Actualitatea literară

actualitatea literarã nr. 17, anul III

februarie 2012

n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/actualitatea-literara/n n Nicolae SILADE

Despre antologii si, provincialisme

n Magda URSACHE

Literatura secretã si, monstruoasa coalitie , Securitate-Cenzurã n Zece întrebãri pentru scriitorul Paul ARETZU (adresate de R.V.G.)

n prozã Mircea ANGHEL Livius Petru BERCEA Gheorghe MIRON

n Cronica literarã de R. V. GIORGIONI

Virgil DIACONU: Un SECOL de singurãtate

y a to z i n e d

n poezie Paul GORBAN , Aliona DOVGHEI , VASILE Corneliu Luca CIPOLLA Radu NITESCU ,

n meridiane:

, Wislawa Szymborska (1923-2012) în traducerea lui Al. G. SERBAN ,

Edi tor ial

opiniile noastre Gheorghe SECHESAN ,

2 actualitatea literarã

Nicolae SILADE

Despre antologii si, provincialisme A trecut multã vreme de când “cultura românã nu mai este literaturocentricã, iar criticul literar nu mai este Judecãtorul suprem”, ca sã citez rãspunsul lui Daniel Cristea-Enache, din interviul publicat în Alecart nr nr.. 7. “Dupã 1990, spune criticul, ne-am întors, în culturã ºi-n literaturã, la normalitate”. O fi aºa, nu zic nu, dar mare dreptate are ºi Alex ªtefãnescu când spune: „În viaþa literarã de la noi funcþioneazã, azi, un sindicat al succesului succesului.. Dacã faci parte din el, te poþi bucura de cronici literare favorabile, de menþionãri în manualele ºcolare, de premii ºi burse, de traduceri în strãinãtate etc. Dacã nu nu--nu! Existã, desigur desigur,, ºi excep excep-þii (de exemplu, victoriile romantice ale unor solitari), dar ele sunt puþine ºi nesemnificative”. Pãrerea mea este cã scriitorii mari de azi sunt tot cei consacraþi înainte de 1989, fie cã au rãmas în grup, la centru, fie cã s-au întors în provinciile lor literare, unde au devenit liderii inconstestabili ai acestora. Iar generaþiile tinere, în absenþa unei receptãri corecte ºi a unui gir central, fac eforturi uriaºe de a se impune, în mediul online, unde domneºte haosul, prin cluburi unde “cei mari” nu se pogoarã, prin revistele nou-apãrute sau prin volume adesea sponsorizate ºi rareori luate în seamã de critica de întâmpinare. Din pãcate, ceea ce se întâm întâm-plã la nivel naþional se reflectã ºi în provinciile lite lite-rare. În Banat, spre exemplu, scriitorii lugojeni nu prea sunt luaþi în seamã de timiºoreni, decât atunci când aceºtia din urmã vin la Lugoj sã-ºi lanseze cãrþile sau când cei dintâi merg la Timiºoara sã-ºi plãteascã cotiza cotiza-þiile la Uniune. În gruparea Orizont nu prea vezi lugojeni, iar din antologiile editate în ultima vreme la Timi Timi-ºoara lipsesc tocmai lugojenii. Iar dacã se întâmplã sã disparã vreun scriitor lugojean, este repede uitat ºi ne ne-pomenit, cum repede uitat ºi ne-pomenit a fost ºi co co-legul nostru Constantin Buiciuc Buiciuc.. Oare ne conside conside-rã ei, timiºorenii, mai retardaþi sau e vorba de vreo invidie la mijloc, de faptul cã Lugojul a fost ºi încã este, credem noi, capitala spiritualã a Banatului?

“O altã întrebare ar fi aceasta: câte optzecisme avem? În cadrul curentului general al postmodernis postmodernis-mului s-au individualizat mai degrabã câteva stiluri, am putea spune, decât câteva curente.

Existã, aºadar aºadar,, un optzecism ieºean, bucureºtean, clujean, timiºorean... arãdean? arãdean?””

Constantin Buiciuc a plecat sã scrie cronici îngerilor În 3 ianuarie 2012, a încetat din viaþã, la numai 60 de ani, colegul nostru Constantin Buiciuc. A fost un om deosebit, cum rar þi-e dat sã întâlneºti, de o modestie nemaiîntâlnitã ºi o corectitudine desãvârºitã.

S-a nãscut la 22 mai 1951. A absolvit Filologia la Timiºoara ºi a fost profesor, peste 38 de ani, la Lugoj. Din 1992, s-a dedicat ºi ziaristicii, fiind redactor la sãptãmânalul Lugojul, pânã în 1997, apoi redactor-ºef la Ziarul Actualitatea. A colaborat la numeroase reviste literare, între care Actualitatea literarã, România literarã, Luceafãrul, Orizont, Amfiteatru, Steaua, Flacãra, Reflex, Cuvinte româneºti, Banat etc. A publicat volumele Dimineaþã târzie, 1995; Un strigãt sub Turnul Eiffel, note de cãlãtorie, 1999; Sunetul, parfumul ºi culoarea, prozã scurtã, 2003; 15 ani de cântec pentru Dumnezeu, 2005; Fântâni ºi flori, note de cãlãtorie, 2006; Oglinda lui Narcis I, criticã ºi istorie literarã, 2009; Ce cãutaþi aici, români?, note de cãlãtorie, 2010; Oglinda lui Narcis II, criticã ºi istorie literarã, 2011, precum ºi, în colaborare, Cartea poeþilor, culegere de poezie, 1994; Pariu cu istoria, publicisticã, 2002; Personalitãþi politice lugojene, 2003; Oameni, 2008; Vinã, vinã, badeo, vinã!, culegere de folclor, 2008. Pentru activitatea sa literarã, a fost distins cu numeroase premii, între care cel mai important este Premiul pentru criticã ºi istorie literarã al Filialei Timiºoara a Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul Oglinda lui Narcis I, Editura Marineasa 2009.

Prin dispariþia lui Constantin Buiciuc, viaþa literarã lugojeanã ºi bãnãþeanã pierde un coleg fãrã egal ºi un creator dãruit trup ºi suflet celor din jur, sprijinirii, promovãrii ºi afirmãrii culturii bãnãþene. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace! Fie ca numele lui sã rãmânã viu în memoria celor care l-au cunoscut, aºa cum în sufletul nostru el rãmâne mereu actual!

nr.17 n februarie 2012

Motive mitice în literatura optzecistã bãnãteanã , Auzim astãzi tot mai des sintagme de genul: „nu conteazã cine a fost, din punct de vedere moral, politic etc. scriitorul respectiv, ce poziþie a ocupat în societate, conteazã ceea ce a scris, ce a creat”. Oare aºa sã stea lucrurile în mod absolut, cãci nu sunt deloc simple? Ele chiar acuzã, în opinia noastrã, o gravitate extremã. Cãci, dacã ar fi aºa dupã cum opineazã unii, ar însemna cã îi putem absolvi de (orice) vinã pe toþi colaboraþioniºtii, k.g.b.-iºtii, securiºtii, informatorii, poeþii de curte, aplaudacii, numai pentru cã au scris ºi texte „bune” (sau, oricum, onorabile)?

Baudelaire, pe de altã parte, în Journaux intimes, descrie acelaºi fenomen, în modul urmãtor: „În fiecare dintre noi existã în acelaºi timp douã tendinþe: una care ne împinge spre Dumnezeu, alta spre Lucifer. Rãul este în acelaºi timp atractiv ºi destructiv. Demonul este atât campionul libertãþii, cât ºi încarnarea ipocriziei.” Se pare cã el acþioneazã în spiritul omului prin imagini ºi dorinþe distructive.

Despre post-modernism în general, dar mai ales despre optzecism, Eugen Negrici se exprima în urmãtorii termeni: Optzeciºtii (s.n.) s-au remarcat mai cu seamã în aria poeziei, “Optzeciºtii ºi atitudinea lor avea acolo o oarecare îndreptãþire. Producþia poeticã de dupã 1964 a fost prodigioasã ºi întrucâtva, feritã de cerinþele ideologiei, a putut sã schiþeze o miºcare internã ºi sã arate semnele unei evoluþii organice, prin care au fost ilustrate mai toate modalitãþile cunoscute ºi posibile. Postura parodicã ºi autoironicã a tinerilor poeþi, apelul la metalimbaj, miza pe intertextualitate ºi autoreflexivitate, anunþând, s-ar putea spune, epuizarea resurselor unor moduri poetice îndelung frecventate între 1960 ºi 1980 pot fi interpretate din aceastã perspectivã.În general, putem fi de acord cu aserþiunea criticului craiovean. Personal, am crezut întotdeauna cã literatura românã poate fi interpretatã din punct de vedere mitic, etnologic. În întregitatea ei, de la începuturi ºi pânã în prezent, chiar ºi literatura pieselor lui Caragiale (cu excepþia pieselor de teatru), aceasta deoarece nici mãcar modernitatea nu a reuºit sã anuleze suflul sãu constructiv, manifest în jurul unor nuclee mitice fundamentale. ªi, toate acestea, pânã la optzeciºti. Ei vin cu ironia absolutã, demolatoare, prin care distrug totul, aruncând pe Apa Sâmbetei nu doar copilul cu tot cu apa din cristelniþã, ci chiar biserica înseºi. Bãºcãlia, luarea în rãspãr, fuga de exprimarea liberã ºi directã a sentimentului, redefinirea lirismului ºi a dragostei, iatã tot atâtea elemente care duc „opera de deconstrucþie” a post-modernismului „pe cele mai înalte culmi”, ca sã spunem aºa. Fireºte, nu toþi optzeciºtii, ºi nu în totalitate. În opera multor autori din „generaþia de aur” a literaturii române se regãsesc acei sâmburi mitici, ai culturii tradiþionale sau ancestrale. De aceste elemente ne vom ocupa, mai cu seamã, cu referire, îndeosebi, la scriitorii din Banat.

Trebuie sã recunoaºtem însã cã postura ironicã, sarcasticã, de luare în rãspãr a „realului înconjurãtor” a reprezentat ºi atuul major al optzecismului. În contextul liberalizãrii (relative, e drept dar, privitã istoric, urmând dezastruosului proletcultism, literalmente meritorie) de la sfârºitul anilor ’70, imperativele politice s-au estompat (Ceauºescu avea nevoie de imagine ºi de sprijinul intelectualilor, el însuºi pozând, în turma de elefanþi staliniºti, drept un „surtucar”, un ins educat ºi deschis, în comparaþie cu marea masã de analfabeþi care urmau sã ne conducã þara), fãcând posibilã exprimarea liberã, cel puþin sub raport artistic. Dacã generaþia ºaptezecistã s-a putut afirma tocmai în acest context istoric, adaptând estetic experienþele moderniste europene la care scriitorii români nu avuseserã acces, vreme de douã decenii, optzeciºtii gãsesc o altã cale de a împunge balaurul cu suliþa în coaste: limbajul estetic. Citiþi, cultivaþi, puºi la punct, în genere, cu experienþele literare occidentale (mai cu seamã franceze, dar nu numai, americanii fiind foarte „gustaþi”, în special de cãtre poeþi), ei acuzã o atitudine care descumpãneºte „organele”: estetismul exacerbat ºi tematica surprinzãtoare, precum ºi stilul ironic, „sictirist”. Cu toatã împotrivirea tacitã a regimului (impunerea debuturilor colective, blocarea primirilor în Uniunea Scriitorilor etc.), aceastã generaþie îºi face, încet, dar sigur, drum în istoria literarã.

O primã întrebare se pune: a fost generaþia optzecistã un curent literar în adevãratul sens al cuvântului cuvântului, sau mãcar o generaþie literarã distinctã, cu o personalitate proprie?

Au fiinþat, e drept, „nuclee” ale optzecismului, create în general în jurul criticilor de opinie de la marile reviste literare ale Cenaclul de Luni vremii – sau nu – (Cenaclul Luni, de pildã), ori în marile centre universitare, pe lângã revistele literare locale sau în cenaclurile studenþeºti (vezi Echinoxul, Opinia Studenþeascã, Forum Studenþesc, cenaclul Pavel Dan de la Timiºoara etc.).

Dar nu a existat un program, un „manifest” al optzecismului, dupã cum a lipsit ºi un proiect estetic care sã fie urmat ºi respectat, aºa cum se întâmplã cel mai adesea în cadrul marilor curente literare, mai ales, nu. Din acest punct de vedere cred cã putem vorbi, mai cu seamã, de o generaþie spontanã.

E drept cã, mai ales dupã 1989, nu au întârziat sã aparã consideraþii teoretice notabile, purtând semnãturi prestigioase

ori remarcabile: Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Eugen Simion, Monica Spiridon, Ioan Simuþ, Mircea Cãrtãrescu, Alexandru Muºina, Andrei Bodiu etc. Dar acestea, vrem nu vrem, sunt apariþii post festum, un fel de ariergardã literarã, care mai mult încearcã (ºi o face bine, de altfel) sã explice ce a fost (sau ce este), sã punã puþinã ordine într-o generaþie mai degrabã eterogenã decât strâns unitã în jurul vreunui ideal estetic.

Critica literarã din anii nouãzeci s-a nãpustit, pur ºi simplu, asupra numelor abia consacrate (mai mult sau mai puþin) în anii de dinainte. S-a continuat (ºi acest lucru se face ºi astãzi), sã se discute numai „vârfurile”, dar o literaturã, un curent, o generaþie nu „funcþioneazã” numai cu elitele. În altã ordine de idei, aºa cum spuneam, poate s-a bãtut prea multã monedã pe „deconstructivismul” generaþiei optzeciste. Aºa cum vom vedea, existã în aceste texte ºi suficiente motive care îºi au rãdãcinile în izvoarele mitice ale poeziei.

S-a discutat, de asemenea, mult, în fel ºi chip, despre ideea rezistenþei în (ºi prin) literaturã literaturã, mai cu seamã în ceea ce priveºte optzecismul. Va trebui totuºi sã vedem, aºa cum admirabil o face Eugen Negrici în volumul sãu, cât adevãr ºi câtã legendã se aflã în aceastã formulã? Existã o rezistenþã prin culturã la toþi scriitorii optzeciºti, sau este vorba doar de câteva nume, iar în rest (numai) palide fulgerãri ºi reflexe de revoltã surdã? Cãci, nu-i aºa, dupã rãzboi mulþi viteji se-aratã?!

Dar chiar ºi aºa, atunci când nu avem de-a face cu o revoltã fãþiºã prin literaturã (ca în cazul lui Petru Ilieºu, de pildã, ori Mircea Dinescu, sau William Tottok ºi alþii – nu mulþi – ), literatura practicatã de optzeciºti distoneazã flagrant – în chiar anii reîntoarcerii la neostalinism ºi în culturã – nu doar cu „literatura” partinicã, de propagandã, dar chiar cu aceea aºa-zis neutrã (cãci cine putea fi „indiferent”, în acele timpuri, când cine nu era cu noi era împotriva noastrã, nu-i aºa?).

S-ar putea spune chiar, ºarjând puþin cã, aidoma domnului Jourdain, care fãcea prozã fãrã s-o ºtie (ºi fãrã sã îºi propunã acest lucru), optzeciºtii erau rezistenþi în ºi prin culturã, fãrã a face multã vâlvã în jurul acestui subiect. În ce mod? În mai multe, ºi vom enumera, aici, doar câteva dintre ele: tematica (total diferitã, ba chiar opusã motivelor oficiale, re-înflãcãrate în spirit proletcultist), estetica, poetica, atitudinea în faþa realului, subiectivarea la maximum a discursului literar, strategia poeticã etc.

O altã întrebare ar fi aceasta: câte op optt zecisme avem? În cadrul curentului general al postmodernismului s-au individualizat mai degrabã câteva stiluri, am putea spune, decât câteva curente. Existã, aºadar, un optzecism ieºean, bucureºtean, clujean, timiºorean... arãdean? ªi aici lucrurile sunt destul de încâlcite. Dacã Bucureºtiul „a scãpat” masiv ºi grupat în literaturã, încã din perioada anilor ’80, impunându-ºi numele (nu aº risca pronunþarea cuvântului lider), cu „provincia” (cãci existã, oare, ne întrebãm, alãturi de reputatul critic Cornel Ungureanu, realmente, o provincie literarã?) e puþin mai greu. Cei care „scapã” din pluton sunt (cu puþine excepþii), într-un fel, tot „bucureºteni”, cultivându-i pe aceºtia, recunoscându-le supremaþia, imitându-i, chiar. În mare, tonul se dãdea de la Bucureºti, ºi totuºi. Identitãþile încep sã se contureze înainte de 1989, iar apoi continuã sã se definitiveze, dupã.

Astfel, la Cluj, Ion Mureºan, Emil Hurezeanu, Ioan Groºan, Al. Cistelecan º.a. confirmã (ºi azi). La Iaºi, desigur, Dan Petrescu, Doru Leisovici, Sorin Antohi, Adrian Alui Gheorghe. La Timiºoara, Ion Monoran, Petru Ilieºu, Marcel Tolcea, Valeriu Drumeº, Eugen Bunaru, Corina Ru-jan, Simona Grazia Dima, George Lânã, Adrian Derlea, Cã-tãlin Isman, Gheorghe Pruncuþ, Dan Emilian Roºca, Ioan Crãciun, Lucian Petrescu, Mihai Alexandru, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Marie-Jeanne Jutea, Mircea Mihãieº, Vasile Popovici ºi, cu sau fãrã voia dumneavoastrã, ultimul pe listã, Gheorghe Secheºan. La Reºiþa, Ion Chichere, Octavian Doclin, Nicolae Sârbu, Iacob Roman, Sorin Gârjan, Mihai Moldovan, Olga Neagu. Dar la Arad? Avem ºi la Arad: Romulus Bucur, Ioan T. Morar, Gheorghe Mocuþa, Ioan Matiuþ, Ioan Buduca ºi, fireºte, alþii.

Ei se alãturã „plutonului fruntaº” (pentru cã, nu-i aºa, totuºi, la centru se face prãjitura), impus definitiv în literaturã, fãrã nici un echivoc: Bogdan Ghiu, Elena ªtefoi, Mag-dalena Ghica, Matei Viºniec, Mariana Marin, Doru Mareº, Mircea Cãrtãrescu (enumerarea este aleatorie), Cristian Teodorescu, Sorin Preda, Gheorghe Iova, Ioan Lãcustã, Bedros Horasangian, Mircea Danieliuc, Ion Bogdan Lefter, Radu Cãlin Cristea, Gheorghe Crãciun, Mircea Nedelciu, Radu G. Þeposu º.a. (sã fiu iertat dacã am omis pe cineva, dar este vorba aici doar de o enu-merare ilustrativã, ºi nu una (riguros) ºtiinþificã).

Remus V. GIORGIONI

nr.17 n februarie 2012

Ceva indefinibil mã atrage spre aceastã a doua lecturã, deºi cartea cu pricina numi este nici mãcar destinatã (dedicatã), eu nefiind critic, ci numai un cititor capricios de poezie – mã atrage în general ce mi se pare frumos. Iar când un premiu Nobel nu-þi spune prea multe, simþi nevoia sã te pierzi printre arborii de rãcoare/singurãtate ai unei poezii adevãrate. Nu intenþionez sã prezint evoluþia poetului Virgil Diaconu sau sã adaug referinþelor critice alte formulãri savante – pur ºi simplu, nu încetez a mã uimi de performanþele acestui autor.

cronica literarã

Virgil Diaconu Un SECOL de singurãtate Am pornit la drum cu acest titlu perifrastic, având pe masã douã cãrþi de poezie: prima, apãrutã la o editurã mare, este a unui proaspãt înnobelat ºi se caracterizeazã prin multe pagini albe (ºi puþine cuvinte pe paginã, astfel încât dacã era de alt autor ar fi apãrut într-un format „de poche”), iar a doua este un regal de poezie, deºi a apãrut la o editurã micã… cist (prieten cu Nichita ºi Adam Puslojic) – Anghel Dumbrãveanu. Aceste elemente fac din V.D. un modernist – dar ºi un romantic târziu! –, un „franciscan” pentru care toate fiinþele ºi lucrurile sunt surori (Geneza ºi Apocalipsa, începutul ºi sfârºitul, viaþa ºi moartea sunt chiar surori gemene). Fiindcã el prinde (sau face) o breºã promoþionalã, un slalom fericit printre generaþii (ºaptezeci-optzeci). Când debuta V.D., locomotiva generaþiei optzeci încã pufãia pe loc ca un monstru apocaliptic, încercându-ºi caii putere pe peronul gãrii

din Daþi ordin sã înfloreascã magnolia.

(Era vremea când ºi magnolia trebuia sã înfloreascã la ordin, planificat, fiindcã „tovarãºii primi” se pricepeau sã dea ordine mai ceva ca un general de armatã. La fel în cazul poetului analizat: nimic nu miºcã fãrã permis de la noua conducere). La „veioza” trandafirului protector, Poetul aºteaptã mereu sã vinã cineva, o prezenþã difuzã din imperiul Copilãriei: uneori apare „despletita blondã, dimineaþa”; „prinþesa de cartier”, care se poate ivi ºi în ipostaza „femeiicopil”, ghidul care-l scoate din labirint: sã-

sonetul lunii 131 iarna e o sumã de suedii finlande siberii e polul nord al bucuriei polul sud al speranþelor sania în care aluneci prin visele mele prin amintirea mea în prezentul meu alb iarna e o sumã de strãzi înzãpezite toate cu numele tãu e o mãnãstire de gheaþã în care sufletul meu þi se-nchinã e lumina divinã ce vine înainte de crãciun ninsoarea de boboteazã ºi gerul de întâmpinarea domnului e o sumã de pãcate iertate o albire de suflet e cerul deschis din care coboarã unul câte unul îngerii mei pãzitori ca fulgii în ochii miraþi ai copiilor iarna e împãrãþia ta ºi sala de aºteptare a mântuirii mele ºi noul cer ºi noul pãmânt dãruite nouã celor ce dãruim celor ce credem în iubirea ta în a doua ta venire vino sunt ca un sloi de gheaþã care se topeºte de dorul tãu sunt ca o groenlandã în derivã pe marea pierzaniei vino tu cu suediile tale cu finlandele tale ºi siberiile în prezentul meu alb în mãnãstirea mea de gheaþã în care mã rog

Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com

Poemul care dã titlul volumului, dar ºi alte câteva, între care ºi Occident, se constituie într-o ars poetica/politica. De fapt, tot conþinutul volumului este structurat pe douã direcþii: poezii scurte ºi concentrate ºi poeme mai ample, de (mai) largã respiraþie. Citindu-l pe V.D. m-am simþit, cum zice atât de generos ºi frumos Ioan Þepelea, „o clipã mai aproape de literatura lumii”. De marea ei literaturã.

Armata de vrãbii, gaiþe ºi coþofene.

Oastea mãceºilor înfloriþi Dacã un ochi critic expert deceleazã în continuum-ul operei „virgiliene” un progres, o schimbare, noi (avantajul amatorului!) descoperim în basmul modern al poemului acelaºi imaginar – aceeaºi mitologie –, care þine loc de „univers poetic personal”. Ca un homeless de lux, poetul apare peste tot însoþit de norul (armata, falanga) de vrãbii, ca un roi de stele cãlãtoare: „ªi legiunile de vrãbii au dãrâmat deja cu trâmbiþele lor/ zidurile Ierihonului. Ierihonul nopþii” (Ceasornicul). Avem apoi simbolismul trandafirului galben ºi enigmistica florii de cireº, fragilitatea lujerului de sulfinã, - cea cu „gleznele frânte… ªi copacii care „populeazã” Grãdina Domnului, toate acestea însoþite de ecouri din Blaga, Ion Vinea, Ilarie Voronca – cel cu „valizele cãlãtorilor înþesate de fluturi”... Gãsesc, în partea cea mai liricã a acestei poezii, o uºoarã apropiere de un mare liric bãnãþean, ºaize-

actualitatea literarã 3

Poetica (sau cel mult pânã în triaj…). În multe dintre cele mai reuºite poeme ale sale, autorul dã impresia cã se joacã de-a Demiurgul: el instituie ordinea în lumea micã a lucrurilor mãrunte, iar Dumnezeu þine frâiele în universul mare. Elementele trupului devin instrumente de cunoaºtere a lumii, care „perfecþioneazã” Creaþia.

Uneori, poemele par variante: aceleaºi sintagme / versuri ro(s)tite mereu întru (re)întemeierea lumii. O freneticã agitaþie deambulatorie þine loc de miºcare sufleteascã în aceastã lume re-creatã: poetul trece strada, aleargã pe strãzi hãituit de „fãpturi de pe altã lume”, de fantasmele soldaþilor de fier ai acestui veac. Scopul poeziei este de a stopa deºertificarea planetei (în poezia Nisipul muntele sfãrâmat invadeazã pe sub porþi cetatea, cum odinioarã vegetaþia nestãvilitã din poemul antologic Vine iarba, al lui Ion Gheorghe). Poezia lui V.D. însumeazã mult fast, gesturi largi, generoase, îmbrãcatã cum este în înflorate haine de sãrbãtoare; o gesticulaþie ciclopicã, tenebroasã ºi tandrã însoþeºte fiecare vers, ca „reacþie” liricã menitã sã dizolve rãul: ea distruge întunericul, omoarã fiara, taie capul balaurului…

Doi cavaleri ai Melancoliei Citindu-l pe Virgil Diaconu simþi nevoia întoarcerii în timp, la cãrþile unui coleg de generaþie/inspiraþie – pe nedrept uitatul Dan Verona. La vocabulele intens muzicale dinFemeie cu piersicã, la feeria politicã

rutul prinþesei cu ciorchine de cireºe roºii la urechi, însãºi Copilãria. Mai este apoi îmbrãþiºarea, care „migreazã” din poem în poem (din pag. 24 în 25), devenitã principiu vital ºi recuperator. Poetul de-atunci, „cel curat ºi naiv” – „Omul înghiþit de-un surâs” (remarcãm faptul cã iniþialele lui Dan Verona, D.V. – la care ne referim – sunt inversul celor ale lui Virgil Diaconu!) se ridica împotriva „flautului cîntînd pentru bivoli/ A stupiditãþii agresive/ a biroului. A benzinei, a dictaturii maºinilor/ A fumului, a bocitoarelor de profesie”. Dan Verona a „întemeiat” Ordinul Cavalerilor Melancoliei – Virgil Diaconu Partidul Florii de Cireº…, e limpede ca lumina zilei cã fac parte din aceeaºi stirpe: „Încã puþin ºi mistreþii tranziþiei vor urca la tribunã./ E vremea lor. A elefanþilor guvernamentali/ ºi a vulpilor cu douã ieºiri… / E vremea curcilor… E vremea cârtiþelor…, a ºobolanilor…” (Din oraºul de fier – Lepre ºi sfinþi, de V. Diaconu).

