Actualitatea literară nr. 2

actualitatea literarã nr. 2, anul I n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n Magda URSACHE

AMERICA PIERDUTÃ

Era postGutenberg (Criza trece, cãrþile rãmân)

short story de Ovidiu Bufnilã n Editorial

Premiul Nobel pentru Literaturã

n

noiembrie 2010 www.ziarulactualitatea.ro/al n n POEZIE de: Aurel POP POP,, Horaþiu SUCIU, Aleksandar STOICOVICI Gelu NICOLAE IONESCU, Alberto M. POPESCO Ion RêINARU Ion MARIA

n Nicolae SILADE:

sonetul lunii

Literaturã ºi vin

n primul festival de literaturã din partea de vest a þãrii

n Prozã de: Ion LAZU Mihai VICTUS Nicoleta SÃLBA TECU SÃLBATECU

n meridiane:

Carol Ann Duffy în traducerea lui Andrei COSTEA

Noutãþile POLIROM n la Târgul Internaþional Gaudeamus 2010

2 actualitatea literarã

Edi tor ial Nicolae SILADE

Premiul Nobel pentru Literaturã Mulþi se întreabã, ºi pe bunã dreptate, în fiecare an, în octombrie, dupã aflarea veºtii care anunþã câºtigãtorul Premiului Nobel pentru literaturã, care sunt criteriile dupã care se acordã acest premiu.

Nu ne hazardãm în comentarii inutile pe aceastã temã, însã faptul cã niciun scriitor român nu a obþinut aceastã importantã distincþie constituie o adevãratã frustrare naþionalã. ªi nu criterile de acordare a premiului ar trebui sã ne intereseze, ci cauzele neacordãrii lui.

Ne-am bucurat cu toþii, anul trecut, când “bãnãþeanca noastrã” Herta Müller a luat Nobelul, dar ea nu a fost propusã niciodatã de România. Mai mult, nici nu a fost luatã în seamã de critica literarã de la noi, decât dupã ce a fost nobelizatã. În schimb, în Germania a fost premiatã de nenumãrate ori, s-a bucurat de susþinere consecventã ºi crescândã din partea scriitorilor ºi a fost propusã în mod repetat pe lista candidaþilor.

Marii noºtri scriitori de azi, atâþia câþi mai sunt, nu se bucurã de o astfel de susþinere din partea colegilor de breaslã, dimpotrivã, sunt contestaþi, minimalizaþi, dacã nu marginalizaþi, angrenaþi în polemici directe sau indirecte, fãrã rezultat. ªi câtã vreme scriitorimea noastrã este dezbinatã, propunerile României nu au nicio ºansã sã ajungã nici mãcar pe lista celor cincizeci de nume admise. În acest context, aflãm cu stupoare cã România nu a propus niciun candidat eligibil. ªi nu o spune oricine, ci chiar un suedez, Kjell Espmark, care, între anii 1988 ºi 2005, a fost chiar preºedintele Comitetului Nobel pentru literaturã. În cartea sa, Premiul pentru literaturã. Un secol cu Nobel, Espmark, care, între altele fie spus, era prieten cu Nichita Stãnescu ºi cu Marin Sorescu, nu pomeneºte numele niciunui scriitor român “aflat într-o poziþie eligibilã” printre candidaþi, care sunt cu miile, iar asta într-o sutã de ani de Nobel. E o constatare care ar trebui sã ne dea serios de gândit. ªi înainte de a mai face propuneri, doar sã ne aflãm în treabã, ar trebui sã analizãm cauzele, relaþiile dintre noi ºi, de ce nu, sã credem... într-o minune.

opiniile noastre Magda URSACHE

Era postGutenberg (criza trece, cãrþile rãmân)

Îl citam undeva pe Dennis Deletant, opinînd cã „România se împuºcã mereu în picior”. Dacã schimbãm puþintel termenii, am putea spune: Cultura noastrã se împuºcã mereu în picior picior.. Scriitorul „recent” e pus pe ajustarea capodoperelor capodoperelor,, cîte sunt, pe desconsiderãri, pe atacuri la valorile definitorii, se aratã gata sã spulbere mitul Eminescu, mitul Blaga, mitul Eliade... Mai ales „mitul interbelic” trebuie de-construit.

Eminescu suportã adevãrate rechizitorii. Tenorul Petrache Poenaru l-a lovit pe la spate, cu cãrãmida; postum, s-au gãsit alþi poenari, dispunînd de libertatea „creatoare” de a-l reexamina ºi de a-l lãsa repetent. Nu cumva „zburînd prea sus” (apud G. Cãlinescu), Eminescu e un reper imposibil de egalat? Or, distrugerea cu þel asumat a reperelor e necesarã prospãturilor, ca sã ocupe locurile de prim-plan, lãsate goale prin procesul revizuirilor ºi-al „moºtenirii literare”, aºa cum s-a mai întîmplat în stalinism. Nihiliºtii par a actualiza Internaþionala: „Luptaþi ca totul voi sã fiþi”. ªi nu este dogmatic-proletcultã afirmaþia cã toþi scriitorii trãitori în comunism sunt epuizaþi, depãºiþi, înapoiaþi, retardaþi, cã toate cãrþile ºaizeciºtilor ºi ºaptezeciºtilor nu mai pot fi citite, intrînd aici ºi Preda, ºi Breban, ºi D.R.P., ºi Buzura? Iar postmoderniºtii au fost cei mai agresivi: tot ce nu era post, era ante: expirat. Rãzvan Voncu descoperã în critica postmodernã o variantã a criticii dogmatice din anii cincizeci (v. Fragmente de noapte). Mai rãu este în critica postsocialistã, specializatã în relativism. Criticii „alternativi” s-au sãturat de valori clare. Módele

“În SUA ºi-n Japonia nu existã Ministere ale Culturii, dar nu cred sã se uzeze de ghilimelele deriziunii cînd e vorba de cultura naþionalã naþionalã””

“Austria nu are Institut Cultural. De asta se ocupã Ministerul de Externe, dar þara alocã pentru Culturã fondurile cele mai mari. Austria se declarã KulturStaat”

n ilustratiile numarului n Foto pagina 1: Cross I. (Cherry tree, 1100 x 2600 x 400 mm)

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale sculptorului Marius Bacriu Petrescu

nr.2 n noiembrie 2010

literare n-au nevoie de modéle. Dezinhibaþii poeþi ºi dezinhibatele prozatoare se vor primate pe scena literaturii. Ce ignoranþã vastã trebuie sã ai ca sã refuzi sã te compari cu predecesorii! Ce-i drept, aceastã relativizare le este extrem de favorabilã. Un exemplu de corectitudine politicã în ºcoala americanã? Iatã-l: un prieten din New York îmi semnaleazã cã profesorii de literaturã sunt sfãtuiþi sã ocoleascã judecãþile tranºante: lucrare bunã/ lucrare proastã, în favoarea altui calificativ: formã diferitã de exprimare.

De ce mã mai mir? La noi nu s-a debutat în manualul de literaturã, conform politicii drepturilor estetice egale, dupã Boris Groys? În felul ãsta, drumul evaluãrilor deformante e larg deschis: poþi slobozi elogii pentru cei din grupare, grup, grupuscul, trãgînd, totodatã, cu puºca-n cãrþi de excelenþã. Susþii cã Pizdeþ a scos literatura românã din impas ºi cã Bradea a scris romanul care ne trebuia musai, dar cã Drumul la zid, carte monumentalã, e de condamnat ca... realist-socialistã.

Declasaþii îi înjurã pe cei cu clasã (intelectualã), denigrarea fiind sorã bunã cu calomnia. Pretexte de minimalizare se gãsesc destule. Are oricine un accident/ rateu biobibliografic. Am citit nu demult cã I.P. Culianu a fost membru PCR, ca ºi cum asta ar fi contat. ªi Andrei Pleºu a intrat în PCR la 19 ani, dupã propriai mãrturie. Îmi amintesc de o emisiune Iosif Sava (din primãvara lui ’98), în care Mircea Mihãieº vorbea de efortul lui Noica de al scãpa de navetã. „Aha, a concluzionat Sava, Noica avea trecere la organele de partid”. De faptul cã fratele teleastului era medicul de familie al lui Ion Gh. Maurer nu s-a fãcut vorbire.

O tentativã de umor a unui ipochimen? Un exilat ar fi dat bier german cu fugiþii. ªi de scãpat nu scapã nimeni de contestare, nici mãcar... Fãt-Frumos, considerat „departe de a întruni însuºirile demne de un model sau ideal etic”. Cel mult, ar putea fi alibi pentru „regãþeanul indolent”, care îºi lasã mîrþoaga sã performeze pentru el, sã-l facã erou de-a gata. Credeþi cã astfel de inepþii nau fost publicate? Ba da. O revistã iaºiotã a susþinut cã poeþii basarabeni (la hurtã) nu-s poeþi, iar un critic de talie micã face o statisticã: 90% dintre literaþi sunt veleitari. Decis ºi precis.

Negativitatea juvenilã a unui semnatar de „supliment cultural” e uluitoare: audiþia unui CD îi oferã prilejul sã-l radã (e verbul favorit al celor marcaþi de handicap cultural) pe Arghezi, care „piþigãia”, pe Cãlinescu, citind grandilocvent ºi isteric, pe Nichita Stãnescu, mereu „banal ºi bahic”. Doar vocea lui Robert ªerban îl duce la extaz, recitînd: „acasã/ la filme despre moarte/ despre viaþã/ eu plîng ºi fut”. „Cultura” contestaþiei, ca sã nu-i spun cultul contestaþiei, creºte ºi dã roade de 20 de ani; tot de 20 de ani ni se creeazã complexe culturale. Ce patrimoniu, dacã noi ne declarãm scîrbiþi de „civilizaþia lutului”, dacã afirmãm cã literatura noastrã e puþinã ori lipseºte cu desãvîrºire, dacã tot repetãm cã nimeni dintre tineri (care ºi-au schimbat preferinþele) nu mai citeºte Rebreanu ori Sadoveanu? Nu mai punem surdinã „dispreþurilor”! Cum sã mai dregem busuiocul ºi sã facem lobby internaþional intensiv, cînd dezbinarea e la noi acasã, cînd scriitorii s-au împãrþit în echipe adverse de profitori? Nu se practicã ºi acum autismul etic mai ales în GDS? Ba bine cã nu.

Augustin Buzura a aflat din presã cã Traian Bãsescu l-a demis ºi l-a înlocuit cu H.-R. Patapievici, în 2005. Aºadar, imixtiunea politicului într-o instituþie culturalã a fost admisã. Fundaþia Culturalã Românã (înfiinþatã prin Hotãrîre de Guvern în 2 aprilie ’90,

cu sprijinul lui Sergiu Celac) a devenit Institutul Cultural Român. E-n stilul casei: sã distrugi ce-a început altul, cel dinaintea ta. ªi-mi amintesc de hîtrul eseist DRP care deplîngea soarta... vulturilor, condamnaþi sã mãnînce la infinit doar ficaþi prometeici.

Existã o povarã mai cumplitã decît bolovanul sisific: sã citeºti cãrþi bune ºi sã le tragi în deriziune, ca, în locul lor, sã recomanzi lecturi de plajã, de tren, de metrou. Mã întreb ºi vã întreb: de ce-o fi considerat genial Poem scris pe zid, pe care-l citez în întregime? „Cartea/ Fute/ Moartea”. Conform lozincii þineþi minte trei cuvinte? Ãsta o fi criteriul, cã se þin minte cele trei cuvinte? Cît despre vocalul Traian R. Ungureanu, el declarã negru pe alb: „literatura a dispãrut. Cãrtãrescu e excepþia”. În acest punct al discuþiei, se poate rãspunde la întrebarea: De ce a ajuns revista „Contemporanul. Ideea europeanã” pe lista neagrã? Simplu: pentru cã s-a opus constant confuziei valorilor, profanatorilor/ detractori, minimalizãrilor nedrepte, sabotajului (cuvîntul e al Aurei Christi, sublinierea e a mea, Magda U.) cultural. Conte îºi ia în serios rolul de barometru al valorilor dinãuntru ºi dinafarã. În Hexagon, cultura e practicã de stat, se ºtie. Franþa vorbeºte fãrã pãs despre „excepþia culturalã” a Franþei, la fel Anglia, despre specificul englez al literaturii engleze. În SUA ºi-n Japonia nu existã Ministere ale Culturii, dar nu cred sã se uzeze de ghilimelele deriziunii cînd e vorba de cultura naþionalã. Vrem nu vrem, cultura de patrimoniu se numeºte naþionalã. „Cultura recentã trebuie sprijinitã de... marea culturã”, a susþinut Magda Cârneci cît i-a fost îngãduit sã o susþinã. Noi lãsãm piaþa globalã de carte sã se descurce cum o ºti, cã aºa se cere în UE. Cum s-o descurca piaþa asta sã descopere tot ce-i valoare în editurile româneºti, dacã nici noi nu ne putem informa despre tot ce apare? ªi nu riºti sã exporþi produse subculturale, dacã laºi totul pe seama ei, a pieþei de carte?

Eu cred cã duzina de scriitori trimisã în Franþa trebuia mai atent selectatã, ca sã nu lipseascã, de pildã, Ioan Groºan; cã nu se cuvenea sã exportãm cai pe pereþi (fãrã sã se evite culoarea verde), în numele diversitãþii. Dupã cum a cheltuit bani în acest caz, Institutul Cultural Român este ineficient. Vizibilitate în SUA? Impact cu Sorin Tara? Mã îndoiesc. Mã îndoiesc ºi cã publicul italian, englez, francez ar fi „rezonat” la bãncurele contra Ceauºescu (ºi alea lansate de Secu) sau la pipãielile prin chiloþi a douã amice din spaþiul estnic (vezi programul Les Belles Etrangères, din nov. 2005). Ce-i drept, suntem foarte consecvenþi cînd o propagãm pe Nina Cassian. Turul prin Suedia a fost costisitor. Dan Shafran, care conduce Institutul Cultural Român Stockholm, o fi ºtiind cît de rãsplãtitã a fost în perioada cincizecistã? Cînd fãcea altfel de „ºcoalã de literaturã”?

N-am resentimente intelectuale, nu-s carieristã, nu-s fiinþã pragmaticã, ba chiar sunt în stare sã refuz un Mécène, nu de mine-i vorba, deºi nu-mi doresc sã-mi editez cãrþile cu sprijin Kosarom ori Loterie, ci cu sprijin AFCN ori Copyro. Dar ca „diversitate” promovãm cu Nina Cassian, mereu ºi mereu în frunte ºi-n gînd, ca PCR-ul pe care l-a slujit amar de ani? Asta cînd criza a redus, zice-se, bugetul Institutului Cultural Român.

Ni se spune cã ICR este o agenþie literarã, „antenã de PR”, cã se ocupã cu managementul cultural. Atractiv sau creativ, ce alege? Scriitori ca Saviana Stãnescu ori Marius Daniel Popescu s-au lansat singuri. Or fi post-naþionali? Simion Liftnicul de Petru Cimpoeºu a luat premiul Magnesia Litera – Cartea Anului, la Praga, în 2007. Prin strategie individualã, sunt convinsã.

Programul „20 de autori” l-o fi cuprins? Cã nu ºtiu. Dar „Translation and Publication Support Programme”, din 2006, dar „Publishing Romania”, din 2007?

Mai avem 38 de sãli de cinema în România, dar ni se spune cã, din punct de vedere cultural, ne exprimãm prin cinematografia de ultim val. Nu Brâncuºi, ci Moartea domnului Lãzãrescu, nu ªtefan Lupaºcu, nu Enescu, nu Pallady. Devenim transnaþionali cu filme despre avortul interzis, în UK ºi nu numai. Cît despre trioul mereu repudiat Eliade-Cioran-Noica, vicepreºedintele Institutului Cultural Român, Mircea Mihãeº, ne-a spus-o frust: „Intelectualii cu pricina, oricît ar fi ei de strãlucitori, nu pot, fireºte, constitui modele de onorabilitate ideologicã” („România literarã”, nr. 518, 14 febr. 2006).

Iorga ºi Pârvan, care au creat institute culturale româneºti la Veneþia ºi respectiv la Roma, sunt declaraþi vulcani care ar scuipa borº. ªi cum am putea obþine traducãtori buni fãrã românisticã?

Pe cine trimitem la cursuri de limbã ºi civilizaþie românã? Lectori care n-au habar care e originea poporului român? Ne apãrãm limba în afarã, cînd n-o facem nici înãuntru? Zice Luigi Bambulea (în „Verso” din mai-iunie 2010) cã Institutul Cultural Român a depãºit activismul cultural. Aºa o fi? Contextul e global, autohtonismul – concept retrograd. Nu cred cã Institutul Goethe s-ar debarasa de Goethe ºi British Council de Shakespeare, cum o facem noi cu vîrfurile culturii române, dintr-o neînþelegere a raportului local/ global. De teamã sã n-o „distorsioneze” (vocabula lui H.-R. Patapievici), Cultura s-a rupt de stat. Numai cã statele puternice investesc în culturã. Aud cã Austria nu are Institut Cultural. De asta se ocupã Ministerul de Externe, dar þara alocã pentru Culturã fondurile cele mai mari. Austria se declarã KulturStaat. Aºadar statul deþine cheia. Nu mã mai tem de puterea statului asupra Culturii, ca-n vremuri ceauºiste, dimpotrivã: vreau sã se implice responsabil, sã stabileascã strategii clare privind exportul Culturii ºi sã le ºi respecte.

Cum sã mai închei, deºi nu prea vreau sã închei? Cu temerea cã luminiþa aceea din zarea tranziþiei e lumînare. Deculturalizarea (în curs de) trebuie fãrã întîrziere stopatã.

cronica literarã

Constantin BUICIUC

nr.2 n noiembrie 2010

Silviu Dudescu: Stand up poetry

Cetãþeanul Popescu (numele nu mai necesitã comentarii), din poemul Melancolie, este tipul perfect banal, anonim, cum sunt cu miile, scufundat în cotidianul derizoriu, plafonat în profesiune ºi în sentimente, dar care “încã mai aºteaptã o femeie tânãrã, voluptuoasã, care sã-i/ îmbrace ultima colecþie de vise…” (p. 12).

Sunt versuri premonitorii, cãci multe poeme etaleazã „colecþia de vise”,

cuprinsã de maladie: “Pe acoperiºul berãriei de la parter/ o stea îºi fãcuse cuib într-o searã./ Lãutarii þipau în tranzistor,/ beþivii aºteptau ca ea sã le ilumineze/ o singurã cãrare./ Noaptea, steaua clocea becurile/ cu numele firmei de pe acoperiº./ Ziua, becurile tânjeau dupã lumina stelei/ care dispãrea în lumea ei, în timp ce pe noi/ ne lumina o stea domesticã/ bolnavã de hepatitã”. (p. 21).

actualitatea literarã 3

Volumul de versuri Stand up poetry de Silviu Dudescu a apãrut la Editura Transilvania Expres din Braºov, în 2010. Prima parte a volumului, mai amplã, purtând numele întregii cãrþi, cuprinde mai multe decupaje din realitate, care par a fi incolore, dar dupã care se ascund culorile sufletului. Ea conþine portrete, în care prozaismul ºi descrierea dominã, banalul cotidian, cenuºiul existenþei relevându-se treptat, dar sigur.

Demitizarea este parþialã, cãci neputinþa stelei de a fi cãlãuzã ºi forþã a vieþii descinde tot din poezia lui Mihai Eminescu. Poetul romantic vorbeºte despre “Icoana stelei ce-a murit”.

Poemele ajung sã conþinã peisaje ale banalitãþii de zi cu zi, domestice, citadine, rurale ºi industriale, în care stagnarea sufletului sub agresiunea lucrurilor este întreruptã, din când în când, de chemãri ale visului, de

sonetul lunii 68 mã iert stimatã doamnã cã nu-þi râvnesc scheletul nici carnea tremurândã bolnãvicios pe os nici sufletul ce pleacã încetul cu încetul nici vechea frumuseþe întoarsã azi pe dos mã iert stimatã doamnã deºi nu am vreo vinã nu þi-am albit eu pãrul ºi nici nu þi-am brãzdat cu ºãnþuleþe pielea altãdatã finã nici sânii plini de farmec nu eu þi i-am lãsat mã iert stimatã doamnã dacã îmi ies din fire când vãd cum timpul lacom îþi ia tot ce þi-a dat dar când te minþi pe tine când încã vrei iubire sãruturi pãtimaºe ºi zbenguiri în pat mã tem stimatã doamnã mã tem cã eºti nebunã ca-n vremurile bune când ne înnebuneai dansând aproape goalã cântându-ne în strunã când ne duceai cu vorba cu mângâieri în rai nu vreau stimatã doamnã nu vreau altã minciunã nici carnea pãcãtoasã nici osul ei inert plãcerea-i azi de gheaþã în greaþã ºi postumã ºi dacã aº gusta-o în veci n-o sã mi-o iert

Nicolae SILADE

iar visele nu pot deveni, din pãcate, strãlucitoarea realitate, acoperindune de fericire, ca un vãl de unicã frumuseþe. În Big Tae nu mai apare “colecþia de vise”, ci imaginea unui excentric, care ºi-a schimbat banalul nume Spiridon Pãvãloaie în Big Tae, pentru cã adevãratul nume „nu e adecvat pentru un biker”.

Desigur cã, dupã ce-ºi cumpãrase un Harley Davidson, Big Tae a murit pe autostradã, din exces de vitezã. Într-un fel, existã ºi aici propensiunea spre vis, care ia forma ieºirii din banalul cotidian. Alt prizonier al cenuºiului cotidian, Milian, poartã acelaºi palton de douãzeci de ani: „acum îi e strâmt, atunci, la început, îi încãpeau ºi/ visele pe dedesubt ºi tot îi era larg”. (p. 14). Visele, deci, nu au moarte.

Nea George, alt produs tipic al banalului cotidian, crede cã sãnãtatea lui, subminatã de multe boli, este un produs chinezesc, adicã se stricã prea repede.

Poemele prozaice, depãrtate de lirismul care trebuie sã sune frumos, sã fie fermecãtor, pe linie

romanticã, sunt golite de multe figuri de stil tradiþionale. Uneori, în descendenþa poeziei ironice a lui Marin Sorescu, autorul creeazã poeme – metaforã. Întregul text e o metaforã, cu o logicã interioarã, funcþionând bine. În Inventar 1, “Aºa striga Piticson dintr-un confortabil borcan de castraveþi;/ borcanul avea lift interior iar Piticson era blocat în el”. În Inventar 2, acelaºi Piticson clameazã: „Mâine mã însor!

I-am fãcut logodnicei/ o rochie de bandã izoler/ Mâine o s-o plimb cu o elegantã conservã/ de peºte, decapotabilã./ ªi-o voi duce sã-i arãt raionul de legume – fructe/ iar acolo o s-o posed sãlbatic/ pe frunzele unei salate creþe, de import”. (p.

19). Poemul La steaua poate fi bãnuit de demitizare. În comparaþie cu steaua din poezia omonimã a lui Mihai Eminescu, dominatoare din înalturi cosmice, steaua poetului modern a devenit terestrã, derizorie, neputând clinti spre cer mediocritatea banalului cotidian.

Ziua, steaua înlocuitoare se dovedea ºi ea neputincioasã,

inserþii oarecum surprinzãtoare ale dinamicii idealului. Aglomerarea de detalii, de mãrunte componente ale cotidianului cenuºiu, de o înfiorãtoare banalitate, creeazã spectacolul existenþei fãrã speranþã, al destinului descendent, al inutilitãþii idealului, într-o lume a nimicniciei, sub semnul sfârºitului: “…o bãtrânicã, în fiecare primãvarã,/ arã singurã, înhãmând o vãcuþã slabã la plug./ Dupã toate aceste primãveri vine iarna – e numai gheaþã/ în jurul fântânii; aceeaºi bãtrânã în pat, într-o camerã rece;/ are cerul gurii uscat ºi gãleata e goalã./ Casa ei e singura din sat neelectrificatã./ Lumina de lampã abia pâlpâie, gazul e pe terminate/ ºi gaz lampant nu se mai gãseºte nicãieri”. (p. 28).

Procedeul poemului întreg ca o metaforã, despre care am vorbit mai înainte, este ilustrat foarte bine de poezia care dã titlul volumului.

Se porneºte de la metafora sufletului ºifonat, cum este ºifonat, la propriu, un material textil. ªi poemul se desfãºoarã logic, cu o înlãnþuire clarã, în care metaforei iniþiale nu i adaugã alte figuri de stil. Poemul întreg devine metafora suflet – zdreanþã, imagine a sentimentelor distruse nemilos, creatã cu o amarã ironie: „Trece o ºenilã peste mine ºi-mi boþeºte sufletul,/ fãcându-mi-l cool – am auzit cã se poartã „chestiile ºifonate”./ Mã întreb: “- Cine ar putea avea ºenile?”/ Rãspunsul mi-l dau tot eu: Toatã lumea!/ Dar mai cu seamã iubita, ea, care, dupã ce/ mia purtat toate cãmãºile dimineaþa,/ la micul dejun, pãtându-mi-le cu ulei,/ ouã ºi cafea (aºa aflase ea, din filme, cã e miºto sã faci) -/ dupã ce mi-a terfelit toate cãmãºile bune,/ a început sã mã poarte pe mine direct pe piele;/ mã poartã la bucãtãrie, mã poartã cu vorba,/ mã poartã în cizme./ M-a uzat, dupã care m-a aruncat în coºul cu rufe murdare./ Acum a plecat, nu înainte de-a lãsa un bilet pe frigider:/ „Celei ce va veni!/ Spalã, te rog, rufele din coº!

