ed.47 februarie 2015

Nr.47 (februarie 2015)

» Dumitru Marian, cineast din întâmplare » Moldovenii și libertatea de exprimare » Ce visai să devii când erai mică? » Einoleino - artă la cuptor

Iliușa

Plămădeală,

activist sau comediant?

cuprins

Vezi mai multe poze

și lasă-ne comentarii

pe pagina de facebook.

Caută: revista „15 minute”

cuprins minutul respiro

redacţia www.15minute.md

4

Veneţia, între ieri, azi și mâine minutul din oglindă

12

14

Dumitru Marian un minut cu Zina

34 38

Moldovenii și libertatea de exprimare

minutul de horoscop

Sergiu Ţurcanu tel.: (+373) 60 09 71 11 Editor » Redactori » Anastasia Taburceanu, Fotografi » Andrei Cecan, Ivan Mihailov, Victor Buzu Machetator » Mihai Stăvilă Tiraj »

Einoleino minutul picant

Director marketing »

Ecaterina Suman, Gonzo, Zina Zen

24

Iliușa Plămădeală minutul DECOnfort

tel.: (+373) 69 43 51 33

Sanda Câmpeanu

20

Despre romantism minut în obiectiv

nicoleta@15minute.md

sergiu@15minute.md

Ghidul localurilor din oraș minutul de film

Director, redactor-șef » Nicoleta Colomeeţ

6

AVON – Ce visai să devii când erai mică?

minutul tău liber

str. 31 august 1989 35, et. 3

43

4000 exemplare Tipar » Bons Offices Toate drepturile asupra materialelor aparţin SRL „15 minute”. Acestea nu pot fi reproduse parţial sau în întregime, fără aprobarea prealabilă în scris.

3

Veneţia, între ieri, azi și mâine

„Prefer să fiu în Veneţia într-o zi ploioasă, decât în orice altă capitală, într-o zi frumoasă.”

Herman Melville Cred că aproape toată lumea vrea să ajungă în Veneţia. Și chiar trebuie să ajungă! Nu ai cum să fii un împătimit al călătoriilor, un iubitor al Italiei, un romantic incurabil sau un simplu locuitor al planetei și să nu vrei să vizitezi Veneţia. În orice anotimp, în orice condiţii.

Veneţia este fascinantă. Este un oraș deosebit și unic. Chiar dacă auzi sute de prieteni povestind despre acest oraș, chiar dacă există și povești sau mituri legate de el, și deja ai văzut Veneţia în filme, documentare și expoziţii de fotografie, oricum trebuie să ajungi, măcar o dată în viaţă acolo.

Situată în laguna sărată a mării Adriatice, pe doar 5 km de pământ, Veneţia se întinde pe mai mult de 100 de insuliţe și este conectată de peste 350 de poduri. Principala cale pe apă este Canal Grande, care șerpuiește din Piaţa San Marco spre marginea orașului. În 1979, atât orașul, cât și întreaga lagună au fost declarate „patrimoniu al umanităţii” de UNESCO. Veneţia, supranumită și Regina Adriaticii, Orașul Apelor, Orașul Podurilor sau Orașul Luminilor, este traversată de 177 de canale, dintre care cele mai importante sunt Canal Grande și Canale della Giudecca. Primul împarte orașul în două, în timp ce al doilea separă centrul vechi de insula Giudecca.

De-a lungul Marelui Canal pot fi admirate unele dintre cele mai frumoase palate din Europa, ridicate de bogaţii neguţători veneţieni. În prezent, din cauza faptului că orașul a început să se scufunde, autorităţile locale dezvoltă numeroase proiecte pentru salvarea acestuia, pentru ca Veneţia să existe și să încânte și generaţiile următoare. Clădirile veneţiene au suporţi de lemn, care nu sunt degradabili în apă. Fenomenul „aqua alta” se datorează ploilor liniștite, dar dese.

Principalele atracţii ale orașului sunt, pe lângă Canal Grande, Piaţa și Basilica San Marco, Palatul Dogilor, Puntea Suspinelor, Ponte Rialto, cartierele centrului istoric: Castello, Cannaregio, San Polo, Santa Croce, Dorsoduro, cu nenumărate comori arhitecturale, artistice și culturale.

De asemenea, atracţia Veneţiei o reprezintă minunatele insule ale lagunei – Murano, faimoasă pentru confecţiile din sticlă Burano, cu ale sale case colorate, Mazzorbo, Torcello, Sant`Erasmo și Pellestrina.

Cea mai frumoasă experienţă în Veneţia este gratuită însă. Și aici mă refer la simplul

minutul respiro

plimbat pe străzile și stradelele orașului. Principalele obiective turistice sunt foarte interesante și bine întreţinute, dar vei descoperi farmecul Veneţiei explorând labirintul de străzi, poduri și canale. Este absolut impresionantă construcţia acestui oraș și modul în care reușește să păstreze o atmosferă din alte timpuri, iar străzile sunt pur și simplu fascinante. Pe fiecare vei descoperi îmbinări armonioase de stiluri arhitecturale și culori vii, care conferă farmec orașului, de fiecare dată, însă, sub o altă formă.

Basilica San Marco este fabuloasă, iar intrarea este gratuită. Nu trebuie și nici nu prea ai cum să ratezi podul Rialto. Mereu plin de turiști, podul oferă o priveliște incredibilă asupra Marelui Canal și vei putea admira frumoasele palate veneţiene. Palatul Dogilor merită o vizită, chiar dacă preţul de intrare poate părea cam mare. Un loc foarte frumos este și librăria Acqua Alta, situată în apropiere de Piaţa San Marco. Nu în ultimul rând, atracţia principală a Veneţiei - Piaţa San Marco - un loc în care îţi recomand să revii în diverse momente ale zilei și să petreci câteva momente de relaxare, chiar dacă de cele mai multe ori este plină de turiști. În majoritatea bisericilor poţi intra gratis, inclusiv în Chiesa San Salvator, unde vei găsi picturi din secolul al XIV-lea și al XV-lea, Chiesa San Rocco, care are structura unei școli tipice, și Chiesa San Giacomo di Rialto, cea mai veche biserică din oraș.

Turnul Campanile este cea mai înaltă construcţie din Veneţia. Priveliștea este incredibilă, iar un aspect inedit este faptul că poţi vedea aproape fiecare clădire din oraș, dar nu poţi vedea niciun canal.

Dorsoduro este cartierul cel mai calm al orașului. Cochet și fermecător, este perfect pentru plimbări, chiar și atunci când plouă.

În Veneţia poţi trece și pe la un atelier de construcţie de gondole sau, dacă vrei să te îndepărtezi de agitaţia orașului, la 20 de minute de mers cu micul vaporetto se află Plaja din Insula Lido.

Districtul Cannaregio este una dintre puţinele părţi ale Veneţiei în care locuiesc un număr foarte mare de localnici, datorita oportunităţilor pentru afaceri pe care acesta le-a oferit.

Este centrul comercial al orașului, cu multe pieţe, baruri, restaurante și Ghetoul Evreiesc.

Este locul de inspiraţie și de reședinţă pentru mulţi dintre artiștii lumii, respectiv, un furnizor valoros de artă pentru întreaga lume.

Una dintre vechile tradiţii ale Veneţiei, ce datează din 1296, o reprezintă Carnavalul de la Veneţia – un amestec de istorie, distracţie și bună-dispoziţie, care adună în fiecare an zeci de mii de turiști, din toate colţurile lumii. Este cel mai mare și important festival din Veneţia și celebrează trecerea de la iarnă la primăvară, o perioadă în care totul este posibil, iar oamenii săraci pot deveni cei mai puternici, purtând pe faţă măști.

Recomand Veneţia oricând – și acum, în februarie, când e Carnavalul, și mai târziu, când poţi găsi oferte ceva mai convenabile de zbor și cazare. Important e să ajungi prima dată, cu siguranţă vei reveni! text » Zina Zen

AVO N te provoacă și îţi propune să redescoperi jocurile copilăriei. Fiecare a avut o profesie la care visa, chiar și din anii preșcolari, iar cosmeticele făceau și ele parte din arsenalul de imitare. Actriţe, cântăreţe, medici, însoţitoare de bord, judecători sau avocaţi, aceștia erau câţiva dintre eroii romantici la viaţa cărora visam cu multă ardoare și cu care ne identificam pe când eram mici. Cu rujurile ULTRA COLOR , AVON le-a determinat pe Lili Lozan, Violeta Basoc, Ana Irina Petrea, Karizma și Cristina Scarlat să-și trăiască visul copilăriei și să încerce, măcar pentru o zi, postura în care se vedeau.

Rujul ULTRA COLOR ufggfkjgffg de la AVON este produsul ideal pentru a-ţi finisa machiajul, lăsându-ţi buzele catifelate și perfect hidratate, datorită formulei sale revoluţionare pe bază de gel.

Pentru a crea cele 20 de nuanţe ale rujului ULTRA COLOR ugkjjkkkkkfk au fost folosiţi pigmenţi bogaţi care garantează un machiaj absolut seducător.

Trăiește și tu jocurile copilăriei alături de AVON și contactează Reprentantul pentru a-ţi lua rujul potrivit.

www.avon.md www.facebook.com/Avon.md machiaj » Natalia Clima coafură » Natalia Stegărescu foto » Salt Moldova, str. M. Eminescu 55 facebook.com/SALTMoldova

prezentator TV

„General Hospital era serialul pe care-l priveam cu toată familia și părinţii mei mereu spuneau că a fi medic e lucru mare. Mai ales că și tatăl meu are studii medicale și oarecum era logic să fac medicină. Îmi părea extraordinar să salvezi oameni, să fii îmbrăcat în alb și să ai o echipă de milioane. Dar viaţa bate filmul și repede am înţeles că visul rămâne a fi vis. Nu am fler de doctor, iar omul trebuie să fie la locul potrivit pentru a fi mulţumit de sine și jobul său.”

Red Tulip AVON

Lili Lozan,

Violeta Basoc,

designer „Raquette”

Rose Bouquet AVON

„De mică vroiam să-mi orientez cariera spre diplomaţie, dar în anii de liceu am decis că avocatura ar fi mai aproape de ce îmi doream.

Vroiam să am o profesie prin care aș fi ajutat oamenii, iar meseria de avocat constă anume în acest lucru: să îţi ajuţi clienţii. Am absolvit facultatea de Drept, dar și cea de Finanţe. În fine, am devenit antreprenor și mă bucur mult că lucrurile s-au aranjat anume așa, pentru că avocatura în realitate nu e ca în filmele americane.”

„Cred că actriţă, doctoriţă sau cântăreaţă sunt top trei dintre dorinţele copiilor. O fetiţă, stând cuminte lângă mama la telenovela de seară, e cu certitudine atrasă de frumuseţea actriţelor, a rochiilor pe care le poartă, părul mereu aranjat, bijuterii, orașele frumoase în care traiesc și din naivitate crede că toate duc viaţa personajelor jucate. Unde mai pui că mai toate filmele au un happy end.”