Ei au afinitãþi evidente, atât în poezia protestatarã, cât ºi în cea eroticã, având „la bazã” lectura în cheie proprie a Cântãrii cântãrilor: „Spre ascunsele tale cãmãri/ Trec zilnic corãbii cu mirodenii”; „Noaptea aurãriile tale/ lumineazã alte adîncuri/ Multe aº putea sã aflu acolo/ dar prea puþine sunt trecãtorile/ care mi se dezvãluie” (D.V.). „Lolita cireºelor a luat puterea în regat,/ cum îºi aruncã victorioasã rochia de stele prin noaptea odãii”; „Tu îmi aduci noaptea în pumni./ Nici nu mai ºtiu dacã apa cea vie/ am bãut-o din Sfânta Scripturã sau

din mâinile tale” (V.D.). „Am trecut de o viaþã pe lîngã acest paradis,/ încît cu urechea lipitã de vrãjitele trunchiuri/ Auzirãm vocea copilãriei”; „ªi-am priceput atunci cît de sãraci rãmîneam/ Dacã nu ne ieºea în cale femeia cu piersici” (D.V.). Ca în poemul-manifest Daþi ordin sã înfloreascã magnolia, în Fluturii albaºtri, Virgil Diaconu denunþã abuzurile, imixtiunile autoritãþilor – de orice fel: „ªi fluturii vor fi liberi sã zboare în piaþa cea mare,/ unde primarul îºi împarte minciunile ºi sarmalele electorale./ Gardienii îi vor lãsa sã zboare în voie ºi chiar sã aparã/ la ºtirile de searã…”

(Generaþia mea îºi mai aminteºte de profundul mesaj sufletesc din filmul intitulat chiar aºa: Fluturii sunt liberi). „Dintr-o strãveche ramurã cãzând”, poeþii noºtri din Ordinul Melancoliei fac parte din rasa rarã a cântãreþilor corãbieri ai anticei Elade. …ªi maratonul acesta al paralelismelor ar putea continua, cu un plus de merit pentru Virgil Diaconu, care „persistã” în acea nebunie fastã a Poeziei dintotdeauna, luând în rãspãr grupãri, miºcãri ºi curente de strictã actualitate.

Cetatea Ciulin Adâncindu-te în lectura cãrþii descoperi alte ºi alte „motive poetice” ºi teme recurente; alte ºi alte sugestii-simbol te privesc din spatele paginii albe: Ceasul din Turn (sau turnul cu ceas – turla pe care poetul o poartã pe umeri), întunericul, hârcile, fiara Tristeþe (singurãtatea), aºteptarea deznodãmântului final, prietenul plecat („apus”). În poemul Icar („jefuit de aripi”), poetul ia parte la cina umbrelor, în casa morþii, sau se simte mereu pãrãsit în propria casã/castel.

Alte motive: lespedea pietrei, transmutaþia alchimicã (Piatra filosofalã) º.a.

Dacã o întreagã generaþie „caragializeazã” – iatã-l pe V.D. sadovenizând. Întâlneºti în poezia sa toatã pãdurea cu insectele, gâzele ºi animalele ei mãrunte, „Sora albinã”, sora furnicã, sturzul ºi bufniþa, mierla, privighetoarea ºi ciocârlia (exegeþii au remarcat înaintea noastrã franciscanismul autorului: G. Grigurcu). Întâlnim într-un poem (Cetatea Ciulin) chiar podul din pânzã de pãianjen, cel din Cãlin. File din poveste.

Totul clãdit pe metaforã! (Ne ferim de metaforã ca dracul de tãmâie, dar uitãm cã metafora a instituit poezia. Metaforã care, în armurile florii, cu zale din gâze luptã în poezia lui V.D. cu monºtrii sexismului, minimalismului, mizerabilismului…) În poetica lui V.D., lumina este angajatã în luptã deschisã cu întunericul, ca în dualismul zoroastric persan. Ea este conþinutul care conþine: „Ea este dezvelitã chiar de trupul ei./ O femeie în care cobori searã de searã./ …/ Desigur eu vorbesc/ din îmbrãþiºarea trandafirului negru” (Trandafir negru). În ceea ce priveºte sentimentul religios, V. Diaconu nu este dintre aceia care prind muºte cu ceaslovul în orele de religie – el ºi-a uitat degetele ºi sufletul rãsfirate printre paginile de luminã ºi miere ale Scripturii: „La început am locuit în floarea de cireº./ Nu am stat prea multã vreme acolo, desigur, / pentru cã abia dacã mai aveam loc de gãlãgia albinelor / care în fiecare zi citeau cu voce tare Scriptura./ Sfânta Scripturã a florii de cireº” (Perspectivã); „Bãtãile inimii: alfabetul neliniºtii./ Scriptura care te poartã prin lume./ Necitita Scripturã! (Golgota); „ªi dacã Domnul nu mi-ar fi legat/ mâinile ºi duhul în Sfânta Scripturã” (Electoralã).

Coleg de camerã cu Dumnezeu, poetul se împãrtãºeºte cu Preaînaltul din aceeaºi bucatã de pâine, din aceeaºi canã cu vin

(simboluri ale euharistiei), dar ºi din lumina fãcutã cuvânt: „Doamne, eºti atât de aproape/ cã împart cu tine lumina ºi vinul;/ rupem dintr-o singurã pâine./ ªi în deºert îþi dau sã bei din cana mea cu apã.” (Sufletul). De fapt, poetul îºi pune mai mereu sufletul pe hârtie, adept al Dumnezeirii ºi al unei sinceritãþi dezarmante: „Dacã vrei, mã poþi citi în clinchetul vrãbiilor./ Dacã vrei, te poþi întâlni cu mine prin cuiburi” (idem); „Copilãria, desigur, mã strigã din cuiburi./ Ea îmi pune aripi; ea mã îmbracã în vrãbii de sus pânã jos” (Pãdurea); „Eu nici nu sunt altceva decât o învãlmãºealã/ de gâze ºi pãsãri, de ºopârle ºi ierburi…” (Insulã).

Poetul atacã prozaismul realitãþii („noroiul greu al prozei”) cu armele „grele” ale metaforei, de care cei mai mulþi s-au scuturat de mult. „O mie de cãrãri mã aºteaptã în fiecare dimineaþã la uºã./ ªi eu trebuie sã aleg între hora stelelor ºi cântecul sturzului,/ între flacãra trandafirului ºi sãrutul prinþesei.

Cum sã aleg? (Muntele). În oraºul mai marilor zilei, care „surâd tricolor”, în oraºul „dus la groapã de retorica puterii”, poetul convorbeºte cu sturzul, perceput ca spirit al pãdurii/naturii: „Dar de ce îþi spun eu þie toate astea, sturzule?/ Tocmai þie, care nici nu ai vreme de cele lumeºti. Care/ ai descoperit cu un ciripit înaintea mea toate cãrþile sfinte;/ ºi glezna Domnului foºnind printre ierburi.” (Oraºul). „Copilãria era o mare ºi secretã familie./ Cot la cot cu sora albinã,/ în ceasloavele florilor cugetam faguri” (Familia). „Acuzatul” franciscanism al autorului, cuplat cu un misticism „panTEISTIC, este iarãºi o componentã fundamentalã: „ – Sã intre!

– le strig strãjilor,/ ºi toate fãpturile Domnului îºi aflã locul în mine;/ în celulele mele. Femei de umbrã þâºnesc printre ierburi,/ lumina trandafirului urcã muntele/ Pânã ºi Domnul se întoarce acasã”; „În fiecare zi o armatã de vrãbii îmi deschide fereastra…

Dimineaþa, prinþesa aceasta de cartier…,/ prinþesa cu capul plin de vrãbii,/ care mã plesneºte peste ochi cu palmele ei luminoase/ ºi mã umple de cântec” (Dimineaþa)… „Da, prin celulele mele curge lumea,/ cu pãdure cu tot, cu vrãbii cu tot”… Dar ar însemna sã umplem toate paginile cronicii cu astfel de dovezi minunat strunite…, aºa cã ne oprim aici.

Circul nostru vã prezintã… „Circul nostru vã prezintã” (titlul unui roman contemporan) farsa electoralã – aºa ar trebui sã se cheme secþiunea „social-politicã” a poeziei lui V. Diaconu. Nu scãpãm nicicum de ciuma roºie, ar vrea sã zicã poetul – cea care ne mãnâncã tot sângele din vene, pânã la ultima globulã (roºie!). Aceste poeme reprezintã în fapt o singurã fabulã hohotitoare, dar care hohoteºte când de râs, când de plâns. În poezia Secol, tânãrul soldat globalizat se întoarce de pe front (Irak, Iran, Afganistan…) în „haina de lemn a gloriei”, adunând lumea la un parastas tricolor, la care participã lebede de palat, bordeline, hiene propagandistice – þipari alunecoºi ºi lipitori ale tinerei generaþii de patrioþi democraþi, Tânãra Coaliþie… În poem se oficiazã „tãierea panglicii în cimitirul politic”, iar Adevãrul e mai întâi exilat, apoi îngropat. Sfânta treime a democraturii cade în dizgraþie: „Numai tu ai ales strãzile. Numai tu ai ales/ sã salvezi aceastã familie cãzutã în dizgraþie: Adevãrul, Revolta, Visul” (tatãl – mama – copilul, am putea spune). n Continuare în pagina 5

4 actualitatea literarã

poezie

Deniz Otay

centrul de transfuzii/ în mai puþin de 9 saptãmâni

ce fel de mamã îºi lasã copilul pe mâna strãinilor de abia când am intrat în salonul de donare m-am vãzut ca un om singur printre atâþia alþii pânã ºi asistenþii erau oameni singuri întregul loc era numai pentru cei mai singuri dintre noi asistentul care m-a luat în primire purta pe faþã urmele unei explozii nucleare un adevãrat martor m-a luat de mâna stângã ºi a stat cu mine pe tot parcursul donãrii ºi mi-a strâns pumnul ca o bãtaie de inimã sã nu amorþesc sub efectul aparatelor aºa cã viaþa de afara pãrea cea mai frumoasã irealitate imaginatã în timpul acesta copiii îºi împachetau inimile lor micuþe în celofan galben ca înainte de crãciun

suficient de lung ca sã mã pot întoarce acolo unde mirosul amestecat de mâncare ºi de somn ºi de dragoste stãtutã mã loveºte de la intrare ca un glonte ce-mi rãmâne în piept câte o sãptãmânã numai radu tace ºi mâinile lui împreunate nu vor sã atingã nimic nu vor sã se joace cu fetiþa care îl pândeºte pe dupã uºã de ore întregi ºi rochiþa ei aºteaptã tot mai departe de pãmânt sã fugã cu radu de frig ºi de fricã ºi de câinii din livezi pentru cã nu ºtiu de câte crime e nevoie ca sã te scot din camera ta în care nimeni nu mai scrie/ ca sã mã pot întoarce acasã poemele atârnã tot mai greu în pântece ca un fetus în 8 luni care nu mai poate sã aºtepte. tu nu mã vrei ºi atunci sub inima mea sunt livezi ºi livezi îngheþate

fãrã sã mai cadã fãrã sã se loveascã unele pe altele zburau inimile copiilor din tot oraºul dacã þi-ai fi dechis burta de fier mamã în care ascunzi cea mai caldã inimã am fi privit împreunã aceastã capodoperã cinematograficã centrul de transfuzii s-a fãcut nevãzut pentru o vreme dar oamenii rãmân iarãºi singuri ºi se întorc în camera de donare ce fel de mamã îºi lasã copilul pe mâna strãinilor ce fel de mamã te lasã sã te întorci acolo

8 luni de poeme pentru radu dar încã nu l-am învãþat sã îmi atingã inima mãcar aºa ca o strângere de mânã/ ca un mesaj pe robot atunci când sunt plecatã din oraº. sau poþi sã te lipeºti de inima mea când sunt întoarsã cu spatele ºi sã nu îþi mai fie ruºine dacã te vãd (uite cum mã lipesc eu cu burta de ciment pe frigul ãsta ca ºi când aº lua pulsul oraºului) am întâmpinat iarna cu sânii goi ºi de la prima lãsare a frigului peste ei s-a aºezat o fricã aproape palpabilã peste ei ºi-au trecut mâinile orbii sã ºtie dacã mai e ceva de înviat în camerã aerul negru se loveºte uºor de pereþi pe când lipsa intimitãþii devine tot mai puþin deranjantã. lucrurile mele ca de obicei împachetate lângã uºã pentru cã de la tine sunt mereu gata sã plec/ altfel niciun drum nu ar fi

pe nimeni sã nu pãrãseºti cu inima întreagã sã întorc faþa spre tine ºi lipind genele strâns sã-þi zâmbesc ca ºi când nu ar mai trebui sã pleci teama se lãsa ca o ceaþã peste inima aceasta mult crescutã inima mea devenise un mecanism inteligent precum o micuþã baterie pentru cele mai utilizate aparate ale tehnologiei doar în colþul stâng rãmãsese carnea mai vie, mai coaptã ca pânã atunci sã ducã singurã cangrena crescând odatã cu acest trup de copil mare ºi blând ce se crede mort ce se vrea a fi mort pentru aceasta adun eu cangrena sub mine nu doresc strãlucirea unui nou trup nu doresc decât sã aflu cum mi-a fost fãcutã inima din ce feluri de carne de jivinã nepotolitã doar caracterul acesta minuþios al mecanicii sã o fereascã de ceaþa ce se lasã tot mai mult ºi trupul sã se roadã singur cu dragoste pânã la oasele pe care le vor îndesa sãracii în crãpãturile din acoperiºuri din geamuri ca pe niºte cãrãmizi cãpãtate nu doresc strãlucirea unui nou trup doar cu dragoste sã-mi fie roasã carnea ºi ochii rãmânând sã priveascã mult la mâinile fisurate amintind de

ºi când am ieºit m-a lovit o greaþã de om mare ºi braþul meu stâng parcã nu mai era braþul meu stâng de parcã îl lãsasem acolo ºi vreau sã-þi spun mamã cã mâna aceasta seamãnã cu o hernie individualã care mã trage cu totul spre pãmânt ºi o durere mã apasã pe sâni e durerea mea de om mare ºi singur cã or sã facã borº din sângele meu dar sângele s-a refãcut în câteva ore ºi þigãrile cumpãrate din cupoane s-au fumat în câteva sãptãmâni iar inimile celor mici au zburat de sub brãduþii luminaþi pe cerul oraºului ca niºte preafrumoase pãsãri marine

nr.17 n februarie 2012

cele zece degete care mi-au fost date þinându-se strâns de un gabriel pe zi ºi sub nodurile fãcute în somn ºi sub teamã în toracele lui sã creascã o inimã mai micã oprindu-se doar uneori ca ºi când acest gabriel ar aºtepta docil cea mai frumoasã despãrþire

poemul celor mai frumoase gesturi încã o datã îmi voi desface pieptul înainte sã iasã pe strãzi copiii orfani de pe toatã planeta ºi fiecare sã stea pregãtit (ca o liniºte dinaintea rãzboiului) cu un pumn de pãmânt pe care sã-l arunce peste trupurile noastre tinere noi nu suntem fiinþe de lut. dar ce bine e când cineva se trezeºte cu cinci minute mai devreme ca sã-þi scrie celmaiscurtmaildedragoste când bucovina mamã îºi stoarce pe furiº sânii toatã noaptea ca sã ai de mâncare cu toate astea andriuºco eu rãmân aici sub pãmântul uscat al orfanilor prin el o sã treacã doar cãldura adevãratului soare. la noapte am sã mã pitesc lângã pieptul tãu de mamã tânãrã înainte sã-l închizi din nou ca pe o carcasã uzatã încã o datã îþi spun mie mi-e ruºine sã stau cu venele deschise pe piept pe braþe atunci toþi pot sã vadã cancerul care trece prin ele de aceea e bine în pãmântul de sub casa noastrã de la þarã mãcar pânã trece gerul ãsta care ne înghite pe amândouã fiindcã noi nu ne deschidem venele prin ele nu va trece niciun fel de iarnã

pe un aºa drum sã nu mergem cu ochii închiºi doar în aerul sãrat al dimineþii ies de sub cearºafuri mâinile galbene dezmorþindu-se dupã un somn în care ne-am ascuns o bunã bucatã de timp/ cât sã ni se roadã pleoapele ºi sã rãmânem cu ochii mereu deschiºi fãrã a-i putea feri de luminã de fricã ori de drumurile cele mai lungi trebuie sã înþelegeþi cã am învãþat sã-mi port ruºinile fãrã ruºine într-o permanentã zi care nu s-ar fi terminat niciodatã cu beznã în stânga beznã în dreapta ori cu un somn bine meritat ºi atât. aº fi putut sã îmi pun ruºinea pe targã ºi sã mergem la plimbare aºa cum sunt duºi morþii la cimitirele de la periferia oraºului dar nu, trebuie/ trebuie sã înþelegeþi cã mai bine am merge cu toþii pe drumurile de þarã. ne vor întâmpina strãinii îºi vor desface gurile fãrmate cu cea mai uimitoare bunãvoinþã spre a ne face loc sã trecem mai departe nici legaþi la ochi nu vom triºa la acest joc/ doar vom alege un pustiu care e aºa departe încât vom putea construi acolo oraºul numai din cretã - strãzi ºi case pentru fiecare ºi va fi un oraº atât/ atât de frumos cã vom simþi în fiecare din aceste case cãldura ºi bucuria neobiºnuitã pentru locuinþele de nefamiliºti iar spre searã o liniºte ce ne va zgudui pereþii pânã în temelii

Livius Petru BERCEA

nr.9 n nr.17 n iunie februarie 2011 2012

Toamna aceea târzie – era deja în noiembrie – nu adusese nimic bun pentru Pavel. Rãmãsese acasã de la Lupeni, unde lucra ca miner, din pricina unor dureri atroce de stomac. Doctorii bãnuiau un ulcer, care nu se putea vindeca atâta timp cât mai rãmânea acolo. Muncea în condiþii aproape inumane, în schimburi prelungite ºi periculoase ºi trãia în condiþii la fel de nenorocite, în dormitorul comun în care îºi gãsise un loc. Era totuºi bun ºi acela, altceva mina nu-i putea oferi. Era singurul câºtig în bani care intra în casã, era de departe insuficient, iar Pavel trebuia sã-ºi plãteascã, din puþinul câºtigat, dormitul ºi mâncarea la Lupeni. Se întorcea acasã o datã pe lunã, atunci când lua salariul, cu sentimentul cã nici acasã nu e mai bine, cã toþi sunt nemulþumiþi ºi cã ar vrea sã lase acasã mai mulþi bani. ªi într-adevãr, nu era mai bine. Mai ales soacra, Livia, îi reproºa cã probabil nu lucreazã destul, dar Pavel cunoºtea realitãþile de la minã ºi faptul cã nu putea aduce destui bani ºi, drept urmare, se ferea cât putea de gura ei rea. Nu o datã soacra îi spusese cã n-are ce cãuta în casa ei, dar bãrbatul se fãcea cã nu aude. În primãvarã, chiar la Paºti, fusese nevoit, din cauza durerilor, sã mãnânce doar cartofi fierþi, nu se atinsese nici mãcar de „neagra”, aluatul cu marmeladã, care þinea loc de prãjiturã ºi pe care Valeria, soþia sa, reuºise sã-l punã pe masã de sãrbãtori. Din bruma de bani pe care îi mai avea trãiau de pe o zi pe alta, iar acum simþea cã durerile îi luau ºansa de a mai putea lucra în curând. Nu întrevedea nici o soluþie... În vara care tocmai trecuse, se fãcuserã prune din belºug.

Oamenii încã le mai adunau din locurile cu care se înscriseserã în gospodãria colectivã. Toamna, târziu, în cãzile în care fuseserã puse, se terminase „fiertul”, adicã fermentaþia ºi prunele, peste care se aºezase un „pat” gros, prin casre nu mai rãzbãtea aerul, erau pregãtite pentru þuicã. La mijlocul lui octombrie, oamenii din Pojoga reuºirã sã convingã autoritãþile sã dea drumul la douã cazane, puse, ca de obicei, „în þigãnii”, la capetele satului, unde douã vãi care curgeau spre Mureº puteau asigura apa necesarã rãcirii aburului din alambice ºi spãlãrii rapide a cazanelor. Satul se împãrþi în douã ºi se pregãti pentru activitatea care dura cam o lunã, dupã cum aveau borhot. Lemnele erau ºi ele gata, tãiate pe mãsurã de toþi cei care aveau prune. Nerãbdarea era mare, în fiecare an fãcutul þuicii al „vinarsului” se desfãºura aproape ca un ritual. Se întârziase puþin din pricina celor care mai îndrãzniserã sã-ºi pãstreze cazanele de fãcut þuicã, încã, dar care nu vruseserã sã le dea drumul, sub diferite pretexte. ªtiau cu toþii cã uiumul perceput de proprietarii cazanelor era, la rându-i, vãmuit de cei de la sfatul popular, care-ºi luau bãuturã dupã voia lor, spre groaza nevestelor. Într-una din zile, Pavel se trezi acasã cu câþiva consãteni. Sfârºit de dureri, stãtea la soarele cãlduþ al toamnei, care îi fãcea bine. Îl rugarã sã fie „cãzãnar” la un capãt al satului, sã aibã adicã grijã de bunul mers al unuia dintre cazane, eventual sã dea ajutor la schimbarea apei ºi la aruncarea pe vale a rãmãºiþelor dupã fierberea fiecãrui cazan. Îi revenea ºi obligaþia preluãrii uiumului, lucru pe care Pavel îl putea face în cele mai cinstite condiþii. Oamenii gândeau practic: dacã Pavel e bolnav de stomac, nu poate bea, aºa cum fãceau cei mai mulþi dintre cãzãnari, ºi oricum nu era cunoscut caa amator de þuicã. Va avea deci mintea limpede tot timpul ºi oamenii se puteau baza pe el. Nu va ieºi sigur din cazane doar o poºircã, o fierturã acrã, ca atunci când cazanul nu e bine curãþat.

Sãtenii aruncau pe vale, de cele mai multe ori, munca lor din cauzã cã cei angajaþi „cãzãnari” se îmbãtau ºi nu aveau grijã sã opreascã fiertul la timp. Oferta oamenilor, pentru viitoarea muncã, era fie þuicã, pe care sigur Pavel n-o putea vinde, ca sã-ºi facã bani, fie de-a dreptul bani, ceea ce era mai greu pentru sãteni, dar toþi acceptarã pânã la urmã aceastã variantã. ªtiau cât e de periculos sã încerce Pavel sã-ºi vindã þuica luatã de la fiecare cazan; socrul lui era chiabur ºi nu i s-ar fi permis sã facã un asemenea comerþ.

Mai ales soacra, cu care Pavel avusese ºi pânã acum conflicte, nu i-ar fi iertat niciodatã posibila înrãutãþire a situaþiei bãtrânului.

Pavel îºi luã, chiar a doua zi, câteva lucruri de trebuinþã ºi se mutã, efectiv, la cazan, pentru o lunã – o lunã ºi ceva. Aºa era obiceiul. Mâncare îi aduceau cei cãrora le venea rândul sã facã þuica ºi Pavel avea sã mãnânce cam cum se nimerea. Muierile ºtiau ºi ele de suferinþa bãrbatului ºi încercau sã facã totdeauna mâncãri mai uºoare, nesãrate, fãrã grãsime ºi prãjeli. Dar altfel, satul era destul de sãrac, aºa cã tot prost gãteau femeile, oricum ar fi.

Familia fu de acord sã-l lase, ºtiind cã nu se va atinge de þuicã ºi-ºi va face conºtiincios lucrul care îi revenea. Nu prea îl puneau nici acasã la treabã, aºa bolnav, îl mai fereau de efort, se cam terminaserã ºi celelalte munci, la câmp. Se gândeau ºi la puþinii bani pe care îi poate aduce...

La cazan se dovedi cã era mult de lucru, dar oamenii se dovedirã înþelegãtori ºi-l ajutau cât puteau. Nu ridica lemne sau gãleþi de apã, nu cãra prunele cu mãsurãtoarea, ci doar supraveghea sã fie

actualitatea literarã 5

prozã

Lupii focul cât mai domol ºi uniform ºi sã întrerupã cazanul, când þuica ajungea la gradaþia doritã de proprietarul prunelor. Toþi erau mulþumiþi de alegerea fãcutã.

Lucrurile mergeau acasã ca ºi când Pavel ar fi fost la lucru, la minã, ºi nicidecum doar în capãtul satului. Grijile zilnice rãmãseserã aceleaºi, certurile mai izbucneau din când în când, pentru lucruri mãrunte, nu mai puteau avea grijã de cele mari, care îi istoviserã deja. Era destul de muncit în gospodãria proprie, atât cât le mai rãmãsese. Familia se concentrase acum, când pãmânturile îi fuseserã încorporate cu forþa în tarlalele gospodãriei colective, iar pãmântul primit la schimb era departe ºi de proastã calitate, pe buna întreþinere a vitelor din gospodãrie, pentru care fãceau toate eforturile sã aibã hranã destulã, sã le þinã curãþate ºi sã le vorbeascã omeneºte, fãrã înjurãturile care se practicau în sat la adresa animalelor. În luna octombrie vitele erau încã lãsate pe deal, libere, la pãºunat, fiindcã iarbã mai era. Când erau duse, dimineaþa, pe deal, ºi când veneau singure spre casã, la cãderea serii, treceau pe lângã „cazanul lui Pavel” (cum obiºnuiau oamenii sã-i spunã, deºi nu era al lui). Drumul fãcea un unghi drept spre stânga, trecea peste „podul nou” ºi o lua pe lângã Mureº, avându-l permanent în partea dreaptã. În stânga drumului se ridicau dealurile,

Ilustraþiile din acest numãr: Gabriel Visnyei pline cu tufiºuri ºi arboret, unde vitele oamenilor erau lãsate zilnic sã pascã ºi de unde se învãþaserã sã se întoarcã, seara, acasã.

Uneori mai intrau pe câteva bucãþi de pãmânt cultivate de cei din Pojoga, pe malul Mureºului, cu porumb. Fãceau destulã pagubã, dar oamenii nu se osteneau sã îngrãdeascã locul ºi în fiecare an se iscau certuri din care se ieºea prin înþelegeri la un pahar de þuicã. Într-una din zile, vacile ºi viþelele mânate de dimineaþã pe deal se rãzleþiserã una de alta, iar seara se întorseserã acasã fãrã una dintre viþele, cea mai micã. Probabil nu învãþase sã se þinã aproape de mama ei ºi nici nu ºtia singurã drumul spre casã. Era o pierdere destul de mare, cãci de obicei, asemenea viþei rãtãciþi ºi rãmaºi singuri pe dealuri erau mâncaþi noaptea de animalele sãlbatice, a doua zi oamenii gãsind doar rãmãºiþele ospãþului fiarelor din noaptea trecutã.

Livia, încãpãþânatã, nu þinu seama de avertismentele soþului ºi nici de îngrijorarea celorlalþi din familie. κi luã un bãþ ºi porni, dupã lãsatul serii, bine spre noapte, în cãutarea viþelei pierdute. No putu opri nimeni, miza ºi pe faptul cã va cãuta undeva în apropierea locului unde forfota permanentã de la cazan, care nu se oprea în timpul nopþii, o putea feri de surprize neplãcute din partea animalelor. Drumul îl ºtia, locurile de pãscut asemenea, aºa încât îi mai liniºti pe ai sãi. Nu putea suferi o pagubã venitã din senin, îºi amintea cã, în urmã cu doi ani, tot aºa, cãutase zile în ºir o vacã frumoasã, care nu mai venise de la pãscut. O gãsise, întrun final, cãzutã într-o râpã care mãrginea un deal ºi unde vaca probabil, fugind de streche, se rostogolise ºi se dãduse peste cap. Îi mai gãsiserã oasele curãþate de fiare ºi pielea, dar nu mai puteau face nimic cu ea. Umezeala începuse s-o distrugã. Familia resimþise pierderea, era cea mai bunã vacã de lapte ºi luni de zile dupã aceea cineva stãtea de pazã lângã vite ºi dimineaþa ºi dupã amiazã, având grijã sã nu se mai întâmple ceva.

