actualitatea literarã nr. 12, anul II septembrie 2011 n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/al n n Alexandru G. SERBAN ,
Czeslaw Milosz, condeierul neînvins
n Magda URSACHE
Fictiune si, autofictiune , , (iubire si, sex) n poezie:
Aura CHRISTI Nicolae SILADE Petrut, PÂRVESCU Sorin LUCACI
n Marian BARBU
Dincolo de fruntariile timpului
n Cronica literarã de Constantin BUICIUC
Ioan Es. Pop Acasã e mereu în altã parte; Unelte de dormit
o r a n l e a k h a o y r t a k
n prozã
Maria NITU , Mircea ANGHEL Nicolae BÃLASA ,
n meridiane:
Ruth O’Callaghan
în traducerea Petronelei Corobleanu
Edi tor ial Nicolae SILADE
Despre reviste, cãrþi ºi... cejeuri Sub titlul “ªi cu o floare se face primãvarã...”, din nr.. 37 (342), de joi, 22 septembrie 2011, am Cultura nr gãsit însemnãrile lui C. Stãnescu despre mecenatul în cultura românã. Iar “floarea” despre care face vorbire autorul este Consiliul Judeþean Alba, care “finanþeazã, spre lauda lui, România literarã” ºi care “se poate mândri cu o sumã importantã de acþiuni în sprijinul culturii majore”, destul de multe ca sã le înºir aici. Ceea ce vreau sã evidenþiez însã este faptul cã, pe lângã finanþarea revistelor locale “Acasã” ºi “Discobolul”, acest CJ subvenþioneazã ºi o revistã aflatã chiar sub nasul Ministerului Culturii. Impresionat de aceste iniþiative ºi acþiuni demne de toatã lauda, nu puteam sã nu mã întreb ce se întâmplã în vestul sãlbatic al literaturii române ºi ce face Consiliul Judeþean TTimiº imiº în aceastã privinþã. ªi iatã ce am constatat: între cele peste 3000 de manifestãri cultural-artistice ºi sportive aprobate, nu se regãseºte nicio revistã de culturã din judeþ. La capitolul carte, situaþia e subþire de tot. Deºi sumele alocate sunt la nivelul zerourilor cu virgulã, iar din cele câteva titluri numãrabile pe degete doar douã-trei au tangenþã cu literatura, autorul primeºte doar 20 de exemplare dintr -un tiraj de 200, sã zicem. dintr-un Restul intrã în magaziile instituþiei. Care o fi soarta acestor cãrþi nu se ºtie, pentru cã în librãrii nu le gãseºti, în biblioteci nici atât. Cu alte cuvinte, CJT îºi ia partea, dar ce face cu ea nu ne ajutã sã aflãm. ªi ne întrebãm ce parte îºi ia din celelalte manifestãri cultural-artistice ºi sportive finanþate la greu, între care folclorul e la loc de cinste. O fi reprezentând el cultura popularã, dar ce ne facem cu popularizarea culturii? Dacã în alte judeþe ale patriei CJ-urile finanþeazã nu una, ci douã, trei sau chiar patru reviste de culturã, editeazã fãrã pretenþii cãrþi de referinþã pentru literatura românã ºi finanþeazã concursuri, festivaluri naþionale sau internaþionale de poezie, nu înþeleg de ce CJ TTimiº imiº nu vrea sã fie “fruncea” ºi la acest capitol. Pe drept cuvânt, scriitorul bãnãþean trãieºte într -un vest foarte într-un sãlbatic din acest punct de vedere. Nu-i rãmâne decât sã batã din uºã în uºã pânã gãseºte un patron care sfideazã criza ºi e dispus sã încurajeze cultura, sau sã sune un prieten. Care poate. Poate cã...
opiniile noastre Marian BARBU
2 actualitatea literarã
Francheþea cu care se rosteºte Poetul i-a adâncit inamiciþiile, dar ºi-a câºtigat mulþi adepþi ai creaþiei pe care a dezvol dezvol-tat-o: de la Petru Creþia la Noica ºi Marin Preda. De
la poeþii din Re Re-publica Moldova pânã la cei din Serbia ºi Albania. La propunerea acestora din Albania, Cezar Ivãnescu a fost nominalizat pentru Premiul Nobel.
Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artiºtilor plastici craioveni Nicu Wolf Constantinescu ºi Dragoº Muºatescu, expuse la Galeria Pro Arte din Lugoj.
n ilustratiile numãrului n ,
nr.12 n septembrie 2011
Dincolo de fruntariile timpului Dispariþia poeþilor importanþi opreºte timpul în loc ca pe o clipã neverosimilã, împingândul în disoluþie. Abia atunci, jocul de-a eternitatea în cazul unora dintre noi îi revine operei, cuvânt scris cu sau fãrã majusculã, în cazul lui Cezar Ivãnescu (6 august 1941-24 aprilie 2008), majuscula s-a impus din timpul vieþii sale. A avut trei teme predilecte, pe care le-a rãsucit într-un mod particular ca-n desenele animate ale japonezilor, vizând, de fiecare datã, cerul sau cerurile: iubirea, moartea, arta ºi condiþia lumeascã a artistului. Marginaliile mele, mai mult cultural-jurnalistice decât apãsat analitice, au punct de plecare în excelenta carte a Mariei Dobrescu – intitulatã Cezar Cezar,, fiul Xantipei (cu poetul Cezar Ivãnescu, în viaþã ºi dincolo de ea), Bucureºti, Editura Privirea a Asociaþiei Liga Albanezilor din România, 2010, 208 pagini. Pulsul limbajului autoarei este unul antrenant încât te poate þine conectat la exprimarea în
carenþã de vivacitate a poetului. El era neliniºtit ca un aed antic, cuprinde febra cântecelor din marile tragedii ale Greciei lui Platon ºi Musaios. Fiindcã poetul Cezar Ivãnescu (neapãrat se cuvine sã-i caligrafiem astfel numele, în mod expres, pentru a-l personaliza, diferenþiindu-l categoric de celãlalt, poet ºi traducãtor, Mircea Ivãnescu. Din aceeaºi stirpe, Dan Cezar – fratele D. Ivãnescu, specialist în istoria modernã a României, de la Institutul „A.D.Xenopol” din Iaºi, Marlena D. Ivãnescu, sorã, ºi fostul academician Gheorghe Ivãnescu – G. Ivãnescu) aproape cã „i-a scris” cartea Preºedintei Asociaþiei Jurnaliºtilor ºi Scriitorilor Minoritãþilor Etnice din România „Europa” 21. În spiritul demnitãþii profesionale, a rostirii adevãrului despre o activitate sau alta, Maria Dobrescu noteazã în finalul acelui pro domo: „Cartea nu este una de interviuri. Am suprimat întrebãrile care existau iniþial, iar dialogul s-a topit într-un lung monolog al destãinuirilor ocazionale. Am vrut sã-mi respect cuvântul dat þie (lui Cezar Ivãnescu – n.n. M.B.), de a face o carte ºi de a întocmi din rãmãºiþe un portret altul ºi acelaºi. Nu este un studiu critic, cu doar o tuºã subiectivã spre aducere aminte. Dar, mai ales, este o veche vorbire cu „Cezar, fiul Xantipei”. Ingenioasã idee de a structura cartea. În parte, realizarea ei a fost posibilã ºi datoritã textelor de bibliografie puse la dispoziþia cercetãtoarei de cãtre fiica poetului, Clara Aruºtei. În acest sens, Maria Dobrescu a combinat admirabil informaþia ºtiutã cu cea primitã, încât ea a putut sã dea ºah la rege dupã variabile combinaþii în mutãri. E de tot interesul informal biografia poetului care pulseazã de privirea în oglinzi rembrandtiene, schimbate de Maria Dobrescu, din când în când, ca în cadrele de filmare, când trebuie intersectate idei ºi limbaje. Deductiv, ºi capitole, care oricum se cuvine sã aibã o unitate. Iar în cadrul acesteia, gen mozaic veneþian, ne-ntâlnim ºi cu spusa poetului, cu trimiteri prielnice la creaþia sa, la confraþii de breaslã, la contribuþia acestora „ieri” ºi dupã ’89. Nu în puþine cazuri Dan Cezar a avut observaþii acide, în parte, motivate ºi prin ocheanul timpului consumat de el. Iatã o secvenþã de cândva! Zice biograful de azi, reproducând: „S-a spus despre tine cã erai boier ºi fiarã, animal domestic ºi sãlbãticiune, cã erai atât de bun, încât oricine îþi putea subjuga
sufletul, ºi atât de impulsiv cã dãdeai cu ranga în cine apucai. Poet, boxer ºi trompetist. Aºa mi te-ai prezentat prima datã. Ca sã ºtiu de la bun început cu cine am de-a face. Eu am luat doar partea cu poezia”. De altfel, în penultima parte a cãrþii de faþã (100 pagini), scriitoarea Maria Dobrescu publicã o antologie de poezie, cu predominantele titluri Rosarium, Rod, Doina, La Baad. Ele se aflã în multe variante tematice, încât o redenumire a lor se poate face doar dupã primul vers. Deocamdatã, le lãsãm intangibile! Contabilitatea lor ne obligã sã subscriem încadrãrilor operate de autoarea cãrþii: „litanii, doine, rugãciuni”. Pentru Cezar Ivãnescu, sentimentele autentice ºi, totodatã, originale pentru poeþii înnãscuþi sunt iubirea ºi moartea. Termeni prin definiþie abstracþi, imposibil de a fi vreodatã cuantificabili, sunt vãzuþi de Cezar Ivãnescu ca adevãrate fiinþe naturale. Ele se comportã omeneºte, concomitent ºi supranatural prin imaginarul indus cu variaþiuni pe aceeaºi temã. Zeificarea sau trecerea în mitologie a unor poezii erotice ºi thanatice trebuie sã-i fi apãrut din impulsurile ofertate de Mircea Eliade, din opera cãruia a fãcut traduceri reperabile (alãturi de soþia sa, Maria); dar nu numai! Bunãoarã, în acelaºi admirabil tandem, se gãsesc scrieri semnate L.F. Céline, René Guenon, Rudolf Steiner, Blaise Pascal. Meritã sã reiterãm ideea unui comportament orfic al lui Cezar Ivãnescu. Mai înainte spuneam de Musaios, nume mai puþin vehiculat pânã când amintim de cantautori vestiþi (astãzi, puzderia lor, mai corect, turma acestora, nu numai în România). Mitologia ne-a precizat cã Musaios a fost prieten cu Orfeu, dacã nu fraþi, în drumul spre golgota cântecului nemuritor. ªi cum mama lui Cezar Ivãnescu avea nume grecesc, originarã din sudul Albaniei, este firesc cã el sã-i fi lãsat nume de Xantipa (1903-1963), ca sã-ºi aminteascã în veac de Socrate, de faimosul „Cunoaºte-te pe tine însuþi”. Cum altfel a procedat trubadurul în devenirea lui decât exorcizându-se la modul real – ca fiinþã ºi biciuind ca plisanul Xerxes mãrile Greciei sã i se supunã. Trãind însã în alte veacuri, Poetul na avut la îndemânã decât Cuvinte. Adevãrate cuvinte, deoarece în casã, tatãl (Dumitru Ivãnescu – 1914-1994) le-a impus sã înveþe corect ºi îndeajuns limba românã. Francheþea cu care se rosteºte Poetul în multe privinþe cultural-literare i-a adâncit inamiciþiile, dar ºi-a câºtigat mulþi adepþi ai creaþiei pe care a dezvoltat-o: de la Petru Creþia la Noica ºi Marin Preda. De la poeþii din Republica Moldova pânã la cei din Serbia ºi Albania. La propunerea acestora din Republica Albania, Cezar Ivãnescu a fost nominalizat pentru Premiul Nobel. Invoc aura rarisimã a mãrturiilor din capitolul al doilea, intitulat Arta poeziei este o casã fundamentalã, religioasã ºi totalã. Structura lui este compozitã, dar istoricul literar Maria Dobrescu i-a creat fiecãrui subcapitol un profil independent: Harry Zupperman, evreul, profesorul meu de limba românã, Sunt ºi muzician, nu numai poet, Cronovizorul ºi vibraþiile cosmice, Existenþa poeziei, Nu mai existã public de poezie, Pentru Marin Preda, What is a man, Preafericite?, Testamentul Poetului. Sãgeþi politice, nu de venin, ci de adevãruri incalculabile, nu numai în spaþiul românesc au fost îndreptate împotriva opresorilor roºii ºi a acoliþilor care i-au servit, în plan cultural, editorial, din România. Mã aºteptam ca în Testamentul Poetului sã regãsesc efuziuni religioase, dar am gãsit echilibru cultural ºi grija tonicã pentru viitorul umanitãþii. Gândul cel din urmã i s-a îndreptat cãrturãreºte cãtre cei care l-au sprijinit în viaþã, dovedindu-ºi calitatea umanã profundã, ºi-au depãºit particularismul ºi problemele mãrunte ºi s-au manifestat ca adevãraþi oameni universali. Nu doar europeni, ci universali. În faþa lor mã plec precum statuile din templu în faþa lui Buddha. Ei sunt speranþa mea cã vor modela o nouã umanitate. O nouã umanitate sau dacã vreþi, o transumanitate, aºa cum s-ar exprima genial un prieten de la Paris, Basarab Nicolãescu. P.S. Cât priveºte poezia lui Cezar Ivãnescu, cu altã ocazie.
cronica literarã
Constantin BUICIUC
nr.12 n septembrie 2011
Ioan Es. Pop: Acasã e mer eu în altã mereu
În dosul casei familiei autorului curge, de patru generaþii, “un pîrîu cu sînge întunecat” (p. 8). Toþi ai casei se prefac cã nu ºtiu ºi-ºi duc munca la fel cu ceilalþi: „trebuie sã pãrem ºi noi în rând cu lumea.” (p. 8). O sustragere de altã naturã de la mersul imbatabil spre moarte se produce încã din copilãrie: “când eram mic, visam sã fiu ºi mai mic.” (p. 9). “Micimea” este declarat spaþialã, dar ea se transformã într-
liric de a trece repede din primul pat spre celelalte, pânã când, aproape pe neobservate, se aflã în patul al treilea, anticamera morþii. Aºa s-a întâmplat ºi cu tatãl lui, cu bunicul ºi cu toþi ceilalþi. Cãlãtoria, poemul care i-a plãcut atât de mult lui Nicolae Manolescu, încât l-a reprodus în întregime în Istoria criticã…, este tot o alegorie, bazatã pe schimbarea raportului cauzã – efect ºi pe dedublare.
actualitatea literarã 3
par te; Unelte de dor mit parte; dormit
Titlul volumului de debut, din 1994, al poetului Ioan Es. Pop, Ieudul fãrã ieºire ieºire,, este contrazis de Acasã e mereu în altã parte parte,, titlul antologiei din 2010, Ed Ed.. Dacia XXI. Ieudul este “acasã”, este un spaþiu închis, în care se dezvoltã o mitologie personalã, dar acest “acasã” e pierdut mereu, ca un ideal intens cãutat, însã alunecând permanent în pãrþi inaccesibile. TTot ot spaþiul simþit acut de poet, umplut de fiinþele groteºti ale unei umanitãþi absurde, rod al inversiunii raportului cauzã – efect, stã sub semnul morþii. Moartea este vãzutã concret, dar ºi prin simboluri revelatoare. trase de câte doi boi de parcã ar despica valurile unei mãri încremenite, care demult, pe vremea când Pãmântul plutea pe sub ape, ºi-a legãnat peºtii printre dealurile din Vãrai.” (p. 18). Ieudul este definit ca un ideal, un spaþiu “fãrã margini” ºi “fãrã ieºire”. Definiþia, intertextualã (dupã Elegia întâia, a sinelui de Nichita Stãnescu), recurge ºi la nonspectaculozitatea
sonetul lunii 117 mã-ntrebi dacã shakespeare a iubit ºi pe cine dacã i-a fost frumoasã iubirea ori numai sonetul nici nu ºtiu ce sã-þi spun dar nici sã-þi vorbesc despre orientarea lui sexualã nu vreau oricum adevãrul e undeva sus prea sus ca sã-l putem atinge ºi dragã ceea ce ºtiu e cã el a iubit viaþa cum a iubit-o ºi eminescu al nostru la nebunie chiar dacã uneori îi spunea veronica sau cum dante a iubit-o pe beatrice pânã la moarte ºi dincolo de ea dovadã cã iubirea e infern purgatoriu paradis iar ceea ce ºtiu draga mea e cã frumuseþea ta îi face poeþi pe toþi privitorii ºi iatã-mã nevoit sã-l contrazic pe arghezi aici tocmai pe el care din bube mucegaiuri ºi noroi iscat-a frumuseþi ºi preþuri noi nu zic ba dar cum nu reuºesc sã scriu un sonet egal în frumuseþe cu tine când cei ce vin dupã noi se întreabã dacã silade a iubit ºi pe cine sunt sigur cã amândoi vom tãcea ºi numai sonetul acesta le poate rãspunde
Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com
una temporalã. Cãci poetul doreºte sã fie un cartof, mutat din toamnã în primãvarã, învingând moartea: „ºi primãvara sã fiu primul pe care/ îl aruncã înapoi în cuib/ ºi tot aºa, sã rãmân sã dorm mereu,/ din cuib în pivniþã ºi din pivniþã în cuib,/ ani mulþi, neîntors ºi uitat.” (p. 9). Micul Porcec, la ºase ani, rateazã intrarea în viaþã prin dans. Ratând orice început, Porcec nu poate evita, desigur, sfârºitul, prefigurat prin moartea bunicii, pe care „Porcec o iubeºte, o urãºte încã ºi-o regretã.” (p. 12). În satul de acasã, închis între puternicele datini, “ciliuaia” vine, întrun an, de trei ori, deºi ea, de obicei, venea numai o datã pe an. Venind, ea usucã tot ºi îl ia pe cel în grãdina cãruia cântã. Banchetul este o impresionantã alegorie, având ca tipar casa pãrinteascã, unde cele trei paturi, dispuse de la fereastrã spre colþul întunecat, sunt simboluri transparente pentru vârstele omului. Iar al patrulea pat, peste care se pune capac, pentru ca ocupantul lui sã nu se mai ridice, este sicriul. Sfâºietoare este dorinþa eului
Impresioneazã aici sentimentele pãrinþilor în faþa morþii bãiatului: durerea reþinutã a tatãlui – gospodarul casei – ºi durerea vizibilã a mamei, exprimatã într-o jelanie cuprinsã parcã într-o epistolã: „ºi-atunci se apropie ea ºi zice: scoalã/ dragul mamei, tatãl tãu/ tocmai pleacã sã teaducã de la ºomcuta,/ du-te sã-l ajuþi sã te ridice,/ de trei zile zaci acolo fãrã suflare./ ºi abia de-au ajuns sã ne dea de ºtire astã searã,/ dragul nostru.” (p. 17). Peºtele imens din Locul unde a încremenit marea poate fi un semn al vieþii care ocupã, scurt timp, tot antreul casei, pentru a lãsa vie speranþa, sub forma unui “solz sticlos ºi rece, mare cât copita de caprã” (p. 18). Iar concluzia poetului este: “Nu un peºte ca ãla, dar mãcar un solz sã fi avut vreodatã satul nostru ºi poate astãzi pãmântul de pe oamenii noºtri de pãmânt s-ar mai fi ºters, în aºa fel încât copiii lor sã arate un pic mai puþin greoi ºi un pic mai luminoºi ca ei. ªi atunci poate cã oamenii noºtri de pãmânt n-ar mai ara ºi astãzi pãmântul ãsta bolovãnos cu pluguri
minimalismului: „nici o geografie n-a reuºit încã sã-l aproximeze./ nu l-a prevestit nici o aurã./ nu-l urmeazã nici o coadã de cometã.// ca nourul peste vãzduhuri pluteºte el peste/ uscaturi ºi ape, nu-l prevesteºte nici o/ aurã nu-l urmeazã nici o/ coadã de cometã.” (p. 29). Elementele lumii reale a satului sunt trecute printr-o cotiturã a spaþiului ºi se naºte un teritoriu nemaivãzut, în care, în primul rând, relaþia cauzã – efect este abolitã, iar gravitaþia dispare un moment, pentru a reveni în alt fel. E o lume care aºteaptã “un mult mai aprig ideal”: “ºi-n hainele noastre noi nu sîntem noi; ele singure/ fluturã disperate, haide,/ repedete înspre la mancha hainelor noastre/ împlîntã-þi suliþa prin ele ºi scapã-le de noi,/ eºti singurul care-a trãit toatã viaþa în/ spania acestei încãperi,/ numai tu ºtii cum sã.” (p. 31). Dar lumea idealã stã sub semnul morþii. Trist, serios, fãrã urmã de spirit parodic, ludic sau ironic, poetul ne poartã, cerându-ne, reciproc, tristeþe, printr-un imperiu al morþii. Moartea vine
prin dedublare, cãci eliberarea unuia se face prin dispariþia celuilalt. Moartea roade prin întuneric, ca ºoarecele ºi cariul. ªi, când vine, cuprinde progresiv pãrþile corpului prin morþi mai mici, care, în ziua însumate, dau moartea cea mare: “în de paiºpe, adicã marþi, adicã ieri ieri,/ viaþa mea s-a socotit încheiatã. pleoapele s-au/ plumbuit. în genunchi ca într-o garã trenul/ femurelor s-a oprit. mâinile s-au împreunat ºi s-au dus/ de-a lungul gîtului în sus. au/ ºuºotit ceva la ureche. s-au sfãtuit sã coboare cu totul/ ºi sã-ºi doarmã somnul în mãnuºi.” (p. 38); “dar pantofii tãi sînt încã negri, or sã poarte/ doliu dupã degete. or sã te jeluiascã./ preot o sã fie unghia, lãutari genunchii/ umerele naºi, mâinile nuntaºi// iar fãclie fosforul din unghii.” (p. 38). Ziua pe care ºi-o sãrbãtoreºte un “el” este ziua de moarte, îºi sãrbãtoreºte ziua. e nu de naºtere: “îºi fericit. pe pe/ masã lumînãri, farfurii, pahare./ e fericit. are treizeci de ani de/ moarte de la naºtere încoace.” (p. 39). Zidurile se dubleazã, pereþii coboarã tavanele, ferestrele ºi uºile sunt umplute, pânã nu mai rãmâne loc decât pentru somn. E somnul morþii, în sicriul casei. Moartea cheamã mereu. Ea îºi anunþã prezenþa aºa cum zmeul din basm îºi aruncã buzduganul înainte de a sosi. Întruparea anticipaþiei morþii este de un realism al taci ºi ascultã: cînd l-au cotidianului: „taci dus pe bunicul la groapã groapã/ au scãpat sicriul în groapã – n-au mai putut face mare lucru/ parcã bunicul a vrut sã intre acolo cu tot dinadinsul/ parcã s-a grãbit sã coboare de parcã/ trupul pe el ar fi fost doar o cãmaºã subþire -/ parcã s-a grãbit sã îmbrace un trup mai sigur.” (p. 50). Drumul de la Sighet la Nãneºti, cu banalele ºi prãfuitele autobuze, unele încãrcate cu mineri, este labirintic, fãrã sens, ajungând de unde a plecat ºi pornind din nou, dar parcã stând pe loc. El devine un traseu existenþial, sub zodia destinului: „doar luna a rãmas pe cer tot timpul,/ nemiºcatã din loc.” (p. 55). Înfiorãtoarea banalitate „pluteºte peste cãminele de nefamiliºti/ din strada olteþului 15.” (p. 61). Acolo “viaþa se bea ºi moartea se uitã.” (p. 61). Nici fotografia de grup de dupã un chef de pominã nu poate reliefa pe nimeni. În mijlocul ei, pãianjenul cu cruce este o prefigurare a morþii. Cei din fotografie (Zoli, Hans, Mitru, autorul) beau la sfârºit de sãptãmânã, aºteptând sã aparã, „peste blocurile din colentina,/ corabia dinspre corint.” (p. 65). Cãminul de nefamiliºti este plin de minuni: ceasul hrãnit de Hans se îngraºã, debordând peste margini, pepenele roºu e un prunc înjunghiat ºi în sângele lui roºu ºi parfumat se boteazã nefamiliºtii, patru jnepeni cu bãrbi sunt magi, pasãrea Hans vine noaptea ºi i se spune „Nevermore”. Iar Zoli, în aceastã mitologie întoarsã pe dos, considerã cã fericirea, dacã vine, e distructivã. Banalul domestic este urcat spre modele mitice, însã, imediat, se produce caricaturizarea lor, coborâtoare. Toatã aceastã lume a derizoriului evolueazã în umbra morþii: „autobuzele umblã pline cu morþi./ dimineaþa, în staþia din faþa blocului/ morþi osteniþi aºteaptã autobuzul 101.// la cinci dupã-amiaza,/ aceiaºi morþi se întorc de la serviciu./ rãsuflã uºuraþi ºi suie cu liftul/ fiecare în sicriul lui, unde vara asta/ n-a fost pic de rãcoare.// am avut norocul sã nimeresc într-un bloc/
unde toþi sunt morþi. am ºi eu/ sicriul meu, la etajul cinci. sosesc/ mai târziu decât ceilalþi. asta nu înseamnã însã/ cã sunt mai viu. Lucrez doar mai mult.” (p. 77). Unelte de dormit (Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2011) continuã ceea ce am întâlnit în volumul anterior. Minimalismul ºi narativitatea sunt la ele acasã, dezliricizarea a ajuns pânã la capãt, iar metafora este la nivelul zero. Dar banalul cotidian, nespectaculos în sine, este înºelãtor, este o carapace, un înveliº ascunzând exprimãrile tari ale existenþei. De pildã, în poezia copilul nostru se pregãteºte de rãzboi (a cãrei idee este cã rãzboiul porneºte din bucãtãrie) este relevat miezul supradens, ascuns de straturi strãlucitoare, al evenimentelor esenþiale, care explodeazã ca o supernovã. Moartea dominã ºi textele acestui din urmã volum. Adesea, alegoria ºi simbolul sunt lãsate la o parte, cãci întrebãrile devin de o directeþe tragicã: “ce moarte e mai bunã: cea prin infarct,/ moartea în patul propriu sau cea peste mãri/ ºi þãri? de acolo cum mã vor aduce? viitorul/ mai are ceva din trecut? Vor mai fi morþi/ ca mine? O sã mã laude preotul cã am fost ºi eu om?” (p. 32). Pentru a muri liniºtit, poetul are nevoie de iertare, “dar pe lumea asta nimeni nu iartã/ pe nimeni.” (p. 32). Poetul este pesimist “mai peste marginile iertate”, cerul lui este gol, Dumnezeu ºi-a întors faþa de la el, vremea a încremenit, iar viaþa a devenit o povarã de neînþeles. În acest context, versurile dupã Vasile Alecsandri ºi alþii se caracterizeazã prin intertextualitate, virtuozitare, versificaþie tradiþionalã folositã cu mãiestrie, demonstraþie, abandonarea minimalismului, tâlcuri ascunse în ziceri postmoderne. Dupã clasicul început alecsandrian, pãtrund în poem spaimele de moarte ale poetului modern, legate de model prin epitetul antepus “cumplita”: din vãzduh, cumplita iarnã cerne norii “din de zãpadã zãpadã./ de acum, legat cu lanþuri de un leagãn în ogradã,/ pe copil or sã tot cadã fulgi cu colþi sticloºi de lup./ va fi trup doar ca sã moarã cel ce n-a fost nicicând trup.” (p. 73). În alt poem, versul din Vasile Alecsandri care trimite la intimitatea domesticã dãtãtoare de reverii dintre cele mai plãcute ºi pline de graþie este imediat completat cu angoasa perdelele-s bacovianã din faþa morþii: “perdelele-s lãsate ºi lampele aprinse aprinse./ pe catafalc de perini, copilul doarme dus./ mi se pãru? ori iarãºi, trãznind, afarã ninse,/ pe când nu-i nici afarã ºi nici fiinþe nu-s?// cãscând cu încântare, motanul lat cât masa/ îºi moaie botu-n blidul cu lapte otrãvit./ þâcnitã, în butoaie, se vaietã melasa/ ºacest sfârºit de ziuã chiar fumeg-a sfârºit.” (p. 74). În poemul care începe – iarãºi zi cu stele, ger cu alecsandrian – cu “zi neguri, hai, iubitã, la primblare primblare” (p. 75), sensul este iarãºi deturnat spre spaima în faþa morþii, care rezistã în faþa amãgirii: “aid’ mai bine iar în casã, cã-n troiene nu-i cãrare./ ferecaþi în lumea micã ºi feriþi de lumea mare,/ ne vom face fraþi cu cariul, ucigaº fãrã simbrie,/ ºi vom ronþãi cu dânsul largi bucãþi de vecinicie.” (p. 75). Tentativele textualistului ºi minimalistului Ioan Es. Pop de a scãpa de copleºitoarea putere a morþii sunt nenumãrate ºi sunt sortite eºecului. Iar atunci poetul priveºte stoic ceea ce vede ºi ne descrie fãrã menajamente priveliºtea ce-l dominã.