Plum Verbena AVON

Ana Irina Petrea, blogger

Karizma, interpretă

In Bloom AVON

„Primele stewardese le-am văzut în filmele americane, iar pe viu, câţiva ani mai târziu, când am zburat pentru prima dată. În copilăria mea, tot ce era legat de zbor, aviaţie și cer era privit cu mare admiraţie. Mi se părea foarte romantică ideea unei profesii „printre nori”, cu multe călătorii și ţări ce-mi păreau de neatins altfel. Mă tenta și ideea de a deveni cosmonaut, dar costumele stewardeselor erau într-atât de frumoase și feminine, încât nu mă vedeam nicicum altfel.”

interpretă

„Eu mereu am fost artistă, mai întâi a familiei, după care la grădiniţă și la școală. Mama mea este cântăreaţă de muzică populară și eu o urmăream lucrând asupra ţinutei, interpretării, repertoriul, repeta întruna. Plus și eu cântam de când mă ţin minte, visându-mă artistă pe scena mare. Cu multă muncă, efort și dedicaţie visele se realizează.”

Peach Petunia AVON

Cristina Scarlat,

Vrei ca alesul inimii tale să te ceară în căsătorie, dar nu știi cum să-i dai de înţeles? DON TACO știe! Special pentru tine am creat SCENARII INEDITE ce te vor face să te simţi pe scena unui spectacol shakespearian.

Vino la cel mai renumit balcon al dragostei - BALCONUL JULIETEI, de la DON TACO, pentru un „DA” sigur!

Accesează www.dontaco.md Completează „UNICUL FORMULAR AL DRAGOSTEI”. Și…Don Taco va avea grijă ca iubitul tău să afle ce vrei cu adevărat!

Află mai multe aici: +373 601 601 11

Dumitru Marian,

cineast din întâmplare Gânduri… creativitate… Toate ale unor oameni mai buni sau mai răi, mai înalţi sau mai scunzi, mai tineri sau mai vârstnici. Oricare ar fi diferenţele dintre ei, ceea ce îi aseamănă este că sunt, în ceea ce fac, foarte buni. Dumitru Marian - cel care a adus Anim’est-ul la Chișinău, care pentru prima dată a prezentat filmele lui Cristi Puiu în Basarabia, a iniţiat legea cinematografiei, care a ajuns să fie aprobată, este unul dintre ei. A ajuns om de film din întâmplare, de fapt dintr-o serie de întâmplări norocoase care l-au remodelat de fiecare dată. Te invităm să-l descoperi pe producătorul Dumitru Marian care este încrezător în șansele de renaștere a cinematografiei autohtone.

Inginer de profesie. Nu am nici o treabă cu filmul, prin educaţie, sunt inginer electronist, de fapt. Mama trebuia să aibă copil cu studii superioare și precum nu aveam bani

pentru facultatea de drept sau economie, am mers la Universitatea Tehnică. Asta se întâmpla în ’96, atunci am absolvit școala și știam sigur că trebuie să plec de acasă, să scap de părinţi. Astfel, am ajuns la politehnică și, în anul 2001, am terminat inginerie electronică.

Cu toate astea, nu aveam cum să fiu inginer. Îmi tremurau mâinile by default și nici nu îmi place electronica. Apoi, am plecat în România ,la practica de licenţă. Am făcut diploma acolo, la modulul „Baterii solare”.

Toate evenimentele importante din viaţa mea au fost un şir de şanse pe care nu leam ratat, noroc aproape chior. A fost ciudat. În facultate, la un moment dat, prin anul trei cred, un profesor de electronică a crezut că sunt deștept, pentru că de fiecare dată când era discutat un subiect pe care îl cunoșteam, permanent comentam, îmi expuneam părerea și, respectiv, acesta a decis să mă angajeze la dânsul în laborator, în calitate de inginer. Așadar, am stat inginer, timp de doi ani, ’99 – 2000, în perioada facultăţii, cu 25 de lei.

Cam așa a fost și la ultimul examen, în ultima sesiune, în tot torentul, era o singură notă de 10. Am luat-o eu. Din nou, profesorul la care am avut examenul a crezut că sunt deștept, astfel, acesta m-a trimis în România să fac practica. În România, am fost trimis la fabrica „Microelectronica” și trebuia să fiu inginer electronist. Acolo am înţeles că nu pot face asta. Dar, din cauza lipsei de lucru și a salariilor, când am ajuns la București, m-am impus.

Asta a durat vreo jumătate de an, după care am zis că trebuie să schimb ceva. Însă, la un moment dat, a apărut o propunere interesantă din partea șefului fabricii. Vorbeam engleză, franceză, rusă și el m-a întrebat dacă nu vreau să ocup funcţia de director comercial, care tocmai rămăsese vacantă. Am răspuns: DA. Și asta era o altă consecinţă , alt nod dramaturgic, în care viaţa mea trebuia să ia o întorsătură interesantă, dar nu a fost să fie. Șeful a reușit să mă convingă că o să mor de foame dacă plec de la fabrica lui. A reușit să îmi insufle, să îmi bag singur în cap, că sunt prost.

Toate până într-o zi, ziua în care mi-am zis că ori mă chinui aici toată viaţa, ori devin un boschetar. Și am plecat la București…. Știam doar doi oameni acolo. I-am rugat să mă cazeze la ei. Într-o săptămână mi-am găsit alt serviciu.

Era o companie care făcea cursuri de iniţiere în calculator. Ei predau Windows-ul. Erau cursuri de scurtă durată care se petreceau în

minutul de film

toată România. Fiind întrebat unde vreau să merg, am ales Ardealul. Am lucrat 8 luni, predând cursuri de iniţiere în calculator. Totul a luat sfârșit când m-am certat cu șefa, în anul 2002, și am rămas fără muncă, din nou. Trebuia să aleg între a rămâne la București sau a mă întoarce în Moldova. Am revenit acasă.

Am luat o pauză, făcând școala de șoferie, iar în primăvara anului 2003, din nou, urma o decizie importantă… Să mă întorc în România sau să ramân acasă. Nu știu de ce, dar am rămas aici. Am venit la Chișinău să îmi caut de lucru. După o lună de trândăveală la cămin, am zis că trebuie, totuși, să fac ceva și m-am angajat la o agenţie de publicitate, care acum cred că nici nu mai există deja.

Restart-ul. Când am decis să mă reprofilez m-am gândit că unicul meu atu este capacitatea de a vorbi, uneori prea mult. Trebuia să găsesc ceva unde trebuie să vorbești! Am stat la agenţia de publicitate o lună și mi-am dat seama că a suna oameni și a-i convinge să plaseze publicitate la TV, radio, etc., nu este pentru mine. Îmi părea că asta este o minciună. În tot acest timp transmiteam CV-ul la alte companii. Mă gândeam la montaj și că mi-ar plăcea să fac asta. Într-o zi am fost sunat de la EuroTV, televiziunea Primăriei pe atunci.

M-a telefonat un domn care lucra acolo și mi-a zis că am expediat CV-ul pentru funcţia de editor de imagine. Prima data auzeam această sintagmă, mă gândeam că vreau să fiu „montior”. Nici până acum nu știu de unde a luat CV-ul meu. Nu știam să fac asta, dar am mers la interviu. Aveam prea mare nevoie de job. Domnul m-a întrebat dacă pot învăţa, într-o săptămână, un program de montaj, iar eu sigur ca am zis că pot. Uite așa am ajuns aprilie, 2003, să lucrez la ei. Aveam 24 de ani.

Atunci a fost restart-ul vieţii mele. Sorin Bucătaru era director de programe și îmi făcea morala personalizată în fiecare zi. A fost o lecţie bună. Să montez m-a învăţat Iurie Carpinschi, care acum e director tehnic la Prime.

Lucram cu oameni faini. Ar fi fost păcat să nu iasă ceva din mine.

Vocea Cronografului. La EuroTV l-am cunoscut pe Virgiliu Mărgineanu. El a fondat, în toamna anului 2003, Laboratorul Media, unde luau oameni de diferite meserii, din televiziuni, și îi duceau la sanatoriu, la Călărași, pentru o săptămână. Am fost și eu, în săptămâna editorilor de imagine. Acolo am cunoscut multă lume nouă, iar când am rămas fără

serviciu, Mărgineanu m-a chemat să lucrez cu ei la festivalul Cronograf. Pe lângă implicare în procesul organizatoric, eu eram cel care vocifera filmele în timp ce se rulau în sală. Era penibil. Oamenii care privesc filme nu își pot imagina că a existat așa ceva. În jur de 20 de ore, timp de trei zile, stăteam și vorbeam. Totul se producea în timp real. Pentru mine asta era foarte important. Mă dădeam în spectacol. Eram vedetă. În 2004, toamna, m-au angajat oficial în calitate de editor la OWH. Experienţa internaţională. În anul 2007, un neamţ, jurnalist german, a scris organizatorilor Festivalului de Film GoEast, din Wiesbaden, Germania, și le-a zis că în Moldova există un Festival de Film Documentar, că aici oamenii muncesc pe brânci, dar nimeni nu știe de dânșii în afara ţării. Totodată, acesta le-a propus să invite pe cineva la festival, ca să vadă la modul practic cum se petrec, de fapt, lucrurile. Așa am fost invitat, în primăvara anului 2007, la Wiesbaden, și abia atunci am înţeles cu ce mă ocup. Credeam că noi facem un super festival, până a ajunge la GoEast. Avantajul era că ei m-au invitat să le fac o prezentare a filmului moldovenesc. Atunci am început să cunosc oamenii, am aflat că noi cândva am avut cinematografie, am făcut multe descoperiri pentru mine. După ce am realizat raportul, am plecat în Germania. Am făcut prezentarea asta, după care, pe parcursul unui an întreg, mergeam pe la tot soiul de festivaluri pentru a povesti despre ce se întâmplă în Moldova. Așa am ajuns să văd cum se fac festivalurile și programele pentru un festival. Cel mai fain era că am reușit să aduc subtitrările în ţară. Astfel, în 2008 am ajuns să avem la Cronograf subtitrări. Totodată, am mai adus și filmele câștigătoare în acel an, cât și juriul internaţional. Erau superbe filmele.

Calitatea și numărul spectatorilor Cronograf au crescut foarte mult. Ţin minte că filmul câștigător era „Marcela”. Acesta a fost făcut de o tipă din Cehia. Aceasta a filmat 27 de ani și aveai impresia că e ficţiune. Un film absolut genial, vă recomand să-l vedeţi. Am plecat de acolo din cauza viziunilor diferite asupra dezvoltării festivalului și am fondat asociaţia AltFilm cu Victoria Coroban și Otilia Babără, dar din cauza faptului că în Moldova nu existau bani pentru asociaţiile non-guvernamentale, aceasta a stagnat.

Fără să depun mare efort, viaţa mi-a oferit tot felul de șanse și oportunităţi. În

16

anul 2009 erau alegerile. Atunci am primit o ofertă de la Chiril Lucinschi. Din nou, un nod în viaţa mea. Atunci s-a născut filmul „Ţara Poveștilor”. Acesta avut foarte multe vizualizări pe internet. Scopul filmului era apolitic, dar trebuia să îi trezească pe oameni, să își dea seama fiecare ce are în cap și să înţeleagă că schimbarea vine de la noi, de la fiecare.

