Actualitatea literară

actualitatea literarã nr. 14, anul II noiembrie 2011 n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/al n n Nicolae SILADE

Despre nenãscuti,

n Magda URSACHE

Etnogeneza si, campionii ratãrii n poezie Nicolae COANDE, Iacob ROMAN, Iosif CARAIMAN, Anne STEWART, Roberto PAZZI

n prozã Dan PREDESCU, Gheorghe SECHESAN, , Marian DUMITRASCU ,

n Cronica literarã de Constantin BUICIUC

Adrian SUCIU: Viata , fãrã urmãri

c u i n z lb e a c u l a r n Interviu cu Ana BLANDIANA

n Radu PARASCHIVESCU

Rândulete , despre o trebusoarã ,

opiniile noastre Radu PARASCHIVESCU

2 actualitatea literarã

Edi tor ial Nicolae SILADE

Despre nenãscuþi De foarte multe ori m-am întrebat ce anume voia risteþea “Tristeþea sã spunã Nichita Stãnescu prin versurile “T mea aude nenãscuþii câini/ pe nenãscuþii oameni cum îi latrã”, dacã voia sã transmitã un mesaj anume sau era o simplã joacã de-a necuvintele. Chiar dacã nu e uºor de gãsit un rãspuns (este vorba, totuºi, de autorul Antimetafizicii), el este atât de simplu, atât de simplu, încât devine de neînþeles.

Nenãscuþii lui Nichita, ca ºi morþii lui Dante, sunt lumea înconjurãtoare a celui iniþiat, a celui care încearcã sã descopere tainele existenþei. Cei ce trãiesc în jurul nostru sunt nenãscuþii care nu vor sã se nascã, sunt morþii care nu vor sã învie. O cu totul altã viziune despre viaþã are cel care aspirã spre fiinþã. Pentru el, aceºti morþi vii care ne înconjoarã nu înseamnã nimic, aceastã mulþime de nenãscuþi care trãiesc în jurul nostru sunt cel mult aluatul în care dospeºte pâinea fiinþei. TTotul otul e foarte simplu.

Trebuie doar sã facem o deosebire netã între a trãi ºi a fi.. Pentru cã a trãi înseamnã de fapt a muri (“Nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã”, Eminescu), înseamnã a nu fi,, în rãspuns la dilema shakespeareanã. Pe de altã parte, a muri, a nu fi pentru lumea înconjurãtoare înseamnã a trãi, a fi în lumea spiritualã. Este, aºadar aºadar,, limpede ca lumina zilei cã lumea din jurul nostru nu are nicio valoare din aceastã perspectivã. ªi, ca sã revenim puþin cu picioarele mai pe pãmânt, voi aminti de editorialul semnat de Carmen Muºat în numãrul 600 al Observatorului Cultural, în care se face vorbire despre lumea contemporanã, subminatã de succesivele crize economice. “Existã ºi motive de optimism, spune doamna Muºat, în tentativa de a regândi fundamentele lumii de azi, în termeni culturali ºi morali. [...] O întoarcere la valorile spiritului ºi o redescoperire a valenþelor formatoare ale discursului cultural - iatã apelul de urgenþã al acestor vremuri”.

Prin urmare, dacã este din ce în ce mai greu de trãit în aceastã lume, nu vãd a fi deloc greu sã murim faþã de ea, pentru a reînvia în lumea spiritualã, singura în care cuvintele nu mai devin necuvinte.

Uzul ºi abuzul de diminutive nu subliniazã politeþea faþã de client, ci o ºubrezeºte. Îi face deservicii.

Clientul scufundat brusc într -o baie de într-o diminutive are dreptul sã-ºi închipuie cã persoana care i se adreseazã îl considerã fie copil, fie sãrac cu duhul.

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plastic Gabriel Visnyei

n ilustratiile numãrului n ,

nr.14 n noiembrie 2011

Rândulete , despre o trebusoarã , Dacã, aºa cum a spus Ludovic al XIV-lea, „ Punctualitatea este politeþea regilor”, poate cã n-ar fi rãu sã vedem cum e înþeleasã politeþea carpatinã a începutului de mileniu. În general, lucrurile sunt simple. Pentru omul grãbit, care abia dacã îºi ordoneazã prioritãþile în agendã, politeþea a devenit un moft. Eºti politicos dacã îþi prisoseºte timpul sau dacã ai rãmas cantonat în alte vremuri. Sunt foarte mulþi cei care nu-ºi pot permite gestul curtenitor sau limbajul manierat fiindcã nu cadreazã cu profilul lor de vietãþi lacome ale clipei, de performeri profesionali îmbãtaþi de urcuºul în carierã. În cazul acestor oameni, politeþea este un simplu procedeu de flauºare a raporturilor cu angajaþii, colegii sau clienþii. Un artificiu tactic, nimic mai mult. Un balet al gesturilor formale, un vãlmãºag al cuvintelor pline de emfazã ºi goale de conþinut.

Politeþea strategicã presupune un repertoriu variat al reacþiilor, de la temeneaua amplã la zâmbetul dulceag, de la grija pedantã pentru amãnunt („Staþi, sã vã iau scama de pe rever”) la flateria uleioasã, de la complicitatea oportunã la ipostaza de ecou slugarnic. E plinã lumea de inºi cu ºira flexibilã, care pot deveni cât ai pocni din degete preºul pe care calcã trufaº pantoful ºefului. Dar nu ei fac obiectul acestor rânduri, ci altceva: o meteahnã care acum câþiva ani avea un contur imprecis ºi manifestãri sporadice, dar care astãzi a atins proporþiile unei alarmante contagiuni. E vorba de un lucru de care clientul român a avut parte neîndoios în ultimii ani indiferent de anotimp, rata inflaþiei, guvern, acordurile de integrare euroatlanticã, schimbarea polilor ºi topirea marilor banchize. Avem de-a face, în fond, cu un caraghioslâc care aratã ce forme mutante poate lua politeþea prost înþeleasã ºi neinteriorizatã. Numele acestui copil neizbutit al tranziþiei? Româna diminutivalã.

I-aþi cãzut victimã, fãrã discuþie. La restaurant, la benzinãrie, la aprozarul din colþ. Adicã în mai toate locurile unde aþi solicitat un serviciu. Româna diminutivalã e felul nostru de-a sorbi din ceºcuþa de cafea cu degetul mic ridicat. O þopenie de catifea prefãcutã în captatio. O formã deraiatã de – þineþi-vã bine – maximizare prin minimizare, ca sã adaug un efect special din limbajul multinaþionalelor. Cu alte cuvinte, practicanþii românei diminutivale se cãznesc sã-þi arate o grijã mai MARE folosind cuvinte care insistã pe MIC. Acest ºpagat logico-lexical e o acrobaþie des întâlnitã în România de dupã 2000, dar care nu declanºeazã stupori, ci doar momente de amuzament pasager. La urma urmelor, într-o þarã unde muncitorii ameninþã cu greva dacã nu sunt daþi afarã, salvarea evacueazã bolnavii de pe targã ºi-i sprijinã de gard, poliþia calcã oameni pe trecerea de pietoni, medicii îºi aruncã pacienþii pe fereastrã sau îºi înghit ºpaga spre a evita flagrantul, regelui i se propune sã candideze la preºedinþie, un arbitru conduce douã meciuri în aceeaºi etapã ºi un jucãtor joacã la douã echipe în aceeaºi rundã (rog consultaþi arhivele, cazurile sunt strict reale), ce mari pagube poate provoca o simplã inadecvare de vocabular? Nu cumva suntem prea pretenþioºi? Nu cumva ne-am obiºnuit cu binele ºi am devenit neobosiþi cãutãtori de noduri în papurã? Era mai bine înainte, când eram trataþi de sus, expediaþi cu priviri încruntate ºi serviþi într-o batjocurã la limita sfidãrii?

Rãspunsurile la ultimele trei întrebãri sunt nu, nu ºi nu. Uzul ºi abuzul de diminutive nu subliniazã politeþea faþã de client, ci o ºubrezeºte. Îi face deservicii. Clientul scufundat brusc într-o baie de diminutive are dreptul sã-ºi închipuie cã persoana care i se adreseazã îl considerã fie copil, fie sãrac cu duhul. În aceste condiþii, sentimentul de revoltã – fãþiºã sau reprimatã – e firesc.

Ce poate crede un ditamai bãrbatul de cincizeci de ani, care se duce la policlinicã sã-ºi facã analizele, când asistenta îi susurã galeº „Descheiaþi-vã nãsturelul ºi daþimi mânuþa”? Sau când, dupã ce i se ia sânge, aceeaºi asistentã îi recomandã, cu un aer de maternã ocrotire, „Þineþi tamponelul apãsat bine cinci minuþele”? Are vreun rost aceastã perspectivã lilliputanã asupra realitãþii? Nici vorbã. E pur ºi simplu discursul reflex al unui prestator de servicii care a înþeles greºit cursurile de relaþii cu clienþii la care l-a trimis angajatorul. ªi nu e numai asta. Dacã ai rãbdare ºi cercetezi atent, descoperi în acest tip de abordare un familiarism aflat de multe ori la temelia raporturilor dintre românul care solicitã ºi cel care livreazã. Pojghiþa subþire care îmbracã aceste raporturi e spartã în egalã mãsurã de prestator ºi de beneficiar. Clientul intrat în cârciumã sã bea o bere nu ezitã s-o tutuiascã pe chelneriþã fiindcã e mai tânãrã ºi e pusã acolo sã-l serveascã, pe când vânzãtorul din

magazin refuzã sã-i trateze ca pe niºte clienþi cu drepturi depline pe minori. Peste aceste minusuri se aºazã o mãmoºenie tradiþionalã, a cãrei expresie e tocmai liota de diminutive care sufocã astãzi relaþiile dintre client ºi cel aflat în slujba lui. Fiindcã nu avem exerciþiul politeþii fireºti, eºuãm într-un surogat pregãtit sub semnul lui „mini”. Mâncarea devine „mâncãricã”, iar bonul se transformã în „bonuleþ”. Asta nu înseamnã o reducere efectivã a porþiei sau a proporþiei, ci doar instituirea unui ton afabil, afectuos-ºãgalnic, în dialogul angajat cu cel care-þi intrã în local. De multe ori când þi se evocã „o ciorbiþã”, þi se aduce o porþie din care ar putea sã se sature o familie. Altul e mesajul aici. Micºorarea dimensiunilor vrea sã semnaleze mãrirea solicitudinii.

Iatã un paradox care justificã toate etichetele, oficiale sau nu, care au fost lipite în timp pe fruntea României.

Ravagiile Românei diminutivale se vãd cel mai bine în sectorul culinar. La intrarea într-un restaurant, cine dã peste o ospãtãriþã branºatã la cerinþele actuale ale acestei pseudolimbi se alege cu impresia cã tocmai a început sã trãiascã în mijlocul unei machete. Totul e comprimat, conform strategiei de seducere a clientului. A unui client bântuit de vise swiftiene, de sindromul Gulliver. În materie de mâncare, româna diminutivalã e capabilã de performanþe spectaculoase. Meniuri peste meniuri se pot redacta lejer în acest format de buzunar, unde se simte tot mai apãsat nevoia de-a avea o lupã la tine, pentru orice eventualitate. Diminutivele stau cuminþi între coperþile meniului ºi aºteaptã sã le descoperi: mãmãliguþã, tocãniþã, mititei, vãcuþã, colþunaºi, minciunele etc. Între ele se aflã destule mâncãruri neatinse de aceastã boalã veche de câþiva ani cãreia îi putem deja spune diminutivitã. Avalanºa se dezlãnþuie abia când ignori meniul ºi-i ceri informaþii ospãtãriþei de care vorbeam. Sã te þii! Brânzicã, pãstrãmioarã, morcovei, sosuleþ, supicã, borºuleþ, ciorbiþã, pâinicã, farfurioarã, purcel, sãlãþicã, viniºor, apicã, cartofiori, fasolicã, prãjiturele, chifteluþe, dovlecei, smântânicã, suculeþ, cafeluþã, spãnãcuþ, clãtituþe, plãcinþicã, votculiþã, aripioare, fripturicã, fursecuþe, cârnãciori, mujdeiuþ, viþeluº, ºniþeluþ, plachiuþã, sãlãmior, cepºoarã, friºculiþã, bericã, pãhãrel, þuiculiþã, garnituricã, legumiþe, ºpriþuleþ, ciocolãþicã etc., etc.

Asta nu înseamnã cã alte sectoare ale serviciilor sunt scutite de melasa înecãcioasã a diminutivelor. Când intri în sediul unei bãnci ca sã plãteºti rata unui credit te crezi la adãpost de primejdie. Câtã naivitate! Imediat dupã ce împingi banii pe sub paravanul de sticlã al ghiºeului, angajata bãncii te întreabã duios: „N-aveþi douã miuþe, sã vã dau eu cinci?” Indiferent dacã ai sau nu în buzunar mãrunþiºul cerut, tranzacþia se încheie cu formula sacrosanctã „Uitaþi ºi chitãnþuca”. Dupã o noapte petrecutã la hotel, când vrei sã achiþi, recepþionera numãrã bancnotele, iar pe urmã scoate o hârtie din imprimantã ºi þi se adreseazã pufos: „Staþi sã vã dau ºi facturica”. Dacã eºti acasã ºi faci comandã pentru un taxi, dispecera îþi cautã o maºinã, pentru ca la final sã-þi recomande delicat: „Sã coborâþi în opt minuþele”.

Singurii care au acoperire pentru grila micro în care vãd lucrurile sunt vânzãtorii din magazinele pentru copii.

Acolo nu te simþi nici caraghios, nici imbecil când auzi vorbindu-se de rochiþe, pantofiori, fustiþe, sãndãluþe, pantalonaºi, ciorãpei, costumaºe sau chiloþei. În rest, þi se pare cã, de când ai fãcut ochi (sau, mã rog, ochiºori), întreaga lume s-a contractat ºi tot ceea ce avea dimensiuni normale a fost supus unei intervenþii din sfera chirurgiei procustiene.

Româna diminutivalã face parte din noua reþetã prost aplicatã a unei armonii a relaþiilor publice la fel de prost înþelese. Ea se adaugã unui ºir de note false, începând cu omniprezentul „(sã ai) o zi bunã” ºi sfârºind cu la fel de nãtângul „cum îþi e?” pe post de „ce mai faci?” sau „cum te simþi?”. E de aºteptat ca, pradã acestui furor reductiv, românul de tranziþie sã introducã moda mini ºi în alte domenii. Cu oarecari eforturi, aria de rãspândire a diminutivelor va cuprinde, mai devreme sau mai târziu, medicina („vi s-a depistat o tumoricã, dar nu-i cazul sã vã alarmaþi”), justiþia („inculpatul are un cazieruþ în care figureazã un violaº ºi o crimuºoarã”), domeniul public („manifestarea va avea loc în Pãrculeþul Ioanid”) sau chiar gramatica („astãzi vom discuta despre modurile personale ale verbuleþului”). Sã privim înainte cu încredere ºi sã aºteptãm.

Vã mulþumesc dacã aþi avut rãbdãrica de-a citi acest articolaº pânã la ultimul rânduleþ. ªi, fireºte, vã doresc o zi bunã. O ziulicã bunuþã, vreau sã spun.

nr.14 n noiembrie 2011

cronica literarã

actualitatea literarã 3

Constantin BUICIUC

Adrian SUCIU Viaþa fãrã urmãri Poemele din volumul Viaþa fãrã urmãri (apãrut la Editura Brumar din Timiºoara, în 2010) ne dovedesc cã autorul lor, Adrian Suciu, face parte din familia poeþilor minimaliºti (care îi are capi pe Ion Mureºan ºi Ioan Es. Pop), prin frecventa lui coborâre în subterane, prin obsesia morþii ºi prin lãsarea speranþei „la vestiar”, într-o sfidãtoare atitudine liricã.

Chiar titlurile unora dintre cele ºase capitole ale cãrþii ne amintesc de viaþa fãrã urmãri; inspiraþiile sunt minore ºi lucrurile sunt simple (adicã joase), iar mitologiile sunt amânate (amânare, mai mult ca sigur, sine die). Se produce astfel golul vieþii cãzute.

Viaþa fãrã urmãri este viaþa însãºi, între limitele ei, la nivelul simþit, pe care poetul îl mãsoarã hedonist neglijând orice transcendenþã: „Ce chef s-a-

poetului se îndreaptã spre femeia întãritã de suferinþã: “Mereu am visat sã iubesc o femeie/ care sîngereazã pe stradã.” (p. 19). La un moment dat, alãturi de iubire se instaleazã moartea, fãcându-ºi loc în viaþa fãrã urmãri, umplând-o ºi ea, pânã la limite.

Neliniºtea poetului, abia camuflatã, este cauzatã de dorinþa de a afla „de ce murim” (p. 23). Poetul ºtie cã ne vedem “scena din urmã” (p. 22), iar pentru el

rup coastele ºi sternul/ ºi-i sfãrîm dinþii cu sexul umflat de poezie.// Am s-o pun caprã,/ sã i-o trag pe la spate ºi am sã o privesc în ochii/ umeziþi de orgasmul cu frîngere de oase/ ºi-am sã-i spun:/ „Marº de-aici, fã!” (p. 56).

Poemul citat ne învaþã cã moartea poate fi învinsã (violatã) prin artã (“sexul umflat de poezie”). O veche temã universalã (nemurirea prin creaþie, de la Horatius citire: “Un monu-

sonetul lunii 123 se duc pe rând iubirile mãrunte se duc pe rând ºi marile iubiri se duc pe rând din suflet cãtre frunte în hibernare rânduri de simþiri se duc pe rând ºi plãsmuiri de gând se duc pe rând ºi gânduri înstelate se duc pe rând ºi cei ce vin la rând ºi cei ieºiþi din rândurile toate e-o rânduialã sã îþi vinã rândul e-o rânduialã ºi sã ieºi din rând e-o rânduialã sã întorci pãmântul cu tot cu stele în pãmânt e-o rânduialã chiar în primul rând e-o rânduialã ºi-n ultimele rânduri e-o rânduialã-n cer ºi pe pãmânt e-o rânduialã negânditã-n gânduri e-o rânduialã cum n-a fost nicicând e-o rânduialã cum n-o sã mai fie e-o rânduialã-n timp ºi în cuvânt e-o rânduialã ºi în veºnicie

Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com

ncins în ceruri; au pus plugurilor/ coarne de aur, scrîºnesc lamele pe boltã!// Chefuim ºi noi aici, la parter.

Fetiþa/ cu trandafir de cîrpã la piept dã examen oral/ prin unghere.// Mã-mbãt: pe cer sînt toþi norii ºi-n mare toþi/ peºtii pe care i-ai visat. M-ai visat/ ºi-am venit.

Beþia mea n-ai visat-o,/ ea a-ngheþat aºteptând apoi s-a haiducit/ prin munþii pe care tot tu i-ai visat.” (p. 13).

Iubirea umple aceastã viaþã în multiple forme ºi eul poetic se poziþioneazã mereu faþã de sentimentul pe care îl simte a sta la temelie: “Dintre minciuni, iubirea e singura inutilã/ (ca o linguriþã exactã la ceaºcã atunci cînd nu pui/ zahãr în ea);/ mãsura banalã a lipsei de imaginaþie/ - iubirea.” (p. 15). Iar severitatea faþã de purtãtoarele iubirii este constantã: “Ne ridicãm de la masã/ ca dintr-o carte goalã ºi ne fugãrim femeile cu pietre.// Ele rîd ºi vor sã mai stea.” (p. 16). Adesea sentimentul se solidificã sub rãsuflarea rece a simþurilor: “Mîna mea ca o viperã/ îngheþatã între sînii tãi.” (p. 18). Iubirea

“moartea e doar un solo îngheþat de/ saxofon/ în dimineþile nisipoase…” (p. 24). Ca în vasele comunicante, moartea ajunge sã se înalþe deasupra vieþii, rupându-se de totul format cândva: „morþii plâng viii”; “morþii numãrã viii” (p. 32). Moartea, personificatã, este ºi ea o fiinþã a subteranei: „am vãzut moartea scuturându-ºi coafura/ prin cluburi la modã/ savurându-ºi sangria ºi doza de house// am vãzut-o gonind cu decapotabila/ pe ºosea/ nu era nimic interesant/ cîþiva castani se uscau” (p.

47). Continuând linia popularã demitizatoare, ilustratã de Ion Creangã (vezi Ivan Turbincã) ºi adãugând doza modernã de sexism, poetul oferã Când vine moartea, am s-o pun caprã: “Cînd vine moartea, am s-o pun caprã,/ sã io trag pe la spate pînã transpirãm amîndoi.// Între timp,/ scriu multã poezie; cu aromã de dulceaþã de trandafiri/ scriu, cu damf de pepene vechi.// Cînd vine moartea, am s-o pun caprã, sã/ i-o trag pe la spate pînã îi

ment zidit-am mai trainic decât bronzul.”) este tratatã/rescrisã în registru postmodern/minimalist.

Cum bine observã prefaþatorul cãrþii, Daniel Cristea-Enache, poetul coboarã în subterane, pentru a putea apoi sã se înalþe: „…îngeraºul mic mã duce la curve ºi la beþii.” (p. 25). Cãderea în subterane nu se face brusc. Ea este frânatã de schemele goale, de tiparele care încearcã sã-ºi menþinã conþinutul, uitând, pentru o clipã, cã, deja, sunt „foste”: “iar eu sunt înþelept: prietenii se duc dracu’/ casele se duc dracu’ livezile se duc dracu’!/ (mirosul pruncilor crescuþi printre nuci/ mai spânzurã o vreme prin fostele crengi/ ca aroma vaniliei în tãvile goale.)” (p. 35).

Viaþa fãrã urmãri este îndulcitã de amintiri, de imaginile domestice ale copilãriei. Se desprinde dintre rememorãri bunica, dar gesturile ei fireºti, preluate de copil, devin histrionice, neputând însã anula plãcerea amintirii: „eu n-am reuºit niciodatã sã zdrobesc puricele între

unghii:/ dacã prindeam unul mã chinuiam sã-l bag în gurã/ ºi-l zdrobeam între dinþi. gustul acela de copilãrie/ pe bune s-a tot rãrit pînã nu l-am mai gãsit nicãieri.” (p. 30). Altã figurã a copilãriei este mama: “am vorbit cu mama azi-noapte.// “alo! alo!”, a spus ºi-apoi m-a ascultat/ întro tãcere metalicã.// i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani/ fãrã ea ca ºi cînd ar fi fost o sãrbãtoare continuã/ ºi fiecare înfrîngere o invitaþie la bal.” (p. 46). Apar ºi prietenii, care “se îngusteazã”: “Mi-e ruºine de prieteni: ei merg la petreceri ºi toate petrecerile la care merg ei sînt un fel de repetiþii cu public indiferent.” (p. 69).

Totul este concentrat în sine, între limite care devin adesea dureroase. De multe ori, poetul renunþã la depãºirea limitelor, resemnat, cãci ºtie cã viaþa fãrã urmãri influenþeazã ºi intimitatea perpetuãrii speciei: “tu vei avea un fiu care nu va ºti numele meu// tu vei avea un fiu care nu va/ primi nici o jucãrie de la mine/ nici o recunoºtinþã nu-mi va purta/ nimic” (p. 37). Limitarea perpetuãrii speciei, ca aspect al cãderii în subteranã, din particularã devine generalã: “în fiecare zi o mie de mame/ nasc þînci neiubiþi îi vezi atîrnînd de þîþele vinete cu/ disperarea vulgarã a celor ce simt respiraþia morþii/ le vezi taþii traºi la faþã pe coridoare þepeni strãini/ mimînd fericirea incredibil de prost” (p. 39). Poetul cãzut în lumile de jos, cãutat de maidanezii scormonind prin gunoaie, de urºi, de “boturile ascuþite tãioase tari rãbdãtoare” (p. 40), rosteºte profeþii ale apocalipsei: “roþi prãbuºite trãgînd dupã ele sori plumburii/ femei despletite pe cer devorîndu-ºi copiii/ sînge foc ºi fum pînã-n coama cailor// murim ºi noi sub o stea care moare” (p. 40).

Existenþa, umplutã de cenuºiul cotidian, de derizoriul ridicat la nivelul evenimentului repetabil, trece repede, ca o zi mult scurtatã: „a fost o dimineaþã tîrzie cu trupurile sãtule/ trase din aºternuturi ca ancorele prin mare// am sunat sã ne aducã o pizza/ am privit la TV// ar trebui sã ne despãrþim/ ai spus/ dragostea ne împinge la telenovele// o sã ne certãm de la bani/ o sã facem copii care vor suferi/ o sã divorþãm pentru nepotrivire de caracter// ºi ziua va trece în cinci minute” (p. 45).