4 actualitatea literarã
poezie
aura christi
Plouã din altã lume
Plouã. Plouã demenþial, aproape vizionar, fãrã mãsurã, de când s-a votat în parlament împotriva ploilor. Majoritatea covârºitoare din acel for înalt ne-a jucat festa: ploile astea nu mai contenesc, toarnã într-o veselã nemernicie. Aºa ne trebuie, dacã n-am învãþat sã alegem. Nici sã credem. Nici sã fim. Ne-am încurcat în ºtiinþele vieþii. Ne-am rãtãcit în lipsa de minte. Din care lume o fi turnând aºa oare?
De când plouã... De când plouã, muncesc pe rupte. Tot muncind în neºtire, am aflat cã poþi exista cu un picior în altã lume. Acolo totul e diferit, absolut diferit. Respiri pânã te trezeºti locuit de altcineva, tachinat de oºtile îngerilor cu întrebãri din ce în ce mai greu de înþeles. Între timp, vederea devine tot mai limpede, cãutând în ce fel sã pãtrundã pânã departe de tot cerul: aºa cum ai face o spãrturã într-un dig depãºit de situaþie, într-un cerc delicat, nebunesc, ori, pur ºi simplu, într-un eres.
transformat în ideologie de subzistenþã, rãul mileniului fãcându-ºi cuib, între timp, de la Nistru pân’la Tisa... Noi, cei câþiva, am luat-o la sãnãtoasa printre fluturi, biblioteci ºi sfinþi ºi pãsãri ºi roze ºi sunete... Acolo ne facem o casã aidoma unui templu de litere. Casa noastrã nu este de aici, nici nume nu are, nici loc decât poate în topografia vie, întocmitã de heruvimii concediaþi în bloc luna trecutã.
caut azil într -un mit într-un nu mai e mult pânã când îmi voi scoate un rinichi ºi-l voi vinde apoi un picior, un braþ, un ochi mãcelãrindu-mi propriul trup am nevoie de un timp în care vopseaua e încã udã pe frunze în care sã uit cã iubirea e doar autosugestie de fapt, adam n-a iubit-o pe eva pânã când nu i s-a spus: «creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi stãpâniþi pãmântul» aparþin unei generaþii care nu se revoltã decât în vis martor incomod unei zile purtate de la un spital la altul mâini de pãianjen pipãindu-i creierul într-un mod indecent m-aº arunca de pe poarta sãrutului în gol oraºul e un ficat mãrit de colesterol prea mult fumat o faþã buretoasã bãtrânã bolnavã eu sunt un vierme înlãuntrul lui mã zbat sã devin m-aº întoarce în mit însã acolo n-au ce cãuta canceroºii acolo dumnezeu e puþin gesturile sunt simple trãiesc un timp hâd poezia nu mai e o velinþã sacrã nici un papirus sigilat cu sãruturi când gândesc, vreau sã nu mã vadã nimeni ar fi ca ºi cum ar asista la crizele unui epileptic lumea de care mã izbesc are sârmul ghimpat hristos a purtat o coroanã ca un ºarpe cu pene eu îmi port spinii în ochi, pe sub piele, -n timpan sunt o frescã zgâriatã, un graffitti legãtura dintre bãrbat ºi femeie a murit mã simt androginã pentru cã nu s-a nãscut nimeni sã mã iubeascã atât de profund încât sã mã vindece de rabie oraºul e doar un auschwitz cnp un numãr de stradã de scarã de bloc de etaj inventarul e simplu: cãsuþe goale ici colo un bif din ceea ce ºtiam la începuturi s-a ales praful universul cândva alb e gâtuit de un vid a erupt peste noi un vezuviu ne-au închis de vii într-o peliculã de chihlimbar am murit cu ochii deschiºi înecându-mã larg cu rãºinã
Port în mine ceva strãin de lumea aceasta. ªi mã simt profund vinovat. Vinovatã, oho, e ºi linia desenatã-n zbor de cocorul pierdut între vârful nucului bãtrân din spatele casei ºi pãpuºa cu piciorul spart, uitatã în curtea mea de copilul vecinilor. Din spãrtura aceea am vãzut asearã crescând luna aºa cum creºte ceva – tremurând parcã – din lucrurile vechi din podul casei, unde lumina face pui de îngerese drepte. În acelaºi loc, în noaptea asta, am vãzut capul unui zeu odihnindu-se între culmi, ca un grec bãtrân, uitat între concepte.
Katya Kelaro
Pe marginea realitãþii: fustele în zdrenþe ale naþiunii ºi un înger ºchiop care-mi fãcea niºte semne de neînþeles – asta vedeam zi de zi. ªi ploi torenþiale, stârnite de lupta de clasã, ºi inundaþii ºi diguri ºi autostrãzi mãsurate în metri... Absurdul, sãrãcia, spectacolul de prost gust, diversiunea au devenit pâinea naþiunii de toate zilele. Speranþa întronatã: rãul mai mic,
Din lipsã de fonduri, nu ºtiu care minister nu le-a prelungit nu ºtiu ce fel de acreditare... În grãdina mea, dimineþile, din carnea abstractã a rozelor, rãsare câte un înger ambiguu, îngânând peltic: Rãmas bun pentru vecie!
Cât am muncit, Doamne, dând raite încete prin negrãita iubire, care bântuie printre vârfuri!... Te urmãream, Tatã, lucrând din greu. A venit ora sã trag o linie. Mi-am aruncat viaþa pe geam; ºi nu m-am oprit: am fãcut-o – ca la carte – praf ºi pulbere. Abia atunci am înþeles cã, iubind, poþi face ceea ce vrei. Dacã nu m-am oprit eu însumi, cine ar fi fost în stare sã mã opreascã? Inventam curajul din absenþa lui, mai ales cã în capul meu totul se face dupã un naiv tipar aheu, în formele cãruia totul, aproape, e imposibil mereu.
La intersecþia dintre lumi, stã înºurubat câte un soldat, instruit sã intervinã prompt când e nevoie ºi mai ales când nu. În acest scop s-au alocat niºte fonduri de îþi stã mintea în loc. Mã tot frãmânt: ce mãsuri ar putea lua armata poporului împotriva ploilor? Dacã acestea sunt prãvãlite din orbitele unui zeu ce-ºi trage sufletul între douã vârfuri de munte sau... din secolul celãlalt?
Pe marginea realitãþii
nr.12 n septembrie 2011
ochiul lui osiris (poem vizual) cearºafuri de maharajahi arse pe rug în benghali vin în ordine inversã ploile grele printre tetine, boxeri, bigudiuri, mahalaua bucureºtiului garoafe de nea câinii liberi nu muºcã dinalbul impecabil al iubirii noastre dat cu fard de clorofil defilez în arenele lumii gata pentru o nouã geometrie în spaþiu bocanci cu mãtase de prada detaliul e fin, eticheta e grea sã fii tu însuþi e cea mai mare problemã sã te ridici singur de pe linia de tramvai nu mi-am semnat teza de olimpic la pedagogie don’t tell me what to do with my life, today, mamma mi-e teamã de accidentele inventate sã dispar iau avionul de hârtie cu mine încã ceva poezia nu aruncã cu pamperºi de îngeri prin ceruri enigmaticã ne ºopteºte
graþioasã ca un lujer ceva
nr.9 nniunie nr.12 septembrie 2011 2011 Nicolae BÃLAªA
SARA
Cu ceva timp în urmã, pe vremea când Þuþea încã mai era în viaþã, iar eu o copilã, uluitã de cele câteva cãrþi ale sale, „Între Dumnezeu ºi neamul meu”, „Filosofia nuanþelor” ºi altele, dar mai ales de imaginea unui Socrate al momentului, al românilor în special, m-am apucat, asemenea maestrului, sã scriu. M-am gândit la o piesã de teatru. Omul! ªi asta pentru cã, din punctul meu de vedere, intenþia cãrturarului român de a împinge demersul sãu spre concept în ,,Lumea ca teatru”, o idee mai veche a lui Platon, eºuase. În consecinþã, Omul - în toatã splendoarea ºi natura sa. Obiectiv subiectivã, misticã, artisticã, raþionalã, moralã... - Moralã? – m-am întrebat, în timp ce parcã m-am împiedicat cumva în mine. Aveam îndoieli. Unele fireºti, ale omului aruncat-în-lume. Altele... Din acest motiv, nu am putut trece cu vederea nici marile întrebãri kantiene, dupã unii, puse fãrã de rost, nici extrapolarea din gândul sãu strecuratã în Imperativul absolut: - Fã acel bine încât binele fãcut de tine sã aibã valoare universalã. ªi totul doar din onoare! Da, din onoare! - am reformulat ºi repetat în gând, orecum rãtãcitã, fãrã a putea pãºi lejer prin niciunul din cuvintele anterioare. În fine, îmi doream sã pun în scenã omul la dimensiunea sa ontologicã ºi sã mã vãd un fel de Eu-Tu universal în ºi dincolo de lume. Vrând-nevrând, am luat pe rând la întrebãri când istoria, când timpul, când gândul conceptualizat, rãmas parcã panglicã atârnatã de bãierile cerului. În unduirile albastrului, se zvârcolea, fireºte, în mintea mea, puse parcã la un loc, fie Fiinþa lui Parmenide, fie Daseinul heideggerian, coborât de gânditor la nivelul omului aruncat-în-lume, fie fireade-a-fi împreunã cu Eminescu, fie un rotund a Tot. - Cam de aici am sã încep! – mi-am zis câþiva ani buni mai târziu ºi, de ce nu, am sã spun tot. Am sã mã spovedesc universului! Vouã, tuturor! În definitiv, ce am de ascuns? De oriunde, prin orice, tot se vede... Doar în propria-þi uitare mai poþi sta orecum confortabil câtã vreme îþi moþãie conºtiinþa, altfel gândul te poate urmãri sau gãsi pânã ºi în gãurile negre, dincolo de galaxii. - Uºor de spus, greu de fãcut! -mi-am zis câteva clipe dupã aceea, când, pusã la zid de mine însumi, mi s-a anulat parcã timpul ºi m-am întors la începutul începuturilor. Cã un început trebuie sã fii fost, iar de acolo încoace am retrãit, vorba lui Dilthey, un flosof german, la dimensiuni cosmice, Facerea. Facerea universului, iar în el ºi eu cu pãmântul, caleaºca mea cosmicã de prinþesã, cã doar trebuia sã mã plimb cu ceva. ªi asta doar ca sã nu râncezesc, sã nu fac mucegai câtã vreme, uitatã parcã într-un pustiu ºi al cerului ºi al pãmântului, cãscam doar gura, ca proasta, la stele. Iar ele, nimic! ªi de aici, plictisul. Domnule, sã îþi fie dat întreg pãmântul, raiul l-am inventat eu, ca femeie, mai târziu, ºi sã nu ºti ce sã faci cu el, mare încurcãturã! Mare, mai ales cã despre Adam am auzit ceva mai târziu, de la un blestemat de ºarpe. Când l-am vãzut... Ce sã vã spun, bun de mâncat! Mi-am înfipt dinþii ºi... poftele mele genetice au dat buzna. Cu ele ºi cicãleleala. Acum trebuie sã mã înþelegeþi, cã dacã nu puteam sã mã bat o veºnicie, singurã, la cap, am cãºunat pe el. Nu de alta, dar mi-a agãþat frunza. Iar din acel moment, dandanaua. Pune frunza, dã jos frunza! Tãvãleala. Apoi, cearta, împãcarea. Dulcegãrii! - Domnule, cicã dacã nu aº fi fost eu femeie, el ar fi rãmas sfânt în slujba lui Dumnezeu. Pãi, bine, bã beºleagã, ºi sfânt ºi slugã?! - am vrut sã-i zic într-o searã când abia i-am dat botul la o parte de pe þâþele mele. Prinsese gustul laptelui. Din una, din alta, doar ºtiþi. Cum ce a ieºit?! Pãi ce putea sã iasã câtã vreme nici pe vremea aceea aºchia nu sãrea departe de trunchi? N-ar fi fost greu nici cu doi buradei pe cap, chiar dacã seara, când intram cu el sub aºternut, îmi cam încurcau iþele. Acum, toate bune ºi la locul lor numai cã Cel ce ne fãcuse îºi cerea dreptul, un fel de ºpagã primordialã, la vremurile noastre zeciuialã, impozite, taxe peste taxe chiar ºi mai mult! Au apãrut greutãþile. Copiii au crescut ºi musai sã cotizeze ca ºi mine ºi Adam al meu. Domnule, taxa de protecþie, legea numãrul unu pe faþa pãmântului! ªi o dai cã nu ai încotro! Noi, femeile, mai târziu, când s-au înmulþit ºi pe pãmânt stãpânii, am mai scãpat, din când în când, cu plata în naturã, cã tot era cerutã. Numai cã nu tot timpul datul tãu e preþuit, e pe placul protectorului. ªi când nu-i convine, prãpãd. Altceva se întâmplã când ai mângâiatul stãpânului, fie el ºi cãlãul cu barda deasupra grumazului tãu. De acolo, din lipsa de preþuire, fie ea ºi formalã, adicã de ochii lumii, mâhnirea, apoi vrajba, ura ºi evident pasul spre crimã. Nu cred cã trebuie sã vã mai spun despre cum primul meu nãscut, Cain, ucis de fratele Abel, a scaldat pãmântul cu sângele sãu. Cum toate se plãtesc pe lume, am plãtit ºi noi. Mai întâi am îndurat lipsa puterii de a re-cunoaºte, apoi potopul. Ehe, ºi toate celelalte! Când ne-am revenit, eu ºi cei ce au urmat, ieºiþi de-acum din ape, ne-a pus, ,,închinatul”, vorba unei babe de pe la mama din sat, sã devenim cineva, adicã sã avem ºi noi un nume cã în Noe, dacã nu pui potopul, Noe e ce? Cel mult litere la un loc, aº spune acum când încã mai funcþioneazã, ca formã de comunicare, alfabetul pentru analfabeþi. De chestiunea asta de comunicare, cã despre ea e vorba, pe-atunci, în vremurile în care m-am cufundat, se ocupa sufletul. Fãcea el niºte semne pe cer ºi ne înþelegeam. Dar numai pânã la Turnul Babel, adicã pânã când am vrut sã fiu, cum spuneam mai adineauri, un Eu în lume! De la Turnul Babel încoace s-a pocit totul. Ce sã faci? Când vrei sã stai nepoftit, alãturi, pe o lespede cu Dumnezeu, El, atotputernic, îþi arde una peste bot încât uiþi pânã ºi cum strigã alþii la tine. Una e însã a vrea sã stai lichea, lângã Divinitate, ºi alta e sã vrei sã fii ºi tu om în lume! Reiau ºi completez: Eu, alãturi altora, în lume. Domnilor, cu tot ce mi s-a dat sã îndur, chiar ºi cu trecerea prin potop, toate bune ºi la locul lor cât timp vorbeam toþi pe aceeaºi limbã. Când nu ne-am mai înþeles, s-a ales praful! ªi de turn ºi de toþi. Asta e când neam picurat gramul de minte abia cãpãtat, în þoiul cu þuicã ºi am vrut, de-aiurea, sã fim! Nu râdeþi cã ãstea, adicã þoiul ºi þuica, au fost printre primele invenþii ale omului! De la luatul vorbirii pe aceeaºi limbã ºi de la inventarea þoiului cu þuicã, ºi pânã ehe..., nici cã mai þin minte, nu ne-am mai putut reveni. Am tot bãtut câmpii prin lume, fãrã mare scofalã. Târziu, Moise ne-a amintit iarãºi de Dumnezeu. Dumnezeu unul ºi numai unul. Unii au auzit, alþii nu... Despre existenþa unui singur principiu, un principiu al unitãþii, probabil al unitãþii chiar în Divinitatea personajului biblic, ne-a vorbit ºi Talles, un trimis tot de sus, însã, iarãºi, pe o ureche ne-a intrat ºi pe alta ne-a ieºit. La fel s-a întâmplat ºi când Issus ne-a propovãduit dragostea ca ºi cale de întoarcere în Unul. ªi dacã tot s-a întâmplat la fel, strigãtul nostru de acum, ,,Eli, Eli, lama sabahtani’’, se izbeºte de porþile cerului apoi se întoarce, Apocalipsã, foc ºi furtunã, pentru un alt început. ,,Pune-L, domnule, pe Dumnezeu în capul mesei, ºi-ai sã vezi cã omenirea capãtã sens!” – ne-a amintit ºi Þuþea, cã doar Îl cunoscuse în puºcãriile comuniste. Dar te pui
actualitatea literarã 5
prozã Fragment din romanul cu acelaºi nume
cu omul? Omul, în general, cã noi, femeile, nici pomenealã. Poþi sã ne pui pe Dumnezeu în poalã ºi umplem lumea spunând cã ne-am pupa, la propriu, cu dracu! Mda! Un alt fel de scenariu! Parcã mai pe înþelesul oricui, decât chestiunea ce þine de conceptualizare, filosofie... Nu? Spuneþi ºi dumneavoastrã! ,,Lasã-ne, domniþã, cu bazaconiile! Întorci lumea cu josul în sus, dupã cum þi se nãzare ºi... Ce, Doamne, iartã-mã, cã doar nu suntem toþi niºte proºti! În plus, altceva ne-a spus popa în bisericã!”-m-au certat deodatã toþi cei ce-i port în mine. - Pãi atunci sã o iau altfel. Sã simplific totul ºi vã spun simplu povestea mea, cât încã mã mai simt în stare sã povestesc ºi sã mã las povestitã. Mda! Atunci uite cum facem: eu vorbesc, voi ascultaþi, apoi retrãiþi cuvântul. Bine? Da! E, atunci aflaþi cã numele meu e Sara. Nu am idee dacã are ceva comun cu cel Biblic sau am ceva sânge de evreu în mine. Mi-am dat seama cã mã cheamã aºa dupã cum mã striga bunica. În consecinþã, târziu, când deja conºtientizasem câte ceva din jurul meu. Ce bine era sã mã fii þinut minte din clipa în care am crãpat ochii! Vã spuneam ca ºi poetul: ,,Am zãrit luminã pe pãmânt/ ªi m-am nãscut si eu/ Sã vãd ce mai faceþi/Sãnãtoºi? Voinici?/Cum o mai duceþi cu fericirea?” Apropo: ,,Sãnãtoºi? Voinici?”(....) ªi eu la fel: aºa ºi aºa, ca fiecare. Dar sã revin. Sara, ºi nu ºtiu dacã am ceva gene de evreu. Asta în condiþiile în care avem în vedere cã neamurile s-au corcit ºi nu mergem pe o linie strictã cu începuturile din Adam ºi Eva. În plus, nu mi-am cunoscut tatãl. Mama nu mi-a vorbit niciodatã despre el. Ce-i drept, nici eu nu am întrebat-o câtã vreme mi s-a pãrut mai interesant sã cred cã sunt, ca Mântuitorul, opera Duhului Sfânt. Atunci însã de ce nu mi-au pus numele Issa? E, de ce?! Ce sã o mai lungim?! Nu te poþi tãvãli cu el, cu Duhul Sfânt, dupã poftele inimii, ca apoi sã aduci pe lume, ca pãmântean, copii! Primii ani de viaþã, dupã înþãrcare, i-am petrecut cu bunica, maica Anica, în cãtunul Seculeºtilor, o vãgãunã parcã uitatã de Dumnezeu, între niºte dealuri, de pe care stãteau gata sã cadã peste noi, pãdurile. Mã îndesa zi ºi noapte când cu lapte de caprã, când cu supã de cartofi ºi morcovi pasaþi, când cu... Degeaba întorceam capul! Vream, nu vream, înghiþeam pânã ce vedea ea burtica doldora. Apãsa aºa cu degetul pe ea ca pe o pernã, apoi mã lãsa. Abia târziu, când aveam dinþii ca peria ºi am muºcat-o într-o zi de deget, mi-a mai dat pace. - Fã, acum îþi rup botul!-mi-a reproºat ea. Pãi, eu am grijã sã creºti în rândul lumii, sãnãtoasã ºi frumoasã, iar tu? Sã vinã ºi sã te ia cu ea acolo, în Anglia. Sã scap odatã de tine! ªi-atunci sã te vãd! Ce-ai sã-mi mai duci tu dorul! ªi mie ºi la tot. - Eee! -am ripostat eu ºi am scos limbuþa. Parcã þie n-o sã-þi fie! - Pãi, da, dar ºi cu plecatul ãsta nu e aºa dupã capul tãu?! -o întorcea ea în timp ce mã privea ca pe o gâzã neputincioasã. Mã ruºinam, priveam în pãmânt ºi mã aºezam cu faþa spre colþul camerei. - Uite, de-aia nu mai pot eu! Cã te-ai bosumflat tu! O sã-mi fac o nuia! Mãcar sã ai de ce lãsa botul! În plus, joarda îmblânzeºte... - Pânã ai sã o faci, eu sunt departe. Îmi iau bocceluþa ºi plec. - Vezi sã nu-þi uiþi pampãrºii! Fatã mare ºi face pe ea, noaptea, în pat. Am sã te fac de râs în sat! - Da? Pãi atunci ºi eu am sã spun oamenilor cã asearã ai tras un pârþ... încât s-au speriat ºi purecii din saltea. - Ptiu! Batã-te sã te batã! Pãi tu ai vârsta mea? - Am, nu am, asta e! Trebuie sã recunoºti cã m-am þinut de nas ºi cã nu mai puteam respira. - I-auzi afurisita! Iar eu mai sã jur cã ea, cu degetul în gurã, dormea... - Mai? Ce e ãla mai? - Mai e mai! În cazul de faþã, aproape... - Mai, aproape? - Fã, uite ce! Nu mã lua tu pe mine la întrebãri câtã vreme nu þi s-a uscat bine nici mãcar buricul! - A, deci nu ºtii? Pãi ºi cu asta am sã te fac de râsul lumii! - Bine cã eºti tu deºteaptã! - ,,Deºteaptã ºi frumoasã! Nu ca hârca de mã-ta mare!’’ - Aºa mi-a zis moº Gheorghe ieri. - Cine, fã? - Moº Gheorghe. Cel din spatele casei. - I-auzi al dracu de hodorog?! Hârcã e hoaºca de nevastã-sa. Nu eu! Într-o zi, am sã-i sparg capul cu mãciuca. - Aoleo, ce o sã-l mai doarã! ªi e ºi el bãtrân. Cu nuiaua nu se poate? - Joarda e pentru curul tãu. Cã doar þi-am spus. - Ai fi zis, dar eu sunt micã ºi nu þin minte... - Uite, aici ne-asemãnãm! Numai cã eu sunt eu ºi tu eºti tu! - Da? - Da! - Pãi da, sigur, aºa gândeam ºi eu! Cã doar eu sunt copil, nu cum zicea moº Gheorghe cã eºti dumneata. Spune-mi mie ce e aia hârcã? - Fã, o sã îþi tai limba! - Hai, îmi spui? - Taci, cã mã iau cu bãþul ãsta dupã tine ºi-þi rup picioarele! - Hârcã e... - Hârca e ce e! - Nu, hârca e mamaie... - Da? E, las‘ cã pun eu, la noapte, joimãrica pe tine! - Mã pãcãleºti! Doar mã sperii când cu popa, când cu ea. Bunica!... - Ia zii, ce mai vrei? - Mi-e dor de mami ºi-mi vine sã plâng. - Ehe, acum ºi cu tine! Vezi, de-aia nu are ursul coadã! Mai puneþi pofta în cui, cã nu am de unde sã o iau. Acum o fi la Londra, iar dacã mã gândesc, îmi vine ºi mie sã plâng – a lãcrimat ea înaintea mea. - Of, iar cu... Hai, gata, nu mai zmiorcãi ca o babã pãcãlitã de vulpe – i-am repetat eu expresiile cu care ea îmi ºtergea lacimile de fiecare datã. - Ursul, fatã! Dar degeaba spun! Cã dacã mã asculta ea, fata mea, pe mine... - ªtiu! Nu mai eram nici eu ºi nici lacrimi ºi suspine. - Ba, tu, da, cã eºti îngeraºul meu pe care mi l-a dat Dumnezeu. - Înger, îngeraºul meu/Ce mi te-a dat Dumnezeu/Eu sunt mic/Tu fã-mã mare/ Eu sunt slab/ tu fã-mã tare/De tot rãul mã fereºte/ ªi de rele mã pãzeºte.