La cazan era destulã lume ºi gãlãgie asemenea. Livia trecu pe lângã oameni preocupatã de drumul ºi necazul ei. Cineva o vãzu þinându-ºi calea spre cotitura drumului de la ieºirea din sat ºi ºtiu cã nu se va opri la cazan. Îi spuse totuºi lui Pavel de trecerea pe drum a soacrei sale, iar acesta îi rãspunse, de formã, cã Livia se ducea probabil în cãutarea unei vite rãtãcite ºi aruncã o vorbã din care se vedea cât de mult conta pentru el femeia care se îndepãrta: „Dã-o s-o mânce lupii, cã n-are stâmpãr acasã, toatã vremea ar lucra ºi ne-ar trimite ºi pe noi la lucru”.

Nimeni nu luã în serios vorbele lui Pavel. De multe ori, toþi foloseau zisa la adresa cuiva pe care nu-l þineau de drag. Seara de octombrie era caldã încã, erau bucuroºi cã mai „þine vremea”, luna se ridica plinã pe cer, iar grijile se mai înecau în paharele cu þuicã.

Livia merse drept o bucatã de drum, apoi începu sã urce o

coastã unde lãsaserã vitele dimineaþa. Strigã viþeaua rãtãcitã, dar aceasta nu dãdu nici un semn cã ar fi pe aproape. Femeia mai merse de-a lungul coastei, strigã din nou, dar viþeaua parcã intrase în pãmânt. Ajunse la o vale care despãrþea douã dealuri ºi îºi dete seama cã a fãcut drumul degeaba. Nu îi era urât de singurãtate ºi de liniºtea care era spartã doar de curgerea apelor Mureºului aflat lângã drum. Era tristã din cauza pierderii suferite, „s-ar fi fãcut, peste doi – trei ani, o vacã frumoasã”, gândi ea, în timp ce cobora coasta, abandonând cãutarea. Încercã sã scruteze coasta de jos, din mijlocul drumului, sã zãreascã vreo patã albã în peisajul destul de întunecos, în ciuda lunii care-ºi rãspândea lumina difuzã asupra dealurilor. Nu vãzu nimic care sã-i atragã atenþia, peste tot doar umbre înºelãtoare.

Luã din nou calea spre sat, trãgând, cu ciudã, bãþul dupã ea. „De ce-l mai þin ?”, se întrebã, dar nu-l aruncã la marginea drumului, nici nu-l lãsã mãcar din mânã. Se simþea apãratã dacã are bãþul acela, deºi începuse sã se apropie de marginea satului ºi se gândea cã în curând o sã fie iar între oameni.

Merse încet o bucatã de drum, atentã doar sã nu calce greºit, în vreo groapã. Nu se uita în lãturi, dar, dupã un timp, simþi cã era însoþitã. Se uitã atentã în stânga ºi în dreapta ºi vãzu cã de o parte ºi de alta a drumului, doi câini mergeau la pas cu ea. „Câinii dracului” îºi zise, dupã ce privi mai atentã. „útia-s lupi”, îºi spuse, în secunda urmãtoare. I se ridicã pãrul de groazã, dar, cum ºtia cã nu se întâmplase vreodatã prin împrejurimi ca lupii sã atace omul, hotãrî cã e mai bine sã se prefacã, nepãsãtoare, cã nu-i bagã în seamã. Mãri pasul ºi lupii fãcurã la fel. Atunci strigã cât putu, din gât ieºi doar un rãcnet nedesluºit ºi vãzu cã lupii parcã se îndepãrteazã puþin de drum. Trãgea doar cu coada ochilor când spre unul, când spre altul. Apoi tãcu. Lupii îºi reluarã mersul în laturile drumului, potrivindu-ºi parcã paºii dupã cei ai femeii ºi, ca ºi cum ar fi fost înþeleºi, începurã sã înainteze spre mijlocul drumului, aproape tãindu-i calea.. Atunci Livia strigã din nou ºi lupii se depãrtarã iarãºi. Femeia înþelese cã nu e bine dacã se grãbeºte. κi dete seama ºi cã n-are nicio ºansã în faþa a douã fiare ºi luã rapid hotãrârea sã strige continuu, oricât de epuizant ar fi fost efortul, dacã aºa lupii puteau fi þinuþi la distanþã. Primul cuvânt care îi veni în minte, în clipele acelea, fu „Pavel”, fiindcãl ºtia mai aproape. Era totuºi greu s-o audã cineva de la cazanul de þuicã, zgomotul valurilor Mureºului era destul de puternic, oricât de linã ar fi fost curgerea apelor, ºi era mãrit de acela al unei vãi aflate în apropiere.

Striga necontenit: „Pavele”, „Pavele”, „Pavele”, pânã nu mai putea. La orice scãdere a vocii ori la iuþirea pasului, lupii înaintau tãcuþi spre mijlocul drumului. Simþeau cã femeia va ceda curând ºi se simþeau stãpâni pe situaþie. Cozile le stãteau în jos, aproape bãgate între picioarele din spate. Livia vãzu. ªtia cã sfârºitul nu mai poate fi evitat decât printr-o minune...

Era încã destul de departe de cazan, drumul mai fãcea o cotiturã, urmând linia dealului ºi cursul Mureºului, care parcã se înþeleseserã sã facã ºi acolo un cot. Urlã din ultimele puteri, acelaºi cuvânt pe care îl rostise neîncetat ºi pânã acum. Mergea la pas, lupii îi urmau mersul, erau destul de aproape de femeie, mai ales cel care mergea în partea dealului. Drumul începu dintr-o datã sã se deschidã, lãsând în urmã ºi dealurile ºi Mureºul. Urletul femeii, care numai aºa mai þinea lupii la distanþã, parcã se rãspândea mai uºor. ªi... un om, dintre cei nebãuþi, o auzi sau avu impresia cã o aude strigând. Desluºi sau i se pãru cã aude „Pavele” ºi se grãbi sã-i spunã celui care tocmai atunci întrerupea cazanul. „Þi s-o fi pãrut, asta nu se sperie aºa uºor, nu se teme nici de dracu´” rãspunse Pavel, sigur pe el, ºtiindu-i nãravul. Celãlalt nu mai insistã decât cu un timid „Ascultã ºi tu”. În momentele urmãtoare, cãzãnarului începu sã-i sune în ureche chemarea insistentã „Pavele”, „Pavele” ºi ascultã atent, fãrã sã intuiascã imediat pericolul. Apoi, dintr-o datã, þâºni, lãsând cazanul de izbeliºte ºi o luã la fugã pe drum, urmat de alþii, treji sau bãuþi, care începurã sã strige. Acum auzeau clar strigãtele tot mai slabe ale femeii, o ºi vãzurã la vreo sutã de metri, însoþitã de cei doi lupi.

Realizarã imediat situaþia în care se afla femeia ºi vãzurã, uimiþi, cum lupii fãcurã cale întoarsã, liniºtiþi, abia când ajunserã ei la cîþiva metri de grupul ciudat. Livia, inconºtientã, striga mereu acelaºi cuvânt, era parcã în transã ºi nu reuºirã s-o scoatã din starea ei decât dupã ce cineva îi dete câteva palme bune.

O luarã între ei, o întrebarã dacã poate merge ºi abia atunci vãzurã îngroziþi cã de sub baticul negru cu care era legatã la cap ies smocuri de pãr alb, dezordonate. N-o ºtiau cãruntã ºi nici Livia nu putu spune mai mult când, acasã, îndemnatã de fete, se privi în oglindã. Vãzu ºi ea acelaºi pãr alb, acum peste tot, ºi nu reuºi sã zicã decât „Doamne, mulþamu-þi”. Nu scoase nici o vorbã pânã a doua zi de dimineaþã.

Fu apoi în stare sã povesteascã în întregime ºi amãnunþit: ºi cum a cãutat viþeaua degeaba, ºi cum a plecat necãjitã, ºi cum a vãzut cã, de la un timp, e însoþitã. Nu putea însã explica ezitarea lupilor. Le simþea aproape lângã ea mersul, respiraþia, mirosul respingãtor ºi-i aºtepta... O salvaserã oamenii, care auziserã în ultimul moment strigãtele ei. Dacã ea ar fi tãcut, lupii, vãzând-o epuizatã, ar fi sãrit imediat asupra ei. Aºteptau momentul... Întâmplarea, înfloritã de cei care o repovesteau, fãcu repede înconjurul satului. Aproape cã nici Livia n-o mai recunoºtea. La cazan, seri în ºir auzeai tot câte o nouã variantã. Apoi, încetul cu încetul, fu uitatã.

O alta, mai ciudatã, se petrecu în dimineaþa urmãtoare acelei nopþi de pominã. Ascultând povestea femeii, cei ai casei uitaserã sã scoatã din nou vitele pe deal. Când se dezmeticirã, deterã drumul vacilor din curte ºi rãmaserã muþi de uimire: viþeaua rãtãcitã cu o zi înainte mugea la poartã, stãruitor, cerând astfel sã fie lãsatã înãuntru.

6 actualitatea literarã Mircea ANGHEL

Nu ºtiu alþii cum sunt, dar eu când îmi aduc aminte de... O, nu, am început aºa cum a mai fãcut-o altcineva înaintea mea! ªi nu vreau. Trebuie sã încep totuºi. ªi chiar o s-o fac acum. Într-una din zile, parºiva nostalgie tocmai îºi înfipsese colþii în geamantanul meu cu amintiri, gãurindu-l. Geamantanul era plin pânã peste maluri, pericolul unei inundaþii fiind din ce în ce mai aproape. ªi atunci, eu, Miu Zglobiul, m-am dat de trei ori peste cap, sau mi-am dat trei peste cap, nu mai ºtiu ºi am devenit un dig împotriva amintirilor care mã nãpãdeau. Totuºi, una dintre ele a trecut de dig ºi de aceea o las sã curgã spre tine, cititorule (am spus aceasta în speranþa cã chiar va fi unul). În perioada de "penitenþã" într-un liceu bacovian, adicã un cimitir al tinereþilor mele, am aflat de la un profesor foarte simpatic, care ne preda economie politicã, ce însemnã preþ, cost, valoare, producþie, supraproducþie, dar mai ales avut obºtesc.

Acesta era bunul cel mai bun al tuturor, deci trebuia apãrat cu sãbii de oþel ºi de ea ºi de el. ªi mai ales de noi toþi!

Era ceva normal. Cum sã nu þii la propriul tãu bun? Inocentul profesoraº se pricepea la economie precum unul Boc la politicã, adicã deloc, ºchioapei dumisale catedre trebuind a i se aplica o "protezã" de câteva ore, pentru ca ea, catedra, sã-i fie completã. Contrar titlului, nu-mi mai amintesc dacã la aceste ore am auzit pentru prima datã de cuvântul buget, sau poate mai încoace. Nici nu este important. Dar sã revenim la oile noastre, deoarece, sper cã ale lui Gigi Becali sunt OK. Ziceam de buget. Pãi, bugetul ãsta e ca un fel de azi îl vedem ºi nu e. El, inima unei economii sãnãtoase, care, pe vremuri nu demult apuse, se fãcea cã duduie. Dacã îl vedem ºi nu e, el trebuie pus la îngrãºat. Sau mai bine spus, la îndopat. Îl îndopi cu o furãciune de 25% din niºte salarii nesimþite precum cei care bagã mâna în statul de platã al unor bugetari, mai o taxã, mai un impozit, pe aer, pe fraier, pe apã, pe fum, pe respiraþie, pe mers, pe gândit, pe prostie, pe ei, pe mama lor! Organe de organe, DNA, ANAF, ANI, Garda Financiarã, Curtea de Conturi, ºi multe altele, s-au luat la trântã cu corupþia, pentru a canaliza banul public acolo unde trebuie, adicã în buzunarele altora, bugetul rãmânând o mârþoagã care refuzã sã mânce jãratec din tava de promisiuni (a se citi minciuni) electorale.

Pe vremurile mele din postcopilãrie, era cu totul altfel. Corupþia nici cã avea curajul a se iþi, iar cei care supravegheau cu mare atenþie cum ºi ce se întâmplã cu leul public, îºi fãceau cu brio datoria. Vreme apusã, cer senin, vântul bãtând din direcþie nehotãrâtã...

Ce mai? Timp trecut de favorabil pentru ca un inspector din cadrul CFI (Control Financiar Intern), sã descindã într-o comunã timiºeanã pe al cãrui indicator lãsat într-o parte scria Bîrna, mergeþi încet, se terminã repede.

Cele mai importante evenimente care se petreceau aici erau sosirea autobuzului de Lugoj ºi venirea poºtaºului, martore ale acestora fiind niºte babe disimulate în spatele unor perdele

prozã

ªah la Finanþe

(firanguri) de unde observau totul, nescãpându-le nimic... Inspectorul, mic de staturã, cu un nas precum un cartof cu modificãri genetice, apãrut pe ogorul feþei lui, acesta fiind o prea frumoasã plantaþie de cuperoze.

Trãgãtor de elitã al trupelor de uscat, adicã al drojdierilor, purta un nume parcã predestinat trãgãtorilor. Puºcaº.

Am îndrãznit a-i da numele real, deoarece sper ca atunci când acest text va vedea lumina tiparului, dacã el o va vedea vreodatã, sã nu mai poatã a-mi deschide un proces de calomnie.

Omul acesta reuºise sã creeze în jurul sãu un pseudomit, acela de vajnic apãrãtor al avutului obºtesc. Încotoºmãnat în armura corectitudinii, amenzile sale devastatoare plouau, recuperând fiecare centimã din avuþia noastrã cea obºteascã. Mãi sã fie!

Sã fim sinceri. Când eºti în braþe cu borcanul cu miere, nu-i aºa?, nu te poþi abþine sã nu te îndulceºti puþin, e drept, uneori mai mult decât trebuie.

Am stabilit doar cã e vorba de avutul obºtesc, adicã avut al nostru, al tuturor.

Totuºi... Antenele celor de la primãrie ºi ale celor de la ºcoalã primeau semnale peste semnale cã Puºcaº este foarte aproape de a cãlca prin imperiul liniºtii patriarhale, cu chitanþierul în

blocstarturi. Simbioza ºcoalã (creier) ºi primãrie (factor politic ºi decizonal, partidul e-n toate cele ce sunt ºi-n toate ce mâine vor râde la soare) era una model. Cu eforturi comune, împãrãþia liniºtii "bernardine" trebuia pãstratã. Logica elementarã cã fiecare om este plãsmuit din slãbiciuni omeneºti ne-a îndemnat sã-i gãsim Puºcaºului pe cele ale sale.

Din fericire, nu au fost decât douã. ªahul ºi... tu alcool, tu alcool, îþi suntem oºteni, de la tinereþe pân-la bãtrâneþe.

Cum toþi cei de la primãrie trebuiau sã creeze impresia cã lucreazã în sistem de foc continuu, trebuia ca un profeºoraº de la ºcoalã, bun cunoscãtor al jocului de ºah, dar ºi bun companion al tovarãºului în excursii bahice, sã ocupe mai tot timpul liber al musafirului ciudat, pentru ca acestuia sã nu-i mai rãmânã prea mult pentru verificare ºi control (profesorul având "scoatere din producþie" pe perioada controlului). Indicaþia preþioasã era aceea de a nu-l birui la ºah. Se începea puternic, profesorul câºtiga primele întâlniri. Revizorul, nededat cu înfrângerile, hai mai una, hai mai una...

Evident cã egala, apoi chiar trecea la conducere. ªi timpul se scurgea în favoarea echipei ºcoalã-primãrie.

Partidele de ºah erau întrerupte de

apariþia unor platouri cu cârnaþi fripþi, ouã ochiuri, carne de la "pleu", mezeluri proaspete ºi alte cele, pentru cã acþiunea se desfãºura în perioada de iarnã. Cu berea era o problemã. La cooperativã se vindea bere la temperatura camerei. Adicã foarte rece.

Gâtlejul celui aflat în control nu era obiºnuit cu astfel de temperaturi inumane ºi acesta punea sticlele deasupra teracotei, pentru a deveni compatibile cu autostrada gâtului sãu.

Dar el trebuia sã ºi lucreze. ªi lucra din plin. Când a intrat prima datã în primãrie, a deschis la întâmplare niºte sertare ale unui birou al primarului, ºi ce sã vezi? Sticle cu etichete dintre cele mai diverse se lãsau admirate în tot farmecul goliciunii lor. Impresionat de numãrul lor foarte mare, cel de veghe în lanul de pazã al avuþiei poporului, l-a tras prieteneºte de urechi pe primar spunându-i.: " Sã nu-mi spui tu mie cã voi beþi din salariul vostru!"

Primarul, prins cu ocaua micã, s-a încurcat ºi i-a rãspuns cu o naivitate demnã de o cauzã mai bunã: "ªtiþi, noi strângem sticlelele goale pentru a le revalorifica". Dupã acestã acoladã, sã revenim la ale noastre! În timpul interminabilelor partide de ºah, a chemat un pãdurar cu chitanþierul, la

camera oficialã, unde regele era mereu pus în pericol, pentru a verifica corectitudinea vânzãrilor de lemne.

Supãrat pe faptul cã, prins cu lucrul, dar mai ales cu ºahul, sticlele de bere aflate deasupra teracotei s-au fãcut ceai fierbinte, gustând dintr-una, i-a spus bietului pãdurar: "De ce vii tu mã la mine beat? Ai bani, vinzi lemne la negru? Ia tu de la mine aceastã amendã ºi sã nu se mai întâmple!"

Pãdurarul, foarte mulþumit de cum a ieºit din situaþie, i-a urat cefeistului cele mai bune urãri ºi toate cele. Cele din gândul sãu, posibil sã fii fost contrare cu cele ajunse la urechea inspectorului.

Timpul a trecut ºi acþiunea trebuia sã ia sfârºit. ªi a luat. O amendã simbolicã pentru primãrie, una simbolicã pentru ºcoalã, unde nici nu a mai ajuns a face controlul, din cauza ºahului. Finalul nu putea sã fie decât unul apoteotic. Un chef de încheiere la Hanul "Ana Lugojana". Evaziunea fiscalã nu se nãscuse. Vigilenþa statului de (ne)drept era în floare. Cancerul corupþiei generalizate nu se iþise încã. E drept cã acum avem un stat de drept. Din pãcate ºi pe Bãsescu ºi pe Boc. ªi asta ajunge! Ba parcã e ºi în plus. De aceea mã întreb, unde sunt vremurile ºahului de odinioarã?

nr.17 n februarie 2012 Un SECOL de singurãtate n Continuare din pagina 3 Poezia politicã a lui V.D. descinde din Satira III eminescianã – dupã cum se intitula poemul în ediþia Poesii din 1884). Orbiþi de lirismul „excesiv” al poemelor (poetul îmi pune farurile în ochi, iar eu, cititorul devin atunci mica jivinã paralizatã ºi ghemuitã-ntre roþi!) riscãm însã sã eludãm componenta postmodernã a poemelor lui Virgil; ea rãmâne între limitele benefice ale bunului simþ. Dacã uzina de poezie „Adrian Pãunescu” (sã zicem) fabrica produse de serie – unele chiar reuºite! –, V.D. îºi „forjeazã” poemele ca pe niºte produse de sticlãrie, porþelanuri, orfevrerii ºi faianþe în atelierul propriu, vecin cu fabrica de vise a Bunului Dumnezeu: „În fiecare zi o armatã de vrãbii îmi deschide fereastra,/ joacã ºotronul pe masa mea, printre manuscrise.”

(Dimineaþa); „Deºi, cum am fost întotdeauna o scriere cu celule ºi nervi,/ un manuscris în întunericul lumii…”(Vizita); „- Sã intre! - le strig strãjilor mele,/ ºi le primesc pe toate în inima mea, în scriptorium…”

(Acasã); „Cât despre Dumnezeul pe carel aºtept,/ el este într-o altã poveste: poate în florile de cireº,/ poate în cântecul sturzului” (Singur sub aripi); „Însuºi Domnul a trecut, în rãcoarea dimineþii,/ pe la mine. El, care a fost întotdeauna independent/ ºi nu s-a amestecat în niciun partid,/ va fi acum de partea florii de cireº” (Electoralã). „– Fiecare cu treburile lui, i-am spus, preocupat sã scriu/ cu toate florile de cireº ºi cu vrãbiile lumea./ Lumea, acest Laudatio Domini” (Laudatio Domini). Date pe mâinile experþilor (guvizilor) guvernamentali, visele sunt ciuntite ºi cenzurate, „date în urmãrire generalã”: „Visele mele vor fi reciclate./ Din ele, experþii guvernamentali vor obþine/ vise legate la ochi ºi cusute la gurã” (Reciclarea viselor). Iar pentru cã þara este în crizã, nici curcubeul nu mai are voie sã dea buzna pe cer cu de la sine putere, „neprogramat ºi cu acte în regulã”.

Cartierul singurãtãþii.

Un Tratat de singurãtate Odatã aduse la zi „vechile (lui) tratate cu vrãbiile”, Poetul (ca ºi soldatul…) face un jurãmânt de fidelitate naturii ºi singurãtãþii proprii: „Cel mai singur am fost când,/ în faþa mea, a murit un copac.” (Singur). E þara în care gracila, imponderabila sulfinã þine loc de simbol existenþial: „ªtiam cã Domnul îngroapã vrãbiile în ramuri/ ca sã încolþeascã la primãvarã./ ªtiam cã liedul pe care îl cântã sturzul/ este sufletul lui Iov, dupã ce ºi-a pierdut fiii.” (Copilãria, neînvinsa copilãrie). „Eºuat pe acest þãrm, printre ºobolani ºi barbari./ Cineva aruncã trandafirii cu faþa-n þãrânã,/ frânge gleznele sulfinei./ Tocmai ale sulfinei/ care de îndrãgostitã ce este mi-a citit din versurile ei/ ºi m-a ridicat, într-o noapte, la cer…” (Eºuat pe acest þãrm, care consunã perfect rezonant cu unele piese din veronianul Zodia mãslinului). Sub pielea poemului se simte prea adesea singurãtatea alergãtorului de cursã lungã: „Singur sub aripi,/ în aceastã insulã unde vãd soarele în fiecare zi./…/ Singurii oameni care trec pe aici sunt copacii./…/ Pietrele pe care le-am auzit vorbind între ele/ m-au þinut treaz toatã noaptea.”(Insulã). „Între fotoliu ºi pat – pânza de pãianjen a singurãtãþii. Nici un suflet nu bântuie odaia, nici o vedenie!/…/ºi o las cu vedeniile ºi cu duhurile ei singurã,/ într-o singurãtate mai mare ca lumea” (Casa în care am iubit).

Un poem se cheamã Tratat de singurãtate, un altul Dupã singurãtate. Majoritatea exegeþilor observã de altfel singurãtatea absolutã în care se scaldã poetul, singurãtatea ca monedã forte ºi destin creator. „ªi guzganii imperiului vor stabili din nou ordinea/ în cartierul singurãtãþii, în cartierul florii de cireº” (America); „Nu mai cuprinzi lucrurile, mãsori singurãtatea./ Între fotoliu ºi pat, singurãtatea” (Apariþii); „singurãtatea încã îºi mai face cu mine de cap/ prin tavernele nopþii” (Absolutul). Repetiþia, în poietica virgilianã are un efect asemãnãtor celui din poezia ritualicã evreiascã, aºa-zi-

sul paralelism frazeologic, sintetic sau sinonimic (conf. Valeriu Anania, Introducere la Psalmi, în celebra sa ediþie a Septuagintei). Poezia ebraicã nu se întemeia pe ceea ce numim noi astãzi prozodie, ci pe un „sistem tonal derutant, imposibil de sesizat prin semne grafice, care se transmitea pe cale oral-auditivã”. Dar pe aceastã cale, regresând, ne îndreptãm tocmai spre izvoarele Poeziei, ale rostirii, când Vocea lua Cuvântul, iar acesta propaga în univers undele Gândirii.

