Actualitatea literară

actualitatea literarã nr. 8, anul II mai 2011 n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/al n n Editorial de Nicolae SILADE

Beciul Domnesc

n Katya KELARO:

Manifestul osirismului

n Remus V. GIORGIONI

nicolae

Mode, modele, testamente n poezie:

Mircea CIOBANU Ioan BARB Georgia MICULESCU

n a h o r tzone

n prozã:

Adina CRETU Igor URSENCO

n Cronica literarã de Constantin BUICIUC

Ana Blandiana Patria mea A4

n meridiane:

Robertson DAVIES, literatul de vârf al Canadei

2 actualitatea literarã

Edi tor ial

opiniile noastre

Mode, modele, testamente

Nicolae SILADE

Beciul Domnesc M-am întrebat de multe ori de unde vin gândurile care ne vin ºi de ce ne vine un gând ºi nu altul. M-am mai întrebat de unde vine inspiraþia poetului, atunci când vrea ea sã vinã, ºi de ce nu vine când o vrem noi. M-am tot întrebat, dar nu mi-am rãspuns încã, deºi mã rog uneori, zicând: “dã-mi, Doamne, gândul cel bun!”. ªi cum într-o zi mi-a venit în gând ideea cu beciul domnesc, mi-am zis sã vã vorbesc puþin despre aceastã locaþie subteranã, care nu are nicio legãturã cu vinul care poartã aceastã denumire ºi nici cu monumentul istoric omonim din Odobeºtii Vrancei.

Este pur ºi simplu locul în care m-am trezit, ca dintr-o lungã, o foarte lungã beþie, cam la fel cum Dante, ajuns pe-a vieþii mijlocie treaptã, s-a pomenit într-o pãdure deasã. Iar când m-am trezit, mut de uimire vãzând atâþia oameni cã roiesc în jurul meu, îmi venea sã exclam, precum Eliot pe Podul Londrei, cã nu-mi închipuiam cã moartea poate nimici atât de mulþi. Am încercat sã intru în vorbã cu unii dintre ei, sã aflu rãspuns întrebãrilor mele, sã aflu unde mã aflu, dar îmi era aproape imposibil, pentru cã fiecare vorbea o altã limbã, de parcã locuiam un adevãrat turn babel, nu o simplã cramã. O simplã cramã în care pâinea ºi vinul nu se sfârºeau niciodatã, o simplã cramã în care fiecare venea sã chefuiascã, dar nimeni nu voia sã plãteascã, o simplã cramã în care fiecare masã avea ºeful ei, iar ºefii meselor aveau la rândul lor un ºef, cãruia îi spuneau Domnul ºi care era foarte zgârcit la vedere.

Probabil de aceea cramei i se spunea Beciul Domnesc.

Mi-am ciulit foarte tare urechile sã aud cam despre ce vorbeau semenii mei pe la mese, dar în afarã de cuvinte precum viaþã, iubire, libertate ºi moarte, altceva nu prea auzeam. ªi deºi vorbeau despre viaþã, niciunul nu era viu. Deºi vorbeau despre iubire, niciunul nu era demn de iubire. Deºi vorbeau despre libertate, niciunul nu era liber.

Deºi vorbeau despre moarte, niciunul n-o înþelegea. Aºa cã mi-am luat inima-n dinþi ºi, însoþit de marea mea iubire, precum Dante de Beatrice, am pãrãsit beciul acela domnesc. Ieºit la suprafaþã, în lumina aceea fãrã sfârºit, am reuºit sã vãd nesfârºita întindere de lanuri de grâu ºi viþã de vie, în mijlocul cãreia se aflã Beciul Domnesc, am reuºit sã îl vãd pe proprietarul viei (despre care Nietzche îmi spusese cã a murit), am reuºit sã stau de vorbã cu el, în mare tainã, ºi chiar sã aflu multe dintre tainele mãrunte care învãluie lumea cea micã, lumea cea mare. ªi, pentru o clipã (infinitã), m-am simþit asemeni stãpânului viei: singur ºi liber, înþelept ºi puternic, dar mai ales iubit.

nr.8 n mai 2011

“A vem, deci, “Avem, în faþã douã testamente: „salvarea” prin culturã, propusã de Constantin Noica ºi salvarea prin religie, experimentatã de M. VVulcãnescu. ulcãnescu.