Maria NIÞU
Oamenii curcubeului Pesemne a plouat, dacã se arcuieºte un curcubeu în spãrtura ca de fereastrã dintre zidul blocului ºi macaraua rãmasã de ani de zile de la reconstrucþii. Ies din bârlogul meu ca o cârtiþã zãludã. Îmi pun la ochi un bandaj mov, în rãstimpul cât sã-mi scot ochelarii protectori. Nu ºtiu cât îmi mai poate orbi ochii miopi soarele ãsta nici de primãvarã, nici de toamnã, de un timp fãrã anotimpuri. Pe barcodul de la scara blocului, afiºajul de la administrator, scrie cã dupã programul de ploaie, în loc de þevi reparate pe la conducte, se va acorda ca bonus pentru stoicismul cu care s-a suportat ploaia, un timp de curcubeu, cu centralã proprie de cãldurã, bucurie. S-a dat liber de la centru scurgerilor de cãldurã pe unde s-o nimeri. Se spune cã aduce noroc curcubeul, când îl vezi, „l’arc-en-soleil”, chiar dacã fantasmagoria coloratã e arcuitã peste te miri ce bolþari ºi cãrãmizi ºtirbe de la demolãri. Prinsã ca-ntr-un insectar între pereþii-zãbrele ai camerei de cãmin – colivie de lux dintr-un bloc înghesuit între alte cutii de chibrituri, pe fereastrã vãd maiestuos un zid zgrunþuit ºi balconul închis al vecinului. Când plouã, mai deschid fereastra, supapã spre aerul rãcoros de ploaie, nimic mai mult. Ar trebui sã am gât de girafã ca sã-mi pot scoate capul afarã, cât sã-mi spãl faþa ori sã-mi frãgezesc pãrul cu apã de ploaie. Uneori, mai plecam aiurea pe strãzi, ca sã vãd un curcubeu. Mã bucuram sã calc în bãlþi, sã învârt umbrela alãturi de umãr, iar nimic mai mult. Am rãmas de fiecare datã doar cu ochii-n soare, spre cer umed de promisiune de curcubeu. De parcã soarele m-ar fi pedepsit pentru ceva. Ceva pentru care nu meritam curcubeul. ªi-mi plecam vinovat capul, într-o culpabilitate confuzã. Nici când eram la þarã ºi ieºeam în largul grãdinii, nu vedeam curcubeul. Pesemne tuºa asta de penel, sprânceanã coloratã pe cer, e un privilegiu doar pentru inocenþi ºi pentru oamenii buni. Ori poate nu, e acelaºi hatâr pentru toþi, hazardul de fapt nu alege oamenii curcubeului. Plesneala asta coloratã îi nimereºte în acel loc ºi-i pocneºte aºa în moalele capului, fãrã sã ºtie de unde vine blagoslovenia ºi cine îl meritã de fapt dintre toþi acei oameni de pe stradã. Ne naºtem înveliþi în culoare, ca o pupã de larvã, o omidã în gogoaºa ei din frunzã de dud, convieþuim se pare tot în culoare, ca o scamã într-un covor de lânã cu atâtea desene de covor, pe care nu le vedem, nici când se fãrâmiþeazã mâncat de molii, trãim în culoare, pânzã de pãianjen în jurul nostru din culori sãnãtoase ºi culori bolnave... Ca în final, sã murim în culoare, fiecare chakrã - un donjon de culoare ce-ºi marcheazã teritoriul ca un buldog hulpav . Singura mea culoare sãnãtoasã, rumenã în obraji rubiconzi, a fost culoarea din înserarea de 29 decembrie, când m-am nãscut în zãpadã, pe drumul spre maternitate. Acum rotula genunchiului meu e verde mlãºtinos de reumatism poliartritic, încheietura braþului e maro închis ca un gândac de bucãtãrie, dolofan, doldora de sãnãtatea lui, nu a mea... Aura spectralã a corpului meu a rãmas timidã în tocul uºii, ca un afiº desprins în colþuri, ori ca un pocãit care nu-ndrãzneºte sã se uite la TV, pentru cã nu are voie. Când tu vezi ”lumea în roz” ori „eºti roºu de mânie”, „negru de supãrare”, ºi „verde de invidie”, îþi cânt de ”inimã albastrã”, cu lacrimi în buchet de violete de Parma, lerui–ler... Cum ar fi un univers monocrom?! Nimic nu poate fi în afara culorilor, haine colorate, pereþii caselor cu tapet, faþa de masã, perdelele, covorul, perna, florile... Curcubeul s-a prelins în naturã ca un ulei mistic de miruit suflete. E jurãmântul lui Dumnezeu, promisiunea dupã potop, fãcutã lui Noe, sãrut peste jertfa lui, arcuit peste pãmânt întru nedistrugere. Autocarul rula implacabil pe drumul indiferent ºi el la denivelãrile mele de teren. De o parte ºi de alta, dincolo de glasvandurile sale, îmi derula peliculele peisajelor, ca la un maraton paralel cu privirile mele. Plouase. Femeia de alãturi se uitã pe geam într-o doarã: „uite curcubeul!” L-a monopolizat în culoarul privirilor sale. Mã priveºte batjocoritor: „Cum, n-ai mai vãzut un curcubeu? Dar e ceva atât de banal!”. Închide apoi iar ochii, moþãind de lentoarea drumului.
Antoaneta TURDA
6 actualitatea literarã
conexiuni
nr.12 n septembrie 2011
Cãlin Andrei Mihãilescu ºi neliniºtile omului pixelat
Recent, o apariþie editorialã mi-a atras atenþia chiar prin titlu : Fear! Dar, uitându-mã la autor (Cãlin Andrei Mihãilescu), Happy New Fear nu am apucat sã mã mir întrucât eram familiarizatã cu stilul sãu de la lectura volumului Antropomorfina. ªtiindu-l aºadar din acel moment al lecturii ºi reuºind sã-l vãd în carne ºi oase în nordicul meu oraº natal, Baia Mare, dupã vreo patru ani de când citisem acel volum, am parcurs cartea cu frenezia cititorului care citeºte nu doar cu o inerentã curiozitate ci ºi cu bucuria enormã cã are ocazia sã savureze o limbã românã unicã ce poartã marca Cãlin Andrei Mihãilescu. Parcurgând filele cãrþii am conºtientizat destul de repede cã mã aflu în faþa omului secolului XXI, adicã rob al calculatorului ºi ca atare pixelat pânã în mãduva oaselor, ipostazele în care acesta este metamorfozat, în funcþie de spaþiu geografic, dându-i, totuºi, o oarecare individualitate în globalizarea generalã. Scrisã în bunã tradiþie caragialeanã, care se face simþitã mai ales atunci când e vorba de spaþiu românesc, cartea compusã din cinci pãrþi, prin simbolistica numãrului, dezvãluie chiar de la început, spiritul liber împãtimit de cãlãtorie ºi de bucuria cunoaºterii oamenilor de cãtre autorul care, în periplul sãu lumesc, traverseazã spaþiile pline de mister ale Terrei. Când grav, când ironic, ºugubãþul Cãlin Andrei Mihãilescu circulã prin lume râzând în englezã tocmai în Turcia, aproape de locul care e “butoniera cu care se încheie Europa ºi se deschide Asia”, amintindu-ºi în acel loc de “mahalalele psihanalitice ale Parisului” deºi în urechi îi suna muzica lui Goran Bregovici. Însoþindu-l pretutindeni, spiritul ludic îi e de un real folos a privi senin lucruri grave ce pornesc din propria þarã “europsitã” în care antropormofina e un drog absolut obligatoriu pentru “opi (ni)omana populaþie a unei þãri triste, pline de humor” (umor negru ce aminteºte de mecanismele distopiei lui George Orwell, O mie nouã sute optzeci ºi patru patru) ajungând în toate colþurile lumii în care trãiesc români ce duc cu ei, oriunde s-ar afla, aceleaºi obiceiuri, mai mult rele decât bune, aºa cum bine dar cu mult amar e dovedind în eseul Bãieþi buni din TToronto oronto (cap â. A fi (rom ân) (român) ân). Desigur însã cã imaginea României ºi a românilor de pretutindeni nu e totuºi
n Mircea ANGHEL
La adio tu MOTTO: ”T ot ceea ce nu nu þi-am putut spune,/ Din pricina ”Tot ot ceea ce s-a adunat noaptea în jurul nostru/ atâtor ziduri, / TTot Trebuie cu luare aminte s-asculþi,/ Când voi mai rãmâne din mine/ doar eu eu,, ascuns ochilor tãi.” (Louis Guillame) De cum a venit din Germania, deºi era trecutã de prima tinereþe, am pus ochii pe ea, fãcând o adevãratã pasiune. A fost ceea ce se numeºte dragoste la prima vedere. Fãrã a sta mult pe gânduri, cu un curaj nebun, pe care numai pasiunea þi-l poate da, am cerut-o imediat. Am dus-o la mine acasã. Avea niºte forme armonioase, un ºezut frumos reliefat de parcã ar fi fost o sculpturã din cele bine fãcute, docilã, deloc vorbãreaþã, vorbea doar prin supuºenia sa, modestã, mã suporta chiar ºi atunci când, peste ea fiind, gâfâiam uneori din cauza efortului susþinut, cãci, deh, nici eu nu mai sunt chiar aºa de tânãr! Nu ºtiu de ce, dar când vreau sã o caracterizez, cuvintele par descãrcate de sens, neputincioase, deºi le-am biciuit foarte tare, pentru a da totul din ele. Nu m-au ascultat. Foarte repede am devenit un cuplu de invidiat. Aproape cã eram de nedespãrþit. Ieºeam împreunã la cumpãrãturi, la plimbare. Nu de puþine ori mergeam chiar ºi la serviciu împreunã. Ce mai? Era un fel de simbiozã perfectã, dacã se poate spune aºa. Ani de zile am trãit într-o armonie desãvârºitã ºi se pãrea cã nimeni nu ne va putea despãrþi vreodatã, pânã când mâna destinului a rãpit-o de lângã mine, sau mai exact mâna unui hoþ. Era o noapte frumoasã, de iarnã, când un om fãrã suflet a pus mâna pe ea ºi dusã a fost! Aºa a luat sfârºit frumoasa poveste de dragoste dintre mine ºi bicicleta mea germanã de la second-hand. Acum am ajuns la adio tu. Vroiam sã-þi spun la revedere, draga mea bicicletã, dar sunt sigur cã poliþia, cãreia iam cerut sprijinul, are probleme mult mai importante de rezolvat, cum ar fi amendarea unei babe care vinde seminþe, sau care umblã neîmbãlsãmatã pe stradã creând o atmosferã socialã greu de suportat. Deci, adio tu!, sau poate, cine ºtie?, drumurile noastre toate se vor întâlni odatã. Stau în banca mea ºi mai sper.
tendenþioasã ci una foarte realã, arãtatã cu degetul nu din maliþie, ci din dorinþa de a îndrepta lucrurile care nu par frumoase decât atunci când se vãd greu, ca prin ceaþã, aºa cum apare imaginea luminoasã a Aneimaria Beligan din îndepãrtatul Melbourne, în eseul Melbourne printre picãturi (cap. á P-ici, pe colo). Indiferent dacã e vãzutã dinãuntru sau dinafarã, România stârneºte o avalanºã de dileme (multitudinea lor fiind parcã paradoxalã cu spaþiul ºi densitatea populaþiei extrem de mici raportate la alte þãri) cea mai gravã fiind cea identitarã. Atacatã frontal, fãrã menajamente chiar în primul capitol, chestiunea pare a fi, la prima vedere, de-a râsu’plânsu’, ca orice lucru la români, dar privitã mai în adâncime, e într-adevãr gravã, punând un mare semn de întrebare: „este identitatea româneascã o eternã esenþã sau o alcãtuire unicã de feluri de a fi care acumuleazã ºi, poate, se schimbã oleacã în timp?” Eterna problemã a dualitãþii româneºti ridicã problema influenþei lãsate de toþi cei care s-au perindat pe aceste meleaguri de-a lungul timpului, ultima influenþã mentalã puternicã asupra poporului român fiind cea americanã, care vine peste un neam care a luat mereu în derîdere totul, chiar ºi crimele comise la nivel înalt, cum a fost cea a prim-ministrului Armand Cãlinescu. Bizar prin structura lui, poporul român nu putea avea decât o limbã pe mãsurã, pe care Cãlin Andrei Mihãilescu o exploateazã la maxim, mai ales prin folosirea calamburului care dã o savoare deosebitã lecturii. Folosind cu voluptate toate resursele limbii române, o face cu o imensã admiraþie nu doar pentru valenþele sale ci ºi pentru forþa doveditã prin vremi în a rezista „tsunamiurilor de falºi strãmoºi care aduceau ... luminã de la rãsãrit”. Tot de la Rãsãrit a venit, imediat dupã încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial, urgia comunistã care a a fãcut celebre prin închisorile lor, câteva repere geografice româneºti printre care ºi SighetulMarmaþiei, numit în carte Sighetto, loc considerat „maºinãria de mãcinat elitele României interbelice” . Pãtrunderea în arealul românesc este fãcutã cu neiertarea, aºa cum am spus, a orgiilor trecutului dar ºi a veºnicei prostii care pluteºte peste aceste plaiuri balcanice, revelatoare în acest sens fiind eseurile Kafkaracal Kafkaracal, Buclucureºti. Spiritul justiþiar nu îl pãrãseºte pe autor nici când pãrãseºte spaþiul natal, fiind la fel de critic ºi cu marile puteri pe
care nu le cruþã deloc aºa cum o demonstreazã excelent în Fascinaþiile Unite ale Americii (unde cu o maliþie justã remarcã, la un moment dat, cã „fãrã duºmani, America e la baba oarba”), Brânzã, viezure, OZN, Bomba cu iraniu, Laptopiseþ, acest din urmã eseu raportând România la lume ºi invers într-un subtil joc al naraþiunii care înnoadã pe firul sãu semnele globalizãrii, temã predilectã nu doar pentru studiul sociologilor ci ºi pentru Cãlin Andrei Mihãilescu, românul care penduleazã între România ºi Canada, douã þãri aflate la polul opus al mentalitãþilor ºi obiceiurilor. Pendularea între douã lumi: cea rãsãriteanã ºi cea apuseanã ridicã inevitabile dileme ca cea a pãtrunderii culturii þãrilor mici, cum e România, în marile þãri cu tradiþie culturalã sau în mentalitatea zgomotoasã a americanilor. Întrebãrile de tot felul, care fug concentric, pornind când de la individ spre societate, când invers, fie cã îºi gãsesc rãspuns, fie cã nu, duc toate, inevitabil, la aceeaºi concluzie ºi anume cã “Omul e fisura tuturor lucrurilor”, adevãr demonstrat de istoria omenirii. Plimându-se prin “lumea cât un ºvaiþer” autorul canadian de sorginte românã, care scrie în câteva limbi, studiazã lumea care îi iese în cale fãrã prejudecãþi, arãtând cu degetul, fãrã sfialã, tot ce îl deranjeazã. Drumurile pe întreg mapamondul sunt pentru autor nu doar ocazii de cunoaºtere ºi autocunoaºtere, ci ºi prilejuri de a compara culturi ºi, dupã concluziile trase, de a medita în stil foarte personal, pe marginea istoriei reprezentate prin constatãri ºi prin intermediul unei galerii de personaje compusã din personalitãþi din toate timpurile în care stau nestingheriþi, unul lângã altul, “Marx, care era mai mult hocheist decât proletar…”, Heraclit, Paolo Coelho, Vlad Þepeº ºi mulþi alþii care au pus, într-un fel sau altul, sarea ºi piperul în oala imensã a omenirii, care mereu a mãrºãluit în ritmul ei, neînvãþând niciodatã din greºelile pe care tot ea le-a plãtit, acest paradox fiind de fapt scheletul pe care se bazeazã volumul lui Cãlin Andrei Mihãilescu, scriitorul care este mereu aºteptat în peisajul literar românesc mai ales pentru felul în care ºtie sã transforme tristeþea în ludic. Având curajul sã scrie în istericul secol al XXI-lea, când „laptopiseþul” ne acapareazã pe toþi încercând sã striveascã cartea, temerarul scriitor româno-canadian lasã în urma sa acest volum care încã mai are puterea sã incite la lecturã.