Aruncând o privire la secþiunea de referinþe critice (ºi distrându-mã sã vãd critici serioºi cum „se spioneazã” reciproc, trãgând unul la altul cu coada ochiului), mam bucurat sã vãd cã ei cad de acord în cele mai multe -ºi importante- lucruri: Dacã m-ar întreba cineva, aº fi ºi eu de pãrere cã Virgil Diaconu meritã un loc mai sus în tabelul elementelor poetice. (Ca mulþi alþi confraþi, am fost confiscat ºi eu de acest tur de forþã, de regalul acesta de poezie). …Clasicã ºi modernã, metafizicã ºi mundanã, apodicticã ºi gracilã, confesivparabolicã, poezia aceasta „te ia pe sus”, ca un cosmic (liric) diluviu. Protestatarã – deci agitatã –, iar pe urmãtoarea paginã calmã, depresurizatã, densã, apoi „rarefiatã” (locuitoare a înãlþimilor), colocvialã, dar ºi intens oracularã, directã ºi apoi imediat ocolitoare ºi ambiguã, patrioticã ºi antiglobalizantã, poezia lui Virgil Diaconu pare o cronicã a stãrilor de spirit. Laic ºi ascetic în acelaºi timp, fãcând „naveta” de la sacru la profan (un „mistic profan”, aºadar), poetul scrie un manual de educaþie politicã ºi, în acelaºi timp, de politici textuale, care s-ar putea intitula „Anatomia ºi fiziologia Balaurului”… Protestatar „cu sânii goi” – vezi cele trei graþii care demonstreazã în faþa catedralelor ucrainene ºi ruseºti împotriva „þarului” Putin! –, sexist angelic ºi pudic (elogiind „piersica dintre pulpe”, poetului nostru „îi cade la pat o razã…”), V. D. este un combatant pe frontul albinelor ºi furnicilor care, prin invazia lor pot ucide Fiara; cu armele luminii, cele Scripturale, taie capul Leviatanului. Miºcat de iubirea divinã, Agape, de misterul marii Creaþii, poetul se lasã atins ºi de fiorul mundan al iubirii terestre. Sechestrat în scriptoriu (autorecluziune), el iese totuºi în stradã, învãluit în faldurile Revoltei. Virgil Diaconu a „(re)întinerit expresia artisticã” a poeziei contemporane – cum se exprimã un critic tânãr – el redescoperã echilibrul simplitãþii. Fãrã sã forþeze nota prin expresii neortodoxe, ºocante, el lãrgeºte ºi extrapoleazã limitele lumii printr-un calm revoluþionar de facturã romanticã. Din poem se aude rãsunând, când o trâmbiþã (glas apocaliptic), când uguitul unei pãsãri. Actul pritocirii (decantarea vinului bun prin mutare dintr-un vas în altul, transvazarea) nu îi este strãin poetului nostru, iar rezultatele sunt surprinzãtoare. „Autorul mânuieºte cu dibãcie actul poetic”, spune o exegetã – iar noi rãspundem aferim! Mai ales cã tinerii – ºi mai puþin tineri! – scriitori de azi mânuiesc cu dibãcie (doar) actul sexual ºi-l transcriu cu minuþie în paginã, livrându-l drept poezie. Probând un calm al valorilor care nu þine de temperament (acesta poate fi exploziv, chiar vulcanic), V.D. este în profunzimile sufletului un hipersensibil, poate chiar un timid. ªi se binecunoaºte cã, la rigoare, timiditatea poate deveni agresivã. …Nu ºtiu, domnilor juraþi, dacã mai ºtiþi cum se acordã astãzi un premiu pentru pãdure, greieri ºi ierburi, pentru vrãbii ºi pentru furnici, cinteze, privighetori, mierle ºi sturzi – pentru natura întreagã. De fapt, vreau sã spun cã nimeni nu „m-a pus” sã scriu (eu mã ºi mobilizez greu când e vorba de criticã literarã), autorul însuºi nu are habar, nici nu viseazã cã eu robotesc la aceastã orã târzie la un text care îl vizeazã chiar pe el ºi poezia sa. Dar am impresia cã acest SECOL ar trebui bine cotat la bursa de valori literare, bine citit/citat ºi apreciat.

nr.17 n februarie 2012

invitatul revistei

actualitatea literarã 7

Paul Gorban aer (ne)fericit

balada sufletului transformat în drob de sare sufletul mi-e închis într-un þarc din când în când mai linge drobul de sare e frig ºi corpul lui pare un înger gonflabil tu priveºti în liniºtea mea ºi-mi numeri mâinile prinse în memorie. da, totul e alb, totul e negru, totul e iubire, totul este imaginaþie. de peste tot cad ochi. câte flori neliniºtite. câte zile pot pluti aºa peste sângele meu. sufletul mi-e închis într-o fântânã de aici el priveºte un punct alb care se miºcã la stânga, se miºcã ºi la dreapta ca o pendulã de ceas. e cald ºi dimineþile toate au început sã miroase a lemn. ce frumos deschid femeile fereastra. ce frumos scot apã din mine. mã port ca ºi când oamenii toþi s-ar înghesui cu gãleþile sã scoatã cuvinte. dar nu, nu mai am cuvinte decât o cuºcã de argilã în care mã rog sã plouã. nu râdeþi. nimic nu vibreazã aici decât sufletul meu care linge drobul de sare, decât trupul meu sforãindu-ºi în liniºte carnea împachetatã în blugi.

postmodernismul e un supermarket lui daniel corbu postmodernismul e un supermarket în care cuvintele au coduri reci de barã aºadar toþi se înghesuie la oferte la tot ce e mai ieftin ºi se mestecã repede în postmodernism intru ca într-un lift ºi fac o inspecþie vieþii noastre nemuritoare postmodernismul e un saxofon care searã de searã violeazã un demon despre care a doua zi se scrie în prima paginã a revistelor de culturã postmodernismul nu rateazã nicio suferinþã în sec face cruce ºi pune o pâine cât un soare (ca un bacºiº) la picioarele Creatorului iatã ce este postmodernismul un manechin pe care câinii îl latrã o maºinã cu faruri fosforescente care prin calea lactee trece ca un clip publicitar în care ni se spune cã ºi horoscopul e acum la ofertã zi ºi tu dragã daniel dacã viaþa nu-i o ocazie

câinele cu un singur ochi lângã mine trãieºte un câine cu un singur ochi înghite multe femei ca ºi când ar înfuleca dulciuri. pe spinarea lui e o dârã de moloz peste care sunt încruciºate câteva lucruri adunate de prin subsol. când localnicii din oraº îºi abandoneazã urmele, câinele cu un singur ochi le toceºte formele ºi le adunã pe urmã într-un cazan cu boabe de struguri. ºtiu cã pare ciudat. dar câinele acesta are chiar ºi un punct galben pe cerul gurii. acolo se sfârºesc toate momentele morþii. se simte bine când priveºte pânã la 360 de grade spre tot ce miroase a naºtere. chiar dacã dau mereu mâna cu el, nimic din blana lui nu se agaþã de mine. deºi mã iubeºte. deºi se strecoarã la picioarele mele. nu face decât sã-mi atragã atenþia cã în inima mea putrezeºte viaþa. cã la gura lui stau umiliþi ca într-un dulap proxeneþii de cuvinte. dacã tot am început sã vã arãt cã totul are sens eu zic sã avem puþinã rãbdare ºi puþinã tandreþe.

uneori mã simt îngrozitor de singur noroc cã existã în lumea aceasta cai ºi regine. e suficient sã-mi imaginez cum femeile acestea pufoase se aºeazã peste cai ca pe niºte fotolii. le privesc ºi o iau la fugã în urma lor (e un efect uºor de explicat. aerul pe care îl respir a mai trecut pe lângã alte sute de oameni. de aceea el are culoarea unei inimi trasã la xerox) ºi desfac din mers lucruri mici. desfac nuci despre care am auzit cã au ceva din mine. le desfac ºuruburile ºi le aºez ca pe niºte pãlãrii pe capul reginelor. au farmec. devin femei metalice. în fond, blândeþea e un animal vlãguit. la ce sã mai privesc o femeie vlãguitã cãlãrind un cal împãiat cu mâinile mele? vã spun… uneori sunt atât de plictisit încât nicio priveliºte nu-mi traverseazã simþurile. dar despre asta ar trebui sã se vorbeascã la televizor nu într-un poem în care reginele fac echitaþie. ºtiþi… pânã la urmã scap de plictisealã, privesc regina de pe cal pânã ce din buzele ei gelatinoase îmi apare o inimã care îmi suge moartea

ospãþ nesfârºit pãmântul se vindecã în fiecare zi când noi parcurgem geometric drumul pânã la serviciu. sãrutã pãsãrile care se apropie de el ºi râde mefistofelic cerului care se simte tot mai bãtrân. pãmântul mãnâncã orice. poeme, haine, leºuri, dragostea albã rãmasã rest într-un bar. trage chiar ºi haºiº. în tot acest timp cerul rabdã, aºteaptã otrava ultimã a sufletului, îi bate inima de atâta abstinenþã. ºtiu cã pentru el fiecare respiraþie urât mirositoare e un fruct copt. aceasta este dragostea stricatã a lumii. doi stau deoparte ºi aºteaptã momentul în care brusc sã absoarbã lumea de aer. privesc cum trupurile noastre mergând spre serviciu tremurã rotunde ca niºte umbre de viaþã. totul devine atât de furios încât ochii mei strãlucitori câºtigã un miros abundent de salcâm.

viaþa nu-i extraordinarã pentru un scorpion de acvariu în fiecare zi privesc cum un pui de scorpion (îndrãgostit de toate chipurile din casã) calcã prin viaþã plictisit de culoarea lui mov rupe o piele de ºarpe ºi se strecoarã în ea acum scorpionul e un ºarpe verde cu pete galbene de cearã ºi pare fericit cã poate intra într-un pântec atât de mare de o sãptãmânã stã îmbrãcat în pielea ºarpelui ºi sfarmã o bucatã de dragoste oarbã se aruncã repede peste faþa mea tânãrã ºi mã înconjoarã cu cercurile lui reci acum scorpionul e om se gândeºte ce poate face cu viaþa lui de om se strecoarã într-o cãmaºã de mãtase veche trage peste el primii pantaloni de bumbac magic în picioare îºi pune o pereche de bocanci care sparg liniºtea ºi pleacã într-o Skoda roºie sã vadã cu sufletul ºi cu ochii lui cum aratã o femeie nu a ratat timpul în lumea minunilor a înþeles imediat cã femeile sunt curioase pe dinãuntru ºi scandaloase pe dinafarã într-o dupã-amiazã

când inima mea a zvâcnit ca un vulcan scorpionul a intrat în panicã privea în oglindã cum chipul stelar devenea ceva aproape sinistru

o vreme a crezut cã are halucinaþii ºi s-a dus la un psihiatru s-a uimit când a vãzut cã tot o femeie îi ascultã mintea (o întrebã dacã ea chiar vede ce-i înãuntru – chiar poþi sã-mi spui de ce am imagini apoase?) dupã multe ºedinþe scorpionul ºi-a adus aminte cã a crãpat pielea unui ºarpe cã a supt aerul meu nãprasnic simþi parcã o bucurie ºi dintr-o datã vãzu cum femeia îl gâdilã cu sânii ei uriaºi (o sã îþi treacã durerea din suflet ºi o sã îþi umpli cumva casa de speranþã) clipele hipnotice plonjau de plãcere ca niºte cuvinte scorpionul om i-a muºcat sânul gelatinos ºi transparent care ca un venin i-a ajuns la inimã (nu pot salva nici scorpionul, nici femeia. pur ºi simplu mã salvez pe mine)

ca sã ajung în grabã la Roma ca sã ajung în grabã la Roma am luat avionul nu ºtiam cum e sã mergi prin aer în stomacul unei pãsãri de metal. dar ce mai pasãre totul all inclusive. nu am fost sigur la început cã de la un capãt al lumii la celãlalt pot avea acces la atâtea grozãvii. de fapt eram în cer ºi în cer ai acces la orice. o grãmadã de lucruri poate aduce stuardeza lui Dumnezeu. bunãoarã eu i-am cerut trupul. mâncaþi ºi beþi din acest trup, m-a întrebat ea. vroiam doar sã am peste mine o pãturã pufoasã sub care ca într-un gol sã-mi ghemuiesc viaþa pe jumãtate lãsatã pe pãmânt. atunci stuardeza m-a înconjurat cu zâmbetu-i neprefãcut ºi am simþit într-adevãr cum în cerul albastru mã îndesa ca pe propriul sãu chip.

tot pãmântul e pe facebook câteva clipe stau încremenit pe facebook unde lumea se miºcã mult mai repede decât în oraº. aflu când e verde la semafor, când pãlimarul se urcã în turlã ºi trage clopotul, când se duc vecinele sã-ºi scuture covoarele de fluturi. mã aºez ca primãvara în parc la birou ºi fac semne cu mâna dreaptã printr-o fereastrã (cãreia i se spune monitor) tuturor acelora care îmi dau buzz ºi coduri emoþionale

tuturor acelora care îmi cer sã apãs pe webcam ca ºi când aº apãsa pe inima mea de buzunar. în scurt timp reuºesc sã-mi adun o grãmadã de prieteni. parcã e casa poporului facebook. prin circuitele lui care seamãnã tot mai mult cu niºte pivniþe stau ascunºi tot felul de tipi angelici. mulþi dintre ei mai ies din când în când sã vândã un cântec, în timp ce alþii posteazã poze zgomotoase ºi CV-uri fabuloase. pe facebook ºi Dumnezeu îºi cautã de lucru iar cãlugãri smeriþi fac mãtãnii. tot pãmântul e pe facebook doar soarele canceros sfârºeºte cocoþat pe stele Paul Gorban s-a nãscut pe 7 martie 1982, în oraºul Botoºani. Din 2008 panã în 2011 a fost redactorul-ºef al revistei Feed Back. Este jurnalist, fondatorul ºi Redactorul-ºef al revistei on-line Zon@Literarã (www.zonaliterara.com) .

8 actualitatea literarã

scoaladepoezie ,

Aliona Dovghei aº vrea sã strig sã audã toþi aº vrea sã inund lumea aceasta cu strigãtele mele (interioare) dar totuºi prefer sã-þi las o simplã sãrutare pe colþul gurii eu cea care alerg prin coridoare de oglinzi infinite eu cea care am dansat la nunta pãrinþilor mei gustând din ºampanie prin cordonul ombilical eu cea care m-am rugat în catedrala mitropolitanã unde iisus mi-a fãcut cu ochiul în semn cã nimeni nu va muri de cancer la sânge pãºesti pe urmele mele târându-þi cordonul ombilical pe jos jumãtate încolãcit pe piciorul tãu drept ca un ºarpe al edenului laºi o dârã de sânge pe unde treci un roºu anemic aproape galben mã strigi pe nume rotunjind vocala o din numele meu ºi rãmâi doar cu atât ca o umbrã tot pãºind pe urmele mele (sau poate mie îmi place sã cred aºa) sã mã lipesc de tine ca de o fantomã mereu absentã din zilele mele praf alb sã mi te faci printre degete sã te inspir pe nãri ºi sã înceapã cãlãtoria în care am putea deveni adam ºi eva aº putea deveni un punct la capãtul propoziþiei sau unul dintre acele puncte ce se pun pe i sau punctul de dupã etc. aº putea sã devin un punct pe perete sau un punct cardinal de dorit cel de vest ºi mi-ar plãcea dar trist mi se pare ca o poveste de dragoste neîncheiatã sã fiu un punct de vedere te rog doamne dezleagã-mã de ceea ce în grai omenesc se numeºte iubire ia licoarea aceasta de la mine dã-mi în schimb aer sã respir ca un om normal dã-mi trupul ºi sângele tãu þi-aº scrie o scrisoare ºi as semna-o cu trei lacrimi de vin (poate cu mai multe poate cu un întreg alfabet) cu lacrimi de vin aº semna-o mai roºu decât culoarea roºie mai umede decât lacrima mai autentice decât mine însãmi ºi te-aº sãruta cu buze roºii de vin de lacrimi de mine însãmi te-aº picta cu roºu cu lacrimi cu mine însãmi în aceeaºi scrisoare

eu cea cu ochi în frunte care vede multe ºi nevrute eu cea care te visez pe tine la margini de drumuri pierdute eu cea care scriu cu sânge pe pereþii sufletului meu ºi a sufletelor toate eu cea cu privire blândã cu limba ascuþitã ºi invers eu cea cu pãsãri negre pe umeri ºi cu fluturi coloraþi în stomac eu cea simplã ºi cea atât de complexã fiinþã umanã fiinþã cereascã eu cea cu luna în piept ºi cu vântul în pãr (cu floare la ureche) femeie mã numesc alung orice vis despre tine ºi nu mai scriu versuri despre eternitate nici nu privesc cerul înstelat ci pur ºi simplu închid uºa ºi o încui sânge din sângele meu ºi tot nu-mi aparþine vers din inima mea aºternându-l pe foaia curatã devine strãinul care-ºi continuã viaþa fãrã mine închin paharul în numele tãu ºi mã fac una cu tine ne privim prin sângele roºu ca prin sticlã ascunzându-ne printre degete ºi te faci una cu mine închinând paharul în numele meu ºi ne privim prin sângele roºu ca prin sticlã ascunzându-ne printre degete mã mir dacã n-o fi apa îngheþatã de pot merge spre Tine

nr.17 n februarie 2012

Corneliu Vasile Desincronizare Pescarul îºi aducea uneltele zi de zi în acelaºi loc întrebându-se ce sã ducã acasã, pânã cineva îi spuse: schimbã locul, însã el se încãpãþâna pe locul ºtiut din bãtrâni, iernile friguroase treceau venea cuptor ºi nici o scofalã, barba îi albise pânã la genunchi, pãrul i se rãrise pânã în cãlcâie, ochiu-l înºela, în auz îi clipoceau apele mãrii aducând peºti uriaºi, undiþele incandescente se rupeau tot scoþând fiare solzoase ºi acum pescarul se frãmânta iar, întrebându-se cum sã ducã matahalele în satul sãu, care, de fapt, se pustiise de mult...

Drumul Drumul pãrea cã duce undeva printre mãrãciniºuri ºi coline animale ierbivore fugeau din calea ochilor nerãbdatori pãsãri viu colorate îngânau apele limpezi ieºite voioase de sub stejarul cel scorburos mirosul de flori de câmp sunet distinct de pãdure colo valuri sãrate spãlând treptele unui templu cu inscripþii în greacã ºi latinã cotul fluviului urmãrea drumul care ducea,ducea încotrova spre un punct cardinal dar încet-încet drumeþul cãpãta experienþa cãlãtorului într-o zi când la umbra unor stânci sau copaci aºternându-ºi merindele se gândea presupunea ºi pânã la urmã era sigur cã drumul de fapt ducea undeva ºi anume spre alt drum, spre alte drumuri fãrã început ºi sfârºit...

Gutuile S-au copt gutuile pufoase, Prin care iarna semn trimite, Ce lumineazã pe la case Pervazurile-mpodobite.

Dulceþurile se aºazã Pe rafturile din cãmarã, Gutuile au loc de vazã, Pãstrat pânã la primãvarã.

Eternizând dulceaþa din cuvinte, Ivind simboluri proaspete în veac, El ne presarã flori de câmp nainte ªi-n suflet ierburi tainice, de leac.

Rondelul pridvorului cu muºcate Revãd pridvorul de la þarã ªi-n geam aprinsele muºcate, Ce, ani, belºugul luminarã, Ca lãmpi, de aer aninate.

Cãldura lor, de mult fugarã, Din hãul timpului rãzbate; Revãd pridvorul de la þarã ªi-n geam aprinsele muºcate. În a bunicilor cãmarã Aflai, în adevãr, de toate, Trãind firesc, în plinãtate.

Azi, de departe, din afarã Revãd pridvorul de la þarã...

Rondelul pãrinþilor Împodobiþi de veºnicie, Pe câmp îmbãtrâneau încet, Mai în grãdinã, mai la vie, Cu munca de la A la zet.

Cei tineri, în vreo suburbie Se tot duceau, dupã bãnet.

Impodobiþi de veºnicie, Pe câmp îmbãtrâneau încet.

S-au copt gutuile-acriºoare, Prin toamne-aromitoare, lungi.

Spre zile pline de ninsoare Sorbind parfumul lor ajungi...

Când mai primeau câte-o hârtie, ªtergând o lacrimã, discret, Pãrea cã-i mare zaiafet În casa lor, tot mai pustie... Împodobiþi de veºnicie...

Flori de câmp

Pãdure tânãrã

De-a pururi ucenici mãiestrei lire Ce-a dat nobleþe slovei româneºti, Prin secoli mulþi poeþi au sã se-nºire, Dar nu vor fi nicicând doi Emineºti.

Dacã iubeºti pãdurile Pline de verdeaþã ºi frupt, Rãcoare ºi floare furi-le, Sã le duci peste malul abrupt.

La zvonul codrului, murmuitor, La al legendelor trãind prin vreme Atenþi precum la cristalin izvor, Aþi auzit cum glasu-i vrea sã cheme

Dintr-un hãþiº, cãprioare Sau poate mistreþi te privesc, Fazani cât curcani o sã zboare, Tu lasã-i în codrul domnesc.

Atâtea umbre ºi lumini din cer, Credinþã ºi durere, magi ºi sori, Tot ceea ce-i pe lume efemer ªi aºtri care sunt nemuritori.

Vei auzi zborul lin, Ce-o reveni fãrã greº, În searã de varã cu iz de pelin, Peste poieni cu mãceºi...

nr.17 n februarie 2012 ***

Azi n-are importanþã dacã frigul intrã în oase pentru cã cine e singur nu cunoaºte durerea Africii; n-are importanþã dacã eºti departe pentru cã peºtii danseazã întruna în ritmul valurilor funeste în marea smintelii ca sângele inimii mele în vijelie; dar þigãneasca bucurie ºtie nopþile ingenue ºi necunoscute savoarea incertã a pulberii ridicate din sirta strãinã.

*** Legifereazã Nilul ºi mintea mea bea ultima sorbiturã...

Isis îmi predã viaþa ºi pasiunea ºi inima mea sângerã dincolo de mal, câtã tenacitate ºi salcâmul acela niciodatã nu se fecundã... inima mea dincolo de mal, strãinã de ea însãºi ºi cuvântul strãmoºilor...

scoaladepoezie ,

***

Considerând pro ºi contra un bine. îþi aminteºti acele momente, mâinile noastre, un suspin al petalelor de trandafiri; considerând pro ºi contra, seara aceea atât de veselã un bine, ca ºi sãrbãtorea Copoului; iluminãrile pentru noi treze ºi distanþa atât de aproape, bornele singure prezente; o clipã ºi Horsky-ul se aratã din atmosfera lui întunecatã ºi noi ca pictaþi de o mânã necunoscutã.

*** Iubirea mea pentru tine o trestie în soare, noua vigoare, se hrãneºte cu amintiri ºi pulseazã din reverberaþie în apa torentului, înºelãtoria pe care de la un timp un zefir o scuturã domol din val, ca ºmecherul biban...

*** Nu rãmâne decât sã privesc deºertul, decât sã vorbesc în tãcere, sã-mi ascult ecoul, este atât de decadent deºertul urban þi fascinant... sunt zidurile acelea descojite, tencuielile pãtate în ceaþã...

miss liberty cu poetul alexandru vãsieº

*** Noapte îngheþatã, fãrã somn un oraº murdãrit de neon ºi naft, clipeºte la dealurile înconjurãtoare, extase paralele dintr-un Helios niciodatã nãscut...

Orizont tãiat de un satelit sfrijit taci sã strâng eu moaºtele unui zeu fecund ºi mut.

Are 36 de ani ºi locuieºte la Cesano Boscone - Milano. Din 2003 studiazã ºi scrie în limba românã. A publicat poezii în Nord Literar atra, Barar,, Luceafãrul, România Literarã, VVatra, sarabia Literarã, Moldova Literarã, Apostrof. A tradus în italianã cartea lui Petre Rãu, “Judecata de apoi”, apãrutã în aprilie 2011.

***

Radu Nitescu ,

Momentul întipãrit într-o pozã, umbra amnezicã, dintr-o datã orice parcã tace ca ºi cum ea ar reveni doar sã întrebe de mine..

Vântul de ieri ridicã praful ºi încã praful pe strãzile niciodatã cãlcate de pasul meu, dar este acolo unde te întâlnesc pe tine...

Luca Cipolla lãsaþi-o sã rãsune ca un timpan în noapte, singurea în dansul Luceafãrului mândru al universului sfios.

actualitatea literarã 9

*** Cuvintele mele sunt sãrace ca lemnul de Dion rezervat Olimpului sensurilor; cuvintele mele au rãdãcini care se leagã strâns de trupul tãu ºi îl scuturã în speranþa de a-þi atrage atenþia; cuvintele mele umile celebreazã nonsensuri de goluri ºi fraze vane; cuvintele mele atât de mâhnite cã întristeazã ostaºul în bãtãlia vieþii; cuvintele mele pentru tine sunt impalpabile ºi uºoare, ca pasul delicat, doar acest lucru am vrut sã-þi spun.

*** Iarna pe care o simt dominã povârniºul, mã uit fix la tine sã mã saluþi, un precedent urmãtor dar care... dacã vreodatã mã voi simþi rãu va fi pentru cã vreau sã te revãd, în taºca ta sângele meu ca un vin ºi mã voi simþi rãu fiindcã sângele vrea sã te revãd, toatã viaþa mea.

*** ªi patul ãla de frunze cãlcat de un bãrbat rãnit îl rãscumpãrã tãcerea; dacã viaþa asta ar fi zãpadã aº cãdea impalpabil pe hainele tale ca sã mã spãl ºi sã mã usuc aºadar în zborul acela de fluture... am un nod în stomac, o mânã care se întinde cu fiecare rugãminte, Sara, norocul sã te culeagã uºoarã...

aº vrea sã merg în new york cu poetul alexandru vãsieº cãpitanul america al generaþiei mele sã ne schilodim simþurile pe capul libertãþii umbrele noastre sã aibã picioarele în apã

phoenicopterus imagini din fortãreaþa albã un zid alb neîntrerupt plin de riduri face copacii din depãrtare diferiþi de cei din curtea spitalului aici gãlãgia începe când bãrbaþii, femeile ºi copiii tac

“Tot ce scriu a fost cândva viaþã adevãratã” M. Blecher 1. mã sperie gândul cã mama n-a fost primul meu cuvânt cã þi-am vorbit de câteva ori ºi mai puteam o datã

se aud gândurile cum vor sã treacã dincolo se lovesc ºi ricoºeazã

2. aveam câþiva ani ºi nicio dificultate de pronunþie a cuvintelor

unii aºteaptã un doctor alþii mântuirea corina îºi aºteaptã mama care nu vine niciodatã

dacã vedeam un câine spuneam câine

dumnezeul celor mulþi are chip cioplit se plimbã cere þigãri când plouã predicã potopul ºi uneori spune cea mai depãrtatã dintre depãrtãri e aici chiar lângã tine

ziua în care m-am lãsat primul pachet a fost un marlboro de zece vagabonþii îi spuneau vrãbiuþã

alteori alergam cu desene la tine strigând uite un paralelipiped însã în baza unei raþiuni pe care n-ai înþeles-o la tramvai spuneam beáca 3. am îngropat-o pe þeþe în spatele blocului înainte sã-i dau drumul am þinut în pumn carapacea rece mi-ai luat pumnul în palmã

pe-al doilea l-a gãsit tata acum stã în bibliotecã pe el e scrisã ziua în care m-am lãsat nu ºtiu cum sã-þi zic nu mai avem bani de þigãri niciunul ºi te sprijini pe mine parcã m-ai învãþa iar cântecul cu elefantul ºi pânza de pãianjen mustaþa ta galbenã d-aia mã apucasem voiam ºi eu aºa mustaþã când o sã fiu mare

4. fãceam balonaºe de sãpun le urmãream cum se depãrteazã ºi suflam iar aerul ca pentru o respiraþie gurã la gurã apoi s-a stârnit vântul ºtiu chiar dacã ar fi fost de douã ori mai multe ºi de douã ori mai viu colorate tot s-ar fi spart însã mãcar n-aº fi plecat singur de acolo

podul brooklyn viaþa libertatea ºi cãutarea fericirii am dreptul la cãutarea fericirii de pe podul brooklyn unde au murit douãzeci cãutând fericirea pânã pe salteaua mucegãitã a unui adãpost social din lower east side odatã periferia sãracilor cu nouã ani în urmã stãteam cu chirie în bronx fiul meu era fan yankees i-am cumpãrat o ºapcã ºi nu l-am dus la niciun meci n-am plãtit trei luni ºi ne-au dat afarã da am un fiu fãcut cu o curvã fiul meu are dreptul la cãutarea fericirii fiul meu are o pungã cu iarbã o arde ziua în east village cântând pentru bani cu sam mama lui sam e angajata unui restaurant din chinatown mama lui sam spalã vase la un restaurant din chinatown mama lui sam nu e fericitã nici când îºi vede fiul

Magda URSACHE

10 actualitatea literarã

eseu

nr.17 n februarie 2012

Literatura secretã ºi monstruoasa coaliþie Securitate-Cenzurã

Citesc în revista lui Virgil Diaconu, „Cafeneaua literarã” (de oct.

2011): „A existat în vremurile totalitare o literaturã samizdat, deci o literaturã tipãritã în secret, fie cu mijloace proprii ºi rudimentare, la maºina de scris, fie pe ascuns cu tiparniþele statului? Atunci cînd în presa literarã s-a pus aceastã întrebare, rãspunsul a fost prompt ºi descurajant: nu a existat”.