Un poem ca Sînt renumit contabilizeazã minusurile, forþele negative care îl coboarã pe poet în lumea de jos: „Sînt renumit pentru tãcerile mele./ Existã, deja redactate,/ istorii ale tãcerilor mele. Vor apãrea mai tîrziu,/ cãci se pune întrebarea: cine sînt eu,/ care mi-am greºit viaþa,/ sã-i judec pe cei care au greºit crîºma?// Sînt renumit pentru femeile mele urîte,/ bãrbat renumit al matahalelor sorþii, al neiubitelor/ ºi uitatelor prin paturi cu aer puþin.// Voi scrie despre dragoste fãrã a folosi cuvîntul/ dragoste.” (p.

51). Înºiruirea elementelor cu absenþa/ deficitul substanþei pozitive este cât se poate de elocventã: existã o istorie a tãcerilor, viaþa ºi crîºma sunt greºite, femeile sunt urîte, paturile au aer puþin, iar dragostea este nenumitã.

O excepþie care întãreºte regula este poemul în prozã Sex: „Iar eu sînt un erectil tîrît cãtre tine ºi înjur strãzile pustii: ar trebui sã gãsesc mãcar doi astronomi, sã-i aduc sã stea la picioarele patului nostru. Sînt încredinþat cã ar desluºi taina disoluþiei finale ºi ar asista la spectacolul epopeic al unei gãuri negre devorând o altã gaurã neagrã. Mulþimi de aniluminã a strãbãtut fiecare particulã a mea ca sã se piardã în fiecare particulã a ta ºi-au murit mii de stele ca sã stãm noi faþã în faþã, goi. Peste ani, ne vom licãri cu tandreþe din stele împrãºtiate în moarte ºi ne vom recunoaºte, copilãreºte, de foarte departe.” (p. 63). În fragmentul citat, sexul, “respiraþia” intimã a celor doi, se include în “respiraþia” eternã a Universului.

Autorul pãrãseºte, temporar, subteranele minimalismului ºi saltã în marile dimensiuni, cu rezonanþe cosmice. Merge spre romantism, pe urmele lui Mircea Cãrtãrescu.

Concentratele poeme din capitolul Fotografii au ca titlu culori ale spectrului luminii. Plasticitatea unora trimite la simbolism: albastrul este amintirea, albul / moartea, roºul - pasiunea care duce la nefericire, galbenul - despãrþirea, boala, stacojiul - senzualitatea aducãtoare de moarte. Poemul numit Cenuºiu este o ilustrare a tristeþii: “Femeia-i gãsi plîngînd împreunã,/ rezemaþi de perete, copilul ºi omul strãin./ Cine-ar fi crezut cã, dintre toate lucrurile,/ cel mai trist ar putea fi un capãt de pînzã întins peste/ ochi?” (p. 79).

Din frigul lumii subterane, poetul, rareori, dar pregnant, poate sã se înalþe în cãldura idealitãþii: „Dacã mai ninge mult în/ iarna asta,/ am sã umblu-n genunchi pe sub cer.// Am sã fac lumea cum ai vrut-o tu:/ cu vagi arome pîndind prin mandoline. Cu paturi/ grele de ierburi din care se trezesc armate de miri./ Cu flãcãri ºi cu dulceþuri amare. Prin ceruri vor curge/ fluturi cafenii.” (p. 87). Versurile citate fac parte din Scrisoarea I a ultimului capitol al cãrþii, intitulat Din anii de secetã. Seceta, o viaþã fãrã urmãri, este contrabalansatã, în unele dintre cele zece scrisori, de fertilitatea rodului, sub zodia sentimentului: „Te vãd ºi-n ochi mi se coc struguri vineþii./ te-aud cum pregãteºti teascurile pentru vin/ ºi cuptorul de pîine.” (p. 88). Ca mai apoi, dureros de repede, moartea sã înghitã totul: „De cîte ori m-am trezit lîngã tine,/ hãlci de ploaie sfîrtecau arbori ºincleiau/ curgerea vremii.” (p. 89); “Rãdãcina mi-e slabã ºi morþii mei mulþi.” (p. 90); “Despre moarte numai de bine”, mi-au scris/ fraþii mei risipiþi prin margini de imperiu/ în anii cu secetã.” (p. 91); “amintirea securii-n salcîmi.” (p. 92); “Dintre slujbaºii tãi,/ desãvârºit e-acela care numãrã morþii./ Le cîntãreºte suflarea ºi-aºterne peobraz/ ultimul fard.” (p. 94); “…unii mureau/ de-o boalã care s-a tot întins cu seceta ºi cu trecerea/ vremii.” (p. 96).

Poetul damnat sã stea în lumea de jos încearcã sã se înalþe. Înfrângerea amarã este uºuratã prin înlãturarea hotãrâtã a oricãrei speranþe.

4 actualitatea literarã

poezie

ºi-aveam atâta amar de timp Doamne înainte sã plecãm o sã dansãm iar tu o sã mã ierþi pânã se face semaforul verde pentru toate dãþile în care Te-am uitat

Raluca Blezniuc

slãbiciunile se alineazã în spatele meu ºi merg ca soldaþii dupã mine în ordine fãrã sã scoatã vreun sunet indiferenþã sunt îmbrãcatã cu tricoul lui gri, am pãrul ud rucsacul e gol ºi umblu prin lume ca un câine flãmând în seara asta agitaþia oraºului îmi picã greu mâna dreaptã îmi tremurã brusc când un tir claxoneazã am uitat cã sunt pe trecerea de pietoni sunetul se propagã în vene se ridicã apoi încet spre ochi þipetele celor din jur, calul speriat rãnit la picior nu ºtiu cine mã strânge de mânã clinchetul clopoþelului de la grãdiniþa din sighet apare în aceeaºi fracþiune de secundã alãturi de imaginea celui pe care l-am iubit cândva râsetele ºi primele certuri în acea bucãtãrie de varã poeziile de la 27 de ani ce anunþau un timp tot mai scurt vremuri ce aveau sã mã usture precum nisipul intrat în ochi

Dumnezeu e singurul meu drum spre tine din complezenþã se adunã oamenii sub statui ºi privesc apoi în gol cu gândul în altã parte aºteaptã sã se termine cântecul îmi spui dar toamna ne surprinde iar mergând pe strãzi paralele câþiva cerºetori strâng gunoiul de pe jos în paºi de vals nu am rãbdarea necesarã sã mi se parã cliºeicã faza zâmbesc, însã tu nu poþi ºti nici mãcar asta azi vreau sã cred cã eºti flãcãul în vesta maro ce vinde cãrþi vechi pe scãrile teatrului maghiar în fiecare joi îmi las intenþionat mãrunþis în palton la cât de des îmi amintesc de El, de tine apoi mã mir ca n-aþi devenit sughiþari cu juma’ de normã e doar o searã aparte îmi e un dor neruºinat de voi drum bun îmi veþi spune

morþii din cada mea am visat într-o searã cã spãlam 3 morþi erau niºte necunoscuþi nu prea înþelegeam ce cautã în baia mea ºtiam doar cã trebuie sã-i spãl ºi sã-i îmbrac apoi sã învãþ pentru examenul lui Marga erau doi bãtrâni soþ ºi soþie ºi o tânãrã frumoasã cu pãrul lung blond de ea m-am ocupat prima datã habar n-am de ce la un moment dat parcã s-a trezit buimacã în braþele mele eu îi spãlam atentã cu buretele noroiul de pe coate ca nu cumva sã-i murdãresc buclele perfecte cu ruºine se repezi sã-mi îndepãrteze mâna îºi ceru scuze cã era dezbrãcatã eu am râs ironic încã o nebunã dupã kafka îmi ziceam am vrut sã o întreb mai multe cicã aºa e tradiþia dar a vorbit ea bine cã n-ai plecat în bucureºti îi plãcea clujul deci cui nu la urma urmei cred cã mi-a mai zis ceva despre dragoste însã mi s-a terminat ºamponul ºi m-am trezit

vernisajul de la bistriþa e una din zilele când cineva scoate din prizã laptopul îl scapã pe jos nu se aude nimic atunci din instinct balerina se ridicã pe vârfuri din sânii ei cad miezuri miez de poezie bunã, miez din florile ce cresc în cimitire doar ºi nuferi Doamne câþi nuferi mã sufocã prezenþa lor cere apã, cere ºanse, dreptate ca ºi cum te-ar iubi azi balerino toþi fraþii tãi ºi pe toate potecile ºi în toate camerele te-ai lãsa dezbrãcatã, atinsã niciodatã pãtrunsã e una din nopþile în care pot invita pe cine vreau acasã un bãieþel se joacã cu mouse-ul o roºcatã cu pãrul scurt mediteazã în genunchi mentori bengalezi, profesori turci, scriitori români viaþa e un joc al celor nebuni ce se va întâmpla cu tot ce simte un om? acel tot se va termina când mintea va rememora încã o datã la sfârºit ca un somn dulce de dimineaþã ca o fantezie îndeplinitã dupã o lungã perioadã de abstinenþã ca un tatã ce-ºi îmbrãþiºeazã copilul la plecare sau ca un miner, poate sã fie ºi doctor ºi cerºetor ºi schizofrenic dar va simþi precum mã vei simþi tu pânã la ultima suflare îmi vei strânge mâna si vom hoinãri 20 de secunde vom regreta atunci cã n-am cunoscut mai mulþi oameni luminoºi

nr.14 n noiembrie 2011

vizavi se doneazã sânge ºi ãsta nu e un blues din ãla sec în care fiecare îºi spune durerea iar la final vine una în ciorapi licra ºi-þi dã zâmbind fursecuri tari rândurile astea nu-s nici mãcar poezie cãci dacã ar fi ar trebui sã bag o comparaþie în rândul urmãtor o metaforã ºmecherã, o imagine sugestivã o poveste captivantã ceva dar eu nu fac de astea, nu cã aº fi nu ºtiu cum ci pentru cã pur ºi simplu acu’ mã gândesc la oamenii ãia care doneazã sânge mã gândesc la ai mei ºi ei au donat joi sânge i-am întrebat destul de rece dacã o duc rãu cu banii au zis cã nu, dar n-am insistat, am închis ochii o datã am donat ºi eu sânge mi-a plãcut atunci sã cred cã sângele meu va ajunge la o fetiþã deºteaptã ºi cârlionþatã aº fi vrut sã fiu eroina ei apoi sã-i dedic un poem hmm o dau în basme deja la urma urmei eu nu-s decât o tânãrã ca oricare alta poate cu puþin noroc eu încã n-am nevoie de sângele nimãnui ºi totuºi Doamne eu mi-aº dona tot sângele de aº ºti cã asta l-ar face sãnãtos pe fratele meu dar nu-l va ajuta aºa-i? uºa se deschide larg, din clãdire mai iese un individ, lasã miros de spirt în urma lui ºi o bucatã de vatã pãtatã aici se terminã toamna

echivoc din octombrie - jamm session cu paul blaj e searã ºi vomit draci trântesc uºa printre paturi aerul geme nervos uit mult pasãre peste statui ies pe balcon solo de vioarã în distanþe întrerup siluetele din oraº undeva în noi fulgerã iar adrenalina mã bandajezi liniºtit un soldat îºi încarcã arma eu nu sunt în timpul lui miros frigul din oase te sãrut dupã ce arunc þigara mã apucã un râs nevrotic cer trei secole de paradox sã fermentezi ca gelozia oricum trãim prin crame o iarnã timpurie cu îmbrãþiºãri de mucegai

horizon variations râsul zgomotos al minerilor o trotinetã aruncatã lângã niºte frunze din toatã tinereþea mea nu rãmâne nimic sãream gardurile purtam decoltee doar pentru o precisã direcþionare a samaritenilor cãci pe atunci lumea nu se sfârºea în ºanþuri

mai simt doar cum o muscã se plimbã pe genunchiul meu ºi mã gâdilã vãd un porumbel ce-ºi menþine cu greu echilibrul pe un fir de înaltã tensiune mã duci într-o grãdinã fãrã flori cu un dulap mare alb în mijloc

nu mai vreau sã strâng paie Stavroghin în mãnãºtur bãtrânu’ coboarã încet scara acum e obosit covoarele le-a întins pe acoperiº e primãvarã 5 minute doar mai urcã o datã pune o tavã peste ele în blocul ãsta nu locuieºte nimeni uite tanti o calotã cranianã folositã prea rar de unele poetese care mã atacã ºi apoi tot ele se lamenteazã replici second-hand. zâmbeºte lume nebunã de poþi un pachet de kent lung vã rog aruncat exact în colþ bara asta de care mã sprijin e îngrozitor de rece se apropie cu un pahar în mânã probabil cafea de la dozator încã n-am plãtit curentul de aia îmi face cu ochiul deci o istorie a bizanþului ce nu mai e la modã se aude sirena ambulanþei între noi doi în camera asta de cãmin acum e liniºte, perdelele sunt trase, plapumele aruncate peste dulap ca ºi cum azi ar fi prima întâlnire parcurile, singuratatea ºi iubirea îs la fel peste tot în lume iar zilele fãrã regrete... ei bine zilele fãrã regrete seamãnã cu bãtrânii care merg la plimbare dimineaþa la ora 8 cu nepoþeii în braþe zâmbetele lor urcã încet undeva în mine ºi rãmân acolo pânã seara târziu bãncile da acele bãnci verzi de la cetãþuie cu acel soare cald pe aproape când îmi strângi tare mâna în mâna ta îmi amintesc de „fata cu vioara” a lui stanca recitat în germanã iarna trecutã cred

ºi te-ai îndrãgostit istvan la blocul 31C vinerea e de servici un portar plictisit care în jurul orei 8 seara deschide bariera unor oameni de afaceri obosiþi în dreapta totdeauna stã o nevastã naºpa cu prea multe ºunci în talie ºi te-ai îndrãgostit istvan de prima brunetã apetisantã cu imaginaþie bogatã ºi cu spray hyperfella în buzunar eºti un fraier istvan tu nu vezi cã bruneta asta glumeºte iar tu vei rãmâne doar una dintre aventurile ei emoþionale ºi te-ai îndrãgostit istvan exact în seara când ea îþi povestea de moartea ei prin supermarketuri provinciale tu uiþi istvan cã fetele ca ea sunt orgolioase de aici o poþi vedea se ridicã vezi te-am avertizat ea e precum un turnix worcesteri istvan dã-o naibii divorþeazã cãlugãreºte-te apoi cumpãrã-þi Rexona ºi un Domestos în baie, oricum i-ai fãcut prea multe mofturi e periculoasã tipa nu vezi cum priveºte nu degeaba o ocolesc toþi bãrbaþii are spiritul Alfa în sânge o sã moarã singurã dar tu sigur înaintea ei cin’ te-a pus sã te îndrãgosteºti cap sec

Gheorghe SECHESAN ,

nr.9 nniunie nr.14 noiembrie 2011 2011

prozã

actualitatea literarã 5

Brigadierul Marinicã ºi îngerii

(Cap. XVII) ...Piaþa e plinã însã de cãrþi pe aceastã temã ºi ele se vând bine tocmai pentru cã autorii lor pretind a consemna întâlniri aievea ºi conversaþii prelungite cu fiinþe angelice.

Fragmentul de mai sus ne deschide vaste orizonturi spre un domeniu foarte interesant, la modul general vorbind: în ceea ce priveºte secvenþa de faþã s-ar putea spune cã, iatã, nici nu a început bine ºi se ºi „împotmoleºte” în divagaþii savantlâcoase despre îngeri ºi despre implicaþiile lor din viaþa de zi cu zi. Dar nu e aºa. Pe Marinicã îl lãsasem într-o dandana cât casa din care, cu chiu cu vai, cum am vãzut, va fi ieºind, târâº-grãbiº.

Am putea spune, ºi pe bunã dreptate, cã personajul nostru iar s-a matolit, ºi cã tocmai din aceastã cauzã avea din nou viziuni cu îngeri. Dar, ca de obicei, adevãrul stã undeva la mijloc, singursingurel. În sensul cã, desigur, Marinicã gustase olecuþã mai mult decât de obicei, cã doar era douºtrei agust, nu’ aºa? Dar nu, nu avusese viziuni cu îngeri ci, literalmente, Îngerul se înfãþiºase, iarãºi, în faþa lui. De altfel, întâlnirea, petrecutã realmente ºi cu alte prilejuri, se bucura ºi de un real suport teoretic, cãci nu puþini erau criticii, serioºi ºi importanþi, care se pronunþaserã asupra acestor fenomene (paranormale, numite de cãtre unii tovarãºi neateiºti ºi nematerialiºti, dar atunci când þi se întâmplã þie, parcã, parcã...).

Nici nu apucase bine, aºadar, Marinicã sã se îmbete cum se cuvine, dupã datinã, pentru a-ºi face curaj în vederea evenimentelor tumultuoase ce urmau sã vinã, cã Îngerul ºi apãru. De data aceasta, fãrã nici o jenã, de-a dreptul la birt, cu un pahar de ambrozie în faþã.

– Bunã, Marinicã, fãcu Îngerul, cu un zâmbet de-a dreptul îngeresc, aºternut pe faþa-i, e drept, cam ºifonatã (primise ºi el, vezi, bine, o sãpunealã zdravãnã, în urma evenimentelor menite sã salveze sufletul lui Marinicã de ateism ºi sã-l þâpe de-a dreptul în rai, ºi care ieºiserã cam anapoda).

– Bunã, fãcu Marinicã, un pic cam în silã, ºi abia ºoptit, cãci era aproape de prânziºor, birtul, deci, fiind aproape plin; pentru cã pe Înger nu îl putea vedea nimeni altcineva decât el, Marinicã, vreun coleg de birt ºi-ar fi putut închipui, Doamne fereºte, cã el s-a îmbãtat atât de repede (dupã nici cinci pahare de masticã) ºi cã vorbeºte singur. Acum ce mai vrei?

Marinicã era sãtul de tot ºi de toate. ªi mai ales de Îngerul lui. Cãci, vorba aceea, dacã nici în cele sfinte nu poþi crede, atunci ce sã mai...

– Sper cã nu ai venit cu pretenþia absurdã sã mã þin de promisiunea aia neroadã, pe care oricum nu am vrut sã mi-o þin, ºi anumea sã mã cãlugãresc.

– Pãi, începu timid Îngerul.

– Nici un pãi pãi. Ai rasolit-o rãu de tot, tovarãºe Înger, ce mai. Aºa de bine le-ai „potrivit”, cã am ajuns de râsul satului. ªi încã pot sã zic „mersi” cã lucrurile au rãmas aºa, cã nu am fost retrogradat sau, mai rãu, chemat de tovarãºii de la „ºtii tu unde,” vai de pãcatele ºi de zilele mele.

Pe mãsurã ce vorbea, Marinicã se aprindea tot mai tare, tonul vocii i se ridica treptat ºi, în cele din urmã, se trezi cã urlã, singur, în tot birtul. Ca sã disimuleze cumva acest eveniment, care nu ar fi rãmas, desigur, neobservat, þâºni „în sus” (deºi, aºa cum cititorul ºtie deja, Marinicã dovedise reale talente de a „þâºni” ºi „în jos”), cu paharul plin de masticã prima întâi în mânã, ºi rãcni, clãtinându-se cadenþat (dar destul de sigur pe el, totuºi): Rozmarin cu flori mãrunte / Satu nostru-i sat de frunte, / C-avem colectiv bogat / ªi ni-e traiu-mbleºugat / Viorea în floare-albastrã, / La gospodãria noastrã, / creºte rodu-n pai voinic, / Greu ca auru din spic / Mugurel pe rãmurele, / Colectiva-i numai stele, / De mândruþe ocheºele, / Harnice ºi sprintenele, / ªi la muncã ºi la joc / ªi la sãrutat cu foc; / ªi la muncã ºi-adunat / ªi apoi la sãrutat... Þãranii atâta aºteptau. Dupã ce se hlizirã cât se hlizirã atunci când fusese vorba de mândre, cãci

ºtiau ei bine cam ce poame aveau în colectivã, þâºnirã ºi ei „în sus” ºi începurã sã chiuie, la unison: Foaie verde tãmâioare / Cât e satul meu de mare / Bãdiþa pereche n-are / Cã mi-i mândru ca o floare / Când iese badea din curte / Parcã-i floare de pe munte / ªi când iese pe câmpie / Parcã-i fir de iasomie / Ca bãdiþa altul nu-i / Fala colectivului / Cã unde badea munceºte / ªi pãmântul înfloreºte.

E drept cã un strop de ironie se putea decela din zâmbetul uºor, aºternut pe faþa þãranilor, dar asta nu ar fi putut-o observa decât cooperatorii înºiºi, Îngerul, autorul ºi, eventual, cititorii, cãci Marinicã era mult prea preocupat sã dea replica potrivitã, pentru a putea vedea acea umbrã de ironie de care aminteam mai sus: Cãrãruie argintie / Ce duci spre gospodãrie / Te calcã pasul voios / Cã ni-e munca cu folos / Te calcã pasul uºor / Cã ni-e munca mai cu spor / ªi de când ne-am înfrãþit / Ni-e ogorul nesfârºit / Am belºugul oaspe-n casã / ªi ni-e viaþa luminoasã.

Se poate spune, fãrã teama de a greºi prea mult cã, în acest moment, þãranii cooperatori din birt izbucnirã toþi, într-un râs generos ºi colectiv, cãci ºtiau ei cât de uºoarã îi era cãlcãtura lui Marinicã înspre gospodãrie, dupã ce ieºea de la birt, mai ales.

Dar cine se oprea sã se (mai) uite la asemenea rãutãþi? Marinicã avea el necazurile lui, iar unul dintre ele stãtea chiar în faþa sa, „încarnat”, dacã ne putem exprima astfel (ºi, în acest caz, chiar putem).

– Asta aºa-i, recunoscu, vrând-nevrând, Îngerul, dar te rog sã mã crezi, dragul meu Marinicã: nimic din ceea ce s-a întâmplat nu a fost din vina mea. Eu am vrut ca totul sã iese bine, am ajuns la o înþelegere divinã cu Îngeriþa lui Maricica, ºi numai dracii ãia de îngeri (cã nici nu pot sã le spun altfel) ai lui tovarãºii a stricat tot, cã erea beþi mangã ºi nu ºtia ce face, cã-mi vine sã zic fire-ar mama lor a dracului, da nu pot, cã nu e nici principial, nici...(aici, cititorul atent – ºi chiar cel puþin mai superficial, la urma urmei – va putea constata, cu oarecare uºurinþã cã, pe mãsurã ce dialogul dintre cei doi prindea cheag, Îngerul se contamina de limbajul ºi mai ales de gândirea lui Marinicã, ºi asta pentru cã, potrivit lui Ferdinand de Saussure – ºi nu numai – între gândire ºi limbaj este o strânsã legãturã): – ªtii ceva, tovãrãºicule Înger, zise Marinicã ºoptit, care se afla acum pe val, ºi-i cam luase maul propriului sãu Înger, ia mai lasã-mã, cã-s amãrât ºi nu mai ºtiu de capul meu.

Adevãrul este cã Marinicã nu îºi mai vedea capul de treburi. Fusese numit ºef peste Defilarea ce avea sã aibã loc în sat, cu prilejul „sfintei zile de 23 August”, pentru a ne exprima în acest mod. Toatã vara fusese, în consecinþã, într-o agitaþie continuã, fiecare amãnunt fusese pus la punct cu minuþiozitate. Avea un plan exact, riguros ºi, evident, nimic (rãu) nu se mai putea întâmpla. Aceasta era, în fapt, lucrarea sa de diplomã, passe-partou-ul, sau cum dracu’ i-o mai fi spunând, în vederea obþinerii postului mult râvnit de secretar la Sfat.

Cãci Marinicã se hotãrâse sã promoveze, cu orice chip. Dusese un trai bun în calitatea sa de brigadier (condiþie pe care o avea ºi acum, de bunã seamã dar pe care, cum am aflat deja, era cât pe-aci sã o piardã); parcã se cam sãturase însã sã tot alerge de nebun pe coclauri, sã se trezeascã dimineaþa odatã cu cocoºii (uneori, chiar, din prea mult zel revoluþionar, stropit din prea mult belºug cu vin, bere ºi mici, trezirea se efectua direct în ºanþuri), sã fie ultimul soldat din armata de comuniºti a satului, ºi în capul sãu se

spargã toate nerealizãrile (din nefericire, erau ºi din acestea destule, însã, vezi bine, ele nu erau destinate prezentãrilor oficiale, în cadrul acestora fiind arãtate doar succesele, marile izbânzi, înãlþãtoarele, uluitoarele realizãri din anii de glorie etc., etc., etc.).

– Pãi, tocmai despre asta este vorba, începu, destul de firav, dar mai apoi tot mai sigur pe el, Îngerul. Am venit sã-þi propun un târg.