Zdreanþa, ajunsã acolo din

întâmplare,/ nu te mai obosi sã o speli – e pentru spãlatul pe jos”. (p.

33).

Spectacolul lumii începe, uneori, realist, prozaic, evadând, în final, în metaforã ºi în absurd: „Dimineaþa miroase a detergent. E soare, ce frumos/ zumzãie maºinile la sensul giratoriu!/ Undeva, aproape, se aude un pick – hammer,/ la berãrie se aude zgomotul înfundat al lãzilor de bere trântite./ Îþi dau un bip. Nu mai am baterie./ Mã suni, fiorul emoþiei îmi acoperã trupul cu pene albe./ Telefonul s-a oprit. Doi poliþiºti comunitari aleargã/ dupã o pasãre bizarã”. (p. 34). În alte poeme, situaþia este inversã: începutul este metaforic (poemul - metaforã de care vorbeam), ca finalul sã descindã în realul strict, denotativ: „Doi tineri se sãrutau pe banca din staþie./ S-au încuiat în interiorul dragostei/ ºi au aruncat cheia pe trotuar./ Privirile pensionarilor cu pungi de Carrefour în mâini/ îi ciupeau din toate pãrþile, ca niºte pãsãri de pradã.// Autobuzele continuau sã soseascã în staþie/ dupã acelaºi program regulat…” (p. 35). În ambele situaþii, trecerea de la un registru la altul este fãcutã cu abilitate, neobservându-se „cusãtura” dintre cele douã pãrþi.

Poemele din partea a doua, Sentimentul mecanic, sunt închinate iubirii. Iubirea trebuie protejatã, ca ºi visul rãmas dupã consumarea iubirii. Iubirea se desfãºoarã în banalul cadru domestic, în care iubita leneveºte în pat „purtând doar ojã pe unghii…” (p. 46). Nu e nimic surprinzãtor în faptul cã iubita idealã nu existã, ea fiind înlocuitã, fãrã complicaþii, cu iubita realã: „M-am însurat cu-o femeie obsedatã de cântar,/ cu care mã bat pe telecomandã, mult mai concretã,/ fericiþi, schimbãm scutecele copiilor ºi n-avem de gând/ sã mergem vreodatã la operetã”. (p. 47). ªi, la fel, nimic nu e surprinzãtor în faptul cã, între iubita realã ºi eul poetic, devenit “narator liric”, intervine distanþarea, ca un zid al Berlinului. Cu ironia amintind, din nou, de Marin Sorescu, poetul îºi numeºte un poem ªtefan cel Mare. Poemul nu e o odã înãlþãtoare, ci portretul unei frumoase irezistibile, cu minijup ºi cu ochii verzi care atrag ca plasele de pescuit. Aflãm, din ultimul vers, cã frumoasa fatã a fost vãzutã pe strada ce poartã numele celebrului domnitor al Moldovei. Un graþios poem de dragoste este Târziu de noiembrie, în care cãsnicia, cu lungile ei probleme de o banalitate descurajantã, care duc la rutinã ºi, uneori, la mergerea mecanismelor în gol, nu reuºeºte sã ofileascã sentimentul profund, autentic, durabil. ªi astfel, dacã în Stand up poetry banalul existenþei devine absurd ºi întunecat, în Sentimentul mecanic existenþa se lumineazã sub chipul eternului feminin ºi al iubirii: “Frumoasã ºi blondã, cântec de pian/ printre pick – hammerele ce spãrgeau asfaltul,/ ea, cuvânt alunecând pe întinsele ierni ale hârtiei,/ m-a judecat cu inima./ Eu, piatrã ce nu va deveni niciodatã statuie,/ mi-am coborât iubirea peste ea ca o searã”. (p. 60).

4 actualitatea literarã

poezie

nr.2 n noiembrie 2010

Poeme

Aurel Pop Poet, exeget literar, istoric, publicist, editor, fondator de reviste, activ promotor cultural.

Licenþiat în istorie, jurnalism, psiho-pedagogie.

Master în etnologie europeanã. Doctorand în cadrul Academiei Române. Director al Editurii Citadela, redactor-ºef ºi fondator al revistei omonime, ambele cu sediul în Satu Mare.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), al Asociaþiei Publicaþiilor Literare ºi Editurilor din România (APLER), al Asociaþiei Revistelor ºi Publicaþiilor din Europa (ARPE), al Asociaþiei Scriitorilor de limbã Românã din Quebec (ASLRQ), Canada.

Laureat al multor concursuri ºi festivaluri literare – palmaresul scriitorului însumând 22 de premii, cãrora li se adaugã trei diplome de recunoaºtere a contribuþiei sale culturale.

Publicã în presã din anul 1969. I-au apãrut patru volume de versuri – cvadrilingvul pelerinaj de secesiune (2004), pentalingvul calvarul cuvintelor (2006), sonete din regatul disperãrii -un trunchi de cuvânt (2007), semne dintr dintr-un (2009) –, unul de criticã literarã – La Hanul Verbelor (2008) – ºi unul de interviuri luate mai -un multor personalitãþi culturale – Cuvinte dintr dintr-un noian de vorbe (2009).

Referinþe critice: Poetul conecteazã poemul la o tensiune înaltã ºi se lasã strãbãtut de curenþii unei existenþe tumultoase, la limita dintre agonia fantastã ºi extazul rece, încât chiar lectura pare o formã de electrocutare ce duce cuvântul la vibraþii înalte. Puþini sunt poeþii care au reuºit sã ridice criza la solemnitatea cuvântului, aºa cum face Aurel Pop, ceea ce aratã nu doar sensibilitate ajunsã la maturitate, ci ºi o conºtiinþã în stare Al. Florin Þene de veghe. (Al. Þene) Poemul se naºte instantaneu, evolueazã nestãpânit de unele piedici. Poezia lui Aurel Pop mãrturiseºte mereu o tendinþã înspre spectacol situându-se la marginea amintirilor, în sensul cã viaþa merge înainte, cu toate cã libertatea de exprimare e sufocatã uneori de Nae Antonescu „sârma ghimpatã”. (Nae Antonescu) Aurel Pop este un poet foarte activ în peisajul literar contemporan din nordul þãrii, un poet de al cãrui nume se leagã iniþiative culturale de rãsunet, precum ºi cãrþi, reviste ºi diverse alte publicaþii tipãrite în beneficiul culturii române din aceste þinuturi. Cei care îl cunosc ºtiu cã aceastã râvnã a sa a dat roade ºi cã eforturile sale, de multe ori dezinteresate ºi boeme, au determinat intrarea în circuitul literar naþional a unor confraþi din Satu Mare ºi Maramureº, care altfel ar fi fost poate ignoraþi. Aurel Pop este un astfel de catalizator al unor energii care s-ar pierde altfel aiurea, conºtient cã aceste douã judeþe ºi Sãlajul trebuie sã producã istorie culturalã, spre a recupera hiatusuri ºi goluri provocate de împrejurãrile istorice în care au Nicolae Scheianu evoluat aceste zone. (Nicolae Scheianu) Conºtient de misiunea sa, poetul ºi-o asumã cu responsabilitate ºi se adreseazã semenilor ca un Moise trecut prin Evanghelie: „Sã nu ai alþi poeþi în afarã de mine” ºi „Cititorule eu sunt poetul tãu”. Asumîndu-ºi profetismul ºi mesianismul, poetul devine un Christ: „Cineva dintre cititori / Mã va vinde / Pe un pumn de cuvinte” (Era tîrziu) sau „Poemul / Trebuie privit / Vîndut fariseilor” (Ofertã). Angajarea în prezent înseamnã viitor, un Ionel Popa „alt anotimp” (Acum). (Ionel Popa) Poetul n-are niciun motiv sã facã abstracþie de faptul cã „imperiul umbrei e ascuns în propriu-i trup”, aºa cum a afirmat-o în versul prag al cãrþii spre a o demonstra convingãtor de-a lungul acesteia, uzitând de diverse registre: intimist-metafizic, religios, civic, erotic, contemplativ, ludic, jurnalistic, satiric, Ion Roºioru gnomic, premonitoriu etc. (Ion Roºioru) Ce se poate spune despre un poet care-ºi deschide volumul de sonete cu un vers sintetizator de atitudine: „imperiul umbrei e ascuns în mine” ºi care, apoi, într-un discurs elaborat, sfãrâmã taina, pentru a elibera „urletul luminii”? Se poate spune, de exemplu, cã, dincolo de meºteºug, încearcã sã se pãstreze între graniþele cunoaºterii lucide, care dezgoleºte lucrurile de vãlul lor de mister, pentru alungarea aºteptãrii tensionate. În ipostaza de miel sacrificat, poetul nu acceptã cu uºurinþã pedeapsa, ci urlã, sfãrâmã ºi concluzioneazã, resemnat ºi ironic în egalã mãsurã: „nu-mi spãlaþi picioarele acum / în zorii zilei vom pleca la piaþã / mã vor vinde pe un nor Valeria Manta Tãicuþu de fum”. (V Tãicuþu)

Sãptãmâna patimilor trece la orizont Adu-þi aminte de mine Atunci când o iarbã invizibilã Acoperã lucrurile ºi viaþa Ne naºtem înãuntru ªi murim în afara vieþii ªi-a morþii Îl însãmânþãm pe da În carnea lui nu ªi aºteptãm sã rãsarã acolo o lume În ºapte volume Patru alte dimensiuni Sãptãmâna patimilor trece la orizont Ca o caravanã-n deºert În urma ei Vin cele zece porunci ªi calul troian ªi pruncii Dupã aceea nimeni nu vine Un repaos absurd ne adulmecã din neant Obloanele au fost trase În ceaºca mea de cafea explodeazã cuvântul idee Împrãºtiind peste tot hãrþi ªi imagini de pe o altã planetã Din alte pãrþi Uºa se dã de perete ªi în camera mea Prin care cãrþi hârtii creioane ªi sticle goale se rostogolesc în toate pãrþile Ca niºte ºobolani speriaþi Intrã fraþii mei Esenin Labiº Dan David C. Popescu Þinând în mâinile lor luna Ca pe o damigeanã minoicã Iar în altã zi îmi purtau propiul meu craniu Din care îmi dau sã beau apã Vânt Aer ºi moarte Potenþã ºi existenþã Vinul etern al tãcerii Cuvântul cel de cenuºã al vieþii Dupã aceea iarãºi se lasã în noi liniºtea ªi nimicul Tãcerea ºi fumul Cuvinte de smoalã Acoperite de scrumul Pe care corãbii de carne plutesc Spre un þãrm alegoric Vestesc Un þãrm care va fi adânc ca spaima De dincolo ºi-aici Mai frumoasã ca speranþa celor ºapte pitici

Singurãtatea din colivie Împrãºtiaþi-mi cenuºa oaselor Pe drumurile patriei Apoi Aºteptaþi cu rãbdare sã rãsarã Altã viaþã În care memoria prietenilor Prinde contur În statui Vor sta mãrturiile Judecãþii de Apoi Singurãtatea din colivie Atârnã la gât Purtând-o mereu sub cãmaºã A prins rãdãcini Scumpã-mi e lumina nopþilor Ce roade vârful sãgeþii Înfipt în inima mea Aud cuvintele trecãtorului Bolborosind În negura vremurilor

ªi ni l-am pus emblemã în gurã

Singurãtate

Nu ucide cuvântul Cel ce ne-a dat nouã viaþã ªi umbrã În care se scaldã tot pãmântul Umbra perpetuã foºnind cu umilinþã Sub stelele deznãdejdii Voi cântaþi iar eu îmi întorc ochii ªi gura de la faþa tãcerii Încât vorbesc ªi spun ceea ce n-ar trebui rostit Decât în mormânt Alunecãm ªi nimic nu ne împiedicã sã alunecãm În conºtiinþa unui infern Ce nu ne mai aparþine Pe care din luminã l-am smuls Ca pe o mascã ªi ni l-am pus emblemã în gurã Ca sã cunoaºtem gustul Cel de cenuºã al apocalipsului Gustul cel mort al iubirii Iar noi sã nu fim Decât pãcatele adunate de veacuri Pe creºtetul unui popor impotent Opulenþi Somnambulici Orbii ªi surzii acestui meleag În care totul se poate Dar nimic nu se poate ªi totuºi se poate Doar cu ºpagã Dupã care topim milionul de lei La crâºma din colþ Cot la cot cu þãranii ªi clasa muncitoare Cu tristeþea ºi bucuria Haide cu toþii La crâºmã pânã nu-i prea târziu Cãci vine un timp Sã ne ne împãrþim

Fãrã Un bãrbat Singurãtatea-i Mai puþin singurãtate Fãrã O femeie E singurãtate Oarbã

Singurãtatea noastrã-n douã Aºa cum des se mai întâmplã Mâini pustii îmi pun pe taler Echilibru între zãpezi ªi vina de la tâmplã

Repetiþie Stai ºi priveºte ªarpele Târându-se De la Facerea Lumii Consecinþa blestemului Sau lãcomia femeii Jucându-se de-ascunselea goalã Cu fricã de Dumnezeu ªi ruºine de semenii Repetând “cu durere” Voi naºte poemul Blestemat sã fie cuvântul Adu-þi amninte Când mai scrii De poetul Care a pus titlul poemului Nu uita sã-l reciþi O datã pe zi Fã-i publicitate pe net Bate-l în cuie de lemnul crucii În piaþa mare a oraºului Chiar dacã dâra de sânge Va curge De sub coasta Poetului

Un bãrbat ªi-o femeie Alungã Singurãtatea – alungã Orbirea

Unul câte unul În satul copilãriei Mi-au rãmas Întrebãrile Rãspunsurile Le-am primit De la viaþã Unul câte unul Mutându-le Apoi – atlaºi Laºi De pe un umãr Pe altul

Semnul divin Am cântat asearã Din frunza de viþã Din þâþe curgeau ªiroaie de vin Vãduva cocea prescura La focul din vatrã Din ceruri se-aºteaptã Semnul divin Îmi deschid un ochi Cãtre lume Celãlalt îl mai las O vreme închis Întorcându-mã acasã

Beat criþã Înþeleg ªi totuºi îmi pare un vis

Rugã Îmi întind braþele Cuprind cu trufie ogoare Atunci se face întuneric ªi asta mã doare Când lacrimile Se scurg pe rãzoare Îndreptându-se spre mare Isteric ªesul se-ntinde Cu îngãduinþa din ochi Smulg din orizontul lumii Neliniºti Adunate în cercuri de trunchi Topind umbra De sub stratul brumei Rugându-mã O viaþã-n genunchi

nr.2 n noiembrie 2010

actualitatea literarã 5

prozã

Nicoleta Sãlbatecu

La margine de har

trei luni de zile a decis sã atace din nou genul. Povestirea “La margine de har” credem cã o recomandã în acest sens. Dacã va avea puterea de a-ºi canaliza energiile ºi talentul în aceastã direcþie, suntem convinºi cã va reuºi.”

(Nicolae SILADE)

Bunicã-mea prãºeºte de parcã-i Dumnezeu. Ea zice cã noi, oamenii, suntem uneltele cu care arã Dumnezeu ogorul.

Cred cã ea ºtie multe despre asta pentru cã de câte ori o privesc prãºind nu pot sã nu mã mir cum o ascultã pãmântul ºi i se supune. Buruienile sunt uneori mai înalte ca porumbul.

Le mai dã ºi cu mâna la o parte sau le calcã sub picior picior..

Alteori mai taie din greºealã ºi câte un porumb. Ai spune cã rãscoleºte pãmântul cu dragoste. Mie mi se pare cã-i doar firea ei.

Pe mine mã chinuie ba setea, ba o furnicã uriaºã, ba sorã-mea cu întrebãri despre pãpuºoi ºi furnici...Iar bunica nu se opreºte deloc. ªi dintre toate cel mai rãu mã chinuie plictiseala. Iar când în sfârºit se opreºte, bea niºte apã, mãnâncã ceva ºi se-ntinde la umbrã. În câteva clipe o aud sforãind încetiºor încetiºor.. Râul e la o azvârliturã de bãþ. Aproape cã-l aud. Nu vrea sã ne lase singure la scãldat, iar eu dacã mai stau mult în câmp o sã mã usuc precum buruiana pe care-o pune ea la pãmânt dintr-o loviturã.

- Hai, mãi, - o rog pe sorã-mea, mai micã decât mine cu ºase ani, un copil aºa cuminte cã mã scoate din pepeni - ne întoarcem pânã se trezeºte ea. Facem repede o baie, promit cã te învãþ sã înoþi.

Asta parcã o mai înduplecã. Ne pornim în cele din urmã, iar eu alerg aºa repede de-mi ajung cãlcâiele pânã la ceafã.

Sorã-mea gâfâie în urma mea ºi tot repetã “mã înveþi, miai promis, da?” Ca ºi cum eu aº ºti.

Când intru în râu râde fiecare celulã din mine,- am învãþat anul ãsta la biologie despre celulã ºi-mi place mult

sã mã gândesc la corpul meu ca la un fel de insulã micuþã alcãtuitã din milioane de celule, - poþi sã aprinzi soarele pe cer cu bucuria mea. ªi-n marea bucurie ce m-a cuprins, simt nevoia sã fac ceva memorabil, cu alte cuvinte ceva prostesc. O las pe sorã-mea la mal ºi mã îndrept spre un loc cu apã mai adâncã. Încep apoi sã strig…”Ajutoooor strig…”Ajutoooor,, mã îneec…!”

Aºa interesantã mã simt prefãcându- mã cã-s în pragul morþii, cã nu-mi dau seama cã m-am apropiat prea tare de locul unde apa e suficient de adâncã sã mã pot îneca. Sunt trasã la fund aºa iute, parcã-s absorbitã de un aspirator uriaº. Înghit o gurã zdravãnã de apã. Are un gust sãlciu de mâl. Ia te uitã, gândesc chiar în timp ce toate astea mi se întâmplã, pot sã “realizez gravitatea situaþiei”. Am auzit cândva la telejurnal pe cineva spunând chiar aºa ºi am aºteptat multã vreme sã am ocazia sã folosesc ºi eu vorbele astea. TTotuºi otuºi nu-mi vine sã cred cã-s pe fundul râului. Oare chiar mã înec ? Încerc, de data asta cu adevãrat, sã ies la suprafaþã. Acolo, pe fundul râului, nu mai pare la fel de interesant ssãã te îneci…ªi chiar de-ar fi, nu mã vede nimeni oricum. Dau din mâini ºi din picioare ca o bezmeticã.

Deschid ochii ºi printre pietrele de pe fundul râului zãresc o cruciuliþã argintie care strãluceºte delicat. În clipa aia îmi doresc cu ardoare sã fiu ºi eu o piatrã, ori un lucru pierdut pintre pietre. Dacã stai sã te gândeºti, nici peºte nu-i chiar rãu. VVreau reau sã respir respir.. Deschid gura ca sã fac asta ºi mai înghit o gurã zdravãnã de apã. Parcã în ea ar fi fost ºi aer aer,, nu mai am senzaþia cã mã înec. Mai cã m-aº putea obiºnui. Ba

Omul cu chitarã Mai înainte de-a coborî scãrile am auzit cum trenul se urnea din staþie ºi, ajuns pe peron, mã uitai la luminile stopurilor ce dispãreau în virajul tunelului. Nu mi-am fãcut griji cã voi întârzia la servici, fiindcã în dimineaþa aceea nu mai servisem, ca de obicei, cafeaua, motiv pentru care plecasem mai devreme de acasã.

Pe celãlalt peron mai erau câþiva oameni, însã cel pe care mã aflam eu era pustiu. M-am aºezat pe unul din scaunele acelea moderne ºi incomode, ºi deschisei ziarul.

Dãdusem peste un articol interesant despre niºte obiecte stranii descoperite în Mexic ce se specula a fi de provenienþã extraterestrã, ºi nu lam auzit când mi-a pus întrebarea. Mi-am dat seama de asta deoarece, atunci când m-a atins cu mâna pe umãr ºi m-am uitat la el, mi-a spus într -un mod rrepetativ epetativ onunþând apãsat fiecar e într-un epetativ,, pr pronunþând fiecare cuvânt: -T e Universitate... De aici se ia?

Trrenul spr spre Nu am închis ziarul ºi i-am spus cã da, iar el sa aºezat, lãsând un loc liber între noi.

Reluai citirea articolului.

- Câte staþii trebuie sã merg pânã la Piaþa Unirii?

I-am spus cã patru ºi, pe ascuns, m-am uitat mai bine la el. Þinea pe genunchi o chitarã îmbrãcatã în husã neagrã. Avea în jur de treizeci de ani ºi, chiar dacã din accentul lui nu reieºea asta, arãta ca un turist strãin. Probabil din cauza tenului mãsliniu. Cu niºte degete lungi ºi subþiri bãtea darabana pe braþul din plastic al scaunului, producând un sunet ritmat.

N-am reuºit sã mã concentrez la citit ºi închisei ziarul.

- Eºti muzician? l-am întrebat. ªi-a retras mâna ºi m-a privit, uºor încurcat.

- Da, a zis dupã aceea. Sunt profesor de muzicã.

- Înseamnã cã, într -un fel, suntem colegi. într-un Dominic Ioan, profesor de matematicã.

I-am întins mâna, iar el a strâns-o încet ºi nu mi-a spus cum se numeºte. Dar nu m-a deranjat.

Mihai Victus

Nicoleta Sãlbatecu s-a nãscut pe 2 aprilie 1975, în Oneºti, judeþul Bacãu. A absolvit Colegiul de Biblioteconomie - Universitatea Transilvania din Braºov ºi Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice, Universitatea Bucureºti. În prezent lucreazã ca bibliotecarã la Biblioteca “Radu Rosetti” din Oneºti. În copilãrie a scris poezie, obþinând diverse premii la concursurile pioniereºti care se organizau pe-atunci (“Tinere condeie” , “Scriitori copiii” etc ). În 1990 a obþinut premiul al II-lea la concursul de poezie “Moºtenirea Vãcãreºtilor” din Târgoviºte, din juriu fãcând parte la acea vreme personalitãþi literare precum Mircea Horia Simionescu ºi Alexandru George.

“Dupã o tentativã de prozã în 2005, acum

chiar simt cã mi-i totuna dacã ies ori nu. “Cum o vrea Dumnezeu” - vorba bunicãi. Întind picioarele mult, încerc sã înot dar apa mi se pare densã ca o pâslã. Lovesc cu piciorul un bolovãnoi. Mã întorc spre el, îl pipãi uºor uºor,, apoi mã þin de el ºi mã ridic. Ies la suprafaþã.

Am înviat din morþi. Soarele îmi umple ochii ºi aerul e cald ca o rãsuflare de copil. Nu e prea rãu, trebuie sã recunosc. Înghit aer cu lãcomie. Spre mine vine în fugã nea Costicã, unul care stã pe uliþã cu noi. Hei, - îmi vine sã-i strig - am ieºit ! Da, am fost un copil rãu, dar sã nu dai în mine, pentru cã uite, n-am ppããþit nimic, totul e bine acum, nam sã mai fac niciodatã aºa ceva. Ce ai, ce vii aºa parcã vrei sã mã calci în picioare ?

Stau încremenitã, nici nu mai respir respir.. Nea Costicã sare lângã mine pe bolovan, se apleacã spre apã, de unde o culege pe sorã- mea de pãr ºi o trage afarã. Sorã-mea are pãrul încâlcit pe faþã ºi parcã doarme. A rãmas cu un singur baschet într -un picior -un ciur într-un picior,, apa curge din el ca dintr dintr-un ciur.. Nea Costicã o duce în braþe la mal, o aºazã o clipã, cât sã-i cuprindã gleznele în mâini, ºi apoi începe sã o învârtã de picioare. Sorã-mii îi iese apã din gurã ºi începe sã tuºeascã.

Nea Costicã o pune pe iarbã, îi dã pãrul din ochi ºi îi vorbeºte cu vocea gâtuitã de lacrimi “mãi, copile...ce m-ai speriat” Ea ne priveºte cu ochii foarte roºii, clipind des, nu pare sã înþeleagã mare lucru. M-aºtept s-o aud râzând, ca atunci când ne învârtim noi pânã ameþim ºi cãdem pe unde apucãm.

Dar nu. Are aerul nãuc al unui nou-nãscut. Mã aºez lângã ea cu sfialã, ca lângã un arhanghel. Mi-e teamã sã o ating ori sã-i vorbesc. Nea Costicã ne întreabã de bunica.

- E la prãºit, dar nu ne spuneþi, vã rog sã nu ne spuneþi...

Mã priveºte supãrat ºi tace. Se-aude un clopot. Întorc capul ºi-l vãd pe Ionuþ cu o caprã. I-a pus un ditamai clopotoiul la gât, capra merge cu capul aplecat din cauza asta. În urma lui vine sorã-sa mai micã. Au amândoi câte un castravete în mânã ºi cranþ-cranþ se-aud gurile lor ronþãind ritmic deasupra noastrã. S-au oprit aºteptând sã afle ceva. Ionuþ e un bãiat blond ºi deºirat cam de-o seamã cu mine, dar cu un cap mai înalt. Mã uit la el ºi vãd cum îi strãluceºte capul în soare parcã-i poleit în aur aur.. E foarte murdar ºi foarte senin. Capra începe sã ronþãie ºi ea laolaltã cu ei niºte frunze dintr-un salcâm pitic.

- Bunã ziua, da’ ce faceþi? aruncã Ionuþ în cele din urmã o vorbã.