LANSARE MOSARI: Lumea în oglindã În miezul unei zile ce se anunþase înnoratã ºi vântoasã (dar s-a dovedit blajin-însoritã), ajungem la MNLR, unde se va lansa cartea unui G. Mosari, scriitor din Israel, despre care, sincer sã fiu, nu auzisem. Dar invitaþia Aurei Christi, editoarea mea, e invitaþie ºi nu eludez faptul cã Lidia are de susþinut un micro-recital Blaga, la sfârºit. Se adunã lumea în Rotonda MNLR, semn bun, echipa de la TV Cultural s-a prezentat, îl acroºazã pe autor pentru un scurt interviu, în hol, dupã obicei. Vãd un domn pe cât de înalt tot pe-atât de filiform, probabil septuagenar sau ºi mai mult de-atât, însã nedându-se bãtut. ªi lansarea este declanºatã de Aura Christi, care ne anunþã câteva evenimente editoriale pentru începutul de toamnã: noul roman al lui Nicolae Breban, Singura cale, pe care îl vede în simetrie cu Bunavestire. O istorie a cinematografiei româneºti, de peste 1000 pagini, de Cãlin Cãliman, o carte despre Cioran de Mara Magda Maftei, un almanah Contemporanul la 130 ani de la apariþie, alte titluri incitante. Îi dã cuvântul lui Rãzvan Voncu, care a scris despre unele cãrþi de-ale autorului G.M., cunoscut bine ºi ca persoanã care nu s-a dat în lãturi sã ajute pe oricine a avut nevoie, la greu. ªi fapt este cã prea rar mi-a fost dat sã aud o prezentare mai plinã de simpatie faþã de un autor care a cãlãtorit mult ºi a scris despre lucrurile simple, cu umor ºi nu doar atât, ci cu omeneascã înþelegere - ºi fãrã pic de parapon. Urmeazã Nicolae Breban, care porneºte de la o referire a lui RV cu privire la lumea de netrãit a lui Cioran. Spune cã, dimpotrivã, cunoscându-l pe rãºinãreanul aciuat la Paris, a fost surprins sã constate cã era un om plin de tonus vital, deºi timid în fond, cu mult haz ºi în toate un bonviveur, iar nicidecum posacul filosof negativist. Poate în tinereþe fusese mai vehement... De aici NB ajunge sã spunã cã, ocupându-se mai recent de aspecte ale miºcãrii legionare, i s-a reproºat cã ar fi pro-legionar; ceva mai devreme Aura Christi se mirase cã a fost catalogatã drept antisemitã. De unde pânã unde?! De un domn care pânã de curând avusese rubricã la Contemporanul... Spune NB: Dacã îi taxãm fãrã diferenþiere pe naziºti, fasciºti ºi pe legionari drept criminali, e semn cã nu dorim sã înþelegem vremurile pe care le-am trãit noi ºi pãrinþii noºtri. ªi urmeazã o disertaþie pe tema celor doi fraþi biblici Moise-Aaron, se ºtie cã acesta din urmã, în absenþa fratelui urcat sã primeascã Tablele legii, i-a îndemnat pe evreii fugiþi din exil sã revinã la cultul viþelului de aur; apoi despre Caiafa, despre Iuda... În final, autorul lansat astãzi, revenind la cele lumeºti, simple, spune cã a cãlãtorit mult, a vãzut multe, a scris mii de romane, însã strãduinduse sã le aducã la dimensiunea de 6-8 pagini, din care a scris pânã la Concursul de poezie purtând numele marelui poet Grigore Vieru se desfãºoarã urmã 2 pagini sau chiar una singurã. Ne vorbeºte despre situaþia în cadrulFestivalului Internaþional de Poezie „Grigore Vieru”, editia a III-a, Asociaþiei scriitorilor de limbã românã din Israel, al cãrei preºedinte care va avea loc în perioada 26-29 octombrie 2011 la Chiºinãu ºi Iaºi, în este. Cam 60 de membri, desigur nu toþi de înaltã valoare. Însã în organizarea Asociaþiei Culturale FEED BACK Iaºi, în parteneriat cu Primãria Iaºi, Israel existã un cult al limbii române, se scrie cu o acurateþe care la Primãria Chiºinãu, Ministerul Culturii, Editura „Princeps Edit”, Muzeul Literaturii noi a cam fost trãdatã. κi publicã lucrãrile în România, la preþuri de 2- Române Iaºi. Concursul îºi propune descoperirea ºi sprijinirea tinerilor poeþi de 3 ori mai mari decât cele din Israel. ªi nu se bucurã de atenþia doritã/ limbã românã din România, Republica Moldova ºi din toatã diaspora. Pot participa tineri poeþi pânã la 30 de ani, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din meritatã din partea criticii literare din þarã. sau ai altor uniuni de creaþie ºi care nu au volume individuale publicate. La finalul lansãrii, Lidia Lazu desfatã asistenþa cu un România Manuscrisele, constând într-un volum de autor care nu trebuie sã depãºeascã microrecital din lirica lui Lucian Blaga, în românã, francezã ºi 100 pagini, scrise pe computer, corp 14, în douã exemplare, se vor trimite pe englezã, prinse într-o monturã de improvizaþii vocale care o adresa: Asociaþia Culturalã FEED BACK Iaºi, Str Str.. Pãcurari nr 4, Cod 700115, singularizeazã printre recitatorii, actorii ºi interpreþii de la noi. Iaºi, jud. Iaºi, pânã la data de 15 octombrie a.c. a.c., data poºtei. Aplauze pentru toþi, cãrþi la discreþia asistenþei, cu autograful Lucrãrile se vor juriza dupã unmotto la propria alegere a concurentului ºi care prea amabilului G. Mosari, o prestaþie de o sinceritate ºi un va fi trecut pe plicul de pus la poºtã ºi pe fiecare paginã prezentatã în concurs. Lucrãrile vor fi însoþite de un plic închis ce se va introduce în plicul mare cu omenesc realmente impresionante, cuceritoare. În salã am remarcat numeroºi confraþi de suferinþã literarã: Tatiana lucrãrile ºi va purta acelaºi motto, iar înãuntru datele personale ale concurentului: Rãdulescu, Simona Cioculescu, Passionaria Stoicescu, Simona numele, data naºterii, profesia, adresa exactã, telefonul, e-mailul ºi o scurtã Grazia-Dima, Claudia Voiculescu, Toma George Maiorescu, Petru prezentare a activitãþii literare. Pe plicul mare, în loc de numele ºi adresa se va trece doar motto-ul. Juriul, format din personalitãþi marcante Solonaru, Andana Cãlinescu, Doina Teþcu, Lactanþia Iordan- concurentului ale literaturii din România ºi Republica Moldova , va acorda urmãtoarele premii: Constantinescu, Ion Filipoiu, Cãlin Cãliman. De la Radio România n Marele Premiu „Grigore Vieru”- constînd în publicarea volumului în 300 Internaþional, dra Simona Constantin. Dan Vatamaniuc, exemplare n Premiul I - 500 lei n Premiul II – 400 lei; n Premiul III – 300 lei. fotoreporterul frenetic, la concurenþã cu subsemnatul, lucrând la 4 n 1 Menþiune – 200 lei. La acestea se vor adãuga premiile unor importante mâini: foto ºi filmare. Sãnãtoºi sã fim! reviste literare din România ºi Republica Moldova. Grupajele de poeme premiate Devotat, Ion LAZU vor fi publicate în Cartea festivalului.
n Concursul Internaþional de Poezie „Grigore VVieru” ieru”
nr.12 n septembrie 2011
Petruþ Pârvescu Mãrturia pãpãdiei motto: „Eu sunt singurãtatea devenitã Om” (Nietzsche (Nietzsche)
cobor pe scara de serviciu a zilei urmãtoare un strãin în propria-mi piele (temniþã ºi temnicer dupã ce-am înghiþit cheia) îmi vine sã înjur sã blestem (dar unde sã pun oare blestemul) clipa în care am dat buzna în cancelaria domniºoarei universale mai la stânga (c. a. p-ul ºi biserica satului) mai la dreapta (disfuncþionalitãþi ale memoriei regresive) centrul de greutate la 2 m în pãmânt înaintez hotãrât pãtrund adânc în lama oglinzii un coridor lung ciupit de vãrsat umed nevertebrat cu mii de pasãri mici multicolore în colivii de aur zburând prin carnea lor fragedã aburindã pânã la cer
mãsurãm o DIMENSIUNE mereu ACEEAªI (.) cu înverºunare pânã la lacrima duioasã pândim încordaþi lama albastrã a securii în aer cãlãul plictisit asudând deasupra butucului verde altoim veacul cu priceperi mãrunte capul într-o parte (o cãpãþânã de varzã muratã) burta într-o parte (cu toate mãruntaiele grãmadã) degetele numãrându-se cu-nfrigurare pe la spate sunt TOATE unu doi trei cinci ºapte ZECE cu toate zece Fericitule doar ochiul un mugur zemos voluptuos trage fermoarul pustieºte totul
meritã toate acestea osteneala te ridici în genunchi cu mâna streaºinã peste obloane de frunze multicolore vezi ºiruri lungi de gânduri cum se strecoarã în afarã amide cleioase deasupra copacului în grãdina omului vino cu mine sã-þi arãt ºi te ia viaþa de mânã ca pe o pãpuºã de gumã uite asta e fereastra asta e uºa pragul bine þii minte ograda pârleazul ºi poarta reþii priveºte de acolo începe CÂMPIA (o realitate mai puternicã decât visul) copia unor entitãþi la care tu nu ai luat încã parte închipuieºte-Þi (dar din ce) interiorul unor nesfârºite ademeniri o peºterã sãpatã adânc în aerul umed pulsând în afarã dar n-avem timp sã mergem mai departe vezi un deal o potecã albã ºerpuitoare o uliþã douã rãsucite-ntr-un cãlcâi de rouã o piatrã uºoarã o fântânã de searã o frunzã un cal un câine un pom o pasãre-n zbor tãind ochiul uºor un Om (ai grijã!) ooo Un OOO un ooo un GATA AJUNGE eºti LIBER sã ªTII (liber liber!.. gândeºti) ºi îþi dã drumul la mânã Liber Liber Liber prin viaþa toatã
3. ca frunza arþarului la marginea pãdurii împingând cu degetul aerul stratificat ca o suliþã de luminã ecoul înfipt adânc în omoplatul umbrei aduc mãrturia pãpãdiei înaintez uºor întotdeauna cu grijã printre galactice lumi minerale unele percepute de firul de iarbã altele nu ca ºi umbra mea de altfel
4. nu ºtiu de ce dar simt secolul XXI cum moare cum putrezeºte de-am picioare ca floarea soarelui uitatã pe câmp toamna târziu neculeasã ºi-n aerul de primãvarã mirosul urcã pânã deasupra gurii ce satisfacþie mãreaþã pe bulevardul victoriei proprietãþi bogate cincinale adaugã statisticilor culoare uraaa Uraaa uraaa sub falduri strãlucitoare trece noaptea pe uliþa conºtiinþei tutelare privim mãreþe atelaje descriptive
un zaþ enorm de mulþumire freamãtã pe bulevardul victoriei efluvii genetice din bantustanele îndestulãrii (bogatã complexã ºi diversã este fresca sub care ni se înfãþiºeazã realitatea semnul nostru biped ilustrând preocupãrile atitudinile fizice chimice ºi psyhice în legãturã cu mersul treburilor atât dinãuntru cât ºi dinafarã cum ar fi zis cei vechi)
6.
stau ºi contemplu acest echilibru frenetic bile ºi cuburi linii ºi plane gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri obiective
2.
între douã apusuri trece gloria lumii între douã rãsãrituri muncã ºi somn
sic tranzit gloria mundi!
1.
între brazde de carne aburind veselii amorþite sclipesc în soare dogoritor
actualitatea literarã 7
invitatul revistei
cum înainteazã falnice în urma noastrã rostogolindu-se privim prin hubloul de cearã al zilei urmãtoare trupul acesta de galã (ca o fiarã dresatã) cum înainteazã tãcut cu pãdure cu tot spre câmpie ºi nu ne dumirim îndeajuns niciodatã ne îngrãmãdim în zi ca rufele murdare într-un coº de nuiele „la o maternitate a gândirii” ca în faþa unor porþi ademenitoare plãvanii instinctelor ne mirosim ca vitele sudoarea braþelor noastre alungite a organelor mute a vorbelor stãtute ne mirãm îndelung ca paiele ude în ieslea mântuitorului ºi nu ne dumirim poate ar trebui o aproximare a tãcerilor prin fluviul ce uneºte aceste maluri o iluminare a peºterii (pentru scrijelirea pereþilor frate nu ajung toate cuvintele noastre obosite) câmpia (ne dãm cu pãrerea) poate ar trebui lãsatã câteva milenii pârloagã (pentru regenerare nu ajung toate excrementele lumii) sã disecãm sã nivelãm sã implantãm firicele de aer în plãmânii de gumã ai planetei bãiete încã un rând cã tare ne mai plictisim pe întunericul acesta TOARNÃ sã se facã luminã prin toate crãpãturile pielii scârþâie cãruþa obositã din toate încheieturile ei de lemn minunate poheþii vãd poheþii suferã ºi se bucurã ca niºte copii orfani când vãd jucãria ei cer ºi altora sã vadã ce vãd ei de acolo de jos din fundul gropii lazãre tu treci mereu printre noi ioane cu capul în mânã ca pe-o târzie ofrandã
din loc în loc uºi întredeschise prin care ne privesc obiecte ºi cifre lungi rafturi ºi sertare lucioase cu dinþii mãcinaþi ce de chestii domnule (îþi vine sã râzi sã te bucuri s-o iei de la capãt) ace brice cuie ºi… (o de ce aºa departe!) vieþile noastre morþile noastre fiºate adnotate trase la indigo (alb negru gri sau maro) calcule numere ºi multe altele pe care nu le înþeleg nici acum
7. lume lume ºi iar lume soro lume veniþi haideþi sã vedeþi pe taraba amãgirii cum dospesc voluminoase ºi grele icrele negre din burta zilei cum se vinde ºi se cumpãrã viaþa noastrã prietene cum se vând la kilogram la litru la metru ºi la bucatã vise speranþe necazuri ºi bucurii rãzboiul de treizeci ºi ceva de ani tratatul de la verdun cum se pun la cale alianþe ºi intrigi mese rotunde mese pãtrate cuburi ºi sfere cum se vând lubeniþele roºii harbujeii pepenii galbeni hegel ºi kant nietzsche ºi hamlet baudelaire einstein ºi sancho aleluia aleluia aleluia de trei ori lepãdarea de sine ºi continuãm sã ne vindem þara mama fratele sora ºi continuãm sã cumpãrãm ºtirul ºi loboda þigãri blugi adidaºi chiloþi ºi gumã de mestecat cãrþi ulei votkã iar lângã noi pãianjenul cu mii de picioruºe îºi þese pânza de aur ºi de smarald pe ochii bulbucaþi ai pãpãdiei RECLAMA - sufletul comerþului LOZINCA - sufletul existenþei
5.
cine se teme de concurenþã cine se teme sã facã dragoste cine în faþa plutonului de execuþie cere sã fie legat la ochi sã fie bãtut cu pietre
ziua muncim noaptea dormim dimineaþa o luãm de la capãt covoare ale muþeniei dezmiardã zorii capricii repetabile mass-turbãri imperfecte
ºi au venit/ºi n-au vãzut ºi au vãzut/ºi n-au auzit ºi au auzit/ºi n-au ºtiut apoi trece cineva ºi zice ACEASTA E(ste) LINIªTEA VOASTRÃ !
8 actualitatea literarã
scoaladepoezie ,
sorin lucaci Pr emiul Actualitatea literarã Premiul la Concursul Naþional de Literaturã “Agatha Grigor escu Bacovia” Grigorescu
nr.12 n septembrie 2011
doar vreo bãtrânã trecând prin cimitir îºi înclina capul într-o parte ºi-n alta ºi printre lacrimi suspinã “maicã da’ tânãr s-a dus” în patria mea nimeni nu-ºi plânge poeþii în þara mea lebedele au inimi de porþelan ºi gâturi de mucava îmbrãcate în mãtase neagrã vulpile au picioare de sticlã colorotã ºi berzele aripi de tinichea în þara mea dumnezeu îºi iubeºte poeþii mai mult decât în alte pãrþi ca un tatã binevoitor îi strânge pe toþi lângã el ºi le povesteºte despre mântuire despre mântuirea prin artã în patria mea poeþii mor înainte de vreme
s-a trezit într-o dimineaþã ºi-a plecat
o sã-mi cumpãr oraºul acesta
într-o dimineaþã s-a trezit ºi-a pus cizmele negre de gumã ca aºa se zice pe la noi la cauciuc ºi-a plecat în spatele casei în grãdinã ºi-a scos inima din piept ºi-a aºezat-o pe o bucatã de catifea roºie într-o cutiuþã maronie din lemn de mahon ia, zice, pãstreaz-o pentru când n-oi mai fi o sã ai nevoie, cum sã am grijã de inima ta, îi zic, mi-e fricã, nu ºtiu, zãu, nu ºtiu ce sã fac cu ea ei lasã cã ºtii tu, îþi imaginezi cã e o cutie veche de bijuterii plinã de inele brãþãri ºi alte d-alea ºi când ai nevoie tai o bucãþicã din inimã te duci cu ea la târg la jibou o vinzi ºi mai ai pentru câteva luni te descurci tu, doar ºtii eu am o inimã mare când treci din când în când pe lângã biserica de pe deal mai aprinzi ºi tu o lumânare pentru sufletul meu cum sã am grijã de inima ta, îi zic mi-e fricã, nu ºtiu, zãu, nu ºtiu cum sã mã port cu ea lasã cã te descurci tu, doar te-am învãþat bine apoi a plecat s-a întors dupã o vreme cu prosoape, vase, cãni, icoane mari de-o palmã ºi ce mai era de împãrtit aºa cum se obiºnuieºte pe la noi avea lacrimi în ochi dar se þinea tare de ce tragi tu sã pleci aºa devreme, îi zic la noi acum au înflorit merii se tocmesc cosaºii carele cu fân vor coborî scârþâind pe uliþe de ce tragi sã pleci aºa devreme ºezi blând, îmi zice, nu plec amu’ da’ omu’ trebuie sa fie pregãtit au trecut câteva luni bune de atunci s-a dus sãracu’ în faþa mea pe masa scorojitã acoperitã de o muºama veche stã cutia maronie din lemn de mahon iau cutia sub braþ ºi plec afarã e foarte cald mi se pune un nod în gât ºi înghit cu greu saliva mi se umezesc ochii de lacrimi dar merg mai departe la jibou e târg mare azi
m-am nãscut undeva într-un cãtun în ucraina aproape de Cernãuþi noaptea vorbeam mult în somn dupã ce toatã ziua spãrgeam baloane rozalii de sãpun în urechea bunicului “atcroite cnigu ” þipa mama mereu în timp ce eu citeam “suferinþele tânãrului Werther” îi spuneam cã n-am chef sã-nvãþ ºi cã îl aºtept pe tata pânã-ºi termina borºul de peºte pe vremea aceea aveam mult peºte prutul era aproape ºi plecam împreunã pe ogredina fãceam fotografii la minut cu aparatul tatei smena învãþam câte cinci cuvinte ruseºti pe an aveam o copilãrie fericitã atât de fericitã încât ne ascundeam emoþiile prin hambare stranii mai la vale aveam un lot mare de pãmânt unde cultivam criza de hârtie copiii satului ridicau lângã ºcoalã piramide gigantice din borcanele puse pentru iarnã într-un colþ al casei înconjurat de toate speciile de pisici “canarul începea sã creadã în binefacerile coliviei” într-o zi am primit niºte bani de la tata eram bucuros o sã-mi cumpãr oraºul acesta, îi spuneam o sã vã arãt eu cã o sã-mi cumpãr oraºul e ieftin nu costã decât douã ruble ºi cincizeci e frumos oraºul vãd totul ca-n palmã mi-ar mai trebui o jachetã s-a cam lãsat frigul
poemul manifest sau undeva sus cineva ne citeºte
acolo sus cineva mã citeºte în paradis îngerii ºi-au fabricat biblioteci din lemn de stejar cu furniruri frumos aranjate pe autori pe selecþii de opere omnia prima volume cartonate îmbrãcate în aripi de fluture decorate cu filigran de aur antologii mai mult sau mai puþin colective hi hi! ºi eu care trag nãdejde acum în secolul perfuziei cu bioxid de carbon în patria mea poeþii mor înainte de vreme cã undeva sus cineva mã citeºte cã undeva sus cineva mã iubeºte în patria mea poeþii mor prea devreme cu bucurie cu înfrigurare cu ochiul deosebit de critic cu mult înainte de vreme al îngerului meduzã al îngerului miriapod mor puþin câte puþin pânã li se scurge tot sângele din poezie al îngerului porcuºor de guineea pânã rãmâne poezia ca o supã searbãdã al îngerului labrador al îngerului furnicã nici n-apucã sã-ºi mãnânce amãrâta de pensioarã iluzie mioapã în mintea trezorierului bãncii de vise ºi-ntr-o zi li se cuibãreºte nepoftitã moartea în piept sau în burtã pentru cã aici jos lucrurile stau altfel, prieteni ca un câine zgribulit sub streaºina casei cu totul ºi cu totul altfel ºi aºa tam-nesam începe sã creascã trebuie sã depui eforturi serioase ºi creºte proasta creºte ca un aluat dospind sã ieºi din anonimatul de stârc cenuºiu cu moþ pânã se face una cu pãmântul pânã se face tinã cu picioroange ºi ºãpcãlie de basse-ball ºi nu vrea în ruptul capului sã plece scârba dracului aici jos nimeni nu te ia în serios aici jos nimeni nu te citeºte ºi ne rugãm doar doar o pleca ºi o otrãvim în fiecare dimineaþã cu atât mai puþin sã iubeascã puþin câte puþin îi strecurãm picãturi letale în ceaºca de cafea pãpãdia în delir zborul îngerilor ºi imaginaþia de metal a cuvintelor doar doar o pleca ºi mergem la vraci la babe la þigãnci ghicitoare facem descântece dãm aici jos trebuie musai sa faci parte dintr-o gaºcã de literaþi aici jos poetul strungar cu poemul în menghinã sfârtecat în bobi forþându-l sã stoarcã ultima lacrimã din cuvântul cer dar ea nu ºi nu ultimul þipãt din cuvântul durere ºi din cuvântul metaforã încãpãþânata stã ascunsã ca o cãpuºã în blana ciobãnescului nu are nici o ºansã, vã spun, absolut nici o ºansã ca un chiriaº beþiv într-o garsonierã sordidã poetul pescar cu peºtisorul de aur momealã in inima de zinc a poemului fãrã geamuri fãrã uºi fãrã duºumea fãrã angarale plãtite poetul bucãtar poetul biºniþar în faþã doar cu o sticlã de vodcã pe jumãtate goalã cu poemele frumos agãþate în cârlige de rufe pe taraba unsuroasã stã ºi aºteaptã a doua venire a lui Hristos este si merchandisingul o artã, nu? poetul mãcelar îngropându-ºi faþa în hãlcile cu sânge în patria mea poeþii nu au ce cãuta ºi viniºoare ale poemului doar coþofenele ºi pelicanii îºi gãsesc un loc mai bun vã spun eu nu au nici o ºansã mai jos spre lunca dunãrii aici jos trebuie sã-þi faci loc sã ieºi în lume sã dai din coate îºi vor face o altã patrie doar a lor sã ºopteºti seara rugãciuni în urechea îngerului de tinichea o patrie a poeþilor undeva mai la nord sã faci incantaþii pe cocoaºa albastrã a dromaderului cãlãtor în patria mea poeþii îºi amaneteazã iluziile cãrþile iubitele sã petreci mult timp în preajma porumbeilor rotaþi ºi a celor de agrement îºi amaneteazã degetele ºi ajung doar de-ºi povestesc poemele unor necunoscuþi la vreo nuntã sau înmormântare sã lucrezi mult la poemul manifest în grãdina de varã printre berze ºi licurici printre pitici de ipsos ºi muºuroaie de furnici în þara mea nimeni nu-ºi plânge poeþii aici jos, vã spun, lucrurile stau cu totul si cu totul altfel în þara mea de fapt nu mai plânge nimeni
nr.12 n septembrie 2011
scoaladepoezie ,
nicolae silade versetele de la marea neagrã când am ajuns era întuneric. plaja pustie ºi marea învolburatã. ne-am cazat la hotelul cometa ºi am cãrat bagajele sus. ore în ºir am privit din balcon plaja pustie ºi marea învolburatã. o, valurile! cum seamãnã ele cu vieþile noastre! cum sfârºesc ele pe þãrmul pustiu! recepþionera era o femeie de treabã. ne-a primit cu multã cãldurã ºi fãrã sã ne întrebe ceva. deºi eram niºte strãini. iar camerele erau mici dar încãpãtoare. puteam privi de sus de la fereastrã plaja pustie ºi marea învolburatã. o, valurile! cum seamãnã ele cu vieþile noastre! cum sfârºesc ele pe þãrmul pustiu!