Din start, formatul filmului presupunea suprapunerea istoriei unei familii dintr-un sat din Moldova, a uneia din România și uneia din Danemarca. Era un studiu comparativ. A fost o experienţă pe care nu o pot compara cu nimic. Nu mai era un festival. Era muncă multă cu oameni simpli, de la ţară. Erau diferenţe de mentalitate. Am filmat în trei, alături de mine – regizor, l-am luat pe George Agadjanean, care acum e director de programe la Publika TV și fratele lui, Ruben, care este operator.

Atunci am început să cred în cinematografie și am început să mă gândesc că noi ar trebui să contribuim la dezvoltarea acastei ramuri, căci dacă nu sunt bani de aici pentru asta… am putea fi un spaţiu de oferte de servicii pentru oamenii din afară și, respectiv, astfel să ne sponsorizăm producţia de aici.

Am înţeles că se poate, pentru că o făcusem, aveam această experienţă deja. Dar am mai înţeles că se poate de făcut și bani. Există finanţări multe pentru film, însă nu prea înţelegeam de ce la noi acestea nu sunt. Am ajuns la concluzia că mentalitatea noastră este diferită.

După acest film, brusc, devenisem cineast și am început să discut cu rechinii cinematografiei moldovenești: Sergiu Prodan, Virgiliu Mărgineanu, Victor Bucătaru, Mihai Poiată, Veaceslav Ciubotaru, o groază de oameni pe care am reușit să îi adun pentru a bate la ușa Ministerului. Vroiam atunci să schimbăm legea cinematografiei. Așa, în 2009, am avut primul contact cu domnul Focșa. I-am zis că o să luptăm cu ei. Atunci Focșa mi-a spus: „De ce să luptăm? Vino la minister, la noi. Te angajăm și o să fii reprezentantul cineaștilor. Mie, personal, îmi place ramura cinematografiei și vreau să o dezvolt.

Este o prioritate pentru mine. Vino să lucrezi la minister!”. Le-am povestit tuturor discuţia și toţi cei enumeraţi mai sus mi-au zis că mă vor susţine și să merg la Ministerul Culturii.

Astfel, am acceptat job-ul. Dar n-a fost să fie.

Abia mai târziu am înţeles cât îi pasă lui Focșa de cinematografie și cultură în general.

Legea cinematografiei. Atunci, împreună cu băieţii, am zis „OK. Război!!”. Și așa am scris legea cinematografiei. M-au ajutat, la modul practic, toţi cei pe care i-am întâlnit de-a lungul anilor pe la festivalurile internaţionale. În acest mod, legea noastră a fost analizată de foarte mulţi oameni. Când am început, de fapt, să luptăm cu ministerul, mi-am dat seama că puţini sunt cei care au nevoie de asta. Oamenii, cineaștii din garda veche, nu mai cred în schimbări… sunt întratât de dezamăgiţi, încât vedeau legea ca pe o conlucrare cu sistemul, dar că, în realitate, lucrurile nu se vor schimba. Atunci am zis că aceasta trebuie să fie o lege revoluţionară! O altfel de lege! Pentru că cea veche nu era funcţională, era aberantă, erau multe lucruri care nu corespundeau cu realitatea, erau stipulări foarte vagi, lucruri care nu reglementau nimic, nu scria cum are loc finanţarea, nu scria cum are loc distribuţia în Republica Moldova. A fost scrisă în 2004, de Moldova-Film. Principala problemă era faptul că de finanţarea de stat putea să beneficieze doar Moldova-Film. Mare noroc am avut că în

acest grup a fost Sergiu Prodan, care a reușit să modereze urletele mele și încăpăţânarea oamenilor. Încet-încet, el a izbutit să explice lumii ceea ce spuneam eu, cu ajutorul unor cuvinte mult mai frumoase, mult mai calm, și abia atunci legea a început cumva să prindă formă. Structura acestei legi este bazată pe legea franceză, care, de fapt, stă la baza întregului sistem din Europa. Din anul 2010 până în anul 2013, legea a stat și s-a prăfuit.

A fost aprobată în șase iulie a anului trecut, iar în următoarea jumătate de an urmau săfie aprobate regulamentele adiţionale.

Avantajul legii este că se va crea Centrul Naţional al Cinematografiei. Vom avea o instituţie care va putea colabora cu alte centre de cinematografie din lume. Peste tot există un CNC. Acesta poate să aducă în Republica Moldova fonduri pentru dezvoltare, plus, este stipulat că la fondurile de stat pot avea acces și studiourile independente. Facultatea acum nu oferă nimic. Nici măcar tehnica. Toţi cei mai buni devin cineaști teoretici. Trebuie să facem astfel încât școala de film să se bazeze pe experienţa oamenilor care știu ce înseamnă cinematografie și, sigur, să se bazeze pe lucrul pe platou. În România există cinematografie

18

și ar fi gata să ia la stagiu oameni din Moldova. În același timp, foarte mulţi cineaști ar veni să facă master-class-uri pentru moldoveni. Eu, spre exemplu, în 2011, am distribuit filmele lui Cristi Puiu. Am fost primul distribuitor al filmului românesc în Moldova. Atunci când l-am adus pe Cristi Puiu la Chișinău, toată lumea îl invita la televiziune, la radio, la facultate, iar copiii stăteau entuziasmaţi și îl ascultau. Nu a fost greu, m-a costat aproape nimic. Ca și experienţă, însă, acest lucru este foarte valoros. Ca să revenim la lege. Ce face legea? Resetează complet viziunea faţă de cinematografie. S-ar putea să nu avem niciodată cinematografie franceză, dar există în Republica Moldova capacitate.

Problema cu cinematografia nu se rezumă doar la bani, problema este în dorinţa de a dezvolta un domeniu. Ceea ce vrem noi acum să obţinem este conștientizarea faptului dacă avem sau nu avem nevoie de cinematografie.

Cineva o să întrebe de ce are nevoie ţara să investească în film. De ce banii din bugetul de stat trebuie să se ducă în film și nu în drumuri sau infrastructură? Nu pot să dau acum un răspuns. Nu o să reușesc, poate, niciodată să conving un om că Moldova are nevoie de cinematografie. Nu pot să argumentez că tot ce am făcut, am făcut bine, pentru societate. Cultura influenţează modul oamenilor de a vedea lumea. Cred că filmul este un ambasador bun și că acesta poate să transmită un mesaj foarte colorat despre cine suntem noi, Republica Moldova. Este o hrană spirituală. Cum poţi să argumentezi necesitatea de cultură? Nu este neapărat că filmul ne va face mai fericiţi. Știu sigur că rău nu o să facă. Nu e neapărat să investim milioane.

Este important să investim în sistem, în sistemul care să poată funcţiona cu cinci lei sau cu patru sute de milioane.

Piaţa filmului la noi. Pe timpul sovietic eram un popor care mergea la cinematograf. În toate satele exista un club unde puteai sa vezi un film seara. Teoretic, suntem un popor care ar umbla la film. Trebuie doar dezvoltată infrastructura. Trebuie dezvoltat domeniul de distribuţie. Ca și gen, probabil, nouă ne plac filmele „hi-hi, ha-ha”. Oamenii ar merge la filme ușoare, filme la care nu trebuie să gândești și să te concentrezi. Cum zic românii: „nu ne mai arătaţi că viaţa este de rahat, că o trăim și așa zi de zi”. Moldovenii ar merge la film numai ca să se distreze și să se simtă

bine. Probabil, din această cauză, trebuie să ne axăm acum pe dezvoltarea cinematografiei și pe distribuţia de film, din afară. Adică să facem regulă în domeniul de distribuţie de film, astfel încât oamenii noștri să înceapă să vizioneze filme de afară și printre acestea să le dai și câte un film autohton. Când zic de film european, fac referinţă la filmele care te fac să gândești.

Anim’est, proiect de suflet. Festivalul Internaţional de Film de Animaţie Anim’est a început în anul 2006. Acesta este cel mai mare festival de film din București si unul dintre cele mai importante festivaluri de animaţie in Europa. A pornit de la ideea de a resuscita și a promova animaţia din România. Prima ediţie a avut șase lucrări, destul de proaste. Acum au o competiţie care numără anual în jur de o sută de lucrări, ceea ce vorbește despre faptul că domeniul se dezvoltă. Animaţia prinde foarte bine la public. Cum a ajuns la Chișinău?

Absolut întâmplător. În timp ce umblam pe la tot felul de festivaluri, băieţii de la Anim’est au auzit de mine și, având ideea de a se extinde pe piaţă, m-au abordat, știind că distribui filmul românesc. Am rămas de acord, precum atunci eram șomer. Le-am zis din start că aici bani nu găsim. Ei au găsit bani în România. Și așa a avut loc primul festival Anim’est în Moldova. E un proiect de suflet, un hobby în care investesc mult timp, efort și energie și care a crescut frumos.

Am renunţat la multe idei de film. Am renunţat la mai multe proiecte, din diverse motive. Unele au fost desfiinţate de experţi internaţionali, altele pur și simplu și-au pierdut din relevanţă pentru mine. Nu pot să mă întorc la rateu. Din toate am învăţat ceva, sunt o experienţă pentru mine. Aceste rateuri nu tot timpul sunt reale. Totul este subiectiv. Probabil, pentru mine, nu se aplică ideea că fericirea nu este o destinaţie, dar este o călătorie.

Pentru mine fericirea e o destinaţie, totuși. Îmi pun scopuri pe care le ating, într-un final.

Publicitatea este un rateu pentru mine. În fiecare zi mă gândesc că nu fac ceea ce trebuie. În fiecare zi mă gândesc că ar trebui să fac film și vreau film să fac în viaţa asta, dar asta nu vine din faptul că nu îmi place publicitatea. Mi-i drag lucrul meu și ceea ce fac, doar că tot ceea ce făceam până acum era legat de film, toate tangenţele mele cu filmul sunt destul de reușite. Am trăit cu filmul.

Este un rateu pentru mine și este un rateu conștient. Toate lucrările realizate la „Atelier”

19

au o doză de cinema. Oamenii cu care lucrez vin din cinematografie, dar, la un moment dat, cred că o să fac film, când o să existe un sistem și îndrăznesc să zic că o să renunţ la publicitate… vreodată.

Un film bun este cel care mă face să revăd propriile valori, cel puţin o jumătate de oră dupa ce l-am privit. Nu este neapărat să-mi revoluţioneze viaţa. Ar putea fi și invers. Să fie un film care te lasă cu ceva, te schimbă.

Un alt indicator, pentru mine, ar fi „un film pe care îl recomand”. Un film bun e cel pe care îl poţi recomanda cu inima împăcată.

Când piratez filme îmi este rușine. Mult timp evit să scot filme de pe net și să le privesc, deoarece eu militez pentru drepturi de autor și pentru dezvoltarea distribuţiei de film în ţară. Apropo, dezvoltarea și distribuţia nu va avea loc, atât timp cât există acest nivel de piraterie. Și atunci trebuie cumva, în paralel, de dezvoltat nivelul distribuţiei de film, iar Cinematograful Odeon va fi un bun început pentru a se da filme în original și filme la care să gândești și, în paralel, cumva, trebuie să existe o știrbire a pirateriei. Asta se poate întampla în timp, nu brusc. Odeonul ar trebui sa fie un cinematograf ordinar. Să găsești aici

filme 3D, comerciale și film de artă, film gen „Culorile”… toate difuzate în perioadă nedeterminată. Cât este lume care vrea să meargă la el - să fie posibil. Trebuie doar să vrei. Dar în Moldova nu există gust cinematografic.