Cum pãrerile nu sunt balansate (cuvîntul e inventat de un expert politic, cu acceptul de echilibrate), o sã încerc sã rãspund de ce nam avut „o literaturã tipãritã în secret”. Simplu: pentru cã organele cenzurii (din ’49, DGPT), secondate de Securitate au fost deosebit de vigilente, ca nicãieri în altã parte. Sã nu uitãm cã directivele pentru þãrile lagãrului, de sub influenþa URSS, au fost formulate de temutul Lavrentii Beria; cã au funcþionat ºi dupã ce tartorul NKVD a fost condamnat ºi împuºcat de Hruºciov. N-aveam dreptul de a citi ce voiam sã citim. Sã mai amintim de percheziþiile din bibliotecile particulare, care se lãsau cu cãrþi arestate? Erai chemat la sediul Securitãþii dacã solicitai cãrþi de la librãriile free din Vest, pentru anchetã, cum ni s-a întîmplat multora. Nu, nu era garantat dreptul de a citi, ci celãlalt, de a nu citi sau de a citi ce indicau discreþionar forurile. În DUI, Luca Piþu (nume de cod: „Popa”) se aflã ºi lista cãrþilor ridicate de „operativi” din biblioteca sa, de la Soljeniþîn la Sade.

Cioran, Barthes, San-A, Orwell, Milan Kundera, Peur en Occident de Jacques Delumeau, numere din „Ethos”, Oana Orlea, Asimov..., toþi ºi toate erau lecturi necorespunzãtoare în 1983. Dar ce satisfacþie sã citeºti în 1984 romanul 1984!

Erai surprins de Securitate înainte de a întreprinde ceva; ºtiau ce ai de gînd sã faci pînã sã faci. Reþeaua informa cã erai nemulþumit, indignat, cã-þi schimbaseºi atitudinea faþã de PCR, cã erai gata sã-þi iei lumea-n cap. Uriaºa plasã de informatori vedea un gest subversiv unde nu era: o canistrã de benzinã din balcon l-a fãcut pe un vecinturnãtor sã creadã cã eu ºi Petru Ursache fãceam parte din gruparea transcendentalilor ºi sã ne reclame la Rectorat, numai pentru cã era... roºie.

DGPT (Glavlit-ul românesc) era complinitã de cenzura din redacþii ºi din edituri, de cabinetele de Partid, ca sã nu mai pomenesc de auto-cenzurã. Ca ºi la sovietici, dupã desfiinþarea Direcþiei, funcþionarii au fost „vãrsaþi” la edituri ca sã controleze nivelul ideologic scãzut ori nu al autorilor. De ce o fi fost numit cenzor ºef Vasile Nicolescu la Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste, egal Ministerul Culturii? De rebel ce era sau de supus ce era? Scriitorii erau inhibaþi de variile tehnici de control: cenzorii vînau ºopîrle. Exista, pînã-n decembrie ’89, un precontrol al manuscriselor, un control al celor tipãrite, un postcontrol al cãrþii aflate deja în librãrii, ameninþatã cu aviz de topire oricînd. CLDC (Centrul de Librãrii ºi Difuzare a Cãrþii) avea în frunte peceriºti activi, urmînd neabãtut „înaltele îndemnuri” ceauºeºti: sã asigure numãrul necesar de lucrãri politico-ideologice (se vindeau la pachet, ca vîsc: voiai sã cumperi un Noica, obligatoriu plãteai ºi pentru Adrian Neculau), dar ºi sã „epureze” librãriile în urma avizelor de confiscare venite de la foruri. Numai în 9 iulie 1988 s-au retras din circuit cãrþile celor exilaþi sau autoexilaþi: 152 de autori.

Bibliotecarii luau la cunoºtinþã ce cãrþi sã scoatã din rafturi, dar respectînd „secretul de serviciu”. În ’76, au fost eliminaþi „fugiþii” Ben Corlaciu, Petru Popescu, D. Þepeneag; momentul ’80-’82 – al transcendentalilor – a dus la eliminarea lucrãrilor de parapsihologie; în ’88 a apãrut lista cu cei 152 de membri, de la Arghezi (Baruþu) la Z: N. Balotã, Ion Caraion, Matei Cãlinescu, Paul Goma, Marian Popa... Indicaþie: „întreaga operã” . Ce-au fost aceste scoateri decît mistificarea/ falsificarea istoriei literare, a culturii? Aceºti autori au încetat sã existe pentru cititori. Faptul cã ni-i împrumutam unii altora nu intrã la capitolul samizdat? Doar circulau, fãrã voia puterii. Era riscant. Nu ca în stalinismul acut, cînd s-a fãcut puºcãrie pentru libri prohibiti; sã citeºti o carte interzisã a fost consideratã crimã politicã.

Nu mai fãceai închisoare, dar nici bine nu-þi era. ªi dacã riscai sã deþii libri prohibiti, cum era sã le fi scris? Samizdat, cînd demascarea în procese publice era curentã? Cîþi n-au fost ridicaþi de la masa de scris sau din bibliotecã ºi condamnaþi definitiv? În fond, ce faptã reprobabilã comisese Dinu Pillat? Scrisese un roman, Aºteptînd ceasul de apoi. Iar Cornelia ªtefãnescu n-a fãcut altceva decît sã-i pãstreze, ascunse, manuscrisele. A fost arestatã. S-a intervenit, ca s-o scape (soþul sãu era ofiþer, profesor la Academia Militarã) „sus” la Bodnãraº (vezi interviul lui Stelian Tãnase luat lui Pavel Þugui, unul dintre subalternii lui Leonte Rãutu, care putea interzice sau ridica interdicþia). Cazul de delaþiune din institutul lui G. Cãlinescu na fost singular. Un mijloc de a proba acuzarea era denunþul. Denunþul a fost probã în procesul Pãtrãºcanu, apoi în procesele celor pe care îi bãgase la închisoare chiar ministrul Justiþiei. În procesul lotului Noica n-a fost altfel. Cîþi dintre scriitorii noºtri deþin acest biografem, ca Steinhardt, care, chemat ca martor al acuzãrii, n-a acceptat postura de delator? ªi cu ce preþ! Scriitorul (nume de urmãrit SECU) a fost supravegheat necontenit. Jurnalul fericirii (eu îi spun Infernul fericirii),

scris între 69-71, i-a fost confiscat în ’72 ºi cu greu restituit în ’75.

Cine l-o fi turnat, dacã nu intervievatorul Zaharia Sângeorzan?

S-au ars – de fricã – jurnale, corespondenþã, s-au îngropat manuscrise... Pan Vizirescu s-a îngropat la propriu, într-o ascunzãtoare sub pãmînt, cu cãrþi cu tot. Paul Caravia, în Gîndirea interzisã. Scrieri cenzurate, România 1945-89, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2000, dã Lista manuscriselor ºi cãrþilor confiscate de la domiciliul autorilor (ºi a cunoscuþilor) pentru a fi folosite ºi drept corp delict: Gyr, Þuþea, Petre Pandrea, Paul Goma, Virgil Carianopol, Nicu Steinhardt, Marcel Petriºor, Herbert Belu Zilbert, Ion Negoiþescu, Gh. Calciu-Dumitreasa, Dumitru Stãniloae, Sandu Tudor, Al. Mironescu, Ov. Papadima... „Zãricã” Stancu l-a ars pe Gyr în Rãdãcinile sunt amare, înfãþiºîndu-l ca pe un criminal (rãul pe care i l-a fãcut ºi Beniuc lui Blaga, în romanul Pe muchie de cuþit). Acelaºi Stancu îl implorase, sub guvernarea antonescianã,

“Îmi place sã cred cã seceta ºi foamea din Moartea cãprioarei sunt metafore pentru infecþia cerebralã numitã comunism.” sã intervinã pentru a fi eliberat din lagãr, jurîndu-se cã n-a avut „idei de stînga” (v. Memoriile lui V. Anania), ceea ce Gyr fãcuse pentru cobreslaºul sãu. Aºezat confortabil în biroul fratelui magnatului industriei, Edgar Auschnitt, ca redactor ºef al „Gazetei literare” (tiraj: 23.000 de exemplare) ºi director la Teatrul Naþional, Stancu nu i-a întors serviciul lui Gyr. Sã nu uiþi, Darie? Darie a uitat binele fãcut, odatã ajuns la putere.

Pentru cã n-a vrut sã intre în Partid cînd i s-a propus, Ion Vinea (lucra „ca ghipsar, hamal, magazioner ºi «negru literar»”) a fost agãþat pentru spãimoasa acuzã în ’51-’52: trafic de aur. Vîndut lui Petru Dumitriu (210 monede, aparþinînd mamei Elenei Oghinã). Lau bãtut la tãlpi pînã a recunoscut. A fost eliberat anevoie, dupã intervenþia doctorului Lupu la Dej, nicidecum a lui Petru Dumitriu, care a declarat, nonºalant, cã arun-case aurul burghez în lac. Ion Vinea a tradus Hamlet ºi Petru Dumitriu a semnat. Cicã „l-a acoperit”.

Cîte prietenii au rezistat cînd ºi-a bãgat coada Secu? Poate cea dintre Steinhardt ºi Iordan Chimet sau dintre membrii grupului etichetat „mistico-legionar”, Noica-Pillat-Steinhardt.

Constant Tonegaru e arestat în ’49 ca membru al Asociaþiei „Mihai Eminescu” pentru ajutorarea intelectualilor persecutaþi politic. Se îmbolnãveºte de plãmîni dupã 8 luni de reþinere ilegalã ºi doi ani de temniþã. Moare la 33 de ani, în 10 februarie 1952.

Nerespectarea „ordinii comuniste” s-a plãtit cu moarte violentã în cazul Labiº. Îmi place sã cred cã seceta ºi foamea din Moartea cãprioarei sunt metafore pentru infecþia cerebralã numitã comunism.

Victor Roºca în Experimentul Tîrgºor – începutul represiunii comuniste, Curtea Veche, Bucureºti, 2011, se adreseazã cititorului, pe coperta a patra: „Am scris aceastã carte ca pe un omagiu adus generaþiei de adolescenþi, elevi de liceu, care au avut curajul sã se opunã dictaturii comuniste ºi sã refuze colaborarea cu diavolul, atunci cînd cea mai mare parte a populaþiei se supunea cuminte, cedînd în faþa forþei brutale.

Am surprins aici aventurile lor carcerale, în momente de viaþã ºi de moarte. [...] Fãrã sã simþiþi, sunteþi purtat prin multele hãuri ale urii umane, unde riscul de a vã cutremura este real”. Erau anchetaþi dur elevi de 8-9 ani, ca sã li se „corecteze” gîndirea.

Tineretului i s-a vîrît pe gît carte nouã, modelatoare de conºtiinþã nouã. Cãrþi „pozitive” ca Desculþ, Negura, Mitrea Cocor, Desfãºurarea, Setea, Lazãr de la Rusca. Cicerone Theodorescu nara Cum a semnat sondorul Popa: ciung, dar erou al muncii socialiste, Popa a semnat cu ciotul Apelul sovietic pentru Pace.

Ripostele la cenzurã nu rãmîneau fãrã repercusiuni în acele „vremuri satanice” (v. ºi Marin Radu Mocanu, Cenzura a murit, trãiascã cenzorii, EuroPress, 2008). Instructorii împuterniciþi ce pãzeau? Ei „stãpîneau activitatea” în „unitãþi de culturã” ºi au tot stãpînit-o pînã în dec. ’89; unii ºi dupã, ca la noi, la Ieº’. Literatura trebuia sã fie armã în lupta de clasã ºi încã ascuþitã; viziunea partinicã avînd un singur sens, nu era loc de întors. Obscurantiºtii, misticii, decadenþii, individualiºtii, apoliticii erau refuzaþi, nu primeau bun de tipar în editurile noi: Editura PMR, Editura Cartea Rusã, Editura de Stat, Editura pentru Literaturã ºi Artã. Mãsura leninistã (v. scrisoarea lui Lenin din 1 decembrie 1920 cãtre Gosizdat – Editura de Stat) a naþionalizãrii editurilor (Socec, Forum, Cultura Naþionalã) a fost începutul sfîrºitului pentru scrisul liber. „Fosile”, ca Agârbiceanu, de pildã, trebuiau excluse din cîmpul muncii literare. (Unde am mai auzit, recent, cuvinte ca godzile, dinozauri, bãtrîni expiraþi, buni de ars?) Nici „rãmãºiþele burgheze” n-aveau ce cãuta în presã ºi-n edituri.

Romanul lui Dinu Pillat a avut noroc. A fost recuperat ºi tipãrit. Gyr n-a avut. Nãpãstuitul poet, condamnat pentru un poem, Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane, a fost urmãrit îndeaproape de Secu, pînã s-a sfîrºit, versurile fiindu-i publicate postum. ªi Crainic a rãmas nepublicat, pentru cã refuzase colaborarea cu Secu. Cît încã trãia, Securitatea i-a restituit conului Petrache Þuþea Tratatul de antropologie creºtinã, dupã ’89.

În 29 octombrie 1964, Petre Pandrea ºi-a solicitat manuscrisele de la MAI: Universitatea din Aiud, Urmaºii lui Radu ªapcã, Memorii universitare.

Generalul maior T. Evghenie i-a rãspuns prompt, în 9 noiembrie ’64: „am stabilit cã acestea conþin afirmaþii duºmãnoase ºi care nu pot fi publicate ºi nici încredinþate autorului (cf. CNSAS, Pseudomemoriile unui general de Securitate, Humanitas, 2008).

Iar astfel de asasinate culturale s-au produs în serie neagrã.

Orice miºcare în front ideologic a fost pedepsitã. De o cenzurã soft se bucurau doar revistele studenþeºti: „Echinox”, „Dialog”, „SLAST” ºi alte cîteva. Dar exprimarea aºa-zis liberã era ºi acolo condiþionatã de cenzori, probã cã, în decembrie ’68, Eugen Uricaru a fost debarcat de la „Echinox” ºi înlocuit de Ion Pop pentru cã publicase Heidegger: Ce este filosofia? ªi asta într-un context relativ favorabil, al „micii liberalizãri” din ’64-’71. Dupã tezele din iulie ’71, au reînceput campaniile de „primenire” prin redacþii, libertatea stilurilor s-a restrîns.

Cine zãdãrnicea construcþia socialismului, dacã nu oniricii? Dupã ce Secu a dat startul, lui D. Þepeneag nu i-a mai rãmas decît exilul.

A demisionat din „funcþii” dupã Teze careva, cu excepþia lui N. Breban? Intrase în toamna lui ’68, la propunerea lui Geo Dumitrescu, în echipa de conducere a „României literare”. Schimbarea s-a vãzut imediat. Breban i-a oferit o rubricã lui Noica, unde a publicat cartea pentru care fusese arestat. ª. Cioculescu se adresa cu domnule unui psihiatru cu care intrase în dialog despre autismul lui Eminescu.

Cum În absenþa stãpînilor ºi Animale bolnave erau, din titlu, ca niºte lovituri de „BALTAG”, ºi PCR-ul ºi USR-ul s-au grãbit sã scape de Breban. Lui G. Ivaºcu nu i-a fost de ajuns directoratul de la „Contemporanul” ºi de la „Lumea”. I-a luat locul la „România literarã”, dupã episodul scrisorii din „Le Monde”. Breasla l-a atacat prin Crohmãlniceanu, Râpeanu, Micu, Iorgulescu, Ungheanu... Breban a continuat sã aºtearnã pe hîrtie mãrturia edificatoare despre epoca (de aur) care ne-a marcat.

Nu era de joacã defel cu „îndrumarea literarã de cãtre Partid” (titlul lui Paul Georgescu, din ’56). La Congresul Educaþiei Politice ºi Culturii Socialiste (1975) s-a reconfirmat Statutul ziaristului-activist PCR. ªi ce editoriale mobilizatoare se întreceau sã scrie ºefii de reviste, ca sã-ºi pãstreze fotoliile! ªtiþi de ce a fost dat afarã din presã (de la ziarul „Tinerimea Moldovei”) ºi a rãmas fãrã drept de semnãturã Leo Butnaru? Din cauza lui... Mihail Kogãlniceanu. Nu putea fi citat în presa Basarabiei ocupate. Or, Butnaru,propusese pentru tipar un eseu (al altui) reacþionar. ªi asta în toamna lui ’76.

Dupã aºa-zisa desfiinþare a Cenzurii de Stat, sarcinã preluatã de Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste, articolele ºi cãrþile au fost ºi mai chinuite de cenzori. ªi ce-au fãcut scriitorii cu funcþii publice?

Politica struþului, în cel mai bun caz. Citesc în Oameni ºi javre ce-ºi aminteºte N. Gheran despre o discuþie între Gh. Pienescu ºi Paul Cornea, privind editarea operelor complete. „Deocamdatã, pianopia-nissimo!”, a decretat Paul Cornea, care conducea Direcþia Generalã a Editurilor. ªi a continuat, mai decis: „...sã le publici dumneata cînd vei fi director. Aºa a rãmas Cornea mereu general: întîi la Direcþia Generalã a Teatrelor ºi Spectacolelor. Dacã Al.I. ªtefãnescu ºef la ESPLA spunea „reciteºte textul”, gata, trebuia sã scoþi (dupã Pienescu). Mai lucrau acolo, în ’58, Radu Albala, Dan Grigorescu, Alex. Sãndulescu. Cînd ºeful de cadre Petre Croicu ºi tov. Riezel au fãcut lista neagrã, cei mai deschiºi la minte erau ºi cei de epurat: Dan Grigorescu, pentru cã în studenþie, la ora de marxism, scrisese o scrisoare de dragoste (demascat de un coleg ºi exclus din UTM); Sãndulescu cu tatã închis – în fals – pentru crime de rãzboi; Albala, care frecventa tineretul liberal... În toate cazurile, cei care au „conlucrat” cu Partidul au fost rãsplãtiþi, fiind gata mereu sã-ºi asume toate rolurile de directori cu patos socialist. Pentru ceilalþi, Pumnul ºi palma, mai exact multe palme, mulþi pumni, cum scrie Remus V. Giorgioni. Alt pseudodezgheþ na mai venit pînã în decembrie ’89. Postsocialist, dupã o scurtã pauzã, cenzorii oficiali ºi semioficiali se aratã la fel de agresivi ºi de ne-ruºinaþi în interviuri ºi-n memorii. Culmea, se cred imaculaþi ºis gata sã judece ºi sã condamne. Iar maeºtrii Secu în diversiuni ºi în manipulare au trecut la maculãri. Se cer eliminãri morale pentru cei cenzuraþi, nu pentru cei care au fost la comandã, pentru pompierii ideologici mereu de serviciu pe turã. Ca ºi cum marii intelectuali Nae Ionescu, Mircea Eliade, Cioran, Bernea n-ar fi fost îndestul demonizaþi de suzãneii Gîdei, au devenit – puþin zis – controversabili.

Ion Vinea ºi Nichifor Crainic ar fi scris la „Glasul patriei”, Blaga – grozãvie! – ar fi trimis un memoriu la PCR, Carandino (ieºit din Zuchaus fãrã dinþi, dupã 9 ani; 7 – de singurãtate totalã), acuzat cã ar fi colaborat cu Secu... ªi asta în timp ce adevãraþii denunþãtori pot sta liniºtiþi, ca ºi îndrumãtorii culturalizatori. Croh. cerea azil de persecutat politic în Germania. Persecutat de cine? Citez din articolul Pledez pentru o intelectualizare energicã a romanelor cu eroi comuniºti („Amfiteatru”, aprilie ’81, p. 4): „Urmãrirea autenticitãþii ar sãlta dintr-odatã pe o treaptã superioarã romanele noastre închinate luptei ºi muncii comuniºtilor”. În vremea aceea, Securitatea i-a întocmit Ilenei Mãlãncioiu un DUI pentru volumul Urcarea muntelui.

Venea ºi dupã ce un nr. din „Tribuna” fusese topit pentru grupajul sãu de poeme. Întrebarea corectã, în opinia mea, nu este: am avut sau n-am avut literaturã samizdat, ci: din cauza cui a fost atîta cîtã a fost – puþinã – literaturã secretã?

nr.17 n februarie 2012

interviu

actualitatea literarã 11

Prietenia este comuniune, þine puþin de euharistie Zece întrebãri pentru scriitorul Paul Aretzu (adresate de RVG) 1. Stimate domnule Paul Aretzu, sunteþi un poet cunoscut, o personalitate a lumii literare actuale.

Totuºi insuficient cunoscut în anumite arealuri ale geografiei literare/segmente ale tineretului creator.

Aþi vrea sã nu-i lãsãm în beznã pe aceºti cititori mai tineri ºi sã vã prezentaþi, în datele principale biobibliografice?

Dragã Valeriu Giorgioni, astãzi, cei mai cunoscuþi oameni sunt politicienii, interlopii, maneliºtii, lumea mondenã, câþiva îmbogãþiþi.

Televiziunea are un rol important în a crea astfel de celebritãþi.

Notorietatea nu este, însã, un criteriu al valorii. Scriitorii, cu unele excepþii, sunt oameni discreþi, cu simþul mãsurii. Ei au pierdut un statut privilegiat, pe care îl aveau în perioada comunistã, ºi, uneori, sunt nostalgici. S-a întâmplat, desigur, o desacralizare a scriitorului ºi a artei sale, odatã cu o tendinþã vãditã de deculturalizare. Din momentul în care a început sã se vorbeascã despre producãtor ºi consumator, literatura a devenit o marfã care, azi, când omul ºi-a pierdut dimensiunea culturalã, nu se mai cautã. Întrebat dacã se vinde ultima sa carte, ªerban Cioculescu a rãspuns cã se vinde dar nu se cumpãrã. Prioritatea economicului, în lumea de azi, restrânge partea umanistã, fãcându-l pe om mãrginit, retrograd, egoist. Asistãm, de aceea, la un fenomen îngrijorãtor de cãdere a paradigmei valorilor. Pe de altã parte, Biblia ne învaþã sã nu ne facem chip cioplit. Scrisul este o profesie, o muncã, fãcutã, e drept, cu har. Te pune în situaþia de a dialoga ºi monologa, în acelaºi timp, de a medita asupra cuvintelor, asupra transcendenþei ºi imanenþei. Relativismul de azi ne face sceptici din punct de vedere axiologic. Închipuie-þi cã toþi scriitorii se transformã, în timp, în valori închise, cã operele lor, dupã ce au contribuit, în mai mare sau mai micã mãsurã, la impulsionarea istoriei culturale, devin niºte mumii/niºte moaºte, izvorâtoare de mir, dar anonime.

Puþini se mai apleacã peste scrisul scriitorilor morþi, ca ºi cum, în acelaºi timp, mor ºi ideile ºi arta lor. Puþini se mai întorc sã se mai desfãteze cu trecutul, toþi alergând vrãjiþi, buimaci, spre o nãlucã a viitorului, consumând cu lãcomie ciozvârtele prezentului, imagine, glorie, bani. Toþi îºi comercializeazã imaginea, împãunânduse cu CV-uri amplificate. Un exemplu îl constituie ºi ceea ce urmeazã. M-am nãscut în 1949. Am trecut prin toate mirajele vârstelor. Am irosit, ca majoritatea oamenilor, foarte mult timp, deziluzionat ºi de realitatea în care am trãit. E drept, am citit foarte mult. Dupã 1990, am început sã lucrez mai sistematic. Am avut ºi norocul susþinerii unor prieteni deosebiþi: Eugen Negrici, Mircea Ciobanu, Gheorghe Grigurcu, Gabriel Chifu, Marian Drãghici, Ion Zubaºcu, de la care am avut de învãþat. Am scris câteva cãrþi de poezie, câteva de criticã literarã. Am descoperit religiosul poeziei ºi al existenþei. Nu îndestul pentru a fi mulþumit cu viaþa mea, dar suficient pentru a-i fi gãsit un sens.

generaþii a fost la îndemâna criticilor ºi istoricilor literari, neavând suficientã perspectivã de evaluare ºi fiind modul cel mai simplu de structurare. G. Cãlinescu nu foloseºte aºa ceva, fãcând uz de mai multã imaginaþie de asociere. Peste o sutã de ani, Generaþia ’60 sau ’80 nu vor mai spune nimic, chiar vor crea confuzie. În categoria de generaþie literarã, aºa cum a fost aplicatã, intrã toþi scriitorii care aparþin unui program literar. Bineînþeles cã se opereazã cu genul proxim ºi diferenþa specificã. La scriitori, diferenþa specificã este stilul personal. Optzeciºtii sunt toþi cei care se înscriu în caracteristicile comune ale postmodernismului, chiar dacã, din diverse motive (mai ales politice), au debutat mai târziu.

2. Pe noi ne leagã multe ºi frumoase amintiri literare, din vremea când fãceam cot la cot anticamerã la poºtele redacþiilor (la Flacãra: Geo Dumitrescu, la Scânteia tineretului, SLAST: Alex ªtefãnescu…). Vreþi sã evocaþi acele „timpuri de aur” ale tinereþii noastre… revoluþionare? Era uºor, era greu sã rãzbaþi prin jungla inflaþionarã a talentelor (nu mai inflaþionarã ca acum!), de trecut prin furcile caudine ale vigilentei cenzuri?

Este multã lipsã de experienþã, naivitate în orice început. Când eram tânãr, eram timid, nu suportam niciun fel de popularitate.

Nici nu-mi amintesc vremurile acelea, când timpul era dulce, fiindcã eram tineri, ºi era otrãvit, fiindcã societatea era nefastã. Era greu sã debutezi, eram debusolaþi. Cei care au nimerit la cenaclurile faimoase au avut noroc, au beneficiat de mentori, de protectori, au intrat într-un sistem. Cei care au rãmas afarã s-au pierdut, s-au închis în ei. Echinox-ul, cenaclurile bucureºtene, mediile universitare au fost foarte importante. Am participat sporadic la cenacluri mici. Alex ªtefãnescu m-a susþinut la SLAST. Dar, pe vremea aceea, scrisul onorabil trebuia sã evite locurile ideologizate ºi sã se sustragã interdicþiilor. Scrisul asumase, în bunã mãsurã, o strategie a eschivei. Nu am scris prea mult în perioada comunistã, iar cât am scris, nepublicând, s-a pierdut.

6. Ce pãrere aveþi despre actualul stadiu de dezvoltare/formã de organizare a USR, anvergura ei faþã de alte structuri de societãþi scriitoriceºti: Liga Scriitorilor (de la Cluj), ASPRO, sau portalurile existente pe Internet: agonia.ro, poezia.ro, Reþeaua literarã, GLOBUSZ etc. Diferenþa (avantaje, dezavantaje) a(le) literaturii/revuisticii „la vedere” faþã de cea „underground”.

Este vorba de structuri de organizare diferite ºi chiar de domenii diferite. ASPRO s-a autodesfiinþat. USR este succesoarea SSR, din interbelic. În perioada comunistã, a reuºit uneori sã facã auzite vocile scriitorilor. S-a încercat ideologizarea ei, dar nu s-a reuºit decât în micã mãsurã. A constituit, atât cât s-a putut, o formã de rezistenþã. Ea are ºi un caracter sindical. Asigurã apariþia unor reviste importante, menþinând viu interesul pentru literaturã. Este singura cu reprezentare naþionalã ºi asigurã, prin mijloace selective, profesionalitatea membrilor ei. Cred cã orice formã de organizare paralelã este bine venitã, atâta timp cât este supusã unor rigori valorice. ªi portalurile de pe Internet sunt modalitãþi de stimulare a interesului pentru scris ºi citit, dar trebuie însoþite de validare criticã. Fãrã confirmare criticã rãmân forme de amatorism.