- Tãiem frunze la câini, mãi Ionuþ, nu vezi ? îl repede nea Costicã.

- Aþi auzit cã Dãnãiþã a dat iar foc la casã? întreabã cu un aer aproape savant Ionuþ ºi mai ia o muºcãturã din castravete.

Dãnãiþã e unul de care zice lumea prin sat cã îl apucã uneori nebunia. Nu mereu, doar din când în când. ªi când îl apucã, îºi dã foc la casã. Se ceartã cu muierea, aºa începe.

- Nu, dar am auzit c-o dispãrut clopotul bisericii... Când

Mihai Victus s-a nãscut pe 18 noiembrie 1986, în Bucureºti.

A început sã scrie prozã din clasa a VII-a. A terminat Liceul “Decebal”, urmând în paralel ºi ªcoala de Arte, secþia picturã. A absolvit Facultatea de Litere, în Bucureºti, ºi Facultate de Marketing, a Universitãþii “Spiru Haret”. Va debuta cu romanul “Adio, deci, speranþã!”, în care împleteºte istoria cu drama, aventura ºi iubirea. Pe masa tânãrului autor se mai aflã în lucru încã un roman. Mihai Victus publicã prozã scurtã pe diverse site-uri literare: agonia.ro, reteaualiterarã.ning.com, cititorul deprozã.ning.com ºi în revista “Faleze de Piatrã”. (Emilia ZET)

ªtiam cã artiºtii sunt personaje mai puþin convenþionale.

- La ce ºcoalã profesezi? l-am întrebat.

S-a gândit puþin.

- Sunt un pr ofesor par ticular profesor particular ticular,, m-a lãmurit el. Nu lucrez pentru stat.

- Înþeleg... ªi am tãcut, oarecum confuz. El a început, din nou, sã producã acel sunet ritmat, apoi s-a oprit.

- Dumneata? m-a întrebat, încercând sã fie politicos.

- La Liceul Industrial Pipera.

- E drum lung pânã acolo.

râde lui nea Costicã i se încreþesc ochii ca niºte prune uscate.

- Da’ cine, bre, sã fure clopotul ? se mirã Ionuþ ºi aruncã ultima bucatã de castravete în gurã.

- Chiar nu ºtii cine, mãi Ionuþ?

- De unde sã ºtiu eu, nea Costicã...

- Înseamnã cã l-o fi furat singurã capra asta a ta... Apoi ºi l-o pus la gât sã se dea fudulã... ªi râde dupã ce spune asta de parcã-i un flãcãu la horã. Ionuþ pare a roºi sub stratul de murdãrie din obraji. Sorã-sa râde ºi ea ºi îi sar bucãþele de castravete din gura ºtirbã.

- TTaci aci fã, proasto! o repede Ionuþ pe cea micã.

O trage pe caprã dupã el de funie ºi pleacã mai departe.

Sorã-sa îi urmeazã de parcã ar fi ºi ea legatã cu o funie de ei. Îi spun sorã-mii sã plecãm ºi noi. Nea Costicã scoate din traistã o carte. Mi-o dã ºi-mi zâmbeºte aºa blajin cã-mi vine sã intru în pãmânt de ruºine. “La margine de har” - atât scrie. Fãrã autor autor.. E o carte albã, subþiricã.

-Mulþu-m-mesc, îi spun bâlbâindu-mã pentru cã numi vine sã cred cã primesc chiar ºi un fel de rãsplatã în lipsa pedepsii...

- Doamne-ajutã ! Hai, fugiþi la bunicã-ta, o fi îngrijoratã...

Pe drum o þin pe sorã-mea strâns de mânã. Merg încet, mi se topesc genunchii de cãldurã.

- De ce-ai intrat în apã dupã mine ? o întreb dupã o bucatã de drum.

- Ca sã te salvez. ªontâcãie cu baschetul ud ºi cu un picior desculþ.

- Scoate baschetul ãla, mergi mai bine desculþã. Mã aplec s-o ajut sã-l descalþe, ºiretul s-a înnodat ºi nu reuºeºte sã-l dezlege. Îi ating piciorul ºi-mi vine sã i-l sãrut de bucurie cã suntem tefere. Arunc baschetul cât colo pe marginea drumului, apoi o apuc iar de mânã.

- Vrei sã-þi dau papucii mei, te înþeapã pietrele?

- Dã-mi papucii tãi, da.

- Nu o sã mai spui nimãnui ce s-a întâmplat, da?

- N-o sã spun. Bunica s-a trezit ºi se uitã dupã noi cu mâna streaºinã la ochi.

- Pe unde-mi umblaþi, mândrelor? Ia veniþi încoa’...Vai de mine, voi iar mi-aþi fost pe gârlã, ce v-am zis eu sã nu mergeþi ?!

- Iartã-mã Iartã-mã,, bunico, eu i-am zis sã mergem, eu am luato ºi pe ea... Nu mai fac, promit cã nu mai fac.

- Pãi sã nu mai faci cã pun mâna pe nuia ! Se întoarce la prãºitul ei cel de toate zilele. Mã trântesc în iarbã ºi deschid cartea. Din ea cade o micã iconiþã. În partea de jos a inconiþei e scris: “Doamne, Dumnezeule, mari sunt minunile ºi planurile TTale ale pentru mine”.

Sunt o micã insulã de celule ºi toate minunile Lui sunt pentru mine. O strâng pe sorã-mea în braþe.

- Au, mã doare, dã-mi drumul..! Mã împinge cu miºcãri moi ºi îmi trage cartea din mâini sã vadã ºi ea ce-i.

- La început, ºi eu am crezut la fel. Dar au trecut cam douãzeci de ani de atunci, ºi nu mi se mai pare atât de lung. Am vrut sã-mi vând apartamentul ºi sã-mi iau altul în apropiere, dar soþia mea n-a fost de acord. Îi place mai mult aici, fiindcã e mai liniºte decât în centru. La vârsta noastrã, avem nevoie de liniºte.

Mi-am închipuit cã îl incomodam, deoarece s-a foit în scaun ºi se uita în pãmânt. Obiceiul meu de a lega conversaþii cu tot felul de necunoscuþi, de fiecare datã când mi se oferea ocazia, mã supãrã ºi am vrut sã-mi cer scuze, dar am tãcut.

- Aveþi copii?

M-a surprins întrebarea. Continua sã priveascã la plãcile din marmurã gri ale peronului.

- Da, am spus. Am un bãiat ºi o fatã.

- Sunt majori?

- Fata împlineºte anul ãsta nouãsprezece ani, iar bãiatul are paisprezece.

Nu a mai zis nimic. T oape zece Trrecuserã apr aproape minute de când mã aºezasem pe scaun, ºi peronul începea sã fie înþesat de oameni. Bãrbatul cu chitarã îºi desfãcu gulerul hainei ºi oftã încet.

Broboane de sudoare îi apãruserã la tâmple ºi pe frunte.

- E atât de cald! a spus.

Era o zi de noiembrie, rrece ece ca un congelator congelator..

Eu am tãcut, apoi a venit trenul. M-am urcat în vagon ºi, când s-au închis uºile, m-am uitat pe geam ºi am vãzut cã bãrbatul cu tenul mãsliniu rãmãsese pe scaun, cu chitara în braþe. κi tampona fruntea cu un ºerveþel. M-am gândit la el în timpul cãlãtoriei prin subteranele oraºului ºi pânã ce am ajuns în clãdirea liceului. Dupã aceea am uitat de existenþa lui.

A doua zi, care era o sâmbãtã, dupã ce am bãut cafeaua fãcutã de soþia mea, am coborât sã iau ziarul din cutia poºtalã ºi m-am aºezat, ca de fiecare datã, pe banca din faþa blocului, ca sã-l citesc. Mi-a atras atenþia titlul scris cu litere mari, roºii: “Atentat terorist la metrou”. Avusese loc între staþia Unirii ºi Universitãþii, distrugând o parte din complexul comercial. Muriserã douãzeci ºi ºapte de oameni, iar alþi patruzeci ºi ºase fuseserã rãniþi. În josul paginii era publicatã o pozã a teroristului. Nu era bine redatã, dar am recunoscut chipul inexpresiv al omului cu chitarã.

6 actualitatea literarã

Un poet religios: Ticu Leontescu Caracterul religios al poeziei lui Ticu Leontescu este mai mult decât evident. Religiozitatea poemelor te izbeºte din primul moment ºi nu te pãrãseºte nici dupã cea din urmã clipã a contactului cu poezia autorului nostru. Nu ne intereseazã în mod deosebit parafrazãrile pe teme biblice, scrise ingenios, cu putere de convingere, dar care întãresc multe lucruri deja bine ºtiute, ci puternica, irezistibila, viziune personalã, prezentã în suficient de multe poeme. În cele mai bune poeme ale sale, poetul este el însuºi, obsedat de Divinitate, posedat de iubirea Dumnezeirii, dar ºi de permanenta tendinþã de iubire a aproapelui. Suflul imens al Divinitãþii conferã poemelor o putere irezistibilã, ascunsã sincer, deloc fãþarnic, sub bunãtate, înþelegere, toleranþã ºi speranþã. Autorul este un credincios adevãrat, dar, în acelaºi timp, este un poet autentic. Credinþa lui este un mesaj neobosit, convingãtor, mereu mai puternic. Ea ne asalteazã, ne cucereºte, prin marea ei putere de cuprindere, prin sinceritate, prin consecvenþã, prin energie altruistã. Cãci poetul are marea putere de a dãrui, mergând sincer ºi neezitant, pe urmele unicului Isus. În Rãstignitã iubirea (2004), ruga fierbinte înãlþatã spre Dumnezeu este o invocaþie retoricã, în care iubirea ºi bucuria sunt înnobilate de suferinþã (cununa de spini). Iubirea e Dumnezeu, iar „a iubi e…îndumnezeire”, spune poetul. Sentimentul este amplificat prin aparent banala ºi didactica, simplã conjugare a verbului “a iubi”. Poetul viseazã ºi vizeazã o comuniune, o directã cale spre Dumnezeu, întru o directã contopire cu nesfârºitul sãu chip.

Aspiraþia neopritã spre Dumnezeu este, de fapt, o aspiraþie spre sine, cãci sinele individual este o parte din sinele universal care este Dumnezeu. În Zigzagul corupþiei (2004), natura în descompunere a sfârºitului de toamnã are corespondent în sfera moralã - pãcatele muritorilor.

Autorul construieºte dihotomia virtute – pãcat pe axa naturii: primãvarã - toamnã. De aici, protestul vehement, când brutala ucidere maculeazã soarele, cãldura ºi libertatea primãverii. Violenta cãdere în istorie, din înalturile chemãrii divinitãþii, ia forma confruntãrii pamfletare cu corupþia. Înãlþãtoarea iubire de Dumnezeu, iubire, în general, ca sentiment ce dominã fiinþa, este asociatã puritãþii existente în lume, miracolului naturist, neprihãnirii ce zace în unele întrupãri ale lumii, pe care autorul nostru le invocã mereu, cu o înnoitã speranþã. În ciclul Invazia bãlãriilor, din Plâns transfigurat (2005), tonul solemn ºi tonul filosofico-didactic sunt abandonate, poetul devenind un puternic pamfletar. El construieºte o alegorie, având în centru un simbol dãtãtor de angoase. Alegoria are forma unui eveniment cu desfãºurare algoritmicã: bãlãriile invadeazã lumea, oamenii nu dau crezare zvonurilor ºi, mai mult, sunt cuceriþi de invadatori: „La orice restaurant,/ meniul preferat cuprinde:/ ceaiul de bãlãrie,/ ciorba de bãlãrie,/ salata de bãlãrie…/ sarmale-n foi de bãlãrie…/ Alãturi de frunza de vie -/ frunza cea de bãlãrie./ Frunza de moarte/ surpã frunza/ de vie…” (p. 73). Existã zodia bãlãrierilor, bãlãria se lãfãie în culturã, ea ºterge toate diferenþele, cucereºte lumea, e atotstãpânitoare. Înveliºul vegetal degradat al bãlãriilor nu are nicio fisurã. El este strãpuns, totuºi, în înãlþimile alpine, de floarea-decolþ – simbol floral elevat, care, prin catifeaua-i sfântã ºi prin frumuseþea-i castã, aspirã la divinitate.

Iar poetul doreºte s-o gãzduiascã în suflet. În cele trei cicluri de haiku, tiparul cunoscut al liricii japoneze este “vidat” de spiritul þãrii Soarelui Rãsare ºi este “umplut” de mesajul spiritual al creºtinismului (naºterea ºi învierea Domnului), dar ºi de valorile locale (Iaºii), incluse temeinic în larga ºi profunda miºcare creºtinã. În Sãptãmâna Mare în Haiku (2004), concentratele ºi fulgurantele imagini compun, în sacadate secvenþe cinematografice, intrarea în Ierusalim a lui Mesia, Cina cea de Tainã, trãdarea lui Iuda ºi toate celelalte evenimente care au schimbat faþa lumii. Mãsura versurilor din poemul japonez este respectatã doar aproximativ. Uneori, poetul recurge la ingenioase jocuri de cuvinte, bazate pe paronimie: “Marii preoþi?/ Un cult incult/ sfârºeºte în…ocult”. (p.

55). Alteori, concentrata metaforã devine pregnantã: “Hristos cel Rãstignit -/ ªarpele de-aramã/ întru mântuire”. (p. 57). Crãciunul în Haiku (2005) conþine etapele bine - cunoscute ale naºterii lui Isus. Apariþia Mântuitorului este simbolizatã de trei puteri diferite de cele terestre: „Tronu-I – paiele./ Coroanã-I vor fi…spinii/ iar Crucea – sceptru-I”. (p. 104). Se adaugã fiorul sfânt al începutului: “Turmele vegheau./ Îngerii în cor cântau -/ întâiul colind”. (p. 104).Iaºii în…haiku (2007) reþin atenþia prin efigiile fulgurante ale domnitorilor, eroilor ºi sfinþilor unui loc saturat de valori ale spiritului.

Sunt amintite ctitorii a cãror materialitate evadeazã

în spirit: „Perla perlelor./ Hram al Sfinþilor Pãrinþi./ Pardoseli cu domni”. (p. 109). Utilizând dezinvolt imaginile deja consacrate ºi multiplicând aluziile culturale, autorul îi portretizeazã pe scriitorii moldavi, suindu-i într-o galerie ilustrã. Mihai Eminescu este: “Meteoric zbor…/ De luceferi bântuit” (p. 113). Iar Ion Creangã – „Hohot homeric,/ de…popã pus pe ºotii./ Un hâtru moldav”. (p. 114). O ineditã “fotografie”, bazatã pe o metaforã “sportivã” primeºte George Cãlinescu: “Un…maratonist./ Pista lui?

Istoria/ Literaturii…” (p. 115). Iar portretul lui Garabet Ibrãileanu reþine atenþia prin precizie: “Chirurg literar,/ pe Adela adorând/ ca pe-un… aforism”. (p. 115). Imaginea Iaºiului este recompusã caleidoscopic, prin evocarea templelor culturale sau a „înmiresmatelor loc(al)uri”. Epilogul pare o “semnãturã” pe rapidul, concentratul tablou care surprinde ceva din esenþa unui loc binecuvântat: “Euharistic/ loc. Vin – pelerin, sã iau/ din…pâine ºi vin”. (p. 121). În E toamnã în Eden (2008), pãcatul originar declanºeazã erodarea lumii prin trecerea de neoprit a timpului. Eterna primãvarã paradisiacã a devenit o amintire: “Pastelatele frunze,/ ca niºte rupte veºminte,/ au dezbrãcat grãdina…/ Pomii sunt goi. Cuiburi pustii/ se leagãnã în ramuri.// Pasãrea Paradisului, singurã – cuc,/ se tânguie nostalgicã./ Dar unde-i heruvimul de la poartã,/ cu-nvãpãiata-i spadã?/ E toamnã în Eden./ Grãdina? Rai în paraginã!” (p. 122). În paradisul devastat, fiinþeazã Poetul, „cel nãscut ºi crescut din…Cuvânt”. (p.

126). Imediat, poetul se întrupeazã: “De Paºti, pascã ºi de Miel/ ºi de Emaus mi-a vorbit…/ De-un veac pãrea cã stam cu el./ Pãrea cã cerbu-i…rãstignit”. (p. 128). Versurile sunt închinate lui Ioan Alexandru – in memoriam.

Iubirea ia forma sãrutului: “mireasmã de iubire”, “sãrutu-ntoarcerii acasã. Sãrutul întregirii”. Dar autorul nu uitã, înfierându-l, sãrutul lui Iuda, cel care duce la poarta Iadului, „sãrutul cu veninul urii,/ dospind osândã-n cerul gurii…”. Într-un pastel depãrtat de cãile bãtãtorite ale romanticilor iubitori de peisaj nocturn sub luminã selenarã, sãrutul devine o expresie discretã a unui erotism panteist, în care luna personificatã este întruchiparea sentimentului: „Ca de la baie – udã,/ cãzându-i vãlul de mister,/ ieºise luna plinã – nudã,/ plimbându-se timidã-n cer.// Chipu-i mirat, ca de copil,/ mereu spre mine sta întors./ C-un zâmbet inocent, fragil -/ îºi dezvelea rotundu-i tors…// Iar eu, cu inima rãpusã,/ de un nestãpânit imbold,/ timid, am sãrutat-o toatã -/ peobraz, pe sân, pe ºold”. (p. 140).

Privirea poetului nostru, îndumnezeitã, pãtrunsã adânc de harul divin, de înãlþarea purã a iubirii atotstãpânitoare, nu poate ocoli (nu vrea sã ocoleascã) pãcatele lumii acesteia (luxura, petrecerea ºi lenea sodomice, de pildã), fixându-le cu severitate. Acul ascuþit al pamfletarului strãpunge, din înãlþimea nesfârºitei credinþe, pãcatele oamenilor, într-un insectar al moravurilor acuzate.

Poetul devine, în plan poetic, desigur, un justiþiar.

Referindu-se la „nodurile” unor versuri, autorul, într-o poezie închinatã lui Nichita Stãnescu – in memoriam – spune: “Doar sabia versului tãu -/ genial le retezã”. (p. 155). Ca un alt Alexandru cel Mare, poetul taie nodul gordian, separând valoarea de nonvaloare. Referirile culturale abundã, mai ales dacã ne amintim cã ultimul volum antum al lui Nichita Stãnescu se numea Noduri ºi semne.

Ticu Leontescu, poetul religios, bântuit chinuitor de marea lui dragoste pentru Dumnezeu, gãseºte necontenit ipostaze ale divinitãþii. Din întrupãrile terestre, el saltã mereu în marile înãlþimi ale transcendentului, având aþintitã asupra relelor lumii o privire ascuþitã, neobositã.

Constantin BUICIUC

confluente nr.2 n noiembrie 2010 Preotul unit Aurel C. Popovici - Racoviþã a fost omagiat la Ticvaniu Mic Duminicã, 14 noiembrie 2010, la biserica greco-catolicã din satul Ticvaniu Mic, din judeþul Caraº – Severin, pãstoritã de preotul Pavel Tilca, Sfânta Liturghie a fost oficiatã de un sobor de preoþi, în frunte cu P. S. Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic al Diecezei de Lugoj.

Rãspunsurile au fost date de Corul Catedralei Greco-Catolice din Lugoj, dirijat de prof. Olimpia Drãgan. Dupã sfinþirea bisericii (ocazionatã de repararea lãcaºului) a fost oficiatã o slujbã de pomenire a fostului preot-paroh Aurel C. Popovici - Racoviþã (1879 – 1942), personalitate marcantã a vieþii muzicale din Banat ºi din Transilvania în perioada ante- ºi interbelicã, luptãtor pentru înfãptuirea Marii Uniri. Între anii 1904 ºi 1914, Aurel C. Popovici - Racoviþã a fost preot paroh unit, la Ticvaniu Mic, ºi paroh – administrator protopopesc la Oraviþa. În continuarea manifestãrii, a fost lansat volumul Aurel C. Popovici - Racoviþã. Preotul-compozitor ºi profesorul, semnat de muzicologul Constantin-Tufan Stan, prefaþat de Constantin Catrina. Cartea, apãrutã cu binecuvântarea episcopului Alexandru Mesian, tipãritã la Editura Eurostampa din Timiºoara, a fost prezentatã de germanistul ºi lingvistul Simion Dãnilã, care

a arãtat cã acest volum îl redescoperã, îl recupereazã pe Aurel C. Popovici – Racoviþã.

Vorbitorul a mai spus cã recenta apariþie, caracterizatã prin eleganþã tipograficã ºi þinutã culturalã, conþine, în prima jumãtate, contribuþia autorului, bazatã pe material de arhive, urmatã de un album cu mult material iconografic. În finalul lansãrii, autorul a arãtat cã lucrarea se bazeazã pe documente din arhive ale instituþiilor ºi din arhive personale. Prin aceastã carte, Aurel C. Popovici - Racoviþã este aºezat unde se cuvine. În timpul vieþii a fost preþuit, deoarece, în 1913, a fost întâiul bãnãþean care a primit menþiune la prima ediþie a Premiului Naþional de Compoziþie „George Enescu”. A fost distins, cu aceeaºi menþiune, ºi la ediþia din 1940 a premiului. A fost dezvelitã o placã memorialã ºi au fost citite mesaje din partea Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România ºi a Muzeului Naþional „George Enescu” din Capitalã. ªi-a dat concursul un grup instrumental folcloric al ªcolii de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj, instruit de prof. Lucian Costi.

La manifestãri a fost prezent ing. Victor Verzea, nepotul preotului-compozitor.

Constantin BUICIUC

Aurel C. Popovici-Racoviþã, nãscut în comuna timiºeanã Racoviþa (tatãl sãu, originar din Banatul sârbesc, era parohul bisericii greco-catolice), a absolvit cursurile Seminarului Teologic din Blaj, unde a studiat muzica cu Iacob Mureºianu. A slujit ca preot la biserica greco-catolicã din satul cãrãºean Ticvaniu Mic, între 1904 ºi 1914, ºi paroh-administrator protopopesc la Oraviþa. În februarie 1914, datoritã meritelor sale obþinute pe tãrâm social ºi muzical, a fost adus la Lugoj, de Episcopul Valeriu Traian Frenþiu (originar din comuna Ticvaniu Mare), ca profesor de cânt bisericesc ºi muzicã instrumentalã ºi coralã la douã nou înfiinþate instituþii unite lugojene, Seminarul Teologic ºi Preparandia Greco-Catolicã de Fete, precum ºi dirijor la Societatea Coralã „Lira”. În perioada petrecutã la Ticvaniu Mic s-a afirmat cu unul din cei mai reprezentativi compozitori bãnãþeni, creaþiile sale corale fiind preluate în repertoriul multor reuniuni vocale din Banat ºi Transilvania. În anul 1913 a fost distins cu menþiune la prima ediþie a Premiului Naþional de Compoziþie „George Enescu”, pentru melodrama Ahasverus, pentru orgã, voce, violoncel, cor ºi timbale, ºi Umbra lui Mihai ºi mama lui, o piesã coralã cu acompaniament de armoniu.

Muzicianul bãnãþean a activat la Lugoj pânã în anul 1918, dupã care a plecat la Tighina, în Basarabia, unde a fost profesor de muzicã, religie ºi limba românã, în contextul în care în þinuturile alipite la patria-mamã era o acutã nevoie de cadre didactice calificate. Între anii 1925 ºi 1939 a funcþionat ca profesor de muzicã la venerabilul liceu „Moise Nicoarã” din Arad, numele sãu fiind preþuit în cele mai selecte medii muzicale bãnãþene ºi naþionale.

Dupã pensionare a confirmat vocaþia sa componisticã, fiind din nou distins, în 1940, la prestigiosul Premiu Naþional de Compoziþie „George Enescu”, cu menþiunea I, pentru Cvartet de coarde. A trecut la Domnul la Arad, în anul 1942, unde îºi doarme somnul de veci, peste numele sãu aºternându-se însã, implacabil, nemiloasa ºi nemeritata uitare.

Creaþiile sale laice, vocale ºi vocal-simfonice, pãtrunse de un nestãvilit avânt patriotic (Rapsodiile I ºi II, Marºul lui Tudor, Imnul Transilvaniei, Dorul ardeleanului º.a.), inspirate din melosul folcloric bãnãþean, precum ºi cele religioase (Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, Ca pe Împãratul, Cari pre Heruvimi, Ave Maria º.a.), consacrate în perioada ante- ºi interbelicã, aºteaptã sã fie „redescoperite” ºi oferite din nou publicului meloman, un act atât de necesar pentru reconstituirea geografiei spirituale româneºti bãnãþene.

Dr. Constantin-Tufan STAN

nr.2 n noiembrie 2010

invitatii revistei

actualitatea literarã 7

Gelu Nicolae Ionescu Ion Maria ION MARIA MARIA, nãscut în 28 octombrie 1961.Absolvent al Facultãþii de Litere ºi Istorie din Craiova cu specialitatea Istorie ºi Limba ºi literatura latinã. Profesor de Istorie la Colegiul „Elena Cuza”.

A publicat în revistele: ”Ramuri”, ”Mozaicul”, ”Vatra”, „România literarã”,”Familia”, ”Steaua”, ”Viaþa Româneascã”, ”Convorbiri Literare”, „Adevãrul literar ºi artistic”,”Luceafãrul” , ”Timpul”, ”Argeº”, ”Bucovina literarã”,”Acolada”, ”Dacia literarã”, ”Poezia”, „Cafeneaua literarã”, ca ºi în „Ziua literarã”, etc.