Dacã ar fi scãpat cu viaþã, Mircea VVulcãnescu ulcãnescu (ucis de nepãsarea criminalã a gardienilor gardienilor,, nu de pneumonia contractatã stând pe cimentul gol), ar fi scris probabil un al doilea jurnal al fericirii (beatificãrii)”

n ilustratiile numarului n Ilustrãm acest numãr cu lucrãri din expoziþia artiºtilor plastici Traian Abruda, Alex Baciu, Victoria Adriana Babadac, Maria Bana Jichiþa, Cristian Benea, Ion Bobeicã, Costin Brãteanu, Maria Minodora Brãteanu, Georg Brandner, Nora Blaj, Mirela Ciora, Eva Elvira Comisarschi, Petru Comisarschi, Viorel Coþoiu, Vasile Dancu, Ecaterina Florina Gaºpar, Ioan Indru, Francisc Rafael Matiaº, Dorin Pantalir, Gianina Sãvescu, Claudiu Adrian Toma, Dan Toma, Bela Tar, Janos Csaba Torok, expoziþie deschisã la Galeria Pro Arte din Lugoj, sub auspiciile Galeriei Axe Timiºoara.

Un dumnezeu limitat – un ateism de elecþie Mai de mult o gazetã anostã, indigestã tocmai prin supraspecializare (cum Adevãrul literar-artistic s-ar putea numi foarte bine Adevãrul artistic ºi literar…) Observatorul cultural actual îºi ia parcã tot mai în serios menirea de far cultural, reflector al fenomenului literar românesc – ºi nu numai. Douã articole despre modele ºi contramodele, testamente morale ºi culturale mi-au atras atenþia în nr. 306/febr.-martie a.c. al revistei – intervenþii semnate Mihai Gheorghiu ºi Carmen Muºat. Întrebarea capitalã ridicatã de ambele articole, ambii autori este dacã posteritatea culturalã româneascã poate reþine numele lui Nae Ionescu (Noica sau Mircea Vulcãnescu ) ca model cultural magistral. ªi fiecare rãspunde dupã puteri, elecþiuni, alegaþii – Carmen Muºat în contextul apariþiei cãrþii lui Liviu Bordaº legatã de… cartea Martei Petreu, legatã de presupusul (real!) plagiat al Profesorului.

Ca unul care mã las mai greu fascinat de încruciºarea spadelor publicistice (existã o culturã a cãrþii ºi una a efemeridei publicitare – tot din prima alimentatã, care nu se exclud dar se pot incomoda reciproc) am decis sã ies în arenã datoritã problematicii celor douã articole amintite, chestiuni care mã dor ºi pe mine de multã vreme. Încã de la publicarea primei ediþii a Jurnalului de la Pãltiniº am simþit în adâncul sufletului o revoltã surdã ºi o neliniºte. Nu mi se pãrea totul în regulã cu acel „Dumnezeu al culturii” - un fel de marele anonim pentru Noica: entitate abstractã, strict delimitatã, mai degrabã un zeu tutelar-protector.

Mi-a dat de gândit ºi antrenamentul (strict) cultural pe care-l propunea antrenorul de suflete Noica: M-a revoltat profund replica datã unor studenþi teologi, cãrora le spunea, vreþi sã vã preoþiþi, OK!, dar atunci cu mine aþi terminat-o! Vã socotesc pierduþi pentru cauzã.

Punând bazele grupului de la Pãltiniº, C-tin Noica nu urmãrea sã iniþieze o nouã ºcoalã de filozofie, ci una de „antrenament cultural” cu fundal filozofic: ciracilor li se cerea sã stãpâneascã greaca, latina ºi matematicile. (În intenþia iniþiatorului - ) O fabricã de intelectuali atei, cu performanþe înalte, dar în registru restrictiv cultural. În densul întuneric comunist, un alt ev întunecat, „pata de luminã a recluziunii pãltiniºene a lui Noica era o formã de speranþã, de trãire prin delegaþie a unui miraj al normalitãþii” (Mihai Gheorghiu). Autorul articolului despre cele douã testamente morale ºi culturale – Noica ºi Vulcãnescu – aduce pe tapet modelul Noica, cel care a suferit o recluziune pentru ideile tinereþii sale legionare.

Noica „ieºise înfrânt din închisoare, înfrânt ca legionar, ca cetãþean, ca român” (M.G.) într-un regim al terorii, pe care a hotãrât sã-l „dribleze” prin contract intelectual.

Printr-un pact – tacit? parafat? – cu regimul, prin care se angaja sã nu ia atitudine politicã împotriva lui, ci sã-ºi vadã de preocupãrile sale filozofice. Dar noi credem cã era la mijloc structura interioarã a intelectualului Noica, cel care în tinereþe l-a avut ca model vremelnic pe Mircea Vulcãnescu, fãrã sã evolueze, ca acesta „în cheie creºtinã”.

E aici o problemã pe care o ocultãm de mult, voit sau inconºtient: Ateismul de elecþie al intelectualului român, care a dat mâna cu dracul – ateismul „ºtiinþific” al ideologiei comuniste, acel gol de conþinut materialism dialectic ºi istoric.