Nu am un scop bine definit. Am obţinut tot felul de chestii absolut întâmplător.

Foarte multe lucruri bifate drept succese, în portofoliu sau CV, nu mi le-am propus. Scopul meu, probabil, este să am o casă, la ţară, când o să fiu bătrân… să stau pe un șezlong și să ma uit la păsări în copac. Dar, până atunci, fac tot ce pot pentru a nu mă plictisi și a nu trece degeaba prin viaţa asta. Vreau să las ceva în urma mea.

Există speranţă pentru film în Moldova?

Per general? Da există! Există foarte mulţi oameni entuziaști care fac film pe banii lor.

Acești oameni fac ceva și speră ca din asta să iasă ceva bun. În noi asta este și asta nu are cum să nu să se întâmple. Cred că în vreo 5- 10 ani o să avem cinematografie bună. Capacitate de film în Republica Moldova există.

text » Ecaterina Suman foto » Victor Buzu

un minut cu Zina

... Și nu mă refer la romantism în sensul DEX-ului. Și nici la cel al florilor și al dulciurilor oferite unei persoane dragi. Am ieșit demult din secolul în care „romantism” însemna un taxi marca Volga, o seară la restaurant, un buchet de flori și o cutie de bomboane, mai scumpe, de dorit.

Când eram eu mică, m-au influenţat destul de mult romanele din biblioteca familiei. Gesturile cavalerești, finalurile fericite și lacrimogene, care mă făceau să dorm puţin și să visez mult.

Mai târziu a venit accesul la televiziuni de toate felurile. Dylan pe motocicletă, tot felul de Tom Cruise, Robert Redford și Richard Gere, eroi-salvatori în roluri care mai de care. Sau Bănica Jr. din anii românești de liceu ... Cum să mai poţi trăi liniștit și să nu aștepţi minuni în viaţă?

Apoi, am ajuns la inevitabila vârstă a scepticismului. A lui „mie nimic nu-mi trebuie”. Totul e „fake”. Totul e trecător. Totul e pentru proști. Sens nu există. Să citim, mai bine, o carte. Să aflăm originile democraţiei și a egalităţii de șanse între femei și bărbaţi.

Numai că romantismul ăsta e aproape ca o boală. Vine o zi și-ţi dai seama că teai transformat într-o fiinţă care decupează inimi, face colaje de poze și pregătește surprize dulci pentru niște aniversări absurde („6 luni de când te-am văzut în supermarket”, de exemplu).

Sau te trezești că plângi în hohote, când vezi un flashmob organizat pentru iubita norocoasă a unui om pe care nu-l cunoști.

Cererile astea în căsătorie, atent, îndelung, frumos organizate și impecabil regizate mai că mă fac și pe mine să-mi schimb părerea despre schimbul de inele dintre oameni.

Sau când vezi un buchet de flori lăsat pe parbrizul vreunui Smart lovit pe toate părţile, așa și-ţi vine să te înscrii din nou la școala de șoferi.

Romantismul nu mai este un atribut al celor cărora nu le rămân alte „arme” la îndemână. Romantismul nu mai înseamnă slăbiciune. Sau petale de trandafir, lumânări și Chopin.

Romantismul nu e un preţ, pretext, bun de schimb, premiu sau motivare.

Romantismul, după mine, este o extrem de rară calitate. Una nobilă, aleasă, deosebită. Care vorbește foarte mult despre tine, despre oamenii din jurul tău, despre deschiderea spre frumuseţe, curaj și ieșirea din zona de confort. Romantismul nu e pentru sceptici și cei care nu cred în oameni și șansele noastre de a fi fericiţi.

Primesc și dau cadouri în orice zi a anului. Casa mea e plină de elefănţei, pentru că lumea știe cât îi iubesc. Iar inboxul e plin de recomandări de filme, muzică și destinaţii. Pentru că prietenii mei, când văd un film/ascultă un album care-ţi atinge și ultima coardă sensibilă a sufletului, știu că trebuie să mi le recomande. Iar acesta e un gest romantic, cred eu. Îţi dai seama că omul de lângă tine e romantic, atunci când te surprinde cu adevărat. Când înţelegi că el a fost atent la toate detaliile și la momentul potrivit, a știut de ce anume ai nevoie, ce-ţi place cu adevărat și în ce loc vibrează cel mai tare sufletul tău.

Este romantic omul pe care crezi că-l cunoști, căruia îi știi limitele și capacităţile, programul, și nu îţi poţi imagina când și-a făcut timp, cum a reușit, cum a organizat ceva pentru tine. Ceva-orice, poate un fleac, dar e pentru tine, pentru plăcerea ta, confortul tău.

Nu mă mai sperie romantismul. Și acum, știu - romantismul nu se va demoda niciodată. Și ce bine că am ajuns la vârsta la care pot să mi-l asum. În toate formele.

Fiţi romantici, dragilor.

Nu numai în februarie! blogul Zinei: zinazen.revistatango.ro

minut în obiectiv

Iliușa Plămădeală – activist sau comediant?

Pe 4 iulie 2013, cu denumirea „The Duck Show – Chișinău intră în Europa”, pe internet a apărut un video. O voce, din spatele unor imagini filmate cu telefonul mobil, comenta și făcea haz de necazul capitalei. Era teaserul pentru ce urma să devină cel mai popular video blog din ţară și lansa un altfel de formator de opinie. Cu un concept bine gândit, texte directe, tăioase și subiecte tratate altfel, Iliușa Plămădeală a ajuns să fie urmărit săptămânal de zeci de mii de oameni. Iliușa face TV, dar nu o recunoaște. Îl interesează problemele sociale și cele politice, din ţară, dar și din afară, și își dorește mult de tot ca oamenii de la noi să înceapă să gândească independent. Noi l-am descoperit altfel decât este el în The Duck Show - dezbrăcat de aroganţa aparentă din faţa camerei. Așa „gol” cum l-am găsit, l-am luat la descusut.

Eu nu sunt om de TV, nu mă consider jurnalist cu stofă, nu mă cred jurnalist deloc, dar îmi place mult ceea ce fac acum și mă simt foarte bine online. Toţi știm că viitorul e online și eu vreu să îl aștept acolo. Ceea ce fac eu nu e un job, e o ocupaţie care îmi aduce multă plăcere.

The Duck Show (nu știu de ce lumea îi zice „duck show” este acolo un „the” tare important) este un blog social-politic, pe care eu îl fac cu o echipă bună de oameni buni: eu, încă un „ciuvac” și băieţii din studio care ne ajută cu echipamentele tehnice și partea cu montatul.

Show-ul ăsta are un scop - noi vrem ca oamenii să gândească independent și de sine stătător, trebuie să se întâmple și asta o dată și odată și în Moldova. Nu am absolut nicio treabă cu oamenii care comentează, ignor cu mare bucurie comentariile venite de la hate-ri, și mă bucur mult de tot cînd oamenii vin cu o critică constructivă și sunt capabili să poarte o discuţie echilibrată. Nu știu în ce poate sau va evolua acest concept, dar mie îmi place așa cum este la moment. Visăm la un milion de subscriberi, atunci o să fiu sigur că mesajul meu ajunge la multă lume - puterea magică a share-ului.

Limbajul licenţios face parte din viaţa noastră, și mai ales din felul în care discutăm atunci când nu suntem la cameră sau când nu încercăm să impresionăm pe nimeni, deci, de ce să ne ascundem după deget? Eu unul cred

că injuriile sunt semnul unei oarecare sincerităţi, iar noi, în show-ul nostru, încercăm să fim cât mai sinceri și cât mai direcţi. Un „blea” spus la locul lui (de exemplu, dl Lupu, are rainting, mai nou, cu un cuvânt și două gesturi) poate produce un efect mai mare decât alte cinci cuvinte pe care ai să le cauţi pentru a-l înlocui.

Cred că trebuie să spui ce îţi vine pe limbă.

Ceea ce fac mă reprezintă - felul în care vorbesc și gesturile sunt ale mele, nu sunt false, când se sting luminile în platou eu continuu să vorbesc și să gesticulez la fel ca și în cadru.

Show-ul acesta are multe calităţi de la mine, dar cred că și mai multe am luat eu de la el - self esteem-ul meu, care a crescut, am devenit mai informat, mai îndrăzneţ.

Filme nu privesc. Nu am un gen de film preferat, nu stau neapărat să văd un film anume. Însă, niciodată nu schimb canalul dacă acolo rulează Titanic-ul, la acest film plâng. În același timp, privesc o grămadă de seriale, dar categoric nu rusești, nu îmi plac.

M-am lenevit la capitolul lectură. Era o perioadă când citeam mai mult, mult mai mult decât acum. Trei ani am stat în Germania, mă pregăteam de facultate, aceea a fost perioada mea de glorie la capitolul cărţi și devorarea lor.

26

Apropo, din Germania m-am întors pentru că îmi este bine acasă, pe moment, cel puţin.

Cred despre mine că sunt frumos și sincer.

Nu îmi plac toţi oamenii noi cu care sunt impus, uneori, să socializez. Mă simt mai confortabil cu oamenii mei, nu trebuie să aleg minuţios teme de discuţie și să mă prefac interesat de ceea ce îmi zic ei.

Femeia potrivită (pentru mine) este femeia care are simţul umorului bine dezvoltat, să nu stau la tot pasul și să îi zic „băi, eu am glumit”. Femeia isterică mă scoate din stare, nu o suport fizic. Femeia care mă lasă să o iubesc trebuie să fie ea însăși, lipsită de eforturile de a mă impresiona. Nu pot iubi în taină, eu mă manifest. Femeile la sigur nu o să își croiască mai ușor cale spre inima mea prin stomacul meu, îmi pot găti și singur mâncare gustoasă.

Super puterea mea este că pot să fac hrișcă gustoasă. Dacă aș putea să îmi aleg o super putere - aș alege să fiu invizibil.

Mai nou, încerc să duc un mod de viaţă sănătos. Imediat după sărbătorile de iarnă m-am apucat serios și de sport - a durat exact două săptămâni. Îmi place să înot. (Iliușa a fost campion naţional la water polo în adolescenţă).

Nu îmi place să alerg pentru că nu îmi place să transpir - deci înotul este cea mai oportună formă de exerciţiu pentru mine.

Sunt un fel de greșeală în sistemul de matrice a ceeea ce însemnă „bărbat adevărat” - nu suport să fiu transpirat, nu vorbesc despre mașini, pentru că nu mă pricep la ele și la piesele lor de schimb, beau mai mult vin decât bere (acum, de când cu dieta), mă uit la fotbal doar când este vorba despre un meci important, dar importanţa, din nou, o definesc singur. Un bărbat modern are grijă de el, este bine îmbrăcat și este bine informat. Eu încerc să fiu bărbatul ăsta, dar asta chiar este un efort. Și mai am un minus - nu mă pricep la gadget-uri.