PATMOS Volume de versuri: ”P TMOS”, editura „Ramuri”,2002. Volum premiat cu premiul de debut al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor.

BALENE ZBURÂND „BALENE ZBURÂND”, editura „Ramuri”,2003.

DINCOLO DE ZID „DINCOLO ZID”, editura „Ramuri”,2005. Volum premiat cu Marele premiu, pentru volum de poezie, la Concursul „Ad Visum”2006,Viºeul de Sus, Maramureº. „Povestiri din cartierul de est”, est”,editura „Brumar”,2007. Premiul pentru volum de poezie, la Festivalul Internaþional de Poezie, Sighetul Marmatiei, 2008.

Premiul 1, la Festivalul „George Coºbuc”, Bistriþa Nãsãud, 2008. „Poziþ ia Lotus”, „Poziþia Lotus”,editura „Vinea”,2008. Premiul pentru volum de poezie, Festivalul „Armonii de primãvarã”,Viºeul de Sus, 2009.

Premiul pentru volum de poezie al Asociaþiei Culturale MJM,Craiova, 2009.

Premiul pentru poezie al Fundaþiei „Serile de la Brãdiceni”,2009.

Premiul Revistei „Contemporanul-Ideea Europeana”, pentru grupaj de versuri la Festivalul Interanþional „Lucian Blaga”, Lancrãm-Sebeº-Alba Iulia, 2010.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

îmi execut visele în ultima vreme îmi execut visele în zori cum le prind cum le execut ele se revoltã în faþa plutonului de execuþie însã eu am început o dictaturã sau o revoluþie nici nu mai ºtiu ce am început ºtiu doar cã vreau sã te uit ºi nu reuºesc mi se opun tot felul de vise de la visele de birocrat cuminte la visele de poet rebel pe altã planetã poeþii funcþionari iau medalii de la preºedinte nu vreau sã ajung aºa mai bine împuºcat în ºanþ decât slugã la ºeful statului

enigme pe nesimþite vin îngerii ºi îmi spun sã nu renunþ eu scriu ºtiind bine cã peste fluviu în camera cealaltã cineva a anunþat sfârºitul lumii scriu pentru cã vreau sã te întâlnesc printre cuvinte ºi vreau sã ºtiu de ce am greºit atunci când m-am îndrãgostit de tine ºi m-am lovit cum titanicul s-a lovit de aisberg scriu vreau sã aflu sfârºitul poemelor ºi tot ce este neliniºtitor în parcursul aventuros al lor în câmpia paginilor aici nimeni nu colecteazã impozite aici nimeni nu face grevã sunt doar eu ºi cel ce citeºte douã enigme ºi douã destine oare din douã enigme se naºte o enigmã mai mare sau are loc doar un big-bang de început al lumii?

ca visul sã dureze sã te întâlnesc am mers cale de trei cãrþi însã umbra era închisã ºi tu nu mai cerneai fãina zeilor te jucai cu viitorul ca un copil mic uitându-mã pe mine erai frumoasã ca la începuturi atunci când am primit mãrul din mâna ta nu regret nici acum cã te-am cunoscut am ascultat ochii tãi ºi am primit pedeapsa veºnicã undeva într-o tainiþã a minþii sufletul meu urcã încet un munte când va fi sus va ajunge aproape de cer însã speranþa va fi îngropatã la temelia casei pentru ca visul sã dureze ºi sã te întâlnesc acolo unde munþii se bat cap în cap ºi destinele se scriu singure

rost acum ºtiu de ce creºte apã pe ziduri însã niciodatã nu voi înþelege de ce nu m-ai iubit acum ºtiu când vor veni navele stelare ºi viaþa noastrã se va schimba însã de ce nu suntem împreunã niciodatã nu am sã înþeleg peste câþiva ani ne va fi mult mai bine ºi soarele va strãluci cu bucurie însã viaþa mea de acum e atât de tristã fãrã tine ce rost are sã trãiesc ºi sã cânt ca o privighetoare?

Prezentator/organizator al festivalului-concurs de folk ploieºtean “Festivalul Castanilor”, organizator permanent ocupat la telefon pentru a-i invita în urbea natalã sau pentru a intervieva pe Eugen Simion, pe Fãnuº Neagu, pe Nicolae Breban, pe Mircea Ghiþulescu, Grigore Traian Pop, cel care a înfiinþat cu superbie în oraºul petrodolarilor acum cîþiva ani revista Atitudini, iniþial centratã pe acea poezie a tinerilor de pînã în 18 sau 20 de ani, pe care mulþi nu dãm (sic!) doi bani, legãtura dintre USR ºi concursuri de prozã, de poezie ºi de teatru liceal, la 60 Km N de Bucureºti, Gelu Nicolae Ionescu coboarã din proza cotidianã în poezie, acum cu Aloo, ªeherezada i-acasã?!, cu un ritm narativ pe care îl exhibã chiar din titlu. (…) Nu lipsit de importanþã este ºi momentul anului în care apar volumele lui Gelu N. Ionescu: sfîrºitul anului/începutul anului, începutul/sfârºitul iernii, lunile noiembrie-martie

(volumul de debut, scos în liceu, apare în decembrie; revista instituþiei culturale unde lucreazã a apãrut în decembrie). Precum orice poet, îºi regizeazã intrarea în lume, aducînd la toate lansãrile sale decorul hibernal printr-un simplu gest de magie, o magie naturalã, pe care omul nepoet o îndurã, o suportã, nu o acceptã; iar poziþionarea lui Ionescu în cîmpul poeziei are tocmai aceastã mizã: nu vecinãtatea (opoziþia) cu sau faþã de cutare grup ori atitudine poeticã, nu adeziunea la un manifest. El nu e un poet „tehnic“, de concept sau de ºcoalã, ci se întoarce la un univers sau statut mai puþin ambiþios, s-ar zice, la opoziþia dintre poet ºi nepoet, nu la cea scuturatã de ranchiunã dintre poet ºi poet.

Acestea sînt lucrurile simple, autentice, pe care destui poeþi, scriitori le ignorã. O întoarcere la naturã, la natural, la gradul zero al sentimentului, într-un cuvînt, la poezie. (Dan Gulea)

Alo, bunã seara, Sheherezada i-acasã ?

Mai mult ca imperfectul Râdea foarte mult!

Când râdea, râdea cât pentru o viaþã În loc sã bea cafea, râdea! În loc sã doarmã, râdea! În loc sã iubeascã, râdea! În loc sã cãlãtoreascã, râdea! În loc sã înveþe, râdea! În loc sã râdã, râdea! În loc sã scrie, râdea!

-N-ai înþeles De ce râdea aºa de mult, aºa-i?

Murise, cititorule! ªi în lumina lumânãrilor de la cãpãtâiul ei O revedeam cum râdea… ªi-n loc sã-mi vorbeascã, râdea! … o revedeam trecând prin faþa ochilor mei, repede, ca o secundã, grãbitã s[ fie…

Obiºnuiam sã-i spun “secundã ºatenã” ªi sã-i cer tocurile cele subþiri de la pantofi Sã fac din ele limbi de ceas Care sã arate numai 12 noaptea, În baie de mentã…

Tãcerea se bâlbâia Când urma chemãrilor ºi cererilor noastre Din gurã de suflet…

Era atât de femeie Încât nu reuºeam sã o cuprind Cu adevãrat, Când o îmbrãþiºam… Îi scriam versuri pe piele, Epice, din cap pânã-n picioare, ªi le citea tactil ªi le silabisea Atât de încet Încât cuvintele pãreau cã-notau În marea liniºtii… În loc sã fie, râdea…

Ce-a mai scãpat dintr -un jurnal rupt… dintr-un Ce-a mai scãpat dintr-un jurnal rupt De tristeþe De-o mie de ori?

Puþin… ªi poate cã puþin suntem noi, Oamenii, Frânturi, precum cele rãmase…

Sã le pun cap la cap…

Nu mai au…

“Luni într-o miercure, La 15.55 în 2010 Se lumina de poezie Citea vântul trestii Foºnet de pagini Mai tare, s-aud Ce zice Universul!”

-Lasã odatã jurnalul ãla, dacã l-ai rupt!

Totul se varsã-n Poezie Poezia Neagrã, Poezia Mediteranã, Poezia Adriaticã, Poezia Pacificã, Poezia Atlanticã…

Totul se varsã în Poezie: Izvorul care sunt eu Râul care sunt eu Fluviul care sunt eu Multe puncte de suspensie Anumite valuri din Poezia mea nu vor sã vinã la malul cuvintelor…

Toate lucrurile mele se-aruncã în poezie Sau cad de pe marginea mãrginirii mele Sau de pe marginea mirãrii mele…

Restul e tãcere?

Nu! Restul nu mai este!

Totul s-a vãrsat în Poezie!

Se pot vedea Se pot simþi Se pot citi Multe puncte de vedere – doar semn de punctuaþie al vieþii, Dupã care oricum urmeazã fraza destinului…

Actriþele de vise Iatã-le Pe covorul roºu Al trandafirilor Dãruiþi de vara lui 2010, Ciufulite, Proaspãt venite De pe câmpii bãtuþi de-adolescenþii din noi, De pe câmpii pe care ni i-am luat, De pe maidanele pe care le-am bãtut în lung ºi-n lat, (le-am bãtut pânã la sângele apusului)…

Tei Am înþeles cã ceaiul de tei Este un calmant foarte bun!

Dacã aº avea bani mulþi, Aº cãlãtori în jurul lumii ªi aº planta lângã Fiecare mare lângã Fiecare ocean lângã Fiecare fluviu Lângã Fiecare lac Tei. Sute de tei. Mii de tei. Milioane de tei.

Când ar înflori, sã se scuture în ape ªi, în dupã-amiezile încinse de varã, Vapori universali de ceai de tei Sã circule de jur împrejurul Pãmântului ªi sã inspirãm Calm ºi liniºte…Sã facem o infuzie…

8 actualitatea literarã

Gunnar Ekelöf (1907 - 1968) Nãscut în 1907, într -o familie înstãritã din într-o centrul capitalei Suediei, Gunnar Ekelof a trãit în copilãrie ºi adolescenþã cu obsesia alienãrii mentale a tatãlui sãu. Dupã absolvirea colegiului ºi dupã lectura unui text din Ibn Al Arabi, se dedicã studiului limbii persane ºi al misticilor orientali, la Universitatea din Stockholm, apoi la Londra, între anii 1926 1927. Este pasionat de muzica lui Stravinski, îi descoperã pe Rimbaud, pe T e T.. S. Elliot (pe car care îl traduce, ca ºi pe suprarealiºtii francezi ºi pe Andre Gide). Din 1953 pânã la sfârºitul vieþii, trãieºte într -un orãºel rretras etras în pãdur e, numit într-un pãdure, Roslagen. A fost membru al Academiei regale suedeze ºi a publicat volumele: Târziu pe pãmânt (1932), Dedicaþie (1934), Durere ºi Stea (1936), Cumpãraþi cântecul Orbului (1938), Cântecul trecerii (1941), Non serviam (1945), T oamna (1951), Opus incer t u m Toamna (1959), Elegie la Molna (1960), O sutã de ani de poezie francezã modernã - traduceri, O noapte în Otocak (1961), Divanul (1965).

scoaladepoezie jazz amar între sunetul salvãrii ºi duke ellington îmi înghesui mâinile transpirate ochiul se umple de lacrimi ºi se închide e mijlocul primãverii ºi curge apã de vie peste tot în jurul nostru (dezbrãcatã pe marginea patului cu o felie de lãmâie în gurã îmi arãþi cã întotdeauna sunt câteva lucruri ce rãmân în urmã câteva lucruri ce nu se vãd cu ochiul liber strigãtul tãu e mai rece decât oasele sfinþilor la slujba de dimineaþã) între trupul tãu ºi luptele câºtigate într-un rãzboi pierdut îmi ascund ochiul încãtuºat respiraþia ta are ceva din înãlþimea mãnãstirilor tibetane e mijlocul primãverii ºi se întâmplã cele mai frumoase lucruri în viaþa noastrã

dintele de lapte ca o viperã îmblânzitã Dunãrea se încolãcea sub genunchi. zãpuºeala. pescarii. copiii alergând în pielea goalã pe iarbã / caseta cu Bijelo Dugme pe care tot satul o fãcea poºtã pielea uscatã îngropând nopþile în care învãþasem stelele ºi zodiile de varã liniºtea înghiþind cu poftã pieptul secãtuit al unei mame nici un timp. nici un anotimp. doar apa pânã la gât buturuga alunecoasã ca un dinte de lapte mãsurând cerul ºi mâna ei – o fereastrã imensã fãrã draperii fãrã trecut acum stau în mijlocul paºilor mei iarba a crescut o ating cu vârful degetelor copiii nu mai aleargã. buturuga. mâna ta s-au pierdut în apa tulbure þin în palmã monedele scoase din noroi. mã descalþ pãmântul se încolãceºte sub genunchi ºi mã muºcã ca o viperã neîmblânzitã

asta era copilãria noastrã în pielea încinsã a cailor apãsam bucãþi mici de tãmâie cu degetele ne imaginam cã batem pietre scumpe într-un anotimp de piele care mirosea de cele mai multe ori a departe ºi a mâl (dar caii erau îngropaþi la intrarea în casã cu lanþurile de la c[delniþã aºezate în jurul ochilor ºi asta era copilãria noastrã)

La sfârºit eºti ostenit de-aceastã lume veche Sã trãieºti cu dorul ironic dupã o vecie ironicã, dupã lucrul în sine ºi materia indestructibilã; cu ura împotriva prostiei generale, a statului ºi a legilor, a familiei ºi a religiei minciunii ºi spaimei; cu dorinþa de a spulbera falsa inocenþã, de a rade de pe faþa p[mântului faþadele frumoase, pentru a forþa puritatea sã-ºi vadã propriul jeg ºi raþiunea sã-ºi recunoascã propria ei nebunie; pentru a spoi mormintele cu var, acoperindu-le inscripþiile; pe grãmezile frunzelor de-acant putrezite, sufletele vor cãdea în imperiul adevãrului ºi trupurile vor arde în focul dragostei, când timpul va fi sã vinã...

Când timpul va fi sã vinã, vom avea puterea sã ne trãim viaþa, viaþa noastrã a tuturor, ºi vom avea ºi dreptul de a ne trãi ºi propria noastrã viaþã...

Traducere de Veronica Porumbacu

în nopþile tãcute de august simþeam albinele zburând pe sub pãmântul uscat cerul atârna într-o plasã imensã de peºte pânã aproape de frunþile noastre intram în Dunãre ºi Dunãrea era întunecatã ca ºi când toate nopþile de pânã atunci s-ar fi îmbibat în apã (luna era prinsã în trestii douã cete de îngeri cu palmele însângerate o trãgeau în adâncuri adunam lacrimile împietrite de pe obrajii lor ºi fugeam spre sat arhanghelul Gabriel sufla în goarnã dezlegarea la peºte ºi asta era copilãria noastrã)

Srebrenica blues în loc de piatrã sã-mi arãþi atunci când þipi la mine o gingie de hienã în locul efigiilor de carne sã-mi aduci ochiul lui Goliat aruncat zar la barbut aici unde îngerii poartã epoleþi în loc de aripi unde pãsãrile traverseazã sângele ca niºte trasoare aici unde am rãscolit pentru ultima oarã din moarte cântecul lebedei sã-mi spui tu ce înþelegi. sã þipi la mine – din toate pietrele tale am sã-mi ridic propria bisericã ºi-am sã-þi întind spre sãrutat icoana disperãrii

nr.2 n noiembrie 2010

Aleksandar Stoicovici Aleksandar Stoicovici s-a nãscut pe 26 mai 1988, la Timiºoara ºi a crescut în Moldova Nouã, sub pielea Dunãrii. În prezent, este student la Universitatea de Vest din Timiºoara. A debutat cu versuri în Symposion, Iaºi, 2003. A colaborat cu revistele: Cronica, Poezia, Banat, Reflex, Sinapsa, Orient Latin, Confluenþe, Singur ºi reviste de culturã sârbeºti.

A avut apariþii în antologiile de cenaclu Virtualia, Editura Pim Iaºi, în antologia Ultima generatie, primul val, Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureºti, Paºii profetului, Biblioteca Municipalã Lugoj, precum ºi în antologia LicArt, Ed. Cermi, Iasi, 2006. Pentru volumul de debut Înger modern, Editura CD Press, 2006, i s-a acordat premiul special al Bibliotecii Judeþene Paul Iorgovici, precum ºi premiul pentru debut acordat de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, Centrul Naþional de Excelenþã. A mai obþinut Premiul pentru Poezie la Concursul Naþional Tinere condeie, ediþia a XXXIX-a, Bucureºti, 2006,

Premiul de Excelenþã pentru creaþie literarã acordat de Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii, Marele Premiu, Premiu Special al Revistei Banat ºi Premiul Special al Ziarului Actualitatea la Concursul de Poezie Lucian Blaga, Lugoj, 2007.

peºtele din Iagodãrie cu vreo câteva luni înainte pe la ultimele ninsori din an începuse sã meargã vorba prin sat cã în Iagodãrie ar creºte un peºte imens pescarii veneau în sat ºi se jurau la fiecare sfârºit de liturghie cã peºtele-i acolo ºi urcã spre cer alþii povesteau cã ba mai mult dacã bagi capul sub apã când e Dunãrea cuminte poþi sã-þi vezi strãbunii cum împing animalul cu palmele cum îl ridicã în proptele de aur la scurt timp tot satul vorbea numai despre peºtele din Iagodãrie toþi îi spuneau acum peºtele-pod pentru cã pornea tocmai de pe malul sârbesc ºi ajungea pânã la noi în sat de Buna Vestire s-au strâns mulþi oameni (în zilele cãlduroase de primãvarã slujbele se þineau sub pãrul din curtea Bisericii) am intrat pe poartã m-am uitat în jur – mi-am îndreptat privirea spre copac ºi am îngheþat: popa (om bine atins de vreme) luase coada uscatã de peºte ºi o aranjase dupã gât în loc de patrafir dupã slujbã toatã lumea se înghesuia sub coada peºtelui-pod copiii erau întinºi pe burtã cãutau pere bãtrânii adormeau cu oglinzile pe sub piele strâgeau în mâini aceeaºi tavã de argint pescarii fãceau planuri- la fiecare cuvânt îndesau câte o cruce mare dupã vreo câteva luni pe la primele ninsori din an începuse sã meargã vorba prin sat cã în Iagodãrie ar creºte un peºte imens m-am dus la Dunãre mi-am bãgat capul în apã prin apa tulbure am vãzut copiii bãtrânii pescarii împingând animalul cu palmele lacrimile le intrau ºi le ieºeau din ochi

n Cristi Vecerdea CRIV n una pe lunã

scoaladepoezie

nr.2 n noiembrie 2010

actualitatea literarã 9

Alberto M. Popesco “Nãscut în Brãila, 16 octombrie 1978. Fãrã activitãþi literare notabile.”

Acesta este mini CV-ul pe care ni l-a spus la dispoziþie Alberto M. Popesco. Citindu-i poezile însã, nu ne vine sã credem decât cã s-a nãscut în Brãila, la 16 octombrie 1978. În rest, e vorba de un adevãrat poet, care meritã toatã atenþia noastrã.

poem nou tot cu ea þi-am promis un e-mail lung sunt prea obosit ºi mi se închid ochii aºa cã am sã sintetizez când sunt cu tine de pe hartã dispar munþi râuri, þãri, existã doar o potecã pe care circulãm doar noi ºi o pajiºte pe care ne oprim sã ne odihnim noaptea dimineaþa ne trezim împreunã, ne luãm de mânã ºi urmãm cursul potecii care duce spre lumea noastrã pe care o construim zi de zi cu rãbdare cu iubire, fân, petice de cer seminþe, cu tot aerul pe care îl respirãm nu ºtiu cum va fi, ce formã va avea, ce culoare tot ce ºtim este cã va fi cel mai frumos lucru inventat vreodatã de om

Horaþiu Suciu

când sunt cu tine întotdeauna se întâmplã ceva extraordinar pielea mi se întinde într-un fel ciudat, ca o roatã zimþatã bãtãile inimii se urcã la cer asemenea unui sacrificiu maya apar noi versete biblice când sunt cu tine aº putea perfecþiona condiþiile de subzistenþã ale zeilor inventa tranchilizante motoare electrice, aº putea rescrie Enuma Eliº toatã apa din pahar se coloreazã brusc sângele se subþiazã ca la un dependent de insulina sã îþi facã loc cuvintele se depãrteazã unele de altele ca o capsulã spaþialã de inimã apoi se ciocnesc speriate între ele ne luam copiii de mânã ºi urcãm pe vârfuri nelocuite “nu mai râde, sunt o femeie cu ochi de ºoim aº gãsi o cale de întors” îmi spui când sunt cu tine aº putea sã scriu de la dreapta la stânga sã mã întorc în placentã la un moment dat Iisus se opreºte ºi rosteºte numele tãu atunci ºtiu cã aº putea sã þin eu predica afarã plouã noi dansãm vals

Apoi se sperie precum o ciutã, Cu gâtul mãiastru, ªi-n neagra pãdure s-ascunde De-al ei vânãtor.

Eu nu sunt vânãtor, iubito.

Eu sunt ploaia de aur.

Nefireasca bântuire a trupului de cãtre demon

într-o erã fãrã calendar, în care ceasurile se opresc inexplicabil busolele nu funcþioneazã tu vei fi Nordul, Vestul, Estul ºi Sudul orice piatrã pe care oamenii au aruncat-o în Maria Magdalena orice papã care a condus Vaticanul vei fi un fel de sunet pe care îl voi simþi pânã în stomac nu am nevoie de nimic în preajma ta îmi eºti supersuficientã ºi sã ºtii cã azi nu am mâncat aproape nimic ºi nu îmi este foame

Când eºti tristã Te prelingi în mine ªi mã faci ºi pe mine trist. ªi ziua acea devine mai lungã decât moartea; Umbrele copacilor uitã sã mai atingã pãmântul, Plutind interminabil.

Un poet

Din zorii secolului se discutã dacã poezia este înãuntru sau afarã.

La început a învins înãuntrul, apoi a contraatacat violent afara ºi dupã ani s-a ajuns la un forfait ce nu va putea dura pentru cã afara e înarmatã pânã-n dinþi.

Ploaie sau Apocalipsã sau ceva...

(1896 - 1981)

Gina a aprins o lumânãricã pentru morþii ei.

A aprins-o-n bucãtãrie, morþii sunt mulþi ºi nu-s aproape.

Trebuie sã se-ntoarcã la când era fetiþã ºi trei castane-uscate erau cafea cu lapte.

Trebuie recreat tatãl bãtrân ºi mic ºi lungile ei drumuri pentru un strop de vin dulce.

Vinuri el nu putea sã bea nici dulci nici aspre fiindcã n-aveau parale ºi mai erau ºi porcii de sãturat pe care ea îi ducea sã pascã.

Printre morþi se poate pune ºi-nvãþãtoarea ei care-i lovea cu joarda degetele-ngheþate. Morþi sunt de-asemenea ºi câþiva vii, sau morþi pe jumãtate gata sã treacã dincolo. E o mulþime care nimic nu e fiindcã n-a dus purceii pe miriºti ca sã-i pascã.

Eugenio Montale

Sufletul îmi cade, atunci, afarã din trup Atârnând de el ca o piele dupã ºarpe.

Ziua morþilor

Poezia

Ea nu are culoare, ea doar miroase a migdale.

Ea nu are decât ochi, ºi Se ascunde dupã pleoape, devenind invizibilã.

Ea este spontanã ºi Când nu te aºtepþi te sãrutã.

Ca un pui de pisicã albastrã.

ne vom împrumuta pielea, sângele, degetele orice, absolut orice, vom pierde orice urmã de umanitate vom fi douã fiinþe nepãmântene fãrã amprente, fãrã ADN, fãrã arbore genealogic vom exista într-o stare de imponderabilitate supremã

Mai am puþine zile, dar sper sã am prilejul sã închin unui tiran ce vine bietele mele versuri. Nu-mi va cere sã-mi tai venele ca Neron lui Lucan. Va dori o laudã spontanã izvorâtã dintr-o inimã recunoscãtoare ºi-o va avea-ndestul. Voi putea de asemeni sã las urme durabile. În poezie ceea ce conteazã nu-i conþinutul ci Forma.

De anima Ea e o fiinþã fãrã trup.

Ea are doar ochi ªi mâini nebãnuit de frumoase.

Ea

vom sta ani întregi, unul în celãlalt

Aproape cã în fiecare zi îmi scrie un martor al lui Iehova sã mã pregãtesc pentru Eveniment.

Nenorocirea e cã toatã aceastã rãsturnare nu dã perspective liniºtitoare.

Dacã sfârºeºte ce-i viu ºi viu n-a fost nicicând ºi renaºte într-un chip mai plãcut pentru mine fiind invizibil mã tem cã semnalele lui îmi ajung poate cifrat pentru-a mã preveni cã adevãrata pieire se aflã mereu în probã.

Dacã a fost trist gândul morþii cel cã Totul dureazã e mai îngrozitor.

OPERE NEFINISATE

Numai eu, care locuiesc de o vreme înlãuntrul ei, Numai eu, Sunt umbra acestei fiinþe fãrã trup.

lumea noastrã va fi o camerã în care vom supravieþui oricãrui cutremur, cataclism nuclear oricãrui add pe messenger

Martorii lui Iehova

Horaþiu Suciu s-a nãscut la Lugoj în 1977 ºi este profesor de istorie la Colegiul Naþional „Iulia Hasdeu”. A absolvit în 1999 Facultatea de Istorie la Universitatea de Vest Timiºoara ºi a publicat cartea „O istorie a Lugojului în secolele XIV XIV-XVIII” XVIII”.