actualitatea literarã 9
din balcon am zãrit o femeie goalã pe plajã. ºi mi-am amintit de eva. ºi mi-am zis cã lumea începe cu ea. lumea dragostei. celelalte lumi sunt doar închipuire. maya. nirvana e dragostea. fãrã ea nu începe nimic. fãrã ea totul sfârºeºte. îndrãgosteºte-mã, doamne, îndrãgosteºte-mã! când a fãcut dumnezeu cerurile ºi pãmântul. când a zis sã fie luminã ºi s-a fãcut luminã. atunci te-am zãrit prima oarã. în lumina lui dumnezeu te-am simþit. o, dragoste! cum sã te mãrturisesc dacã cuvintele nu pot spuse decât în timp. iar timpul începe ºi sfârºeºte în dragoste. într-o dragoste mare. o, dragoste! o, mare! ºi dacã am ajuns aici dacã am ajuns sã vorbesc despre mine despre viaþa mea dãruitã mãrii despre viaþa mea dãruitã dragostei o, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frere, înseamnã cã marea ºi dragostea sunt fãrã sfârºire. ºi fãrã sfârºire sunt cuvintele mele. cuvintele mele care poartã în ele ºi marea ºi dragostea. seara ne plimbam pe falezã. printre palmieri ºi magazine cu suveniruri. vânzãtoare zâmbind ne îmbiau cu amintiri de la mare. pentru cinci euro un picasso îþi fãcea portretul. tot spre amintire. sã ne amintim noi de noi înºine sau alþii sã-ºi aminteascã de noi? de parcã urma sã trecem stixul. de parcã urma sã ne înãlþãm la cer. între ora sosirii ºi ora plecãrii sunt fix ºapte zile. ºi-n ºapte zile sunt patru anotimpuri. ºi chiar ºapte vieþi pot sã fie. cel care prinde ziua a opta se poate considera fericit. un favorit al zeilor. el poate vedea acest turn babel nevãzut. el poate vedea pânã dincolo de linia orizontului. o, linia orizontului uman! într-o noapte mi-am dat întâlnire cu marea. nu vedeam în întuneric unde se sfârºeºte pãmântul. unde începe marea. înaintam cu prudenþã. ca înþeleptul care se aventureazã în necunoscut. pânã când am simþit la picioare un val. ºi încã unul. ºi încã unul. pânã când am simþit la picioare o mulþime de valuri. ºi mergeam înainte. pe mare. mi-amintesc foarte bine þipetele pescãruºilor ºi vuietul valurilor. o, valurile! cum seamãnã ele cu vieþile noastre! cum sfârºesc ele pe þãrmul pustiu! marea e calmã acum. albastrã ºi calmã. o oglindã în care cerul se rãsfrânge ºi se nesfârºeºte. iar plaja e plinã de trupuri bronzate. ca niºte ulcioare de lut aruncate la mal.
pe deasupra valurilor pluteau cuvintele noastre. cuvintele noastre nerostite încã. simþeam o luminã în ele. o iluminare. o muzicã de mai presus de sfere. ºi a fost prima noapte prima tãcere înainte ca soarele din cuvânt sã se nascã. soarele luminând plaja pustie ºi marea învolburatã. o, marea! o, nesfârºire albastrã!
o zi de plajã e o zi ca oricare alta. numai cã plinã de umbre umbrele ºezlonguri ºi trupuri. iubiri trecãtoare ºi vuiet. vuietul mulþimii care vine ºi pleacã. ºi peste toate soarele arzãtor. al verii. ºi peste toate o mare iubire de mare. care ne pãtrunde ºi ne înalþã spre o de neînchipuit frumuseþe.
am fumat trei þigãri ºi am bãut o cafea. singur în faþa rãsãritului. singur în faþa mãrii. de parcã în faþa propriului început. de parcã în faþã cu începutul lumii. ºi oamenii se nãºteau rând pe rând. fiecare singur. fiecare din propriul cuvânt. ºi plaja nu mai era pustie. ºi marea nu mai era învolburatã. când s-au trezit ai mei era deja ziuã. se poate spune prima zi. cei care spun prima zi vor spune ºi ultima. aºa începe numãrãtoarea. aºa începe timpul. cu o numãrãtoare. dar aici nu vii sã numeri. nu vii sã cercetezi. aici pur ºi simplu vii printre vii. ºi dacã laºi o urmã pe nisip e bine. nu-þi cere nimeni socotealã la plecare. din camera noastrã cu vedere la mare am privit îndelung nesfârºirea albastrã. cu ce ochi o priveam! ºi ce gânduri din senin îmi veneau! ºi zburau ca pescãruºii pe deasupra valurilor ºi plecau ca bãrcile de pescari în larg pânã dincolo de linia orizontului. pânã dincolo. o, linia orizontului uman! era prima zi. erau primele impresii. despre timp ºi locaþie. ºi dacã totul e fãrã sfârºire – îmi spuneam – dacã totul e fãrã sfârºire de ce tocmai noi sã începem? de ce tocmai sã sfârºim? sã sfârºim adicã într-o fãrãsfârºire? ºi nu prima zi mã preocupa într-atât. ce a fost înainte mã rodea mai tare mã rodea! ºapte zile la mare nu sunt multe. dar mai multe nu sunt. în ºapte zile se învârte lumea. în ºapte zile se vãlureºte marea. se izbeºte de þãrm. se liniºteºte. iar noi ne prãjim la soare ºapte zile. cu ochii pironiþi în larg. unde un vapor dispare dincolo de linia orizontului. o, linia orizontului uman! o, nesfârºire albastrã! când stai pe balcon cu marea în faþã e imposibil sã nu te gândeºti la ulise. la aventurile mãrii. la aventurile vieþii. la homer. la mai marele cântãreþilor. la cei care au fost înainte de tine aici. aici unde începe totul. aici unde totul sfârºeºte. ºi îþi pare cã viaþa ta seamãnã cu vieþile lor. cu valurile. dacã gândeºti prea mult nu ajungi la nicio concluzie. sau concluzia pe care o tragi e greºitã. mai bine priveºti. priveliºtea e aceeaºi oriunde ai fi. oricând. dar dacã priveºti e important ce vezi. iar ceea ce vezi poate fi raiul. un infern poate fi. depinde. de dante depinde. dar ºi el era dependent. de beatrice. o, beatrice!
în primul rând vor veni criticii ºi vor spune ãsta care ne dã peste cap toate istoriile literare ãsta care nu se încadreazã în nicio generaþie ºi nicio generaþie nu-l poate ignora ce facem cu ãsta care scrie numai sonete ºi eternelii ºi se filosofeazã în scris pãi domnule ãsta are filosofia în degetul mic ce facem cu ãsta care iatã cã scrie chiar aici despre noi de unde ºtia ãsta în ce dilemã ne pune el ºi cãrþile lui care au schimbat lumea ºi lumea de ce îl adorã de ce îl ridicã în slãvi tocmai pe ãsta care scrie sonete ºi eternelii ºi nu-i pasã ce credem noi despre el ãsta domnule ãsta din vechea literaturã a intrat glorios în noua literaturã în manuale în sufletele oamenilor ce ne facem cu el cu ãsta pe care l-a nãscut poezia ãsta din care poezia se naºte ºi filosofia ºi arta iubirii ãsta a fost înainte de homer ºi va fi cu siguranþã dupã ultimul mare poet ãsta ne-a gândit deja demult ce sã mai zicem noi despre ãsta nu vezi cã-i tradus în toate limbile pãmântului nu vezi cã ne-a tradus ºi pe noi în limba lui neînþeleasã care o fi patria lui când þãrile toate se zbat sã-l moºteneascã cine a fost cine e cine va fi iubita lui când toate femeile vor sã-i fie mireasã cine e ãsta care le vrãjeºte pe toate cu sonetele lui
Magda URSACHE
10 actualitatea literarã
eseu
nr.12 n septembrie 2011
Ficþiune ºi autoficþiune (iubire ºi sex) (I)
Dezvãluiri complete ºi „neprelucrate” privind propria biografie promite Leonard Gavriliu încã de la prima paginã a cãrþii Pe urmele unui jurnal ars la Suceava, editura Stef, Iaºi, 2011. Din parcursul individual al autorului s-ar isca 4-5 romane picareºti (numai în Suceava ºi-a schimbat adresa de 5-6 ori), tot atîtea de analizã (e psiholog de marcã) pe dimensiunea tragicului, vreo douã poliþiste, cu Ursu pe urme, cãpitanul sucevean de Securitate. Din CV-ul sãu intelectual s-ar putea desprinde un jurnal al lecturilor formatoare, de tip Bildung, dar ºi altele, pshiocritice. Destulã materie epicã s-ar gãsi pentru o telenovelã, ba mai multe. Numai cã Leonard Gavriliu preferã sã rãmînã departe de naraþiunea Als Ob, As If, Ca ºi cum, optînd pentru zona strictã a documentului. Poetul (pentru cã L. Gavriliu este ºi poet) îºi priveazã astfel cititorii cu bunã ºtiinþã de spectacolul cuvîntului. Scriiturã personalizatã? Nu. Fapte, atitudini, trãiri în stare nudã. Pe fundal, veacul icsics, aºa cum îi spune Gheorghe Azap. Leonard Gavriliu exclude fantasmagoriile literariceºti, urãºte „abaterea în imaginar”, cum precizeazã da capo. Aºadar, docuromanautobiografic, ca viaþa sã batã scriitura. Receptorii ºi-i asigurã cã nu se lasã ademenit de Mnemosime, frumoasa infidelã (mai infidelã decît traducerea unui text), care te duce de nas fãrã sã bagi de seamã. „Epicul pur e o prostie ca ºi «poezia purã», afirma tranºant Mircea Eliade. Singur împotriva tuturor, Eugen Ionescu vedea jurnalul înlocuind romanul (în 1934, vã rog!), graþie autenticitãþii. Criticul? N-ar avea altceva de fãcut decît sã controleze „dacã e adevãrat ce se povesteºte”. ªi rebelul Ionescu prognoza, totodatã, cã, în exact zece ani, romanul va muri. N-a fost aºa. Din pãcate pentru Leonard Gavriliu, jurnalul anilor 6771 a fost ars filã cu filã, 800 de pagini, chiar de mîna sa, în toamna anului 1971, de teama unei noi percheziþii: Suceava se afla în umbra lui Emil Bobu; în 1972, „de îndatã ce miam venit în fire am reluat jurnalul”. ªi atunci întreprinde documentare riguroasã, ca sã corijeze eventualele scãpãri de memorie, deºi deþine una prodigioasã. Computerul sãu cerebral este exact: contestã, de pildã, o datare pe o fotografie, iar greºeala e doveditã. Piaþa literarã s-a umplut de scrieri auto-fictive. Atîþia memorialiºti îºi scot amintirile trucate la vînzare, încît mãrturia exactã despre istoria trãitã e salutarã. Leonard Gavriliu recupereazã (cu tehnicã documentarã fãrã cusur) zonele uitãrii ºi refulãrii, „elementele moarte”. Riscurile? I le spun pentru cã ºtie sã fie sparing partner: exces de prozaism, text îmbibat de informaþii inutile. Un exemplu? Pentru acurateþe, introduce 6 pagini dintr-un eseu despre reducþionism, fãrã finalul pierdut, terminat cu o jumãtate de cuvînt. Demonstraþia privind geniul tehnic românesc (din activitatea sa culturalizatoare la Universitatea Popularã) am sãrit-o. Mãrturisesc a nu ºti nimic despre acridone, acizi naftenici, lichide ionice, carhene, cã helmiþii îmi rãmîn necunoscuþi, ca ºi dielectrina. Doar substanþa numitã melodic friedolinã mi-a atras atenþia, mai puþin instalaþiile sonice pentru turnãtorie. Leonard Gavriliu devine aproape antipatic prin dezvãluirile sale nemilos de sincere, pînã la cruzime; mai mult încã, apare ca un ins cu probleme afective. Una dintre cuceriri i-a ºi pus diagnosticul: „nu eºti «erou» în dragoste”. O Demoiselle cam coaptã, Marie Françoise Trocheris (alintatã trop chérie), îi furnizeazã bibliografie pentru teza doctoralã. Plictisit de nãvala de scrisori cu citate din Lamartine ºi din Musset, de florile de ciuboþicacucului fixate cu scotch, dar ºi de apelativul „Marele meu Prinþ”, întrerupe uºurat corespondenþa cu ea în ’72, la ordin Secu (avea dosar operativ). În fapt, „extrem de ocupat ºi, au surplus, preocupat de sesiunea de examene” a tinerei soþii. Nici o scrisoare explicativã, nimic: Marie F. dispare din viaþa sa, ca ºi cum n-ar fi fost. Totuºi, Leonard Gavriliu se strãduie sã deducã anul primirii unei cartoline, ocãrîndu-ºi soþia pentru gelozie urîtã ºi „furie distructivã”, comportament normal al femeii excedate de scrisorile Demoisellei. Leonard Gavriliu reproduce 7 din 60, cu grijã pentru diacritice. Pe Cornelia din Galaþi a „fãcut”-o odatã cu mãnãstirile bucovinene. Ca sã afle dacã se poate însura cu ea, o testeazã psihologic, mai exact, o disecã psihanalitic. De altfel, zburãtorul cu negre plete le supune la grele încercãri pe ciclicele alese. Pe-o junã rodicã o aduce à bout. Supusã jocului torturant al absenþei ºi al aºteptãrii, necredincioasa se rãzbunã, informînd Securitatea cã Leonard Gavriliu ar publica articole în reviste strãine (invenþie), cã la cursuri ar evita sã prezinte „realitãþile noastre” ºi cã ar încãlca acel Cod al eticii, admirînd poze
„Sînt ceea ce mi se întîmplã?”Andrei Pleºu, Note, stãri, zile” indecente în „Playboy”. Duium de fete cu hormonii în floare traverseazã paginile (Leonard Gavriliu le publicã fotografiile, cu nume ºi prenume), nelipsind nici agentele sub acoperire. Chiar mîna Securitãþii rectificã o adresã greºitã, pentru ca o corespondenþã (supravegheatã) cu o italiancã sã nu se întrerupã. Mereu dispus sã grilleze o Beatrix, o Elenã, o Wilmã (blonda ori bruna îi e totuna), Leonard Gavriliu scoate artileria de courreur cam în acelaºi fel: scrisoarea, promisiunea marea cu sarea, sãrutul („cu rãsunet în canalele epididimare”). Dupã Borges, destinul agreeazã coincidenþe, simetrii, analogii, repetiþii. Tensiunile erotice, dar ºi resentimentele („niºte curvãlauce”) se tot repetã. Cum diaristul are de-a face cu full de dame suceveze, cititorul se cam sastiseºte. Leonard Gavriliu e ºi el sastisit de timpul pierdut. Le ºtie trupul ºi gînditul ºi nu-i mulþumit. Fetele „cu fizic”, ca sã zic aºa, care deþin „cele de cuviinþã pentru nevoia ticãlosului nostru trup”, cum spunea Sadoveanu, n-au ºi bibliografia la zi. Sã cauþi mintea prietenului Costicã Cristureanu, adevãrat arnotean, cu care aproximeazã teoria mind-body identity, în braþele nu ºtiu cãrei miss din Boroaia cu inimã zburdalnicã e vînare de vînt. Ce i se întipãreºte neºtirbit într-un ungher al hipocampului? O replicã a lui Florin Piersic: „Aventura e mama sãnãtãþii”. Dictonul l-a urmat Leonard Gavriliu cu asupra de mãsurã. Ce-i drept, nu-i generos cu timpul acordat; existenþa ca instruire continuã e greu acceptatã, aºa cã
relaþiile (ºi cãsniciile) se tot rup. Dar Leonard Gavriliu, om strîngãtor, pãstreazã documentele iubirilor, pentru a le publica întocmai. Nu corecteazã tacit nici greºelile de ortografie, preferînd sã punã sic! între paranteze drepte, alt obol adus romanului ca biografie autenticã. Tot autentismul îl face sã lase deoparte postura pudicã, în favoarea notaþiilor de Jurnal foarte intim, ca la pagina 217: „Un lucru mi-a rãmas doar încrustat în memorie: cã nu eu i-am scos chiloþii, ci ea a fãcut-o, oferindu-mi-se parcã pe tavã, dupã ce mã cãznisem s-o penetrez lateral, pe lîngã fundul acelei piese de lenjerie intimã”. Conduita afectivã, tainele inimei ºi minþii de femeie nul prea intereseazã pe Leonard Gavriliu; deºi ºtie definiþia afectivitãþii, nu-i afectiv, putînd uza de titlul lui Panzini: Il padrone sono me. Le cultivã ca pe un ogor fertil, se iubeºte cu ele cu vînt activ, cum zic meteorologii, în pînze, dar le trateazã reducþionist, ca pe galinacee, pe domniºoarele care îi sleiesc energia creatoare. Libertatea de sine (Leonard Gavriliu n-are nerv mistic) e mai importantã decît jocurile Dorinei (era sã zic Daniei), Luminiþei, Michaelei etc. Cînd scapã de „erodarea în braþele unor muieruºte”, vrea sã-ºi onoreze carnetul de scriitor (din ’56, semnat de Sadoveanu) ºi de cadru didactic universitar. Moartea, la 60 de ani, a mentorului Traian Chelariu, ºeful catedrei de Pedagogie-Psihologie a Institutului Pedagogic din Suceava, existent din 1963, lãsase un vid pe care Leonard Gavriliu îºi propune sã-l umple. Ca ºi Chelariu, e poliglot (a transpus peste 50 de volume din francezã, germanã, englezã, italianã, predilect din domeniile psihologiei ºi filosofiei), poet, prozator, diarist. Jurnalul lui Chelariu din 1929-1936 a fost publicat pe sãrite de Junimea, în ’77, ca sã aparã necenzurat abia în 2007, la editura Ideea europeanã. In dürftiger Zeit, marele erudit avea sã fie exclus din Universitate ºi sã ajungã slujbaº (e prototipul eroului lui Marin Preda, Petrini) la deratizare. Nici discipolul sãu, Leonard Gavriliu, n-a avut parte de o carierã universitarã pe mãsura instrucþiei, deºi s-a vrut de-bãnãþenizat (lucrase în redacþia a douã publicaþii timiºorene: „Luptãtorul bãnãþean” ºi „Scrisul bãnãþean”) ºi împãmîntenit în Cetate, cum îi scria rectorului, prof. C. Ciopraga, în ’66.
Aºadar, pe urmele lui Traian Chelariu, Leonard Gavriliu studiazã cu rîvnã psihopedagogia, începe cu V. Pavelcu un doctorat cu o lucrare ambiþioasã, pledeazã la Universitatea Popularã pentru o cultura animi de tip renascentist, ceea ce nu convenea Piticului, porecla atribuitã de Radu Mareº, atunci reporter la „Zori noi”, lui ªtefan Panaitiu, secretar cu Propaganda, care-i controla pe toþi, de la conferenþiari la cãluºari, ba chiar ºi opincile Sofiei Vicoveanca. Funcþia suplimentarã de ghid ONT i-a adus mari necazuri: uluitoarea acuzã de... spionaj industrial. Presumed innocent? Nu, Securitatea nu acorda prezumpþie de nevinovãþie. Leonard Gavriliu n-ar modifica niciodatã vreun biografem în favoarea sa, Critica autobiografiei pure fiind un titlu de invidiat. E un cavaler al memoriei, cum am mai spus-o ºi nu omite nici ce l-ar pune în luminã proastã. A fost adept Che (Guevara), o recunoaºte; a fãcut parte din echipa de ziariºti care scriau „cuvintele” la ultimul Congres ceauºesc, o spune negru pe alb. Madlenele sale sunt un memoriu, o cerere, o recipisã, un contract de închiriere, un bon, un înscris juridic, o adeverinþã, pe care le arhiveazã atent. Peste toate, vrafurile de cãrþi. Din cauza despãrþirii de altã nevastã, Katika, frumoasa „cimiºoreanã” ºi, implicit, de cei doi fii, cautã disperat bibliografie pe tema copilului abandonat. Kind ohne Vater de P. Landolf. Cum? Cu ajutorul altei femei. Reconstituie rãbduriu secvenþe erodate de uitare, deºi multe trebuiau lãsate sub pecetea tainei. I-am spus la telefon lui Herr Doktor, alias Leonard Gavriliu, cã-i benefic ce i s-a întîmplat: distrugerea jurnalului sucevean. Tot rãul spre bine, cum ar zice etnosoful. ªi asta pentru cã, peste timp, a devenit mai comprehensiv. N-am fost în acord. Leonard Gavriliu rãmîne fidel principiului cã experienþa de viaþã trebuie livratã aºa cum este: autobiografie purã egal autenticism ºi punctum. Pe mine mã intereseazã literatura confesiunii (cu excepþia memorialiºtilor de gherlã, de Fort 13) mai mult decît confesiunea în sine. Sunt destule tabloide ºi reality-showuri, mizînd pe curiozitatea cititorului/ spectatorului; care satisfac apetitul pentru amãnunte hot, vezi ºi succesul romanului (devenit serial TV) al lui Candice Bushnell, Sex in the City. Ca ficþionar, Leonard Gavriliu s-ar apropia, presupun, de Camil Petrescu: stil alb de proces verbal, anticalofilie. Constatînd cã-i ironizeazã pe „descriptologi”, i-am amintit un pasaj de un realism crud, cu tentã expresionistã, din rãzboiul sãu dermato-veneric de tinereþe: pregnanta scenã cu baba traversînd o încãpere de casã de toleranþã cu tigaia încinsã, sfîrîindã. Nici n-a vrut sã audã de literaturizare. Cum mi-e greu sã tac, recunosc, nu m-am lãsat: Bine c-a ars, i-am repetat. Dacã reproduceaþi jurnalul ºi atît, nu mai apãreau trãirile colorate emoþional, sentimentele amestecate. Nu v-aþi fi arãtat afectat de vreo alegere. Notaþiile ar fi rãmas seci, uscate ca un os. ªi ce personaj aþi fi scos din Paraschiva! Ar fi apãrut în literaturã altã Paraschivã decît cea a lui Arghezi. Un roman cutremurãtor ar fi ieºit din uciderea fiului Mircea, „înecat” în Bega de Securitate. Prins de grãniceri la graniþa cu Iugoslavia, a fost livrat torþionarilor, bãtut pînã-n moarte, dupã care s-a înscenat înecul. Scrisorile lui Mircea, inteligente ºi sensibile, ar fi fost montate altfel într-un roman de analizã; ca ºi drama tatãlui, „schingiuit psihic” de abandonul copilului. A urmat o tãcere reflexivã (cunosc tãcerile lui Leonard Gavriliu), dar ºtiu cã nu l-am convins. Opþiunea pentru jurnal de-a pururi pur n-are întoarcere. A trebuit sã mã mulþumesc cu fermecãtoare decupaje à la Radu Cosaºu, din presa francezã a anilor 68-69, de la titlul nãucitor À chacun son Freud la „cuvîntul de ordine/ dezordine” al sorbonarzilor revoltaþi la ºaiºopt: „Soyez réalistes, demandez l’impossible”, preluat ºi de Mihai Ursachi. Am zîmbit aflînd cã ideea tezei axate pe psihanalizã (Structurã ºi determinism în psihologia abisalã, 1972) i-a dat-o un eseu din „Playboy”, Crisis in Psychoanalysis semnat Morton Hunt Acribios, Leonard Gavriliu n-a ezitat sã-l treacã la bibliografie. Dacã vreun membru mãrginit al Comisiei superioare de diplome ar fi sesizat sursa, doctoratul s-ar fi dus pe apa Sucevei. Leonard Gavriliu este un scriitor ultraactiv (masa sa de lucru duduie cum ar trebui sã duduie economia) aºa cã mai sper sã accepte ºi statutul de povestaº. Are toate atuurile pentru a-ºi concentra jurnalele toate într-o trilogie psihobiograficã, cu termenul lansat de Serge Doubrovsky, autoficþiune. Acceptaþi provocarea, Herr Doktor?