Hainele contează pentru că la om totul trebuie să fie frumos și dacă tot suntem întâlniţi după felul cum arătăm, de ce să nu încercăm să arătăm mai bine. Oamenii stilaţi au fost și vor fi tot timpul mai plăcuţi decât cei care nu dau dovadă de prea mare gust. Și totuși, ele ne reprezintă, oricât am nega acest lucru. Poţi fi mega deștept și tare elevat, dar nu ai dreptul să fii îmbrăcat ca o „bîdlă” - pentru că dai oricum impresia de „bîdlă”. Ne întrebăm de ce orașul nostru e așa sur și neîngrijit, hai să ne uităm la cum se îmbracă primarul nostru - dacă nu ai grijă de tine și de haina ta, nu o să ai grijă de casa ta și nici de pragul tău, deci nici de stradă sau oraș.

Când eram mic sufeream, deoarece colegii mei de clasă mergeau la ţară, la bunei. Nu

29

aveam bunei la ţară și evident că toţi aveau ce scrie în compunerea despre „Ce am făcut în vacanţa de vară”, iar eu mai puţin.

Până nu demult nu știam ce e aia „plămădeală”, ori a „plămădi”. N.R. PLĂMĂDEÁLĂ, plămădeli, s. f. - Compoziţie din făină, apă și drojdie, folosită la fermentarea aluatului; cantitate mică de aluat dospit folosit în loc de drojdie la prepararea pâinii.

Visele mele sunt mai degrabă planuri - planuri realizabile.

Nu cred în superstiţii, mai ales în astea la nivel de mâţă neagră și scară în drum.

Am frici, dar nu știu să le numesc. Nu îmi e frică de întuneric, dar imediat ce intru în casă caut întrerupătorul.

Mă simt confortabil cu ideea că la un moment dat aș putea deveni tată, eu cred că am stofă de tată. Toată nevoia mea de a proteja și monitoriza pe cineva se răsfrânge, la moment, asupra surorii mele mai mici, ea s-a obișnuit cu rolul pe care mi l-am asumat, tot eu.

Raţa este o pasăre tare faină care începe tot mai mult să mă intereseze. Nu am mâncat niciodată carne de raţă. În schimb, recent am gustat, pentru prima dată, carne de iepure - aceasta nu riscă să devină mâncarea mea preferată.

Dacă ţara mea mă va chema pe câmpul de luptă, o voi refuza, voi pleca imediat din ea.

Nu cunosc ce e aia patriotism sau naţionalism.

Sunt produsul societăţii moldovenești, dar, în același timp, sunt copil al naţiunilor dintr-o familie mixtă și nu mă pot identifica cu un anumit teritoriu sau cu un anumit neam. În copilărie, acasă, am vorbit rusa, româna încă o învăţ, lucrez mult să scap de accent. În același timp, niciodată nu știi de ce ai putea fi capabil într-o anumită situaţie.

Critica este foarte importantă, dar eu aleg pe cine să ascult și pe cine nu. Prietenii mei știu că nu trebuie să dea prea multe idei, pentru că „too many cooks”, cum zic americanii. Ciulesc urechea doar la sfaturile celor care gândesc mai proaspăt. Cei care se leagă de limbaj sau temele abordate nu au nici o șansă să fie auziţi. Încerc să nu uit că tinerii din ziua de azi au acces la tare, tare multă prostie. Ca să mă audă și pe mine trebuie, uneori, să strig mai tare sau mai tăios decât restul. Dar, nicidecum, nu vreau să mă transform în activist sau comediant. Vreau să fiu și una și alta. Vreau să vorbesc despre religie și limbă, dar și despre monumentul virginităţii.

Popularitatea mă interesează cel mai puţin. Recunosc că e plăcut când sunt oprit pe

stradă, chiar dacă mă simt incomod când nu pot spune aproape nimic în afară de „Mulţumesc”. N-am visat vreodată că voi ajunge cunoscut sau că voi fi pomenit în vreo revistă, dar oamenii care au apăsat butonul „Subscribe” m-au făcut relevant. Așa că eu le mulţumesc când îi văd.

Cred că lumea trebuie să afle că nu pot prăji ouăle cum se cuvine, din zece ouă - opt le ard pe tigaie. Și încă mai cred că cu cât mai puţin se știe despre mine, cu atât e mai bine.

text » Anastasia Taburceanu vestimentaţie » Benetton & Sisley CC Shopping MallDova, etajul 1 tel.: (+373 22) 84 38 06 facebook.com/Benetton.Sisley.Moldova foto » Andrei Cecan, Ivan Mihailov Salt Moldova str. Eminescu 55 tel.: (+373) 697 90 997 www.saltmoldova.com facebook.com/SALTMoldova

Einoleino - artă la cuptor Nadia Izosimova și Valentina Sîrcu sunt două tinere artiste de la noi, care acum jumătate de an au decis să-și canalizeze inspiraţia și creativitatea într-un proiect de suflet, care te cucerește din prima - Einoleino. Fără pretenţii de ditamai creatoare, fetele s-au lansat discret, pe facebook, așa cum preferă s-o facă marea majoritate. Ne-am bucurat să întâlnim aceste tinere talentate și modeste, pline de idei și dorinţa de a crea lucruri frumoase, care visează la o casă și un cuptor pentru „copilul” lor. O să îţi povestim și ţie despre ele, ca să vezi că avem încă mulţi oameni talentaţi, care merită a fi descoperiţi.

Ca să dăm tonul corect discuţiei noastre trebuie să știu cu cine vorbesc. Voi cum vă poziţionaţi? Ca și olăriţe, pictoriţe, artiste?

V: Le facem pe toate, dar ne place să ne considerăm artiste. Noi mai și pictăm, și nu doar pe ceramică, iată de ce ne asumăm titlul de „artiste”.

De „olărit” cum v-aţi apucat?

V: Din facultate, unde am avut ore de „Ceramică”. De acolo am prins dragostea faţă de

acest material. Încetișor am molipsit-o și pe Nadea.

N: Trebuie să știi că la facultate aveam specialităţi diferite. Eu eram la Desen Grafic, Valea era la Design Interior, iar Ceramica era un simplu obiect pe care l-am studiat. Lutul este un material viu, este foarte interesant să lucrezi cu el anume datorită caracterului individual pe care îl are, este alintat și se comportă straniu uneori. Cred că asta ne-a atras la acest material aprope mistic.

Așa aţi ajuns să lucraţi împreună?

V: Am devenit prietene prin anul patru de facultate și de atunci ne ţinem împreună. Suntem ambele mereu la un pas de panică, dar partea bună e că nu suntem în starea asta niciodată concomitent. Nu suntem doar colege, dar și salvatoare una pentru cealaltă - ne susţinem și ne ajutăm reciproc. Și EinoLeino cum a pornit?

N: A pornit când am rămas fără muncă. Valea, după facultate, se tot ţinea de arte și de creat. Eu, între timp, mi-am găsit un job de care urma să mă dezamăgesc. Astfel, ne-am unit pentru a crea împreună. Valea a fost cea care mă trăgea de mânecă să ne apucăm de „ceva al nostru”. Am amenajat un colţișor al apartamentului meu și am am numit asta - atelier, așa s-a născut Einoleino.

Semnificaţia numelui care este? E clar că nu vine de la o prescurtare a numelor voastre, din câte pot să îmi dau seama.

N: Printr-o oarecare coincidenţă, sau semicoincidenţă, acesta este și numele unui poet finlandez, dar nu neapărat ţine de el. Prima parte a numelui „eino” are o semnificaţie

minutul DECOnfort

personală pentru mine, pentru că are legătură cu istoria familiei mele, de la asta a pornit numele, după care căutam o complementare, să sune bine și să se potrivească cu ceea ce suntem și ceea ce facem, așa s-a născut „einoleino”.

Cum este pentru voi începutul, pentru că aveţi doar jumătate de an?

V: Suntem încă micuţi de tot și toată atenţia care s-a prăbușit peste noi ne pare cumva stranie, încercăm să ne obișnuim cu noi situaţii - de exemplu, cu acest interviu care este primul pentru noi. De regulă, ne închidem în atelier pentru o lună să lucrăm, dar, mai nou, asta nu e sufiecient. Acum trebuie să ne mai gândim și la chestii precum stabilirea preţurilor, dar și a vânzărilor.

N: De când ne expunem trebuie să fim atente și la reacţiile oamenilor. Feedback-urile pot fi dureroase - chiar dacă intenţiile celor care comentează nu neapărat sunt negative, comentariile aruncate aiurea și mai ales fără nici o intenţie - ne marchează oricum. Este greu să îţi expui lucrările, pentru că acestea sunt parte din tine, de fiecare dată simt de parcă aș deschide ușa casei mele pentru toată lumea care vrea să intre, nu toţi știu sau se gândesc la faptul că pentru a putea expune o mică și simplă lucrare de a ta, o poezioară sau o fotografie - este nevoie de mult curaj.

Vorbind de expuneri, pentru prima dată v-am văzut la târgUȘORul de Crăciun, acum o lună, așa v-aţi lansat?

V: Târgurile la care am participat au avut un efect de șoc asupra noastră. Pentru prima dată am scos lucrările în văzul tuturor și aveam un sentiment straniu și confuz, oamenii veneau și se uitau la măsuţa noastră cu lucrări, iar asta era un soi de invazie a spaţiului nostru intim, dar, în același, timp ne complimentau lucrările, ceea ce ne făcea să ne simţim bine. Ne era frică să nu dezamăgim publicul.

N: Eram gata de tot felul de reacţii. Și le-am primit - „de unde le aduceţi?”, „de ce costă atât de mult?” sau „de ce băieţelul e atât de trist?”.

V: Încerci să explici că asta era dispoziţia atunci când creai.

N: …și te simţi ca un idiot că trebuie să explici propriile lucrări și trăiri personale. Dar, da, putem spune că asta a fost lansarea noastră, „ieșirea în lume”.

Ideea obiectelor pe care le faceţi - materialul plus utilitatea obiectelor sunt diferite de ceea ce suntem obișnuiţi să vedem

în ceramica noastră regională. Vă gândiţi la potenţialii cumpărători, aveţi un portret al cumpărătorului vostru?

N: Nu prea, cel puţin nu până acum. Atunci când ne apucăm de un obiect nu neapărat planificăm să îl vindem, el pur și simplu ia viaţă din imaginaţia și inspiraţia pe care o avem.

V: Acum, recent, am vândut o cutie de ceramică și aveam impresia că persoana care o cumpără nu o vrea cu adevărat și mi-a fost foarte greu să o las să plece. Este ceva firesc, la început, pentru că ne mai este greu să separăm partea creativă de cea a afacerii.

N: Avem și cazuri când simţim că cel care cumpără obiectul este cel mai potrivit stăpân pentru el și atunci ne bucurăm mult. Nu avem un portret general al cumpărătorului nostru construit în cap, dar, probabil, femeile sunt mai atrase de creaţia noastră. Culorile și natura obiectelor li se potrivesc mai bine.

O întrebare banală, dar aproape obligatorie pentru orice artist - ce vă inspiră?

V: Este greu de răspuns la această întrebare.

Nimic concret - nu sunt oarecare obiecte sau oameni care ne inspiră. Faza asta cu inspiraţia este individuală, mă pornesc să fac o vază, dar ajunge să fie o oglindă sau o veioză. Ceva se proiectează în capul meu și imediat mă apuc de muncă.