Aspasia Noaptea târziu bãrbaþii intrau în camera ei pe fereastrã. Cãci ºedea la parter. Îi ziceam Aspasia ºi era mulþumitã.

Apoi ne-a pãrãsit. A lucrat la un bar, la un coafor, aiurea.

Rareori se-ntâmpla sã o întâlnesc.

Strigam atunci Aspasia! cu voce tare ºi ea zâmbea fãrã sã se opreascã.

Eram de-aceeaºi vârstã, o fi murit pesemne.

Când mã voi duce-n iad ca din obiºnuinþã voi striga Aspasia spre prima umbrã ce zâmbeºte.

Va trece mai departe fireºte. Niciodatã nu vom ºti cine a fost sau n-a fost fluturele-acela ce avea doar atâta un nume pus de mine.

Traducere de Florin Chiriþescu

Probabil începuse Apocalipsa ªi eu nu ºtiam.

Ploua cu îngeri ªi eu mi-am uitasem acasã umbrela.

Eram singur.

Un naufragiat înotând Obosit prin ocean.

Apoi te-am întâlnit pe tine.

Doi e un numãr mult mai mare decât unu.

Doi e o insulã.

(Ai vrea cumva, din neatenþie, sã fii tu o mare ªi eu sã înot prin trupul tãu?)

Bãtrâna cetate Precum o bãtrânã cetate De la marginea Imperiului Care ºi-a câºtigat, în veacuri, Renumele, Respingând în nenumãrate rânduri Atacurile barbarelor hoarde M-am prãbuºit Când nimeni nu se aºtepta.

Când tu... el ªi acum, ca un hoþ, îmi strecor Sub umbra copacilor, Chipul, Hrãnind fluturii cu priviri gingaºe.

Minunea În timp ce goneam spre rãsãrit, Biciuind pânã la moarte cal dupã cal, Prin câmpia pustie ºi albã M-au ajuns din urmã gândurile negre.

Acum noaptea se teme de visele mele.

Asta-i minunea cuvântului ce se înclinã în mine ºi scobeºte.

10 actualitatea literarã

poeti si poezie

poveste... Îþi place sã mã vezi în oglindã mereu. E doar reflexia care nu poate pãºi dincolo de marginile contorsionate de strînsoarea uriaºelor rame. E fusiformul turn, din fildeº creionat, într-o variantã modernã, dar cu mult mai aproape de sufletul tãu. Trecînd cu mîna peste aburii înºiraþi pe luciul mereu lustruit, ºtii cã, dedesubtul picãturilor fine, minunatul meu chip e proiectat acolo mereu.

nr.2 n noiembrie 2010

Ion Rãºinaru

poveste…

Te am pe desktop-ul inimii mele ºi-am sã te mint în noaptea lunilor cereºti cînd, coborît ca de pe valuri înspumate, vei fi. Sã ai curajul sã mã-nvãlui cu adevãruri triste. Ai gînduri scurte cu mine. Fericiri aparente, postate parcã pe net, demonstreazã contrariul zilelor de deºert… Spune-mi mãcar de anotimpul acela ºi „delegatã” de fiecare datã sã plec, nu-mi rãmãne decît sã-mi fac bagajul… din nou.

poveste…

Pozitiv, ca într-o poveste, ai bãtut în poarta inimii mele cu un clinchet cristalin, zburînd din mîna care ma cules fãrã sã-mi frîngã din tulpini. Tot în inima mea ai dat cu uºa de perete, cea mai frumoasã loviturã ºi... am fost a ta. Încã un umãr la balamalele deja ºubrezite ºi m-am trezit prinsã de arterele tale împletite straºnic, ca o pînzã de pãianjen. De lipiciul pãstos mi s-au prins sentimentele dezmãþate ºi nestatornice de pînã acum. Liniºtitã de ºoapte, adormitã de somn... îmi desfac aripile.

poveste…

Cine s-ar fi gîndit cã în zile rãcoroase ºi umede de noiembrie ceva nemaipomenit ni s-ar putea întîmpla? ºi printre picuri ce-mi ºiroiau pe obraji, ºi multe mile marine merse prin ploaie, m-ai înþepat. Îndesatã în semnificanta culoare roºie, a neimportantului scaun, pot þine minte ºi acum: ceva nelalocul lui mi s-a întîmplat.

Toate atingerile stelelor au fost ale mele. Agilitatea sãrutului lipit de vîrful buzelor mele, inconfortabil de rece ºi nervos, m-a aruncat fix în braþele tale. Din douã piruete, pe sub mîna ta, m-am trezit în metroul 307 de a cãrui barã te-ai tot þinut. Apoi în camera cu acelaºi numãr în a cãrei uºã ai încetat sã mai baþi, în patul meu moale cu forme adînci, în banca ce mi te-a oferit drept coleg, în fata ghiºeului bagaje de mînã... în tren.

Corina Irimiþã Absolventã a Academiei de Arte Plastice „George Enescu” Iaºi, promoþia 2006, este muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iaºi. A debutat în revista „Timpul”.

A mai publicat în „Convorbiri literare”, „Dacia literarã”, “ProSaeculum”, „Spaþii culturale”.

poveste...

Altfel decît de obicei, trag ºezlongul la marginea relaþiei noastre, mã aºez confortabil ºi mã pun pe gîndit. Mã imaginez la þãrmul pustiu al unei mãri înspumate, cu picioarele adînc înfipte în nisip. Nisip rãscolit la fel ca ºi paginile cãrþilor dintr-o bibliotecã avînd acces nelimitat. Mã adîncesc într-o adevãratã enciclopedie a timpurilor, straturi de granule fine mã introduc tot mai mult în tainele lumii, am degetele conectate la realitãþi trecute ºi actuale, pulsez a înþelegere ºi ªTIU: doar o mînã de nisip ºi poþi consolida orice...

poveste…

Absolut prostesc! Închid sertarul inimii mele înainte de a-l rãvãºi din nou. Trag dinspre tine greutatea sentimentelor ce þi le port ºi-mi îmbrãþiºez voluminoasa valizã, sã plec. Alerg spre cea mai fericitã zi din viaþa mea, cea care mã va face sã mã colorez – înseninatã ºi plãcutã atingerii zilei. Amprentez zîmbetele întregii lumi ºi-mi scriu a mia oarã povestea de debut. Împleticite idei de litere pe sîni ºi ajung, în cîteva mii de secunde, în imensa capitalã a sufletului. Dupã alte ºiruri de mii ºi mii de minute, trec graniþa spre capitala sufletului tãu înmiresmat. Ating cu amprenta zîmbetele întregii lumi ºi-mi deschizi calea spre lumea poveºtilor în care te regãsesc de fiecare datã. Nu mã cunoºti decît prin zîmbete întrepãtrunse de mii de acuarele…

poveste… Întind mîinile cãtre cer. E prima dimineaþã de primãvarã înfloritã. Din sticla maronie de cafea, întinsã cu mult lapte, sorb primii stropi coloraþi. În zaþul de pe fundul cristalinului vas, se poate vedea clar: e dimineaþa în care toate literele alfabetului s-au adunat, toate numerele matematice stau de strajã ºi toate planetele influenþabile bat palma pentru noi...

poveste… Într-o noapte din cele cîteva pe care le-am dormit împreunã, m-a împins curiozitatea sã vãd ce-þi bate dincolo de piept. Trag de nasturii bluzei, bine ancoraþi, de pijama ºi dau de primul tãu strat de piele, din cele 3 pe care singur le-ai recunoscut. Trag uºor de încheietoarea primului rînd, nerãbdãtoare ºi curioasã.

Bãtãile din interiorul toracelui tãu se aud din ce în ce mai tare. Cu mult mai curioasã decît cînd am trîntit uºa apartamentului de acasã… ºi… încã un strat de piele. Desfac în sfîrºit legãturile ultimului strat ºi vãd cã, pe una din coastele tale, ºade un pitic care aplaudã. Împinsã din nou de curiozitate, încep sã mã dezbrac sã vãd dacã om fi la fel. Pe una din coastele mele ºade geamãnului piticului tãu…

poveste...

Trezitã din somn, nu ºtiu dacã-i de azi sau de mîine, îmi dau seama cã nu ºtiu aproape nimic. O rãsfoire rapidã prin proaspãta memorie ºi nu gãsesc decît un strop de iubire. Dupã un search pe google, aflu cã nimeni nu-mi mai poate spune nimic. Sînt îndrumatã la un brain storming. Nu mã mulþumesc cu acest rãspuns ºi pun mîna pe telefon, sã sun la toþi (ne)cunoscuþii mei. Mã întind la loc în patul rãvãºit, din care abia m-am ridicat, de printre zeci de perne nemaipomenit de ciudate, ºi-ncep furtuna. Dupã 28 de minute (timpul maxim ce mi s-a acordat pentru o vijelie de calitate), mã lãmuresc. Dau patul la o parte, mã grãbesc sã aplic ce am redescoperit. În fatalul minutului 29… nu mai ºtiu iar nimic. Mai tîrziu cu încã un minut, îmi dau seama cã brain strorming-ul se face în doi.

poveste...

Pe asfaltul peronului ciuruit ca o roatã giganticã de caºcaval, pãºesc. Observ! Aerian mai ceva decît gîndurile mele, pluteºte ca o senzaþie de mister: el treno, el lider, e el! Aºteptînd parcã o intrare în scenã, inspirînd ºi expirînd aburi, pasionali ºi de mult timp aºteptaþi, îmi intinde braþele fieroase ºi mã trage spre el, direct în inima motorului diesel... îmbãtrînit.

* Cireº înflorit – revãd prin ramuri vrãbii în dans nupþial.

* Coasa pe umãr – în fânul din cãpiþã cântec de gr eier greier eier..

* Ultimul îngheþ pe rug mucenicul urmându-ºi calea.

* Ziua în amurg – zdrenþuitã pe ramuri umbra de copil.

* Fluture pe ram – alãturi curioasã floarea de cireº. * În scrinul vechi vãlul miresei – parfum de iasomie. * Candelã în geam – caisul de la poartã doldora de flori. * Soare în prier – explozie de muguri ºi niciun zgomot. * Casa cu fete – forfotã la fereastrã de buburuze. * Ploaie de stele – în poianã iedul la ugerul ciutei. * Pe oricare ram îl trimite cântecul – cucu-i acasã. * Ciutura goalã – în horã cu ciulinii fata morgana. * Cri-cri în iarbã – pe umbra din poianã licurici la dans. * Douã rândunici cip-cirip sub streaºinã – sania în pod. * Zile de gustar – ceasul potrivit dupã floarea soarelui.

* Conac pãrãsit – doar cântecul de greier strãjer în culã. * Vinul în hrubã – la taclale cu vântul aracul pleºuv pleºuv.. * O crizantemã – în cuibul veveriþei întreaga varã. * Triunghi de cocori – se aºterne tãcutã rugina-n frunzã. * Mugur de veghe – în lung convoi pe Nera rugina toamnei. * Lebãda la mal – o frunzã de salcie pe luna plinã. * Via culeasã – momâia zdrenþuitã face doar umbrã. * Ultima ploaie – lumina din fereastrã o pictogramã. * Sclipiri pe omãt – în bradul din odaie stele de carton. * Bãtrânul singur – doar viscolul ºi luna îi bat la uºã.

poveste…

* Freamãt în Copou – teiul cerne lumina stelelor stinse.

* Dus e anul vechi la fereastrã anul nou – dar unde-i cel bun?

Ploaia torenþialã îi atrage privirile cãtre geam. Pupilele îi pulseazã a bucurie. Coboarã din cuierul-pom ºi îºi scuturã pînza de parcã ar filma o reclamã pentru vreun celebru ºampon. Tiptil, insereazã una din spiþele arãmii în gaura încurcatã a cheii… scîrþîit ca de metal, întuneric gol ºi îndepãrtarea uºii de impunãtorul prag.

E timpul libertãþii pentru micul meu accesoriu. Paºi uºori de vals pe marginea uriaºelor bãlþi, piruete prelungi, incantaþii a ploaie ºi unduirea mlãdioasã a mînerului de chihlimbar în jurul unei talii de vetrelã dantelatã…

* Pecetea verii – pe lacul din pãdure rotundã luna.

* Scaun cu rotile – un ghiozdan ºi-o sanie lângã ulucã.

nr.2 n noiembrie 2010

recitiri

actualitatea literarã 11

Dati, ordin sã înfloreascã... malinconia (Un mare poet aproape uitat: Dan Verona)

„S-a constatat deci/cã rãdãcinile mãslinului / i se imprimaserã în piept…” (Odisseas Elytis, Autopsia) La apariþia sa pe firmamentul poeziei româneºti, Dan Verona a fost supranumit „un Holderlin român”. Dupã un debut fulminant, de copil teribil (ceva în genul lui Mircea Dinescu, minus nota de populism), dupã vreo ºase volume de versuri ºi un roman – Îngerii chilugi – poetul sa retras din „activitatea competiþionalã”.

De ani de zile redactor la Radio România cultural, are ºi acum, dupã ºtiinþa noastrã, proiecte culturale grandioase, care însã nu se prea vãd, nu sunt scoase la luminã – sau nu sunt suficient mediatizate.

Pe numele sãu terestru Nicolae Creþu, solarianul Dan Verona debuteazã în anul 1965 în revista „Ateneu” de la Bacãu, redebutat fiind puþin mai târziu în paginile revistei studenþeºti „Universitas”. Iar în volum în 1972 cu Nopþile migratoare. Urmeazã, dupã doi ani, la Cartea Româneascã Zodia mãslinului, carte remarcabilã, cu un tonus liric ardent, orientatã cãtre arheologia miturilor, poetul pledînd pentru reaprinderea focului sacru care mocneºte sub mãslinii bãtrânei Elade.

Urmeazã Cartea runelor – 1978 , iar în 1981, la aceeaºi editurã Viaþa la treizeci ºi trei de ani; în 1986 Balada vestitorului ºi alte poeme. Dar volumul de versuri care l-a propulsat pe Dan Verona în vârful piramidei este Daþi ordin sã înfloreascã magnolia (1979), un titlu cu nuanþe politic-protestatare, cu aluzie la cazarma imensã care era întreaga þarã sub comunism, când chiar ºi pomii trebuiau sã înfloreascã la ordin…

Poetul face, în lume, figura sublimei inutilitãþi a fiinþei sensibile, plãtind pentru acesta cu întreagã viaþa lui, cu Preþul neliniºtii: „Dar frumuseþea cântãrii n-are preþ fãrã neliniºtea mea”; ºi: „cinear putea fi liniºtit/ºtiind cã sîngele sãu hrãneºte fiinþa cãutãrii?”

Gãsim în aceastã carte douã teme predilecte: poezia de actualitate, cu accente social-politice (Viaþa pe roþi, Viaþã în parantezã, Rugã pentru cãderea zãpezii, vânt), - temã reluatã printr-o tratare „la rece” în volumul Viaþa la treizeci ºi trei de ani. În poemul intitulat Recviem pentru fumãtori ºi nefumãtori (care sunã ca un titlul pãunescian, Manifest pentru sãnãtatea pãmântului, volum cu care ºi consunã pe-alocuri), descoperim cã „În Olimp s-au instalat zeii Fumului ºi ai Benzinei/ªi vara bolnavã în pulpele marmurei”. Panteonul, suma zeilor olimpieni s-a îmbolnãvit de bolile secolului, populat cu roboþi-amanþi procreatori, în venele cãrora curge, în loc de sânge uman, roºu sau albastru, un ulei de uns „articulaþiile” roboþilor.

Privind în retrospectivã, un asemenea gen de poezie, în care „Reptile cu solzi de aramã/Peste inima mea desfrunzitã treceau” ni se pare revolutã ºi perimatã, în situaþia când revoluþia industrialã s-a terminat, iar noi am trecut în postmodernism, post-creºtinism, globalism. Dar dezvoltarea roboticii se face într-un ritm mai lent decât industria electronicã (calculator, telefon celular, televizoare), iar pericolul unui rãzboi global, ba chiar ºi astral, este de cea mai strictã actualitate. Atunci de ce ar fi perimatã o poezie antirãzboinicã – mai ales scrisã acum 30-40 de ani?? Satira socialã din Daþi ordin… (ciclul Miezonoptice, ºi mai cu seamã poemul care dã titlul volumului) este un pamflet anticomunist deghizat, disimulat ºi regizat ca spectacol destinat „a smulge un zâmbet soþiei bolnave”.Totul: luãri de atitudine, demascãri, puneri în scenã ºi aduceri în prim plan – toate riscurile sunt fãcute „pentru acel zâmbet inestimabil”… „Cel curat ºi naiv” (poetul), „Omulînghiþit-de-un-surîs” se ridicã împotriva tuturor tarelor societãþii, - societatea (post)modernã în general ºi cea totalitarã

în special: împotriva „flautului cîntînd pentru bivoli/A stupiditãþii agresive/a biroului, a benzinei, a dictaturii maºinilor/A fumului, a bocitoarelor de profesie”. Este vorba aici ºi de „maºina” umanã, de automatismele unui regim social tiranic, iar poetul are tot dreptul sã creadã/sã spere cã „avertismentele sale/VOR FI AUZITE”. Sã spere cã-ºi va putea pãstra dreptul de proprietate asupra propriei conºtiinþe, individualitãþi; sã-ºi pãstreze intactã pudoarea, neviolatã copilãria ºi inocenþa: „Sã am totuºi partea mea de suflet în care sã nu intre nimeni cu cizmele” (Întîia rugã a discipolului).

Regimul de elev intern într-un orfelinat, în care trona atmosfera cazonã, amintirile încã vii ale disciplinei militate exacerbate în comunism, dar ºi cazarma mare a þãrii sub 50 de ani de dictaturã lasã urme dureroase ºi vii atât în atmosfera romanului Îngerii chilugi (în Viaþa la treizeci… existã ºi ciclul de versuri Îngerii chilugi sau Frigul unei lacrimi), cît ºi în întreaga operã poeticã a autorului. „Dintr-o strãveche ramurã cãzînd”, Poetul face parte din Ordinul Cavalerilor Melancoliei, rasa rarã a cântãreþilor corãbieri ai anticei Elade: de la Homer, Hesiod, Pindar, la Seferis, Elytis, Kavafis, coloºii Greciei moderne, poetul simte irepresibil chemarea mãrii, miros de sare ºi scoici. Aude chemarea sirenelor, alãturi de Ulise – acel Odiseu care ºi-a turnat cearã-n urechi, cerândule mateloþilor sã fie legat de catarg, spre a rezista tentaþiei. Chemãrii mãrii din glasul divin al acestor fãpturi mirifice, aparþinând în egalã mãsurã regnului animal, cât ºi celui uman – chiar dacã au existat doar în imaginaþia navigatorilor tuturor mãrilor ºi timpurilor. Tânguirea acestor femei-peºti care cântã ca niºte pãsãri îl situeazã pe poet sub zodia pacificã a mãslinului, care pentru tot spaþiul oriental a fost ºi rãmâne o varietate a arborelui vieþii: „Eram student ºi mã vedeam/visînd sub pãduri de

mãslini/Pe þãrmul pietros…” „Cît de lungi, mãslinule, sunt rãdãcinile tale/sub frumoasa Grecie?/…/Ce se întîmplã totuºi, mãslinule/sub frumoasa Grecie?” ( „Întîia” din Cele trei strigãri ale poetului) De aici ºi ritmul orfic, de incantaþie, al rostirii, ca din misterele eleusine.

A doua temã, inefabilã, a cãrþii Daþi ordin… este femeia /eternul feminin.

Dacã poemul omonim este mai mult un pretext al poeziei de dragoste, ilustrarea propriu-zisã a temei se realizeazã în Femeia cu piersici – poem antologic al literaturii române (cel puþin atât cât este La cãpãtâiul gigantului, al lui Ion Gheorghe, deºi în alt registru). În paginile cãrþilor lui Dan Verona,

femeia este vãzutã edenic, luminând ca un filament cosmic viaþa bãrbatului.

Din Zodia mãslinului (Noapte de noapte, Iubito melancolia), ea trece în Daþi ordin… vaporoasã, cu mersul curat, iubitã-sorã, ca în Cântarea cântãrilor ; capabilã mai mult de gesturi materne ºi caste, decât de seducere vinovatã.

Fãpturã angelicã, aproape lipsitã de carnaþia trupeascã, poetul o priveºte ºi el mai mult „de la mijloc în sus”, precum copilul din romanul Îngerii chilugi: „Spre ascunsele tale cãmãri/Trec zilnic corãbii cu mirodenii” (Noapte de noapte); „Pãduri de mirt sub pielea ta/ … Limpede eºti/ºi fãrã margini”(Iubito melancolia). Ca ºi iubita necoaptã din Cântarea cântãrilor, femeia lui Dan Verona este uºã ººi zid zid: „Toate izvoarele care curg dinspre tine/poartã pecete pe gurã/… Noaptea aurãriile tale/lumineazã alte adîncuri /Multe aº putea sã aflu acolo/dar prea puþine sunt trecãtorile/ care mi se dezvãluie”(Noapte de noapte).

Astfel, de la un volum la altul, „Noua Euridice”, cãreia poetul îi executã un Portret disperat, prin transcenderea elementelor anatomice, parcurge drumul ascuns al unei deveniri iniþiatice, mitologice spre „alte adîncuri”, spre esenþa feminitãþii, feminitatea în sine. În amintita poemã Recviem pentru fumãtori ºi nefumãtori, Femeia apare drapatã în vãlul durerii, cernit, funerar, peste care pune un halat al castitãþii, în ipostaza tragicã a Electrei: „Dar ea s-a strîns deodatã în curata-i fãpturã/ca ºi cum trupul i-ar fi fost lovit/De-o mie de dangãte de clopot…” Printre apaticii lumii acesteia, printre canceroºi ºi roboþi, peste tejgheaua de bar, femeia aduce cu sine un aer reconfortant, iz de vechime ºi þinuturi exotice ca de Far West, ea este mireasa din mit: „Totuºi sufletul ei l-a atins pe al meu/Doi flautiºti uniþi de aceeaºi partiturã celestã/ Uitînd cã spectatorii sînt surzi”. Însã adevãrata marcã a eternului feminin, revelatã surprinzãtor ºi subit în urma unor cãutãri de-o viaþã ale bãrbatului, reala locuitoare a „Provinciei de aur” este femeia cu piersici, din amintitul poem omonim. Alegorie a dragostei care mântuie de banal, învie, rãscumpãrã ºi elibereazã, femeiaprincipiu cosmic spiritual, se sustrage unor interpretãri schematic-simpliste (cum ai zice „femeia vieþii sau visurilor tale”). Ea este femeia primordialã, Eva Grãdinii Eden, procurã pentru bãrbatul chinuit de iubire acea clipã unicã a revelaþiei, depãºirea condiþiei, limitelor prin iubire suprafireascã:. „Cred cã femeile au darul de a ne pune pe noi bãrbaþii în legãturã cu infinitul. În afara lor devenim un pluton de neisprãviþi”, spune eroul din Îngerii chilugi. Sub „drapelul rãcoros”al Femeii cu piersici mãrºãluieºte armata docilã a bãrbaþilor hipnotizaþi, fermecaþi, extraºi ca peºtii din balta banalitãþii, din solul mâlos al cotidianului: „Bicicliºtii, pompierii, arhivarii, mãrunþii contabili/ªi cei cu complexul cheliei/Aceeaºi þintã aveau.