nr.12 n septembrie 2011
centenar
actualitatea literarã 11
Czeslaw Milosz, condeierul neînvins Alexandru G. ªERBAN Cunoscutul laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã (1980), Czeslaw Milosz, s-a nãscut la 30 iunie 1911, în localitatea Szetejnie, regiunea Kowno, din teritoriile Lituaniei ºi Poloniei ocupate de Rusia. Renumitul jurist ºi diplomat, poet, prozator, eseist ºi istoric al literaturii, foarte bun traducãtor, nãscut în Estul Europei, s-a simþit întotdeauna european: „Nu recunosc divizarea oamenilor în rãi ºi buni în funcþie de grupa lingvisticã, de rasã ori confesionalã de care aparþin” – scria Milosz în („Rodzinna Europa”)- Europa natalã eseu din anul 1958. În acest text autorul se prezenta ca o persoanã legatã de la începutul vieþii de Rãsãrit, dar simþindu-se European cu întreaga fiinþã. Europa natalã a devenit, de la 11 ianuarie a.c., laitmotivul celor mai importante manifestãri organizate în limitele Anului Czeslaw Milosz de cãtre UNESCO, Seimul Poloniei ºi Parlamentul Lituaniei, spre a marca un veac de la naºterea laureatului polonez al Premiului Nobel. Czeslaw a fost primul nãscut al familiei Aleksander ºi Weronika Milosz (nãscutã Kunaty). Locul naºterii – Szetejnie – era averea moºtenitã de mamã, pãmânturi aºezate pe apa Niewiaza, nu departe de Kiejdan, în fosta gubernie ruseascã Kowno, în þinutul denumit Auksztat (Þara de Sus – în lituana veche). A fost botezat în biserica Schimbãrii la Faþã din parohia Swiêtobrosc, pãrinþii fiind cunoscuþi ca veche familie nobiliarã, posedând blazonul Lubicz. Marele Ducat Lituanian, pe teritoriul cãruia a crescut ºi a fost educat Milosz, bazat pe multiculturalitate, dar ºi pe atmosfera tolerantã, a exercitat o influenþã decisivã asupra creaþiei poetului, iar acesta a fãcut adesea trimiteri la amintirile din copilãrie (de ex. în Valea Issei - Dolina Issy). Viaþa liniºtitã în sat, dar ºi drumeþiile nebunatice cu tatãl sãu au fost o neîndoioasã inspiraþie pentru lucrãrile sale. Pe deasupra, evenimente istorice excepþionale, cum ar fi Revoluþia din octombrie (1917 – bolºevicã), precum ºi Rãzboiul polono-bolºevic (19191920), au exercitat o uriaºã influenþã asupra copilului aflat la frageda vârstã de 6-8 ani. În anul 1917, la 19 septembrie, s-a nãscut fratele sãu, Andrzej, viitorul regizor-documentarist, publicist ºi traducãtor. Studiile superioare le-a început la Facultatea de ªtiinþe Umaniste, a Universitãþii Stefan Bathory – secþia polonisticã, dupã care a conti-nuat la Facultatea de ªtiinþe Sociale, de la aceeaºi universitate, spre a studia Dreptul. ªi-a fãcut debutul publicistic în paginile revistei universitare „Alma Mater Vilnensis”, cu poeziile „Compoziþie” ºi „Cãlãtoria”(Kompozycja i Podróz). Apoi a devenit membru activ al grupului poetic Zagar Zagaryy (Beþigaºele – 1931: grupare poeticã polonezã, nãscutã la Vilnius, situatã în limitele aºa-numitei „A Doua Avangardã”; postula angajarea socialã a literaturii, iar creaþia membrilor se definea prin radicalism de stânga, antifascism ºi catastrofism) ºi a colaborat la secþia Vilnius a Radioului Polonia (n.n. - între 1922 ºi 1939 Vilnius a fãcut parte din Cea de a II-a Republicã Polonezã). A fost demis din acest post pentru cã a sprijinit tendinþele lituanienilor spre independenþã ºi a activat în folosul culturii bieloruse. Agresiunea hitleristã asupra Poloniei, din 1 septembrie 1939, la obligat sã se refugieze în Sud, iar dupã atacul miºelesc al Armatei Roºii, în baza Tratatului Ribbentrop – Molotov, care a pãtruns adânc în estul ºi sud-estul Poloniei, Milosz a reuºit sã ajungã în România. Între timp Armata Roºie a ocupat Vilnius ºi l-a cedat Lituaniei interbelice, cu capitala la Kaunas. Pãcãlit de aceastã manevrã, Milosz a revenit în localitatea natalã ºi a obþinut cetãþenia lituanianã. Dar, la 14 iunie 1940, urmându-ºi strict planul de ocupare ºi desfiinþare a Statelor baltice, Stalin a trimis 150.000 ostaºi, care au ocupat întreaga Lituanie, începând astfel dominaþia sovieticã. Poetul a fost puternic zdruncinat de aceste evenimente, ceea ce s-a reflectat ºi în operã. A pãrãsit Vilniusul ºi s-a mutat în Varºovia ocupatã de germani. Aici a lucrat ca manipulant la Biblioteca Universitãþii, participând, simultan, ºi la viaþa literarã ilegalã, sub pseudonimul Jan Syruc, reuºind sã publice în 1940 volumul de poezii Versuri ersuri. Dupã ce Rãscoala varºovianã (1 august – 2 octombrie 1944) a fost înãbuºitã de cãtre ocupanþii hitleriºti, a reuºit sã plece la Cracovia, unde a rãmas pânã la sfârºitul anului 1945. Între 1945 ºi 1951 a fost un sprijinitor activ (ciudat!) al stalinismului în Polonia ocupatã ºi cedatã URSS de cãtre Marile Puteri. Astfel a lucrat în corpul diplomatic, fiind trimis, ca ataºat cultural, în Franþa ºi Statele Unite ale Americii. În anul 1951 a cerut azil politic în Franþa ºi s-a adresat cunoscutului redactor al revistei „Kultura” – Jerzy Giedroyc, cu rugãmintea de a-i ascunde lucrurile (cãrþi ºi caiete) pânã ce va obþine aprobarea de azil. Se temea de rãpire din partea organelor poloneze, ori de altã formã de sabotaj. La Paris a locuit o perioadã la Maisons-Laffitte, ceea ce i-a favorizat colaborarea cu revista sus-amintitã, la care a contribuit ºi Gombrowicz. Acceptarea lui Milosz la revista principalã a emigraþiei poloneze a iscat un scandal imens: împotriva primirii unui fost comunist nu a protestat numai redacþia revistei ”Wiadomosci” (ªtirile) a lui Mieczyslaw Grydzewski, ci ºi Józef Czapski, care locuia la Maisons-Laffitte ºi care a ameninþat cã va rupe relaþiile cu „Kultura”. De abia peste doi ani, adicã în 1953, Institutul Literar al lui Giedroyc a editat cartea Gândirea captivã (“Zniewolony umysl”) adresatã emigraþiei poloneze ºi având drept þel sã explice ºi sã exprime mecanismele gândirii umane în democraþiile populare. În revista „Wiadomosci”apãrutã la Londra, Józef Mackiewicz a scris despre Gândirea Gândirea… cã este o mare extra-pompare a gândirii emigraþiei,
100 de ani de la naºtere (1911-2011) dupã cum a relatat ºi Witold Gombrowicz. În anii urmãtori, lucrurile s-au mai potolit, Institutul Literar a editat majoritatea operelor lui, iar Giedroyc însuºi l-a propus pentru Premiul Nobel. În 1960, Milosz s-a mutat în Statele Unite ºi a predat literatura popoarelor slave la Universitatea Berkeley, din California, sau la Harvard University. Aflat departe de patrie, fostul ataºat cultural a scris mai ales poezie, destul de eterogenã, iar cea mai bunã recunoaºtere au cãpãtat-o poeziile sale politice, de ex. Cel pe care l-ai nedreptãþit nedreptãþit. În limitele R. P. Polone era în continuare tratat ca renegat, ca trãdãtor, fiind chiar blamat în mod oficial de Uniunea Literaþilor Polonezi, sau de câþiva autori: Konstanty Ildefons Galczyñski, Kazimierz Brandys, Jaroslaw Iwaszkiewicz ºi Antoni Slonimski. Pânã în 1980 a existat o Listã a cenzurii, care nu numai cã interzicea publicarea creaþiilor
sale, dar chiar ºi pomenirea numelui sãu (în situaþii limitã era uzitatã formula eufemisticã autorul Salvãrii Salvãrii, ori numele nu era ascuns, de ex. în Culegerea „Poeþii de limbã englezã” {Poeci jêzyka angielskiego - 1969-1974} ), unde i-au fost publicate traduceri. În fapt, cãrþile lui erau publicate în ilegalitate, aduse prin contrabandã din exterior, iar pentru prea puþine persoane erau accesibile în bibliotecile universitare prohibite. Nu-l îndrãgea nici o parte a Emigraþiei poloneze, care îi reproºa sprijinul iniþial pentru transformãrile din Polonia ºi ”bolºevismul”. Anul 1978 va aduce ºi prima recunoaºtere internaþionalã – Premiul Literar Internaþional Neustadt, numit ºi „Micul Nobel”. Cotitura se va produce doi ani mai târziu, în 1980, când a primit Premiul Nobel pentru Literaturã, pentru întreaga creaþie, ceea ce a provocat ºi schimbarea atitudinii Puterii poloneze ºi a Emigraþiei faþã de marele poet ºi gânditor. A revenit în Polonia în 1981 ºi a constatat cu satisfacþie cã operele sale au început sã fie editate în mod oficial, deºi parþial cenzurate, iar o parte rãmânea totuºi a fi editatã ilegal. Considerând emulaþia politicã ºi socialã nãscutã de avansul Solidaritãþii, se constatã cã opera lui Milosz devenise deja sursã de inspiraþie pentru Opoziþia politicã. Tot în acel an a primit ºi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universitãþii Catolice din Lublin, promotoare fiind I. Slawiñska, pe când Universitatea Jagiellonã din Cracovia a reuºit acelaºi lucru abia în 1989. Din 1990 a devenit membru al Academiei de ªtiinþe a Poloniei. A fost ºi membru al nou înfiinþatei Asociaþii a Scriitorilor Polonezi, primind legitimaþia cu nr. 1. Traducerile sale au cuprins poeþi de valoare universalã, precum W. Shakespeare, John Milton, William Butler Yeats, Thomas Stearns Eliot, dar ºi cãrþi alese din scrierile biblice: Psalmii, Evanghelia dupã Marcu, Apocalipsa Sf. Ioan. Nu au lipsit nici traducerile în limba englezã din poeþii polonezi. De abia în 1993, la 4 ani de la rãsturnarea paºnicã a regimului comunist, Milosz s-a mutat definitiv înapoi în Patrie ºi ºi-a ales ca loc de ºedere Cracovia, ca fiind „cel mai apropiat de Vilnius”. Acest oraº – Capitalã Regalã - i-a acordat în 1993 Cetãþenia de onoare, recunoscându-i astfel meritele în promovarea culturii poloneze. În iunie 1996 a primit Premiul CARTEA LUNII din Cracovia, pentru lucrarea Legendele contemporaneitãþii, iar peste doi a i s-a acordat Premiul Nike pentru volumul Cãþeluºul de lângã drum drum. Ordinul Vulturului Alb, decoraþie ce se acordã unor mari personalitãþi poloneze, pentru merite deosebite în viaþa economicã, politicã ori social-culturalã, i-a fost înmânat în 1994, la vârsta de 84 de ani, iar, doi ani mai târziu, Radio Polonia i-a acordat Premiul Microfonul Diamantin.
A murit la 14 august 2004, la Cracovia, ºi a fost înmormântat în Cripta Merituoºilor, pe Skalka, în Cracovia. Poeziile lui Czeslaw Milosz sunt intelectualiste, iar metaforele pe care le foloseºte sunt puternic sugestive, abstracte. Opera sa din anii ‘30, dinainte de al II-lea Rãzboi Mondial, este presãratã cu elemente catastrofiste: în aceste poezii dominau elanul, metaforismul, ritmicitatea, viziuni apocaliptice. Alãturi de poetul Józef £obodowski, Milosz este un catastrofist care loveºte în tonalitãþile vizionare cu o stilizare pe vocea prorocilor vechi-testamentari, însã el se deosebeºte de alþi creatori din Cercul Zagar Zagaryy prin rigoare clasicistã. Dupã Rãzboi, poezia sa devine mult mai intelectualizatã ºi ea se coreleazã cu ambiþia de a reconstrui valorile perene ale culturii europene, ale Conºtiinþei, ale Credinþei. De acum, Milosz va înþelege literatura ca pe o cale de salvare dupã înfrângerea sentimentului de unitate a umanitãþii, iar din anii ‘70 va începe dominaþia tematicii religioase ºi a celei contemplative. B³¹dz¹c Poeziile scrise pe timpul Rãzboiului nu mai conþin atâta patos, sunt cu mult mai puþin decorative. Poetul accentueazã pe comunicativul poeziei, pe înþelegerea conþinuturilor filozofice, intelectuale conþinute într-însele. O parte din aceste poezii au fost închinate Varºoviei ocupate de hitleriºti – Oraºul (Miasto), Rãtãcind (Bladzac) - în care el a petrecut cea mai mare parte a Rãzboiului. În creaþia lui Milosz concentratã în perioada 1939-1945, reuºim sã observãm ºi o îndepãrtare conºtientã de tematica militarã, a conflictelor între naþiuni, ceea ce se va consuma în poezii care vor descrie Frumosul obiºnuit din Lume; acesta - putea sã li se parã multora – niciodatã nu recunoscuse Rãzboiul. Astfel s-a petrecut în poeziile Cântec pastoral (Piosenka pasterska) sau în culegerea Lumea – poeme naive (Swiat – poema naiwne) din anul 1943. Dupã terminarea Rãzboiului, Poetul va prelua o tematicã profund filozoficã, identificându-se mai lesne cu forma de tratat: de exemplu, în Tratatul moral (Traktat moralny), inclus în volumul Lumina zilei (Swiatlo dzienne), el blameazã pierderea moralitãþii ºi dã indicaþii asupra a ceea ce ar trebui fãcut spre a schimba mentalitatea colectivã ºi individualã. Tratatul poetic (Traktat poetycki) a fost scris în anul 1957, cu scopul de a cuprinde istoria polonezã, cultura ºi mentalitãþi umane din perioada Tânãra Polonie (Mloda Polska) - 1890-1918. În volumul Cel de al doilea spaþiu (Druga przestrzeñ), din anul 2002 ºi-a gãsit locul Tratatul teologic (Tractat teologiczny), în care Milosz s-a strãduit sã rezolve problemele tainelor Credinþei. Alãturi de numeroasele sale poezii ºi poeme stau cu cinste eseurile eseurile, cel mai important dintre ele fiind socotit Gândirea captivã (Zniewolony umysl) - capodoperã filozofico-politicã, parabolã literarã, ce descrie relaþiile apãrute ºi manifestate în Polonia în timpul ºi dupã Cel de al Doilea Rãzboi Mondial, îndeosebi în societatea varºovianã. În patru dintre cele mai vestite capitole, socotite cea mai faimoasã probã de analizã ºtiinþificã a activitãþilor de propagandã comunistã, autorul prezintã soarta scriitorilor polonezi ai acelei perioade, raportând comportamentul, deciziile, moralitatea sau opera literarã la nivelul ideilor ºi relaþiilor transcedente, prezente în societatea polonezã în anii 1945-1956, adicã în anii celui mai crud stalinism. Avem ºi cheia numelor sub care autorul a tãinuit adevãrata identitate a eroilor: sub literele greceºti se ascund personalitãþi marcante - astfel Alfa, este Jerzy Andrzejewski, Beta este Tadeusz Borowski, Gamma este Jerzy Putrament, Delta este Konstanty Ildefons Galczyñski. Alte eseuri publicate sunt Europa natalã (Rodzinna Europa), menþionat mai sus, Pãmântul Ulro (Ziemia Ulro), Grãdina ºtiinþelor (Ogród nauk), la care adãugãm romanul Valea Issei (Dolina Issy) ºi jurnalul Anul Vânãtorului (Rok mysliwego). Subtitlul dat de noi la începutul lucrãrii de faþã se explicã prin faptul cã, dupã ruperea relaþiilor cu Puterea comunistã din Polonia ºi întocmirea cererii de azil politic în Franþa, Milosz a exprimat, prin întreaga sa operã, aversiunea ºi critica faþã de Republica Popularã Polonã ºi regimul acesteia, a blamat adesea naþionalismul polonez, a criticat chiar catolicismul polonez – stabilindu-i ºi un apelativ ineluctabil – Grãdina întunecatã întunecatã.
12 actualitatea literarã
centenar
Dac-am privi mai bine ºi cu mai multã-nþelepciune, o floare nouã ºi chiar stele mai multe Vom vedea în Grãdina Lumii.
ORAªUL TINEREÞII Elegant ar fi fost sã nu trãim. Iar sã trãieºti nu-i defel elegant Zicea acela care s-a întors dupã foarte mulþi ani în oraºul tinereþii. Nu mai era nimeni dintre aceia care pãºeau atunci pe aceste strãzi, Poticnindu-se mergea ºi privea în locul lor La lumina, pe care o iubiserã, la liliecii care din nou înfloreau. Picioarele sale, oricum ar fi fost, erau perfecte Faþã de picioarele inexistente. Plãmânii inspirau aer, ca de-obicei la cei vii, inima bãtea, mirându-se cã bate. În corp curgea acum sângele lor arterele sale trãiau acum cu oxigenul lor Simþea într-însul ficaþii lor, pleura ºi intestinele, Feminitatea ºi virilitatea trecute se-ntâlneau într-însul ºi fiecare ruºine, fiecare tristeþe, fiecare iubire. Dacã nouã ne este accesibilã raþiunea, Gândeam eu, atunci, într-o singurã clipã de compasiune Când ceva, ce mã despãrþea de ei, va dispãrea, Ploaia de picãturi de pe ramuri de liliac se va vãrsa Pe faþa lui pe faþa ei pe faþa mea simultan.
S-A VEÞI ÎNÞELEGERE S-AVEÞI S-aveþi înþelegere pentru oamenii slabi de credinþã. ªi eu într-o zi cred într-alta nu mai cred. Dar îmi este bine în mulþimea care se roagã. Pentru cã ei se roagã, mã ajutã sã cred în existenþa lor de fiinþe neînþelese. Mi-aduc aminte cã fuseserã creaþi cu puteri nu mai mici decât cele cereºti. Sub murdãria lor, sub pata practicismului lor, ei sunt curaþi, iar în gâturile lor pulseazã pompa entuziasmului. Dar cel mai mult dinaintea statuetei Fecioarei Maria, aºa fel sculptatã cum i s-a arãtat copilului La Lourdes. Natural eu sunt sceptic dar cânt uneori biruind în ãst fel opoziþia dintre religia privatã ºi religia riturilor.
ÎN ZADAR Zeii sunt fie atotputernici, dar judecând Lumea pe care au creat-o nu sunt buni, fie sunt buni, dar Lumea le-a scãpat din mâini, prin urmare nu sunt atotputernici. ªcoala lui Epicur. Pe când aveam ºase ani am simþit groazã faþã de ordinea-mpietritã a Lumii. În zadar cãutam adãpost în atlase colorate cu pãsãri, în minuþiosul custode al Cercului Iubitorii Naturii. Charles Darwin neterminatul cãlugãr a enunþat cu jale teoria aceea a selecþiei naturale prevãzând cã ea va servi teologiei diavolului.
nr.12 n septembrie 2011
Czeslaw Milosz Deoarece ea declarã triumful celor puternici ºi înfrângerea celor slabi, ceea ce este exact programul diavolului, pe care, din acest motiv, îl numesc Prinþul acestei Lumi. Tot ceea ce aleargã, se târãºte, zboarã ºi moare este argument contra divinului din om. M-am întors contra-Naturii, adicã la artã, spre a crea laolaltã cu alþii casa noastrã din sunetele muzicii, culori pe pânzã ºi ritmurile vorbirii. Ameninþaþi în fiece clipã, am marcat zilele noastre pe calendare de piatrã sau de hârtie. Eram pregãtiþi ca din abis sã se-ntindã spre noi o mânã rece spre a ne trage odatã cu construcþia noastrã neterminatã. Darã credeam cã unii dintre noi vor cãpãta darul, graþierea contrarã forþei gravitaþiei.
IUBIREA Iubirea înseamnã sã te uiþi la tine însuþi aºa cum ne uitãm la lucruri strãine de noi, pentru cã suntem doar unul din lucrurile nenumãrate. Iar cel care priveºte aºa, deºi singur nu-ºi dã seama de asta, κi vindecã inima de multiple griji, Pasãrea ºi copacul îi spun acestuia: prietene. Atunci ºi eu lucrurile le voi folosi ca sã luceascã precum Luna. Nu-i nimic cã adesea nu ºtiu la ce slujesc oare; Nu slujeºte cel mai bine cel care le înþelege.
SPERANÞA Speranþa existã, dacã cineva mai crede cã Pãmântul nu este un vis, ci un corp viu ªi cã privirea, atingerea ºi-auzul nu ne mint. Iar lucrurile toate, pe care aici le ºtiam, sunt un fel de grãdinã, la care stai la poartã. Nu poþi intra acolo. Dar ea existã cu siguranþã.
Unii spun chiar cã ochiul ne înºealã ºi cã nu existã nimic, totul doar ni se pare, însã tocmai aceia nu au defel speranþã. Ei cred cã atunci când omul se re-întoarce, Întreaga Lume dupã el înceteazã sã mai existe De parcã tâlharii ar fi rãpit-o cu mâinile.
Mà SCUZAÞI Mã scuzaþi, preacinstiþi teologi pentru tonul care nu concordã cu violetul togilor voastre. Mã foiesc ºi mã prefac în patul larg al stilului meu cãutând un loc sã-mi fie mai comod, nici în religiozitate, cu-atât mai mult nici în laicitate. Trebuie sã fie un loc de mijloc, între abstracþie ºi copilãrie, ca sã putem discuta serios despre lucruri cu adevãrat serioase. Dogmele catolice sunt cu câþiva centimetri mai sus, ne sprijinim pe-un vârf de deget ºi-atunci pentru o clipã ni se pare cã vedem. Dar taina Sfintei Treimi, taina Pãcatului Primordial ºi taina Mântuirii sunt blindate în faþa înþelegerii. Careva cearcã în zadar sã afle despre faptele Domnului, dinainte de Facerea lumii, ºi despre momentul în care, în Împãrãþia sa, s-a produs sciziunea dintre Bine ºi Rãu. ªi ce ar putea înþelege din toate astea fetiþele-mbrãcate în rochiþe albe care pãºesc la prima comuniune? Deci e cam mult ºi pentru cãrunþii teologi, prin urmare strâng cartea cea mare ºi dau vina pe insuficienþa limbii omeneºti. Însã asta nu-i suficient ca sã ciripeºti despre dulcele copil Iisus în iesle.