Noica ºi definiþia intelectualului Mihai Gheorghiu avanseazã ideea neangajãrii în plan politic a filozofului – dupã ce suferise în închisori, trãgându-i dupã sine pe toþi cei incluºi în „lotul Noica”.

Dar prin aceastã neangajare C-tin Noica contrazice însãºi definiþia intelectualului. În ultimul timp se face tot mai mult caz de împrejurarea în care s-a lansat conceptul: un grup de literaþi ºi profesori francezi care iau atitudine în „afacerea Dreyfus” au fost numiþi „intelectuali”. Dar aceasta ridicã din nou problema atât de spinoasã a moralei în artã (culturã, filozofie) – vizavi de morala religioasã.

Fapt cert este cã Noica, fãcând distincþie între conceptele de logos laic ºi logos întemeietor (contradicþie în termeni, fiindcã nu putem sãrãci Logosul de valenþa lui covârºitor religioasã) situeazã cultura deasupra cultului. Gardienii grobieni ai regimului ºi coloneii „coloniei penitenciare” au numai de câºtigat: ei ºtiu cã filozoful Noica îºi va vedea de „pãsãricile” lui, în virtutea unui pact de „neagresiune”.

Spre deosebire de Vulcãnescu, Noica a refuzat condiþia de martir, eliminându-l pe Hristos „din ecuaþie”, retrãgându-se din arena civicã ºi… jertfindu-se pe altarul culturii. A fãcut bine, a fãcut rãu? (Sã ne mulþumim cu ce ne-a dat – mai spune autorul articolului în discuþie – ºi sã nu cerem ceva ce nu putea da. De unde nu este nici Dumnezeu nu cere… ) Spre deosebire de C-tin Noica, Mircea Vulcãnescu este „la propriu un martir, unul creºtin care primeºte coroana muceniciei în Hristos” (M.G.). Dar Noica îi face o imensã nedreptate lui Vulcãnescu, jertfitorul, taxând drept „etic

gol”, moralitate în stare purã (sorã bunã cu dreptatea absolutã a lui Camil Petrescu), gestul sãu creºtinesc de a se sacrifica pentru „un tânãr oarecare”. Dar nu cumva prin aceasta marele filozof îºi dã arama pe faþã, fãcând indirect apologia gãunoasei morale proletare, a „eticii ºi echitãþii socialiste”? Filozofia (-farea) fãrã Dumnezeu nu produce înþelepciune de viaþã, socraticã, ci doar performanþe în domeniul culturii. Ea nu are finalitate soteriologicã, cum au ºi remarcat ciracii mentorului de la Pãltiniº – vezi „Cearta cu filozofia” ºi celebra aserþiune „Cultura nu mã rezolvã”, din Minima moralia. Cu toate cã mulþi din pãrinþii bisericii au fost (ºi) filozofi – în condiþiile sincretismului „ºtiinþei” de pe vremea lor – unii încercând chiar o „încreºtinare” aprioricã, antefactualã a lui Platon – creºtinismul este lipsit de orice valenþã speculativã, dupã expresia lui M.G. Dogma e fixã, pe când conceptul speculativ, o superbã floating opera. Religia nu este în funcþie de varietatea punctelor de vedere, dinamica ideilor ºi modificarea orizontului de aºteptare în plan uman: ea nu depinde nici mãcar de elevatele sisteme omeneºti de gândire, ci este un dat, sistem de referinþã ºi punct de reper în acest univers.

Noica, scepticul nemântuit Mulþi exegeþi sunt de pãrere cã scepticismul agnostic, „ateismul” lui Cioran a fost unul de naturã strict filozoficã, o bravadã în plan cultural. Pe când la Noica atitudinea atee se apropie riscant de mult de amintitul ateism comunist. ªi atunci „eticul gol”, gestul „inutil” al martirului creºtin M. Vulcãnescu este unul sublim – la polul opus faþã de moralitatea în gol a sistemului religios laic numit comunism: de formã ºi de faþadã. Comuniºtii au încercat sã realizeze fãrã religie ceea ce n-au reuºit nici mãcar comunitãþile primilor creºtini: proprietatea în comun a bunurilor, a „mijloacelor de producþie”. E de prisos sã mai amintim puternicul stimulent al moralei creºtine pentru dezvoltarea societãþii: cinstea, corectitudinea, comportamentul moral. Studii statistice (nu editoriale politice) au dovedit cã aceste caracteristici au funcþionat ca un motor pentru economia þãrilor protestante în raport cu cele catolice – a celor catolice vizavi de cele ortodoxe. … Avem deci în faþã douã testamente: „salvarea” prin culturã, propusã de C-tin Noica ºi salvarea prin religie, experimentatã de M. Vulcãnescu. Dacã ar fi scãpat cu viaþã, Mircea Vulcãnescu (ucis de nepãsarea criminalã a gardienilor, nu de pneumonia contractatã stând pe cimentul gol) ar fi scris probabil un al doilea jurnal al fericirii (beatificãrii); în orice caz, opere de culturã creºtinã sau tratate de teologie socialã, practicã, sau poate ar fi ales, ca Petre Þuþea, statutul de gânditor socratic. „În aceastã opoziþie a celor douã testamente, cel al lui Noica ºi cel al lui Vulcãnescu, stã întreaga tensiune dinamicã a culturii” (M.G). Dar, în timp ce Noica rãmâne înglodat în concept, Vulcãnescu „preia conceptul în fiinþa sa (îl integreazã, n.n.) ºi trece (mai departe) cãtre logosul întrupat” (M.G.). Noica rãmâne la nivelul logosului speculativ – pe când congenerul sãu accede cãtre Logosul întemeietor, el opune o pedagogie spiritualã pedagogiei exclusiv/excesiv culturale, promovate ºi profesate de Noica.

