitate cu care a avut trei copii: Mărioara, căsătorită cu Grigorescu, a avut două fete Victoria şi Magda, a doua fiică Victoria care a avut doi băieţi, soţul i-a murit iar cu cei doi băieţi a avut necazuri, unul mort pe front şi al doilea necazuri de ordin politic, Nicuşor Avrigeanu, al treilea fiu din această căsătorie. A doua oară s-a căsătorit cu Măria Şerbănoiu din localitate, când avea cu vreo 20 de ani mai mult decât soţia. A avut numai pe Sofia (Chiţa), soţia mea, născută la 6 decembrie 1910. Situaţia materială a socrului s-a înrăutăţit şi nu a mai avut posibilităţi suficiente pentru a-şi întreţine fiica la studii. A terminat totuşi studiile la Academia Comercială Bucureşti, dar hotărâtor a fost sprijinul fratelui vitreg
IV PRĂVĂLIA CU ISTORII Nicuşor, care între timp a fost angajat în Valea Jiului ca inginer. El a iubit-o foarte mult, a compătimit-o pentru traiul într-o familie care era mereu tensionată din cauza mamei sale. Nicuşor a fost un om cu un fizic foarte plăcut - frumos - de o bunătate şi caracter deosebit pentru care îi voi purta recunoştiinţă şi o pioasă aducere aminte. Din păcate, el nu a avut o viaţă fericită. S-a căsătorit cu MarieJean, o nepoată a directorului general al Soc. Petroşani, Ion Bujoiu. Eu fiind mutat de la 1 februarie la Antigaz am renunţat la garsoniera ce-o aveam la Petroşani şi aveam locuinţa într-o garsonieră la Vulcan, căci nu am vrut să locuiesc la părinţi, în acest scop comandându-mi şi mobila pentru garsonieră la Arad. După căsătorie timp de vreo 3-4 luni am locuit într-o cameră închiriată în oraş, după care la interval de câteva luni am primit o locuinţă cu 3 camere, bucătărie, baie, cămară şi o mică grădiniţă în spatele gării CFR şi în faţa Direcţiei Minelor. Ne-am instalat binişor, am comandat un dormitor la tâmplarul Radu, ing. Avrigeanu ne-a dat un covor şi o sufragerie stil. Aici ni s-a îndeplinit marea noastră dorinţă de a avea copii. În 1940 s-a născut fetiţa noastră Doina Ioana, bine dezvoltată, eram fericiţi că e sănătoasă, a avut 3 kg la naştere şi a fost foarte frumoasă cu un păr arămiu. Noi am îngrijit-o cu toată dragostea noastră, în special soţia - Chiţa - o adora. Pentru îngrijirea ei am avut norocul să dăm peste o fată deosebit de corectă şi deosebit de ataşată de noi şi de fetiţă pe care o îngrijea ca şi când ar fi fost propria ei fiică. Pe aceasta, Florica, mai târziu am cununat-o cu un muncitor de la mina Lupeni, Filip, cu care a avui doi băieţi, ambii ingineri. Viaţa ne trecea în linişte fericiţi cu fetiţa noastră şi două servicii bune. Pe firul căsniciei noastre apărea un norişor care va întuneca viaţa noastră zilnică. Anume, fiind amândoi la serviciu, după naşterea fetiţei ne-am gândit că ne-ar fi de ajutor să vină să stea la noi soacra din Filipeşti. Între timp socrul murise, fiind mult mai bătrân decât soacra. Au lichidat prăvălia şi fiind singură, la propunerea noastră şi-a lichidat parte din gospodărie şi s-a mutat la noi, unde a trăit până în 1968. Odată pe an mergea la Filipeşti pentru o lună. Această aducere a soacrei a fost marea noastră greşeală. Dumnezeu s-o ierte, a fost o fire curioasă, autoritară, veşnic nemulţumită, nu ne lăsa să avem viaţa noastră particulară la orice ieşire din casă trebuia să fie prima. Firea ei dominatoare a avut o influenţă asupra noastră, biata soţie fiind între ciocan şi nicovală din cauza relaţiilor rele cu soacra, destul de reci, în general, din cauza că vedeam că prestarea ei era mai obositoare pentru propria fiică pe care o conducea ca pe o fetiţă nepricepută. Au fost vreo 20 de ani de trai cu agitaţii zilnice. Fetiţa creştea ajungând la vârsta de 3 ani să cântărească cca. 20 kg, era foarte drăgălaşă şi ne iubea mult. Se părea că Dumnezeu ne-a rezervat bunurile pe care le doream şi în ziua de 10 aprilie 1943 s-a născut şi fiul nostru Mihai Bujor. Într-adevăr se părea că nu ne mai