– Iarãºi? fãcu Marinicã, mai mult speriat, decât mirat, cãci înþelegerile sale cu Îngerul nu prea ieºiserã bine ºi, sincer, nici nu mai prea avea mare încredere în el. Nu þi-a ajuns? Cãci mie...

– Nu, dragã Marinicã, de data aceasta o sã iese, vei vedea. ªi nici preþul nu mai este atât de mare!

– Câte? rosti, fãrã voia lui, Marinicã, deoarece el se ºi gândea la câteva sute de masticã bunã, dar apoi îºi reveni, cãci nu vroia sã facã o impresie prea proastã Îngerului, dacã ea nu era cumva ca ºi fãcutã.

– Uite ce îþi propun eu, zise îngerul. Marinicã oftã, mai goli un pahar de masticã ºi se pregãti sã asculte, total neîncrezãtor. Deja presimþea pericolul. Cãci, se ºtie, o nenorocire nu vine niciodatã singurã, ea fiind însoþitã de îngerul personal. De data aceasta, reuºita este garantatã. Mã prind sã te ajut în greaua campanie a organizãrii zilelor festive de 23 August...

– E gata. Pregãtirile, adicã, e gata, i-o retezã Marinicã.

– Te ajut sã devii secretar la Sfat, iar tu, în schimb..., continuã impasibil Îngerul...

– ªtiu, ºtiu, merg la mânãstire. Sã þi-o scoþi din cap, pe asta, cu bãsearica!

– Nu, nu. Nu la asta mã refer. Încetezi, pentru o vreme, sã proferezi cu orice prilej zicale de-astea de-ale voastre, marxiste, pe versuri, cãci, sincer sã fiu, m-am nãucit de tot de cap, ºi te fac secretar la Sfatul Popular.

Marinicã se ºi visa, aievea, cu ochii deschiºi, în biroul Secretarului Prim de la Sfat. Va avea ºi o secretarã, desigur, ºi oare cine putea fi mai potrivitã acestui post, decât...Mariºica, aleasa inimii sale? În fotoliul capitonat, în care te afundai aproape cu totul, Marinicã, îmbrãcat în proletar desãvârºit, cu proverbiala-i ºapcã leninistã (din piele) pe cap, ar fi privit gânditor, cu ochii întredeschiºi, portretul Tovarãºului Stalin, atârnat pe perete, cuprinzând, cu o privire admirativã, posesivã ºi caldã, întregul birou, mobilat cu piese Bidermeyer veritabil, confiscate de la un moºier putred din sat (cãci satul lor, din nefericire – ori, dimpotrivã, din fericire, avusese ºi aºa ceva); în absenþa lor, a exploatatorilor, nu tu luptã de clasã, nu tu succese, nu tu victorii, nu tu promovãri. Ei ºi, ridicã din umeri Marinicã, în faþa imaginarului interlocutor, dacã ei, duºmanii poporului, nu ar fi existat, aici, la noi, în sat, i-am fi inventat. Acesta (biroul, desigur) înlocuia vechiul look al predecesorului sãu (un nenorocit de deviaþionist de stânga, pe care Marinicã îl ºi vedea zãcând în justele închisori proletare), ºi acum se simþea (adicã, s-ar fi simþit) foarte bine în el, în pluºurile moi, mângâind cu sfialã curbele leneºe ale mobilelor, chiar dacã mâinile îi erau negre de pãcurã, iar bocancii, plini de noroi, lãsau urme adânci în covoarele moi, pluºate, persiene, moºtenite de la aceiaºi neiertãtori duºmani.

Pe nesimþite, ca un Înger (sau nu, nu, mai bine ca o umbrã, cãci consecinþele, fie ºi numai ale rostirii unui astfel de cuvânt, puteau fi incalculabile), Mariºica – secretara – ar fi pãºit sfioasã în birou, i-ar fi aºezat în faþã tava cu cafeluþa frumos mirositoare, lângã care sar fi lãfãit o þigarã de foi, din aceleaºi rezerve ale duºmanului odios ºi care, trebuie sã o recunoaºtem, Dumnezeule, dar bine mai ºtia sã trãiascã.

– ªi de când aceastã stare de bine? ar fi întrebat, timid, niºte voci de dincolo de nori, care nu puteau fi decât ale îngerilor, dar nu a Îngerului sãu, fireºte, cãci pe acesta îl cunoºtea pânã ºi dupã fâlfâitul aripilor, darã-mi-te dupã voce.

– Pãi aº dori din toamnã, se pomeni vorbind, cu voce tare, Marinicã, tresãrind el însuºi, atât de surpriza constatãrii cã realitatea era, de fapt, alta, cât ºi de teama de a nu fi auzit de urechi nedorite (nu era vorba, iarãºi, nici de aceastã datã, de cele ale Îngerului, deoarece acesta, aºa cum v-am mai spus, auzea tot, chiar ºi gândurile neformate încã). ªi cu ce am putea, mã rog frumos, sã înlocuim inegalabilele cugetãri revoluþionare puse pe versuri de inestimabilul nostru popor?

– Pãi, nu ºtiu acum, spuse evaziv Îngerul. Vom vedea. Variante existã, ºi încã multe. În locul acestor inesti...cum le spui, am putea pune câteva rugãciuni bine simþite sau (privind faþa þuguiatã de dezaprobare a lui Marinicã) câteva versuri ale tovarãºilor voºtri poeþi. Sau, ºi, ºi.

– Asta, parcã, da, zise Marinicã.

(Fragmentul face parte din romanul DEFILAREA, în curs de apariþie)

6 actualitatea literarã

conexiuni

nr.14 n noiembrie 2011

“Nu existã diferenþe esenþiale nici mãcar între Homer, Shakespeare ºi Rilke“ interviu cu poeta Ana Blandiana (Otilia-Valeria Coman), n. 25 martie 1942 - Otilia Valeria Roman ºi Ana Blandiana...

- Am o adevãratã colecþie de nume...

Aþi uitat sã-l spuneþi pe cel mai important. Toatã lumea îmi spune Doina. Doina este singurul nume absolut neoficial, nu am fost botezatã cu el ºi nu este în niciun act ºi, totuºi, toatã lumea mi-a spus întotdeauna aºa. E ciudat, dar deja am douã nume în buletin foarte frumoase, Otilia ºi Valeria, ºi nimeni nu mi s-a adresat vreodatã cu unul dintre ele. Poate cã numele au ºi ele destinul lor.

- Cum s-a nãscut numele în sine, Ana Blandiana?

- Ana Blandiana s-a nãscut când aveam vreo 16-17 ani. Am scris la revista “Tribuna” din Cluj niºte poezii semnate aºa pentru cã eram un grup de prieteni din aceeaºi clasã ºi fiecare am semnat cu un nume cât mai rãsunãtor. Blandiana era satul mamei, iar Ana era rima pentru Blandiana. Fiecare am trimis la “Tribuna” poeziile pe care ni le citisem reciproc. Ale mele au apãrut ºi m-am simþiit vinovatã, dovadã cã nu prea ºtiam ce înseamnã “pseudonim”.

Mi se pãrea cã am fãcut ceva incorect ºi am scris o scrisoare scuzându-mã cã, de fapt, pe mine nu mã cheamã aºa ºi totul a fost doar o glumã. Urmarea a fost cã un redactor de la revistã a venit la Oradea, unde eram elevã. Cu prilejul ãsta a aflat cine sunt de fapt ºi cã tatãl meu este la închisoare.

Mi-a spus cã a fost norocul meu ºi ar trebui sã rãmânã aºa, pentru cã, în condiþii normale, nu aº fi putut publica. ªi, oricum, aceastã aventurã literarã nu a durat foarte mult, deoarece o profesoarã din Oradea a scris tuturor publicaþiilor din þarã cã sunt un duºman al poporului ºi nu trebuie sã fiu publicatã. Acest document a apãrut a-

cum câþiva ani într-o carte de documente din arhivele Iaºiului, publicatã de Lucian Dumbravã. Deci, iatã cã a ajuns ºi la Iaºi.

Dupã ce a trecut totul ºi am devenit un adult mi-a fost jenã de cât de sonor este numele meu, dar ar fi fost mai neserios sã îl schimb a doua oarã. Deja, Ana Blandiana eram eu.

- Aþi folosit acum ceva vreme expresia “fericirea poeþilor”.

Sunt fericiþi poeþii?

- Da, cred cã da. Indiferent de cât de dramaticã viaþã ar avea, nu cred sau, cel puþin, nu sunt în stare sã-mi imaginez ceva mai minunat decât sentimentele care te încearcã dupã ce ai scris ceva care, poate, nici mãcar nu este adevãrat. Dar simþi cã ai rostit “cuvântul care exprimã adevãrul”, asta ca sã citez un poet mult mai mare.

- Ce înseamnã, de fapt, poezia pentru dumneavoastrã?

- Este izvorul tuturor lucrurilor, tot ceea ce s-a întâmplat în viaþa mea, inclusiv cãrþile de prozã, inclusiv implicarea mea în viaþa publicã. Toate aceste activitãþi extraliterare au avut la origine legãtura dintre mine ºi poezie ºi datoria pe care am avut-o faþã de poezie.

- Dacã aþi avea din nou posibilitatea de a vã întoarce în timp, sã aveþi iar 25 de ani, conºtientã de tot ce aþi trãit pânã la momentul întoarcerii, ar mai fi scrisul un mod de a fotografia clipa? Vaþi mai apleca asupra lui?

- Da, fãrã îndoialã. Scriam cândva cã singura scuzã a existenþei poeziei e faptul cã ea însãºi este inevitabilã. Nu eu am ales, ci am fost aleasã ºi cred cã este cazul tuturor scriitorilor, al artiºtilor, în general, indiferent de domeniu. În mãsura în care

sunt autentici, talentul nefiind o opþiune.

- Cum aþi putea recunoaºte un scriitor autentic? Aceeaºi întrebare i-am adresat-o ºi dlui Manolescu, dar era vorba despre recunoaºterea unei cãrþi bune.

- Nu pot sã explic, dar simt. Mi se întâmplã, chiar de prea multe ori, sã mi se aducã versuri nepublicate ºi am sentimentul cã simt corect care sunt creatori adevãraþi ºi care nu.

- Din atitudinea poeticã ºi socialã reiese cã nu doriþi sã rãmâneþi datoare nimãnui. Care este cauza intransigenþei dvs?

- Da, este o poezie scrisã în prima tinereþe ºi cred cã, într-un anumit fel, m-am purtat aºa toatã viaþa. N-am acceptat niciodatã sã primesc, am fãcut cât am putut pentru a oferi.

- Ce poate compromite destinul unui scriitor?

- Cred cã, în cea mai mare mãsurã, oportunismul.

- Dar n-ar putea fi ºi o poartã deschisã pentru un scriitor?

- Nu, chiar dacã pare, uneori. Existã experienþa ultimilor 50 de ani în care oportunismul nu a fãcut decât sã îngroape talente. Chiar dacã le îngropa în onoruri.

- Cum apreciaþi poezia tânãrã, poezia actualã?

- Primul lucru extraordinar care se poate spune este cã se scrie în continuare, într-o lume care nu mai pare interesatã deloc de poezie ºi, totuºi, poeþii continuã sã se nascã ºi sã nu se dezicã. Adicã sã se supunã chemãrii ºi destinului lor. Vedeþi câte cãrþi de poezie apar, ceea ce este, în sine, o dovadã cã sunt autentici, cã, efectiv, nu mai au niciun interes. N-ar avea niciun interes sã-ºi canalizeze viaþa pe un drum care este, sigur, din toate punctele de vedere, perdant.

- Care credeþi cã este diferenþa dintre poezia prezentului ºi cea a tinereþii dvs. literare?

- Criticii literari ar zice cã da. Eu sunt convinsã cã nu sunt diferenþe pentru cã nu existã diferenþe esenþiale nici mãcar între Homer, Shakespeare ºi Rilke, de exemplu. Poezia cu majuscule ºi în autenticitatea ei nu este circumstanþialã. Sigur cã existã caracteristici ale diverselor epoci, ale diverselor temperamente, ale diverselor sexe, dar, în mãsura în care este adevãratã ºi mare, poezia este aceeaºi. Aºa cum, în trecut, pictorii încercau sã semene cu maeºtrii lor, nu sã se deosebeascã de ei, ºi în felul acesta deveneau ei înºiºi originali. Tot aºa ºi poeþii.

- Aveþi ceva de reproºat lumii culturale româneºti de acum?

- Da, faptul cã se lasã pradã unui fenomen care seamãnã cu “fenomenul Piteºti”. Sunt învrãjbiþi ca sã nu poatã sã devinã solidari ºi sã nu reprezinte o forþã. Tocmai pentru cã, eu personal cred asta, n-am scris niciodatã niciun cuvânt rãu despre niciun coleg ºi n-am rãspuns niciodatã vreunei insulte care venea din lumea literarã.

- Încerc sã gãsesc o întrebare de încheiere a interviului nostru, într-o notã optimistã, în condiþiile în care afarã plouã, iar cititorii încã vã aºteaptã autograful. Cum aþi vrea sã se termine interviul?

- Aþi pus o întrebare pe care mi-a adresat-o ºi George Arion, cred cã la primul interviu al vieþii mele ºi eu i-am rãspuns: “zâmbind”.

Interviu realizat de Gabriel DRAGNEA

Remus Valeriu Giorgioni: Lumi paralele. Universul durerii în Cartea lui Iov Remus Valeriu Giorgioni este cunoscut mai ales ca poet. Pe lângã numeroasele volume de poezie, el a mai publicat prozã scurtã ºi douã romane, Briciul Dalilei (2001) ºi Cei ºapte morþi uriaºi (2009). Romanele, dintre care primul este subintitulat “roman eseu”, cuprind întinse pasaje eseistice: exegeze biblice. Cea mai recentã carte a lui Remus Valeriu Giorgioni, Lumi paralele.

Universul durerii în Cartea lui Iov (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011) îºi are sursa în cele douã romane, izvorãºte din ele, exegeza biblicã umplând aici întregul spaþiu. În noul sãu volum, autorul nostru comen-teazã Cartea lui Iov, din Vechiul Testament. O primã observaþie, pe care a fãcut-o postfaþatorul lucrãrii, Petru Ursache, se impune încã de la început: Cartea lui Iov a fost monografiatã de doi poeþi. În 1997, Mircea Ciobanu a publicat La capãtul puterilor. Însemnãri pe Cartea lui Iov, iar în 2011, Remus Valeriu Giorgioni oferã Lumi paralele. Universul durerii în Cartea lui Iov. Faptul cã Remus Valeriu Giorgioni este poet are importanþa lui, cãci în studiul poetului existã aproape întotdeauna un necesar echilibru între viziune ºi construcþie. Oprindu-se asupra unei pãrþi a Vechiului Testament, autorul propune un erou exemplar, model pentru posteritate, protagonist al unui studiu devenit, adesea, roman eseu intertextual postmodern. Viziunea este contrabalansatã de o argumentaþie cu caracter de sistem, vizând mereu exhaustivitatea.

Autorul se sprijinã, cum era ºi de aºteptat, pe o bibliografie exemplarã, la loc de frunte fiind, firesc, mai multe traduceri ale Bibliei, cãrora li se adaugã lucrãri teologice, filosofice ºi ºtiinþifice.

Studiul lui Remus Valeriu Giorgioni nu este fragmentar. Cartea lui Iov este prezentatã într-un larg context, autorul fãcând dese circumscrieri, apropiindu-se sistematic de centrul preocupãrilor sale – Iov -, apoi, tot sistematic, se îndepãrteazã, pe orbite tot mai mari, pregãtind astfel finalul, conclusiv. Prezentând Cartea lui Iov, autorul comenteazã cu acribie ºi cu folosirea foarte bunã a citatului revelator, pãrþi conexe ale Vechiului Testament: Psaltirea lui David, Pildele lui Solomon, Eclesiastul, Cântarea Cântãrilor. Este stabilit apoi cadrul istorico-geografic ºi spaþio-temporal al Cãrþii lui Iov. Descriind Cartea lui Iov ca text literar, autorul devine subit textualist, scriind textul despre facerea textului. Iar textul este fixat în tiparele

primitive pentru a-ºi dobândi nemurirea, proiectându-l pe Iov în model al universalizãrii suferinþei umane. Concluzia este cât se poate de clarã: „În lumina acestor consideraþii, am putea socoti Cartea lui Iov drept una modernã ºi chiar postmodernã: amestecul de genuri, structuri ºi proceduri literare, caracterul fragmentar (imprimat probabil de interpolãri târzii, traduceri ficþionalizatoare, pretind interpreþii empiriocriticiºti); dar ideea care uneºte pãrþile pluteºte totdeauna deasupra textului.

Autoreferenþialã ºi autoscopicã, adânc „ancoratã” în realitãþile vremii sale (aºadar coborâtã în stradã), ironicã ºi autoironicã, aceastã carte imposibil de clasificat – ca gen, timp, spaþiu, autor – pare cã se scrie singurã ºi se citeºte în timp/ pe mãsurã ce se scrie, de cãtre un autor-cititor necunoscut.” (p. 61). În a doua jumãtate a studiului, pentru a releva tâlcul ascuns al pãþaniei lui Iov, autorul defineºte parabola biblicã ºi prezintã un ºir de parabole vestite. Concluzia vine de la sine: povestea lui Iov este o parabolã de frunte între parabole. ªi toate vorbesc despre slava lui Dumnezeu ºi despre datoria omului de a lucra întru aceastã slavã.

Povestea lui Iov este este încadratã în spaþii întinse, reparcurse. În Cartea lui Iov se spune cã, pe pãmânt, omul se aflã „la porþile locuinþei morþilor”. Iov întrezãrea cã aceastã antecamerã a morþilor este, totodatã, antecamera Veºniciei. Iar Veºnicia este Împãrãþia lui Dumnezeu. Ca urmare, autorul o prezintã amãnunþit, utilizând o comparaþie insolitã: Împãrãþia lui Dumnezeu este ca o rachetã cu trei trepte: treapta întâi – interiorul omului, treapta a doua – Mileniul de Pace, treapta a treia – Ierusalimul ceresc (colonie spaþialã, mijloc de transport spre Împãrãþie) ºi racheta însãºi - Împãrãþia sau Veºnicia.

Un punct forte al studiului este caracterizarea lui Iov. Aici, poetulexeget se dovedeºte a fi un foarte bun comparatist. Cercetarea comparatã este fãcutã ireproºabil ºi constituie una din marile calitãþi ale studiului. Principiul care stã la baza comparativismului autorului este paralelismul. Cu pregnanþã, cu argumente puternice, autorul stabileºte paralele memorabile. Apropierile, punctele comune, precum ºi diferenþierile, disocierile sunt fãcute cu multã fineþe.

Autorul precizeazã aproape întotdeauna cauzele coincidenþelor estetice sau ideologice: substratul comun sau manifestarea independentã. Iov este pus în paralelã cu personaje biblice (Iisus,

Adam, Iona), dar ºi cu personaje pãgâne, precreºtine (Ghilgameº, Prometeu, Icar). Cea mai puternicã paralelã este cea între Epopeea lui Ghilgameº ºi Cartea lui Iov. Autorul precizeazã cã, deºi cele douã opere sunt diferite în esenþa lor, ele au destule apropieri, care nu þin neapãrat de domeniul biblic, ci de fondul cultural oriental sau chiar general-uman. Sunt prezentate, argumentat, mai multe similitudini: descrierea uriaºului rãu Humbaba are asemãnãri cu hiperbola Leviathanului din Iov; viziunea terifiantã din Iov poate fi pusã alãturi de visul “profetic” al lui Ghilgameº; Iov ºi Ghilgameº, ca mai toþi eroii antichitãþii ºi nu numai, doresc sã lase posteritãþii un (re)nume bun; un element comun este ºi cultul lui Tamuz, zeul naturii; fatalismul asiro-babilonian se potriveºte cu cel al Cãrþii lui Iov. Concluzia acþiunii comparatiste este revelatoare: „Iov ºi Ghilgameº – doi antici cu gândire modernã. Unul reuºeºte sã-ºi depãºeascã condiþia, printr-o gândire teologicã anticipativã, celãlalt rãmâne împotmolit în hãþiºurile unei gândiri magico-mitice. Este diferenþa esenþialã dintre creºtinism ºi pãgânism” (p. 88). Paralela dintre Iov ºi omul Iisus este, de asemenea, relevantã. Autorul gãseºte asemãnãri (cei doi suferã în locul întregii umanitãþi; Iov este ºi el hulit ºi dispreþuit; cei doi sunt cuprinºi de o singurãtate absolutã), dar ºi deosebiri (Iisus suferã chinurile în tãcere, dar Iov, când a fost chinuit, a perorat întruna). Iov se identificã ºi cu Iona.

Ambii strigã din adânc: Iona - din adâncul mãrii, din „pântecele chitului”, iar Iov – din adâncul dumnezeirii.

Tonul eseului lui Remus Valeriu Giorgioni este cel potrivit, mergând pe “aurea mediocritas”. Autorul ºtie sã se fereascã ºi de trivialitãþi ºi de morga academicã. Faptul cã Remus Valeriu Giorgioni este, în primul rând, poet se vede adesea. Când exegetul scrie despre Iisus, mâna poetului extrage din text un frumos poem: “Apoi a suferit din partea oamenilor „o împotrivire aºa de mare”, care a mers pânã la crucificare; s-a reîntors de unde venise, în “colivia de aur” a Cerului – cum ar spune poeþii -, pasãre fãrã aripi, zburãtor fãrã aparat de zbor… Iar acum ºade/ se odihneºte la dreapta Tatãlui în Templul ceresc, ca Mare Preot, pontifex unum („creator de poduri”) peste hãul care desparte “pardoseala” Cerului de turlele îndrãzneþe ale artitecturii terestre, religioase sau ne.” (p. 23).

Studiul lui Remus V. Giorgioni ne învaþã cã lumile paralele (lumea pãmânteas-cã ºi Împãrãþia lui Dumnezeu) pot deveni convergente, când sunt strãbãtute de Iov ºi de alþi oameni exemplari, înãlþaþi de la pãmânt la cer, prin puritate moralã ºi prin credinþã nestrãmutatã.

Constantin BUICIUC

nr.14 n noiembrie 2011

invitatul revistei

actualitatea literarã 7

Nicolae Coande

Laþul ei de fiarã frumoasã

Venise sã-mi spunã cã dragostea miºcã stele pe cer cã numai pasiunea ne face egali cu zeii cã n-avem limitã în iubire ºi cã la urma urmei pentru asta am fost creaþi nu pentru lînceda halucinaþie – la naiba cu téchne nu pentru cantilene numai bune sã înºele popoare întregi de idioþi.

Venise sã-mi arunce laþul ei de fiarã frumoasã sã mã facã sã fiu un simplu fãptuitor pe lîngã femeie dar eu spoitorul nebun de durere am ridicat mîna însîngeratã ghiara de oþel cu care descriu trãdarea nu mai am muzã eu sunt maimuþa umilitã – aº vrea sã merg acolo unde paºii mei sã lase urme adînci pe faþa celui care ne minte ºi ne înºealã.

Venise sã-mi spunã ºi-mi vorbea cu sexul inconºtient al unei flori din podiºurile înalte ale provinciei care nu cunoaºte gesturile intermediare dar eu am rîs – nu mai am muzã în curînd vine iarna ºi voi iubi femei cu multe feþe de prin pãrþile noastre.

Ca ºi când n-aº avea altceva mai bun de fãcut Într-o zi voi fi un om prea bãtrîn ca sã-mi pot aminti cu ce mi-am pierdut tinereþea voi fi poate bãtrînul domn cel care a scris cîndva poezii convenþii pe dos artificii de vîrstã voi fi poate simpaticul cerºetor dirijorul armatei de porumbei de prin pieþele acestui tîrg de provincie unde an dupã an mintea a fost un stigmat o eroare geneticã un scuipat în plin vînt cînd acesta þi-a bãtut tot timpul din faþã.