3. Ce pãrere aveþi despre ideea de generaþie?... – Cu referire directã la generaþia noastrã, optzeci (existã în ea eºalonul doi sau trei – optzeciºti de categoria… – sau doar „produsele omologate” ale Cenaclului de Luni?) Dar despre generaþiile mai noi: nouãzeciºtii lui Laurenþiu Ulici, douãmiiºti, „douãºuniºti”… Este beneficã împãrþirea în generaþii literare, sau e doar o necesitate tehnicã pentru uºurarea muncii istoricilor literari!?

Generaþiile literare corespund unor programe artistice: ºaizeciºtii sunt neomoderniºti, optzeciºtii sunt postmoderniºti. Gruparea pe

4. Excepþionalul poet Mircea Bârsilã intenþioneazã sã întocmeascã o istorie care sã-i includã pe optzeciºtii „rãmaºi de cãruþã”. Vi se pare o iniþiativã bunã? În calitate de cronicar literar încercat, cu state serioase de serviciu, nu vã tenteazã sã faceþi personal o atare întreprindere? În cazul în care Mircea Bârsilã ar duce la capãt o asemenea intenþie, ar face un gest de reparaþie, recuperând exegetic scriitori lãsaþi pe nedrept în afara unei încadrãri sistematice. Mijloacele criticii literare (de întâmpinare) sunt diferite de cele ale istoriei literare.

Pentru a transforma cronicile literare în istorie literarã cursivã ar trebui fãcute multe modificãri, grupãri dupã criterii comune, completãri, condensãri etc. Cronicarii nu ºi-au readaptat textele.

Laurenþiu Ulici a scris un dicþionar, Radu G. Þeposu o panoramã, Gheorghe Grigurcu o imagine nestructuratã a literaturii de azi.

Cronica literarã are frumuseþea ºi spontaneitatea ei, care se pot pierde, la o convertire.

5. Pentru cã am ajuns aici… Avem cunoºtinþã de faptul cã aþi parcurs cele câteva mari istorii literare apãrute recent. Fãrã sã vã pun „bine” cu autorii lor, pe care din ele o preferaþi: pe cea „impresionistã”, pe cea foarte „criticã” – sau pe cea vremelnicã (de azi pe mâine)? Vã rog sã vã motivaþi opþiunea ºi sã explicaþi „gãurile negre” ale fiecãreia…

Cele trei istorii sunt concepute diferit, au criterii ºi metode diferite.

Important este cã readuc în actualitate exerciþiul istoriei literare care dispãruse, dupã George Cãlinescu. Una este mai cãrturãreascã, alta este dinamicã ºi ingenioasã ºi alta este pletoricã. Fiecare este interesantã, în felul ei, demonstrând þinte diferite, intuiþii specifice.

Sunt complementare ºi se pot consulta simultan. Nicio istorie literarã nu este perfectã. Cele trei au pãrþi remarcabile ºi aspecte deficitare. Ele au fost îndelung ºi furtunos comentate. Cuprinzând ºi autorii vii, ele vor mulþumi ºi vor nemulþumi. Este firesc. Efortul de a le fi scris a fost enorm. Problema e câþi le vor citi.

7. Ce înnoiri credeþi cã s-ar impune în structura actualã a USR (ce pãrere aveþi despre noul statut – în speþã despre… statutul de stagiar)? Aþi preluat de curând conducerea unei reviste frumoase ºi importante, cu rubrici fixe ºi colaboratori valoroºi.

Ce îmbunãtãþiri aveþi de gând sã faceþi la „Ramuri”, se mai poate încerca ceva peste nivelul de foarte bine?

Uneori, tocmai respectarea tradiþiilor dã prestigiu unor instituþii.

E bine sã existe reguli pe termen lung. Înnoirile sunt cele umane ºi cele de organizare interioarã. În urmã cu peste doi ani, s-a adoptat un nou statut. S-au fãcut dezbateri în filiale ºi în Consiliul Uniunii.

Pentru a se descuraja tentaþia unor oameni în vârstã de a deveni

membri ai USR, din dorinþa de a beneficia de unele drepturi financiare (media de vârstã este deja destul de ridicatã), s-a hotãrât introducerea unei perioade de stagiaturã. În cazuri deosebite se acordã direct calitatea de membru titular. Cred cã este corect aºa.

Cât priveºte revista Ramuri, care are o istorie prestigioasã, mã strãduiesc sã o þin la un nivel cât mai ridicat. Ea este deschisã atât autorilor locali, cât ºi celor din þarã sau din diaspora. Încerc sã fac din colaboratori o echipã. Ei trebuie sã se implice în susþinerea valorii revistei, sã fie ramuri, sã înfloreascã ºi sã rodeascã pentru ea. Trebuie ºtiut cã, în domeniul literar, ºi artistic, în general, nu existã valori absolute. Încerc, de aceea, de la un numãr la altul, sã o fac sã fie mai bunã.

8. Cum armonizaþi profesia (de… profesor) cu meseria de suflet, scrisul. Sunt pasiuni amândouã, perfect compatibile? În ce fel ºi mãsurã influenþeazã climatul familial libertatea de miºcare a unui om de litere? Nu vi se pare (cumva) cã vine o vreme în evoluþia unui scriitor adevãrat (pasionat) când simte acut nevoia unei degrevãri totale de servituþi pãmânteºti?

Scriitorii, indiferent de profesia lor conexã, sunt ºi profesori, nu neapãrat în sens didactic. Pe lângã altele, ei fac educaþie esteticã.

La ºcoalã, comunic cu oameni tineri, interesanþi fiindcã sunt spontani, nu gândesc formal, limbajul lor este încã poietic ºi poetic. Partenerul meu de tainã ºi de inefabilitate a limbajului este nepoata mea de ºase ani, Eva Maria. Nu ºtiu dacã aceste douã preocupãri ale mele, de profesor ºi de scriitor, pot fi socotite pasiuni: una este profesie, ºi îmi câºtig existenþa fãcând-o, alta este partea mea de echilibru, care mã face sã fiu liber de orice obligaþie. Una mã face sã nu mor, alta mã face sã trãiesc. Climatul familial este foarte important pentru orice om, nu numai pentru un artist. Îmi aduc aminte, eram foarte tânãr, ºi i-am vãzut la televizor, prin fotografii, pe Tudor Arghezi ºi pe Paraschiva. Erau bãtrâni, dar foarte atenþi unul cu celãlalt. Mi s-au pãrut atunci, în imaginarul meu, ca Adam ºi Eva, cuplul etern. Cunosc multe familii de scriitori simbiotice. Soþiei mele, Dorina, îi datorez foarte mult, fiind partea mai practicã ºi mai înþelegãtoare a fiinþei mele. Partea cea bunã. Având o mai mare dexteritate, ea îmi scrie la calculator textele ºi cãrþile. Fiindcã mi-a scris patru, cinci cãrþi, conform statutului, i-am propus domnului Manolescu sã o primim în Uniunea Scriitorilor. Domnul Preºedinte i-a recomandat sã mai scrie. Existã, în cazul multor scriitori, nostalgia unei vieþi dedicate în exclusivitate scrisului. Ideea este seducãtoare, dar nerealistã, pentru cã nu se poate trãi din scris. Apoi, existenþa, integrarea socialã, comunicarea directã cu ceilalþi sunt surse ale scrisului.

Este greu sã creezi într-un turn de fildeº. Fãrã îndoialã, scrisul presupune disciplinã de lucru, continuitate, multã lecturã, atingerea unui fel de transcendenþã. Aceste lucruri le dobândeºti odatã cu vârsta. Când eºti tânãr ai nevoie sã trãieºti. Sã fii rentier ºi sã scrii, fãrã a avea alte obligaþii, este un vis frumos, romantic. De regulã, scriitorii sunt oameni sãraci, asta este cruda realitate ºi, desigur, nobleþea ºi independenþa lor.

9. Ce rol au în viaþa unui scriitor prieteniile literare?

E bine sã-i ai aproape pe cei din generaþia ta – sau pe critici din alte generaþii, care s-au aplecat asupra scrisului tãu?

Prietenia, în sine, nu numai cea literarã, este admirabilã. Sunt, însã, foarte rari prietenii adevãraþi. Paradoxal, prietenia adevãratã presupune exigenþã, corectitudine, dragoste, admiraþie, îngãduinþã.

Mã bucur de asemenea prietenii. E bine sã îi iubeºti pe toþi oamenii, dar prietenia este mai sus de atât. Criteriul prieteniei nu este unul pragmatic, legat de generaþie sau de servicii fãcute. Prietenia este comuniune, þine puþin de euharistie. Existã însã solidaritatea de breaslã, de comilitoni. Prietenia literarã, de care vorbeºti, este cea dintre Eminescu ºi Creangã. Între Eminescu ºi Maiorescu a fost numai deferenþã.

10. Intenþii de viitor?

Sunt la o vârstã la care nu este realist ºi nici moral sã-þi faci proiecte. Secrete, ele se mai împlinesc sau nu. M-a impresionat, însã, frenezia lui Ion Zubaºcu, din ultimul an de viaþã, proiectele lui numeroase, în ciuda bolii sale necruþãtoare.

Am câteva cãrþi la care lucrez.

12 actualitatea literarã Bonga avea douãzeci ºi cinci de ani când, tatãl sãu s-a înfiinþat acasã cu vecinul Afteni ºi fiicã-sa Athena în vârsta de zece ani sã o ia de nevastã.

Athena era o fetiþã slabã ºi sperioasã, micã de staturã, cu ochii pierduþi în fundul capului ºi o gurã mare, fãrã buze. O întâlnea adesea când mergea în vizitã, dar niciodatã nu-i plãcea sã discute cu ea sau sã o aibã alãturi. Copila era sperioasã ºi îi crea ºi lui o stare nervoasã. El prefera sã stea cu tatãl sãu ºi cu Afteni, nu numai cã îi considera mai aproape de statutul lui de bãrbat, dar cu ei putea sã bea un vin sau o þuicã sã se simtã ºi el bãrbat ºi sã povesteascã de femei.

Lui Bonga nu i-a plãcut niciodatã fetiþele. El avea relaþii cu tinere de vârsta lui sau femei mature atât þigãnci, dar ºi românce, pe care le cunoºtea în peregrinãrile lui de zi cu zi sau noapte de noapte, prin baruri sau cluburi. Nu cã nu-i ar fi plãcut un trup fraged de fetiþã, dar sã fie cât de cât þâþoasã ºi þâmboasã, sã aibã forme sã îl excite ºi sã îl provoace. Bonga se bucura cã era aºa. κi dãdea seama cã de fapt era un om normal cu simþuri sãnãtoase, aºa cã nu risca sã pice în afara legii, sã facã vreo prostie, sã fie arestat pentru cã a violat vreo fetiþã sau, Doamne fereºte, vreun bãieþel. Femeile mature îl provocau, îl atrãgeau, îl fãceau sã se simtã bãrbat, deºi, la o adicã, nu era cu adevãrat bãrbat la vârsta de 18 sau 22 de ani sau la 25.

Totuºi tânãrul nu se speria sã încalce legea, sã îi sfideze pe poliþiºti sã fure sau sã îi dea în cap unuia sau altuia, sã îl cresteze cu cuþitu sau sã îi facã buzunar la burtã pe oricine se lua de el.

Putea sã se înhaite cu Leibu ºi Barbut, amicii lui, sã spargã o casã ºi sã cureþe tot ce era de valoare înãuntru ºi sã îi dea ºi în cap stãpânului. Nu s-ar fi dat în lãturi nici sã o violeze pe stãpânã dacã într-adevãr merita un asemenea sacrificiu.

Femeile aveau o forþã deosebitã asupra lui ºi cu greu putea sã se controleze când întâlnea una care îi plãcea. De obicei el avea putere asupra lor ºi le atrãgea, însã de multe ori se întâmpla invers ºi el nu le rezista, ajungea sã cheltuie bani cu ele pentru o orã sau o noapte, de aceea fãcea eforturi sã se abþinã, sã nuºi piardã banii, dar anturajul cu Barbut îl prostea ºi, dacã amicul lua o târfã pe bani, nici el nu se putea abþine ºi o cumpãra una pentru câteva ore. Ajunsese în aºa hal în ultima vreme, încât nu mai putea sã îºi mai strângã banii, umblând prin baruri ºi aruncând dolarii în stânga ºi în dreapta cu târfele, iar asta îl ducea la disperare.

Aceste fapte i se pãreau bãrbãteºti ºi fireºti pentru un individ ca el, dar nu era de acord sã se încurce cu o fetiþã de zece ani, mai ales sã o ia de nevastã ºi sã o violeze în noaptea nunþii, apoi sã arate nuntaºilor cearceaful pãtat - trofeul sângeros.

-Ba o vei lua, obraznicule, dacã nu vrei sã ai de-a face cu mine!, i-a ordonat taicã-sãu, cu un ton ce nu suporta contrazicere, sub privirea aprobatoare a viitorului socru, care zâmbea pe sub mustaþa stufoasã de culoarea catranului, cu vârfurile întoarse în sus. Afteni ar fi râs omul în hohote ºi s-ar fi dat pe spate sã se batã cu pumnii în piept de plãcere ºi ar fi dat ºi din picioare aºa cum fac maimuþele, când le apucã nebuniile, dar, Doamne fereºte, în acel moment mãreþ când el cãuta soþ fiica-sii minore, nu ar fi vrut sub nicio formã sã îl apuce pandaliile, sã trânteascã, sã înjure ºi sã dea cu pumnul.

Bonga era un bãiat bun de care îi plãcea ºi îl voia ca ginere, deºi nu era prea sigur, dacã fiicã-sa Athena chiar avea vreun interes pentru acest bãiat aºa de mândru, lat în umeri, cu ochi negri ºi cu pumn greu. Afteni nu s-a bãtut cu el niciodatã ºi ei nu au ajuns la supãrare, însã viitorul socru l-a analiza, l-a cercetat cu privirea ºi cu simþurile, oridecâteori a avut ocazia, iar pumnul bãiatului l-a simþit puternic oridecâteori i-a strâns mâna ºi a înþeles cã acesta era omul în care putea avea încredere, iar fiicãsa Athena sã îl aibã ca soþ.

Tatãl ºi-a dat seama cã fetiþa de zece ani nu îl privea cu ochi buni pe Bonga, iar Afteni nu de puþine ori a plesnit-o sã îi aminteascã de poziþia în care se afla, de creaturã micã ºi neînsemnatã, incapabilã sã ia vreo decizie, mai ales o decizie ce ar putea pune în pericol viitorul familiei ºi, bineînþeles, al ei.

Tatãl ºtia cel mai bine ce era de fãcut ºi de ce avea nevoie familia pentru a putea dãinui.

-Bine, tatã, o iau de nevastã, dacã aºa zici tu, a rãspuns Bonga cu un dezinsteres total, fãrã nici mãcar sã îºi priveascã viitoarea soþie, pe care o ºtia foarte bine ºi nu mai voia sã se mai indispunã ºi mai mult în seara aia, vãzându-i trupul searbãd, fãrã þâþe ºi ºolduri.

-Aºa tatã, aºa, e bine cã îl asculþi pe tatãl tãu. Numai aºa putem face treabã bunã. Fetiþa e liniºtitã ºi în floarea vârstei ºi sunt sigur cã te vei înþelege cu ea, cã vei face o bunã casã. Sunt sigur de asta.

-Bineînþeles, tatã, vom face casã bunã, a vorbit bãiatul cu gândul la târfele ce îl aºteptau prin barurile de noapte numai sã fie cumpãrate, iar el cu siguranþã va avea un mare chef sã le aibã alãturi în pat, dacã se va lua cu stârpitura aia de fatã care nu se prea diferenþia prea mult de o caprã înfometatã.

-Ai fãcut o decizie bunã, bãiete, a intervenit Afteni, întinzândui mâna, bucuros cã în ceasul acela atât de important îi va simþi iarãºi pumnul greu în palmã ºi va avea ocazia sã se convingã cã într-adevãr fiicã-sa va avea un stâlp de nãdejde la viitoarea familie.

Fetiþo, vin aici alãturi de soþul tãu, de ce stai acolo la fereastrã!?

Athena privea noaptea sfãrmatã de lumina becurilor de pe strãzi ºi de murmurul oraºului. La ora aceea pãrea cã lumea sa trezit ºi se pregãtea de chef. Nu mai era nimic de fãcut, decât sã se înhaite ºi ea cu întreaga lume, însã o realitate sumbrã o copleºea: ce se va întâmpla cu viaþa ei? Fereastra era mult prea micã pentru a putea evada, iar întunericul punea stãpânire pe

prozã Gheorghe MIRON:

Trup ºi sânge (fragment de roman) Athena. Ea nu se va mãrita cu omul acela de care s-a temut sã îl aibã alãturi ºi de care nu i-a plãcut niciodatã cum o privea ºi mai ales cum îi vorbea. Ea nu putea exista pentru Bonga, aºa cum nici el nu putea exista pentru ea, un individ strãin, care o respingea ºi nu suporta sã îl priveascã mai mult decât o clipitã.

Ce însemna soþ? Dupã cum observase la mamã-sa, un soþ era o creaturã înfricoºãtoare cãruia în calitate de soaþã ºi femeie trebuie sã i te supui cu trupul ºi sufletul, sã îl slujeºti cu cel mai mare devotament, sã îi speli hainele, sã îi faci mâncare, sã accepþi sã te înjure ºi sã te batã oridecâte ori aceste fapte nu erau pe mãsura pretenþiilor lui ºi sã te retragi spãºitã ºi umilã în colþul camerei pentru a te hotãrî ca altã datã sã nu cumva sã mai greºeºti sau sã nu îi prevezi ºi îndeplini întocmai plãcerile ºi dorinþele.

Un soþ e un fel de animal care loveºte cu piciorul ºi te înjurã ºi

te goneºte din casã, însã Athena ºtia cã nu avea o casã, în clipa aceea, cum ºtia cã nu avea un soþ, deºi tatãl sãu i-a ordonat sã vinã alãturi de soþul ei.

Fetiþa a mai privit o datã noaptea ce se scurgea încet în sufletul sãu prin canatul ferestrei, o noapte agitatã stranie ºi înfricoºãtoare, iar omul spre care trebuia sã meargã, pe care va trebui sã îl slujeascã ºi sã i se supunã era la doi paºi de ea, împreunã cu tatãl ei, un alt animal înfricoºãtor, pe care l-a slujit ºi va mai trebui sã i se supunã ºi sã îi suporte mânia ºi violenþele.

-Da, tatã, sunt aici!

-El e viitorul tãu soþ, aºa am decis, acum, în clipa aceasta ºi nu cred cã mai ai de ales. De fapt nu e vorba de ales, cã în viaþã nu ai de ales de cele mai multe ori, îndeosebi într-o asemenea situaþie. Ar trebui sã fii încântatã cã totuºi þie þi se întâmplã asta, cã poþi avea un soþ de la o vârstã fragedã, atunci când niciun bãrbat nu te-ar putea refuza ºi chiar ar ucide pentru o copilã aºa cum arãþi tu. Eºti o fetiþã drãguþã ºi ai noroc cã vei avea un bãrbat aºa puternic, bun ºi de nãdejde, cum este Bonga.

-Am înþeles, tatã, ce trebuie sã fac?

-Nu trebuie sã faci nimic. Ãsta e norocul tãu. Nu multe fetiþe au acest noroc, de aceea trebuie sã îmi fii recunoscãtoare pe vecie, fetiþo.

-Da ce înseamnã vecie, cã eu te ºtiu numai pe tine ºi pe mama mea dragã care m-a lãsat singurã în momentul ãsta.

-Vecie înseamnã sã taci ºi sã nu comentezi niciodatã, în faþa mea, obraznico! Nu mã-ta e problema ta acum, ci viitorul tãu, adicã sotul tãu ºi viitoarea familie pe care începi sã o contruieºti din clipa asta sfântã. Socru tãu e martor.

-Sigur cã da, tatã, sigur cã da!

Numai cã Athena avea un simþãmânt straniu ca noaptea de dincolo de ziduri pe care o privea prin fereastra deschisã ºi îi simþea adierea ameninþãtoare, un simþãmânt care o înfiora în acelaºi timp cu apropierea de viitorul sãu soþ. L-a privit ruºinoasã ºi nu a ºtiut dacã trebuia sã i se închine, sã îi sãrute mâna sau sã îi cearã cãmaºa sã i-o spele. La fel de bine putea sã îi cearã pantalonii, ciorapii ºi chiloþii sã îi spele, dar a înþeles cã nu trebuia sã facã aºa ceva în clipa aceea, cum nu trebuia nici sã îi cadã în genunchi, ci sã aºtepte, sã aºtepte, sã aºtepte, aºa cum va fi nevoitã sã aºtepte zi de zi, noapte de noapte de atunci

nr.17 n februarie 2012 încolo alãturi de trupul lui ºi sã îi satisfacã plãcerile, în timp ce în adâncul sufleþelului ei se va ruga permament ca acel trup sã se usuce, sã se ofileascã, sã fie cuprins de degradare ºi de boalã, iar în cel mai scurt timp de moartea binecuvântatã, pentru ca ea, Athena, sã se elibereze, sã rãmânã iarãºi o fetiþã liberã ºi fericitã.

Bonga încerca sã pozeze ºi el ca o victimã a tradiþiei, dar asta nu îi plãcea lui Laiconescu. Unde era scandalul ºi sângele?

Parcã era ceva sex ºi sclavie, dar nu era sânge.

-ªefule, dar Bonga e simbolul clar al exploatãrii femeii ºi copilului ºi telespectatorii au înþeles asta. Atât cât e în viaþã nu prea mai poate face mare lucru, dacã nu iese mai des pe sticlã sã strige în gura mare cã tradiþia e perimatã, cã dã rãu la imagine ºi nu mai are trecere sub nicio formã la comunitatea europeanã.

Noi, românii, putem sã fim cretini în continuare ºi sã acceptãm, dar lumea civilizatã nu mai acceptã ca o copilã sã fie violatã în vãzul lumii, sub pretextul cã e nevastã ºi sã arãþi lumii dovada sângeroasã a pierderii virginitãþii. Aºa ceva nu se poate, ºefule!

-Dar cine se opune, Suzãniþo, ai vãzut un parlamentar sau partid politic sã facã o lege împotriva acestor ticãloºii? De douãzeci ºi doi ani se perpetueazã asemenea practici ºi nimeni nu face nimic sã se punã capãt, sã fie salvate bietele copile pentru a nu mai fi violate ºi obligate sã se mãrite de la o vârstã fragedã, când încã se mai joacã cu pãpuºile.

-ªefule, ºtii prea bine de ce nu s-a opus guvernanþii ºi nu au dat o lege sã interzicã. Pãi, îºi pierdeau susþinerea þigãneascã de aproximativ un milion cincisute mii de suflete. Nimeni nu ºtie exact câþi sunt, dar sunt destui romi care au votat întotdeauna cu puterea. Prin urmare, nu se dorea o smintealã a relaþiei. Sã zicem cã nu un milion de þigani au votat de fiecare datã cu guvernanþii, dar vreo cinci sute de mii tot au pus ºtampila ºi asta nu-i de colo-colo. Ce partid nu ºi-ar dori o asemenea masã de manevrã? Aºa au fãcut ºi cu pensionarii. Politicienii i-au minþit ºi le-au promis creºterea pensiilor numai sã punã ºtampila pe ei. La fel au fãcut cu profesorii. I-au minþit cã le cresc salariile cu cincizeci la sutã, numai sã le obþinã voturile. Au dat ºi legi. Niºte ticãloºi.

-Tradiþia, Suzãniþo, asta e problema. E greu sã treci peste tradiþie. E nevoie de informaþie pentru a o învinge, dar cum romii refuzã sã meargã la ºcoalã, de unde? ªansa e în copii, pe ei îi mai poþi miºca, dar trebuie daþi la învãþãturã. Lumea e sãracã, Suzãniþo, iar þiganii sunt ºi mai ºi. Pe deasupra sunt ºi închiºi la minte ºi încãpãþânaþi. Nu vor sã aibã responsabilitãþi faþã de stat.

Aºa le place sã nu fie integraþi. Da. Cu cei bãtrâni care au crescut ºi s-au maturizat în rele ºi în necunoaºtere nu mai ai nicio ºansã.

Cu ei totul e inutil. Pãi, fii atentã! Îi vezi cum se înarmeazã cu sãbii, topoare ºi bâte sã îºi facã singuri dreptate?

Suzãniþo, tot rãul spre bine. Aici statul trebuie sã fie puternic, sã nu se sperie. Ies cu sãbii ºi topoare sã îºi facã dreptate? Bine, bãieþi! Sã vedeþi cum, eu, statul, lovesc, sã vedeþi de ce sunt eu, statul, în stare, dacã vã puneþi cu mine! Aºa! Voi credeþi cã sunteþi tari, sã mã vedeþi pe mine de ce sunt în stare! ªi sã dea în ei fãrã milã. Mã refer la puterea legii, legea sã fie aplicatã fãrã milã, sã le arate cã nu pot sã îºi facã dreptate singuri sub nicio formã. Numai statul are dreptul sã foloseascã violenþa ºi sã facã dreptate. Asta trebuie sã înþeleagã þiganii ãºtia, cã ºi-o iau în cap. Sã îi aresteze pe toþi, sã îi ducã la gratii cu duba! Dacã iar se ridicã sã îºi facã dreptate singuri, statul sã intervinã iar ºi sã îi aresteze sã îi bage la pârnaie de o mie de ori. Aºa vor înþelege cã nu sunt ei stãpânii, cã nu îºi pot face dreptate singuri, cã trebuie sã respecte legea ºi pe cel de lângã ei. Sã tacã ºi sã se supunã.

Asta trebuie sã înþeleagã þiganii.

Era târziu aproape de miezul nopþii ºi Suzãniþa ar fi dorit sã fie în birtul din Piaþa Unirii, în Taine, sã stea nepãsãtoare pe scaun ºi sã bea whisky. Nu ar fi vrut nimic altceva în acel moment, iar Laiconescu cu mustaþa lui stufoasã parcã i-a înþeles gândul ºi a scos sticla de Jem Beam din dulap cu douã pahare pântecoase cu fundul gros de sticlã. Fata avea o plãcere deosebitã de a bea whisky din paharele largi ºi oridecâteori mergea la birt sau la vreun chef ºi nu avea în faþã pahare asemãnãtoare nu putea bea cu plãcere. Era ceva voluptuos în imaginea sticlei, nu numai când o þinea în mânã, ci mai ales când lichidul cristalin sclipea înãuntru cu trei cuburi de gheaþã ºi numai trei. Omul i-a turnat whisky, dupã ce i-a bãgat cuburile de gheaþã din frigider ºi a ridicat paharul.

-Sã trãieºti, Suzãniþo, cã eºti o fatã de nãdejde. Ai realizat o treabã ca lumea cã l-ai adus pe Bonga în direct. Încetu cu încetu facem din ei oameni.

-Sã trãieºti, ºefule, a ridicat ea paharul ºi l-a purtat pe sub nas de câteva ori pentru a-i inspira mireasma dulce acriºoarã.

Era un Burbon autentic ºi nu l-ar fi dat pe un scoch. Poate avea o prejudecatã, dar numai gândul cã þinea în mânã o parte din America ºi, mai ales, cã gusta din America îi crea plãcere.