Toþi încercînd/Sã dezveleascã un flaut mai pur din cenuºã”… Toþi aceºtia, se lasã conduºi în pauza de prânz de la job direct în teritoriul imaginar al grãdinii cu piersici, teritoriu edenic; paradis al inocenþei, grãdina exista dintotdeauna în imediata apropiere a biroului, instituþiei, cazarmei - univers paralel – pe lângã care toþi treceau mereu cu o inconºtienþã de somnambuli: „Am trecut de-o viaþã pe lîngã acest paradis/Încît cu urechea lipitã de vrãjitele trunchiuri/Auzirãm vocea copilãriei”. (Nu ºtim câtã semnificaþie are pentru cititor acest mic amãnunt biografic, real, dar ºtim cã o livadã de piersici exista ºi în curteagrãdinã a orfelinatului). … Femeia cu piersici este o emblemã: mamã universalã, sorã eternã, iubitã

perpetuã - simbol magistral: „ªi-am priceput atunci cît de sãraci rãmîneam/ Dacã nu ne ieºea în cale femeia cu piersici/…/Plãtind greu tribut vieþii mãrunte/Care se lipeºte de om ca pecinginea”…

Un loc aparte în aceastã poezie a inimii (respinsã de toþi cerebralii ºi livreºti postmodernismului) se rezervã motivului mamei, altoit ºi el pe obsesia copilãriei frustrate. Poetul „iese din singurãtate /Totdeauna spre copilãrie înspre lãcaºul/cel veºnic al mamei”. „Cu cît te depãrtezi de mine deci/Cu atît de somnul tãu sunt mai aproape mamã”(Zodia mãslinului). Dan Verona „comite” pe aceastã temã ºi un poem antologic, care ar putea sta în manualele de literaturã alãturi de capodopere ale genului (O, mamã, sau Mama lui Coºbuc) ºi care se intituleazã – cum altfel?! – Pieta, aºezatã în finele volumului Daþi ordin sã înfloreascã magnolia, înainte de poemul omonim final. Fiinþã inefabilã, principiu cãlãuzitor ºi demn drapel în confruntãrile vieþii, mama lui D.V. este un prototip – mater universalis (acesta este ºi titlul unui ciclu din Viaþa la treizeci ºi trei de ani). * Produs ideal al „epocii de marmeladã”, prinþ al tuturor internatelor ºi cazãrmilor, „Copilãria chilugã” a poetului zace împãturitã ºi înghesuitã printre câteva boarfe în eterna valizã galbenã de lemn a recrutului – soldat al vieþii. Tragedia este cã acest regim intern-cazon-penitenciar se extinde în comunism asupra întregii existenþe, a întregii þãri, iar orfanul chilug crescut într-o instituþie de profil se trezeºte brusc aruncat în uniforma de soldat, iar când se libereazã de armatã (se trezeºte în libertate) ºi îi creºte puþin pãrul se trezeºte somat de sectorist cã este un artist pletos ºi nonconformist ºi trebuie sã se tundã…

Romanul Îngerii chilugi este o elegie narativã a copilãriei frustrate ºi bulversate de întrebãrile fãrã rãspuns ale vieþii, unde elevii interni trãiesc într-o perpetuã nostalgie a paradisului, cu gândul la pãrinþii inexistenþi, dispãruþi sau necunoscuþi. Prozã care îºi gãseºte corespondentul în ciclul de poeme Îngerii chilugi sau Frigul unei lacrimi. Sub o stea de ocazie, singuri sub stele, îngerii chilugi ai caselor de copii îºi târãsc pe coverta Marelui Yacht „sufletul tuns numãrul zero”. Pentru ei, un cãmin adevãrat e „o candelã în peretele nopþii”, familia lor locuieºte undeva „la marginea visului”. Duminicile inexorabile ale poetului au „buclele decapitate”, toate sunt „tunse chilug”, iar muzica lor obiºnuitã este cea a „unui brici acompaniat de-un foarfece”… ªi atunci sã nu ne mirãm cã solarianul crescut în spirit spartan ridicã femeia, cu toate pãcatele ºi slãbiciunile ei la rang de principiu cosmic întemeitor. Pentru prinþii de marmeladã , descoperirea portocalei echivaleazã cu un adevãrat miracol, „dezbrãcarea” multrâvnitului fruct cu arome exotice, cu un act iniþiatic; ea capãtã semnificaþia unui gest ritualic, dezghiocare gnoseologicã, care se apropie de cunoaºterea misticã a gnosticilor. Priveliºtea mieilor intraþi pe uºa mãcelãriei îl „electrocuteazã”, îl frige ca un fascicul laser pe tînãrul solarian, ajuns de-acum veteran… „Copilãria se depãrteazã de noi ca un satelit/Cu misiunea încheiatã, în adîncul frigului cosmic”(Rugã pentru Jim Clark, automobilist de formula I).

Cel odinioarã frisonat de misterul femeii, paralizat de senzualitatea vegetalã a portocalei ca de-o prezenþã inefabilã – „privighetoare chilugã” a epocii electronice, ducând în spate povara genealogicã a unei mame transferate pretimpuriu în stele (pe care „nu o poate scoate-ntr-un veac prea vinovat din

moarte prin Poezie”), a unei soþii bolnave – poetul ajunge sã se lamenteze omeneºte, a uitat cã e zeu… Se simte fulgerat de fiorul liric originar, al obârºiilor, Creaþiei: „ªi m-am înspãimântat /de fulgerul abãtut asupra

fiinþei mele/s-o locuiascã” (Zodia mãslinului).

Cu timpul însã fulgerul se mai rãceºte, prin exerciþiu, domesticire, sacrul înclinã înspre profan. Entuziastul plecat cândva la rãzboi în direcþia Ilionului naufragiazã pe þãrmurii senzuali ai Circei, revine-n Ithaca un sceptic mântuit… „Candela de nebunie” a tinereþii creatoare începe sã pâlpâie alarmant, lasã la mal un Holderlin dezabuzat, pe care-l surprindem hamletizând pe marginea vechilor teme.

Iar zumzetul daurit al „zeilor privighetori” devine cu timpul, în ultimele volume, bâzâit de albinã… Putem vorbi, aplicat la poezia lui Dan Verona de pânã la Cartea runelor (1978) de un spaþiu-timp mitic/ mitologizant, în mãsurã sã confere poemului un aer atemporal. În care se resimte (cum s-a spus ºi despre T.S. Eliot) „o teribilã presiune a trecutului asupra prezentului” (Gardner), ba chiar o “existenþã a trecutului în prezent” (A.E.Baconsky). Încartiruit sine die în „Rezerva melancoliei”, poetul-cãlãtor în timp ne trimitea, fericindu-ne, câte-o „carte poºtalã ilustratã” din Solitaria sau din Utopia, provincii de aur ale copilãriei planetei, când locuitorii ei se rosteau în cadenþe ºi rime, tropi ºi figuri de stil; racordaþi la ritmurile cosmice, auzeau glasul Domnului exprimat prin muzica sferelor.

Abordând miticul „cu atitudinea teribilã a inocentului” – cum ar spune Elytis - ,fãrã sã decadã-ntr-un paseism apatic ºi prãfuit, Dan Verona trece azi, totuºi, drept locuitor al unui Arcadii helenico-mitice, a timpilor mirifici ºi revoluþi; un „scafandru” galactic naufragiat pe þãrmul terestru. ...„Neterminat ca Turnul Babel/e poetul” – vers din poemul final al volumului Zodia mãslinului. Însã mai descoperim, în economia volumului ºi un alt vers, ca un nou strigãt de ex ossibus ultor, ºi care sunã aºa: „Din pulbere poetul se va ridica”.

Din pulberea lumii risipitã în cele patru vânturi de cataclismul final, ca un nou duh peste ape, poetul se va ridica, iar oasele uscate vor înmuguri, ca în capitolul 37 din Cartea lui Ezechiel…

Remus V. GIORGIONI

12 actualitatea literarã

prozã

nr.2 n noiembrie 2010

PASÃREA DIN ZID Ion Lazu: Un singur ochi se holba la mine ºi, cu o smuciturã, securea ajunse de sub braþ pe umãr. Instinctiv am fãcut un pas spre dreapta ºi atunci celãlalt ochi s-a deschis pe faþa omului, probabil în prima clipã îl orbise o razã de soare. Începuse sã vorbeascã, îmi rãspundea la întrebare, acum totul era limpede ºi departe de ce-mi închipuisem, mã calmai ºi privii cu atenþie faþa neagrã, de þigan, grasã, lucitoare pe sub fãlci, pieptul dezgolit ºi în amãnunþime poziþia securii pe umãr, cu tãiºul înapoi, cu colþul de jos înfundat puþin în carne.

“Nu-i ãsta drumul, trebie s-o luaþi la stînga, prin pãdure…”, spunea cel apãrut pe neaºteptate dintre copaci. ªi cum îl priveam, calm acum ºi destins, deodatã un foc mã strãbãtu, ca pe un rug, ºi un aer uscat ºi usturãtor îmi arse pleoapele.

Puteam urmãri cu anume detaºare aceastã declanºare tîrzie de spaimã, cutremurul scurt ºi acea consumare postmã de reacþii.

Parcã eram la o þâºnitoare ºi jetul de apã continua sã urce, zbãtîndu-se, chiar dupã ce întrerupsesem robinetul, tãindu-i rãdãcina de alimentare. Pînã ce zvîcnirea, cîtã ºtiam cã trebuie sã se producã, a încetat.

I-am zis omului “Bine-înþeles, asta ºi voiam sã fac!” ºi am pornit-o mai departe pe drumeag, am trecut vãiuga acum secatã, cu urme adînci în noroiul uscat ºi am atacat malul celãlalt, al pãdurii. Erau ºi copaci mai mãrunþi, trebuia sã mã bag pe sub ei, sã mã strecor cu multã atenþie ºi mi-am adunat la piept cãmaºa, încheind-o la cîþiva nasturi, sã mã apere de zgîrieturi.

Mergeam aºa, iatã o pãdure neumblatã, pînze de pãienjeni mi se adunau pe frunte ºi spre urechi, era vechea gîdilãturã pe care mã învãþasem sã o suport ºi, chiar în clipa cînd mã aplecasem mai tare ca sã trec pe sub niºte mãrãcini, am pãºit în cãrare – probabil se desprindea din drumeag, însã ceva mai sus de traseul vãiugii. Îþi croieºti drum printr-un hîþiº, ca sã ajungi acolo unde þi-ai pus în gînd ºi, dupã trudã penibilã, constaþi cã puþinã rãbdare ar fi fost de folos, altcineva înaintea ta (iar mai exact spus: alþii, mai mulþi ºi mai demult) a/au croit o cãrare într-acolo… Neumblatã ºi aceastã cãrare pe care am început sã urc, atent la cîntecul pãsãrilor, pe care încercam sã le deosebesc dupã modulaþiile specifice ºi sã le depistez sursa, încît am fost surprins cît de sus se urcase de data asta mierla.

Atunci, dintr-o tufã, chiar de lîngã piciorul meu, a zburat drept în sus o pasãre mare, ridicîndu-se cu vigoare, neted, o vãzusem din prima clipã, aºa cã nu m-am mai speriat, ºi la o secundã, mai din colo, o altã pasãre a urmat-o. Le-am privit bine, zburau peste tarlaua de lucenã, înapoi, spre marginea pãdurii, zburau înalt cît copacii, am avut timp sã-mi dau seama cã era un cocoº sãlbatic cu perechea lui, nu mai vãzusem niciodatã aºa ceva, dar existã literatura! El zbura puþin înapoia gãinuºii, mai greoi fiind, sau ca sã o protejeze coada lungã ºi viu coloratã îi materializa traiectoria, aº fi zis cã în spatele lui rãmînea o dungã pe unde trecuse. Pãsãrile ajunseserã în coroana neagrã a copacilor, generalizatã ºi se auzi chiar un cîntec, ca de cocoº domestic, însã mai scurt, condensat.

O descãrcare nervoasã a masculului?

Bucuria cã scãpaserã? Mã gîndeam cum

ar trebui sã calci prin ierburile înalte ºi cum sã þii puºca ºi sã tragi ca sã nu fie totuºi prea tîrziu, pentru cã nu cred sã întîlneºti mai mult de o pereche într-o zi.

Am luat-o la vale prin trifoiºte, cîntecul cocoºului mi se mai zbãtea în auz, mergeam cînd pe-o parte cînd pe alta, ca sã-mi ºterg bocancii de tinã ºi am ajuns în drumul de sat.

O uliþã singurã, în pantã, printre cele douã rînduri de case, iar în spatele lor se ridicau versanþii abrupþi.

Coboram pe uliþa satului, comparam casele cu cele din alte cãtune prin care trecusem, cu ochii pe gropanele sãpate la marginea drumului, pentru strîns apa de ploaie. O zonã mai secetoasã, unde pe primul plan se aflã problema apei… ªirul de case se întrerupea în dreptul unei rîpe, drumul trecea prin vad, dincolo, de unde începea un alt cãtun, cu ºcoala în capãt.

Copiii tocmai ieºeau pe poartã, îndepãtîndu-se pe cele cîteva uliþe, aici vatra satului se lãrgise; dintr-o datã mi-am dat seama cã îmi era foarte foame; m-am aºezat chiar pe mal, lîngã cãrare, cu picioaele atîrnînd în rîpã, am scos pîinea, am spart ºi am decojit oul ca sã-l mãnînc fãrã sare. Înghiþeam cu dificultate, pîinea se uscase prea tare, mã uitam spre dealul din faþã, aºternut privirilor mele, cercetam versantul, umãrind ºirul de sãlcii ca niºte butoane verzi care-mi sugerau cã sub inflexinea reliefului trebuie sã fie un izvor, însã prea departe ca sã mã duc sã beau puþinã apã.

Nu reuºeam sã înghit oul fiert tare, pe cãrare venea drept spre mine o tînãrã, pãrea învãþãtoare, una dintre absolventele care suplinesc un an doi pînã sã reuºeascã la facultate – erau niºte judecãþi ºablon, nam apucat sã fac efortul de a le înlãtura; mam ridicat în pripã, sã nu mã gãseascã acolo, mîncînd ca un amãrãºtean, am pornit în întîmpinarea fetei, încercînd sã înghit ce-mi mai rãmãsese ºi sã mã ºterg bine la gurã. Cãlcam lansat la vale, pasul se umplea, descreºteam în trepte, însã fãrã sã fi putut înghiþi tot ce aveam în gurã - ºi fata trecu pe lîngã mine, sãltînd o datã capul, ca o iluminare (sau ca un salut!) ºi atunci, pentru cã nu se putea sã pierd tocmai clipa aceea, am vãzut-o cît era de frumoasã, cu ovalul feþei dintr-o datã clar desenat în cadrul viþelor de pãr oprite pe umeri. Este posibil sã ne fi salutat, a fost o clipã pe deplin luminoasã - ºi în afarã de asta aici, în Bihor, oamenii mãcar se salutã. Era unicã, desãvîrºitã ºi nedreaptã în acelaºi timp apariþia tinerei sau, cum sã spun? dezvãluirea completã ºi apoi trecerea definitivã a acelei fete. Mai aveam de fãcut cîþiva paºi coborîtori, plutirea mea se sprijinea pe pantã ºi, cînd am ajuns la loc neted, ca sã-mi pot îngãdui sã mã întoc, fata nu se mai vedea.

Unic am zis, desãvîºit ºi stupid, însã parcã aºa a fost întotdeana: nu am putut, nu am fost în situaþia ºi nu mi-a mai rãmas timp ca sã-i pot spune mãcar un cuvînt frumuseþii care tece prin dreptul meu. Iar meseria mea este astfel aranjatã încît pe acest drum, o ºtiu prea bine, care acum a cãpãtat distincþie în mintea mea, nu am cum ºi nu mi se îngãduie sã mai trec vreodatã. Trebuie sã merg mereu pe alte trasee, ca sã acopãr întreaga zonã pe care o am în prospectare, aºa cã nu-mi pot permite sã revin vreodatã, - prima trecere este ºi ultima, încheierea, totalul.

Apoi s-a fãcut din ce în ce mai cald, era toiul zilei ºi în urmãtoarele douã ore am mai strãbãtut cîteva sate pînã sã mã întorc acasã. Abia în urmãtorul cãtun am cerut o canã cu apã de la o femeie ºi am bãut-o stînd pe banca de la poartã. Mergeam pe marginea uliþei, (nici o fîntînã la care sã te opreºti ºi sã-þi astîmperi setea…) - un zid neîntrerupt de la un capãt la altul al satului, aºa l-am perceput, cu tãieturi înalte pentru porþi, de tablã groasã, cenuºie, ghintuite cu flori de nituri. Soarele se înþepenise deasupra, zeu suprem, neîndurãtor, iar pereþii tuturor caselor, netencuiþi, transformaþi în adevãraþi stupi. În cãrãmida nearsã (chirpici) erau de vãzut puzderie de gãuri mici sãpate ºi tot peretele un zumzet ºi un urdiniº, cum nu mi-a mai fost dat sã

vãd – albine sau vreun soi de viespi? Greu de precizat de la distanþa prudenþei - ºi o cãldurã scãpatã din frîu, parcã goalã de orice urmãri – eu singur pe marginea drumului ºi în stînga mea zidul împleticit în zumzãieli ºi ciuruit pînã la aspectul de fagure livid.

Era prea tîrziu ca sã-mi mai prelungesc traseul, aºa cã am luat-o spre satul de reºedinþã, drumul chiar asta ºi fãcea, iar decupajul satului spre care mã îndreptam, cu ºcoala într-un capãt ºi cu cele douã biserici la celãlalt, aluneca spre dreapta ºi din nou spre stînga, precum un decor de butaforie, dilatîndu-se progresiv cu fiecare curbã a drumului.

Pe arãturi porumbul mai cã nu se vedea, zbaterea acelui joc de vapori numit „apa moþilor” estompa desenul foilor verzi, anemice. Or, eu trebuie sã fiu foarte atent, ca sã am ce-i povesti bãtrînei mele gazde. În faþa mea, pe drum, s-a nimerit o cãruþã cu scînduri de brad, ºi aºa se face cã înaintam ca printr-un altar de mireasmã, printr-o trombã densã de rãºinã, ca un tunel tandru prin care mã angajasem. Priveam scîndurile de aproape, erau atît de uscate sub soarele nemilos, încît am avut senzaþia cã dacã aº atinge cu briceagul capãtul vreuneia dintre ele, s-ar despica de la sine în douã, sãrind într-o parte ºi-n alta a drumului.

C înd am ajuns acasã, bãtrîna mea gazdã m-a luat imediat în primire sã vin la masã.

Am lãsat pe scãri porthartul, ciocanul ºi tot ce mai cãrasem cu mine, ºi am intrat în bucãtãria de varã, pãºind cu mare grijã, sã nu calc în strachina de mãlai sau, doamne fereºte!, sã strivesc vreun pui cu bocancii mei din Planeta uriaºilor. Mîncînd, discutam cu bãtrîna, asta devenise un fel de obicei. Bãtrîna îmi înºira ce mai fãcuse în ziua respectivã, sau ce-i mai trecea prin minte, despre fiicele ei gemene, despre primul ei soþ, care murise dupã un singur an de cãsãtorie, tãindu-ºi o aluniþã cu briciul; pentru cã, îmi dau seama acum, în viaþa unui om sunt, oricît ar pãrea de ciudat, ºi lucruri pe care nu le poate discuta decît cu strãinii – sau despre grãdinã ºi orãtãnii, despre ce mai aveau de lucru la casa cea nouã, cît e de mare oraºul cutare, despre care auzise la difuzor, cum funcþioneazã un lift etc., dar cel mai mult despre secetã ºi recoltã. Fiecare frazã o terminã cu vobele: “înþeles-aþi ce-am zis?” Vajnica bihoreancã mi-a dibuit meteahna, se strãduieºte sã-mi explice fiecare cuvînt din graiul locului, pe unele le ºtiu deja, însã mã intereseazã sã aud cum le interpeteazã ea. Îi spun la rîndu-mi pe unde am hãlãduit astãzi ºi ea se mirã ce mult am mers, probabil e vorba despre sate unde ea, ca localnicã, nu a ajuns decît o datã sau de douã ori într-o viaþã. Îmi dau cu pãrerea despre satele acelea ºi despre pãmînturile pe care le au, îi povestesc despre cocoºul sãlbatic ºi perechea lui, îi spun cã prin grîu am zãrit mulþime de potîrnichi. Bãtrîna se mirã ce-or fi acelea ºi apoi singurã îºi dã seama: “Aa, pitornice”! ªi eu îmi notez imediat regionalismul. (Un rotacism?)

Azi bãtrîna mi se plînge cã o dor rãu picioarele ºi tot corpul, îºi ºterge mereu faþa cu zadia. E o bãtrînã cu deosebire frumoasã ºi voinicã, (abia povestea cu aluniþa mã face sã înþeleg cum de a ajuns baci Birta sã-i stea alãturi!) îi studiez mereu atitudinile ºi mã gîndesc cum sã o fotografiez pentru ciclul meu: „Oameni pe care i–am întîlnit”. Î n bucãtãrioarã e foarte cald, bãtrîna îmi taie pîine, o pîine mare, de casã, o þine împrejur cu un braþ, o sprijinã de piept ºi taie feliile cu un cuþit foarte lung; apoi desprinde coaja groasã, rumenã, o adevãratã carapace (care, ce-i drept, menþine miezul proaspãt timp îndelungat) ºi o pune de-o parte, în cãldarea pentru porci. Puii ni se tot încurcã printre picioare, bãtrîna îl boscorodeºte pe unul care piuie în neºtire: ”Da mare mai eºti în clonþ!” ºi nu pregetã o clipã, mi se plînge cã e mult de alergat, fiicã-sa e dusã la sapã în grãdinã, “fã bine dumneata ºi mergi de-i spune cã nu mã simþesc bine.”

La întoarcere, îmi adun lucrurile de pe scãri ºi merg sã mã odihnesc puþin. Simt prin braþe ºi prin picioare un fel de sfîrîit ca de apã gazoasã, mã întind într-o dungã, pentru bunul motiv cã spatele mã usturã prea tare ºi, din purã obiºnuinþã, citesc cuvinte din titlurile unui ziar întins pe duºumea. ªi cîndva, dintr-o singurã loviturã, somnul mã rãpune…

Cînd mã tezesc, dupã vreo orã, e musai sã ies afarã cu cartea, pentru cã în camerã e deja prea întuneric ca sã mai pot citi: Oameni din Dublin.

Dicolo de drum, chiar pe malul pîrîului e o bancã sub un dud, stau un pic pe ea, citind, dar asta înseamnã sã întorc spatele apei, aºa cã mã ridic ºi, cu cartea înfiptã la cingãtoare, merg cîteva zeci de metri în sus ºi în jos pe mal, uitîndu-mã cu atenþie la peºti ºi la undele împuþinate, care acum abia de mai umplu jgheabul de pe fundul albiei. Totuºi, ºtiindu-le cã au strãbãtut Peºtera Meziad, mã uit la ele cu un fel de fior mistic… Peºtii sunt destul de mari pentru un pîrîiaº de munte, ca acesta ºi par uºor de prins, însã n-am eu stofã de pescar!

Atent ºi nu prea la miºcãrile din gospodãriile de peste pîrîu, ºi mai curînd la zgomotele serii, care aici au un ritm anume, pe care cred cã l-am prins. Dupã ce vin vitele de la pãscut, se aude glasul bãtrînei mînîndu-le la gajd, mã mai plimb puþin pe malul apei, privind casele de dincolo sau peºtii enigmatici – ºi atunci se aud venind porcii.

Un spectacol care mã captiveazã. Mai întîi se aud în capãtul uliþei niºte clempãnituri, prima datã nici mãcar nu am ºtiut despre ce ar putea fi vorba, apoi se aratã turma în goanã; pînã la un anumit loc, lîngã pod, porcarii se aþin la ei sã nu fugã, apoi însã le dau drumul ºi porcii o iau la fugã spre casã, unde îi aºteaptã trocul plin cu fierturã.

Sã-i vezi venind, pe deasupra drumului, ca niºte torpile, numai picioarele li se miºcã spornic pe sub corpul rigid în aceastã lansare ºi urechile tremurînd deasupra rîturilor, ca niºte frunze grele de brustur.

Iuþi, slabi ºi creþi, cu noroiul uscat zuruindule sub burþi. O zdupãialã rapace, cu botul în pãmînt, înspumat de lãcomie. Întîi vin niºte godaci afurisiþi, apoi porcii mai mari, în forþã, apoi cei prea graºi sau cu vreun beteºug la picioare ºi la urmã purcelele gestante, cu burta legãnîndu-se în pãrþi.

De la un timp am început sã-i deosebesc ºi acum mã distreazã sã constat cã vin de regulã în aceeaºi formaþie, aproape fãrã nici o schimare în dispozitiv, alergînd în turmã, cu botul în spume, fiecare urmînd întocmai traiectoria celui din faþã ºi, în dreptul porþii cunoscute, însã pe care nu par sã o vadã, desprinzîndu-se ºi cotind brusc în ogradã.

Eu stau sub dud, în picioare, ocrotit de bancã, între timp mi-am lãsat în jos mînecile de la cãmaºã, un curent rece coboarã pe pîrîu, (suflul imperativ al Meziadului?), grohãielile, clempãniturile acelea primitive, pe o singurã notã, se ridicã în vacarm, privesc cu înfioare aceste lacome ghiulele cu fitil, pe malul ãsta, dar ºi pe celãlalt mal al pîrîului; pînã se aratã, ultima, purceaua gazdelor, o huidumã cu urechile bãlãbãnindu-se în dezordine pe rît, bocãnind adînc ºi nerãbdãtor ºi dînd nãvalã pe poartã. Atunci pãrãsesc locul meu de observaþie ºi intru în curte ca sã privesc porcii hãpãind ºi bãtîndu-se la troc. Mai sunt de venit oile, dar pe acelea le bagã în curte ciobanul, cã nu degeaba li s-a dus vestea de proaste!

Cînd au zvîntat trocul, bãtrîna îi ademeneºte cu un ºtiulete de porumb ºi îi bagã în coteþe, separat, fiindcã scroafa cea mare trebuie sã fete. Eu merg în casa cea mare, las cartea, deschid aparatul de radio

ºi ascult ºtirile de peste zi, uneori ºi ceva muzicã. Apoi vine cineva ºi mã cheamã la cinã.

De data asta mã serveºte fiica, iar bãtrîna stã pe un scãunel, imediat lîngã uºã, puþin rezematã cu cotul de patul înalt. Nu vrea sã mãnînce, “lasã-mã-n pace, nu-mi trebuie!” se rãsteºte la fiicã-sa. Simt în glasul ei o nervozitate, o nerãbdare ºi ciuda neputincioasã a omului bãtrîn. O aud spunînd cã nici nu poate sã vorbeascã.

Merg sã-i aduc un piramidon ºi tot eu îi dau cana cu apã. Pare cã-i vine sã plîngã, într-atît se simte de rãu. Toate trãsãturile feþei i s-au dus în jos, treze par sã-i fie numai sprîncenele ºi, la lumina care vine dintr-o parte ºi de sus, i se vãd pe sub pieliþã firiºoarele cu care sprîncenele trag de pleoape ca sã le menþinã deschise. ªiruri de broboane mici îi înseamnã fiecare zbîrciturã.