N: De regulă, ne ia valul și ne apucăm de lucru - cazul oricărui artist, creezi atunci când ești inspirat. Îmi plac cărţile și ilustraţiile pentru copii, animăluţe de tot felul, simple și un pic poate stranii - asta și creez, exact ceea ce îmi place. Ideile mereu plutesc în aer. Stai la staţie sau speli vasele și inspiraţia te pocnește. Și dacă o forţezi, de regulă, nu merge. Cel mai interesant e că toate animăluţele pe care le fac îmi amintesc, inevitabil, de pisoiul meu - hai să îl considerăm moment de inspiraţie și pe el.

Mi se pare mie sau lucrările voastre se înclină spre un stil scandinav minimalist?

V: Sincer vorbind, nu avem un stil de care să ne ţinem morţiș, repet - facem ceea ce ne place, fără să urmăm tendinţele sau cerinţele pieţii.

N: Chiar dacă lucrările noastre aduc a o oarecare tendinţă a ceramiștilor europeni, asta este o pură coincidenţă, care însă ne ajută mult și ne oferă încredere în propriile forţe.

Cum, printre toate obiectele pe care le faceţi, își fac loc bijuteriile de ceramică?

V: Nadia e de vină, ea a pornit să le facă, este ideea ei.

N: Cum se întâmplă cu multe alte lucruri, de fapt, le facem mai întâi de toate pentru noi.

Am făcut un colier să îl port eu, apoi încă unul să îl fac cadou, ei și de aici au pornit comenzile.

Aveti un mentor?

V: Suntem autodidacţi. Învăţăm din propriile eșecuri.

Einoleino are o casă?

V: Nu încă, dar visăm la un atelier unde să ne putem expune lucrările și unde ne va fi și nouă plăcut să lucrăm și să invităm musafiri. Cel mai important, poate, avem nevoi de un loc în care să putem instala un cuptor, să ardem ceramica. La moment ardem lutul prin cuptoare străine și asta, de fiecare dată, însemnnă că nu toate lucrările noastre se vor întoarce „vii și nevătămate”.

Sunt șanse că Einoleino va crește în ceva mai mare?

N: Vreau să înţelegi că acesta nu este un brand care trebuie neapărat crescut și dezvoltat.Privește acest proiect ca pe un simplu nume pentru duetul nostru artistic, asta e tot. Expoziţiile sau alte chestii pe care le vom face individual vor avea o altă poveste. Valea lucrează acum asupra expoziţiei personale de picturi, eu mă voi apuca de altceva între timp, iar Einoleino este ceva ce ne pasionează acum. Asta chiar ţine de necunoscut, atât de departe încă nu am planificat. Muncim împreună, dar avem fiecare lucrările proprii, chiar dacă avem un stil comun, avem viziuni și păreri diferite. Ne-ar place, la un moment dat, să facem și o expoziţie cu lucrările noastre. Nu vom nega, dacă va ajunge să crească, ne vom bucura, dar pentru moment suntem mulţumite cu ceea ce avem. text » Anastasia Taburceanu foto » Victor Buzu machiaj » Dika Cheptine coafură » Olga Gavril salon » DIVA-D str. Petru Movilă 23/3 tel.: (+373 22) 23 75 99 locaţie » Uptown Cafe str. Pușkin 10 tel.: (+373) 22 99 75 72 Einoleino facebook.com/einoleino.deco

minutul picant

Moldovenii și

libertatea de exprimare „Blea”, a zis o dată unul dintre pilonii neamului nostru fără nume, fără limbă și fără istorie. Uite atunci s-a născut libertatea de exprimare moldovenească.

Libertatea de exprimare la moldoveni e un fel de balaur cu trei capete: un cap vorbește româna (năapărat cu acceănt dă Bucurăști), alt cap îi dă cu rusa (limitându-se la „blea”-ul primordial și încă câteva înjurături din lexiconul lui Ivan Turbincă, Vasia Stati și alte personaje literare), iar al treilea cap îi dă cu moldoveneasca (un fel de salată lingvistică din mai multe ingrediente ciudate). E clar că cele trei capete nu se înţeleg deloc, ba mai mult, se tot mușcă de urechi și suflă cu napalm unul în căpăţâna altuia pentru a decide a cui limbă e mai frumoasă și merită să fie tipărită în Constituţie.

Cele trei capete se exprimă cum le duce capul, iertată să-mi fie cacofonia tautologică, însă au toată libertatea s-o facă. Sunt libere să-și limiteze vocabularul la câteva zeci de cuvinte și să fie înţelese pe deplin de semenii lor. Libertatea asta a noastră cu trei capete e concepută diferit de fiecare moldovean în parte: unii

se închină la un singur cap, fiind supăraţi foc pe celelate. Capetele, au fiecare denumirea sa: Capul Fascisto-Unionist, Capul Vato-Ocupato și respectiv, Capul Patrioto-Statalist. Libertatea de exprimare moldovenească se împarte și ea în trei ramuri distinctive, în conformitate cu denumirea capului la care se închină fiecare moldovean în parte. În funcţie de cap, există și expresii interzise, asta în ciuda libertăţii de exprimare. Pentru că libertatea-i libertate, dar uneori mai merită să spargi și un nas. În lexiconul Capului Fascisto-Unionist sunt interzise cuvintele precum: „rasstreleati”, „basarabie”, „rumân șto li?” ș.a.m.d; vocabularul Capului Vato-Ocupato e un pic mai liberal, însă are și el anumite reguli – e interzis să pronunţi: „Eminescu” (corect e Ăminescu), „ocupaţie”, „gulag” etc. În schimb Capul Patrioto-Statalist nu are aproape nici o interdicţie, în afară de una: celor care se închină la acest cap le este interzis să folosească alte cuvinte decât cele existente în dicţionarul marelui patriot Vasia Stati.

Susţinătorii Capului Patrioto-Statalist în genere cred că Vasia e o zeitate feniciană, însă asta e deja altă istorie și nu sunt sigur că am libertatea s-o povestesc aici.

După cum ne dăm seama, libertatea de exprimare la moldoveni e cu mult mai complicată și periculoasă decât la caricaturiștii francezi sau pornojurnaliștii autohtoni.

Un singur lucru unește libertatea de exprimare la moldoveni: atitudinea faţă de înjurăturile de mamă. Orice moldovean crede că este liber s-o înjure pe mama altui moldovean, pentru că asta înseamnă libertatea de exprimare. Însă atunci când alt moldovean te înjură de mamă, tu uiţi un pic de toleranţă și libertate și îi lași celui care ţi-a înjurat mama un autograf cu papucul pe faţă, în forma unui tablou abstract de Jackson Pollock.

Pentru că da, noi moldovenii mai gesticulăm uneori cu papucul, toporul, furca ș.a.m.d – și asta e tot libertate de exprimare, oricum ai da. text » Gonzo

Ce au în comun

StarKebab

și Districtul Federal Siberian?

Un restaurant Star Kebab proaspăt deschis! În ziua magică de 12.12.2014 a fost lansată franciza Star Kebab în orașul Krasnoiarsk, Federaţia Rusă. Oaspeţii au avut parte de două evenimente magice Dream Day: au primit câte un Dream Card și au savurat delicioasele bucate de la Star Kebab.

Când vei fi în trecere prin Krasnoiarsk și cele -40°C îţi vor da bătăi de cap, vino la Star Kebab să te încălzești cu un ceai la preţ de vis sau să îţi refaci forţele cu bucatele tale preferate. www.starkebab.md Te așteptăm cu drag!

muzCafe – 24/24 acum și la Botanica Cu câteva zile înainte de Revelion s-a dat start celor mai vesele și nebunatice petreceri ale capitalei. Deoarece la Botanica s-a deschis cel mai nou, performant și cel mai tare club – muzCafe Karaoke.

La deschidere, s-au distrat pe cinste prietenii noștri - vedete, oaspeţi fideli, oameni frumoși și cei mai veseli petrecăreţi ai orașului. Au curs rîuri de șampanie, s-a mîncat gustos și sănătos, s-a cîntat, s-a dansat, ne-am distrat de minune, iar a doua zi am luat-o de la capăt.

Ospilatitatea, atmosfera, calitatea sunetului și gustul bucatelor transformă fiecare vizită a oaspeţilor într-o experienţă de neuitat, iar această veste s-a răspândit rapid în întregul oraș, și noi suntem aici pentru a-ţi asigura buna dispoziţie în orice zi și la orice oră.

Evadează cu prietenii în cel mai tare karaoke club din Capitală , în Centru și la Botanica! muzCafe, Creează-ţi de 2 ori mai multă dispoziţie!

Găsește-ne pe Facebook, dă-ne un Like și fii la curent despre cele mai tari petreceri din capitală: www.facebook.com/muzCafe44.Karaoke.terrace www.facebook.com/muzCafe.Karaoke www.muzcafe.md str. Sarmizegetusa 18/5 tel.: (+373) 60 844 844 str.Albișoara, 44. tel.: (+373) 68 10 44 44, (+373) 79 79 44 44

La JazzCafe ai avut Revelionul perfect Cupe cu șampanie, gustări delicioase, muzică live, atmosfera anilor ‘30, dans și desigur oaspeţii care s-au simţit bine au fost ingredientele cheie care au transformat noaptea dintre ani într-o petrecere de neuitat.

Se zice că așa cum întâlnești anul - așa îl vei petrece, iar asta înseamnă că în JazzCafe întotdeauna vei avea parte de atmosferă caldă, relaxantă, bucate gustoase și sănătoase, pregătite și în tandîr, deservire la nivel înalt și muzică Live.

JazzCafe – rămâne locul potrivit pentru oamenii deosebiţi!

Află ce program avem pentru sărbătorile ce se apropie și vezi ce concerte live ţi-am pregătit pe site-ul www.jazzcafe.md!

Găsește-ne pe Facebook, dă-ne un Like și află primul ce concerte Live ţi-am pregătit și alte oferte gustoase: www.facebook.com/44JazzCafe

www.jazzcafe.md str. Albișoara, 44 et.2; tel.:(+373) 22 22 44 95, (+373) 79 79 44 44

Februarie 2015 berbec Luna februarie nu va fi o lună simplă din punct de vedere sentimental, însă tu vei face tot ce îţi stă în puteri să îndrepţi lucrurile. Vei realiza cât de importantă este pentru tine persoana care îţi stă alături și vei face tot posibilul să readuci relaţia pe linia de plutire. Este o perioadă bună pentru a călători în scop de afaceri și pentru a crea noi parteneriate. Elimină orice risc și evită complet suprasolicitarea.

taur Este o perioadă bună pentru a face planuri de viitor și pentru a-i arăta partenerului cât de mult îl iubești. Lasă frâu liber imaginaţiei și pasiunea care te înconjoară te va îndruma. În ceea ce privește cariera, ai toate șansele să fii promovat. Este totodată o perioadă prielnică pentru investiţii importante. Ai grijă la excese și nu îţi asuma prea multe riscuri în ceea ce privește sănătatea.

gemeni Sentimentele tale vor fi mai presus de raţiune în prima parte a lunii și trăirile tale vor fi extrem de puternice. Vei avea parte de momente romantice și pline de pasiune. Farmecul te va ajuta foarte mult în relaţiile sociale și datorită acestuia vei obţine multe beneficii. Ambiţia ta depășește nivelul normal în această lună și se pare că vei deveni extrem de competitiv. În privinţa sănătăţii totul este în regulă.

rac Totul este liniștit și nu există probleme în cuplu. Alături de partenerul tău este posibil să mergi în călătorii romantice, deoarece vă doriţi să descoperiţi împreună noi orizonturi. În privinţa carierei trebuie să știi că este o perioadă prielnică pentru schimbări. Trebuie să îţi faci curaj și să pășești înainte, spre mai bine. Acordă atenţie durerilor minore.

leu

Luna aceasta va fi plină de discuţii cu partenerul și poate chiar mici certuri, așa că încearcă pe cât posibil să îţi păstrezi luciditatea. Ar trebui să te ghidezi după instinct și să nu te mai frămânţi atât. Este o perioadă bună pentru a investi sau a cumpăra anumite lucruri de valoare, însă alegerile tale trebuie să rămână realiste. Încearcă să te păzești mai mult de răceli și infecţii.

fecioară

Ai o energie incredibilă și ești plin de pasiune, gata să te aventurezi în orice clipă pentru dragostea ta. La finalul lunii te mai calmezi și devii mai statornic, romantic, mult mai liniștit. Este cazul să rupi anumtie colaborări și să începi unele noi cu forţe proaspete. Vei începe să vezi rezultatele unor proiecte mai vechi și vei câștiga foarte bine.