SENSUL - Când voi muri, voi vedea cãptuºeala Lumii. Partea cealaltã, dincolo de pãsãri, munþi ºi apusul Soarelui. Adevãratele sensuri poruncind lecturi clare. Ce nu s-a pus de acord se va acorda cu timpul. Ce n-a fost de înþeles va fi priceput. - Dar dacã nu existã cãptuºeala Lumii? Dacã sturzul pe creangã nu e-n totalitate Semnul pentru un sturz pe creangã, dacã ziua ºi noaptea Vin una dupã alta fãrã grijã de sens ªi nu mai este nimic pe Pãmânt, în afarã de acest Pãmânt? Chiar de-ar fi aºa, tot ar rãmâne Cuvântul trezit odatã de trecãtoare buze, Care aleargã ºi aleargã, ambasador neobosit În câmpiile interstelare, în spirala galacticelor ªi protesteazã, cheamã, strigã.
nr.12 n septembrie 2011 ALCOOLICUL PÃTRUNDE PE POARTA CERURILOR Tu ai ºtiut de la-nceput cum voi fi eu. ªi tot de la-nceputul fiecãrei creaturi vii. Trebuie sã fie îngrozitor sã ai conºtiinþa acestui fapt în care existã simultan este, va fi ºi a fost.
centenar
Czeslaw Milosz
Am început sã trãiesc încrezãtor ºi fericit, sigur cã pentru mine rãsare în fiecare zi Soarele ºi pentru mine se deschid florile dimineþii. Alergam din zori pânã seara prin grãdina fermecatã.
Posibil ºi faptul cã ai compãtimit fãrã mãsurã ºi-ai coborât pe acest Pãmânt ca sã cunoºti ce simt fiinþele muritoare. Îndurând durerea crucificãrii pentru pãcate, dar ale cui? Uite de aceea mã rog eu Þie cãci sã nu mã rog nu ºtiu, cãci inima mea te doreºte pe Tine deºi ºtiu cã nu mã vei vindeca. Aºa trebuie sã fie pentru ca cei ce suferã sã sufere mai departe slãvind Numele Tãu.
CAMPO DI FIORI La Roma pe Campo di Fiori Coºuri cu mãsline ºi lãmâi Pavajul stropit cu vin ªi cu rãmurele de flori. Fructe rozii scoase din mare Varsã pe mese tejghetarii, Pumni de struguri negri Cad pe pufuri de piersici.
CE A FOST MARE Lui Aleksander ºi Ola Wat
Ceea ce ne-a lovit nu ne mai loveºte. Pãmânturile cereºti se tocesc ºi lumineazã. Pe malul râului, rãsturnat în iarbã, Ca altãdatã, demult, dau drumul la corãbioare din coajã de copac.
DACÃ Dacã Dumnezeu nu este, atunci Omul nu are voie sã facã orice. Este pãzitorul fratelui sãu ºi pe frate nu are voie sã-l întristeze spunându-i cã Dumnezeu nu existã.
Sub privirea ta dezmierdãtoare am rãbdat precum omida de vie înfiptã în þepii de Prunus. Dinainte-mi s-a deschis grozãvia Lumii acesteia.
Mã gândesc la oameni, dacã ei din acest motiv nu pot confirma cã exiºti, atunci ei meritã laude în ochii Tãi.
Iar cei care pier, singuratici, Uitaþi sunt deja de mulþime, Limbile noastre le-au devenit strãine, Precum limba unei antice planete. Iar totul rãmâne legendã ªi-atunci, dupã ani o mulþime, Pe noul Campo di Fiori, Poetul cu vorbele sale va ridica o nouã rãscoalã.
Ce a fost mare mic ni s-a pãrut. Regatele au pãlit precum arama ninsã.
Nimic chiar nimic neºtiind cã Tu, din Cartea Genelor mã vei alege pentru un nou experiment ca ºi cum n-ai fi avut dovezi suficiente pentru aceasta, precum cã aºa-zisa voinþã liberã nu se descurcã defel în faþa destinului.
Oare puteam fugi de ea în fantezie? Într-o tãrie dupã care rãmâne scrâºnet de dinþi ºi se topeºte globul presat din piept oare mai pot gândi cã voi mai trãi altfel decât alþii? Pânã am înþeles cã propãºesc numai de la o speranþã la alta ºi te-am întrebat pe Tine, Atotºtiutorule, de ce mã chinuieºti. Oare ca o încercare, precum la Hioba* pânã ce voi recunoaºte credinþa mea drept iluzionare ºi voi spune: nu exiºti nici Tu, nici sentinþele Tale, iar aici pe Pãmânt guverneazã doar întâmplarea? Cum de mai poþi privi la durerea simultanã înmulþitã de miliarde de ori?
actualitatea literarã 13
Tocmai aici în aceastã piaþã A fost ars pe rug Giordano Bruno, Cãlãul aprinsese flacãra rugului ªi o lãsase pentru-o bârfã din mulþime. Iar când abia s-a stins focul, S-au umplut iarãºi tavernele, Coºuri cu mãsline ºi citrine duceau pe cap talienele talienele. Mi-am amintit Campo di Fiori În Varºovia la Carusel, Într-o frumoasã searã de toamnã În sunetul unei muzici sãltãreþe. Salve trase dincolo de zidul ghetoului Asurzite erau de muzica ritmatã Iar perechile zburau îmbrãþiºate Sus spre ceruri senine. Adesea vântul de la case arzânde Purta zmeiele înnegrite, Cei ce se-nvârteau la Carusele Prindeau scânteiuþe din aer Rochiile fetelor zburãtãcite de vântul de la casele-n flãcãri, Râdeau masiv mulþimile vesele În ceas de frumoasã duminicã varºovianã Cineva va intui aici morala, Cum cã poporul varºovian ori acela roman Negustoreºte, se joacã, iubeºte, Evitând rugurile mucenicilor. Altul va citi altfel morala Despre lucruri omeneºti ce se trec, Despre uitarea ce creºte, Înainte ca flacãra sã se stingã. Atunci eu mã gândeam doar la singurãtatea celor ce pier. La faptul cã, atunci când Giordano a urcat pe eºafod, Nu a gãsit cuvinte în limba omeneascã, Nici mãcar o unicã expresie, Ca sã-ºi ia rãmas bun de la omenire, Acea omenire care rãmâne. Deja alergau sã dea vinul pe gâturi, Sã vândã albele Stele de mare, Coºuri de mãsline ºi citrine Purtau într-o veselã miºcare. Era deja departe de ei, De parcã veacuri s-ar fi scurs, Iar ei aºteptau cu mirare clipa în care el îºi va lua zborul în pãlãlaie.
AªA ESTE – TREBUIE SÃ MURIM Aºa este – trebuie sã murim. Moartea este enormã ºi de neînþeles. În zadar de Ziua Morþilor vrem cu toþii s-auzim glasuri din subteranele þinuturi negre, din Sheol, din Hades. Suntem iepuraºii jucãuºi, inconºtienþi, care mâine vor merge la cuþit. Când inima se opreºte , urmeazã Nimic, contemporanii mei, dând din umeri, îmi zic… Creºtinii ºi-au pierdut credinþa în Asprul Judecãtor, care-i condamnã pe pãcãtoºi la cazane cu smoalã fierbinte. Eu am tras foloase citindu-l pe Swedenborg, La care orice sentinþã nu cade de sus Iar sufletele celor morþi sunt atrase ca de-un magnet de sufletele asemenea lor Karma lor este ca ºi la budiºti. Simt în mine atâta rãu nedezvãluit cã nu exclud plecarea mea spre Iad. Mãcar de ar fi Iadul artiºtilor, Ceea ce înseamnã al oamenilor care, perfecþiunea lucrului bine fãcut o puneau mai sus de obligaþiile de soþi, de taþi, de fraþi, de compatrioþi.
NORII Norii, înfricoºãtorii mei nori, cum se bate inima, ce jale ºi tristeþe a Pãmântului, nori negri, nori albi ºi tãcuþi, privesc la voi din zori cu ochii plini de lacrimi ºi ºtiu cã în mine e plin de falã, dorinþã ºi cruzime, iar un grãunte de dispreþ pentru visele moarte împleteºte aºternuturile iar culorile cele mai frumoase ale minciunilor mele au ascuns adevãrul. Atunci las privirea-n jos ºi simt viscolul ce suflã prin mine, uscat ºi arzãtor. Oh, cât de-nfricoºãtori sunteþi voi paznicii Lumii, norii! Fie, sã adorm ºi milostiva noapte sã mã-nfãºoare în braþe. n Traducere de Alexandru G. ªERBAN
14 actualitatea literarã Constantin BUICIUC România literarã
reviste / bloguri
Revista revistelor literare Nord Literar
Partea centralã a numãrului 36, din 9 septembrie 2011, e ocupatã de o excelentã restituire: Mihai Zamfir prezintã opera poeticã a boierului putred de bogat ºi mare amator de femei Costache Conachi, pe care exegetul contemporan îl numeºte “pãrintele (re)gãsit al poeziei româneºti”. Aflãm cã versurile de dragoste ale boierului cu iºlic, prin sentiment ºi formã, stau la baza poeziei româneºti moderne, anunþându-i pe paºoptiºti, care la rândul lor, îl anunþau pe Mihai Eminescu. La rubrica sa, “Scripta manent”, Alex ªtefãnescu, sub titlul “Lupta cu inepþia”, îºi exprimã admiraþia pentru forþa de polemist a criticului literar Gheorghe Grigurcu. Alex ªtefãnescu considerã, pe bunã dreptate, cã polemicile lui Gheorghe Grigurcu au întotdeauna succes deoarece autorul lor se bazeazã pe un ideal la care aderãm cu toþii ºi nu polemizeazã din capriciu sau dintr-un resentiment. La rubrica “Cronica ideilor”, Sorin Lavric prezintã cartea Ion Creangã. Cruzimile unui moralist jovial de Eugen Simion, arãtând cã humuleºteanul a ajuns celebru mai ales fiindcã critica l-a fãcut aºa prin felul în care i-a prezentat opera ºi viaþa. Pagina de poezie a numãrului 37, din 16 septembrie 2011, este semnatã de Ovidiu Genaru. Amplul sãu poem este un portret al unui mare poet: “acest palid cetãþean se întorcea acasã numai noaptea,/ trãgea perdelele/ ºi la lumina lãmpii arzânde scria,/ scria ºi scria îngrozitor de puþin, aproape nimic,/ un detaliu al nimicului, o lipsã de scris, o destructurare,/ un plâns îngropat într-un mâl de carbon încât/ suntem nevoiþi sã-nvãþãm sã citim cum moartea/ pãºeºte tiptil pe vârfuri/ Acest/ palid oarecare vasiliu/ Care se ascundea sub identitatea falsã, derutantã, mai puþin cunoscutã,/ de george bacovia./ Un ºarlatan vizionar,/ Un suspect.” Cosmin Ciotloº publicã prima parte a cronicii unei cãrþi importante: Scurtã istorie. Panorama alternativã a literaturii române. I, de Mihai Zamfir. Sub titlul Un cãrturar ludic, Gabriel Dimisianu vorbeºte despre studiile lui ªtefan Cazimir, pornind de la cel mai recent, Epistolã cãtre Odobescu, care este un fel de Pseudo-kynegeticos contemporan.
În numãrul dublu, 7-8 (iulie - august 2011), directorul revistei comenteazã jurnalul româno – german al lui Florin Manolescu, numit Cu ochii pe mine. În perioada predecembristã, criticul, istoricul literar ºi prozatorul Florin Manolescu a devenit foarte cunoscut ºi apreciat pentru o carte de referinþã, apãrutã în 1980: Literatura S.F. Despre un alt cunoscut autorul legat de S.F. - regretatul Ion Hobana – se ocupã Daniela Sitar-Tãut, care recenzeazã volumul Peste o sutã ºi o mie de ani. O istorie a literaturii franceze de imaginaþie ºtiinþificã de la origini pânã la 1900, apãrut la Editura Academiei, în 2010. Autorul volumului, Ion Hobana, a plecat dintre noi cu puþin înainte de apariþia acestei originale istorii, care porneºte de la scrieri ale Evului Mediu ºi se opreºte la Jules Verne ºi contemporanii sãi. Augustin Cozmuþa recenzeazã volumul de versuri Dulceþuri din fructe târzii de pãdure de George Achim, subliniind savoarea liricã, firescul, autenticitatea, rafinamentul nostalgic al poeziilor. Versurile numãrului dublu sunt oferite de Ion Vãdan, Sorin Lucaci, Emil Emilian. Pe ultima paginã, Elena Liliana Popescu prezintã ºi traduce versuri din trei poeþi cen-
Convorbiri literare
tral-americani: Andre Cruchaga (El Salvador), Fernando Jose Saavedra Areas ºi Pedro Xavier Solis Cuadra (Nicaragua).
În numãrul 7, din iulie 2011, Irina Mavrodin publicã file de jurnal, în care evocã prima întâlnire, la Paris, cu Nathalie Sarraute. Scritoarea francezã este consideratã o precursoare a Noului Roman, din moment ce primele ei romane, Tropisme (1938) ºi Portretul unui necunoscut (1947), au apãrut înainte de 1953, anul în care a fost tipãrit romanul Gumele al lui Alain Robbe Grillet (considerat pãrintele curentului). Alexandru Zub îi evocã pe numeroºii istorici români care au zãcut în închisorile regimului comunist. Printre istoricii închiºi s-au numãrat: Gheorghe I. Brãtianu (care a fost ucis de torþionari, la Sighet), Constantin C. Giurescu, Anton Dumitriu, Ioan Lupaº, Mihail Manoilescu, Victor Papacostea. Nici nu e de mirare cã istoricii au fost reduºi la tãcere, prin temniþã sau prin interzicere, deoarece comuniºtii abia instalaþi la putere ºtiau cã istoria, care, ca Ianus, cu un ochi priveºte spre trecut ºi cu altul spre viitor, poate fi folositã ca o puternicã armã ideologicã de pervertire a sufletelor ºi a minþilor. Paginile de poezie sunt semnate de Dorin Ploscaru, Victoria Ana Tãuºan, Ion Gheorghe Pricop, Rafila Radu ºi Liviu Capºa (la Biblioteca revistei). Poezia universalã este prezentã prin versuri de Czeslaw Milosz (la centenarul naºterii) ºi de Metin Cengiz. Gheorghe Schwartz este prezent cu un fragment din romanul fluviu Cei O Sutã, iar Doru Iablonski cu proza Pasãrea Domnului. Din numãrul 8 (august 2011) ne reþine atenþia un studiu al lui Adrian Dinu Rachieru despre poezia lui George Bacovia. Exegetul aratã cã, la 130 de ani de la naºtere, steaua lui George Bacovia este cât se poate de strãlucitoare. Poetul a fost trecut în rândul întâi al literaturii române începând cu anii 70. L-a plasat pe un loc fruntaº pe nevroticul, necomunicativul Bacovia explorarea unui univers în destrãmare, cu un restrâns stoc lexical, rezultatul fiind un disconfort total ºi o astenie generalizatã. “Poetul s-a epuizat livrându-se fãrã rest”, crede Adrian Dinu Rachieru ºi, de aceea, nu are urmaºi. Ioan Holban ºi Adrian G. Romila semneazã texte in memoriam Mircea Ivãnescu ºi Constantin Stan. Versurile sunt oferite de: Aurel ªtefanachi, Spiridon Popescu, Dan Petruºcã, Silviu Sanie, Gabriela Anisie, Lucreþia Andronic, Sergiu Flondor ºi Nicolae Tzone (la Biblioteca revistei).
Cronica Invitatul Salonului literar al numãrului 8 (august 2011) este poetul ºi artistul plastic Traian Mocanu. Mai semneazã versuri Horia Zilieru, Adela Popescu ºi George Lixandru. La rubrica Restituiri, nelipsitul colaborator din Tecuci, Ionel Savitescu, recenzeazã o nouã carte de mare interes pentru istorici ºi nu numai: Istoria celui de al doilea Rãzboi Mondial de B. H. Liddell Hart. În acest prim volum al lucrãrii, istoricul britanic se ocupã de întâia parte a conflagraþiei, cea dintre anii 1939 ºi 1942. Aflãm ceea ce bãnuiam: Hitler ºi-a subestimat adversarii, mai ales pe sovietici, dupã ce a fãcut cele mai proaste alianþe posibile, deoarece Italia s-a dovedit necompetitivã din punct de vedere militar, iar Japonia avea interesele ei, în zona Pacificului ºi a Asiei de sud-est, neatacând Uniunea Sovieticã în Extremul Orient. Ca de obicei, ultima paginã este consacratã poeziei universale. Valeriu Stancu ne-o prezintã pe poeta canadianã Nicole Brossard. Citãm antepenumltima parte a unui poem format din 17 pãrþi: „unde sã plasez în viaþa mea/ printre imaginile cuprinzãtoare/ unde sã depun aceastã rochie/ de tînãr sînge proaspãt/ în plinã dupã-amiazã de ºapte august 98/ rochie irealã de sînge real/ flagrant delict de urã fluidã/ atunci cînd în grãdinã/ lumina depune cu amabilitate/ încã puþin sens într-o mîncare cu mãsline”.
nr.12 n septembrie 2011 negative. ªtefania Mincu analizeazã Cartea Alcool de Ion Mureºan. Urmeazã un grupaj de poezii din celebra – deja – apariþie. Cinci pagini (comentarii critice ºi versuri) îi sunt închinate Aurei Christi.
Feed Back Am primit numerele 4-5-6-7 (aprilie, mai, iunie, iulie 2011) ale publicaþiei Feed Back, subintitulatã Revistã de experiment literar. Directorul revistei este poetul Daniel Corbu. Am observat imediat excelenta înfãþiºare, precum ºi spaþiul mare acordat poeziei. Putem citi versurile unor tineri autori: Gabriel Avram, Silvia Goteanschi, Mircea Boboc, Adrian George Matus. Sunt prezenþi ºi autori consacraþi: regretatul Mircea Ivãnescu, Nicolae Dabija, ªtefan Baciu, George Lixandru, Mircea Petean, precum ºi poeþi universali: Yannis Ritsos (Grecia), Bella Ahmadulina (Rusia), Sylvestre Clancier (Franþa), Felix Grande (Spania), Thomas Stearms Eliot (Marea Britanie). Mai multe pagini îi sunt închinate, in memoriam, lui Ion Zubaºcu. Andrei Strâmbeanu face o vioaie prezentare a cãrþii lui Eugen Simion, Ion Creangã. Cruzimile unui moralist jovial. Daniel Dimitriu considerã cã George Bacovia scrie o poezie a înþelepciunii divagante. Concluzia eseistului este urmãtoarea: „Bacovia este inconfundabil nu numai dacã îl raportãm la el însuºi, la ceea ce a fost el la început, când consuma multe cuvinte, ºi la ceea ce a ajuns dupã acel prim Bacovia, când era consumat, devorat de tãcere.”.
Cultura
Argeº În numãrul 8 (august 2011), Dumitru Ungureanu încearcã sã explice de ce scriitorii sunt adesea implicaþi în scandaluri, de ce existã aproape fãrã încetare o luptã acerbã între mânuitorii condeiului. Pentru aceasta, autorul recurge la unele consideraþii fãcute de Lucian Raicu în 1979 ºi considerate valabile ºi azi: „O explicaþie, nu o justificare, a climatului deloc idilic pe fondul cãruia se desfãºoarã viaþa literarã ºi relaþiile dintre scriitori ar putea fi, la mare nevoie, aceasta: munca literarã, actul creator apeleazã, în exerciþiul sãu cel mai adânc, la straturile “impure”, la ambiguitãþile sufletului; actul de creaþie este un act de provocare a „rãului” ºi elibereazã în chip inerent rezerve pasionale de joasã extracþie, reziduuri neºtiute, otrãvurile intimitãþii”. Soluþia evitãrii rãului ar fi retragerea în intimidate. Oare? Versurile numãrului sunt semnate de ªerban Foarþã, Daniel Corbu, George Vulturescu ºi Vera Pavlova (Rusia), iar ilustraþia este asiguratã de celebrul Toulouse-Lautrec, considerat pãrintele afiºului modern. Citãm un Poem de dragoste de Daniel Corbu, dedicat Unei necunoscute din secolul XXIV: „Aveam/ patru sute/ de ani/ tu mi te uitai/ prin/ cãrþi/ surâzând.”.
Tribuna Numãrul 213, din 16 – 31 iulie 2011, îi închinã douã pagini poetului Czeslaw Milosz, la centenarul naºterii. Traducerea ºi prezentarea sunt semnate de Nicolae Mareº. Tânãrul ªtefan Manasia este prezent cu douã recenzii ale unor cãrþi aparþinând unor poeþi de asemenea tineri (Ioan Muºlea ºi Cezar Nicolescu), precum ºi cu un interviu luat scriitorului ºi jurnalistului Dan Culcer. Laszlo Alexandru îi face un aspru portret recent dispãrutului critic ºi istoric literar Mircea Iorgulescu, cãruia nu-i contestã ascuþita agerime a minþii, dar îi subliniazã lipsa frânei umilinþei morale. Eseistul aratã cã, fãrã dubii, Mircea Iorgulescu a fost un zelos informator al Securitãþiii. Pe patru pagini de la sfârºitul revistei, Ioan-Pavel Azap publicã partea întâi a unui eseu despre film, intitulatã Daghero TIFF. Criticul cinematografic trece în revistã filmele mai importante prezentate la Festivalul Internaþional al Filmului de la Cluj.
Contemporanul Editorialul lui Nicolae Breban din numãrul 8 (august 2011) se numeºte Stalinism, iar titlul spune deja aproape totul. Directorul revistei descrie cu forþã de prozator sistemul social inuman aducãtor de multe suferinþe ºi – atenþie! – considerã cã stalinismul se va întoarce: „Cine, vã întreb, ar putea sã înþeleagã – sau ce vor înþelege unii atunci când, într-un viitor mai mult sau mai puþin apropiat vor trãi ceva asemãnãtor, deoarece, mie-mi este clar cã trecutul nostru se va repeta ºi încã nu în forme foarte schimbate! – un tipar de existenþã extras dintr-o altã civilizaþie…”. Aura Christi, redactorulºef al publicaþiei, trece în revistã activitatea lui Nicolae Breban din perioada 1971 – 1977, încercând sã dovedeascã faptul cã redutabilul romancier nu a fost informator al Securitãþii, ci disident. Sub titlul Sentimentul erotic bacovian, Iulian Boldea face o admirabilã analizã aplicatã a unei capodopere, Decembrie. Poezia analizatã este o excepþie în creaþia lui George Bacovia, deoarece sentimental erotic bacovian se încarcã, la fel ca la ceilalþi simboliºti, de limpezi conotaþii
Dacã în numãrul anterior am putut citi un eseu al colegului nostru Remus Valeriu Giorgioni, în numãrul de joi, 1 septembrie 2011, la rubrica numitã Cultura politicã, Dragoº Sdrobiº ne prezintã eseul Marx reloaded! Stalin deleted? Iordan Datcu ne aratã cã Dimitrie Gusti, cunoscutul sociolog din perioada interbelicã, a fost filogermanist, lucru pe care l-a dovedit, anterior, Lucin Boia, în cartea Germanofilii. Elita intelectualã românã în anii primului rãzboi mondial. Dimitrie Gusti ºi-a afirmat germanofilia în scrisori particulare, de aceea Iordan Datcu reproduce o epistolã a sociologului cãtre prietenul sãu, G. T. Kirileanu, datatã 3 octombrie 1914. Dimitrie Gusti evidenþiazã, în scrisoare, marile calitãþi ale poporului german ºi afirmã cã, de izbucnirea rãzboiului, nu se fac vinovaþi germanii, ci politica romanticã a revanºei din partea Franþei, politica pur comercialã a Angliei ºi politica de supremaþie europeanã a Rusiei. Constantin Coroiu publicã partea a doua a textului Posteritatea lui Bacovia, în care prezintã o lucrare de Marilena Donea, din 2001, care conþine bibliografia Bacovia dintre 1971 ºi 2001. Citatele din Tudor Vianu, Mircea Iorgulescu ºi Ileana Mãlãncioiu aratã cã Bacovia este unul dintre cei mai mari poeþi români. El este creatorul bacovianismului, cel mai important curent al poeziei româneºti, dupã eminescianism. (În multe dintre revistele literare prezentate la rubrica de faþã apare George Bacovia! Nu credem cã este o întâmplare!) Eugen Simion afirmã, în partea întâi a unui excelent studiu cã Þiganiada de Ion Budai-Deleanu este o scriere carnavalescã.