Le spun gazdelor “mulþumesc pentru masã” ºi “noapte bunã”. Mã duc în camera mea, închid fereastra ºi trag perdeaua, aranjez toate pe masã: cãrþi, plicuri, creioane, fotografia pãrinþilor, carnetul de teren, cana cu apã ºi îmi trag lîngã pat scaunul cu un caiet deschis ºi cu un creion la mijloc, nãdãjduind vag cã peste noapte cineva o sã scrie: mîna aceasta, într-o clipã de neatenþie, pe întunericul cel mai nepãtruns, inspiraþia, visul, înger-îngeraºul meu, atotputernica viaþã… Citesc vreo trei ore, cei de alãturi s-au culcat de mult, ochii mã usturã prea tare, sting lumina ºi încep sã aºtept somnul ce mi se cuvine, dupã ce le-am fãcut pe toate ale zilei.

Mã chinuiesc astfel vreme îndelungatã, întorcîndu-mã de pe-o parte pe cealaltã, chinuit de dureri lombare, pînã simt cã de atîta agitaþie nu-mi mai este deloc somn, aº apinde iar lumina, dar mã jenez de cei din camera vecinã, însã hotãrît sã nu-mi mai stric somnul cu odihna de dupã amiazã; se aud cocoºii satului, apoi timpanele sensibilizate percep glasul pîrîului de sub faldurile nopþii ºi, aici, în imediata apropiere, mai mult în camerã decît afarã, vrãbiuþa care a cãzut probabil din cuibul improvizat la tocul ferestrei, pe lîngã zid ºi care, încercînd sã se ridice la loc, recade mereu la fundul golului de la tocul ferestrei, de parcã s-ar cãþãra ºi ar aluneca la nesfîrºit pe coastele mele în jos.

De douã zile mã strãduiesc în fel ºi chip ºi nu reuºesc sã o scot de acolo; simt cã nu mai are mult de trãit ºi îmi fac rãu aceste ultime eforturi lipsite de ºanse.

T ot nu pot sã adorm, ziua mea de terenist se mai deruleazã o datã în faþa mea, þiganul cu securea, perechea de gãini sãlbatice zburînd la nivelul pãdurii, frumoasa suplinitoare, chipul ei luminos, pierdut, pierdut pentru totdeauna – cum e posibil?! – peretele neîntrerupt, (case ºi garduri de chirpici sub soare) gãurit ca un fagure zumzãitor, cãruþa cu scînduri…, nãvala turmei de porci…, or, eu caut sã mã sustrag stresului de peste zi, încerc sã-mi imaginez apartamentul în care am sã mã mut, vreodatã, însã nu ºtiu în ce direcþie sunt orientate ferestrele, vreau sã le fixez într-un anumit plan ºi, cu acest efort prelungit în gol, adorm.

Peste un timp nedefinit, mi se pare cã e deja dimineaþã ºi carele trec pe uliþã, însã e ceva neaºteptat în huruitul lor - ºi îmi dau seama cã tunã. Mã trezesc de-a binelea, mã înalþ în pernã, îmi sprijin ceafa de tãblia patului, ca sã aud ploaia ºiroind în copaci ºi pe acoperiºul de þiglã, înãbuºind glasul de fond al pîrîului, plescãitul des ºi plin de rîvnã al picãturilor. Ascult lucrãtura harnicã a ploii, simþurile înregistreazã o creºtere a tensiunii din lume, un zbîrnîit prin tot aerul; pot sã-mi imaginez ºuviþele de apã curgînd pe scoaþa grafitoasã a copacilor, în speþã a dudului de pe mal, bulbucii tulburi plesnind în bãltoace, - ºi mã strãbate un tremur lung, insistent. Îmi frec instinctiv talpa de saltea.

Atunci îl aud pe bãtrîn þipînd prin curte ºi dînd buzna încoace pe scãri ºi, înainte de a înþelege ce le spune tinerilor, ºtiu cã bãtrîna a murit.

nr.2 n noiembrie 2010

mozaic

actualitatea literarã 13

Festivalul Internaþional de Teatru “Fest TeamArt” Buletinul meteo-dramatic Buletinul meteo-dramatic pentru perioada1923 octombrie 2010. În partea de vest a þãrii, respectiv la Lugoj, cerul cultural va fi senin pe toatã perioada, cu un soare care va da strãlucire unui eveniment excepþional, Festivalul Internaþional de Teatru “FestTeamArt”, ediþia aXa. Atmosfera va fi încãrcatã cu 14 piese cu concepþii de joc ºi opþiuni repertoriale generoase, cu prezenþa unor trupe din cinci þãri, Argentina, Grecia, Italia, România ºi Serbia, cu lansãri de carte, cu o searã de poezie ºi muzicã folk, cu expoziþie de picturã ºi sculpturã, cu douã basme dramatizate pentru copii, precum ºi o operetã ( acestea din urmã

fiind o premierã în cadrul Festivalului), cu dezbateri pe teme teatrale, cu reuniuni colocviale. Datoritã miºcãrii curentului artistic vor avea loc descãrcãri electrice de talent. Pe toatã perioada ploile de aplauze nu vor conteni.

Temperatura în sala de spectacole va oscila între minima foarte cald ºi maxima incendiarã.

Spre sfârºitul perioadei cerul din inimile numeroºilor spectatori va fi acoperit de norii regretelor cã aceastã minunatã întâmplare artisticã va lua sfârºit. Din fericire buletinul meteo-dramatic s-a confirmat în totalitate.

Meteorologii de serviciu meritã a fi felicitaþi.

Mircea ANGHEL

“Un festival nu este mai mare sau mai mic, mai important sau mai puþin important, decât în mãsura în care el este iubit de comunitate ºi devenit foarte familiar comunitãþii.

Din acest punct de vedere apreciez cã Lugojul reprezintã un exemplu ieºit din comun”, ne-a declarat criticul teatral Ion Parhon, preºedintele juriului

Festivalul de teatru a reuºit sã deschidã niºte ferestre cãtre toate continentele

La Festivalul Internaþional de Teatru “Fest TeamArt” au participat actori din Argentina, Grecia, Italia, România ºi Serbia În perioada 19-23 oct. a.c., în organizarea Primãriei Municipiului Lugoj, a Consiliului Municipal Lugoj ºi a Casei de Culturã a Municipiului Lugoj, având ca parteneri Consiliul Judeþean Timiº ºi Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional a Judeþului Timiº, în sala Teatrului Municipal “Traian Grozãvescu” din Lugoj, a avut loc ediþia jubiliarã, cea dea X-a, a Festivalului Internaþional de Teatru “Fest TeamArt”, la care au participat actori din cinci þãri: Argentina, Grecia, Italia, România ºi Serbia. Þara noastrã a participat cu trupe de actori din oraºele Braºov, Cãlãraºi, Timiºoara, Lugoj, Mediaº, Tulcea, Reºiþa, care a înlocuit în ultimul moment trupa bucureºteanã “Actu’3 ºi un sfert”, care deºi a confirmat cã va fi prezentã pe scena lugojeanã, în ultima clipã a invocat un motiv oarecare ºi nu a mai fãcut deplasarea la Lugoj.

Dupã cinci zile de manifestãri teatrale de un înalt profesionalism, în prezenþa unui public avizat ºi numeros, a cãzut cortina peste acest foarte reuºit festival. ªi, cum dupã muncã urmeazã ºi rãsplata, juriul festivalului format din Ion Parhon, critic teatralpreºedinte, Violeta Zonteprofesor universitar, Mariana Ciolan - critic teatral, Suto Andras - regizor, Adrian Korekreferent teatral ºi prof. Nicolae Blidaru - coordonator festival, a acordat urmãtoarele premii: Diplomã de merit ºi trofeu actorului Ilie Constantin de la Teatrul “Traian Grozãvescu” din Lu-

goj pentru 35 de ani de activitate petrecuþi pe scenã, Diploma de merit ºi trofeu pentru vigoarea ºi prospeþimea restituirii textelor clasice spectacolelor “Steaua fãrã nume” (n.a.-actorii care au interpretat aceastã piesã au fost adevãrate stele dând strãlucire partiturii teatrale, adevãrate stele cu nume: Tudor Trãilã, un munte de talent, Cristina Velici, un debut mai mult decât promiþãtor, Lãcrãmioara Androni, un joc excelent care a arãtat cã unii actori amatori nu se deosebesc cu nimic de cei profesioniºti, Ovidiu Decean, care te face sã-þi pui întrebarea cum de încape atâta talent ºi mãiestrie artisticã în trupu-i brevilin, o adevãratã patã de culoare a spectacolului, el fiind brunet, Loredana Lupulescu, o prezenþã ingenuã, care a deprins de multiºor meºteºugul unui actor adevãrat, Costantin Ilie, poleit cu aurul talentului, acest “Matusalem” al scenei lugojene, Costantin Goloºie, care s-a miºcat excelent în rolul impiegatului de miºcare, Maria Rogobete, o actriþã sensibilã, fire de poet, care vine tare din urmã ºi Cristian Alexandru încadrat perfect în aceastã trupã valoroasã) ºi “De ce n-are ursul coadã” în regia minunatului actor ºi regizor Maria Voronca, realizate de Teatrul Traian Grozãvescu” din Lugoj; Diploma de merit ºi trofeu pentru varietatea limbajului scenic ºi calitatea poeticã a mesajului spectacolului “Sobre como remontar el mar”, regia Jorjelina Jenon, Teatrul “Movimento Ataque”, din Mendoza - Argentina; Diploma

de merit ºi trofeu pentru virtuozitatea spectacolului de operetã, spectacolul “Silvia”, regia Petru-Silviu Vãcãrescu, Facultatea de Muzicã, Universitatea de Vest din Timiºoara; Diploma de merit ºi trofeu pentru calitatea interpretãrii unei monodrame acordatã lui Guido Ruzzenenti pentru spectacolul ”Il ponte sugli oceani”, regia Andrea Castelletti, Teatrul “Impiria”, Italia; Diplomã de merit pentru promovarea dramaturgiei româneºti contemporane spectacolului “Patru cepe degerate” de Mihai Ignat, în regia lui George Mihãilã Grindãnuºu ºi Rareº Rusu, Teatrul “GMG Esperom” din Braºov; Diplomã de merit pentru expresivitatea ºi omogenitatea interpretãrii spectacolului “Bebeluºii sunt purtaþi de berze”, regia Polixeni Orkopoulou - Xanthaki, Teatrul Apollon”, Perigiali, Grecia.

Celelalte trupe au primit diplome de participare ºi trofee.

Deºi nu am fãcut parte din juriu, îmi permit sã acord Marele Premiu al Festivalului minunatei, harnicei, iscusitei, neobositei, priceputei, talentatei familii a teatrului lugojean, avându-l în frunte pe profesorul Nicolae Blidaru, un manager adevãrat, cãruia epitetele enumerate mai înainte îi vin ca o mãnuºã. Cum stã în firescul lucrurilor, Festivalul de la Lugoj s-a încheiat “rotund”, cu o agapã, la Restaurantul “Romantic”, unde muzica, dansul ºi buna dispoziþie s-au transformat într-o adevãratã limbã esperanto pe care toþi actorii au vorbit-o.

Mircea ANGHEL

- V-aº ruga ca la începutul interviului nostru sã vã expuneþi pãrerea în legãturã cu organizarea acestui prestigios festival internaþional de teatru, care, iatã, a ajuns la cea de a X-a ediþie.

- Îmi amintesc cã într-o conferinþã de presã la festivalul Internaþional de la Sibiu, unde a participat printre alþii ºi directorul Festivalului Internaþional de la Edinburgh, unul dintre cele mai mari festivaluri din lume, acesta spunea cã un festival nu este mai mare sau mai mic, mai important sau mai puþin important, decât în mãsura în care el este iubit de comunitate ºi devenit foarte familiar comunitãþii. Din acest punct de vedere, Lugojul reprezintã un exemplu ieºit din comun, pentru cã numai sãlile pline, dar ºi reacþia publicului, felul implicit cum au fost primite aceste spectacole demonstreazã cã atât teatrul cât ºi Festivalul din Lugoj ºi-au construit un destin distinct în cadrul festivalurilor de teatru din þarã, ba mai mult decât atât, am vãzut pe stradã trecãtori care opreau artiºtii din Grecia, care, iatã, de zece ani vin la Lugoj, ca ºi cum ar fi concetãþeni de-ai lor. Deci festivalul a reuºit pe de-o parte sã deschidã niºte ferestre cãtre toate zãrile, cãtre toate continentele, pentru cã au fost pe-aici de-a lungul timpului trupe din Europa, dar ºi din Coreea, Argentina, Israel ºi chiar þãri africane.

Un fapt aparte îl constituie construirea unui parteneriat solid cu Teatrul “Apollon” din Perigiali, Grecia ºi sunt premise sã se realizeze astfel de parteneriate cu teatrul din Verona care a participat pentru prima oarã la Lugoj ºi cu cel din Argentina, acestea fiind un exemplu de interferenþe culturale de la mare distanþã ºi de ce nu? ºi porþi deschise unei prietenii de mare valoare umanã.

- Aº dori sã faceþi câteva referiri asupra repertoriului acestui festival.

- În ceea ce priveºte repertoriul se pare cã acesta a fost unul foarte interesant, foarte ambiþios, incitant, variat, un repertoriu clasic de la Mihail Sebastian pânã la Cehov, dar ºi din zona teatrului existenþial ºi teatrului absurdului , dacã mã refer la Eugen Ionesco ºi la Samuel Becket. Aici aº dori sã fac o recomandare cu toatã onestitatea ca trupele respective sã fie foarte atente în momentul în care îºi aleg repertoriul. Existã ºi aceastã concepþie, aceastã idee foarte bunã, ca o trupã sã se întâlneascã de la început cu texte celebre. E adevãrat cã, dacã sunt aruncate în felul ãsta în apã, sã fie conºtiente cã nu au fost aruncate într-un bazin, ci într-un ocean, deci sã fie foarte atente ºi responsabile la acestã întâlnire cu dramaturgia mare, cu dramaturgia uriaºã ºi când spun asta mã gândesc la piesele lui Ionesco ºi Becket, toate acestea sã conducã la iluminarea sensurilor acestora ºi nu la decesul lor. Sunt mai mult decât convins cã teatrul din Lugoj se va afima în continuare în aceastã paletã a teatrului de amatori ºi nu numai.

Dupã cum aþi auzit, la întâlnirea colocvialã se vorbea de prezenþa unor trupe de profesioniºti care pot veni cu spectacole, care nu vor intra în criteriile de acordare a premiilor, dar pot onora ºi pot încununa un festival de excepþie.

- Desigur cã un festival fãrã public nu ar fi un festival adevãrat. Vã rog sã spuneþi câteve cuvinte ºi despre publicul lugojean.

- Publicul lugojean este un public foarte cald, fierbinte, un foarte bun cunoscãtor al fenomenului teatral, un public care a fost prezent la spectacole, de la cei mai mici, evident la spectacolele dedicate lor (o iniþiativã valoroasã aceastã participare a teatrului pentru copii), pânã la cei mari, aceasta dând o continuitate festivalului pe tot parcursul zilei. Participarea copiilor o gãsesc a fi necesarã ºi beneficã. Pot a spune cã ziua bunã se cunoaºte de dimineaþã, evident aceºti copii fiind dimineaþa. Am fost impresionat de entuziasmul publicului care a fãcut ca sala sã fie plinã tot timpul ºi am observat oameni care au venit la mai multe spectacole, ba chiar o doamnã, i-am reþinut ºi numele, se numeºte Elena Lupea, în vârstã de 77 de ani, care nu a pierdut niciun spectacol. Înainte de a încheia mai doresc a vã spune cã ideea de a desfãºura în cadrul festivalului ºi a altor acþiuni a fost una foarte bunã. Mi-a plãcut lansarea celor douã volume de poezie, unul al actriþei Maria Rogobete, o talentatã poetã lugojeanã ºi unul al actorului braºovean Silviu Dudescu, lansare la care actori lugojeni au recitat din creaþia Mariei Rogobete ºi actori braºoveni din lirica lui Silviu Dudescu. Microrecitalul de muzicã folk nu a fãcut altceva decât sã întregeascã acest eveniment. Aº fi nedrept dacã nu aº aminti ºi despre inspirata idee de a expune tablouri ºi sculpturi ale unor artiºti plastici lugojeni. Cred cã toate acestea au fost o premierã. Plec din Lugoj cu o nedisimulatã mulþumire ºi cu gândul de a reveni ºi la ediþiile urmãtoare.

- Vã mulþumesc.

Mircea ANGHEL

14 actualitatea literarã

Revista revistelor literare

Constantin BUICIUC:

România literarã Din numãrul 42 (din 5 noiembrie 2010) reþinem cronica lui Sorin Lavric la cartea lui Lucian Boia, “Tragedia Germaniei. 1914 – 1945”, apãrutã la Editura Humanitas. Cronicarul ideilor subliniazã meritul istoricului de a aborda un subiect dificil: vinovãþia germanilor în cursul celor douã rãzboaie mondiale. Sorin Lavric admirã, la eseul lui Lucian Boia, care este o admirabilã mostrã de libertate de gândire, felul cum autorul “ºerpuieºte printre muchiile unor teme otrãvitor de delicate”. La „Cronica filmului”, Angelo Mitchievici prezintã, în termeni elogioºi, documentarul „Autobiografia lui Nicolae Ceauºescu”, a cãrui regie este semantã de Andrei Ujicã. În numãrul 43 (din 12 noiembrie 2010), editorialul lui Nicolae Manolescu este dedicat, in memoriam, lui Adrian Pãunescu. Criticul literar face un portret convingãtor al poetului recent trecut în eternitate, fãrã niciun fel de exagerãri: “Omul ºi poetul au iubit deopotrivã scena, tribuna, locul public. Au fost, ºi unul ºi altul, victima exceselui propriilor calitãþi. Personalitate puternicã, omul a îmbrãþiºat toate cauzele, bune sau rele, cu aceeaºi pasiune. Orgolios, poetul s-a simþit în permanenþã chemat sã ia atitudine ºi nu s-a mulþumit niciodatã sã fie în pas cu veacul: a vrut sã schimbe lumea”. Pagini emoþionante, pline de bun – simþ, despre omul ºi poetul Adrian Pãunescu, semneazã ºi: Gabriel Dimiseanu, Ilie Constantin, Alex. ªtefãnescu, Varujan Vosganian. Sunt subliniate valoarea volumelor de început ale poetului, marea lui agorafilie, trãsãtura definitorie de justiþiar. Demn de tot interesul este ºi interviul luat de Lucia Toader poetei Ana Blandiana. Pagina de poezie este semnatã de Ion Pop.

Orizont În numãrul zece (din 27 octombrie 2010) ne reþine atenþia un amplu interviu luat de Titus Criºciu cunoscutului germanist Simion Dãnilã.

Tema interviului nu putea fi alta decât opera ºi viaþa filosofului german Friedrich Nietzsche, deoarece Simion Dãnilã traduce în româneºte, de mai mult timp, întreaga operã a gânditorului. Între 1998 ºi 2010, au apãrut ºapte volume, la Editura Hestia din Timiºoara. Simion Dãnilã dovedeºte ºi în acest interviu cã este un foarte bun cunoscãtor al operei ºi vieþii filosofului german. Mai mult, munca la traducere i-a schimbat traducãtorului viaþa: „… nu mai sunt cel ce am fost când am început sã-i transpun în româneºte scrierile: în multe privinþe gândesc ca el, simt ca el, mã comport ca el, ascult de „poruncile” lui, nu de ale altora, prin el m-am gãsit pe mine însumi…”. La împlinirea a 75 de ani, scriitorul Livius Ciocârlie este omagiat cum se cuvine: i se publicã proze ample ºi un interviu luat de Rodica Binder. Alexandru Budac se ocupã (ca ºi Sorin Lavric în “România literarã”) de o carte care face vâlvã: „Tragedia Germaniei. 1914 – 1945” de Lucian Boia.

Criticul literar aratã cã istoricul bucureºtean îºi propune sã dãrâme mitul vinovãþiei exclusive a Germaniei în declanºarea celor douã rãzboaie mondiale. ªi reuºeºte, într-un eseu captivant ºi concis.

Contemporanul Numãrul zece (din octombrie 2010) se deschide cu editorialul directorului revistei, Nicolae Breban, care îi face un portret criticului literar Nicolae Manolescu. Sub tonul amabil, evocator, se ascund, uneori, ironii fine. Tot de Nicolae Manolescu se ocupã ºi Marian Victor Buciu, dar el are în vedere recenta “Istorie criticã a literaturii române”, reliefând modul cum cunoscutul critic prezintã proza româneascã interbelicã ºi postbelicã. Alex. ªtefãnescu comenteazã romanul „Diamant” al tinerei prozatoare Daniela Zeca, iar Daniel Cristea – Enache continuã, cu acribie, investigarea operei poetice a lui Nichita Stãnescu, oprindu-se la volumul din 1970, „În dulcele stil clasic”, care a adus o adevãratã schimbare la faþã a poetului. Liviu Ioan Stoiciu publicã o paginã de poeme ale derizoriului semnificativ. Citãm un fragment: “am mai fost din copilãrie pe/ aici, pe unde scormoneam puþin nisipul cu piciorul ºi/ dãdeam de oase pietrificate: dar numai/ pentru o clipã, cãci vântul le acoperea din nou cu/ nisip… A rãmas acelaºi câmp de acþiune”.

Ateneu În numãrul zece (din octombrie 2010), Dumitru Hurubã citezã ºi comenteazã cuvintele pe care Adrian Marino, cunoscut critic, istoric, teotetician ºi hermeneut literar le scrie despre George Cãlinescu la moartea acestuia, în “Contemporanul” din 19 martie 1965, ºi în volumul de memorii “Viaþa unui om singur”, apãrut în 2010, la cinci ani dupã moartea autorului. Dumitru Hurubã se întreabã, retoric, când a fost Adrian Marino sincer, în 1965, când l-a elogiat pe George Cãlinescu, sau mult mai târziu, când a scris cuvinte aspre despre critic, considerându-l „o catastrofã, un dezastru moral”. Daniela ªonticã ºi Cassian Maria Spiridon prezintã grupaje de poeme. Citãm, din versurile ultimului: “rostogolit în hãul bucuriei/ cu greu te regãseºti îþi afli sinea// duhul îl separi e tras într-un vertij de ape/ se lasã absorbit în volbura Oceanului”.

Cultura Editorialul numãrului 43, din 4 noiembrie 2010, este semnat de Vasile Sebastian Dâncu. Referindu-se la apariþia nudã, în pictoriale, a vârstnicilor actori Iurie Darie ºi Anca Pandrea, editorialistul explicã, plin de înþelegere, cã gestul a fost fãcut pentru evitarea excluderii prin uitare. Douã pagini, semnate de Al. Cistelecan, sunt dedicate criticului ºi istoricului literar Mircea Zaciu, iar alte douã, semnate de Mihai Iovãnel, fac portretul poetului ºi eseistului Ion Gheorghe. Eugen Simion, în “Demistificarea ºi mistificarea în istorie”, argumenteazã cã istoria se rescrie întotdeauna în funcþie de interesele prezentului.

Trecând la literaturã, criticul considerã cã, ºi aici, operele literare ale trecutului sunt reinterpretate, în funcþie de criteriile estetice ale prezentului. Se produce, cum spunea Eugen Lovinescu, mutaþia valorilor estetice. Mai ales cã trebuie sã vorbim de “opera deschisã”, dupã formularea lui Umberto Eco.

consensuri

nr.2 n noiembrie 2010

Literaturã ºi vin, primul festival de literaturã din partea de vest a þãrii La 5 ani de existenþã în Timiºoara ºi Arad, 24-FUN organizeazã „Literaturã ºi vin”- primul festival de literaturã din vestul þãrii. Între 2 ºi 4 decembrie, decretãm seri de lecturã în urbe cu nume mari din literatura contemporanã naþionalã: Adriana Babeþi, Adrian Bodnaru, Eugen Bunaru, Marius Chivu, Dan Mircea Cipariu, Tudor Creþu, ªerban Foarþã, Radu Pavel Gheo, Ioan Groºan, Florin Iaru, V. Leac, Mircea Mihãieº, Andrei Mocuþa, Ioan T. Morar, Liubiþa Raichici, Costel Stancu, Robert ªerban, Cecilia ªtefãnescu, Marcel Tolcea, Cornel Ungureanu, Daniel Vighi.

Pe parcursul celor trei zile, în sala de spectacole a Cercului Militar Timiºoara, în cafenelele D’arc ºi Scârþ loc lejer, „curioºii” sunt invitaþi sã „lectureze” momente menite sã captiveze publicul timp de trei zile, sã ne apropie de literaturã sau sã ne deschidã interesul, prin intermediul cuvintelor rostite sau nerostite, creionate sau schiþate, jucate sau mimate, gustate sau încercate.

Astfel, „aºternem” pe hârtie: lansãri de carte, tinere talente, expoziþii, caricaturi împreunã cu artistul Ion Barbu, dar ºi portrete ºi crochiuri ale studenþilor de la Facultatea de Arte, teatru, proiecþii, concerte etc. Toate le degustãm la un pahar bun de vin, cum le ºade bine prietenilor.

Evenimentul îºi doreºte apropierea dintre scriitori ºi cititori prin intermediul cuvintelor, al ideilor ºi dialogurilor, al ipostazelor ºi ipotezelor nemaiîntâlnite sau mai rar întâlnite, invitându-i astfel pe timiºoreni (ºi nu numai) sã participe la prima sãrbãtoare a literaturii din oraº.