Voi fi un ciob colorat de geam spart de o voce puternicã un biet alexandrin rãtãcit în bîlciul lumilor. Într-o zi ca ºi cînd n-aº avea altceva mai bun de fãcut cu viclenia pisicii care a furat vocea copilului voi cînta într-o gamã absolut falsã imnul perdiþiei ºi înãlþîndu-mã ca o foaie de ziar la cer voi mai pluti o vreme în visele de dimineaþã ale tîrgoveþilor înecaþi în apele lipsite de vrajã ale scîrbei unde pluteºte fãrã nici o þintã viaþa lor.

un rest de muzicã în ceafã cît dorm cîinii pãzesc oraºul toþi au ieºit din micul lor univers ºi-acum viseazã cã sînt din nou oameni dacã oamenii vor sã fie mici javre n-au decît. nimeni nu ºtie cã a început azi. gala gala gala în creierul meu doarme boala nu strãlucesc ca sã nu fiu umilit mai tîrziu. dorm nu am inimã îmi tai un drum prin pãdurea de simboluri atent cînd merg pe jos sînt un bãrbat frumos nãscut în ’62 la Ierusalim dupã Cristos sînt un filozof de cafenea non-gîndirea este arta mea stã în puterea mea sã mã ridic sã sparg vasul sã-mi schimb vocea eu sînt acel animal splendid care-ºi taie capul îl aruncã în mare la peºtii cei mari care i se-nchinã ºi-l sãrutã pe gurã e frig în cap aprind focul. e ca ºi cînd aº sparge gheaþã-ntr-o femeie ºi aº îmbrãþiºa tot sîngele. am un rest de muzicã în ceafã.

visez cã sînt om ºi aºtept sã fiu judecat visez tot mai puþin de la o vreme mã muncesc toatã noaptea sã dau de un cãpeþel ºi nu reuºesc ceva s-a înfundat în pimniþa unde mãnînc ºi soilesc parcã cineva mã sugrumã pe dinãuntru îmi suge visele ziua în amiaza mare dacã ies ies beat de amoc ºi atunci cer cap cap cap de om vitã fiarã sã-nfulec pînã dau de vreun vis amãrît. acum visez cã sînt om ºi aºtept sã fiu judecat de o paiaþã

care e zeul lor. rîd mi-e ºi fricã ºtiu cã e doar vis dar nu ºtiu cînd se terminã – dacã ãºtia trãiesc cu adevãrat doar în vis ? pe vremea mea sã visezi însemna sã nu mori niciodatã am auzit la vecinii mei vorba asta îºi crîmpoþeau cu furie buzele groase pînã ce þîºnea sîngele. trebuie sã aibã ei un motiv. acum visez cã m-au condamnat ºi mã duc la tãierea capului sã mã opun? sã mã prefac speriat ºi sã cer îndurare ca o femeie care are capul între picioare – sã-mi cer de la ei înapoi viaþa? (dacã le-aº arãta cu degetul sus ridicat semnul acela cu care ei îºi bat joc de ce au iubit cîndva?) nu – dacã aºa trebuie spus da.

Gara E o garã unde vreau sã cobor E un loc unde pãºesc neºtiut E un drum pe care merg solitar În lumina crudã a timpului Printre pini ºi mãceºi ordonaþi E o zi cînd liniºtea Mã rãscoleºte pentru totdeauna E un gînd care mã gãseºte În neaºteptata blîndeþe a milei Lucrurile se coc fãrã zgomot În independenþa lor simplã Frunziºul soarelui mîngîie Un pui de suflet Rãtãcit printre gãini idioate Un cîntecel se aude În podul unei case famate E un popor de nori Atent sã nu prãvale ploaia Peste peºtii din iazul uscat Cei ce scapã acum Se vor preface în oameni Unul va dori sã-mi vorbeascã.

E un secol cînd visez Cã sînt un vînt tînãr.

Rutina Dimineaþa piersicul din birou cîntã, am vedere de teatru la stradã, iau aminte cum poate o doamnã sã-ºi piardã osiºorul în ploaie, toatã noaptea am jucat fotbal cu fulgii, nu am cafea, elveþie neagrã te sorb pîn’ la ziuã, beau vin cît sã-mi dau seama, toate mint când vine vorba de vîrstã, luna întunecatã e încã departe, nici un gînd curat anul ãsta, strada-i albastrã de la irozii ei ficºi, dragoste, tu eºti câteodatã Rutina, sub mãri nevãzute gândurile unui peºte deschid vana, asfaltul se-nmoaie ca o bucatã de pîine în gurã, plesneºte în umbrã buza ghitarei, þiganii din lunã mãnîncã pãmîntul, bucuroºi ne dau restul, acum cît mai e timp trebuie sã spun m-am jucat ca un copil cu sufleþelul pe-aici ºi-mi pare cumva rãu cã nu sînt o piersicã sã aibã genunchii ei clari unde sã cadã.

Oameni tãcuþi Îmi lipseºte un bar de negri în craiova. lou donaldson quartet she put whisky in her coffe she put whisky in her tea she put whisky in her whisky în fundal privirea lui barack obama la cnn scrutînd america afro. ºi ea a zis: dar într-o zi cineva se va ridica ºi va sta de vorbã cu mine ºi va scrie despre mine neagrã ºi frumoasã. azi cînd citeam cu ochii mijiþi panorama lui mincu mi-am dat seama cã sînt cel mai negru poet dintre cei strînºi într-un cãrþoi de o mie de pagini.

Cum zice papa hem: sã tãiem ce e bun ºi sã vedem dacã mai merge.

Am fost mîndru pe loc de originea mea.

Sînt pe la pagina omieosutã colþ cu blue note

unde-a ºoptit sorescu ceva ce-am uitat. O ciorbã de burtã sã fie. Îmi lipseºte o muzicã mare cîntatã de oameni tãcuþi.

Vãduva suedezã a lui Kafka Incredibil singur în viaþã – mã cred artist preocupat de culori ce imitã sîngele închegat, vinul de inimã e pe sfîrºite, îmi numãr pe degete prietenii din rafturi, toþi dorm în somn otrãvit, zorii nu se vãd încã, poate mi-ar trebui un zîmbet de seducãtor pentru ce va urma, pentru cã nu ºtiu ce va urma, poate mi-ar folosi calificarea unui traducãtor de chipuri ºi figuri, blîndeþea unui calm ºlefuitor ºi simt cu disperare oarecum jucatã, despuiat de virtuþi de doi bani, cã sînt lipsit de curaj fizic – mã cred artist beau alcool mort ºi scriu în aºteptarea unei religii micuþe, perfect în viciul meu de a însufleþi obiecte, chiar ºi pe vãduva suedezã a lui Kafka ce aducea dupã spusele unora cu o curea de piele sau poate chiar cu sufletul care sub pãmînt, precum fumul, pleacã învelit într-un þipãt – ºi mã gîndesc cã viaþa are subînþelesuri care nu au de-a face cu omul.

Porþiuni neobservate ale trecutului Cînd am aflat cã Dumnezeu duce lupte grozave în altã parte din univers în timp ce noi îl tot aºteptãm cu mucii la gurã mi s-a fãcut brusc silã de mine. M-am ridicat din pat m-am dus în bucãtãrie am luat cuþitul de pîine a încercat viclean sã-mi scape dar l-am þinut strîns pînã am simþit cum trece sîngele prin el ºi l-am fãcut sã simtã durerea pe care am încercat-o atunci cînd porþiuni neobservate ale trecutului se-aratã brusc la fereastrã sã-mi spunã cã viaþa n-a fost tot timpul aici: o dimineaþã pe limba unei femei de-o noapte în zona mea de avarie. Îþi suflã în faþã: miroase a om pãrãsit.

Un ins care scoate din buzunarul de la piept puþinã pîine sãracã.

Doar puterea se poate uni cu o altã putere.

8 actualitatea literarã

Iosif Caraiman

scoaladepoezie , Tremurul

1. iartã-mã cã tac o mult grea vreme, iartã-mã cã mã trãiesc în norduri norii. ce soartã-am fost, ce soartã mi-s de ning ºi-mi cântã lupii, luna? în cântecul lor rarul din cel dor de departe ºi zorii ºi zorii din viaþa plinã de sufletul viscolindu-se-n moarte.

Pe o masã vin alb lângã inima neagrã tremur ca luna în apã, strecurându-mã printre strâmbe oglinzi Iudã, otreapã pentru ce mã vinzi?

Cititorul e bun, sã-nþeleagã: eu nu sunt dintre cei care pleacã de ce vrei sã mã vinzi? În seara asta e o toamnã cât douã cerºetorul ºi-a uitat pe un scaun haina de lemn Mã tem cã, pe alocuri, prin tavan stã sã plouã În birtul imens cât o salã de sport intrase, intra unul de care ºtiam cã e mort Se trânteºte o uºã, vântul bãtea Am sperat cã eºti tu numai ploaia era!

2. dintr-un popor chinuit el pleacã nu spunând, nu spunând cum îl doare durerea, cum tot mai umil de 1989 de ori moare-un cântec cu sufletu-n copil.

Corabia

- IN MEMORIAM - (Dumnezeu sã-i odihneascã în PACEA CUVÂNTULUI pe Ioan Ardeleanu, Paulina Corcoveanu, Doru Timofte, Ioan George ªeitan, Ioan Toma, Nicolae Popa.)

Poem gãsit de iertare Ia ghiaþa în mâini / ªi topeºte-o cu suflarea / Ta puþinã în care / Flacãra s-a stins (Ioan Ardeleanu)

Frigul din rugare Dar eu am rãmas / O uitare uitatã / Pe cãmaºa de mire …

(Paulina Corcoveanu) 1. cu lumina stinsã-n zaruri sã jucãm ultima singurãtate, ultima depãrtare. hai sã deschidem fereastra; n-auzi cum orb norocul în aripile arse ºi-n frigul din rugare …

Poþi sã spargi zãvoare ºi lacãte, poþi sã treci prin ziduri ºi uºi pâinea nu saturã, apa se apãrã, dacã vrei sã o guºti Corabia-i beatã de aromele serii ºi numai distanþa ne poate uni

2. parcã m-ai þine de mânã ºi surâsurile noastre s-ar sãruta. de ce-i atâta ceaþã ? nu-þi vãd chipul, pãsãri de noapte strigã razele, ecou-i negur, se-ntoarce ºi tace nisipul.

Scrisoare cãtre departe mult promisele vitralii pe care s-a scurs ceva /absint. (Doru Timofte) ninge timpul negru, doamnã, în casa mea ninge,-n casa mea nu afarã ºi amintirea din viaþa unui cântec se stinge ca un sãlic afumat, se stinge ca un muc de þigarã. de ce-ai fi mers cu mine-n toate suferinþele scrise pe vremuri, de ce-ai mai fi þinut de mânã-acum un bãtrân pânã ºi de el strãin? doamnã, spune-le ochilor tãi cã din pustiile sahaRo-mâniene n-am cum, n-am cum sã mai vin.

în casa mea frigul cu ce sã-l încãlzeºti ºi dacã nu-i ai cum poþi peºtii sã-i mai înmulþeºti? pânã ºi ecoul de la ,,Dau un regat pentru un cal!” s-a stins ºi poezia mã scrie în jurnalul unui surâs amar ºi învins. acum dacã tot s-a fãcut searã dã-i, trecãtorule, unui strigãt din vers, dã-i un blid de alean ºi-o biatã þigarã. du-te cu bine! eu mai rãmân ca sã vin umbrã-n dezrobirea lui ioan-fãrã-de-þarã.

Paºii tãi au atins primãvara - are gust de cenuºi! ªarpele, taurul, ºoimul, cocorul Din lumile lor þi-au vãzut viitorul Mãcar apa dacã s-ar liniºti Nicãieri nu-i arhanghelul Marele fluviu e gol Un balaur imens, de nisip iese noaptea din ceaþa ºofran cu iz de nãmol ºi rupe hãlci mari din grãdinile raiului.

Ziua se zbate ca o uºã-n þâþâni Despre noi, veºti nicãieri Profeþi, dacã sunt, nu mai ºtiu ce sã facã Ajutã-ne Sfântã Fecioarã, Maria Nu suntem printre cei care pleacã!

Te-am iubit, te-am iertat

Trambulina

Umbra Abia avem timp de-un suspin / Când cenuºã-i lacrima mierlei.

(Ioan George ªeitan)

De ce timpul care ne-a mai rãmas / Întotdeauna se numeºte Moarte? (Ioan Toma) 1. moarte, moarte, dragã moarte, rogu-te mai naºte-mã o datã sã dau cu cuþâtu-n piatrã ºi sã bag, cum maneleºte Vãsi, lumea asta-n aia mã-sii.

2. îþi mângâi fruntea ºi te-nconjurã aura fãrã povarã. aºa-i… în caldul din iarnã te-am iubit, te-am iertat cu frigul din varã.

Iernile … vino panã la mine cã nu ºciu / dã ce îmi vine sã mã sinucid. (Nicolae Popa) cu tine, dragã pãdure, ce tânãr sânt, ce tânãr sânt… da-n lumea asta cel sãrac /de mult/ de mult e-o apã ºi-un pãmânt. munte drag, râule drag, pasãre ºi pãstrãv mi-s. oh! iernile mele cu florile-de-colþ în tot vaierul din viscol mi le-am scris.

NOTÃ: Pentru cititorii avizaþi, menþionãm cã în amintirea lui George Suru, Nichifor Mihuþa ºi Sorin Titel, am publicat, în reviste literare ºi în cãrþi, poeme dedicate lor. Ne închinãm cu pioºenie vieþilor ce ni le-au lãsat în scris.

Cobor o pantã care nu-i a mea acoperitã de-o zãpadã rea De sus, de pe deal vãd cum râul îºi mutã albia veche peste satul natal Jur-împrejur lume pestriþã, Îl ascultã pe unul Apollo Sã plecãm, îmi ºopteºte fratele Petru Noi nu mai avem pe nimeni acolo!

Ne facem aripi de ºindrilã ºi ne-ndreptãm cãtre soare Jos casele se prãbuºesc în furtunã Dedesubt rãsare alt sat În el strãbunica, îmbrãcatã în negru pregãteºte o verde fierturã pentru cei plecaþi la arat : lume fragilã, îmi spune fratele Petru Pe munte tufiºuri cu frunza uscatã ºi iarbã, ºi iarbã, ºi iarbã cu zãpadã pudratã departe-n pãmânt ochiul de apã turcoaz; ne aruncãm rând pe rând.

Vãlul islamic Luna ºi-a pus voalul de ceaþã Norul s-a-ntins ca dobânda La banca :Alianz Þiriac Adormit ºi posac, voi mã ºtiþi! calc peste porumbei adormiþi nu þin sã am întotdeauna dreptate nu se mai gãsesc cuvintele trebuitoare

nr.14 n noiembrie 2011

Iacob Roman Orologiul din turn e stresat; ce stresat e!

Nu mã sperii eu cu una cu douã.

N-am ajuns sã nu-l mai cunosc pe semenul meu… sã-mi închipui cã plouã ca ºi cum el nu…, ca ºi cum nu eu… Îl salut pe poetul oraºului înarmat pânã-n dinþi toþi cred cã e mort din cauzã de boalã dar el zilnic ne bagã câte-un poem pe sub uºã, în cutia poºtalã De fricã le luãm cu penseta ºi alergãm la cea dintâi editurã, aºa scoate el o carte pe lunã.

La urma urmei ºi el e stresat simte o apãsare-n ficat ºi lui îi e fricã, Aratã ca dracu în apa cea micã, miroase a cal transpirat!

Viziunea Spirale de luminã aleargã-n sus ºi-n jos Triunghiuri, cercuri, linii, ondulaþii electrizant albastru, ºi frunzos O sã-þi las þie oraºul acesta în care am fost amãgit sã trãiesc dar totul e stabilit dinainte ºi nisipul ne-a acoperit.

Rezistã, þine mãcar o istorie-n minte: Când s-a miºcat blocul de piatrã, am cãzut pe podea, era sã vomit cearcãnele mi s-au adâncit dintr-o datã Un cor nevãzut repeta gala, hala, rasandara.

Acesta-i adevãrul: Ochii mari de copil într-un trup de bãrbat Nu stiu ce semnificaþie are povestea spun ce a fost ºi-am plecat Frica de ºarpe e doar începutul ofilita mea cititoare.

Nu mai pot sã rãmân Mulþi aºa au murit pe nisipul fin ºi plãcut la atingere acum când au venit, sau urmeazã sã vinã cei patru arhangheli, ºiroind de luminã

Rumeguº Þi-am mai spus ºi-þi mai spun nu-i nevoie sã crezi, în tramvai se petrec lucruri lipsite de sens Pe mâneca hainei þi-au apãrut trei pete de sânge la ieºirea din halã lumina cu furtunul de raze te spalã acum sã te vãd, cui te vei plânge de seara zemoasã de toamnã târzie Te guduri degeaba, ca o pisicã de angora pe lângã picioarele lui Dumnezeu În iarna aceasta va fi foarte greu cade o ploaie verde peste vale, rãcoarea pãdurii, rãmuroasa tãcere, vibraþia vocii scandând numele sacre scoate din lacre albastre brânduºe ele se uitã cu spaimã la tine ºi se revarsã-n simþurile mele vom vedea cã ºi asta e bine!

Nu pleca Deschide-þi porþile, sã intre împãratul mãririi la cei atinºi de aripa neagrã a pieirii Cântã psalm fratele Ioan deºurubându-ºi capul de trup o ºopârlã nebunã traverseazã în diagonalã ultima treaptã de scarã boldul fricii prin plex mã strãpunge, spiritul amorþit îmi tresare Am dormit puþin dar sunt bine dispus m-am consolat ºi printre strãini Beau apã cu spini dar fiecare poem e o patrie pentru cel exilat Doamne tatã ceresc, nu mai ºtiu ce vorbesc Ce am zis aºa va rãmâne în veci Ce am scris se mai poate schimba Nu pleca. Vai de steaua ta dacã pleci! (din volumul în lucru PLANTE CARNIVORE)

scoaladepoezie ,

nr.14 n noiembrie 2011

Daniela Micu

Anne Stewart

Poeme traduse din volumul Din prag în prag (1955) al lui Paul CELAN Paul Celan s-a nãscut la 23 septembrie 1920, în Cernãuþi, ºi este o figurã importantã pe scena literaturii germane din România, deºi a locuit aici numai câþiva ani, ca o perioadã de tranziþie, între evenimentele marcante din viaþa sa: prigonirea evreilor bucovineni, ce culmineazã cu moartea pãrinþilor sãi într-unul din lagãrele de peste Bug ºi plecarea în Franþa, unde, în anul 1970 se sinucide, aruncându-se în Sena. Experienþa româneascã îl ajutã, prin numeroasele jocuri suprarealiste, sã-ºi îmbunãtãþeascã limbajul ºi sã se pregãteascã pentru reîntoarcerea la limba care l-a consacrat - germana.

De remarcat este ºi faptul cã nu a scris niciodatã în limba francezã.

Am auzit vorbind Am auzit vorbind, sã fie în apã o piatrã ºi un cerc iar deasupra apei un cuvânt, care aºeazã cercul împrejurul pietrei.

Mi-am vãzut plopul coborând cãtre apã, am vãzut cum braþul lui cheamã în adânc, i-am vãzut rãdãcinile cerând cerului noapte.

N-am alergat spre el, îi desluºeam numai de pe mal încovoierea, ce are chipul ºi nobleþea ochiului tãu, þi-am luat lanþul condamnãrii de la gât ºi am împodobit cu el masa, unde se aflã acum încovoierea.

ªuviþã ªuviþã, pe care n-am împletit-o ºi am lãsat-o sã fluture, ce-a albit de atâtea veniri ºi plecãri, desprinsã de pe fruntea pe lângã care am alunecat în anul frunþilor - : acesta este un cuvânt, care se miºcã de dragul neveului, un cuvânt, cu ochii-ndreptaþi spre zãpadã, înconjurat de ochi vãratici, am uitat sprânceana pe care ai întins-o peste mine, un cuvânt, care m-a ocolit când buza mi-a sângerat din cauza vorbei.

Acesta este un cuvânt, ce mergea pe lângã cuvinte, un cuvânt dupã chipul tãcerii, înconjurat de tufele de saschiu ºi amar.

Depãrtãrile apun aici, ºi tu, o stea de pãr moale, cobori aici ca neaua ºi pipãi gura pãmântului.

Iar plopul nu mi l-am mai vãzut.

În Roºu-târziu În Roºu-târziu numele dorm: noaptea ta îl trezeºte pe unul ºi îl conduce, bâjbâind cu bastoane albe de-a lungul zidului sudic al inimii, sub pini: unul, de statura unui om, pãºeºte spre oraºul olarilor, unde se-ntoarce ploaia suratã a orei marine. În Albastru rosteºte un cuvânt-pom fãgãduind umbra ºi numele iubirii tale îºi adaugã silabele.

Împreunã Pentru cã acum noaptea ºi ora, aºa se numesc în pragurile, ce intrã ºi ies, au fost de acord cu ce am fãcut, cãci nici un al treilea nu ne-a arãtat calea, umbrele nu vor veni singure, când trebuie sã fie mai mult decât se anunþa astãzi, aripile nu-þi vor fremãta mai târziu decât mie Dar se rostogoleºte deasupra mãrii piatra, ce plutea lângã noi, ºi-n urma pe care o lasã visul viu îºi depune icrele.

Un grãunte de nisip Piatrã, din care te-am cioplit când noaptea îºi pustia pãdurile: te-am cioplit copac ºi te-am învelit în cafeniul celei mai ºoptite vorbe ale mele ca într-o scoarþã O pasãre, scãpatã din cea mai rotundã lacrimã, freamãtã ca frunziºul deasupra ta: poþi s-aºtepþi, pânã când dintre toþi ochii licãreºte un grãunte de nisip, un grãunte mic de nisip, care m-a ajutat sã visez, când mã scufundam în cãutarea ta te îndrepþi cãtre rãdãcina lui, Care te face sã zbori, când pãmântul dogoreºte a moarte, te ridici ºi plutesc înaintea ta ca o frunzã ce ºtie pe unde se deschid porþile.

actualitatea literarã 9

În faþa unei lumânãri Am fãcut din aur gravat, aºa cum mi-ai poruncit, mamã, sfeºnicul, din care ea mi-a copleºit întunericul în orele sparte-n douã: fiica morþii tale.

Zveltã, o umbrã îngustã cu ochi migdalaþi, gurã ºi sex prinse-n dans de fauna somnului, ea se desprinde din aurul întredeschis, urcã în zenitul Prezentului.

Cu buze înnorate de noapte rostesc binecuvântarea: În numele celor Trei care se duºmãnesc unii pe alþii, pânã când cerul se-aruncã în groapa sentimentelor, în numele celor Trei, ale cãror inele îmi strãlucesc pe deget, ori de câte ori despletesc în abis pãrul copacilor, pentru un flux mai generos, ce face sã sune adânculîn numele primului dintre cei Trei, care a þipat când a venit pe lume acolo unde înaintea sa fusese deja cuvântul, în numele celui de-al doilea, care se uita ºi plângea, în numele celui de-al treilea, care adunã pietre albe în mijloc,îþi vorbesc eliberat de Aminul, care ne uimeºte de lumina glacialã, care se tiveºte acolo unde intrã ca un turn în mare, acolo unde griul, porumbelul ciuguleºte numele de-o parte ºi de alta a morþii: Tu rãmâi, tu rãmâi, tu rãmâi copilul unui mort, sfinþit de Nu-ul dorinþei mele, cãsãtorit cu o crãpãturã de timp, în faþa cãreia m-a condus cuvântul-mamã, astfel încât o singurã datã sã tremure mâna, care din când în când m-apucã de inimã!

Anne Stewart este poetã, cronicar literar ºi agent literar de origine britanicã. Locuieºte în Kent. Dupã ce a absolvit un masterat de creaþie literarã la Universitatea Sheffield Hallam, în anul 2005 a fost selectatã în antologia „„TTen Hallam Poets Poets”” publicatã de cãtre Mews Press Press,, care s-a bucurat de aprecieri deosebite din partea poeþilor Don Paterson, Julia Darling, Helen Dunmore. Prima sa colecþie de poezii intitulatã „The Janus Hour” a fost publicatã în 2010. Este câºtigãtoarea premiului Bridport din anul 2008 cu „un mic sonet drãguþ” intitulat „„Still Still Water ea ”. Este fondatoarea organizaþiei „„popoater,, Orange, Apple, TTea ea”. etry p ff”” ºi este atrasã de poezia românã contemporanã.

Bunicul Sã începem cu paltonul, da? Un rând cenuºiu închis de nasturi, buzunare, epoleþi ce se aranjeazã, rearanjeazã, renumãrã ºi se adaugã unui bãrbat pe care nu l-au cunoscut nicicând.

Bãrbatul pe care eu l-am cunoscut era cãrunt ºi înalt, tihnit pãrea, când nu era necãjit iar eu cumva nu necãjeam. Pentru mine era un uriaº care zâmbea. O fâºie lungã ºi deºiratã ce tachina. Numai pe mine mã tachina. Numai pe mine mã lãsa sã alerg în cerc printre palton ºi ale lui picioare, numai pe mine m-a învãþat sã-i smulg buruienile din grãdinã ºi mã privea îngãduitor cum îi smulgeam florile în loc.

Ei au omul lor, cu lista lui de cruzimi.

Dar omul meu? Va fi pierdut el pentru mine?