Trebuie să ai mai multă grijă de sănătate.

balanţă Luna februarie va fi o lună imprevizibilă pentru tine. Este bine să fii pregătit și să te aștepţi la unele schimbări neprevăzute pe plan sentimental. Vei avea multe proiecte care te presează, însă cuvântul cheie pentru tine este „munca”. Nu stai extraordinar cu sănătatea, așa că va trebui să te îngrijești mai mult.

scorpion În această perioadă vei cunoaște multe persoane și vei cădea pradă relaţiilor libere, fără obligaţii, pline de pasiune. Este posibil ca totul să ia o întorsătură dramatică, însă vei ști cum să ieși din situaţie la timp. Vei câștiga mai bine și eforturile tale la locul de muncă vor fi apreciate. În ultima parte este posibil să ai câteva probleme, mai ales din cauza faptului că programul tău va fi foarte aglomerat și obositor. Păzește-te de inflamaţii, răceli și căderi nervoase.

săgetător Va fi o perioadă de analiză pentru tine și viaţa ta sentimentală. Zilele tale vor fi pline de pasiune și o dorinţă de a fi liber. S-ar părea că ţi se testează abilităţile și răbdarea la muncă. Ai grijă la cheltuieli și încearcă să le diminuezi pentru că nu este o perioadă prielnică pentru așa ceva. Nu vei avea probleme de sănătate.

capricorn Îţi place să îi spui cuvinte frumoase persoanei iubite și o vei surprinde deseori cu mesaje de dragoste. Este o lună plină de succes, în care examenele și interviurile vor fi trecute cu brio. Culegi roadele muncii tale și ești apreciat de cei din jur. Trebuie să te ferești de suprasolicitare.

vărsător În luna februarie setea ta de dragoste și afecţiune este tot mai mare. Iniţiativa ta, ideile inedite și munca depusă vor aduce roade. Vei fi vâzut ca un lider, emanând optimism, forţă și încredere. Veniturile tale vor crește în această lună, iar spre finalul ei vei simţi o ușurare. Ești într-o formă fizică excelentă.

pești Prima parte a lunii februarie va fi plină de trăiri intense și de emoţii puternice. Puterea ta de seducţie atinge cote maxime și vei fi tentat să te lași dus de val mai mult decât de obicei. Nu uita că atunci când vine vorba de carieră trebuie să fii lucid și să iei întotdeauna decizii chibzuite. Încearcă să fii mai disciplinat și să ai grijă de sănătatea ta.

partenerii noștri Cultură:

Alianţa Franceză din Moldova str. Sfatul Ţării, 18 tel.: (+373 22) 234 510 Art-Studio Triumf str. București, 23A, of.203 tel.: (+373 22) 85 69 16 Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici” str. Mitropolitul Varlaam, 78 tel.: (+373 22) 22 27 34 Galeria „Constantin Brâncuși” bd. Ștefan cel Mare, 3 tel.: (+373 22) 54 15 96

Bachus-Dava str. Calea Ieșilor, 15 tel.: (+373 22) 59 21 62 (+373 22) 59 21 61 (+373) 69 12 30 99 Bier Platz str. Mihai Eminescu, 55 tel.: (+373 22) 22 91 63 str. Arborilor, 21 (Shopping Malldova) tel.: (+373 22) 60 37 37 Bisquit bd. Moscova, 20 tel.: (+373 22) 32 95 45 Cafe Velvet bd. Moscovei, 11/5 tel.: (+373) 68 500 050

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei str. 31 August 1989, 115 tel.: (+373 22) 24 53 32

Carlsberg Pena Pub str. București, 67 tel.: (+373) 79 77 66 50

Muzeul Naţional de Etnografie și Istorie Naturală str. Cogâlniceanu, 82 tel.: (+373 22) 244 002

Château str. Mitropolit Bănulescu Bodoni, 8 tel.:(+373 22) 22 06 05 (+373) 69 30 31 31 str. N.Costin, 67/1 tel.: (+373 22) 51 50 44 (+373) 69 94 08 08

Sala cu Orgă bd. Ștefan cel Mare, 81 tel: (+373 22) 22 25 47 Teatrul Naţional „M.Eminescu” bd. Ștefan cel Mare, 79 tel.: (+373 22) 22 11 77

Teatrul Naţional de Operă și Balet „Maria Bieșu” bd. Ștefan cel Mare, 152 tel.: (+373 22) 24 51 04 Teatrul „Satiricus” str. Eminescu, 55 tel.: (+373 22) 20 28 90 Cafe/Restaurante: 44 JazzCafe, et. 2 str. Albișoara, 44 tel.:(+373 22) 22 44 95 live music www.jazzcafe.md

513 bd. Stefan cel Mare 79 (intrarea de pe str.

M.Eminescu) tel.: (+373) 78 513 513 5th Element str. Kiev, 4 tel.: (+373 22) 85 88 58

Cielo Hookah Lounge str. Piaţa Unirii Principatelor, 3 tel.:(+373) 79 309 309 Coffee Beans bd. Ștefan cel Mare, 103/2 tel.: (+373 22) 23 56 33 bd. Dacia, 44 tel.: (+373 22) 77 89 67 Coffee House Coffee House Cognac bar, Jumbo, bd. Decebal 23, tel.: (+373 22) 63 65 15 Coffee House Terasa Sun City, str. Pușchin 32, tel.: (+373 22) 83 58 63 Coffee House VIP Sun City, str. Pușchin 32, tel.: (+373 22) 83 58 64 Coffee House № 1 Sun City, str. Pușchin 32, tel.: (+373 22) 21 10 90 Coffee House Orient - CC Soiuz, str. A.Russo 1, tel.: +373 22 450626 Curtea Vânătorului bd. Decebal, 16 tel.: (+373 22) 63 93 29

Decadance Club str. Albișoara, 40/1 tel.: (+373) 79 88 87 77 Delice d’Ange str. 31 August 1989, 117/2 tel.: (+373 22) 24 14 28 Don Taco str. Arborilor, 21 (Shopping MallDova),et. 4 tel.: (+373) 601 601 11 Dublin Irish Pub str. Bulgară, 27 tel.: (+373 22) 27 67 41

Eli-Pili str. București, 68 tel.: (+373 22) 22 24 57 El Paso str. Armenească, 10 tel.: (+373 22) 92 11 66 Flirt str. V. Alecsandri, 111 tel.: (+373 22) 277 389 The Flying Pig bd. Moscova, 91 tel.: (+373) 79 98880 Gazetto str. Kiev, 16/1 tel.: (+373 22) 31 07 45 (+373) 68 14 30 14 Gok-Oguz str. Calea Orheiului, 19A tel.: (+373 22) 46 88 52

Karl Schmidt str. Alexandru cel Bun, 83 tel.: (+373 22) 84 08 08 (+373) 78 84 08 08

Kira’s club str. Veronica Micle, 7 tel.: (+373 22) 92 25 13

KFC str. Arborilor, 21 (Shopping MallDova,et. 4) tel.: (+373 22) 60 33 60 La Botul Calului bd. Moscova, 9 tel.: (+373) 79 988881

La Crîșmă str. Hipodromului 9/1 tel.: (+373 22) 43 70 50

La Roma Club str. Albișoara, 40/1 tel.: (+373 22) 22 85 90 (+373) 68 38 32 32 Lavazza Club str. Veronica Micle, 10/1 tel.: (+373 22) 22 83 00 Milano Cafe bd. Moscovei, 11/5 tel.: (+373) 60 177 000 Mojito bd. Ștefan cel Mare, 152 tel.: (+373) 60 19 1111 muzCafe str. Albișoara, 44 et.1 tel.: (+373 22) 22 44 95 (+373) 68 10 44 44 (+373) 79 79 44 44 str. Sarmizegetusa, 18/5 tel.: (+373) 60 844 844

Napolis str. Cosmonauţilor, 6 tel.: (+373) 21 21 91

The Office Dom 12 str. Miron Costin, 12 tel.: (+373 22) 31 07 50

The Penthouse Cafe str. Ștefan cel Mare 103/2 tel.: (+373) 787 70 077 Pizza Mania str. Bănulescu-Bodoni 45 tel.: (+373) 60 988 866 str. Ismail, 88 tel.: (+373 22) 98 50 05 , (+373) 69 506 045 str. Independenţei, 21 tel.: (+373) 68 337 661 str. Miron Costin, 13/7 tel.: (+373) 78 652 766 str. Megapolis Mall et.3 tel.: (+373 22) 60 26 16

Restaurantul Oliva bd. Moscova, 5 tel. (+373 22) 92 29 62 bd. Decebal, 139 tel. (+373 22) 53 50 24

în localurile cărora găsiţi revista Paparazzi str. S. Lazo, 40 tel.: (+373) 60 44 00 22 Piramisa bd. Moscova, 10/3 tel.: (+373 22) 31 04 48 (+373) 69 38 33 84 Propaganda Café str. Sciusev, 70 tel.: (+373) 600 96 666 Rodrigo str. Kogălniceanu, 1/1, colţ cu str. Tighina, tel.: (+373 22) 909 900 Star Kebab bd. Grigore Vieru 5 str. Arborilor 21, et.4 bd. Mircea cel Bătrîn 16 str. Ismail 84, bd. Decebal 61, str. Kiev 4, str. Alecu Russo 20 Livrare 24/24: (+373 22) 855 717 Taxi Blues Cafe str. Kiev, 12 tel.: (+373 22) 49 40 10 (+373) 69 49 40 10 str. Tolstoi, 24/1 tel.: (+373) 68 49 40 10 TAXI BLUES Nostalgie Cafe bd. Dacia, 28/4 tel.: (+373) 60 212 444 (+373) 79 99 40 10 Tipografia 5 str. V. Pârcălab, 45 tel.: (+373 22) 221 589 Trattoria della nonna str. Arborilor, 21 (Shopping Malldova), et. 4 tel.: (+373) 69 74 74 72 str. Mihail Kogâlniceanu, 62 tel.: (+373) 68 3 00 825 bd.Moscovei 17/4 tel.: (+373) 60 979 979 Vasabi str. V.Alecsandri, 85 tel.: (+373) 79 80 47 47 bd. Banulescu-Bodoni, 4 tel.: (+373) 79 80 42 42, bd. Dacia 4/1 tel.: (+373) 79 80 56 56, str. Sciusev, 73 tel.: (+373 22) 21 10 20