putem dori nimic. Între timp ne-am mutat cu locuinţa într-o vilă cu o grădină, mare cu pomi roditori. Se părea că cerul vieţii noastre nu ne mai poate fi întunecat cu nimic. În luna iunie 1943 pe o zi călduroasă, parcă era Ziua Eroilor, am ieşit la plimbare prin oraş şi la un moment dat Doiniţa ne-a spus că vrea acasă că-i este somn. Ne-am mirat şi am dus-o acasă şi s-a culcat. A doua zi iar s-a plâns de somn, ni s-a părut că este cam palidă şi atunci am chemat pe prietenul nostru Dr. Paul Roibaşi. După ce a consultat-o s-a arătat îngrijorat şi ne-a spus că ne-ar da un diagnostic sigur dar ne sfătuieşte s-o ducem la doctorii Universităţii din Cluj, instituţia fiind refugiată la Sibiu. Am dus-o acolo împreună cu soacra şi după
consultul de la Universitate Dr. Popovici ne-a spus că fetiţa trebuie să rămână internată pentru tratament. A rămas şi soacra pentru a avea grijă de fetiţă fapt pentru care merită să iertăm multele rele pe care ni le-a făcut. Le-am vizitat odată la clinică, ocazie cu care mi s-a spus că fetiţa are leucemie şi că va mai rămâne puţin internată dar speranţe nu prea sunt. Dr. Roibaşi a ştiut de la început despre ce este vorba dar a avut inima să ne-o spună el. Luna iulie a petrecut-o acolo şi pe la 1 august am adus-o acasă. Primul lucru de care a întrebat când a ajuns acasă a fost "unde este Bujorel?" pe care ea abia a avut timp în lunile aprilie mai şi iunie, dar îl iubea mult pe frăţiorul ei. A mai trăit câteva zile şi în ziua de... stăteam lângă patul ei din care nu se mai ridicase, era aproximativ ora 13 şi vorbeam cu ea. La un moment dat mi-a luat mâna, a ridicat din pătuţ ochii spre mine şi mi-a zis: TICULE, EU TE IUBEC PE TINE. Deşi vorbea bine dar acum s-a fandosit puţin spunând te iubec în loc de te iubesc. Mi-a strâns încet mâna şi şi-a dat duhul liniştit ca
un îngeraş. Scriu acum aceste lucruri pe care le-am trăit dar nu pot să-mi explic cum am rezistat noi la o pierdere atât de mare. Cred că durerea ne-a fost diminuată de fericirea de a-l fi avut alături pe Bujorel, altfel desigur disperarea noastră ar fi fost de nedescris. Moartea ei a impresionat publicul oraşului, la înmormântare participând multă lume, cunoscuţi sau necunoscuţi. Ne-au fost de mult sprijin prietenii pe care ni-i formasem în acest timp şi anume, în primul rând, familia ing. Haier, ginerele gr. cat. Iuliu Miclea. Fam. Haier aveau o fetiţă născută cam în acelaşi timp - diferenţă de vreo lună - şi astfel prin fetiţe ne-am cunoscut la plimbările cu ele. Prin această familie Ardeleanu Moise, care avea două fete, cea mai mică Lia de aproximativ 13 ani se juca cu fetiţele pe care le iubea mult. Am mai avut în cercul nostru familiile Ciochină Mircea şi Ileana, Fam. Popescu contabil, soţia profesoară, Dr. Bălan Ioan şi mai puţin familia Todea Victor şi Maricica. Ne întâlneam săptămânal prin rotaţie de la unul la altul şi jucam poker pe sume modeste. Înainte de îmbolnăvirea fetiţei, negustorul Feldman care era fotograf amator, plăcându-i fetiţa, a venit odată la noi şi a făcut vreo 20 de expuneri ale fetiţei care sunt amintiri dragi ale figurii ei înainte de moarte. În continuare am încercat să ne stabilizăm viaţa din punct de vedere sentimental, toată dragostea noastră răsfrângându-se asupra lui Bujorel şi permanenta şi pioasa amintire a scumpei noastre fiice. Pe linie profesională, prin închiderea fabricii "Antigaz" ca urmare a armistiţiului nemaifiind nevoie de măşti, am fost readus în cadrul Direcţiei Minelor Petroşani la Serviciul Contencios apoi în cadrul unui nou serviciu de Organizare şi Control. De la 1 decembrie 1947 am fost detaşat la Direcţia Minelor Lonea ca succesor al Dir. Gavrilescu unde m-a prins acţiunea naţionalizării la 1 iulie 1947 funcţia mea transformându-se în contabil şef în care
vineri, 3 februarie 2012