Traversând pajiºtea lungã Bãiatul se iveºte pe pajiºte la poarta de sud-vest ºi se opreºte în stânga sã vadã ce va fi cu fuga sa. Nimeni. Doar cosaºii îi pândesc veghea; înainte, numai firuþã ºi ierburi rare. Deodatã, o ia la dreapta prin ovãzul galben ºi pieptãnãriþa crestatã. Bãrbatul apare la nord-est în costumul sãu cel mai negru; golit din cauza pustiului ce-l simte. În spatele sãu, colþul strâmb al bisericii îºi înfige turnul ca un trident printre ulmii bãtrâni, singurii apãrãtori ai acestui loc. Singurãtate. Pãºeºte încet, încercând sã nu gândeascã. Dar amintirile nu au deloc respect. κi aminteºte deun picnic aici; un bãrbat, soþia lui, un bãiat. Iar acum, urcând un pic, îl vede, imposibil ºi mic. Surprins, e vesel un moment. Apoi, tot ce mai ºtie este urã. Pentru acest bãiat, acest bãiat arogant ºi nechemat. Destulã cât sã ucidã. Bãiatul cade. ºtie bãrbatul ce a fãcut acum? Nu îl pot prinde. Clipele lungi se târãsc cu greu.

Bãiatul se clatinã spre dreapta, bãrbatul o ºine cãtre stânga, bãiatul nu îl vede pe bãrbat, bãrbatul nu îl vede pe bãiat. ªi fiecare spune: Tot ce pot face e sã aºtept. Dar nu mai trece niciun bãiat ºi niciun bãrbat, pânã când bãiatul se ridicã ºi-ºi dau seama ce-au fãcut. Bãiatul îºi începe goana þipând.

Bãrbatul îi þine piept, cu pumnii desfãcuþi, dar vârsta bãiatului – pãrul, culoarea sa – prea închis ºi rãvãºit, imaginea fiului sãu.

Pajiºtea se clatinã de tunete: paºii sãltãreþi ai unui bãiat, ierburile rupte, soarele beat de iunie, ochii strâns închiºi ai unui bãrbat, ºi piþigoiul tãcut care aºteaptã ºi se mirã.

Dispãrând pe autostradã pe prima bandã Doar frumuseþea lor m-a oprit sã virez.

Era uºor sã vin acasã, dar s-au agãþat de mine.

La fel cum gãseºti mirat cu unghia de la degetul mare cutele din vârful degetelor m-au gãsit ºi ele pe mine, privindu-mã înapoi; griul ºi albastrul ce nu este albastru.

Nicicând gri sau alb cu margini ridicole. Aºa ca tine.

Nu poate nici o fotografie sã surprindã senzaþia ce ºi-o dã apa din aer pe obrazul moale.

Parbrizul s-a contopit cu sine înfiorat în faþa lor ºi mi-era foame – eram flãmândã de culori – de nuanþe sau de un o lopatã cu care sã le scot deacolo. ªi-am spus cã mã trezesc cã nu pot sã mãnânc, din nou, nu am nici o poftã de distrugere.

Totuºi, clipe întregi, vorbeºti aiurea de ce îndepãrtarea e a ta, de ce nu vrei sã ieºi.

Uneori, asculþi.

A fost când le-a unit soarele, spãlând cerul într-o dârã subþire, sângerie, atunci am dispãrut.

Am încetinit pânã la optzeci pe prima bandã.

Lacrimile au venit dulci ºi înþelepte ca o inimã ce se opreºte sã sufere.

O sã sun. Mai lasã-mã o zi sau douã.

O lunã, dacã trece destul de încet.

Traducere de Simona Gosu MTTLC, Universitatea din Bucureºti Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaþional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea Bucureºti, http://mttlc.ro

Magda URSACHE

10 actualitatea literarã

eseu

nr.14 n noiembrie 2011

Etnogeneza ºi “campionii ratãrii”

Îmi asum din nou riscul de a vorbi despre patrie, deºi ºtiu bine cã pot fi acuzatã ori de extremism ori de prostie. Patriotismul constructiv e confundat cu extremismul, pus pe seama pseudo-naþionalismului ceauºist (orice om normal, în ’68, îl alegea pe Ceauºescu, nu pe sovietici, dar atunci ºi numai atunci) ori a primitivilor, suspectaþi de stupiditate ºi de înapoiere. N-am destule litere bold sã subliniez confuzia programatã între cei cu sentiment firesc patriotic ºi ceilalþi, patrioþi de tarabã, îmbujoraþi în exces, care trag foloase necuvenite din asta. Cît despre naþionalism (Iorga: curat; Rãdulescu-Motru: pozitiv; Eugen Coºeriu: sãnãtos) e un patriotism mai vocal, deloc de rejectat. ªi nu-i neapãrat paranoic, neapãrat antidemocratic, antiintelectual, anticultural, cum îl taxeazã cei care sunt rãsplãtiþi gras pentru asta. Am exemple.

Naþionalism înseamnã, dupã Dan Culcer, prioritate româneascã, rezistenþã, construcþie, acum, cînd ne destrãmãm, cînd voinþa de a de-construi e puternicã.

Naþionalismul, adaug eu, cere stat forte. Într-un interviu luat de ªtefan Manasia pentru „Tribuna” din 1-15 iulie, 2011 (Aºteptarea venirii unei zile astrale este o iluzie în plus), D. Culcer formuleazã un diagnostic precis: „Þesutul social al României este alterat, zdrenþuit, peticit, gãurit, ars, destrãmat. În numele restauraþiei valorilor democratice, s-a fãcut totul pentru a distruge, haotiza, devaloriza”. Într-adevãr, s-a fãcut totul ca esenþa etnicã sã fie depreciatã, ne-am erodat în fel ºi chip imaginea identitarã, codul identitar, noi înºine primii. Cuvîntul specific e folosit doar ca negaþie, de exemplu, ospitalitatea nu-i specific româneascã. Mã rog, dacã nu ne place ospitalier, sã spunem îngãduitor. Prea îngãduitor. Miturile exponenþiale au fost dispreþuite, cuvîntul jertfã a fost batjocorit, mult-ironizatul vers, Ce-þi doresc eu þie, Dulce Românie, a primit replica provocatoare a lui Mircea Toma, gata sã ne înveþe „cum sã-þi iei România la palme”. Pe postul Naþional TV. Mircea Mihãieº depisteazã orice „tresãrire tîmpitpatrioticã”, iar Mircea Cãrtãrescu declarã: „n-am crezut niciodatã în specificul naþional”, în contrast cu Cezar Ivãnescu: „Nu cunosc cu adevãrat mari poeþi care sã nu fie dublaþi de mari caractere, de oameni care trãiesc pînã la capãt drama poporului lor”. Mircea Dinescu deplorã faptul cã „nu ºtim sã vindem” þara. Dar de ce s-o vindem? Europa pare a nu mai încãpea de rãul românilor, iar oficialii sunt surzi. Nici o reacþie diplomaticã, atunci cînd ai noºtri sunt nedreptãþiþi. Cît despre brand, dacã l-am fãcut praf, cum sã-l cosmetizãm cu o frunzã verde? Michel Houellebecq, în La carte et le territoire (premiul Goncourt, 2010), într-o conversaþie autor/ personaj, vedea România pe cale sã explodeze. Cum? O tipã sexy, responsabilã de vînzãri la o firmã, reuºeºte, prin ºpagã ºi intervenþii politice, sã doteze toate sãlile de clasã, dar absolut toate, cu radiatoare din fontã cenuºie, cu procent ridicat de carbon. La preþ redus, dar dinamitã curatã. Imaginaþia prozatorului francez n-o întrece, însã, pe cea a unui cineast american: în thrillerul sãu, altã frumoasã româncã se antrena cu cuþitul, omorînd gîndacii de pe pereþii unui apartament de bloc socialist.

Demitizarea asta distructivã a trecutului se trage din falsificarea istoriei sub comuniºti, din „provincialismul gesticulant ºi isteric” (N. Breban) al istoricilor orbiþi de un orgoliu ridicol cã am fi independenþi de Imperii cînd nu eram. Sigur cã trebuia revizuitã istoria ºi eliminate falsurile, sigur cã trebuia ca manualele sã prezinte istoria aºa cum a fost, cu erori ºi înfrîngeri. Da, dar nu numai cu erori ºi înfrîngeri, trãdãri, crime sîngeroase. S-a trecut în cealaltã extremã, pentru a se demonstra cã românii sunt campionii ratãrii. Le-a indus copiilor de ºcoalã cã numai asta am fãcut: am otrãvit fîntîni, am ars grîne ºi am fugit de invadatori ca niºte laºi, luînd calea codrului, frate cu românul. Se omite, de pildã, faptul cã Averescu l-a bãtut la Mãrãºti pe Mackensen, cel mai mare strateg, poate; cã oltenii colonelului Aleman, neamþ vechi, împãmîntenit de Carol I la Turnu Severin, i-au scãpat pe unguri de dezastrul republicii lui Bela Kun.

Înco’atã ºi înc’oatã (tic verbal de analist politic) sa atacat etnogeneza poporului român, ca aluat tehnic infect, provenit din tîlharii latini, dar ºi continuitatea. Un lingvist ieºean nu i-a prevãzut limbii române zile multe, drept care a fost numit ºef peste un institut de cercetare. Ce dacã Alf Lombart care, la 92 de ani, mai conducea trei teze de doctorat în specialitatea Limba românã, o considera „al patrulea picior al mesei romanice”? Noi o numim „limbã de slugi”, bunã numai pentru înjurãturã ºi o folosim ca atare.

Pe Mircea cel Bãtrîn, un arbitru al Europei la vremea sa, îl vedem ca pe un moºneag caraghios ºi ne place sã reiterãm o licenþã poeticã. În fapt, a murit la numai 47 de ani, iar la Rovine avea cam 24, cum precizeazã istoricul militar Mircea Dogaru. Pe ªtefan îl preferãm îngenuncheat la Colomeea, iar sibianul Sorin Tara îl picteazã cu un Fuck you pe mînecã, lover medieval.

Dar þinta celor mai groase injurii rãmîne Mihai Viteazul „domnitorul primei Uniri” (l-am citat pe Al. Zub). Nu-s istoric, doar pasionatã de istorie,

istoriofilã, aºa cã îmi permit proiecte de trecut (mulþumesc, Ana Blandiana!): mi-aº fi dorit ca Mihai Viteazul sã nu rateze Unirea; doar avea ºi tunuri ºi inteligenþã, cum demonstreazã istoricul militar citat.

Cînd avem nevoie de unire mai mult decît de orice altceva (pentru cã suntem dezbinaþi ºi fataliºti, prea toleranþi ºi de aici asimilabili, ca sã nu mai pomenesc de multele cozi de topor), atacãm Unirea. Se strigã cã sentimentul naþional nu a existat. Pentru Mircea Vulcãnescu, mort martiric în închisoare, Unirea a fost „dreptate dumnezeiascã”; Unirea a fãcut „un popor fericit”, exulta C. Argetoianu, mort la Sighet, în ’55; „miraculos” i se pare actul întregirii ºi lui Neagu Djuvara. Necruþãtoare cu România (dar la polul opus patriotismului necruþãtor marca Emil Cioran), ongista SAR Alina Mungiu Pipiddi atacã ºi Unirea ºi religia. În istoria lui Roller, din ’47, care fisura baza solidã a istoriografiei interbelice, România era numitã „stat multinaþional”, deºi cele 14 minoritãþi dãdeau doar 10 procente. Asta nu se pomenea niciunde. Istoria, începînd cu cnezatele, numai a noastrã nu era. În vremea aceea, cînd Kremlinul ne era „tutore ideologic”, Lettre à un ami lointain te vîra în temniþã cu adevãrul ei. „De ce pays lointain que fut le nôtre et qui n’est plus à personne”... Se trage, cumva, secvenþa Roller la xerox? Dupã Dinu C. Giurescu, pe coperta manualului de a XII-a scrie nu Istoria românilor, ci, prescurtat, Istorie. A cui?

Postsocialist, s-a cultivat ºi se cultivã relativizarea istoriei proprii, prim pas în a deveni din popor, populaþie fãrã caracter. Cu demnitatea identitarã

ºtirbitã e greu sã ai încredere în viitorul naþiunii ca Eliade (taxat paranoic, în delir de grandomanie cînd e vorba de România) ori Noica, visînd sã ieºim ca popor din starea de „anonim în istorie”. Se cultivã rãzbit fobia faþã de precursori, afirmîndu-se cã navem valori, de la voievozi la scriitori. Istoria a ajuns disciplinã marginalizatã, „la alegere”. Mai e probã la Bac? Dar peste Prut (apã inter-naþionalã, cum o numeºte Leo Butnaru) se mai predã Istoria românilor sau campania împotriva acestui curs a avut succes? ªtiu din presã cã Istoria românilor a fost înlocuitã în „Respublika Maldavania”, pentru a se mina ideea naþionalã, cu „Istoria integratã”, ca experiment, Andrei Vartic ar fi murit încã o datã, de inimã rea. Sintagma „þarã polietnicã” s-a lipit de Moldova. Au reapãrut interpretãrile sovietice despre actul Unirii din 27 martie/9 aprilie 1918. ªi mi-l amintesc pe Nichita Stãnescu, pleinement roumain, sãrutînd peronul în gara din Chiºinãu, în septembrie ’76: „Am venit acasã de acasã”. Ca sã facã o plãcere KGB-ului, dãruia scriitorilor basarabeni monede romane cu Traian.

Zice H.-R. Patapievici (v. prefaþa la volumul România medievalã), într-o beþie de cuvinte ºi de adevãr: „România nu fusese niciodatã, pînã atunci (Unire, nota mea, Magda Ursache) o Naþiune, ci mai degrabã mozaic de civilizaþii, de populaþii, de culturi ºi de etnii”, fãcîndu-se voit confuzie între Naþiune ºi Stat naþional. Tot „mozaic” erau ºi celelalte popoare în Evul Mediu. În strategia ICR se aflã expoziþia patrimoniului multietnic (Teodor Baconschi: meltingpot românesc). Avem, ni se spune, comori slave, maghiare, germanice, bizantine, otomane. Din înºiruire lipsesc cele româneºti. Noi n-avem. Peste mal, la fel ca la noi: se reitereazã ideea cã Basarabia trebuie – istoric – prezentatã ca stat rusesc, mãcar plurietnic. Nu suntem popor, suntem multietnici ºi atîta tot, cum se susþinea sub subjugare stalinistã.

Ca ºi cum numai originea celuilalt ar fi un fapt demn de stimat, am fost îndemnaþi sã fim suedezi (Iliescu), irlandezi (Bogdan Balthazar), olandezi (à propos de droguri la liber) ºi ne mai supãrãm cã lumea ne confundã cu bulgarii, cu ungurii ori cu þiganii. Alte ipostaze, cu adevãrat de luat în seamã, dupã opinia mea? Sã fim unguri: sã învãþãm sã obþinem prin negociere, dar, mai ales, sã fim evrei: sã cultivãm memoria jertfei ºi sã dãm tradiþiei ce-i al tradiþiei.

Kabala (sfîntã) nu înseamnã Tradiþie? Halul în care se aflã multe muzee aratã cum ne cinstim eroii, valorile, cîte sunt. La Iaºi, se pãrãginesc monumente.

O parcare de 3000 de metri pãtraþi a distrus parte din situl dacic al Sarmizegetusei. ªi nimic nu-i mai culpabil decît amnezia programatã, pînã la autolobomizare. Comuna Valea Neagrã de la Canal a fost rebotezatã Lumina ºi aºa a rãmas. Se predã vreun curs universitar special despre Rezistenþa din munþi? Se ºtie în ºcoli despre asta sau preferãm sã ne denigrãm Heimat-ul ºi sã-l aplaudãm pe Andrei Gheorghe, teleastul românofob, vrînd sã ne convingã pe Realitatea TV, cu indolenþa-i cunoscutã: „În þarã am rãmas numai putorile”. Procesul de dizolvare a identitãþii se poartã pe multe fronturi ºi, resemnaþi cum suntem, întîrziem sã dãm replica îndreptãþitã. Numai cã resemnarea e ovinã.

Roumanie c’est Amerique à moi, ca sã-l parafrazez pe cantautorul Brel. Spus pe poezeºte de Dumitru Pricop, poetul vrâncean dus dincolo prea devreme: „Pentru mine patria aceasta de la capãtul lumii,/ crucificatã în toate punctele cardinale,/ este singura Americã posibilã, singura/ ºansã, unica iubire pe care nici mãcar/ speranþa nu o mai poate ucide”.

Ruºinea de a fi român e un sentiment nevrednic. Într-un interviu dat „Opiniei studenþeºti”, fracturistul Dudu Crudu afirma: „sunt alte valori mai importante decît alea naþionaliste, cele democratice, multiculturale, intelectuale, postmoderne...” Eu îl urmez pe Ion Papuc, atunci cînd afirmã rãspicat: „În faþa interesului naþional, nu existã nici o altã eventualitate care sã primeze”.

Chiar dacã titlul eseului sãu, publicat în „Convorbiri literare”, este Noi, cei învinºi.

Dan PREDESCU

nr.14 n noiembrie 2011

prozã

actualitatea literarã 11

Placido dialogurile 100% platonice ale unor beþivi bãtrâni în prezenþa unui cotoi abstinent care are ºi el pãrerile lui

Succesul: sã treci din eºec în eºec fãrã sã-þi pierzi din entuziasm.

Winston Churchill

la hotel. Curgea cu o presiune incredibilã pentru mine, locuitor al Bucureºtiului, unde...

- ªi mie mi-a venit sã râd, zice Harry, când am vãzut pe National Geographic povestea cu aerosolii, cum cã, atunci când tragi apa la closet, jetul ridicã aerosoli, niºte particule microscopice de apã, care-þi pot umple cu microbi ºi bacterii periuþa de dinþi de deasupra chiuvetei. Poate la voi, mã troglodiþilor din Apusul cel putred, unde vi se varsã Niagara în budã – cã noi, scuzaþi, avem numai lacul Bãneasa, care ar fi chiar periculos sã ne contamineze veceurile, avem destule necazuri ºi fãrã asta.

- fragment - Ce diferenþã e între prostul care n-a citit nici o carte ºi prostul care le-a citit pe toate? adaugã Adrian. Ãsta a citit multe, dar tot n-a înþeles nimic. Mãtuºã, de exemplu, e un tip foarte citit, dar asta nu-l împiedicã sã facã niºte aprecieri uluitoare. N-ajunge sã citeºti, mai trebuie sã ºi pricepi ce-ai citit.

- Uite cum stau lucrurile cu voi, persoanele publice, care mai apãreþi pe la televizor: un individ mediocru e atacat de cãtre un alt individ mediocru care vrea sã-i ocupe locul, pentru a putea fi el pe deplin mediocru – ºi nu celãlalt. Mediocritatea mea e cu totul altceva decât mediocritatea ta. Un cur obscur ca al tãu nu meritã sã se afle pe un fotoliu strãlucit, numai curul meu strãlucit ar avea dreptul sã se odihneascã pe acela. Am sã-þi iau gâtul, ratatule, impostorule, cãzãturã. Vã mâncaþi ca câinii, mãi persoanelor publice, pentru câteun post de director al vreunui inexistent Institut bugetar, plãtit cu leafã de secretor de stat. Nu existã nimic mai caracteristic, pentru voi, decât scena aia din Rubliov cu cei doi cnezi, fraþi, cãlcându-se, pe furiº, pe picioare atunci când mitropolitul îi pune sã se îmbrãþiºeze în semn de împãcare. Na, uite c-am vãzut ºi eu Rubliov, sunt ºi eu o persoanã cultã. Chiar dacã nu publicã.

- Eu n-am fost niciodatã director. ªi nici n-am aspirat la asta, aºa cã fac un piºu mic pe exemplele tale, mãi culturã-în-timpul-liber, zice Adrian.

- Placido n-a citit nimic ºi nu e prost deloc, zice Harry, mângâindu-l. ªtiþi cã Placido este singurul pisoi din lume care merge tropãind? El n-are mersul prudent al felinelor la pândã. Nu are ce pândi, el nu e un vânãtor la mila norocului, el e un adevãrat stãpân. Un proprietar care calcã apãsat, fãcând parchetul sã scârþâie. ªi care, seara, înainte de culcare, dã întotdeauna o raitã pe acoperiºul lui, unde nu se poate ajunge decât din balconul dormitorului, ca sã fie absolut sigur cã nici un cotoi invadator nu încearcã sã-i hrãpeascã moºia. Numai dupã aceea vine ºi se culcã, la picioarele mele, pe plapumã.

- Are mai mult instinct de proprietate decât stãpânãsu, mormãie Adrian ºi se duce la toaletã. Apoi, dupã o pauzã lungã, se aude horcãitul rezervorului.

- Ce înseamnã omul nãcãjit... ofteazã Adrian, aºezându-se la locul lui, lângã Placido ºi turnânduºi în pahar. În ’91, când am ajuns la Dijon, primul lucru care m-a impresionat a fost apa de la robinet,

- Ia uite ce scrie aici: „oficiali corupþi ºi slugi nãimite”, Doamne, de când n-am mai auzit cuvântul ãsta...

- „Nãimit” era una dintre cele mai grave injurii, ba nu, era era unul dintre cele mai aspre verdicte din arsenalul lui Nicolae Dragoº. Cum, nu ºtiþi cine-a fost Nicolae Dragoº? Redactorul ºef al Scînteii, în cele mai bune zile ale ei, prin anii optzeci. „Nãimit” e un arhaism slavon, care nu a putut fi regãsit, în ultima jumãtate de secol, decât în vocabularul Scînteii, unde el era rezervat duºmanilor de moarte ai ºefilor lui Nicolae, de regulã, redactorilor de la Europa Liberã, adicã singurilor oameni din lume care citeau Scînteia. „Nãimit” la origine înseamnã „salariat”, iar din felul cum îl foloseau Nicolae ºi salariaþii lui ar fi trebuit sã se înþeleagã cã ei, scînteiºtii, o fac din pur idealism. Cã mãnâncã cãcat pe gratis, din pura ºi simpla curãþie a sufletului lor de vestale P.C.R. Oricine foloseºte termeni dintr-ãºtia, de la A. C. Cuza pânã la Goebbels, scuzã-mã, Harry, conteazã pe rezonanþã, pe faptul cã el, stimulul „nãimit”, va deºtepta ceva în adâncul cel mai adânc al receptorului, în mentalitate, adicã în acea glandã minusculã din strãfundul creierului mic care debranºeazã intelectul ºi te cufundã în Muma Glie, te face una cu haita, turma, cireada, stupul, muºuroiul, gaºca. Ceea ce era de stimulat, aici – ºi a fost din plin stimulat în ultima sutã de ani, era convingerea cã, în relaþiile dintre doi oameni, sau dintre douã grupuri, poate exista numai dominare ºi supunere, nicidecum colaborare. Ideea cã relaþiile interumane se pot baza ºi pe altceva decât câºtig versus pagubã îi e absolut strãinã sufletului românesc, care a fost, este ºi va fi medieval.

Pentru ca sã fi fost altfel, ar fi fost nevoie ca el sã treacã prin experienþa comunelor libere sau a oraºelor privilegiate de la sfârºitul Evului Mediu apusean, ba chiar ºi prin experienþa scrisorii de credit, care a fost inventatã prin metropolele Mediteranei, pe la sfârºitul Antichitãþii. Scrisoarea de credit poate fi folositã numai de parteneri care au absolutã încredere unul în celãlalt, ea a pus bazele capitalismului ºi îi este cu totul inaccesibilã unuia obiºnuit cu brigandajul. Dacã n-avem încredere unul în celãlalt, nu existã capitalism, nu existã avantaj reciproc, vai, ce dragã-i era vorba asta lui Ceauºescu! ci doar jupân ºi slugã, adicã unul care ia totul ºi altul cãruia i se ia totul,

Drag oaspe Izgonit de fiecare François Villon

inclusiv posibilitatea de a deschide gura. La noi, „subaltern” înseamnã întotdeauna „slugã”.

- Ca din carte vorbeºti, mânca-þi-aº guriþa ta de ideolog ratat, face Marcel. Hai sã-þi spun una bunã, apropo de discursul tãu sutã la sutã antinaþional. ªtii, eu am copilãrit la Arad, am locuit acolo pânã pe la cinºpe ani. Cam toþi colegii mei colecþionau timbre, ºi eu, printre ei. Iar în clasa a opta, când ne-am mutat la Târgoviºte, tata îºi gãsise o slujbã acolo cu gândul cã, uite, se face bãiatul mare, o sã meargã la facultate la Bucureºti, hai sã ne dãm mai aproape, mãcar, dacã nu ne putem muta în Capitalã, ºtiþi cã n-o puteai face dacã nu corespundeai mai multor criterii, buuun, deci, în prima mea sãptãmânã acolo, mi-am ºi gãsit vreo doi colegi filateliºti. Am început sã venim cu clasoarele la ºcoalã, sã facem schimburi, mã rog, ca între colecþionari. Diriginta, care aflase nu ºtiu cum despre ce fãceam noi în recreaþie, l-a chemat pe tata ºi i-a spus cã, în ºcoala aceea, comerþul era interzis. Aºa cã m-am lãsat de filatelie. Cred cã mai am ºi acuma clasoarele prin vreun geamantan. Dacã vã purtaþi frumos, vi le fac cadou.