Zen Sushi str. 31 August 1989, 115 tel.: (+373 22) 24 11 40 (+373) 69 91 26 29 Frumuseţe: Abyss SPA str. A Corobceanu, 22/1 tel.: (+373 22) 23 80 23 Afrodita str. 31 august 1989, 79/1 tel.: (+373 22) 27 41 43 Alpha Sun str. Miron Costin, 25 tel.: (+373 22) 310 837 Beauty&SPA Centers OLSI str. V. Alecsandri, 97 tel.: (+373 22) 21 12 21 Bigoudis bd. Moscova, 16 tel.: (+373 22) 86 09 90 (+373) 78 34 76 90 Biotouch bd. Dacia, 44 tel.: (+373 22) 77 34 29 (+373) 60499720 Cristis str. Cosmonauţilor, 9 tel.: (+373 22) 23 50 23 (+373) 79 23 72 27 Danielle str. Liviu Deleanu, 7/6 tel.: (+373 22) 60 73 72 (+373) 79 40 31 02 Derma Beauty Chisinau, s. Hincesti, 43 tel.: (+373 22) 99 88 99 Dessange str. M. Eminescu, 49/1 tel.: (+373 22) 40 04 50 Diva-D str. Petru Movilă, 23/3 tel.: (+373 22) 23 75 99 Gloss Beauty Studio str. Arborilor, 21, et. 2 tel.: (+373) 699 000 36

15 MINUTE

Laboratorul frumuseţii str. Tighina, 49/3 tel:(+373 22) 26 05 00 (+373) 69 10 17 93

Salonul Kiss bd. Ștefan cel Mare, 128 tel.: (+373 22) 22 38 49 (+373) 69 23 48 45

Langeles bd. Ștefan cel Mare, 119 tel.: (+373 22) 21 00 77

Secret of Beauty str. Kogâlniceanu, 41/7 tel.: (+373 22) 24 21 72 (+373) 79 43 03 06

Micușa Stil str. 31 August 1989, 127 tel.:(+373 22) 23 82 44 str. Alexandru cel Bun, 98A tel.: (+373 22) 22 84 40

Sunkiss str. 31 August 78 A, „Centrul Sportiv” tel.: (+373 22) 24 20 61 bd. Decebal 80/1, tel.: (+373 22) 50 37 06 str. Alecu Russo 5/1, tel.: (+373 22) 32 40 11

Megasun str. Puskin, 15 tel.: (+373 22) 22 10 50 str. Alecu Russo, 1 (CC Soiuz) tel.: (+373 22) 88 51 41 bd. Decebal, 99 (Elat) tel.: (+373 22) 88 35 67 str. Ion Creangă, 49/5 tel.: (+373 22) 83 87 56

Victoria Lux str. Gh.Asachi, 71/6 tel.: (+373 22) 73 95 63 Vis str. Pușkin, 56 tel.: (+373 22) 22 58 18

Oazis str. Bucuresti, 68 tel.:(+373 22) 23 77 51

Weyergans High Care bd. Traian 22, of.40 tel.: (+373 22) 81 16 81 tel.: (+373) 79 500 697

Orhideea str. Bulgară, 41 tel.: (+373 22) 275434 bd. Ștefan cel Mare, 119 tel.: (+373 22) 23 56 34 str. Mitropolit Dosoftei, 100 tel.: (+373 22) 23 80 14 bd. Moscovei, 1/3 tel.: (+373 22) 44 03 09 str. Pușkin, 44 tel.: (+373 22) 21 40 87

Fitness și Sport:

Roses str. Pușkin, 14 tel.: (+373 22) 21 12 94 (+373) 79 84 84 74 Salon

by Kliuchnikoff str. București, 103 tel.: (+373 22) 21 17 97

Salon Evel-Lux str. Academiei, 7 tel.: (+373 22) 73 31 68 (+373) 69 70 98 93

Salon Studia Gorbaciov str. Armeană, 18 tel.: (+373 22) 24 02 40

Afina bd. Ștefan cel Mare, 69 tel.: (+373 22) 27 93 57 (+373) 68 89 17 13 EcoSport Gym str. A. Mateevici, 113/2 tel.: (+373 22) 23 30 81 Energy Fitness bd. Dacia, 31/1 tel.: (+373 22) 50 22 22

Fitness Doza bd. Mircea cel Batrân, 11 tel.:(+373 22) 43 97 21 str. Ion Creangă, 49 str. Ion Creangă, 62 tel.:(+373 22) 74 52 08 str. Miron Costin, 25 tel.:(+373 22) 44 90 57 str. Andrei Doga, 26 tel.:(+373 22) 31 07 62 Niagara Orange Fitness str. Ghidighici, 5 tel.: (+373 22) 21 00 21

Thai Boxing Club str. Burebista, 114 tel.: (+373 22) 80 47 77 (+373) 68 771 777 X.T.Z str. Gh.Asachi, 58 tel.: (+373) 68 110 811 (+373) 78 110 811 Wellness & SPA Termal bd. Dacia, 31 tel.: (+373 22) 63 29 29 (+373) 79 22 99 93 Wellness Land str. Mitropolit Varlaam, 46 tel.: (+373 22) 54 60 80 Unica Sport bd. Ștefan cel Mare, 182 et.5 of.509 tel:(+373 22) 29 58 11 (+373) 69 17 04 10 str. Tighina, 49/4 tel.: (+373 22) 27 74 12 (+373) 69 28 93 77 bd. Dacia, 31 tel.: (+373 22) 55 23 63 (+373) 79 12 25 00 bd. Decebal, 5 et.2 tel.: (+373 22) 55 49 04 (+373) 69 73 33 96 bd. Mircea cel Batrân, 5/1 et. 3 tel.: (+373 22) 42 58 18 (+373) 69 11 12 27 str. Vasile Alecsandri, 1, et.8 of.822 tel.: (+373 22) 73 75 55 (+373) 69 11 12 27 str. Alba Iulia, 1/1 tel.: (+373 22) 93 07 73 (+373) 69 51 99 37 str. Alba Iulia, 75 tel.: (+373 22) 51 53 38 (+373) 79 30 00 00 bd. Moscovei 6, et. 3 tel.: (+373 22) 49 65 91 (+373) 69 11 12 27 str. Alecu Russo 20, et. 4, CC Shoplandia tel.: (+373 22) 81 16 16 str. Igor Vieru 15/3, et. 1, tel.: (+373 22) 48 16 61 Centre medicale: CardioPrima str. Trandafirilor 33/3, tel.: (+373 22) 894 222 (+373) 78 811 444 Ceradent str. Kogâlniceanu, 41 tel.: (+373 22) 22 28 05 Mazur Dent str. Kogâlniceanu, 20 of. 1 tel.: (+ 373 22) 27 59 92

Centrul Medical de Reabilitare al Victimelor Torturii „Memoria” str. Ismail 44 tel.: (+373 22) 273 222 Prima Medica str. V.Alecsandri, 87/1 tel.: (+373 22) 20 23 73

AnyWay Travel str. 31 august 1989, 121 tel.: (+373 22) 85 90 90

Leogrand str. Mit. Varlaam 77 tel.: (+373 22) 20 12 01

Damla Tur str. Gagarin, 1 tel.: (+373 22) 27 75 77

Manhattan str. Ciuflea, 1 tel.: (+373 22) 26 08 88

TerraMed str. Trandafirilor 15/4 tel.: (+373 22) 202 373

Explore str. Columna, 103 of.1 tel.: (+ 373 22) 84 41 11

Timox Dent str. Pușkin, 9 tel.: (+373 22) 22 24 99

Isida str. Mitropolit Dosoftei, 97/1 tel.: (+373 22) 29 60 48

Nobil Hotel str. M.Eminescu, 49/1 tel.:(+373 22) 40 04 00

Panda Tur str. Bănulescu Bodoni 28/1 tel.: (+373 22) 78 19 19 (+373) 69 44 04 00

Complex Hotelier Turistic „Poiana Bradului” s. Coloniţa, Pădurea la Fănuţă restaurant tel.: (+ 373 022) 38 63 66, (+373) 79 30 10 73 recepţie 24/24 tel.: (+ 373 022) 38 62 93, (+373) 69 15 49 99

Sindbad str. Cosmonauţilor, 6 tel.: (+373 22) 88 82 88

Hotel Pezident bd. Dacia 58/5 tel.:(+373 22) 625 000

Ceai de elită bd. Ștefan cel Mare, 128 tel.: (+373 22) 24 35 72 (+373) 79 44 77 68

Sovada str.Zelinski, 12 tel.: (+373 22) 84 46 78

Turist Hotel bd. Grigore Vieru, 9 tel.:(+373 22) 22 05 12

L’arossa str. V. Alecsandri, 66 tel.:(+373) 69 10 81 96

Vacanţa Mare str. Kogălniceanu, 58 tel.: (+373 22) 840 111 (+373) 78 840 111

Mireasa Modernă str. București 105 tel: (+373 22) 22 68 72 (+373) 69 99 63 78

Pensiunea „Vacanţa della nonna” Teritoriul de odihnă și agrement Vadul lui Vodă tel.: (+373) 67 43 02 73

Vernon Prim str. Gh.Asachi, 11/1 of. 98 tel.: (+373 22) 72 72 32

Vivodent str. București, 13/1 tel.: (+373 22) 54 64 00 Shopping: ABFashion str. Ismail, 24 tel: (+373) 27 16 03 (+373) 69 10 90 89

molDeco bd. Bănulescu Bodoni, 57 tel: (+373 22) 23 31 89 (+373) 69 20 11 26 bd. Moscovei, 14/1 tel: (+373 22) 31 12 81 (+373) 69 20 11 26 Papilio str. Alecsandri, 20 tel.: (+373 22) 21 01 29 (+373) 79 43 12 12 Shoptime.md str. Bănulescu Bodoni, 29 tel.: (+373 22) 234 900 Agenţii turistice: Amadeus Travel str. Pușkin, 24 tel.: (+373 22) 22 66 33

Voiaj International bd. Negruzzi, 4/2 tel.: (+373 22) 54 64 64

Vila Natali str. Sfatul Ţării, 15 tel.: (+373 22) 23 36 63 Vila Verde str. Grenoble, 110 tel.:(+373 22) 28 80 03

Hotele: Business & SPA Hotel OLSI str. Bernardazzi, 26/3 tel.: (+373 22) 54 59 54 Dacia Hotel str. 31 August 1989, 135 tel.:(+373 22) 23 22 51 Flowers str. Anestiade, 7 tel.: (+ 373 22) 26 02 02 Jazz Hotel str. Vlaicu Pîrcălab 72 tel.: (+373) 69 10 73 77

Vrei să devii partenerul nostru de distribuţie?

Contactează-ne pe:

contact@15minute.md

sau (+373) 60 09 71 11 – Sergiu Ţurcanu, director de marketing