America pierdutã

short story de Ovidiu Bufnilã

La sfîrºitul verii, America a dispãrut de pe monitoare. În WorldNet s-a iscat o învãlmãºealã de nedescris. Posturile de televiziune transmiteau imaginile a milioane de oameni consternaþi, pradã confuziei. America nu mai era. Gata, se evaporase.

Oceanul Atlantic se întindea cît vedeai cu ochii.

Ici ºi colo cãdeau din cer tot felul de sateliþi-spion pe care era pictat steagul înstelat. Sã fi fost o gaurã de vierme? Dar prezenþa unui astfel de fenomen astronomic hrãpãreþ ar fi fost detectatã de monitoarele noastre.Sã fi fost o explozie nuclearã? Ar fi sãrit în aer întreg Pãmîntul. Sã fi fost un cutremur de pãmînt? N-am fi scãpat nici noi cu una, cu douã! Da, da, America se volatilizase într-un chip neobiºnuit. Gata, nu mai era. Se sfîrºise. Bineînþeles cã toate lucrurile au luat-o razna. Gata cu Elvis. Gata cu Coca Cola.

Gata cu frumosul vis american. Oare extratereºtrii s-o fi smuls, sã-ºi facã un cadou? S-o fi rãpit cu totul, pe furiº? Ca sã se termine o datã pentru totdeauna cu isteria rãpirilor? Cu nebunia OZN? Sigur, au apãrut tot felul de zvonuri, tot felul de speculaþii. Cã talibanii ar fi trimis o rachetã grozavã sã-i facã harcea-parcea pe bieþii americani. Cã masonii dezlãnþuiserã forþele telurice.

Cã Marele Spirit, sãtul de pornografie ºi droguri, îl nimicise pe bãtrînul unchi Sam scufundîndu-l în

ocean la mare adîncime. Cã mai marii din Shambala nu erau strãini de groaznica dispariþie. Cã Universul întreg suferise o depreciere magneticã soldatã cu pierderea Americii. Bineînþeles cã unii s-au sinucis.

Alþii s-au bucurat. ªi-au frecat palmele: gata cu guma de mestecat, gata cu Marele Canion ºi cu aroganþa lui Bill ºi cu fundul rozaliu al lui Marilyn Monroe, gata cu bãieþii scrobiþi de la CIA, gata cu voinicul Arnold. Pricoliciul de la Arsenal mi-a dat telefon sã mã întrebe ce ºi cum. Dacã nu cumva America fusese doar în imaginaþia noastrã. Dacã nu cumva fusese doar aºa, o metaforã. O iluzie.

Pricoliciul se cam bîlbîia, aºa cã i-am închis telefonul în nas. Pe urmã a venit Aglaia Protopopescu, sã flecãrim de una, de alta. Avea o umbreluþã portocalie. Nu pãrea prea impresionatã de teribila grozãvie. Ea nu îi iubise niciodatã pe americani. Îi murise iubitul în Vietnam. Acum, sã nu credeþi cã i-am cîntat în strunã sopranei!

Dimpotrivã: Aglaia Protopopescu mi-a cîntat ea mie aria Bernadettei. Aveo o voce cristalinã ºi deosebit de pãtrunzãtoare. Pe urmã au venit ºi niºte vecini.

Unul dintre ei a adus o ladã cu Coca Cola. Eu am scos niºte gheaþã din frigider. Apoi ne-am aºezat pe terasã ºi-am stat la taclale. Postul de televiziune Antena 5 ne-a asigurat cã nu a fost gãsit nici un supravieþuitor. Pricoliciul de la Arsenal a dat din nou telefon ºi ne-a pus pe jeratic pe toþi. Ne-a zis aºa, de la obraz, plin de obidã, cã americanii ne fãcuserã tuturor bucata. Cã pur ºi simplu o ºterseserã prin spaþiul cosmic cu întregul lor continent. Cã ne lãsaserã singuri, singurei, sã ne batem capul cu poluarea ºi cu apropiata cãdere a cometei M-666. Niºte egoiºti! Malagambiºti, ce sã mai vorbim...jazzmani îndrãciþi ºi fãrã de leac!

Remus V. GIORGIONI

nr.1 n nr.2 noctombrie noiembrie 2010

Constantin Buiciuc, Ce cãutaþi aici, români? români?, Marineasa, 2010. Este a treia carte de cãlãtorie a colegului nostru, profesor, poet ºi critic. Cartea conþine însemnãri de cãlãtorie în ITALIA ºi SERBIA (capitolul I, respectiv III al cãrþii), ºi 3 jurnale de cãlãtorie: Jurnal italian, Jurnal francez ºi Letonia – jurnal de cãlãtorie, celelalte trei capitole. Iatã ºi un pasaj revelator din Jurnalul francez: „Am ajuns lângã Muzeul Luvru. Ne-am odihnit lângã piramida transparentã… Celebra Mona Lisa. Pe spatele peretelui, tablouri de Tizian”… Cine

nu-ºi doreºte sã fie acolo? În Italia, cãlãtorul cu suflet de poet se lasã sensibilizat de „Luminile Veneþiei” (dar ºi ale altor oraºe, cum ar fi Roma, „Magnifica Romã”, Monopoli, oraº înfrãþit cu Lugojul, Castellana, „Alberobello, oraºul-jucãrie”). În Serbia, autorul nostru a vizitat oraºele Vârºeþ ºi Mesici; românii s-au bucurat de o vizitã la „Crama lui Milutin Stoisici”, la Gudurica, lângã Vârºeþ. Întrebarea din titlu e de-a dreptul sfâºietoare ºi, întâlnind conaþionali prin Paris, Londra, Madrid, stabiliþi/pripãºiþi peacolo sau aflaþi doar în cãlãtorie, ne întrebãm odatã cu autorul: Ce cãutaþi aici, români?...

Ion Lazu, Scene din viaþa literarã literarã, Editura Ideea europeanã. La începutul Cuvântului înainte al Autorului citim: “Din Jurnalul meu de scriitor, intitulat nu fãrã un anume tîlc Vreme închisã… am dislocat… pasajele care se referã la lumea literarã, al cãrei prag îl treceam eu însumi…” La bazã geolog prospector, Ion Lazu este nãscut în judeþul Tighina, a cãrei comunã, Ciubârciu a nemurit-o în romanul antologic Veneticii, care a cunoscut câteva ediþii.

Debutând ca poet, I.L. îºi face ucenicia cu câteva proze scurte (volumele Ningea în ochii ei albaºtri, Blana de viezure), formându-ºi mâna de prozator de forþã doar când s-a hotãrât sã treacã la roman, cu Despre vii numai de bine (1971). Au urmat apoi alte ºi alte cãrþi, mai cu seamã romane, culminând cu amintitul roman autobiografic, de mare forþã epicã, adevãratã frescã româno-basarabeanã.

Ca geolog prospector angajat la Centru bate þara în lung ºi-n lat, pe cãrãrui de munte (ca Hogaº), dar „bate” ºi cãrãrile spinase ale lumii literare româneºti. Pe aceste trasee accidentate (de multe ori mai ca în teren…) întâlneºte personalitãþi bine cunoscute: Gabriela Negreanu, Eugen Jebeleanu-Jebe, Eugen Barbu, Mircea Ciobanu, Ion Gheorghe, Sorin Titel º.m.a.

– toþi monºtri (s)acri. Iatã-l, par un example, într-o vizitã „de documentare” la restaurantul Casei Scriitorilor: „De data asta, la masa din spatele meu se afla: Romul Munteanu, Corneliu Leu, Fãnuº Neagu ºi mai târziu a venit Nichita, de data asta fãrã soþia cea nouã”. Uneori te descurci mai greu în hãþiºul de nume ºi situaþii (tu – cititor), dacã nu eºti cât de cât iniþiat. ªi devii nostalgic: îi cunoºti pe toþi din auzite, din scris, dar Ion Lazu a stat cu ei la masã

carti / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! (la sfat). ªi nu poþi sã nu-l invidiezi pe geologul sfios ºi sfãtos! Chiar dacã þi-ai propune sã doar spicuieºti câte ceva din conþinutul cãrþii, lectura te prinde, te cucereºte: te atrage în fântâna ei limpede, ca bulboana boemei pe poeþii damnaþi înºiraþi pe la mese.

paralele/cãlãtoream”; „liniºte/se aude ceva/ ce nu se vede”; „ea vine ºi pleacã/odatã cu mine//mã naºte/mã iubeºte/mã moare” (º. c. l.).

Premiat de douã ori pentru poezie de Filiala Arad a USR (1997 ºi 2004), Matiuþ are în palmares ºi alte premii/distincþii literare.

Romulus-Iulian Olariu, Ritmuri/Rituri, Rithms/Rites, (volum bilingv), Editura MJM Rithms/Rites Craiova, 2010. Al optulea volum de versuri al bãnãþeanului nostru (n. Bârna, Timiº), în prezent profesor de românã la Motru, iar în curând sperãm cã va reveni la obârºii. Poetul, premiat în 2007 la Brãdiceni (Atelierul Naþional de Poezie) este ºi un bun eseist: Traiecte iniþiatice în proza româneascã, 2000.

Din volumul prezentat de noi aici, am putea cita la nesfârºit versuri originale - pe lângã motto-ul din Odisseas Elytis ºi dedicaþia din fruntea cãrþii: „Autorul dedicã aceste versuri frumuseþilor lumii” (despre

Ioan-Nicolae Cenda, Domnului ofesor Profesor ofesor,, cu dragoste (Fãclii), Ed. TipoPr Art Oraviþa 2009 (cu o postfaþã de Iosif Bãcilã). Ne amintim cu nostalgie (fãrã sã fim neapãrat nostalgici…) de filmul omonim, cu Sidney Poitier, o lecþie pilduitoare a anilor 70-80. Ne–am lãsat, de asemenea impresionaþi în anii de ºcoalã de poeziile Dascãlul ºi Dãscãliþa ale lui Goga; prima este luatã ca motto al acestei cãrþi dedicate unuia dintre marii dascãli ai acestui colþ de þarã, „Un model greu de atins”, Petru Oallde. Dar ºi altor profesori ºi învãþãtori, colegi pe care profesorul de

ce frumuseþi sã înþelegem cã este vorba?).

Aºteptându-l ºi pe mai departe la redacþie, cum ne-a promis cândva-undeva, remarcãm de aceastã datã aceastã strofã: „De-ar fi mândru stâlp de piatrã/într-un dacic sanctuar, aº/ciopli-o din privire;/ Domnul sfânt/i-ar da ei/har”; ºi urmãtoarea: „Stau pe liziera poemului încã nescris/ºi invoc venirea ta, înãlþându-mã/fus de coloanã cu fine caneluri/ºi brâuri de lotus/ albastru. Regretãm cã nu putem reda aici forma de clepsidrã a punerii în paginã a poemelor, traduse în limba englezã de Daniel-Cristian Maria (fiul poetului Ion Maria?)

Ioan Matiuþ, Într e ceruri Între ceruri, Brumar, Timiºoara MMIX (… cu ºase gravuri de Adrian Sandu). Este a patra carte personalã a autorului, prezent ºi în câteva antologii de poezie universalã. Poet ºi editor, redactor la „Arca”, Ioan Matiuþ – premiat anul acesta cu Premiul de Poezie la zilele Convorbiri literare - nu mai publicã la editura sa Mirador, fãcând cu aceastã carte un pas mare în arena literelor. Suflet de prieten, modest ºi cu mult bun simþ (ne amintim surpriza lui când a aflat vestea primirii premiului…, parcã voia sã se scuze), I.M. chiar scrie bine. Stanþe gnomice moderne, poeziile sale nici nu sunt greu de citit/citat – asta neînsemnând cã ar fi facile: „în fiecare dimineaþã/mã iau în spinare/ºi plec”; „cu douã trenuri/

la Oraviþa (cu o vechime de 35 de ani în câmpul muncii intelectuale!) i-a avut/ cunoscut de-a lungul timpului. Modelul „Dãscãliþei” este Cornelia Ediþoiu, cea care îl ºi prezintã pe autor într-un soi de (altã) postfaþã, conceputã ca piesã de teatru în ºase acte: „Copiii îl iubesc pentru simþul umorului. Bãºcãliosul profesor creeazã spectacol prin vorbe. Are plãcerea regiei ºi, alãturatã pasiunii pentru teatru, a condus la naºterea trupei Muguri”. Având-o toatã viaþa alãturi pe soþia sa, prof. Mariana Cenda, profesorul ºi autorul orãviþean „ºia pierdut vremea” recuperând amintirile lui Romulus Fabian, evocând figuri emblematice ale culturii cãrãºene ºi naþionale: Paul Iorgovici, Ion Florian Panduru, Romul Ladea. ªi încã o calitate: în peisajul tensionat al lumii literare de azi, I.N.C. reuºeºte sã fie ºi mai ales sã rãmânã prieten.

Igor Isac, Doru Ilana, Mihai Moldovan, 3 X ORA VIÞA (jurnal) – Eubeea, 2010, cu ORAVIÞA o prefaþã de Cornel Ungureanu. Deºi destul de bine cunoscuþi lumii literare bãnãþene – ºi nu numai – cunoscutul critic timiºorean îi prezintã încã o datã în amintita prefaþã, intitulatã sugestiv „Viaþa pe insule”. Mai ales înainte, Oraviþa a fost o insulã de civilizaþie ºi iradiere culturalã, dacã este sã ne gândim numai la cele douã instituþii culturale „Mihai Eminescu” sau – în celãlalt registru – la faimosul „ociko-piaþ” care în

comunism atrãgea cumpãrãtori din toatã þara, dornici de a simþi câte o vagã adiere din Vest.

Volumul este inaugurat cu pagini de jurnal semnate de pictorul (ºi virtualul scriitor) Igor Isac, pagini demne de a fi inserate într-un roman, cum apreciazã ºi prefaþatorul. În toate manifestãrile sale, umane ºi artistice, (con)fratele basarabean probeazã cu asupra de mãsurã un suflet autentic românesc-prietenesc. Din ce în ce mai legat de viaþa literaturii locului, Doru Ilana scrie ºi el carte dupã carte, aducându-ºi aportul (apporter…) la aceastã partiturã pe trei voci. Nu ºtim a cui a fost ideea acestui tri-jurnal, dar credem cã a lui Mihai Moldovan, directorul Casei de Culturã ºi organizatorul faimoasei tabere internaþionale, cu 15 ediþii. Având o mai veche experienþã a formãrii mâinii de prozator prin exerciþiul paginii de jurnal, M.M. este cel care explicã intenþiile cãrþii: „2 mai. Acest jurnal triptic… se vrea unul

al maturitãþii, în care problema spiritualã este cea care dominã”. „Mã tenteazã aproape la fiecare scriere sã introduc fantasticul, poate pentru cã în însãºi existenþa mea aºtept aºa ceva ºi aº putea spune cã el ºi are loc, nu evident ºi vizibil, ci cumva inserându-se asemenea unui liant între fragmente de realitate”… Un „fantastic” referitor la normalitate, viaþã, sãnãtate.

Maria Bologa, Un V Vas Nume, as Fãrã Nume Eubeea, 2010. Este cea de-a opta carte de versuri a profesoarei caransebeºene, dupã alte titluri la fel de sugestive: Poeme pentru o noapte sumerianã, 1997, Spiegelgasse, 1999, ªarpele amurgului, 2003, Orchestra de sub ape, 2005, Celãlalt, 2005, Luna în care au murit pãsãrile, 2006 ºi Sunetul muntelui, 2007. Maria Bologa cultivã o poezie intelectualistã, conceptualã, (aproape) livrescã, scrisã parcã pentru iniþiaþi. Dar din când ne mai putem înfrupta din ea ºi noi, cititorii obiºnuiþi de poezie, dedulciþi cât de cât la acest fagure de miere: „Astãzi sunt/un vas fãrã nume/pe masa goalã/se ridicã pãsãri/care s-au ospãtat/din preaplinul clipelor strânse…” Sau: „S-a fãcut frig ºi bate un vânt de irosire./Ceea ce ne cuprinde nu e tristeþea în faþa timpului/înãuntru ei priveºte neliniºtea”.

Costel Simedrea, ALBA-NEAGRA ALBA-NEAGRA, Eubeea 2010. Aceeaºi editurã a Ninei Ceranu, aflatã sub egida Fundaþiei Culturale Orient Latin din Timiºoara, a scos anul acesta ºi cel mai proaspãt volum de versuri al reºiþeanului C.S., care chiar scrie o poezie proaspãtã, frustã, ca o zi în naturã – iar uneori pare de-a dreptul o stihie a naturii, dezlãnþuitã benefic. Întâmplarea (fericitã) face ca poeta-profesoarã prezentatã anterior sã prefaþeze cartea în discuþie, ºi o face pertinent, cu multã aplicaþie. Dar haideþi sã nu bravãm, ci sã exemplificãm, fiindcã exemplele de poezie bunã abundã ºi în aceastã nouã carte a prietenului reºiþean: „Se duce ca o frunzã o zi din calendare/Purtatã în ecou de aripi cãlãtoare/Parcã ar fi bãnuþul ce se dã la vamã/ªi, pentru-ntâia oarã mã simt cuprins de teamã…”(poezia care dã titlul volumului). ªi ne oprim aici, dar asta nu înseamnã cã nu vom reveni cândva, mai pe larg, asupra unora din titlurile prezentate succint în spaþiul restrictiv al acestei rubrici.

16 actualitatea literarã

meridiane

Carol Ann Duffy

n Noutãþile Polirom la Tîrgul Internaþional Gaudeamus 2010 18-22 noiembrie 2010, Pavilionul Central Romexpo din Bucureºti (Bulevardul Mãrãºti nr. 65 – 67, Piaþa Presei Libere) Editura Polirom va fi prezentã la cea XVII-a ediþie a Tîrgului Internaþional GAUDEAMUS – Carte de învãþãturã cu peste 1.000 de titluri, totalizînd peste 20.000 de volume. Titluri din cele peste 70 de serii ºi colecþii ºi din cele peste 40 de domenii editoriale se vor gãsi la standul editurii (cu o reducere de 20% inclusã în preþ).

Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaþi prozatori ºi eseiºti români, va fi prezent la Tîrgul de Carte Gaudeamus, în cadrul cãruia va participa la o masã rotundã.

Douã lucrãri monumentale traduse de curînd în colecþia Plural M, Istoria popoarelor arabe de Albert Hourani ºi Fiul lui Dumnezeu ºi mistica evreiascã de Moshe Idel, se vor gãsi la standul editurii Polirom, alãturi de cele mai recente volume de memorialisticã apãrute în Seriile de autor „N. Steinhardt” - Escale în timp ºi spaþiu ºi „Octavian Paler” - Autoportret într-o oglindã spartã.

Cititorii vor avea ocazia sã-i întîlneascã la Gaudeamus pe: Petru Cimpoeºu, unul dintre

nr.2 n noiembrie 2010

Andrei COSTEA

Carol Ann Duffy s-a nãscut la data de 23 decembrie 1955, în Glasgow. A studiat filozofia la universitatea din Liverpool. În 1996 s-a mutat din Londra în Manchester, unde a fost lector la Manchester Metropolitan University. Pe lângã poezie, Carol Ann Duffy a mai scris ºi cãrþi pentru copii, dramã ºi scenarii pentru radio.

C.A. Duffy a câºtigat numeroase premii pentru volumele sale de poezie. Printre acestea se numãrã Standing Female Nude Nude, din 1985, care a obþinut premiul Scottish Arts Council, Selling Manhattan Manhattan, din 1987, care i-a adus premiul Somerset y, din 1990, a primit premiul Whitbread PoMaugham. Pentru The Other Countr Country etry, iar Mean Time Time, din 1993, a fost desemnatã cea mai bunã carte de poezie a anului, obþinând Forward Poetry Prize. În 2005, volumul Rapture a câºtigat premiul T.S. Elliot, iar în 2009 C.A. Duffy a devenit Poet Laureat al Regatului Unit.

Actualmente, Carol Ann Duffy trãieºte în Manchester ºi este director de creaþie la departamentul Writing School din Manchester Metropolitan University.

Valentine Nu un trandafir roºu sau o inimã de satin. Îþi dau o ceapã.

Este o lunã învelitã în hârtie maronie.

Promite lumina ca ºi dezgolirea atentã a iubirii.

Poftim.

Te va orbi cu lacrimi ca un iubit.

Va face reflecþia ta o fotografie instabilã de durere. Încerc sã fiu cinstitã.

Nu o felicitare drãguþã.

Dacã cerul întunecat ar putea ridica mai mult de o orã din aceastã zi sunt cuvinte pe care nu le-aº fi spus vreodatã nici auzite de la tine.

Îþi dau o ceapã.

Sãrutul ei feroce îþi va rãmâne pe buze, posesiv ºi loial cum suntem noi, pentru cât suntem noi.

Ia-o.

Buclele sale de platinã se micºoreazã ca un inel de cãsãtorie, dacã doreºti. prozatorii de primã linie ai ultimilor ani, cu ocazia lansãrii romanului Firesc, Ovidiu Nimigean, care a publicat recent romanul Rãdãcina de bucsau, Bogdan Suceavã, autorul romanului Noaptea cînd cineva a murit pentru tine, care exploreazã, la peste douã decenii de la desfãºurarea evenimentelor, semnificaþiile unor episoade ale revoluþiei din decembrie ’89, Doina Uricariu, care îºi va lansa cele douã volume de memorialisticã ºi jurnal intitulate Maxilarul inferior, cunoscutul psiholog Aurora Liiceanu, cu prilejul lansãrii celui mai recent volum, La taifas, Vasile Ernu ºi BogdanAlexandru Stãnescu, care îºi vor lansa savuroasele dialoguri cuprinse în volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc.

Vizitatorii vor putea gãsi la standul Polirom ºi cele mai recente titluri din colecþiile dedicate literaturii române: Demonii vîntului de Daniela Zeca, publicat în colecþia „Ego. Prozã”, sau Camionul bulgar de Dumitru Þepeneag – apãrut în colecþia „Fiction Ltd”.

Cele mai noi traduceri din literatura universalã, aºteptate de cititorii din România: Muzeul inocenþei de Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã, 2006, Luka ºi focul vieþii, cel mai nou roman din seria de autor „Salman Rushdie”, tradus în limba românã la numai cîteva luni de la apariþia ediþiei originale, Pagini neaºteptate de Julio Cortazar, publicat cu ocazia împlinirii a douãzeci ºi cinci de ani de la moartea scriitorului, volumul de memorii al lui George Orwell, Jurnale, o perspectivã din interior asupra vieþii unuia dintre cei mai inteligenþi scriitori ºi vizionari ai secolului XX, Aparatul de fotografiat, cel mai recent roman al lui Günter Grass, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã, precum ºi romanele: Ministerul durerii de Dubravka Ugre iæ, tradus în peste 20 de þãri, nominalizat la prestigioasele Prix Femina ºi Independent Foreign Fiction Prize UK ºi Copiii lui Hansen de Dubravka Ugre iæ, cîºtigãtor al premiului Mesa Selimovic (cel mai bun roman publicat în 2004 în Bosnia ºi Herþegovina, Croaþia, Muntenegru ºi Serbia) – vor fi lansate la aceastã ediþie a tîrgului.

Volume de non-fiction, recent publicate de Polirom, se vor gãsi de asemenea la stand: Istoria Imperiului bizantin de A.A. Vasiliev, unul dintre cei mai reputaþi bizantinologi, Cantemireºtii.

Aventura europeanã a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea de ªtefan Lemny, istoric român naturalizat francez, Scrieri I, primul volum din seria „Pãrinþii Apostolici”, ce oferã posibilitatea de a cunoaºte începuturile creºtinismului, Istoria României prin concepte coordonat de profesorii de istorie, Victor Neumann ºi Armin Heinen, Credo de Jaroslav Pelikan, rezultatul unei activitãþi de cercetare academicã a crezurilor ºi mãrturisirilor de credinþã, desfãºuratã în ultimii 60 de ani.

Umpluturã

Letal.

Mirosul sãu se va agãþa de degetele tale, de cuþitul tãu.

Semnul Timpului Orele alunecã înapoi cu o orã ºi îmi furã lumina din viaþã în timp ce treceam prin partea greºitã de oraº, jelind iubirea noastrã. ªi, desigur, ploaia ireparabilã a cãzut pe strãzile mohorâte unde mi-am simþit inima chinuindu-se la gândul greºelilor noastre.

actualitatea literarã Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

Dar noi vom fi morþi, dupã cum ºtim, dincolo de toatã lumina.

Acestea sunt zilele scurtate ºi nopþile nesfârºite.

Pun doi broscoi tineri într-o bufniþã.

Wow. Am reparat rânjetul Crocodilului.

Hoþ. Am þesut ºerpuiala unui þipar.

Smucesc pornirea copitelor posterioare ale unui catâr.

Sãlbatic. Þin cârpa roºie în faþa taurului.

Nebun. Împrãºtii penele unui pescãruº. Înºurubez un mârâit strâns pe o nevãstuicã.

Feroce. Cos înotãtoarele unei foci. Întins. Strãpung bãtaia inimii unei prepeliþe. Îmi place sã fie dezbrãcatã ºi sã îngenuncheze. Îmblânzit. Nemiºcarea mea, pãpuºa mea vie.

Mut. ªi pe urmã, îmi place sã nu spunã.

Director: Nicolae SILADE

Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500

Redacþia: Constantin BUICIUC Mircea ANGHEL Nicolae TOMA Cornel DRINOVAN

Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 web: www.ziarulactualitatea.ro/al e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com

Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI

Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara ISSN 2069 - 1645