- Mersi, moºule, eu m-am lãsat ºi mai devreme, pe la nouã ani, când eram hitleriºti ºi ne-au dus pe Bãrãgan. În 1987, Harry i-a fãcut o vizitã lui Costin Negruzzi.

Costicã Negruþ, celebrul actor, avea de vânzare o masã de sufragerie Louis-nu-ºtiu-care, cu ºase scaune. Aºezându-se pe unul dintre ele, lui Harry i-a trecut prin cap, automatic, „dintr-astea am avut ºi noi, când eram copil”. ªi tot aºa, automat, a pipãit dedesubtul scaunului pe care stãtea ºi a dat de ceva ce pãrea sã fie un plic sau un bileþel. L-a scos de acolo într-un moment când gazda ieºise din încãpere ºi l-a bãgat în buzunar.

Ajuns acasã, a desfãcut pliculeþul, pe care se afla, într-un colþ, semnãtura lui stângace din copilãrie. În el se aflau patru timbre, patru mãrci poºtale viu colorate, din Senegal sau din Sahara Spaniolã. ªi-a reamintit fulgerãtor: avea nouã ani când a furat cele patru timbre din clasorul lui Ginuþ, colegul lui de bancã. Urmãrit de spaima de a nu-l întreba cineva de unde le are, le-a ascuns sub scaun, în tapiþeria acestuia. „Asta era la câteva zile dupã ce l-au arestat pe tata, chiar înainte de a ne da afarã din casa noastrã, când am plecat de acolo numai cu douã geamantane” ºi-a mai amintit el.

- Dar cum au ajuns la Costin Negruzzi? se întreabã el cu voce tare.

- Ce sã ajungã?

- Masa ºi scaunele din sufragerie, le-am cumpãrat de la el. Cum a ajuns la el aºa o mobilã stil?

- De la o casare, probabil, de la teatru, îl lãmureºte Adrian. Sau cumpãrându-le, pe ºest, de la vreun magazioner, face el, cãscând ºi întinzându-se. În acest moment, de undeva, de dupã colþul clãdirii, se aude glasul cotoiului. Dar ce glas! E un adevãrat rãget, nu mieunatul baritonal al lui Placido. Harry sare înspãimântat, rotind priviri pierdute ºi dã s-o ia la fugã în direcþia urletului. Dar nu e nevoie, Placido îºi face apariþia – ºi încã, în pas alergãtor. Vine, aºadar, fuguþa, sare pe masã în dreptul paharului lui Harry ºi tot zbierând, scuipã în pahar ce-avea în gurã. Cei trei se apleacã sã vadã ce-i acolo ºi rãmân mascã: înãuntru e un cap de gãinã. Iar Placido stã în fund ºi-i priveºte de sus, cu aroganþã nedisimulatã.

- Ce-ce-i asta? bâiguie Marcel.

- Ei, fir-ar a dracului, îºi trage Harry una peste frunte, cred cã ºtiu: l-am bãtut ieri. L-am prins halind puiul din tava de pe aragaz ºi i-am tras vreo douã cu copanul peste bot.

- ªi adicã, acum þi-a restituit friptura? face Adrian.

- Pãi, cred cã da. Altfel, cum sã înþelegi chestia asta?

- Placido e bãrbat adevãrat, zice Marcel, mângâindu-l, ºtie cã datoriile trebuie plãtite. Ai vãzut cum þi-a spus, de faþã cu martori, „ºi eu aduc de mâncare în casã”? E aºa cum am bãnuit dintotdeauna, bãiatul ãsta are mai multã demnitate decât noi trei la un loc. Bravo, Placido, eºti un tenor de renume mondial.

- Apropo, noi nu mâncãm ceva? întreabã Adrian. Mie, de exemplu, ulceru’ nu-mi dã voie sã stau nemâncat mai mult de trei-patru ceasuri ºi s-au fãcut cel puþin opt de când n-am mai vãzut mâncare la faþã.

Cad de acord sã sune la restaurantul chinezesc, care e destul de aproape, prin preajma gãrii ºi sã comande dragon prãjit cu sos de tigroaicã în cãlduri. ªi încã ºase, sau opt, sau zece sticle de Stella, fiindcã din stocul iniþial n-a mai rãmas mare lucru, opineazã Adrian ºi Marcel.

- Cine dracu’ mai bea atâta, se panicheazã Harry.

- Chiar dumneavoastrã. Cu sprijinul nostru neprepuþecit, îl liniºteºte Marcel. Aºa cã puneþi mâna ºi curãþaþi masa, vã rog. În sfârºit, vine ºi mâncarea chinezeascã. Un lung rãstimp, nu se aud decât clefãieli.

- Doamne, parcã eram nemâncat de o sutã de ani, ofteazã într-un târziu Adrian, crãcãnând picioarele ºi aprinzându-ºi o þigarã. Sosul ãsta mi-aduce aminte de Sanda, ea punea la fripturã sos curry, acum vreo douãzeci de ani, când nu prea se auzise pe la noi de-aºa ceva.

- Care Sanda, întreabã Harry, Sanda Marin?

- Sanda Borcea, o colegã de-a mea de facultate, n-o cunoºti. Pictoriþã. ªi gospodinã excepþionalã, pãcat cã n-am rãmas împreunã, cã era cât pe-aci sã ne cãsãtorim, la un moment dat. A avut o mulþime de expoziþii în ultimii ani, dar, pe vremea aceea, n-o ducea prea grozav. ªi nici eu, asta era chiar în perioada când rãmãsesem ºomer, aºa cã am fi tras mâþa de coadã, am fi fost douã pagube la un loc. Ne-am întâlnit, absolut din întâmplare, acum vreo câþiva ani ºi ne-am tot povestit, o dupãamiazã întreagã, la un restaurant. Nu i-a fost nici ei uºor. A fost profesoarã suplinitoare la pionieri, la o Casã a Pionierilor din centru. Faza cea mai monumentalã mi s-a pãrut cea cu sorcovele de Gradul Zero. Cicã la casa aceea a pionierilor se pregãtea aºa zisul program artistic de Pluguºor, pentru Ceauºescu, respectiv copiii cu cravatã roºie puºi sã-i sorcoveascã, imediat dupã Anul Nou, pe el ºi pe nevastã-sa. Iar profesorii de acolo, de la cercurile de arte plastice, erau puºi sã confecþioneze sorcovele cu pricina, care trebuiau sã arate corespunzãtor, nu ca orice sorcove, ci ca unele destinate unui obiectiv social-politic de importanþã primordialã, mãi tovarãºi. Sanda îmi spunea cã, la douãºunu decembrie, în timp ce se munceau cu creaþiile alea, care trebuiau sã aibã, desigur, un aer vesel, exuberant, optimist, dar sã reflecte ºi mãreþia, sobrietatea, verticalitatea principialã a subiectului cãruia îi erau destinate, afarã, în faþa uºii, se aflau niºte boxe de amplificare la care se auzea mitingul din Piaþa Palatului. ªi deodatã, s-a auzit un vuiet, un huruit, ceva ca o palã de vânt suflând sãlbatic în microfoane, iar lãtratul lui Ceauºescu a încetat.

Transmisiunea a fost opritã dupã câteva clipe ºi imediat dupã aceea, a venit directorul lor, care ia trimis pe toþi acasã. Aºa a nãvãlit Revoluþia Românã peste Sanda.

- Impresionant. Pãcat cã nu i-ai cerut o sorcovã dintr-aia, cu autograful lui nea Nicu. Dacã mi-o dãdeai mie, aº fi pus-o pe perete, la candelã, cascã Marcel. (va urma)

12 actualitatea literarã

prozã

nr.14 n noiembrie 2011

Bumerangul lui Zeeler Marian DUMITRASCU , Doli Star a apãrut pe platou cu o orã întârziere ºi a mai întârziat o orã la machiaj, ca sã i se mascheze cearcãnele, sã i se ascundã herpesul rãsãrit pe buza inferioarã ºi, finalmente, sã fie transformatã într-o Elizabeth Bathory irezistibilã ºi dominantã.

“Scuze,” ºi-a fãcut ea intrarea. “Am pus asearã gheara pe-un minor foarte atletic. Mi-a luat cam mult sã-l prind din urmã.

Minorii atletici sunt insaþiabili, dragã.”

Bab a zâmbit. A zâmbit ºi s-a gândit Dragã.

Dupã o orã ºi-ncã o orã, Doli a cerut cafea neagrã, pentru cã “Sunt destul de dulce.”

Lui Bab i-a fluierat iar prin minte. Dragã.

Doli a solicitat la cafea biscuiþi sãraþi ºi Bab a bãnuit cã Sunt destul de dulce. În schimb, Doli a replicat “Cã nu îngraºã, dragã.”

Apoi Doli a fãcut ceva care sã explice contractul de zece mii pe secundã: a arãtat ca o Elizabeth Bathory irezistibilã ºi dominantã ºi a jucat scena trei ca o Doli Star, dragã. A început sã ningã întro zi cu soare, Doli a þipat “Vai, dragã!” iar Bab a urlat “Tãiaþi!”

Tãiaþi! a strigat Bab ºi-n momentul în care avocatul celei carei jucase rol de soþie pentru aproximativ un an, muzã în prima jumãtate, depresie de iarnã în cea de-a doua, ºi-a deschis diplomatul pe birou ºi-apoi a deschis gura. Avocatul l-a privit pe deasupra ochelarilor ºi a diagnosticat scurt cã viaþa nu-i toatã o artã. Sau alta.

“Nu degeaba i-am dat rolul ãla de vampã, ca sã spun aºa,” a decis Bab la sfârºitul demonstraþiei de praf în ochi.

Roni, care-i reprezentase lui interesele pânã în momentul în care Lidia, muza ºi blocajul, îl invitase într-o dupã-amiazã la o apã platã înecatã în vin roºu franþuzesc, ºi-a dat ochelarii de pe nas cu un gest expert, sugerându-i, în memoria vechii lor amiciþii ºi a contului îngrãºat pe spinarea unui bun client, cã nu-l prea vede bine.

“Bab,” a spus avocatul. “Bab, Bab, Bab. Prietene. Ia-o mai uºor. Las-o mai moale. Îþi distrugi viaþa.”

“Nicio chestie,” a replicat Bab. “Omu n-are decât una. Maximum, douã. Aºa ºi cu prieteniile.”

S-a scuzat o secundã, le-a înmulþit între pereþi de faianþã, a dat afarã cinci cafele, s-a spãlat pe faþã cu apã rece. S-a aplecat asupra tabloului lui Mendeleev cu Washington la nara dreaptã ºi a strãnutat. S-a ales praful de chimie. L-a pocit pe preºedinte în pumn, cu tot cu vultur, cu tot cu piramidã ºi autograful trezorierului ºef ºi l-a aruncat în oglinda de deasupra chiuvetei.

Preºedintele a zburat înapoi din sticla reflectantã ºi Bab l-a prins reflex. L-a desfãcut, l-a netezit. De pe bancnota mototolitã acum se-ncrunta la el Franklin. L-a ascuns repede în buzunar.

“Toate mi se-ntorc însutit,” s-a destãinuit celui din oglindã. A scos limba. ªi-a aranjat pãrul. Cravata. A mimat compãtimire. A luat mina unui om de afaceri încrezãtor în ºansele de reuºitã. A pozat în seriosul regizor nominalizat de douã ori la Chipsul de Aur. “Puteai sã te fi fãcut ºi actor,” i s-a adresat Copia.

“Puteam,” a recunoscut Bab Bentlei.

“Dacã n-ai fi auzit voci.”

“Mereu existã un dacã.”

“Dacã n-ai fi crezut cã ai ceva de spus.”

“Hm.” “Dacã n-ai fi auzit voci,” i-a spus Oglinda.

“Am mai auzit replica asta.” ªi.

“Am început s-aud voci,” i-a zis Bab mai pe searã lui Gino.

“Tare,” a afirmat Gino. “Asta se numeºte inspiraþie.”

“Doctorul meu ar gãsi cã se numeºte altfel,” a mormãit Bab. “Obiºnuiam sã adorm cu televizorul aprins. Îi dãdeam sonorul încet. Mã ajuta sã adorm. Acum nu mai pot. Sã dau sonorul încet. Nu mai pot sã dau pe mute. Nu mai pot sã sting televizorul.”

“Tare,” a repetat Gino aprecierea. “ªi cum o sã se numeascã?”

“Ce?” “Filmu.”

“Filmu?!”

Gino s-a-ntors spre el. Pãrea cã-l priveºte.

“Filmu…” a ridicat Gino din umeri, într-o traducere aproximativã Despre ce naiba vorbim noi aici ?

“Filmu vieþii mele. Ca sã spun aºa.”

“Tare,” a fost de acord Gino. ªi. În acea noapte, Doli a venit c-o sticlã de ºampanie de Formula 1, pe care abia o putea þine.

“Nu ºtiu dac-ai observat, dar întotdeauna am avut o simpatie pentru tine,” a þinut sã-l înºtiinþeze, odatã ajunsã pe canapea, cu

un pahar într-o mânã ºi un Slims în cealaltã. “Dar cred c-ai vãzut tu ceva. Nu poþi sã n-ai un suprasimþ al observaþiei. La ce superfilme faci. Nu se poate sã nu ai ochi, dragã.”

Herpesul era încã ascuns sub vopsele de mii suta de grame, un lucru bun. Un alt atuu îl constituia faptul cã firma de cosmetice cu care colabora de vreun an o obliga prin contract sã nu treacã pragul unor kilograme. Un alt plus era acela cã… era o femeie în camerã, ca sã spun aºa.

“Nu pune mâna pe artiºti,” a râs Doli, dupã câteva pahare.

Dragã.

A lãsat-o sã doarmã în dormitor ºi a fãcut greºeala de a da drumul la televizor.

Pe un canal, cineva vindea cuþite care tãiau chiar ºi alte cuþite.

Pe altul, Bob Dylan cânta Everything is Broken.

Pe altul, Tom îl fugãrea pe Jerry, cu o tigaie aruncatã ameninþãtor deasupra capului.

Pe altul, trupele ruseºti invadau Ucraina.

Pe altul, Zeeler tuna Îmi spun sã ucid! Îmi spun sã ucid! Îmi spun sã ucid!

Bab s-a lungit pe canapea, între perne, cutii goale de bere ºi aburi de alcool.

“Am început s-aud voci,” s-a auzit cu claritate, din sistemul surround.

A tresãrit. S-a ridicat în capul oaselor. S-a privit pe sine, strãnutând în grãmãjoara albã: o datã într-o realitate consumatã, o datã în oglindã – ºi-a treia, pe ecran.

“Puteai sã te fi fãcut…”

terenul de joacã ce se-nvecina cu locuinþa care-i oferise pentru întâia datã mândria titlului de proprietar. Bach nu era Vivaldi.

Când se opintea pe picioarele din spate lãsa impresia cã e capabil sã tragã dupã el o maºinã sport pe bulevardul viselor, dus întors.

Bach dispãruse de-acasã într-o amiazã ploioasã, fugind dincolo de stradã ºi terenul de joacã, pentru a rãsãri (odatã cu soarele ºi) împreunã cu Lidia, care întrebase din uºã, zâmbind radios “E cãþeluºul dumneavoastrã? E ud tot, sãrãcuþul.” ªi.

Cu acest diminutiv, ecranul televizorului s-a înnegrit. Bab se vedea încã pe ecranul fãrã semnal, o siluetã umbritã stând pe canapea, reflectatã în sticla întunecatã a aparatului.

A scos o dozã din buzunar ºi-a supt-o în mare grabã, ca sã spun aºa.

“Puteai sã te fi fãcut actor,” i-a transmis oglinda neagrã un ecou, ca sã-i intre bine în cap ideea asta.

A mai scos o dozã ºi ºi-a albit vârful nasului. El se miºcase. Însã oglinda, oglinda îl fixase. Îl þintuise pe loc, într-un moment static, într-un tablou înnegurat, cu ramã cu butoane. ªi-a ridicat o mânã deasupra capului. Cel din ecranul rece a uitat sa-i urmeze miºcarea. A fãcut cu mâna. Cel din ecran nu i-a rãspuns la salut – a rãmas înþepenit pe canapea, cu capul atârnat într-o parte.

S-a refugiat din acea imagine fãrã a se uita în urmã. A fugit de pe canapea ºi a cãutat companie. În dormitor, Doli adormise, cu o mânã atârnând pe marginea patului, încã purtându-i halatul.

Adormise profund. Bab l-a apelat pe Gino. “Nu sunt aici, sau sunt ºi n-am chef,” l-a întâmpinat mesajul înregistrat, apoi s-a auzit bip-ul.

“Gino. Gino! Vino ºi scapã-mã de curva asta!” a þipat la telefon.

Nu l-a ajutat cu nimic. Nu ºi-a descãrcat nici furia, nu ºi-a pãcãlit nici temerile. ªi, deºi þipase foarte, foarte tare, cât de tare putuse, Doli nu-l auzise. Nu se miºcase. Nu deschisese ochii. Nu se trezise.

Tãiaþi! Tãiaþi!

Tãiaþi!

A sunat la poliþie. A adunat în vitezã probele incriminatorii de prin casã ºi le-a ascuns într-un ghiveci din curte. A dat fuga în baie ºi s-a spãlat pe faþã. S-a strâmbat în oglindã. A luat masca unui bãrbat serios, de succes. S-a studiat cu atenþie.

“Mai ai ceva de comentat, ca sã spun aºa?”

Oglinda a tãcut.

Din stradã, s-a auzit o sirenã. Cât sã fi trecut de când apelase poliþia? Un minut, douã? Soneria de la intrare a þiuit. Ajuns în hol, a gãsit uºa deschisã. ªi-atât. Nu era nimeni. S-a-ntors în living. Televizorul era aprins. Pe ecran, Doli Star plângea în cea mai realistã scenã pe care o jucase vreodatã. Ce film e ãsta, s-antrebat. Pe ecran, doi poliþiºti puneau întrebãri. Unul dintre ei se “…actor,” s-a completat, cu vocea sugrumatã. aplecase deasupra unui bãrbat întins pe o canapea. Îi lua pulsul.

“Vreau sã-þi zic cã te iert,” s-a inserat o voce femininã. Doli îi Bab a recunoscut imediat canapeaua. A recunoscut decorul zâmbea din pragul uºii, strângând în talie cordonul halatului lui propriului living. ªi-a dezlipit ochii de la televizor înainte ca frica de baie. “C-ai jucat mizerabil,” a zâmbit în continuare femeia. sã-i paralizeze ºi ultima fãrâmã de raþiune ºi a inspectat realitatea Irezistibil. ªi dominant. înconjurãtoare. Singura fiinþã din încãpere era el, Bab Bentli. ªi La televizor, trupele ruseºti se retrãgeau din Ucraina. unde naiba erau adevãraþii copoi?

“Chiar...?” a fãcut Bab, ºi n-a mai continuat.

“Chemaþi ambulanþa,” a spus poliþistul de lângã canapea, în “Chiar. Dar în seara asta þi-ai mai spãlat din pãcate. Ca sã spun abonamentul de cablu. “Sau mai bine sã-l cheme cineva pe aºa.”

John.”

Soneria telefonului a exorcizat cadrul. Bab a întins o mânã “Pe cine?” a întrebat celãlalt poliþist. îngheþatã dupã receptor.

“Pe Doe.” “Pe-unde umbli?” s-a precipitat Gino, la celãlalt capãt al Celãlalt poliþist n-a schiþat nicio miºcare. semnalului.

“Pe legist, deºteptule,” a ridicat colegul lui de serial de doi lei Bab a mormorosit ceva de neînþeles. tonul. “Scuzaþi, doamnã,” s-a întors actorul-om-al-legii spre “Te-am trezit? Scuze. Da-i prea tare ca sã nu-þi spun. Bãiatu Doli. “Soþul dumneavoastrã? Îmi pare rãu.” lucreazã pentru tine. Bãiatu þi-a obþinut rolul pe care þi-l doreai.

“Nu,” a sughiþat Doli, din pragul livingului, acoperindu-ºi Se face remake-ul dupã Bumerang. Vor sã dai probã pentru goliciunea cu halatul lui Bab. “Dragul de el… nu, nu, nu… rolul lui Zeeler. Da-i mai mult… de probã. E ca ºi rezolvat.” eram doar colaboratori… ºi buni prieteni.” ªi.

Iar lui Bab i-a zburat prin minte. Ce scenã siropoasã. Dragã.

“Omule, cãcatul ãla de avocat e un… un… un cãcat! Te-a Apoi canalul ºi imaginea s-au schimbat ºi Zeeler, cu mantie lãsat în curu gol,” i-a adus la cunoºtiinþã, o mare noutate. “ªi neagrã ºi pãlãrie þuguiatã în rolul lui din Bumerang, s-a rãstit la voiai rolu ãsta de cân te ºtiu. Este? Este?” el de pe ecran: “Nu voiam niciun rol!” a contrazis cu putere Bab. “Ai fãcut sacrificiile?”

“E foarte tare, rolu,” i-a dat înainte Gino. “E-o poveste cam “Ce…?” s-a trezit Bab iniþiind o întrebare. pentru copii de ºcoala primarã, cu îngerul ãsta întunecat care-þi “Ai sacrificat tot ce-ai iubit?” a spus Zeeler, fixându-l cu privirea. ghiceºte cele mai ascunse dorinþe, ce sã zic, ºi-þi aranjeazã el “Mai ai vreo dorinþã? Vreo poftã? Un vis de terfelit…?” Zeeler viaþa, hm, cum ai vrea tu sã fie, dar e un rol de forþã. Ai vãzut ce- zâmbea într-o parte ºi ochii îi scânteiau sub borurile pãlãriei. a putut sã facã Zeeler din el.”

“Ce…” a bâjbâit Bab, dar n-a gãsit a mai avea ceva de spus.

“A fãcut pe dracu!”

“Atunci, hai odatã! Trãieºte-þi viaþa pe care vrei s-o trãieºti!

“Trebuie sã munceºti!” l-a contrat scurt Gino. “Te paºte Omu n-are decât una. Maximum, douã. ” falimentul. ªi uitarea.” Scurt. Scurt.

Zeeler îi þinea în lesã pe Vivaldi ºi Bach, iar în fundal pãreau sã “Trebuie sã regizez, da.” fie multe feþe cunoscute. Pãreau sã fie mama, fratele mai mic, “Bab,” a spus Gino, adresându-se nu unui amic, ci unui tip care murise de leucemie la vârsta de nouã ani, prietena din liceu foarte, foarte problematic. “Lasã-le naibii de prostii. Te duc de cu care experimentase întâiul sãrut, care stãtea sprijinitã de prima râpã.” lui maºinã, cu flãcãri pe capotã… ºi mulþi, mulþi alþii. ªi Lidia era “E Gino?” s-a interesat Doli, cu o satisfacþie pe care cu greu acolo, dar nici urmã de Roni, avocatul. L-a observat ºi pe Gino ºi-o putea masca în glas. “Þi-a zis? Þi-a zis cã vor sã-l regizez? într-un colþ, fãcându-i cu mâna.

Hai cã mai ai o recomandare. Ca sã spun aºa.”

Aºteptându-l.

Mai târziu, dupã alte câteva sticle golite, Bab s-a vãzut iarãºi la “Tot ce trebuie sã faci,” i-a explicat Zeeler, þinând zdravãn de televizor. Îl plimba pe Vivaldi. Vivaldi, ºoricarul pe care-l avusese lanþul în care se încorda Bach, pe care mirosul îl atrãgea undeva în copilãrie ºi care încercase sã muºte dintr-o roatã în timp ce în afara cadrului, “tot ce trebuie sã faci e sã spui pentru ultima maºina rula prin faþa casei. “Un cãþel tâmpit de tot, mãmico. Nici datã.” nu-mi pare rãu de el,” spusese, cu lacrimi în ochi, în faþa paharului “Ce?” cu lapte, la masa din bucãtãrie. Apoi, s-a vãzut târât de Bach pe “Sã spui Tãiaþi!”

Antoaneta TURDA

nr.14 n noiembrie 2011

mozaic

actualitatea literarã 13

Recitind-o pe Linda Maria Baros

“Je t’offrirai un underground intime, un délire.