Era o bãuturã veche americanã, din þara devenitã imperiu numai în douã sute de ani, un succes cum rar s-a mai întâmplat în istorie ºi asta numai datoritã libertãþii. Era clar. Visul libertãþii i-a înãlþat pe americani ºi nu au ezitat sã îºi dea viaþa pentru el. În plin sclavagism, un om a creat visul libertãþii ºi l-a transmis celorlalþi. Încetul cu încetul toþi s-au lãsat copleºiþi. Mulþi au fost de acord sã moarã, decât sã fie sclavi. Abraham Lincoln este omul care l-a salvat pe american, fiindcã i-a strigat la ureche cã omul s-a nãscut liber ºi aºa trebuie sã ºi moarã. „Toþi oamenii se nasc liberi ºi egali în drepturi !” – o judecatã simplã ce a copleºit pãmântul de atunci ºi a distrus imperii ale rãului ºi pe dictatorii lor sângeroºi.

nr.17 n februarie 2012 La 1 februarie 2012, a decedat laureta polonezã a Premiului Nobel pentru Literaturã, Wislawa Szymborska Szymborska. S-a nãscut la 2 iulie 1923 la Bnin, lângã Poznañ. A studiat filologia polonezã, la Universitatea Jagiellonã, din Cracovia. În aprilie 1945 s-a cãsãtorit cu poetul ºi publicistul Adam Wlodek (1922-1986), a fãcut o pauzã în relaþiile matrimoniale pânã în 1969, când s-a legat într-o prietenie strânsã ºi îndelungatã, cu scriitorul Kornel Filipowicz (cunoscut povestitor polonez, nãscut în 1913, participant la luptele contra germanilor din septembrie 1939, deþinut în lagãrele de prizonieri de la Gross-Rosen ºi Sachsenhausen) pânã la decesul acestuia, în 1990, dar fãrã cãsãtorie ºi fãrã a locui împreunã, ceea ce marcheazã dorinþa poetei de liberã miºcare, cãci iubea iubirea. (aºa îmi scriu prietenii mei literari din Polonia actualã). A condus Atelierul literar de al Universitatea Jagiellonã (Studium LiterackoArtystycznym) în primii ani de existenþã a acestuia, Atelier care funcþioneazã ºi acum. Din 1953 pânã în 1981 a fost membrã a Colectivului redacþional al Vieþii literare, unde a condus secþia de poezie ºi a avut rubrica personalã – Lecturi suplimentare. A fost membrã ºi în colectivul de redacþie al publicaþiei cracoviene Pismo.

Prima carte - Poezii (altfel scris – Coaserea stindardelor) - i-a fost respinsã de la editurã, în 1949, pe motiv cã nu îndeplinea exigenþele socialismului. Abia în 1952 a reuºit sã obþinã tipãrirea volumului de poezii De aceea trãim. Au urmat volumele: Întrebãri puse nouã înºine eti înºine, 1954; Chemare cãtre YYeti eti, 1957; Sarea Sarea, 1962; O sutã de consolãri consolãri, 1967; În orice caz caz, 1972; Numãrul cel mare mare, 1976; Oameni pe pod pod, 1986; Început ºi sfârºit sfârºit, 1993; Clipa Clipa, 2002; Douã puncte puncte, 2005; Tutaj utaj, 2009.

Este laureatã a unor premii naþionale ºi internaþionale: Premiul Fundaþiei Koœcielski, 1990; Premiul Goethe, 1991; Premiul Herder, 1995; Premiul Nobel pentru Literaturã, 1996. Szymborska a scris puþin, abia 250 de poezii. Probabil tocmai datoritã acestei limitãri ele sunt, aproape fãrã excepþie, socotite niºte capodopere.

La patru de dimineaþã Ceasul din noapte spre zi.

Ceasul de-ntors de pe-o parte pe alta.

Ceasul pentru cei ce au ani vreo treizeci.

Ceasul aranjat dupã cântecul cocoºilor.

Ceasul în care Pãmântul ne reþine.

Ceasul în care adie suflul ars al stelelor.

Ceasul de: oare-dupã-noi-nimic-nu-va-rãmâne.

Ceasul pustiu.

Surd, pe stomacul gol.

Fundul pentru multe alte ceasuri.

Nimãnui nu-i este bine la patru de dimineaþã.

Dacã furnicilor le este bine la patru de dimineaþã.

- felicitãri furnicilor. ªi las’ sã vinã ora cinci dacã mai avem de trãit aici.

Douã maimuþe ale lui Bruegel Aºa aratã marele meu vis de maturitate: ºed în fereastrã douã maimuþe legate cu lãnþiºor, dincolo de geam foºneºte cerul uºor ºi marea se scaldã departe.

Redau din istoria oamenilor.

Mã bâlbâi ºi mã scufund.

Maimuþa cea cu ochii la mine mã ascultã ironicã, cea de a doua parcã dormiteazã – iar când, dupã întrebare, apare tãcerea îmi suflã ceva zdrãngãnind uºurel lãnþiºorul.

Cheia Era o cheie ºi, deodatã nu mai este.

Cum mai intrãm noi în casã?

Oare cineva gãseºte cheia pierdutã, Priveºte-l bine ºi ce-o fi având el dupã aceea?

Vine ºi-n palme ne-o aruncã ca pe o bucatã de fier vechi.

Cu dragostea ce am pentru tine, Dac-acelaºi lucru s-ar fi petrecut, nu numai la noi, ci Lumii întregi, acea unicã dragoste s-ar fi pierdut.

Pe mânã strãinã întinsã ea nu va deschide nici o casã, va fi doar o formã, nimic altceva ºi, fie, las’ sã rugineascã pe ea modelul cu rizuri Nu din cãrþi, nici din stele, nici din þipãtul Pãunului aºa un horoscop nu se stabileºte.

meridiane

Wislawa SZYMBORSKA

actualitatea literarã 13 vei zbura ori vei bea ori vei ruga sã pãstrãm liniºtea, cãci Pãmântul ºi Cerul se vor trece, darã numãrul Pi aºa cum e nu ºi nu mereu ale sale bune încã cinci, nu mai ºtiu care opt, nici cu totul ºapte, accelerând, ah, grãbind trândava veºnicie spre duratã.

Maimuþa Izgonitã din Rai înaintea Omului, cãci avea ochii atât de molipsitori, încât aruncându-ºi privirea prin grãdinã chiar Îngerii se cufundau într-o tristeþe neprevãzutã. Din acest punct de vedere, a trebuit, deºi fãrã acord de supunere, sã-ºi depunã aici pe Pãmânt splendidele sale ploade. Sãritoare, apucãtoare ºi atentã, pânã azi graþye are scrisã cu litera y, de rândul al treilea.

(1923-2012) Lecþia Cineva care face cuiva ce face Regele Alexandru cu sabia taie pe cineva cum a tãiat el nodul gordian.

Nu i-a venit în cap cuiva dintr-un motiv banal nimãnui.

Au fost sute de filozofi – niciunul n-a descurcat nu-i de mirare cã astãzi se ascund prin colþuri.

Mercenarii îi prind de barbã, de rãsfirate, albe, ca de þap, ºi-aruncã-n aer cineva un râs puternic de ceva.

De-ajuns.

Iute a privit Regele de sub panaº, Iute a sãltat pe cal, s-a aruncat la drum. În urma lui în trompeþit de goarne, în bubuit de darabane cineva cu armia compusã din cineva ceva ca noduri-legãturi pentru rãzboi.

Numãrul Pi De mirare acest numãr Pi trei virgulã unu patru unu.

Toate cifrele urmãtoare sunt la fel iniþiatoare cinci nouã doi pentru cã nu se terminã niciodatã.

Nu permite sã-mbrãþiºezi ºase cinci trei cinci cu privirea opt nou cu socotitul ºapte nouã cu imaginaþia, ºi chiar trei doi trei opt cu gluma sau cu o comparare patru ºase pânã la ceva doi ºase patru trei pe Lume.

Cel mai lung furtun pe Pãmânt dupã câþiva zeci de metri se întrerupe, probabil, deºi, ceva mai târziu, vor face furtunuri de basm.

Cortegiul cifrelor compozitoare în numãrul Pi la marginea filei nu se opreºte, reuºeºte sã se-ntindã pe masã, prin aer, prin ziduri, frunze ºi-ale pãsãrilor cuiburi, prin nori direct în ceruri, prin toatã umflãtura ºi întreg fãrã-fundul cerului.

Oh! Cât de scurt, de ºoricesc, este huruitul cometei!

Precum firava fãclie a stelei, care –n adânc de spaþiu se curbeazã!

Iar aici trei cincisprezece trei sute nouãsprezece al meu numãr de telefon numãrul tãu de la cãmaºã anul al una mie nouã sute ºaptezeci ºi treilea etajul al ºaselea numãrul de locuitori ºasezeci cinci groºi circumferinþa la ºolduri douã degete ºaradã ºi cifru, în care privighetoare a mea

Cinstitã în antica Europã, cu-n cordon de purici pe gâtul argintat de sfinþenie, asculta arhi-tãcând preocupatã, ce vor ei de la dânsa. Ah, nemurire vor. ªi se da la o parte, legãnându-ºi fundul rumen ca semn cã nici nu acordã, nici nu interzice. În Europa i s-au scos multe, dar din neatenþie i-au lãsat mâinile ºi-un anume cãlugãr pictând-o pe sfântã i-a pus mânuþe înguste, de sãlbãticiune. ªi-a fost obligatã sfânta o alunã drept semn de graþie sã-ºi ia.

Cãlduþã ca un nou-nãscut, tremurândã ca o bãtrânicã era adusã pe corãbii la curþile regale.

Scheuna zburând pe lãnþiºor de aur, în frac de marchizã, culori de papagal.

Un soi de Casandrã. Ce-o fi de râs aicea.

Comestibilã în China, face pe tipsii diverse chipuri coapte ori fierte.

Ironicã, precum un briliant în falsã monturã.

Probabil are gust subþire creieraºul ei, care totuºi are lipsuri, dacã praful de puºcã nu l-a inventat. În basme e singuraticã ºi nesigurã, Umple interioare de oglinzi cu grimase râde de ea însãºi, adicã dã un bun exemplu pentru noi. Despre dânsa ºtie totul ca o rudã mai sãracã, deºi noi nouã nu ne închinãm..

Muzeul Sunt farfurii, dar poftã nu e.

Sunt inele de logodnã, dar nu e reciprocitate de cel puþin trei sute de ani.

Este ºi evantai – dar unde se vede rumeneala?

Sunt sãbii – dar unde este furia?

Nici lãuta nu zdrãngãne la orele triste.

Din lipsa veºniciei au îngrãmãdit aici Zece mii de lucruri vechi.

Portarul musculosul doarme dulce Aþinând mustãþile peste vitrina rece.

Metale, argile, pene de pasãre triumfã tãcute în timpuri rãmase.

Doar agrafa râde pe-nfundate gândind la glumeaþa egipteancã.

Coroana a lãsat sã curgã capul.

Palma a pierdut în luptã cu mãnuºa.

Chiar gheata dreaptã a învins în rãzboiul cu piciorul. În ce mã priveºte pe mine, trãiesc, vã rog sã mã credeþi.

Concursul meu cu rochia continuã, dupã cum vedeþi. ªi ce-ncãpãþânare are! ªi cât ar vrea ea oare sã trãiascã mai mult ca mine!

Prezentare ºi traducere: Alexandru G. ªERBAN

14 actualitatea literarã Într-o simbolicã descendentã a vechilor cãrturari care au folosit alegoreza biblicã, Voiculescu resimte, ca un firesc al naturii sale spirituale, sã dea expresie acesteia prin limbajul pictural al creaþiei sale. Vasile Voiculescu, "spirit pur religios"1, afirma Al. Cistelecan în Vasile Voiculescu - poet pe a V-a parte, "se aratã un homo duplex; ºi nu doar prin opoziþia intra-poeticã dintre senzualitate ºi rugãciune"2. Vocea liricã este conturatã de fiorul sinceritãþii, care de cele mai multe ori îngreuneazã realizarea imaginii, aceasta alunecând spre rãceala ce transpare din teritoriul universului sãu interior. Alegoria voiculescianã are la bazã alegoriile ºi parabolele biblice. Mircea Muthu subliniazã în Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean: "Gustul tiparului alegoric (culminând în arta de origine bizantinã) se completeazã prin raportarea la însãºi matricea stilisticã a culturii noastre vechi, a întregii culturi rãsãritene în care fascinaþia concretului existã într-o perfectã simbiozã cu alegoria misticã"3, dovedindu-se cã alegoria voiculescianã imagineazã natura specificã de "homo religiosus", atribut esenþial al naturii sale interioare.

Critica a sesizat cã în parcursul liric voiculescien, poetul revine constant la imagini labirintice ale tensiunii sale lãuntrice. Aceste inepuizabile variaþiuni ale unui limbaj ce abundã în simboluri cunoaºte o dezvoltare arborescentã ºi creeazã iluzia subordonãrii întregului sãu stil la o transparenþã a mesajului în simplitatea unei corespondenþe fidele a sentimentului cu ideea, conturând un stil meºteºugit de juxtapuneri. Evoluþia literarã a lui Vasile Voiculescu a însemnat necontenita strãdanie de a împãca arta purã ºi credinþa, astfel încât sã fie comunicabilã prin perfecþiunea formei. Se poate desluºi în creaþia voiculescianã râvna pentru arta arhetipalã, atemporalã, perenã trecând graniþele unei etichetãri de tip "tradiþional" sau "modernism". Linia definitorie a operei sale este datã de creaþia-credinþã ºi iubirea ce vor deveni concomitent trãiri în real ºi transcenderi ale realului în imagine. Acestea ne conving

Tribuna

lecturi

de cele douã aspecte ale experienþei pe care o comunicã: spiritualã ºi literarã, cu realizarea acelui complexio oppositorum. Condiþia rugãciunii, ca ºi condiþia creaþiei, este iubirea prin care Omul-poem comunicã cu Cel Etern. Poetul, prin intermediul poemului, se regãseºte în cele douã serii de identificãri: a celui iubit cu sonetul ºi a poetului-creator îndrãgostit cu Creatorul Etern, pe de o parte, iar pe de alta, a fãpturii-sonet cu sonetul care se scrie. Ambele identificãri renãscând

nr.17 n februarie 2012

scedentalã ºi încãrcatã de taine: "...Locul inimii noastre? Cine-l ºtie? Cîþi îl cer?" Întrebãri retorice care ascund "vîrtejul cugetelor". Poezie conceptualã, în imaginile descriptive ale naturii interioare abstractizatã, creeazã un aer misterios al unui tablou care impresioneazã: "aspre prãpãstii se sparg în orice ins", "pe munþii sufletului nunþi de blesteme", "arde floarea minunilor Rugul Aprins -". Se observã o radiografiere a unui destin purtând tragismul existenþial. Durerea e unul

Vasile Voiculescu: Cãlãtorie spre locul inimii

Cristina SAVA

într-un alt eu. Experienþa religioasã a constat într-o comuniune prin care, dincolo de legile fixe ale materiei, a putut realiza o interpretare spiritualã a conºtiinþelor, fãrã a diminua sau a pierde din individualitatea acestora. Interpretarea conºtiinþelor, ca intertextualitate, a fost posibilã ca miracol prin iubire. Fãrã iubire, sufletul nu poate sã realizeze acea osmozã de care are nevoie spre a se înalþa, nu ca sã reconcilieze, ci sã unifice prin întrepãtrundere. Propensiunea psihico-misticã, indiferent dacã este de tip religios, se realizeazã prin imagini care întrepãtrund sferele realului perceptibil, ca rezultat al unei gândiri fundamentate pe actul religios, o conversiune spre starea de sfinþenie, constituie esenþa ciclului de poeme religioase voiculesciene.

Cãlãtorie spre locul inimii, volum de poeme apãrut postum, subliniazã tensiunea poeticã voiculescianã nãscutã din reactualizarea sentimentalã a posibilitãþilor latente, ascunse în imagini cu caracter alegoric, de cele mai multe ori, vitregind, oarecum, accesul participanþilor la un univers spiritual comun. Felul vizionar al poetului este ancorat în parabolele Bibliei ca o realitate vie ºi apropiatã simþurilor, dar în acelaºi timp, tran-

din motivele predilecte ale poetului, care poate conduce la marea strãlucire ºi fericire mântuitoare. Sub diferite înfãþiºãri, lumina linã, a "Celui fãr-de-moarte", care este "calea, adevãrul ºi viaþa". Imaginea dorinþei de sfinþenie, curãþenie spiritualã, puritate se poate desãvârºi numai în focul Rugul Aprins al inimii prin rugãciunea neîndreruptã. Uneori "paºii rugãciunii obositã pe cale", par, dar "mintea se deºteaptã treazã,/ în amiaza Eternitãþii", unui Dumnezeu care îndreaptã gândul spre "Locul inimii noastre", care sãlãºluieºte-n Cer", purtãtoare a aurei magice. Barocul imaginilor poartã o tonalitate gravã, misterioasã. Intuiþiile poetului aparþin imaginilor biblice, evocând dorinþa tulburãtoare de cunoaºtere a ascunsurilor lumii primordiale. În poemele din Cãlãtorie spre locul inimii sunt numeroase ideile ingenioase ºi profunde spre a configura o întreagã fenomenologie a sentimentului religios. În lirismul religios al lui Voiculescu, iubirea e pre/ zentã spre a duce, asemeni unui vehicul, starea lãuntricã tensionatã a poetului. Poetul aspirã cãtre un ideal supralumesc, de ascezã ºi tânjire dupã cer, dupã cum însuºi mãrturisea în Gânduri albe. În poezia lui Voi/

culescu, aºa cum afirma Vladimir Streinu, "pe scena conºtiinþei, actori ca Sufletul ºi Trupul, Voinþa ºi Simþirea se miºcã solemn printre simboluri creºtine, ce-i vin din Biblie ºi din rînduieli liturgice ortodoxe. Aceste personaje stãvezii, declarat conceptualiste, dezbat totuºi între ele, cu mare aprindere, conflictul teologal de sigurã provenienþã bogumilicã, dintre Virtute ºi Pãcat, dintre Spirit ºi Carne, dintre Bine ºi Rãu"4. Lirismul voiculescian, afirmã Iulian Boldea, în Istoria literaturii II,"capteazã, astãzi, interesul prin douã aspecte mai importante: mai întâi prin vigoarea fluxului poetic, emanaþie a unei naturi lirice nu doar robuste, dar ºi profunde, care preface în lirism toate lucrurile ºi fiinþele ce se oferã ochiului lãuntric al poetului ºi, mai apoi, prin graþia detaliului, prin caligrafia cu minuþie de artizan a reliefului lucrurilor, prin sugestia delicatã a intimitãþii lor ireductibile la manifestãrile exterioare, dar traductibile, în fulgurante clipe privilegiate prin acestea"5. Se observã în poezia religioasã a lui Vasile Voiculescu o exageratã decenþã ºi autoconcentrare prin care cautã sã rãmânã impersonal. Poezia sa religioasã oglindeºte, pe de o parte, o realitate contingentã ºi, pe de alta, o transfigureazã, îi redã marja de idealitate, acea faþã ascunsã ce nu se regãseºte decât printr-o "lecturã" poeticã a lumii. La Voiculescu, cuvântul are însuºiri demiurgice, e logos purificator ºi întemeietor, o înãlþare la rosturile arhetipale ale cunoaºterii mitice. În acelaºi timp, cuvântul marcat de lirism e invocare a esenþelor, desemnare a lumii prin prisma ficþionalitãþii.

1) Al. Cistelecan, Diacritice. Vasile Voiculescu - poet de a Va parte, în revista Argeº, ianuarie 2007 2) Ibidem 3) Mircea Muthu, Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean, Editura Minerva, Bucureºti, 1976, p.286 4) Vladimir Streinu, Opera literarã a lui Vasile Voiculescu, Studiu introductiv la "Capul de zimbru", Povestiri, III, E.P.L, Bucureºti, 1966, apud. Liviu Grãsoiu, op. cit., p.16 5) Iulian Boldea, Istoria didacticã a poeziei româneºti, Editura Aula, Braºov, 2005, p.382.

scrisorii lui M. Kogãlniceanu cãtre Constantin Hurmuzache, prin care îi anunþã apariþia revistei sale Dacia literarã ºi Textul Poruncii Domneºti nr. 40, datã la 23 august 1840, prin care Dacia literarã este suprimatã.

Interesant de urmãrit cum funcþiona statul la acea vreme, dar mai ales de prins mireasma limbii folositã pe atunci în redactarea textelor!

Evenimentul aniversar al seriei postkogãlnicene este întâmpinat cu binemeritate felicitãri ºi urãri de cãtre Adrian Alui Gheorghe, Constantin Arcu, Paul Aretzu, Ana Blandiana, Leo Butnaru, Gellu Dorian, Ioan Moldovan, Gruia Novac, Ioan Pintea, Nicolae Prelipceanu, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu ºi Doina Uricariu, la care adaugãm ºi urãrile noastre de viaþã lungã. Nu putem încheia fãrã sã remarcãm paginile de aleasã poezie, semnate de Liviu Antonesei, Paul Aretzu, Gabriel Chifu, Daniel Corbu, Gellu Dorian, Dinu Flãmând, Ion Mircea, Ioan Moldovan, Adrian Popescu, Adam Puslojic ºi Elena ªtefoi.

Revista revistelor literare

În Tribuna nr. 226, 1-15 februarie 2012, Marius Ianuº scrie despre credinþa sa în Dumnezeu ºi despre “poezia iraþionalã”, pe care o consierã “drãceascã, despre sutele de autori care “covârºiþi de lecturi din alþi autori îndoielnici ºi de influenþa duhurilor rele, înºirã pe pagini întregi tot ce le trece prin cap, în metafore imposibile, rãsuciri ºi rãstãlmãciri ale tuturor înþelesurilor” ºi încheie prin a ne da sfaturi: “Feriþi-vã de aceastã literaturã. Feriþi-vã de ceea ce nu înþelegeþi. Acolo este lucrarea diavolului. Departe de a fi niºte geniali, autorii care practicã acest tip de literaturã sunt niºte aiuriþi care nu sunt în stare sã vadã limpede situaþia lor în aceastã lume ºi aceastã lume. Nu veþi primi de la ei nimic, în afara neliniºtii pe care vrea sã o punã diavolul în sufletele noastre, ca sã ne piardã.

Cuvintele noastre sunt mai importante decât credem noi. A spus-o Domnul Hristos: Vã spun cã pentru orice cuvânt deºert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socotealã în ziua judecãþii. Cãci din cuvintele tale vei fi gãsit drept, ºi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12, 36-37). Feriþi-vã de vorbele goale ca de blasfemii”.

Am primit ºi nr. 227, 16-29 februarie 2012, care ia în dezbatere romanul lui Alexandru Vlad, Ploile amare, despre care opineazã ªtefan Manasia ºi Irina Petraº. Douã pagini de poezie semneazã Octavian Soviany, din care nu putem sã nu citãm un scurt poem: “ªi mie/ mi-a plãcut bãutura. În rest/ am fost un ostaº credincios al/ partidului,/ i-am scos afarã din þarã pe ruºi, am fumat 10000000 de þigãri,/ am bãut 100000 de sticle de vodcã,/ m-am culcat cu/ 10 000 de femei/ ºi am zidit pe banii mei/ mai multe biserici./ Credeþi/ cã o sã trei poeme cu tovarãºul emil bodnãraº mã ia dracu? (trei bodnãraº).

Poesis internaþional O revistã care s-a impus încã de la primul numãr ºi, iatã, ajunsã în decembrie 2011 la cifra 7, a devenit una dintre cele mai bune reviste de poezie de la noi, Poesis internaþional eºte aºteptatã cu nerãbdare de împãtimiþii de poezie ºi cititã pe nerãsuflate, pentru cã realizatorii ei se respectã ºi îºi respectã cititorii. De o înaltã þinutã graficã ºi un nivel calitativ ridicat, acest magazin literar trimestrial dovedeºte cã tinerii noºtri, ieºiþi puþin pe “afarã”, ºtiu nu doar sã vadã ce se întâmplã în lumea din jur, ci ºi sã aplice acasã ce au vãzut, spre a ne sincroniza cu literatura actualã de pretutindeni ºi pentru a normaliza viaþa literaturii române. “Cred cã nu trebuie sã încetãm sã scriem despre tot ceea ce nu funcþioneazã la noi, încercând în acelaºi timp, cu puterile noastre, sã facem lucrurile mai bine. Sã înaintãm spre normalitate”, scrie Claudiu Komartin în editorialul sãu, Regãsirea normalitaþii, principiu la care subscriem ºi noi. În nr. 7 facem cunoºtinþã cu invitatul revistei, Morten Sondergaard, unul dintre cei mai cunoscuþi ºi mai apreciaþi poeþi danezi ai generaþiei sale, Marta Petreu ne prezintã poemul sãu de colecþie, iar Petru M. Haº se bucurã de un portret pe mãsurã. Ne sunt apoi prezentaþi ºi traduºi Pilinszki Janos, Milos Komadina, Pierre Louys, Gerhard Falkner, Aoife Mannix, Ewa Lipska, Mathura, Ana Brnardic, Branislav Oblucar, Dorta Jagic, Marko Pogacar, Orcsik Roland, Jaume C. Pons Alorda, Johan de Boose, Oleg Bertollo, Neil Leadbeater. La aceastã listã de nume, dacã îi adãugãm pe Daniel Bãnulescu, Michael Astner, Vlad Pojoga, Chris Tãnãsescu, Florin Partene, Anatol Grosu, traduºi în diverse limbi europene, avem o panoramã a poeziei actuale, de care tinerii aspiranþi la gloria literarã nu pot face abstracþie.

Acolada În primul numãr din acest an al revistei Acolada, gãsim un interviu cu Ioana Pârvulescu, realizat de Lucia Negoiþã. “În copilãrie, spune Ioana Pârvulescu, am trãit numai în viitor, în tinereþe am trãit numai în prezent [...], la 30 de ani, am descoperit trecutul ºi m-am împrietenit cu personajul principal al cãrþilor mele, Timpul, aºa cum m-am împrietenit în copilãrie cu muntele”. Prea generoasã, Acolada îi acordã lui Florian Saioc douã pagini de “poezie” din care nu am reþinut nimic. Adrian Alui Gheorghe scrie despre cartea lui Vasile Spiridon, Apãrarea ºi ilustrarea poeziei, ºi îl citeazã pe Harold Bloom, “suntem ceea ce citim”, pentru a-l defini pe critic un fel de “sumã a lecturilor sale”. Angela Furtunã începe un serial despre Monica Lovinescu ºi Vaclav Havel, din care citãm: “Uimirea încercatã astãzi de orice cetãþean rãsãritean - care mai are memoria comunismului autentic, totalitar -, în faþa occidentalului de stânga amator de umanisme frivole fusese, poate, declanºatã în 1968 de celebra uimire afiºatã de un student ceh în faþa unui gazetar occidental: Cum e cu putinþã ca un scriitor francez sã fie comunist? La Praga, în 1968, se striga: Singurul comunism cu putinþã este cel din cimitire cimitire. Mai aflãm din Jurnalul secret, seria nouã, al lui Alex. ªtefãnescu, despre “aventurile” unui critic literar la New York, iar în pagina 17 dãm peste una dintre ultimele cronici semnate de multregretatul Constantin Buiciuc, la cartea colegului nostru Remus Valeriu Giorgioni, Lumi pararele. Universul durerii în Cartea lui Iov.