Acolada În numãrul dublu 7-8 din iulie – august 2011, Ana Blandiana scrie, pe ultima paginã, depre libertatea invizibilã: “Aºa cum omul invizibil al lui Wells nu putea fi zãrit decât îmbrãcat, pentru cã hainele care îl înveleau se vedeau vedeau, libertatea în sine este un gol – uneori înspãimântãtor, asemenea unei gãuri negre – ale cãrei caracteristici depind de substanþa pe care o gãzduieºte.” Pornind de la o afirmaþie neinspiratã a preºedintelui Traian Bãsescu ºi de la o replicã total neinspiratã a preºedintelui rus Dmitri Medvedev, Nicolae Prelipceanu evocã ºi condamnã o crimã a Moscovei, pe care ruºii nu vor sã o recunoascã: deportarea a peste 35 de mii de basarabeni, în Siberia, în noaptea de 6 spre 7 iulie 1941. Un pamflet de Florica Bud o are în vizor pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, “ajunsã cu valul fierbinte de moldovence pornite dupã revoluþie sã restabileascã ordinea în Capitalã ºi sã dea þãrii ora exactã”. Mariana ªenilã-Vasiliu aratã cã ambiþiile de pictor ºi de arhitect ale lui Adolf Hitler n-au putut schimba esenþa odioasei sale orânduri. Cãci, prin simbolul rãstãlmãcit în rãu al svasticii, “Hitler înhãmase însãºi arta la carul demenþei ºi al crimei”. Iulian Caragea ne oferã douã treimi de paginã de poezie, din care citãm: “oricum eºti urmãrit/ oricum priveºti peste umãr// oricum vei fi aruncat în fântâni/ pentru a limpezi apele// de fluturi albi albi// ca un miros/ redat florii”. Am mai primit: Noul Literator Literator, nr. 3, iunie 2011; Oglinda literarã literarã, nr. 116, august 2011; Fereastra Fereastra, nr. 4 (62), august 2011.
Remus V. GIORGIONI
nr.1 nnoctombrie nr.12 septembrie 20102011
Radu Mareº, Când ne vom întoarce, roman, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010 Un roman „plicticos” – adicã solid ºi bine articulat, în tradiþia lui Sorin Titel (cel din Mamã, iatã fiul tãu) sau a lui Nicolae Breban: Gavril M., cu visele, rememorãrile, ciudãþeniile lui de copil orfan
crescut în atmosfera fostei cazarme imperiale, internatul ªcolii de Agriculturã, este un Grobei bucovinean. Dar R.M. este în ultimã analizã un tolstoian-dostoievskian. În roman bate un vânt dinspre pusta ruseascã. Autorul comite pagini (descrieri, portrete) memorabile, te face sã simþi ceva din atmosfera romanelor Fraþii Karamazov sau Rãzboi ºi pace. Totul este repovestit – sau relatat anticipativ – dar pânã la urmã, Când ne vom întoarce este un roman postmodern pãstrând atmosfera celei mai stricte ºi mai canonice modernitãþi. Romanul e o continuã „mãrturisire de sine”, cu volute ºi rãsuciri. Totul se reduce la povestea cea mare, în care se înscriu cele mici: „Adevãrul este cã nu ajungem sã cunoaºtem decât fragmenþele minuscule din povestea cea mare…” (pp. 435). E ca în romanul lui Mich Albom, Cei cinci oameni pe care îi întâlneºti în rai – cel care spune, la rândul lui: „…lumea e plinã de poveºti, dar toate poveºtile sunt într-una singurã.” Cartea conþine ºi necesara infuzie de fantastic: un proroc paralitic care citeºte destinul fiecãruia dintr-o carte, un cãlugãr legionar plin de carismã, pe care câinii îl ling(uºesc) în loc sã-ºi înfigã colþii în sutanã; el vindecã trupuri ºi suflete, dar aduce ºi nenorocirea asupra familiei tinere întemeiate la fermã. Romanul este bântuit ºi de suflete rãtãcitoare – omul cu ochi galbeni care stã lângã Gavril M. la nunta surorii sale. Avem în faþã un prozator încercat, din primul pluton al prozei româneºti contemporane.
Ion Lazu, 101 poeme, Ed. Biodova, Bucureºti, 2011 Purtând nr. 52 în Colecþia Ideal, noua carte de versuri a cunoscutului scriitor este o antologie de autor extrasã din trei volume: Muzeul poetului, 1981, Poemul de dimineaþã – 1996 ºi Cuvinte lângã zid, 1999. Cu alte cuvinte, Elegii de când eram mai tânãr… „Elegiile reunite pentru prima datã în aceastã antologie de autor au fost scrise între anii 1964 ºi 1989…”, ne declarã el însuºi într-o preliminarã notã a autorului. Cu toate astea, volumul începe cu Neîntreruptul cântec, datat 8 febr. 2008, pentru a ne încredinþa pe noi, cititorii, cã I. L. a trãit tot într-o… veselie. ªi începe aºa, arghezian: „Cântul continua. Cine-ar pricepe/De-i pe sfârºite ori abia începe?” Noi zicem cã n-ar fi pe sfârºite, ba dimpotrivã, fiindcã: „Cine s-audã pãsãri sleite/ Bufnind grãbite în iarba crudã?”…
cãrti, / edituri
actualitatea literarã 15
Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! Ion Maria, Fratele om, Ed. Autograf MJM, Craiova, 2011 Profesor la Colegiul „Elena Cuza” din Cetatea Bãniei, (con)fratele - om ºi poet în toatã puterea cuvântului – vine sã ne încânte cu un nou volum de versuri, care urmeazã dupã celelalte cinci publicate din 2002 încoace, cãrþi care i-au adus „un potop de simpatii” – vorba poetului Petre Stoica, dar ºi un potop de premii. Nu putem cita prea mult din volum, fiindcã riscãm sã-l copiem integral. Totuºi, sã încercãm ºi noi, cu poetul, sã aprindem o luminã luminã: „trãim într-o lume/întunecatã/e întuneric ºi ziua la amiazã/ chiar de nu-l vedem…” Norocul nostru cã ne mai lumineazã poeþii!...
Costel Simedrea, Cãrarea de cenuºã, Eubeea, 2011 Recidivând ºi dânsul într-ale poeziei, rãcãºdeanul (aclimatizat ºi naturalizat reºiþean) C.S. se bucurã – în primul rând! - de o prezentare elogioasã a lui Gheorghe Azap, pe coperta din spate. Acesta îl face „Pãtimaº iubitoriu al strunelor poetice ºi cu osârdie serv al miracolului liric”…, dar nu trebuie sã-l facã nimeni, fiindcã Simedrea este cu prisosinþã bolnav de poezie. I-auzi aici: „Cum trece vremea, trece peste noi ºi cum/Ne vedem numai la ceas de nostalgie,/ªi numai când privim bãtrânul album/Rãmas în amintirea, deodatã, târzie//… ªi-am vrea sã ne facem din nisipuri descânt/Invocând uitarea, sã nu mai ºtim anii,/Cerºind minciunã, ca sã trãim sperând/Cã nu a fost sãrutul ca la Ghetsimani.” Aferim!
Lorin Cimponeriu, Planeta cu maci, Ed. Tipo-Art, Oraviþa, 2011 O nouã carte a poetului de cursã lungã din Oraviþa ne încântã privirea prin ilustraþia copertei, prin dedicaþia fãcutã pentru 13 (!) prieteni , poza de pe coperta din spate (în care poetul citeºte de pe o foaie îndoitã – îl caracterizeazã!) – dar nu în ultimul rând prin rândurile din conþinut: „Se nemurea de dorul ei vioara/Iubind-o cu luminã de cristal/Era o amforã trecutã prin jãratec/În acel timp/În acea moarte”; „Vin ºoimii albi/La marginea poveºtii/Câte puþin ciugulesc ºi pleacã/Umbra karmicã de pe cruce/Se prinde de un talant…” De talantul poetului care, nefiind îngropat, luceºte viu în luminã.
Mihai Merticaru, Geometrie liricã, Limes, Cluj „Un devotat al sonetului” – cum, îl prezintã pe coperta a patra editorul Mircea Petean, el însuºi poet cunoscut, nemþeanul M. Merticaru se aliniazã cu brio unei tradiþii sonetiste, care dateazã de 800 de ani - de la Giacomo Da Lentini pânã la sonetiºtii noºtri (Eminescu, Codreanu, Arghezi, Pillat etc.). Aflãm aceste amãnunte din prefaþa autorului ( „Sonetul – Regele Poeziei”), care mai zice, în concluzie, cã dacã nu s-a gãsit o definiþie definitivã pentru poezie în general, cu sonetul e clar: n-avem voie sã ne abatem de la canon (aviz amatorilor, cã ºi noi avem sonetiºtii noºtri!) Volumul este împãrþit în douã secþiuni: „Sonete violete” ºi „Sonete cu scaiete”ºi este frumos ilustrat de pictorul Petru Diaconu.
Gabriel-Vincenþiu Mãlãescu, Neºtiutele pierderi, „poezi rumune”, RawexComs, Bucureºti (2011) Bukuresht
Oraºul cu poeþi, Antologie reºiþeanã, Tim Reºiþa, 2011 Tableau d’une exposition/Poeþi din Caraº-Severin, Tim 2011
(T raducere în albanezã de Baki Ymeri) (Traducere Cred cã „v-aþi fi prins” cã am în faþã un volum bilingv, chiar dacã n-aº fi menþionat traducãtorul. Un lucru neobiºnuit este cã avem traducerea pe partea stângã a paginii, iar textul pe dreapta, lucru care nu impieteazã cu nimic asupra valorii cãrþii. Nãscut în 1948, ploieºteanul G.-V. Mãlãescu se aflã la al doilea volum de versuri, dupã Singurãtatea din noi, apãrut în anul 2010 ºi este membru al Cenaclului Atitudini (faþã de care noi am mai luat atitudine…). Cât despre traducãtor – ºi poet – nu mai necesitã prezentare – este cel mai tare
Oraºul de pe Bârzava, cunoscut în lume mai mult ca „oraº cu poeþi” decât în calitatea lui de(fostã) cetate a siderurgiei, prin editorul Gh. Jurma iese din nou în evidenþã printr-o antologie atotcuprinzãtoare ºi adusã în actualitate, incluzând poeþi mai noi sau mai vechi, practic din toate generaþiile: cot la cot cu consacraþii T.G. Maiorescu Iacob Roman, Octavian Doclin, Nicolae Sârbu, Gh. Zincescu. Liubiþa Raichici, Ana Selena întâlnim poeþi din ultima generaþie, dar premiaþi ºi apreciaþi: Lucian Adam, Adrian Iovan, etc. Ion Chichere (antologat ºi el ) s-ar bucura nespus de ea ºi de succesul colegilor mai tineri. Dintr-o seraficã modestie, editorul-
traducãtor de limbã albanezã – fiind ºi singurul pe care-l cunoaºtem! Dar iatã cã poetul ne trezeºte din somn(olenþã) cu un vioi Bunã dimineaþa dimineaþa: „Am ieºit în zori pe þãrm./Pescãruºii se zbãteau deasupra apei,/ iar marea,/asemenea unui ºarpe încolãcit/mângâia faleza”. ªi multe mai fãcea marea poetului, dar, spre a le afla, trebuie sã vã procuraþi cartea.
antologator s-a „prins” în cuprins cu doar douã poeme. Tot o antologie (de data aceasta mai selectparcimonioasã) este ediþia bilingvã Tableau d’une exposition (Pictures in an expozition). Culegerea include doar 20 de poeþi (y compris/including Mihaela A. Christi, traducãtoarea), pe când cea de mai sus mai mult decât dublu. „Volumul de faþã reuneºte câteva texte ale unor poeþi din Banatul de munte. Nume ºi formule poetice”, zice editorul în prezentarea sa de pe coperta a IV-a . De fapt este vorba de un singur poem din fiecare autor, tradus în francezã ºi englezã, pe când în cealaltã erau în medie 5-6 texte de acelaºi autor.
Dan Sandu, Amintiri din Samsara, Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacãu, 2011 Cartea apare cu menþiunea expresã, fãcutã de autor pe spatele paginii de gardã: „Aceastã carte e un pamflet.” Dar de fapt prezentatorul cãrþii este scriitorul Calistrat Costin, care semneazã prefaþa „O trãsnaie poeticeascã”, prezentator care atrage atenþia asupra unui „poet de rasã”, atras de parodie ºi ironie superioarã. Dar ia sã vedem ºi noi ce e cu Samsara asta!, îºi zice cititorul ºi se aruncã asupra ei…
Gheorghe Pãun-Ulmu, Replici amuzante ºi snoave picante, De la regi la preºedinþi sau decãderea în 2011. derizoriu – Curtea de Argeº 2010, 2011 Douã cãrþi incitante ne trimite din cetatea de scaun a lui Dromihete ºi Seneslau nonagenarul G.P.-U, una de snoave ºi replici amuzante ºi cealaltã cu preºedinþi ºi regi: Regi ai României ºi preºedinþi ai ei din comunism ºi postcomunism. Deºi subþirele, cãrþile mustesc de idei ºi de conþinut.
Simion Todorescu, Stãri de spirit, Gânduri… Gânduri…, Morala la porþile gândirii, Dintrun univers de sensuri (Selecþie 1, 2, 3 ºi 4), Nagard, Lugoj, 2011 Harnicul ºi prolificul gânditor lugojean realizeazã aceste 4 selecþii din cãrþi mai vechi, cãrþi frumoase editate de cunoscuta editurã lugojeanã. Toatã seria e prezentatã pe coperta a IV-a a Selecþiei 4 de cunoscutul profesor ºi filolog, Livius Petru Bercea: „Simion Todorescu manifestã… o preferinþã aparte pentru un anumit tip de aforism. Pornind de la sintagme închegate în mentalitatea colectivã ºi cunoscute prin sensuri conferite de o îndelungatã experienþã de viaþã sau de la formule cunoscute…”
Clelia Ifrim, Nautil, Editura Universitarã, Bucureºti, 2011 Din Bucureºti, Clelia Ifrim poetã, prozatoare, eseistã, dar ºi autoare de haiku (ºi haibun) ne trimite aceastã carte de proze scurte, ºi încã douã publicate la aceeaºi editurã în anul anterior:Frontiera ºi Cui aparþine ziua de ieri ieri. Membrã în Asociaþia Scriitorilor ºi Artiºtilor din SUA (IWA), autoarea s-a afirmat de-a lungul vieþii în varii domenii, inclusã fiind într-o antologie de poezie apãrutã în editura Bibliotecii Congresului american (Sunetul poeziei, 33 de autori), Haiku - poezie veche ºi nouã („cuprinde cei mai buni 136 poeþi contemporani din întreaga lume”). Noi nu-i putem contrazice pe prezentatorii autoarei - poetul Andrei Zanca o considerã (în prozã) „o revelaþie ºi, prin urmare, certitudinea absolutã a unei lecturi incitante ºi savuroase”. Dar am fi vrut sã cunoaºtem cele douã poeme-haiku selectate de JAXA, Agenþia Spaþialã Japonezã, depozitate pe modulul spaþial KIBO, „Speranþa”, de pe Staþia Spaþialã Internaþionalã. Aþi ºtiut cã existã aºa ceva??
16 actualitatea literarã n Norman Manea a primit Premiul literar Nelly Sachs Presa germanã anunþã atribuirea Premiului literar Nelly Sachs lui Norman Manea, cel mai tradus scriitor român în strãinãtate, autor a peste douãzeci de volume de ficþiune ºi eseuri. Scriitorului i-au fost decernate în 1992 Bursa Guggenheim ºi Premiul MacArthur („Nobelul American”). În 1993, Biblioteca Naþionalã din New York i-a acordati distincþia „Literary Lion”. În 2002, lui Norman Manea i-a fost atribuit Premiul Internaþional de Literaturã Nonino pentru „Opera omnia”, iar în 2006, premiul Medicis etranger. În 2009, Premiul Literar Francine et Antonie Bernheim (Franþa), iar în 2011 i s-a propus sã devinã membru de onoare al Royal Society of Literature, în semn de recunoaºtere pentru excelenþã literarã.
meridiane
nr.12 n septembrie 2011
Ruth O’Callaghan Ruth O’Callaghan a câºtigat multe premii în concursuri internaþio internaþio-nale. Opera sa a fost tradusã în ºase limbi ºi este cunoscutã în toatã lumea, inclusiv Asia ºi Europa. Ruth O’Callaghan gãzduieºte douã întruniri de poezie în Londra unde îºi recit recitãã poeziile atât scriitorii de renume, cât ºi cei mai puþin cunoscuþi. În prezent lucreazã la un vo vo-lum de inter viuri cu unele dintre cele mai eminente poete din întreaga interviuri lume. În 2010 a fost invitatã în TTaiwan aiwan aiwan,, unde i-a fost acordatã o me me-dalie de aur pentru poezie. Primele douã colecþii ale sale Where Acid has Etched (Bluechrome 2007) ºi A Lope of TTime ime (Shoestring 2009) s-au vândut în totalitate. Ultima sa colecþie, Goater’s Alley (Shoestring), a fost publicatã în martie 2010 ºi a fost deja retipãritã de douã ori. În prezent lucreazã la a patra colecþie. Poeziile poetei Ruth O’Callaghan au fost publicate în nenumãrate reviste ºi antologii. Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaþional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea Bucureºti, http://mttlc.ro
Autopsie … ªi cum rãmâne cu cele ce nu vor mai fi spuse? Vor aºtepta dupã fiecare cotiturã cu o pãlãrie pleoºtitã, o pelerinã udã leoarcã, se topesc în pereþi, mucegai îngroºând aerul?
n Gabriela Adameºteanu va fi tradusã în italianã Dupã recenta apariþie a versiunii engleze a romanului Dimineaþã pierdutã de Gabriela Adameºteanu, semnatã de Patrick Camiller, la editura americanã Northwestern University Press, autoarea a semnat contractul ºi cu editura Atmosphere libri, pentru traducerea în limba italianã, de cãtre Roberto Merlo. Romanul va apãrea în anul 2013. Publicat de Gallimard în 2005, cu titlul Une matinée perdue, romanul a mai apãrut în Estonia (Eesti Ramaat, 1992), Bulgaria (Balkani, 2007), Israel (Nimrod Books, 2007), Spania (Random House Mondadori, 2009), Ungaria (Europa, 2010), în luna octombrie a acestui an va apãrea în Turcia (Yapi Kredi Kultur Sanat), iar în 2012, în Portugalia (Dom Quixote) ºi Polonia (Wydawnictwo W.A.B.).
Sau scapã eºarfa pe o fereastrã nepãzitã, merg sfios pe aleile pe jumãtate luminate unde o vulpe cenuºie adulmecã prin detritusul vieþilor puþin trãite? Atrasã de zãngãnitul pubelelor din aluminiu, va privi þintã peste grãdinile ude, rugina copacilor – ce e cu acea durere ce vine o datã cu ploaia? – aºteaptã revãrsatul zorilor
ªi pãstrate, pe jumãtate pãstrate, convingerile sunt filtrate de-a lungul anilor, aruncând o luminã asemãnãtoare celei pe care au posedat-o odatã, lãsând semne pe care le interpretãm dupã cum vrem, aºteptând, o limbã pe jumãtate uitatã încercând sã se agaþe de memorie.
*** Dar existã absenþã – conteazã? Dar distanþa? Timpul va trãda esenþa
ªi ca pisica sã aducã mierla?
cum pielea, întinsã peste oase, dezvãluie structura. Totuºi aici nu este cunoºtinþã, nici convingere:
Balcon
destramã timpul ºi ce rãmâne? Ani în care nasturii cãmãºii sunt numãraþi, un ºal de botez
Când þi se sparge paharul un fir de sânge atinge marginea vinului.
trasând un giulgiu. Poate aceasta este singura mãsurã adevãratã. Poate dupã fiecare despãrþire
Aici, lumina palã a soarelui trândãveºte o învãlmãºealã de floare sãlbaticã într-un borcan de dulceaþã pe o barcã mai jos, vorbã, schimbatã cumpãtat, ºovãialã.
nu urmeazã o reînnoire, ci pur ºi simplu o revizitare, un salt al timpului, o rãzuire a filmului alb-negru.
În asfinþirea muribundã a râului de luminã aºteptãm lãsarea iernii, ascultãm barcagiii strigând slãbeºte funia, navigheazã, salveazã încãrcãtura
*** ªi aºa, nerezolvat, incapabili sã distingem acea obscuritate anume dintre stele,
dar aceasta e o altã limbã istoria noastrã a devenit nesigurã.
ne aºezãm vâslele sã se odihneascã, rãmânând aici unde ziua e mohorâtã ºi niciun cântec de pasãre,
Jurnal
rupturi de frunze deghizeazã copacii goi. Un tremurat de musculiþe se ridicã din apã,
ªi aºa vâslim stând aproape de mal, observãm vizuinile castorilor meºterite din plop tremurãtor scoarþã ºi alburn de rãmurele adunate în apropiere. În depãrtare curenþii încruciºaþi trag barca,
cele care pot sã evite gura cãscatã a peºtilor, fiecare mic masacru sicilian ca scarã, deºi ceea ce se aflã imediat dincolo de memorie este mai întunecat, mai greu de gãsit.
redefinesc direcþia pe când luna provoacã valuri, monarhii antice, litera legii,
actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645 Revistã a Unirii Scriitorilor din România, editatã de Asociatia Culturalã, Actualitatea, cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj
Director: Nicolae SILADE (actualitatealiterara@yahoo.com) Redactia: Constantin BUICIUC (constantinbuiciuc@yahoo.com) Mircea ANGHEL (anghelmir1@yahoo.com) Nicolae TOMA (nicolaetomas@yahoo.com) Cornel DRINOVAN (cornel_n_drinovan@yahoo.es) Redactor sef: Remus V. GIORGIONI (rvgiorgioni@yahoo.com)
Traducere de Petronela COROBLEANU, MTTLC, Universitatea din Bucureºti Tiparul: West Tipo International Timisoara Adresa redactiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, Telefoane: 0256.35.66.26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al