m-am menţinut până la 1 februarie 1951 când în urma unei reorganizări am fost transferat pe postul de contabil şef la mina Aninoasa. Aici am stat numai un an şi începând cu 1952 am fost numit pe postul de Şef Serviciul financiar la Trustul Cărbunelui Lupeni care după doi ani, în urma unei noi acţiuni de reorganizare, s-a desfiinţat iar eu am fost trecut pe postul de Şef Serv. financiar al Direcţiei Minelor Petroşani unde am funcţionat până în 1970 când am fost mutat ca economist la ICMH, pentru motivul că nu pot fi şef de serviciu nefiind membru de partid, calitate pe care o pierdusem deja în 1951 fiind exclus din partid pe motive puerile dar inatacabile în acea data. În 1972 la împlinirea vârstei cerută pentru pensionare, am cerut-o deşi fiind solicitat să rămân în continuare în serviciu chiar pensionar fiind. De menţionat că în perioada cât am fost la Lonea - 1947 - 1951 am fost solicitat prin Direcţia Generală pentru Cărbune să preiau funcţia de contabil şef la Minele Anina sau la Câmpu Lung Muscel. Am refuzat apoi am fost numit cont. şef la Direcţia generală Bucureşti, numire pe care am refuzat-o deşi refuzul îmi putea fi dureros dar s-a rezolvat cu bine. În privinţa vieţii familiare lucrurile au continuat în aceleaşi condiţii bune, dar, din păcate, cu obişnuitele frecături datorate curiozităţii soacrei. Grija noastră principală era desigur viaţa fiului nostru căruia căutam să-i procurăm ce era mai bun pentru el. În primul rând era problema pregătirii lui pentru viitor. Ţinând cont de detaşările mele în localităţi din Valea Jiului, Bujorel a făcut primii ani ai cursului primar la Lonea, Aninoasa, Lupeni şi în sfârşit din 1945 la Petroşani. Considerând că şcolile din celelalte localităţi erau mai slabe şi a schimbat mai multe metode, am solicitat prof. Şiclovan să-1 mediteze la matematică în vederea intenţiei de a intra în viitor la Institutul de Mine. Ideea a fost bună, profesorul fiind foarte apropiat de Bujorel care se ducea acasă să-l consulte ori de câte ori era nevoie. La terminarea liceului se punea problema direcţiei în care să continue studiile. Se părea că el ar fi fost înclinat spre Facultatea de Drept. Consultândune, mi-am exprimat teama că, în condiţiile de atunci, el nu ar fi acceptat fiind fiul unui membru de partid exclus, a rămas să încerce la I.M.P. şi anume la facultatea minieră în speranţa că în localitate nu se va pune problema având în vedere că aici eu totuşi mă bucuram de o oarecare consideraţie după felul cum m-am comportat cu colaboratorii în diversele funcţii din localităţile Văii Jiului. S-a prezentat la admitere şi a reuşit intrarea. A urmat cursurile facultăţii miniere, după care ar fi putut cere să se transfere la facultatea mecanică - minieră pentru a obţine titlul de inginer mecanic. A refuzat şi a spus că dacă a început un lucru îl va duce la capăt. În perioada descrisă până la intrarea lui Bujor la I.M.P. fapt care ne-a liniştit în privinţa viitorului lui, pe linie profesională am activat până în 1951 la Lonea, de unde am fost transferat Ia Mina Aninoasa unde am stat numai un an, iar din 1952-1954 la Lupeni la Trustul Cărbunelui. Am fost readus la Direcţia Minelor unde am funcţionat pe posturi de şef serv. contabil-financiar până în 1970 când am fost transferat, pe motive politice, la Institutul de Cercetări în Huilă, ca economist. De aici m-am pensionat la termenul legal - le cerere - la 60 de ani. Pe linie socială după relaţiile familiare din perioada până la mutarea la Lonea, prin schimbarea domiciliului acestea s-au mai redus, iar la Lonea s-au legat rare relaţii cu familia Preot Zoican, Dr. Bibicescu, N. Nicolau. În perioada după 1950 câţiva ani la rând ne-am făcut vacanţa la mare. Împlinind vârsta admisă la pensionarea la cerere, soţia s-a pensionat şi după moartea mamei sale ne-am mutat în noua locuinţă (la bloc în mai 1968), a avut vreo 6 luni de viaţă liniştită simţindu-se pentru prima oară stăpâna casei sale. SFÂRŞIT