Un labyrinthe, de toutes les manières.

Sa hache double. Son état binaire.

Tu seras un grand cerf entouré par la forêt, comme une clairière embrassée par un cumulus, tu renifleras, brameras, trépigneras… sunt poate versurile cele mai revelatoare ale Lindei Maria Baros Baros, poeta nãscutã în 6 august 1981 la Bucureºti, întrucât ele fixeazã paradigmele spaþiale ºi simbolice ale întregii sale poezii ale cãrei rãdãcini se regãsesc în marea poezie suprarealistã europeanã.

Formatã mai degrabã la Paris decât în þarã, obþine un Doctorat în literaturã comparatã la Universitatea Sorbona din capitala Franþei, fiind recunoscutã în ambele þãri nu doar graþie talentului sãu ci ºi datoritã unei susþinute activitãþi pe tãrâm cultural din care amintesc doar cã este fondatoare ºi directoare a revistei literare VERSUs/m (Bucureºti, 2005) precum ºi iniþiatoare ºi coorganizatoare a festivalului Primãvara poeþilor / Le Printemps des Poetes în România începând din 2005.

Cu o notorietate de anvergurã dobânditã la doar 26 de ani, în strãinãtate, deºi debutul sãu s-a produs în 1988 la una din revistele literare bucureºtene, Linda Maria Baros reintrã în peisajul literar românesc, aducând cu ea puterea introspecþiei într-o liricã reflexivã, menitã parcã a împrospãta suflul poetic autohton, postdecembrist, caracterizat mai degrabã prin producþii ce imitã creaþiile literare la modã în Europa, volumele de poezii Amurgu-i departe, smulgei rubanul! (2001), Poemul cu cap de mistreþ (2003), Dicþionar de semne ºi trepte (2005), Casa din lame de ras (2006) fiind revelatoare în acest sens. Înclinatã spre introspecþia capabilã a-i desluºi nu doar propriile adâncimi sufleteºti ci ºi pe ale semenilor sãi, poeta îºi face cel mai complet autoportret în ultimul volum amintit mai sus, nu doar pentru a se dezvãlui pe sine ci ºi pentru a înlãtura negura aparenþelor de pe faþa semenilor sãi, convinsã fiind cã doar sinceritatea ne poate salva din jocul uneori macabru al vieþii.

Pornind de la acest deziderat, Linda Maria Baros îºi compune cartea cu acel spirit civic capabil a nu cruþa nimic în descrierea experienþelor personale ancorate în realitatea României comuniste ºi a lumii apusene dominatã de sentimentul de însingurare, senzaþie care poate fi alungatã doar prin refugiu în propria fiinþã ºi propria casã (carapace), preocupare care o obligã la acea rezidire a fiinþei sale, regãsitã în paginile cãrþii. Privitã astfel, asemeni construcþiei unei case ziditã din temelii, în care orice detaliu se cere receptat cu multã atenþie pentru rostul final al zidirii, cartea este remarcabilã prin rigoarea structuralã, în componenþa cãreia se poate lesne observa, chiar de la o primã lecturã, grija ca fiecare din cele 7 cicluri sã þeasã povestea unui destin care, sub aparenta banalitate, ascunde tragismul unei existenþe ce, marcând douã lumi, cea comunistã ºi cea liberã, are totuºi capacitatea de a învinge, cu luciditate, viaþa.

Clãditã din smerenia atât de necesarã în a rãzbate în lume (bine redatã în Fata Morgana, prin registrul simbolic ce face trimitere la textele biblice) casa este asemeni unei veste antiglonþ ce marcheazã limita dintre individ ºi lume, limitã aproape invizibilã care, asemeni muchiei lamei de ras, trage semnalul de alarmã atunci când se simte escaladatã, fiind capabilã sã protejeze acel teritoriu intim al fiecãruia dintre noi, chiar dacã acel teritoriu natal se aflã într-o Românie orpilatã de comunismul pe care Linda Maria Baros îl demascã, chiar la început, în prima declaraþia spusã clar în poezia ce deschide primul ciclu:

„Eu m-am nãscut în sufertaºul deceniului nouã, pe vremea când toatã casa era un zid.” urmând ca dupã aceastã intrare în scenã, sã foloseascã un întreg arsenal de elemente care definesc acest spaþiu geografic mai ales prin paradigmele sale morale care îl fixeazã în limitele unei neputiinþe ce þine de o lege româneascã nescrisã, dar ancestralã. Purtând povara acestei neputiinþe naþionale, autoarea cunoaºte, de copil (vârstã la care se simte totul, în ciuda inconºtientizãrii serioase a niciunui fapt din realitatea înconjurãtoare) EVADAREA, acea „binefacere” venitã dintr-un noroc al destinului, care însã nu o ajutã sã scape de puterea propriilor amintiri sau a celor evocate de propriul anturaj, amintiri în care România apare ca o þarã în care oamenii sunt prinºi în viiturile Levantului care, dincolo de defectele acestei lumi, are totuºi un farmec irezistibil care, pânã la urmã,se reflectã ºi în propria casã pe care autoarea o celebreazã cu ajutorul trupului salvând-o prin propria fiinþã. Aceastã revelaþie prin care se reuºeºte sublimarea corporalitãþii într-o stilisticã extrem de elaboratã, este remarcabilã mai ales prin folosirea frecventã a aliteraþiei menitã a reda stãrile de excitaþie psihicã, demne de amintit în acest context ideatic fiind versurile din poezia De-amor ºi cianurã! în care apelul la iubire pare a fi un efort mult prea dureros într-o lume copleºitã de egoism ºi cruzime bine marcatã de prezenþa verbelor: a smulge, a cresta, a arunca, a fãrmiþa, a sparge plasate în text cu o dibãcie remarcabilã.

“Nu mã mai chema la tine în mansardã, fiindcã am sã vin! ªi-am sã-mi smulg inima din piept, am s-o crestez cu dinþii ºi am s-o presar cu sare tãiatã la târnãcop din pungile mele lacrimale ºi am s-o arunc!-, sã-þi zdrobesc cu ea tibia ºi peroneul fãrâmiþe! -, sã-þi îndes la cuptor rãsuflarea de amoniac ºi sã-þi sparg în douã, pe veci, capul sãlbatic, de fiarã!”

Efectele stilistice ale discursului liric surprind, de altfel, pe tot parcursul volumului ele conturând, în final, imaginea unei casefiinþe pânditã de tenebrele angoasei existenþiale bine redate ºi pe plan sintactic, morfologic ºi mai ales în topica frazelor ºi a propoziþiilor, poezia Peste grãdini se rupe toamna fiind poate cea mai relevantã în ceea ce priveºte modul de exprimare al autoarei care, asemeni unui cãlãtor abulic, umblã prin lume strãduindu-se sã surprindã realitatea pe care apoi o developeazã “în camera obscurã a inimii”, în acea liniºte ºi singurãtate pe care doar un artist adevãrat are curajul sã le accepte pentru a crea. Asumarea curajului creativ devine, în cazul Lindei Maria Baros similar oarecum cu cel al acceptãrii propriei existenþe pentru cã viaþa însãºi e, în fond, o creaþie al cãrei schelet ne este dat de puterea divinã urmând ca noi sã desãvârºim construcþia prin propriile forþe. Conºtientizarea rolului creativ al omului dotat cu acel har care face posibilã redarea experienþei existenþiale într-o creaþie artisticã, o determinã pe Linda Maria Baros sã facã apel la eul liric care, pornind din interior, ajunge în exterior dirijând reconstrucþia unei lumi graþie cãreia artistul învaþã sã retrãiascã prin propria creaþie, acest joc atenuând zbuciumul interior care înfruntã astfel timpul ºi vremurile transformându-l la finalul fiecãrui poem într-o esenþã de învãþãminte extrasã din fascinantul periplu lumesc.

Pendularea continuã între angoasele vieþii ºi liniºtea propriei intimitãþi oferã cititorului imagini care se recompun în mintea sa, într-un mozaic care are în centru casa ce poartã amprenta individualitãþii, în cazul Lindei Maria Baros marcante fiind frica ºi singurãtatea exprimate aproape ca un strigãt disperat chiar din Prolog unde propria casã care “…se-nalþã din cerurile fiinþei pare-un palat din lame de ras care stã-n echilibru” pânditã fiind de ºapte lupi tineri (simboluri ale ordinii) pândã care sugereazã chiar de la începutul cãrþii, grotescul realitãþii unei þãri aflate sub dictarurã. Deºi acest Prolog pare sã anunþe o atmosferã sumbrã, totuºi volumul nu stã sub semnul întunericului, fiind asemeni vieþii, un continuu ºi firesc joc de lumini ºi umbre menit a ne conduce prin labirintul pe care autoarea ni-l dezvãluie gradual, oferind vieþii sensuri multiple în care pânã ºi hazardul îºi are explicaþiile sale logice.

Discretele referinþe autobiografice (care nu alunecã niciodatã în ispita confesiunii autobiografice) prezente pe tot parcursul acestei construcþii poetice circulare contureazã portretul copleºitor de vulnerabil, al unui prototip uman: acela al emigrantului care, de fapt, nu se simte în elementul sãu nicãieri, stare de fapt care genereazã, la Linda Maria Baros, ca de altfel la toþi scriitorii ce fac parte din diasporã, acea fricã pornitã din nesiguranþa propriei case pe care parcã o cautã continuu, aceastã cãutare generând, automat, binomul CÃLÃTORIE-INIÞIERE, cãlãtoria începând întotdeauna pe mare întrucât apa este un element primordial, simbol al vieþii, al regenerãrii ºi al puritãþii, ascunzând, în adâncimile ei, misterul ºi liniºtea pe care doar propria casã o poate oferi, absorbindu-te în ea, indiferent unde este plasatã. Absorbþia fiinþei în casã dã viaþã locuinþei în care totul se petrece într-un mod static, lipsa mobilitãþii adâncind sensul lucrurilor într-un univers în care singurul personaj e însãºi autoarea care se raporteazã la lumea care este doar sugeratã graþie prezenþei ferestrei care, în poezia Q.H.S. (Zonã de maximã securitate), primeºte toate valenþele simbolisticii ce þin de receptivitate ºi deschidere: “Sunt zile în care ai vrea sã-þi faci loc pe marginea ferestrei, sã te plimbi liniºtit, cu ochii închiºi, ca pe un pod hipnotic, ca pe marginea unei tãceri adânci.

(De jos, te priveºte doar vidul, înãlþimea lui.)

Ca ºi cum ai fi altcineva, cu picioarele scãpate pânã la genunchi într-o tãcere adâncã, cineva care s-ar plimba liniºtit pe-acolo. “ Zidirea casei, în benefica singurãtate îi pare poetei asemeni unei ploi ce aduce belºug, iar aspectul final al construcþiei îi pare cititorului un mozaic baroc (vizibil ºi în structura compoziþionalã a volumului). Construcþia mozaicalã fiind modelatã de eul interior al poetei, accentueazã caracterul confesiv care dã lecturii acea apropiere spiritualã obligatorie între scriitor ºi cititor, apropiere care genereazã confesiuni ca cea din Pieptul ºi vena jugularã în care Linda Maria Baros dialogheazã cu cititorii sãi, mãrturisindule tainele artistului: „-Dacã-mi tai gâtul, mi-ai spus într-o noapte, vor curge numai cuvinte.

Fiindcã poetului îi cresc colþi uneori, -lungi, ca de fiarã.

Cu ei îºi despicã în zori pieptul. ªi vena jugularã.”

Cu sufletul în palmã, poeta francezã de origine românã se adreseazã publicului prin „vorba care deschide capcane de lupi” pendulând între douã lumi: cea rãsãriteanã ºi cea apuseanã, parcã mereu purtând în spinare casa în formã de pasãre, simbol al zborului. Aceastã pendulare între douã lumi dihotomice naºte lupta dintre curaj ºi teamã (magistral redatã în Cu sticla de benzinã sub pernã) fiind câºtigãtoare, în final, convingerea cã prin toate formele artei, cetãþeanul-artist are capacitatea de a înnoda firele oricãror universuri umane ºi sociale, chiar ºi atunci când, poate dintr-un spirit justiþiar prea acut, e tentat sã dezvãluie mai mult partea urâtã a lucrurilor. Asumându-ºi rolul de artist, Linda Maria Baros conºtientizeazã, fãrã ostentaþie, rolul civic al artistului în ambele lumi, fiind aºteptatã cu iubire ºi recunoscându-i-se personalitatea atât în România cât ºi în Franþa.

14 actualitatea literarã

reviste / bloguri

Constantin BUICIUC Convorbiri literare

Revista revistelor literare

acestea cãile pierdute?// Priviþi, aici doarme peºtele cel vesel/ întrebaþi-l de ce se clatinã lumina/ Iatã, Paginile de poezie ale numãrului 9 (189), din cuvintele devin/ tot mai mici ºi fãrã rãspuns// e cazul septembrie 2012, sunt semnate de Emilian Mirea, sã renunþ ºi sã plec.”

Liviu Ofileanu, Grigore Gherman, Diana Marinache ºi Lucian Scurtu. Invitata rubricii “Biblioteca revistei” este cunoscuta poetã ºi eseistã Doina Uricariu.

Versurile numãrului 10 (101) din octombrie 2011, Citãm, din poezia Bucurã-te a distinsei poete: „Bucurã-te de mine/ cãci mã întorc tînãrã iar, pe sunt semnate de Ion Burnar, George Nicoarã, Elena cãlcîie/ ºi abia ating asfaltul,/ alerg, alerg,/ mã înec în Armenescu, Pascu Balaci, Luminiþa Frâtea ºi lãcomia de tine,/ ca sã ajung sã-þi stau cu genunchii Abderrahmane Djelfaoui (Algeria). Din lirica ultimului, la gurã,/ împing coapsele tale, coatele mele fulgerã citãm o poezie fãrã titlu, tradusã de Cornelia Popclavicula ta,/ fierãstrãul sînilor mei îþi taie respiraþia.” Bãlan: “spre tine vin/ sã împrãºtii/ polen de nisip/ Dan Mãnucã prezintã cartea Lyrica magna de Daniel seninãtatea ceþurilor/ prospeþimea nomadã/ a stelelor/ Cristea-Enache. Criticul ieºean îi reproºeazã / sã uit/ portocala/ devenitã piatrã lunã”. În prezentarea autorului cã, ocupându-se de lirica lui Nichita romanului Bonifacia de Paul Goma, Daniela Sitar-Tãut Bonifacia nu este atât un roman de dragoste, Stãnescu, se opreºte asupra a numai douã cãrþi, 11 scrie: “Bonifacia elegii ºi În dulcele stil clasic. Cele douã volume sunt cât unul erotic, devenind pe alocuri un inventar al importante, dar lucrãrii exegetului îi lipseºte muierilor posedate de personajul-narator. Elogiul perspectiva contextualizatoare. Pornind de la douã feminitãþii alterneazã cu relevarea semidoctismului lor cãrþi de istorie, scrise de Adrian Cioroianu ºi de Helene Carrere d’Encausse, Vasile Iancu trece în revistã nenumãratele “gesturi de bine” pe care puterea imperialã a Rusiei le-a fãcut faþã de români, începând cu vremea þarilor, continuând cu Stalin ºi urmaºii sãi comuniºti ºi sfârºind cu Vladimir Putin. Autorul articolului crede cã, deocamdatã, Rusia nu mai prezintã pericol, cel puþin pentru vecinãtãþile imediate. Dar nu e sigur.

Versurile numãrului 10 (190) din octombrie 2011 sunt semnate de: Remus Valeriu Giorgioni, Victor Munteanu, Vasile Tudor, Andrei Velea, Mãlin Stan, Mihai Merticaru ºi Marian Dopcea (la biblioteca revistei). Citãm un fragment de poem de Remus Valeriu Giorgioni: “ce ritm ar putea/ imprima oare vîntul/ vorbirii/ cînd el se gudurã ca un cãþeluº/ un june cãþel la picioarele scribului/ proþãpit în scriptoriu în faþa/ mesei înalte de brad – se strecoarã/ sub mantia lui subþire i se ascunde/ în sîn/ ca în intimitatea tãcutã/ a scorburii unui arbor bãtrîn”.

Proza numãrului este oferitã de Mircea Pora (Epistolar francez) ºi de Victor Cupºa. Despre proza scriitorului timiºorean Mircea Pora scrie criticul literar Dorin Murariu. sau a turpitudinii, realizatã într-o manierã condescendentã, ilarã, poate cu prea multe eforturi în transcrierea agramatismelor.”

Nord Literar

Bucovina literarã

Numãrul 9 (247), din septembrie 2011, consemneazã împlinirea a ºaptezeci de ani de la înfiinþarea revistei.

Pentru început, cu numele de Bucovina ºi cu statut de ziar, revista a fost înfiinþatã în 1941, la Cernãuþi, de cãtre Societatea Scriitorilor Bucovineni. Primul conducãtor al publicaþiei a fost scriitorul George Drumur. Împlinirea celor ºapte decenii de la apariþie este salutatã, printre alþii, de cãtre Constantin Arcu, Adrian Alui Gheorghe, Leo Butnaru, Gellu Dorian, Gheorghe Grigurcu, Cornel Ungureanu, Carmen Mihalache, Adrian Popescu, Luca Piþu, George Vulturescu, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Dinu Rachieru. Invitatul revistei este criticul literar Mircea A. Diaconu. Dupã ce rãspunde la întrebãrile redactorului ºef Constantin Arcu, Mircea A. Diaconu oferã eseul Cioran ºi neputinþa de a fi altceva decât român. Versurile numãrului sunt semnate de Liviu Antonesei ºi Petruþ Pârvescu. Nicolae Labiº este prezent cu versuri inedite, iar Ingeborg Bachmann reprezintã lirica universalã.

Adrian Dinu Rachieru se ocupã de poezia lui George Bacovia. Citãm o sugestivã caracterizare: “Bolnav de rãul cosmic, “ros” de umiditate, cultivând fastul funerarului, Bacovia evocã într-o liricã de densitate materialã tocmai disoluþia materiei.”

Acolada Tableta Anei Blandiana de pe ultima paginã a numãrului 10 (48), din octombrie 2011, se numeºte Arhitectura de gheaþã ºi este un poem în prozã închinat mãrii. Poeta evocã o iarnã grea, când, la cerere, a stat câtva timp la Casa Scriitorilor de la Neptun. Marea, care vara era caldã, cu meduze ºi alge, sub viscolul rãscolitor de zãpadã era sumbrã, întunecatã, dar când îngheþa, încremenea, în valuri ridicate, transparente, sub un soare rece. Era nespuns de frumos, dar, ce e mai important, poeta, având marea îngheþatã în faþã, a scris mult ºi bine.

La rubrica sa, Paranteze, Nicolae Prelipceanu scrie despre urã ºi dispreþ, iar Tudorel Urian se întreabã la rubrica sa (fãrã titlu) cine este ºi ce vrea Noua Republicã. Jurnalistul crede cã Noua Republicã este, deocamdatã, un simplu blog, care s-ar putea transforma în partid politic favorabil puterii. Putem citi poezii de Ion Beldeanu, ªerban Foarþã, Raluca Brancomir. Citãm Neputinþa poetului, de Ion Beldeanu: „Poetul îºi sprijinã capul de soare/ nu mã întreba de ce// Din umãr i se desprinde aripa/ cea care îl va rãtãci/ peste zãrile neprotocolare// Acum îºi ridicã fruntea din vis/ pot chiar sã strig:/ nu-s

Cronica Versurile numãrului 10, din octombrie 2011, îi au ca autori pe Ana Blandiana, Horia Zilieru, Daniel Corbu ºi Simion Bogdãnescu. Cãtãlin Bordeianu se întreabã de ce românii Vasile Alecsandri ºi Vasile Porojan sunt de etnii diferite. Rãspunsul este dat de Mihail Kogãlniceanu, în cadrul unui discurs la Academia Românã, rostit la 1(13) aprilie 1891 ºi reprodus de Cãtãlin Bordeianu cu grafia în vigoare la acea datã. La rubrica de poezie universalã, de pe ultima paginã, este prezent poetul francez Philippe-Henry Ledru.

Prezentarea ºi traducerea aparþin lui Valeriu Stancu.

Reproducem un fragment de poem în prozã: “turiºti, în est, nu prea sunt… vor confunda balaton balafon benetton. budapesta, nu pe acolo a fost deja îngropat? ªi s-a caftit cu ruºii, cu turcii. ce naiba se vorbeºte peacolo? ungurii, ãºtia vorbesc cu degetele? iubesc francii ºi nu vorbesc franceza? cum aºa?”

Contemporanul Editorialul lui Nicolae Breban, din numãrul 11 (noiembrie 2011), îl continuã pe cel din numãrul precedent, vorbind despre stalinismul românesc. O definiþie chiar de la începutul articolului este edificatoare: „Stalinismul românesc a fost ºi va rãmâne una din perioadele politice ºi sociale printre cele mai dure, mai anti-umane, din istoria nu numai a noastrã, dar ºi a continentului. Era, în fapt, ca o consecinþã a ocupaþiei sovietice, o formã de opresiune, brutalã, mascatã de un fel de libertate a celor de jos. Am putea zice de foarte de jos! Un ciudat tip de anarhie socialã supravegheatã de tancurile sovietice ºi de oamenii lor ºi de noua Securitate care se dezvolta ºi multiplica rapid.” Alex ªtefãnescu publicã Definiþii critice, din volumul cu acelaºi titlu, aflat în lucru. Sunt definiþi succint, „marca Alex ªtefãnescu”, scriitorii: Ioan Alexandru, Mihai Beniuc, Geo Bogza, Emil Botta, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Caraion, G. Cãlinescu, Matei Cãlinescu, Mircea Cãrtãrescu, Alexandru Papilian ºi Marian Popa. Cea mai interesantã definiþie ni s-a pãrut aceea a lui Mihai Beniuc. Criticul ºtie sã arate, cu ironie, lipsa de valoare a poetului, nevorbind despre opera care este, într-un fel, invizibilã: “Cu textele lui puerile, Mihai Beniuc a reuºit sã rãmânã timp de mai bine de patruzeci de ani un protagonist al vieþii literare din România. Milioane de oameni au jucat rolul de figuranþi în glorificarea continuã a imposturii lui. Elevii i-au învãþat poeziile pe de rost, studenþii le-au studiat pentru examene, profesorii

nr.14 n noiembrie 2011 le-au explicat cu conºtiinciozitate, criticii literari le-au analizat, traducãtorii le-au tradus, membrii unor jurii leau premiat. Ca sã nu mai vorbim de tipografii care le-au tipãrit, graficienii care le-au ilustrat, librarii care le-au vândut, actorii care le-au recitat.” Maria-Ana Tupan scrie despre recentul laureat al Premiului Nobel, poetul suedez Tomas Transtromer. Bedros Horasangian se mirã la auzul veºtii cã academicianul Eugen Simion i-a fãcut cadou preºedintelui Traian Bãsescu opera integralã a lui Marcel Proust, tradusã, fireºte, în limba urmaºilor lui Traian ºi Decebal: “Pare o poveste absurd-suprarealistã, comisã de Eugen Ionescu. Sau ceva din Urmuz. Dar este adevãrat. Au transmis televiziunile ºi a vãzut momentul festiv o þarã întreagã. Care acum se agitã sã producã tone de zacuscã, sã producã bulion ºi gem de prune, sã punã gogonele ºi varzã la murat ºi nu care cumva sã scape vreo telenovelã transmisã în direct cu demonstraþiile anticapitaliste de la Atena, Roma, Madrid ºi New York.”

Ateneu În numãrul 10 (506), din octombrie 2011, continuã ancheta legatã de marele poet George Bacovia. De data aceasta rãspund tinerii critici Doris Mironescu, Bogdan Creþu, Marius Miheþ, Emanuela Ilie ºi Paul Cernat.

Bogdan Creþu este de pãrere cã George Bacovia poate fi înþeles mai bine astãzi, dacã este citit „dinspre textele nu antipoetice, ci a-poetice ale ultimilor ani, cãtre cele ostentativ poetice ale primelor volume.” Tânãrul critic adaugã imediat: “Dar existã mereu sentimentul cã ceva esenþial îþi scapã, cã adevãratul Bacovia a rãmas acolo, în poezie, iar critica trebuie sã-ºi asume cu modestie eºecul. Fie el ºi parþial.” Putem citi poezii de Paul Blaj ºi Dan Petruºcã. Pe ultima paginã este prezent, din nou, George Bacovia, cu poezii în limba englezã, în traducerea Elenei Ciobanu. Nu lipseºte proza: Radu Aldulescu oferã un fragment din romanul Îngerul încãlecat, în curs de apariþie la Editura Cartea Româneascã.