Conta

Numãrul 8 (oct.-dec.) 2011 al revistei de la Neamþ începe cu Adrian Alui Gheorghe, care, în editorialul sãu, ªi totuºi, poezia, face o analizã obiectivã a maratonului poetic din anul care s-a încheiat ºi aduce în discuþie poezia de azi ºi dintotdeauna, concluzionând: “Un sfânt al Pustiei, dupã Pateric, îi învãþa pe oameni rugãciunile pe care primea prin inspiraþie dupã sãptãmâni de meditat în singurãtate.

Când vedea cã populaþia îºi însuºise textul, cã era capabilã sã îl reproducã ºi celor din preajmã, se întorcea mulþumit în pustie pentru noi viziuni. Poetul român de azi nu ar trebui sã facã altfel”. ªi, ca sã ne convingã de cele spuse, AAG vine cu dovezi: un interviu cu dramaturgul-poet Matei Viºniec, apoi cu poezie semnatã de poetuldramaturg, dupã care vine poetul-poet Ion Mureºan, cu Luminaþia sa, un (pre)text despre Ziua Morþilor în satele transilvãnene. ªi maratonul poetic continuã cu poeme semnate de Liviu Antonesei, Din Cafeneaua literarã nr.1/108, ianuarie 2012, ne-a reþinut Gellu Dorian, Gheorghe Grigurcu, cu ultimul poem al atenþia interviul realizat de Virgil Diaconu cu Ioan Vieru, directorul ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor, Am auzit cântecul pãsãrii revistei Contrapunct. Cei doi iau în discuþie cele mai controversate unice, scris în 1958, dar care de departe se situeazã deasupra multor aspecte ale literaturii române de azi, de la Gala Poeziei Româneºti poezii de azi. Urmeazã apoi mai tinerii poeþi Laurenþiu Gabriel Istrate, pânã la Nobelul pentru scriitorii români. La Clubul Cafenei literare Traian Geanã, Elena Rusu, ªtefan Crãescu, Deniz Otay, traducerile îl întâlnim pe Traian T. Coºovei, de care, mãrturisim, ne era dor. Iatã din Carol Ann Duffy ºi Ruth Fainlight, iar cercul poetic se închide cu ce întorsãturã “optzecistã” a luat versul sãu: “Dacã tu ai fi o floare, eu marele Carlos Drummond de Andrade, în traducerea lui Dinu aº fi/ sãmânþa din care ai rodit în luminã” sau “...mulþi au vãzut Flãmând. Nu se poate sã nu amintesc, fie ºi în final, dialogul lui marea,/ aproape toþi/ au înfruntat oceanul/ [...] dar nici unul nu a Adrian Alui Gheorghe cu Al. Cistelecan, “unul dintre cei mai crezuþi strigat sãtul: Pãmânt!/ [...] Aºa cã nu veniþi la mine cu poveºti critici ai poeziei contemporane, o voce autoritarã care a fãcut, de inventate./ Tocmai la mine, cel dezlegat de mãri ºi oceane/”. Pãcat multe ori, ordine în ierarhiile momentului”. cã, astãzi, criticii confundã evaluarea cu politica literarã, cum spunea mai la deal Ioan Vieru. La rubrica Poesis, Clara Mãrgineanu prezintã un poet, Cristian Emanuel Opriº, care debuteazã mai mult decât Viaþa Româneascã, nr. 11-12/2011, Oglinda literarã, promiþãtor, iar Virgil Diaconu încheie numãrul cu un regal poetic. nr. 120, decembrie 2011 (la împlinirea unui deceniu de existenþã neîntreruptã, îi urãm ºi noi La mulþi ani!) ºi nr. 121, ianuarie 2012 Apostrof, nr. 12 (259) 2011, Bucovina literarã, nr. 12 (250) Numãrul dublu 1-2 / ianuarie-februarie / 2012 al revistei ieºene decembrie 2011, Mozaicul, nr. 12 (158), 2011, Ateneu, nr.

Dacia literarã este unul aniversar al seriei noi, ajunsã la borna 100. 11-12 (507-508) noiembrie-decembrie 2011, Contemporanul, Sunt reproduse documentele naºterii revistei: Introducþie la Dacia nr. 1 (718) - ianuarie 2012, Convorbiri literare, nr. 1 (193) literarã literarã, semnat Mihai Kogãlniceanu, Iaºii, ghenarie 1840, Textul ianuarie 2012, România literarã, nr. 7, 17 februarie 2012, petiþiei lui M. Kogãlniceanu, prin care cere sã i se acorde învoirea de a Nord Literar, nr. 1 (104), ianuarie 2012, Cronica, nr. 1 ianuarie edita Dacia literarã, Textul rezoluþiei Secretariatului de Stat, prin care i 2012, Observator Cultural, nr. 353 (611) 9-15 februarie 2012 se acordã lui M. Kogãlniceanu dreptul a edita Dacia literarã, Textul ºi nr. 354 (612) 16-22 februarie 2012.

Cafeneaua literarã

Am mai primit la redacþie:

Dacia literarã

Remus V. GIORGIONI

nr.1 nnoctombrie nr.17 februarie2010 2012

Gheorghe Grigurcu, NIMIC N-AR TREBUI SÃ CADÃ, vol I ºi II, Ed. Limes, Cluj, 2011 Apãrute în Colecþia Magister a editurii, cele douã consistente volume (au împreunã peste 1200 de pagini), cuprind creaþia poeticã a celui mai mare critic de poezie pe care-l avem, de la 30 de ani înainte. Dar cãrþile sunt consistente nu doar ca

volum/cantitate, ci ºi din celãlalt punct de vedere, cel calitativ. Volumul întâi începe cu o selecþie din cartea de debut, Un trandafir învaþã matematica, iar volumul doi se încheie cu Portretul vântului vântului, suma a vreo 25 de plachete. Relevant este ºi faptul cã despre opera poeticã (aproape) completã a unui mare critic-poet se pronunþã un alt mare criticpoet… Cât despre înãlþimea la care ajunge fiecare, anvergura aripilor, rãmâne sã se pronunþe tot critica, dar mai ales posteritatea, care îngroapã/ dezgroapã glorii dupã bunul ei plac. La referinþele critice întlânim mari critici: I. Negoiþescu, Cornel Regman, Nicolae Manolescu, Al. Cistelecan, Alex ªtefãnescu, Marian Popa. Întâlnim de asemenea importanþi poeþi-ºi-critici: ªtefan Augustin Doinaº, Ilie Constantin, Florin Mugur, Paul Aretzu, Ion Zubaºcu. ªi (singur printre poeþi!) un etnolog-ºiestetician cu realã aplecare spre teologie: Petru Ursache. Exegeþii au remarcat lapidaritatea de sentinþã filosoficã a acestei poezii, extrema ei concentrare (“pânã la limita ermetismului” - Ion Pop). O geometrizare a ideii poetice - în aceste condiþii, poemele par niºte epure de aur, mandale gnostice sau formule atomice spaþiale... O poezie “de notaþie”, cum se spunea înainte (vreme) - o spuneau cronicarii literari, vãdindu-ºi perplexitatea în faþa unei poietici în fond inefabile, inclasificabile - poezie pusã pe hârtie cu o infatigabilã fervoare a naturaleþii artistice.

E uluitor câte volume de versuri a putut aduna într-o viaþã de om aceste mare poet cunoscut de noi mai ales în calitate de “critic de întâmpinare”, critic profesionist. (Sã întâmpini mereu pe alþii, lãsând propria operã în voia sorþii - la disponibilitatea altora de a o întâmpina... - iatã un act de real curaj!) Din mantaua poetului se scuturã astfel criticul, iar din mantaua celor doi aforistul. Dar ce ai putea scrie despre un asemenea „dublu LP” în numai câteva rânduri…?

Geo Galetaru, Dincolo de nerostire, Dacia XXI, 2011; O poveste ºi-o culoare, Eubeea, 2011 Ambele cãrþi cuprind acele caligrame tratate fragil-fulgurant, evanescentele transparenþe cu care ne-a obiºnuit încã din tinereþe autorul. Sau, dupã exprimarea unui referent calificat, bunul coleg plecat prea curând dintre noi: „Versurile conþin strãvezimi, imponderabile, realitãþi crepusculare…”

(Constantin Buiciuc). Dacã primul e un volum sobru, o selecþie împãrþitã în 3 cicluri, cea de-a

cãrti, / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! doua carte conþine o seamã de „tumbe lirice pe pajiºtile copilãriei”, cum ne avertizeazã autorul în generoasa lui dedicaþie. Cum noi încã nu avem nepoþi, am citit-o noi înºine, cu delicii.

Ioan Barb, Babilon, Brumar, MMXI; Sabatul interior, Limes, 2011 Prima carte beneficiazã de prezentarea generoasã (dar ºi meritatã) a lui Cornel Ungureanu, care vorbeºte de instalarea autorului într-o „paradigmã negativã”, despre originalitatea incontestabilã.

Cea de-a doua cuprinde 3 cicluri (primul: Manuscris gãsit sub o placã de cer!) ºi se bucurã ºi ea de cuvintele calde ale unui poet important, Ioan Moldovan, care zice cã poetul „cu fire poeticã” þese

timid firele poeziei, „întreþinând un monolog cu propria-i sensibilitate”.

Arcadie Chirºbaum, FABULE ºi STANÞE, Ed. Waldpress, 2011 ºi 2012 Scriitorul fãgeþean, cunoscut pe plan naþional ca fabulist ºi epigramist (apreciat de Adrian Pãunescu), se întrece pe sine în douã noi volume de bijuterii umoristice, din care e chiar pãcat sã nu citãm: „Sã nu ne mai prefacem,/ O vom sãrbãtori/ Cã noi de râs ne facem/ În fiecare zi” (Ziua râsului); „Eu realizez, nu-i prima oarã,/ Se vede cum, la o adicã/ Sunt laude ce te coboarã/ ªi-njurãturi ce te ridicã” (morala fabulei Sudalma ºi lauda).

Lucian Mãnãilescu, Raiul pirania, Tipo Moldova, Iaºi 2011; 60, Editura Rafet, Râmnicu Sãrat, 2011 Întâmplarea face ca, pentru acest numãr, (cam) toþi poeþii sã-mi trimitã câte douã cãrþi deodatã, una pentru mâna stângã, alta pentru cea dreaptã…

Nu altfel procedeazã istoricul ºi poetul buzoian L.M. Prima carte apare în prestigioasa colecþie „Opera Omnia” – Poezie contemporanã, care a publicat ºi laureaþii Premiului naþional de Poezie Mihai Eminescu. Autorul cultivã un umor de bun simþ ºi bun gust, care depãºeºte graniþele concretului istoric, catapultându-l în eternitate.

George Ioniþã, Rãnitã, umbra mea, Ed. Singur, Târgoviºte, 2011 Privind coperta volumului, îþi vine sã spui „Rãnitã, inima mea”, dar, cufundându-te în lectura acestei cãrþi a prietenului nostru literar din comuna Titu, poþi uºor constata cã e vorba despre altceva. Este ºi constatarea prezentatoarei de pe coperta a patra, care ºi postfaþeazã cartea, Alina-Dora Toma: „Simbolul umbrei, avatar al sinelui poetic aºezat ca o redutã iluzorie în faþa iernii, a nopþii ºi a ireversibilitãþii temporale, capãtã, cameleonic, o varietate de nuanþe… „Rãnitã/ umbra mea/ se împrãºtie/ peste zãpada imaculatã…”, zice poetul. „Umbra. Umbra este o punte pe care lumina ne-o dãruieºte ca sã trecem cândva peste ea în ultima noapte”, zice ºi Lucian Blaga, fãrã sã-l contrazicã-n vreun fel.

Sherko Bekas, Eufratul, taina destinului meu, Ed. Ars Longa, Iaºi, 2011 Poeta Niculina Oprea (traducãtoarea volumului) ne trimite din Bucureºti o selecþie din volumul Les petites miroirs, traducerea francezã a cãrþii acestui poet irakian kurd, socotit a fi un înnoitor al miºcãrii poetice din „Kurdisatanul sãlbatic”. Tatãl poetului, Fayk Bekas, important om de litere, a fost unul din simbolurile naþionale ale Kurdistanului; el însuºi a fost ministru al culturii în perioada 1992-93. La rândul lui, Eufratul e râul legendar care marcheazã o laturã a vechii Mesopotamii, „Þara dintre râuri”: „Adesea Eufratul vine tuºind/ ºi se aºeazã/ lângã coastele mele… vorbeºte despre poezia ce rãmâne/ pânã la sfârºit,/ este searbãdã precum acest poem…” (Eufratul).

Ioan Viºtea, EXIL INTERIOR, poezii, Tîrgoviºte, 1988 Placheta este editatã în seria Literatura SAMIZDAT, ca supliment al „Cafenelei literare”, nr.11/nov. 2011 (despre aceasta, tocmai în acest numãr – vezi articolul sãu de atitudine de la pag.10 – Magda Ursache susþine cã a fost… admirabilã ºi sublimã!). ªi totuºi aceastã literaturã, atâta câtã a fost, a existat, scrisã la maºinã, sau tipãritã cu tiparniþe de 40/40. Noi înºine am „publicat” o carte în „Editura Autorului”, tipãritã de o aºa… maºinã, cu litere culese cu penseta – cu mâna – tiparniþã pe care s-au tipãrit ºi manifeste. Cele de faþã sunt poezii citite la Vocea Americii ºi Europa Liberã, difuzate în emisiunea „Realitatea româneascã”, în lectura lui N.C. Munteanu ºi Ioana Mãgurã Bernard. Poezia „El ºtie tot” nu este dedicatã Atotºtiutorului Dumnezeu, ci „atotºtiutorului” Ceauºescu: „… trudind la împletirea limbii, buchisind alfabetul, uimit de logica ºi limpezimea vocalelor,/ un singur lucru n-a aflat dar ºi acela mic:/ anume… nu ºtie cã nu ºtie nimic!”

Ion Chichere, Poemul fãrã sfârºit, Editura TIM, Reºiþa, 2007 (Prefaþã de Costel Stancu, Postfaþã de Gh. Jurma) Cei doi sunt de fapt alcãtuitorii acestei antologii din postumele lui Ion Chichere, - Costel Stancu fiind în fapt cel care l-a însoþit pe cunoscutul poet reºiþean în periplurile lui prin cârciumi comuniste comuniste, unde scriau (amândoi) poeme vesele ºi (mai ales) triste! triste!... „Eu, scotocitorul sentimental ºi pãrtinitor printre manuscrise, subiectiv pânã în pânzele albe, retrãind aievea nesfârºite întâmplãri”, spune Costel Stancu despre prietenul sãu, un fel de Nichita Stãnescu al Oraºului cu Poeþi, a cãrui lumânare s-a ºi sfârºit tot la o jumãtate de secol. „Spirit înfocat…, deopotrivã incomod ºi blajin…, personaj pitoresc, boem al locului, Ion Chichere reuºea sã adune împrejuru-i oameni feluriþi…”. Dar ºi felurite feluri de emulaþie spiritualã, am adãuga noi la cuvintele calde ale prefaþatorului – noi care l-am cunoscut mai puþin ºi cam de la distanþã, cu toate cã de iubit nu l-am iubit mai puþin, ca om ºi poet! Întâlnim în aceste pagini, dezgropate de prin manuscrise ascunse prin diferite cotloane ale lumii poetului, poeme la fel de pãtrunzãtoare ca acelea

care s-au tipãrit sub girul lui. Deºi, dacã ar fi trãit, Ion le-ar mai fi „bibilit”, plivit… Cu toate cã, în mâna unui mare poet, sub stylul sãu personal, ºi buruienile pot deveni literaturã, bãlãriile - poezie: „linia se subþiazã/ litera se lãþeºte/ gîndul s-a rãrit…// m-am nãscut/ de prea puþine ori/ ºi de prea multe ori/ am murit…” (fãrã titlu). Asta în condiþiile în care noi, oamenii de rând, ne naºtem ºi murim o singurã datã…

PENTAROMBUL, Ploieºtiul în cinci prieteni: Ion Stratan, Ioan Vintilã Fintiº, Costin Lupu, Martin Culcea, Filip Kollo, Ed. Karta-Graphic

Dacã Reºiþa este (pur ºi simplu!) Oraºul cu Poeþi, Ploieºti e oraºul în care… plouã cu poeþi.

Desigur, cel mai mare ºi reprezentativ dintre ei este regretatul Ion Stratan, ceilalþi (în frunte cu Ioan Vintilã Fintiº) þinând aproape, ºi ca valoare.

Avem în faþã un volum dens, „greu”, nicidecum de frunzãrit, ci numai de lecturat profund ºi de pritocit. Poezia mare ºi adevãratã respinge întotdeauna lectorul grãbit. De aceea considerãm cã ar fi pãcat sã trecem „ca gâsca prin apã” prin aceastã lecturã-regal de literaturã ºi ne mulþumim sã-i facem semnalul editorial, urmând sã scriem despre ea mai pe larg (am mai promis noi...).

Calistrat Costin, IRONIA MODERATà (reversuri), Tipo Moldova, 2012 Cartea se bucurã de câteva “Cuvinte frumoase ºi adevãruri curate” ale editorului, poet el însuºi, Aurel ªtefanachi, într-o prefaþã care reprezintã prin ea însãºi o prezentare necesarã ºi suficientã, cât ºi un gir de valoare. Tânãrul septuagenar este poet în toatã puterea cuvântului ºi un mare ironist. Calistrat Costin vine la judecata de apoi a poeþilor cu acest volum, care constituie un fel de supraplin, dupã ce stãtuse relaxat cu cititorul sãu LA UN PAHAR DE NEANT - antologia de autor cu pretenþii de “opera omnia”. Dar pânã la opera (S)omnia va mai fi, mai avem de trudit!

16 actualitatea literarã

n Brian Docherty Brian Docherty s-a nãscut la Glasgow Glasgow,, în anul 1953. În prezent locuieºte în Londra. Interesul sãu pentru poezie s-a manifestat începând cu anul 1976, iar sursele sale de inspiraþie au fost poeþi americani precum Williams, Ginsberg, Snyder sau Ezra Pound.

meridiane

nr.17 n februarie 2012

John Mole

John Mole Mole, nãscut în 1941, în West Country, Anglia, este autor de poezie pentru adulþi ºi copii, dar ºi un cunoscut clarinetist de jazz. A studiat literatura englezã la Universitatea Cambridge, dupã care a lucrat ca profesor atât în Anglia, cât ºi în America. A primit numeroase premii pentru poezie, între care The Cholmondely Award ºi The Signal Award. A fost writer in residence la Magdalene College, Cambridge, iar în prezent este visiting poet la Universitatea din Hertfordshire. Împreunã cu soþia sa, artista Mary Norman, a lucrat la scrierea ºi ilustrarea de cãrþi pentru copii.

Birou cu priveliºte Fãrã a fi speriat de programul de austeritate al vremii, mã lansez spre lumea aflatã dincolo de bibliotecã.

Este timpul sã transform peisajul în spaþiu, sã investighez moara satanicã de pe fundul vãii, sã fac cunoºtinþã cu zeii locali din apropiere de Colden Water.

Jack Bridge, Slack Top, Slack Bottom, sunt anunþate pe panouri ca fiind aºezãri locale.

Dincolo de vale, faimosul zid cu breºe stã-n josul povârniºului, unde fantomatica legendã TEAS ºopteºte bun-venit, te cheamã sã stai lângã foc.

Pãºesc sãrind spre râul care murmurã în jos, ajung pe ringul de dans plin de muºchi al stâncilor, privesc în vechiul coº de fum, mi-amintesc incantaþia.

Fie ca al vostru coº sã fumege mult timp, legenda copiilor ce au murit muncind aici, îngropaþi în pãdure.

Sãptãmâna asta, am vãzut ce-nseamnã umezeala.

La ora 4:28 fereastra favorabilã a vremii este închisã de cerul de culoare cenuºie, un material þesut aici la moarã, pentru serviciul funerar.

Urc pe deal cu zece secunde înaintea ploii. În casã, cuvântul nostru preferat e primitor.

Maura hrãneºte focul cu cãrbuni mãrunþi.

Sâmbãtã, mã-ntorc în satul meu londonez, Crouch End, nume ce-i face pe cei de-aici sã râdã, dar plec ca parte dintr-o comunitate cu aceleaºi interese.

Momente magice Prima datã când îþi place sãrutul unei fete, când dintr-o datã, dansul înseamnã ceea ce mereu a însemnat.

Când crezi cã în sfârºit îl înþelegi pe tatãl tãu când zice cã se duce sã vorbeascã cu „cineva despre un câine”.

Când croitorul se apropie cu o licãrire în ochi ºi murmurã „Domnul se-mbracã la stânga sau la dreapta?” Încerci sã cumperi o halbã de bere veche de 17 ani iar barmanul e prietenul cel mai bun al tatãlui tãu.

Când ºtii ce-nseamnã „s-a scuzat ºi a plecat” ºi când ºtii tu însuþi cum sã faci acest lucru. Îþi întâlneºti vecinul la o petrecere de Revelion ºi el îºi dã acolo seama cã tu eºti mai înalt ca el.

Te duci sã bei ceva de prânz în timpul slujbei ºi te întorci cu o orã mai târziu cãci ai întâlnit o fatã cu care ai crescut.

Prima datã când faci dragoste cu o femeie maturã, atât de emoþionat, cã a trebuit sã-þi tai ºireturile ghetelor.

Te vezi într-un roman scris de cineva pe care nu-l cunoºti, ºi te întrebi cine anume i-a furnizat acea poveste.

Te auzi la radio ºi îþi dai seama cã ai pierdut controlul asupra vocalelor dupã atâta timp departe de „casã”.

Când nu îþi place sã primeºti vin de calitate inferioarã la evenimente, ºi nici invitaþii private ºi când ai prefera sã bei apã mineralã.

Preferi Radio 4, apoi Radio 2 seara ºi asta pentru cã ai trãit pe viu întreaga istorie a muzicii rock.

Traducere de Mãdãlina BORCÃU MTTLC, Universitatea Bucureºti

actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645 Revistã a Unirii Scriitorilor din România, editatã de Asociatia , Culturalã Actualitatea, cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaþional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan-Universitatea Bucureºti, http://mttlc.ro

Mulþumesc pentru amintiri Pentru George MacIver la 70 de ani

Iniþierea Riverdale, NY, August 1969 O searã de varã la barul lui Luke cu George ºi Susan, licurici aprinzând amurgul, un ºir de cocteiluri cu whisky, pe grãtar cotlete de un inci grosime, rochia cu imprimeu a lui Mary cu o bretea cãzutã de pe umãr ºi chitara lui Carol acordatã pentru a duce barca la þãrm.

Paul are o carte aºezatã lângã el din care vrea sã-i citesc în timp ce el întoarce antricotul în spatele unui vãl de fum, ºi trebuie sã trec testul, sã dovedesc cã sunt englez, citindu-l pe Hardy cu accentul meu nativ. Tu vii din aceeaºi zonã ca el aºa cã surprinde-mã cu acea gravitate rãsunãtoare.

A însemnat pagina, a ales “During Wind and Rain” pentru refrenul care îi place aºa cã fac tot ce-mi stã în putinþã. Aceastã petrecere a devenit serioasã. Suntem doar noi ºi licuricii, ºi umbrele acolo departe în întuneric în timp ce eu citesc la lumina slabã ºi sper sã-l mulþumesc.

Când termin se lasã o îndelungã ºi ambiguã tãcere, închid cartea. I-o dau înapoi lui Paul care-mi mulþumeºte aspru, zâmbeºte silit, ºi o pune deoparte. Ceva reîncepe e suficient de aproape pentru a liniºti ºi prietenia. Fetele murmurã discret. Cred cã se încinge o cântare, apoi Bob, antagonistul suprem, maniacul irlandez din Boston cu râsul lui înspãimântãtor încã rãsunând dupã mine într-un ospiciu între bucurie ameþitoare ºi disperare, pare sã-ºi înfrunte recentul noviciat ºi rupe tãcearea lui neobiºnuitã: Doamne Iisuse Hristoase, ce performanþã de rahat!

Moratoriu Riverdale, NY, Noiembrie 1969 Orele din acea zi s-au amânat banderola mea neagrã de fricos uzatã pentru cã, sã n-o fi purtat ar fi fost declaraþia unei libertãþi nemeritate, o eliberare de obligaþia pe care am simþit-o de a învãþa dintr-un gest împrumutat mai mult decît pot preda. ªi mergând pe trotuar înapoi spre apartamentul nostru, în jurul Director: Nicolae SILADE (actualitatealiterara@yahoo.com) Redactia: Mircea ANGHEL (anghelmir1@yahoo.com) Ela IAKAB (emyiakab@yahoo.com) Nicolae TOMA (nicolaetomas@yahoo.com) Cornel DRINOVAN (cornel_n_drinovan@yahoo.es) Redactor sef: Remus V. GIORGIONI (rvgiorgioni@yahoo.com)

blocului, cu capul plecat, o trapã ca a furgoanelor mortuare ºopteºte în trecere, fazã lungã cu nimic de luminat decât propria-mi vagã bãnuialã prinsã în privirea asprã, un iepure, nici îngheþat acolo, nici alergând, doar trecând pe partea cealaltã, ostentativ, ruºinat cã a trecut atât de furtunos, oaspetele ineficient al naþiunii divizate.

Argou Strada 253, NY, 1969 Fiind englezi, exact aºa cum a vrut sã fim de dragul retoricii, ºi ospãtarul fiind ceea ce am sperat sã fie direct din filme, luându-i prea mult sã ne ºteargã masa ºi repetând comanda doar, zice el, sã ne audã vorbind ca Margaret Lockwood ºi James Mason motivul pentru care s-a ºi înscris la un curs la seral sã nu sune deloc ca ceva ce-am mai auzit, pronunþia nazalã din Bronx sau Brooklyn. Aceastã conversaþie a devenit un schimb ciudat, încântare de ambele pãrþi, sticla noastrã ºlefuitã aºezatã cu sfialã, el prezentând legendarul dialect local, platina lui Mae West ºi James Cagney, cu noi trei devenind prieteni, pregãtiþi sã orchestrãm argoul unul altuia dupã ora închiderii: I say, I say, old man, you dirty rat!

Epilog St. Albans, Vara lui 2005 Dupã lãsarea serii, aproape fãrã benzinã pe Munþii Blue Ridge, cine ar fi cãrat o canistrã pentru noi?

Mã gândeam la gara Hopper aprinsã de trei luni pline Mobil, ºi solitarul ei îngrijitor aºteptând sã vadã ce trece în oricare parte sau de nicãieri. Cînd vom mai vedea ceva asemenea-i când orizontul îndepãrtat ne-a ºters, cadranul gol ºi rulotele noastre dau sã se opreascã?

George, prietene, poate a fost ceva emblematic în situaþia noastrã, ceva de care ne vom aminti amândoi peste ani, deºi am scãpat pânã acum încã alergând aºa cum am fãcut atunci cu rezervorul plin.

Traducere de Petronela COROBLEANU MTTLC, Universitatea Bucureºti Adresa redactiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, Telefoane: 0256.35.66.26, 0744.575.853 Tiparul: West Tipo International Timisoara e-mail:actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/ actualitatea-literara