Argeº În numãrul 10 (352) din octombrie 2011, Dumitru Ungureanu considerã cã Paul Goma este un autor prea puþin cercetat. El s-a remarcat mai întâi ca scriitor cu un real talent literar, prin publicarea în Franþa ºi în Germania, în 1971, a romanului Ostinato, iar abia dupã aceea a devenit cunoscut ca disident. Versurile numãrului aparþin lui Mircea Petean, lui Geo Galetaru, lui Rodian Drãgoi ºi lui Iulian Caragea. Citãm un poem de Geo Galetaru: „Ochiul care vede pânã în pântecul lucrurilor,/ mâna care arde ca un frunct în pomul necunoscut,/ flacãra care taie pârtie în câmpiile toamnei,/ soarele care foºneºte pe creºtetul visãtor al amiezii,/ vâsla de aur care trezeºte fiara adâncului:/ incizii precise în trupul sever al realitãþii, felii desprinzându-se ca sã se adune/ în acelaºi miez orbitor ce ne tulburã somnul.// ºi abia atunci înþelegerea neantului e fãrã fisurã.” Proza numãrului, intitulatã Cãlugãrul Negru, îl are ca autor pe ªerban Tomºa.

Poezia Numãrul din toamna lui 2011 are ca temã „Poezie ºi soartã”. Printre poeþii români prezenþi se numãrã: George Popa, Ion Scorobete, Bogdan Ulmu, Victor Sterom, Ion Pachia Tatomirescu. Dintre poeþii universali îi amintim pe: Robert Louis Stevenson, Czeslaw Milosz ºi Rabindranath Tagore. Citãm un fragment de poem de Czeslaw Milosz: “Iubirea/ înseamnã sã te uiþi la tine însuþi/ aºa cum / ne uitãm la lucruri strãine de noi,/ pentru cã suntem doar unul din lucrurile nenumãrate./ Iar cel care priveºte aºa,/ deºi singur nu-ºi dã seama de asta,/ κi vindecã inima de multiple griji,/ Pasãrea ºi copacul îi spun acestuia: prietene.” Recenzii ale unor cãrþi de poezie semneazã Emanuela Ilie ºi Victor Sterom.

Citadela Numãrul cvadruplu 5-6-7-8 (iulie-augustseptembrie-octombrie 2011) cuprinde numeroase poezii. Printre semnatari: Dan Dãnilã, Ioana Greceanu, Mihai Pascaru, Baki Ymeri. Citãm un Pastel, de Baki Ymeri: “Scoica sânilor tãi/ era sfântã ca luna/ culoarea lor albã/ Era precum spuma/ la marginea mãrii.” Elena Pârlog scrie despre poezia lui George Bacovia, iar Graþian Juncan, despre Mihai Eminescu ºi mitul zburãtorului. Olimpia Iacob oferã traduceri din poezia lui Rabindranath Tagore, din care citãm un fragment: “Nu mi-o aduc aminte pe mama./ Atât doar: când stau lângã fereastra/ Dormitorului/ ºi mã uit la cerul albastru din depãrtare, îmi pare cã mama mã priveºte,/ cu ochi neclintiþi./ Demult mã þinea în poalã/ ºi îmi privea faþa./ Aºa se înfãþiºeazã ea/ Pe cerul întreg.”

Am mai primit la redacþie: Carmina Balcanica, nr. 1 (6), mai 2011; Noul Literator, nr. 4, septembrie 2011; Cafeneaua literarã, nr. 10 (105), octombrie 2011.

Remus V. GIORGIONI

nr.1 nnoctombrie nr.14 noiembrie2010 2011

cãrti, / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine !

TREI COCORI… 1. Primul cocor, (Romanian Haiku, Anul I de concurs), Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2009

din mers sã scrie un haiku… printr-un fel de contaminare…”. Cu începere din 21 nov. 2007, concursul se desfãºoarã sãptãmânal , pe grupul yahoo Romanian Haiku. Cei care doresc sã participe trimit pânã joi seara 1-3 poeme ,fãrã o tematicã stabilitã, poeme care vineri dimineaþa sunt supuse atenþiei tuturor membrilor grupului, spre votare. Pânã sâmbãtã seara se voteazã, iar duminicã dimineaþa toþi membrii grupului aflã rezultatele. Apoi urmeazã comentarii pe forumul „La portiþã”.

Volumul 3 este coordonat de Corneliu Traian Atanasiu, care anunþã

citãm ºi noi: C.T. Atanasiu, Corneliu Beldiman, Ana Bezem, Sorin Toma Boc, Doina Bogdan Wurm, Livia Ciupav (prezentã cu o paginã de prozã ºi în cel mai recent numãr al revistei noastre), Ioana Dinescu, Manuela Dragomirescu, Petru-Ioan Gârda, Radu Ignãtescu, Djamal Mahmoud, Dan Norea, Elena Pãduraru, Ion Rãºinaru, Valeria Tamaº, Monica Trif; Ana Urma. Dar iatã ºi câteva mostre, haihu-uri de calitate din „recolta” concursurilor Romanian Haiku: „Undiþa goalã - /un peºte se învârte/în jurul lunii” (Valeria Tamaº – locul I al Etapei 105); „Ninge peste sat

- /amintirea bunicii/la gâtul miresei” (Oana Bold – locul I, Et.84); „Cale feratã - /luna plinã aºteptând/la capãt de drum” (Simion Toma Boc – menþiune, Et.99).

Printre fanii sau împãtimiþii miºcãrii haiku (hai-cu-noi!) se aflã ºi prietenul nostru anineanþ Ion Rãºinaru, care nea pus la dispoziþie cele trei volume (cei trei „cocori”), în care se aflã prezent ºi dânsul. În plus, ne mai trimite o plachetã originalã, ULTIMUL ÎNGHEÞ, apãrutã la editura Clubului „Mitteleuropa” din Oraviþa. Nãscut la Moldova Nouã la 2 ian.1945, membru fondator al Cenaclului „Virgil Birou” ºi

în prefaþã creºterea numãrului participanþilor la volumele colective de la 17 în primul an la 22 în al doilea ºi la 24 în cel de-al treilea. (Numãrul grupului depãºeºte 100 de membri, iar membrii activi care participã regulat la concurs este de 60). În partea a doua a volumelor sunt prezentaþi ºi publicaþi câþiva dintre membrii de notorietate ai grupului, activi la toate concursurile sãptãmânale, pe care unii dintre ei le supervizeazã, dintre care

- /fumurile caselor/sprijinã norii” (Radu Ignãtescu – locul I, Etapa 109); „Soare arzãtor - /o umbrelã unduind/prin macii aprinºi” (Virginia Popescu – locul II, Etapa 129); „Noapte de varã - /cârcel de viþã prins/de secera lunii” (Ildiko Juverdeanu – locul I, Et. 135); „Cocori în zare/întristând asfinþitul - /noi mai rãmânem” (Ioan Marinescu-Puiu – menþiune , Et.73), „Furtunã de mai - / buchetul miresei/într-o bãltoacã” (Livia Ciupav – locul I, Et.82); „ªirag de perle

al Clubului Minier din Anina, I. Rãºinaru este autor a patru volume de poezie ºi douã de haiku. Iatã ºi câteva mostre, care sã ne întãreascã spusele: „cântec de fluier - /zãpada mieilor în/horã pe tãpºan”; „mormânt pãrãsit - /la cãpãtâi în tremur/doar un licurici”; „dangãt de clopot - /pe laviþã ziarul/rãsfoit de vânt”.

Multe felicitãri miºcãrii numite Romanian Haiku, care bãnuim cã are legãturi cu miºcarea haiku japonezã ºi internaþionalã.

2.Dimineþile cocorilor, (Romanian Haiku, Anul II de concurs), Ed. Grinta , 2011 3.Þipãt de cocor, (Romanian Haiku, Anul III de concurs), Ed Grinta, 2011 Am fi zis cã avem în faþã trei ediþii succesive ale unei antologii româneºti de haiku, dacã „organizatorii” n-ar face precizarea expresã cã nu e vorba de aºa ceva: „… aceasta nu este o antologie, ci un volum colectiv. O antologie presupune o selecþie a unei persoane avizate, deci un standard de calitate a poemelor, pe care nu suntem convinºi cã l-am atins” (Dan Norea, coordonatorul volumului 2).

Romanian Haiku este un grup de discuþii ºi creaþie pe Internet, moºtenitor al altei iniþiative de gen, Romanian Kukai.

Referitor la Romanian Haiku, Corneliu Traian Atanasiu spune: „Dacã stãm sã ne gândim bine, acest grup este singurul din þarã unde cei care se apropie de haiku ºi au curajul de a o face alãturi de alþii, poate doar un pic mai vechi, au ºansa de a învãþa

Kibo ºi prima bibliotecã din cer (spaþialã) (În numãrul pe septembrie al revistei am prezentat în scurte cuvinte câteva din cãrþile Cleliei Ifrim ºi activitatea ei literarã care se extinde la nivel planetar. Încheiam acea cronichetã cu urmãtoarele cuvinte: „Dar am fi vrut sã cunoaºtem cele douã poeme selectate de JAXA Agenþia Spaþialã Japonezã, depozitate pe modulul spaþial KIBO, „Speranþa”, de pe Staþia Spaþialã Internaþionalã. Aþi ºtiut cã existã aºa ceva?”

Iatã cã autoarea ne rãspunde –nouã ºi dumneavoastrã– la cererea astfel formulatã.) În anul 2009, anul astronomiei, s-a încheiat proiectul Space Poem Chain, al agenþiei Spaþiale Japoneze-Jaxa.

Space Poem Chain sau „renshi” este o formã nouã de poezie în lanþ.

Este scrisã de mai mulþi poeþi ºi a fost iniþiatã de poetul ºi criticul Makoto Ooka, unul din cei mai cunoscuþi autori japonezi, ºi cel care a supervizat poemele intrate în acest program. Poezia „renshi” are la bazã vechea poezie „renga” sau „renku”, pãstrând alternanþa de 3 versuri, 5 versuri, ºi legãturile apropiate sau cele îndepãrtate, cunoscute ºi sub numele de „legãturi de par fum”. Astr onauþii Mamoru Mohri ºi Naoko Y amazaki au parfum”.

Astronauþii Yamazaki deschis acest lanþ poetic, fiecare cu câte un poem. Poemele selectate sunt depozitate pe modulu modulull spaþial Kibo-„Speranþa”- de pe ISS- Staþia Spaþialã Internaþionalã Internaþionalã.. Astfel s-a creat prima bibliotecã din spaþiu.

Clelia Ifrim a fost selectatã în 2007 pentru volumul II al antologiei, intitulat „Stele”, cu urmãtorul poem: Am început aceastã cãlãtorie în dimineaþa când m-am nãscut O stea din adâncul cerului este îngerul meu pãzitor, Veghindu-mi cu propria-i luminã, trupul ºi sufletul, ºi toate visele mele.

În fiecare dimineaþã îmi trimite la fereastrã un porumbel, sã mã înveþe Sã descifrez semnele de aer ale drumului de întoarcere în casa cerului.

Clelia Ifrim a fost selectatã ºi în 2009, pentru volumul III, pus sub ideea generalã „Cine suntem, de unde venim, încotro mergem?”, cu urmãtorul poem de legãturã: Drumul celor nãscuþi din pãmânt este un vis de iubire. Îl am de la pãrinþii mei ºi-l voi lua cu mine în eterna noapte albastrã, ca o parte a vieþii mele. În comentariul sãu, poetul Kiwao Nomura, selecþioner pentru volumul III, scrie: „Încã o datã, folosind cuvinte simple, ea ne vorbeºte doar de dragoste ºi plecare. O astfel de poezie este, pentru mine, cea mai bunã legãturã pentru conexiunea cu astr onautul W akata”. Poemul de legãturã al Cleliei astronautul Wakata”.

Ifrim ar e nr onautului Koichi W akata, car e se aflã pe are nr.. 24 ºi a fost trimis astr astronautului Wakata, care Staþia Spaþialã Internaþionalã. El a scris poemul de legãturã 25 ºi l-a trimis spre Pãmânt. În filmul fãcut la bordul modulului spaþial Kibo, astronatul Koichi W akata spune: „Citind poemul 24 Wakata 24,, scris de Clelia Ifrim, am simþit cã am fost înzestraþi cu acest dar al vieþii de la pãrinþii noºtri ºi de la pãmântul mamã. Când am privit prin fereastra modulului Kibo Kibo,, frumuseþea planetei albastre m-a ºocat ºi am fost copleºit de gratitudine pentru acest dar pri pri-mit” onautul Koichi W akata este primul poem scris mit”.. Poemul scris de astr astronautul Wakata vreodatã de om în spaþiul cosmic: „Plutind în întunericul din faþa mea, planeta de apã strãluceºte albastru Ce puternicã este dragostea mea pentru aceastã veche casã a noastrã, Ce adâncã este recunoºtinþa mea pentru darul primit Mâine vom cuteza în cerul albastru sã deschidem lumi necunoscute.

Pentru cã acolo sunt visele noastre.”

Amintim alþi doi poeþi români care au participat la acest proiect: Ecaterina Zazu Neagoe, care a ajuns de douã ori în semifinalã, ºi Eduard Þarã, care a fost selectat cu un haiku pentru volumul III. ªi acum acum,, ultimul poem, scris de poetul Shuntar o T anikawa, car e încheie Space Poem Chain: Shuntaro Tanikawa, care „Din nou nevinovaþii nou-nãscuþi copii legaþi prin cordonul ombilical al sufletelor noastre de aceastã planetã, casa noastrã cãutând rãspunsul ascuns în marea depãrtare, întrebând, întrebând, la nesfârºit.” (http://iss.jaxa.jp/utiliz/renshi/wakata.pdf)

16 actualitatea literarã n Roberto Pazzi ºi poezia ca rostire soteriologicã

Ela Iakab

Roberto Pazzi a debutat în poezie cu un grupaj de versuri publicat în revista Artã ºi poezie în anul 1970. Opera sa poeticã, tradusã în francezã, englezã, spaniolã ºi românã, e cuprinsã în volumele: Experienþa anterioarã (LL’esperienza anteriore Versi occidentali anteriore,1973); Versuri occidentale (Versi occidentali, 1976); Regele, cuvintele (IlIl re, le parole parole, 1980); Liniºtea vântului (Calma Calma di vento vento, 1987), distins cu Premiul Internaþional E. Montale; Firul minciunilor (IlIl filo delle bugie La gravità dei corpi bugie, 1994); Apãsarea trupurilor (La corpi, 1998), distins cu Premiul Frascati, Premiul Calliope, Premiul Marineo ºi Talismane (TTalismani alismani, 2003). În centrul imaginarului poetic e aºezatã existenþa umanã, cu spaime fãrã nume ºi tresãriri întunecate, cu alunecãri în hãuri ºi stãri de elevaþie, cu despãrþiri ºi reveniri la sine, cu sacrificii ºi ofrande, cu încãtuºãri în dorinþe ancestrale care ard ºi stãri de imponderabilitate, cu iubiri ascunse ºi pãrãsiri.

Pierderi pe cãi solitare, cufundãri în ape vrãjite, nostalgia unei corporalitãþi eterate, întâlniri în ape onirice mutã existenþa sub semnul puritãþii. Un fel de aºteptare erotizatã rãzbate din versurile lui Roberto Pazzi, aºteptarea clipei când între om ºi umbrele dematerializate din preajmã, din oglindã, din aer, din nevãzut, pe care le invocã ºi le admirã cu tandreþe metafizicã, orice diferenþã ontologicã piere. Zbaterile agonice se încarcã adeseori de o noimã ascunsã: o sete de aripi, de luminã, de ascensiune, de transmutare într-un dincolo de lumile ºi experienþele întrevãzute în fugacitatea anamnezei.

Lirica lui Roberto Pazzi plãsmuieºte un deºert al iubirii, un pustiu golit de prezenþa femininului, dar populat de lucruri ºi miresme, zvonuri ºi spectre. Între cei doi îndrãgostiþi stãruie o depãrtare ireductibilã, o neputinþã a contopirii. Drama fiinþelor care nu alcãtuiesc niciodatã un cuplu închipuie o dublã situaþie tragicã, una închisã în spaþiul realului, cealaltã, de ordin metafizic. Despãrþirea, marea ºi dureroasa despãrþire, nu e rãspântia la care ajungi când vraja pasiunii se stinge, când focul prea intens riscã sã-þi consume fãptura ºi înþelegi lucid cã singurul refugiu împotriva destrãmãrii e solitudinea. Femeia pãºeºte în cercul întâlnirii fãrã voluptatea dezvãluirii de sine, purtând mereu alt nume, alt chip, altã mascã ºi în faþa acestui carnaval nãucitor bãrbatul îºi pierde identitatea, alunecã spre nefiinþã. Fericirea promisã devine rãtãcire fãrã noimã în preajma strãinei, durerea se adânceºte pe mãsurã ce în contemplaþia mutã a solitarului cade fulgerul anamnezei: cândva, în vremuri de dincolo de hotarul acestei existenþe, îndrãgostiþii au cunoscut beatitudinea, fiind nu doar pereche ci ºi consubstanþiali, plãmãdiþi din ape, nomazi ai adâncurilor. E o nostalgie sfâºietoare care te exclude din ritmurile firescului, dar ºi o nostalgie la care cel ce pare sã nu fi bãut din Lethe nu poate renunþa, preþuitã ca unic rost al trecerii sale prin lume.

Traversând ritmic un arc misterios, întins între aurorã ºi crepuscul, poetul transcrie un flux al vedeniilor: oglinzi atinse de cutremur erotic, ape nocturne ºi ape subterane, vâltori de un farmec ucigãtor, gânduri în fugã pe câte o punte, pãduri vrãjite ºi munþi de vis, nume naufragiate la þãrmuri necunoscute, ecouri ºi umbre care bat la uºã, tãceri purificate în focul vântului, zvonuri de suflete rãtãcite, necunoscuþi captivi în somnul pietrelor. Cu origini în cer, el pare legat prin tãcere de o gestualitate iniþiaticã al cãrei tâlc rãmâne impenetrabil: sãrutul unui chip despãrþit de trup, alungarea unui cânt intrat într-un corp care nu-l aºtepta, migraþii ale sufletului uman în corpuri fragile de pãsãri ºi peºti.

Mai presus de toate, poezia lui Roberto Pazzi þâºneºte din marea tenebrã a solitarului dãruit rostirii secrete, aºa cum sugereazã titlul antologiei care încheie rotund peste trei decenii ale creaþiei: Talismane alismane. O rostire soteriologicã a cãrei plinãtate poate revela, poate sfâºia.

O incantaþie stranie a înþeleptului prins într-o alergare eternã dintr-un eu într-altul. El poate fi rege exuberant al insulelor îndepãrtate, nebun cãutând pe strãzile Ferrarei sau Romei restul unei plenitudini pierdute, solitar vizitat de prezenþe enigmatice, vraci la porþile morþii, Ioan sau Iuda, fiu al propriului corp, suflet nocturn, descãtuºat de materie, explorator al Nordului, aed al Sudului, navigator al tãrâmurilor ivite prin repetarea unor formule magice, ascet tãcut, hrãnit cu fructele tenebrelor, adoratorul lui Christos ori pâinea pe care Christos o înmulþeºte.

Ela IAKAB

actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645 Revistã a Unirii Scriitorilor din România, editatã de Asociatia Culturalã, Actualitatea, cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

meridiane

nr.14 n noiembrie 2011

Poeþi italieni contemporani: Roberto Pazzi Anamnezã Ca ºi cum într-o dimineaþã m-aº putea trezi cu aripi de pasãre Nu mi-aº mai aminti cã am fost om decât în vreo tresãrire întunecatã în vreunul dintre acele eforturi de memorie care te lasã sfârºit.

Astfel, în corpul meu îl caut pe cel al altcuiva ori de câte ori sângele mi-e tulburat de o chemare, de un gest, de un vers dintr-o limbã pe care nu o cunosc dar totuºi o ascult ca ºi cum ar trebui sã o cunosc ca ºi cum aº ºti sã o vorbesc.

Te poþi gândi la sânge cum la o relicvã a mãrii.

De aceea îmi ascult mâinile, mireasma, petele de pe unghii, urmele peceþilor: cândva, dacã-mi voi aminti, vor putea sã vorbeascã.

Topeºte în somn câþiva din anii în care te-am aºteptat scaldã în luminã camerele reci în care soarele nu a pãtruns niciodatã ca ungherele întunecate ale unei case cu ferestre prea înalte era viaþa mea de atunci.

Adoarme în somnul tãu nefericirea întunecatã a vieþilor numãrate într-a mea A ciorchinelor de nume, a furtunilor de chipuri, a asemãnãrilor ºi a destinelor altor amanþi.

Vizita Când veneai în casa mea uitai adeseori câte ceva -un pieptene cercei douã ineleDar mã minþeai mereu, voinþa ta nu era aceea de a rãmâne tu voiai sã pleci, da dar þinându-mã înlãnþuit de corpul tãu.

Erai nemuritoare atunci.

Dacã deschideam un sertar sau mutam un scaun mã voiai înconjurat de spectrele tale.

Numai în felul acesta puteai fugi la celãlalt sã-i spui «te iubesc doar pe tine».

Aºa s-a întâmplat cã minciuna ta a devenit sfântã în casa aceasta dar acum, când eºti ca ºi moartã totul se schimbã tu cea care minþeai eºti acum cea care spunea mereu adevãrul: Prin intermediul lucrurilor treci din lume spre nefiinþã, cu cel ce acum poartã pe degetele lui inelele tale ºi are în pãr pieptenele tãu ºi în urechi cerceii tãi desperecheaþi.

Nu demult mã jucam cu lucrurile tale: le þineam într-o mânã, tu nu mai ai înãlþime nobleþe ºi lucrurile nu ºtiu sã spunã unde eºti.

Pentru ele ai fi aerul, golul de n-aº fi eu sã le trãdez încrederea cã aº putea rãpi într-o zi chipul tãu.

Pentru cã doar atunci vei rupe vraja vei reveni la tine însãþi la lucruri, la casa aceasta, la mine.

Cãlãtorie Tu eºti pãmântul care nu are hotare ci se roteºte, se întoarce mereu cu anotimpurile tu eºti sfârºitul spaimei cã soarele nu rãsare ºi viaþa se stinge brusc. Învinge cântecul tãu mireasma Unui corp solitar ºi încãtuºat teama întoarcerii la singurãtatea stelelor.

Tu eºti tremurul frumuseþii când mã strigi ºi nu vorbeºti, dorinþa sfârºitului când mã îmbrãþiºezi, timpul care se nãruie în suspiciunea altui timp al tãu fãrã de mine era arhaicã pe care nu o voi vedea niciodatã.

Eu sunt fumul vieþii care a ars în acel timp fabulos ºi vag înlãuntrul tãu cum exploratorul înfricoºat cã celãlalt, de la antipozi îl va întrece chiar la hotarul polului ca sã înfigã acolo steagul regelui sãu.

Ioan ºi Iuda

Euridicei III Am înþeles cã oglinzile suferã în seara în care am vãzut-o pe una întinzându-ºi buzele spre un chip silit sã zâmbeascã, în schimb, sã se pieptene cântând, sã stingã radioul, sã închidã uºa ºi sã plece. ªi ea, oglinda, s-a oprit în întuneric.

Cum gemeau în urmã uneltele, instrumentele antice ale chinului sãu. ºi dacã mâine nu va mai reflecta chipuri pentru nimeni?

Poate cã în cele din urmã oglinda va spulbera vraja oglinzilor ca sã-i aparã propriul chip?

În somn

Doamne, îmi sprijin de pieptul tãu capul, multe lucruri ºtiu mâinile care nu pot sã scrie.

Evadate din forma unui corp cautã sã sfãrâme evanghelii, capul îi e înclinat spre umãr. Îmi amintesc cum Ioan îºi rezema capul de umãrul tãu, eram cu toþii obosiþi.

El a vãzut sarea rãsturnatã ºi mâinile tremurãtoare ale lui Iuda.

Istovirea interzicea mâinilor sale Sã scrie numele tãu.

Selecþie din volumul antologic TALISMANE, Editura Marietti 1820, Milano, 2003 Prezentare ºi traducere: Ela IAKAB

Director: Nicolae SILADE (actualitatealiterara@yahoo.com) Redactia: Constantin BUICIUC (constantinbuiciuc@yahoo.com) Mircea ANGHEL (anghelmir1@yahoo.com) Nicolae TOMA (nicolaetomas@yahoo.com) Cornel DRINOVAN (cornel_n_drinovan@yahoo.es) Redactor sef: Remus V. GIORGIONI (rvgiorgioni@yahoo.com)

Tiparul: West Tipo International Timisoara Adresa redactiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, Telefoane: 0256.35.66.26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al