Poate nu întâmplãtor (în plan destinal) Noica ºi Vulcãnescu au fãcut parte din colectivul de editare a celor douã Metafizici ale lui Nae Ionescu… „Profesorul distrat”… ªi acum trecem în celãlalt domeniu, adiþional, al nevoii de modele în cultura românã. Care dintre cei trei titani ar putea influenþa în aºa mãsurã „dinamica vieþii culturale”, „dinamica fenomenelor culturale” (C.M.), susceptibil a se constitui într-un adevãrat model pentru un tânãr intelectual român?... „Cazul” primilor doi a fost analizat de Mihai Gheorghiu în primul articol – celãlalt, de Carmen Muºat.

Filozof fãrã cãrþi ºi sistem, dar cu o extraordinarã carismã spiritual-intelectualã, Nae Ionescu a fascinat o întreagã generaþie, cea a anilor 30 ai secolului trecut; dar în ce mãsurã modelul sãu moral ºi intelectual rãmâne valabil ºi astãzi? Marcat de filozofie ca profesie intelectualã ºi spectacol public, mai puþin ca vocaþie interioarã, ce putem spune despre profesor este cã Metafizica lui se citeºte ºi astãzi cu plãcere ºi interes, nu este literã moartã. Sã fie la mijloc doar fascinaþia stilului strãlucit ºi doct al lui „Nae”? - cum opineazã autoarea articolului... Credem cã e ceva mai mult. Carmen Muºat mai vorbeºte despre încrâncenarea unora de a o pune la zid pe Marta Petreu pentru îndrãzneala demontãrii unui mit. Dar dacã privim din cealaltã direcþie?... Îl punem azi pe Profesor la zid pentru un curs universitar dactilografiat, dar cu plagiatorii noºtri ce facem?... n Continuare în pagina 14 Remus V. GIORGIONI

Constantin BUICIUC

nr.8 n mai 2011

cronica literarã

actualitatea literarã 3

Ana Blandiana Patria mea A4 În Istoria criticã a literaturii române (Editura Paralela 45, Piteºti, 2008), Nicolae Manolescu scrie, în încheierea capitolului închinat poeziei Anei Blandiana: “Culegerile de dupã 1989, Arhitectura valurilor ºi celelalte, se întorc la tonul impersonal din A treia tainã . Dicþia poeticã redevine impecabilã iar lirismul, înalt ºi distant”. (p. 1050). Credem cã afirmaþia este valabilã ºi pentru recentul volum de versuri, Patria mea A4, publicat de poeta Ana Blandiana la Editura Humanitas din Bucureºti, în 2010.

Înnobilatã de înãlþimea înþelepciunii, cunoscuta poetã cultivã un lirism limpede, geometric ºi simetric, cu o impecabilã tãieturã a versurilor, concentrat într-o elevatã formã de cunoaºtere. Cum bine observã Eugen Simion, în Scriitori români de azi, I (Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978), în A treia tainã (1970), ca ºi în

volumul anterior, Cãlcâiul vulnerabil (1966), culegeri care au trasat profilul inconfundabil al poetei, „Universul însuºi nu se mai prezintã ca o armonie de elemente muzicale, ci ca un echilibru precar de forþe divergente”. (p. 332). E ceea ce se întâmplã ºi în Patria mea A4, cu un plus de înþelepciune ºi cu un control riguros al raþiunii. Economia

mijloacelor e pãstratã ºi aici, claritatea ºi directeþea nu lipsesc, iar metafora este utilizatã cu parcimonie. Visul eleat, prezent în trecut în mult mai mare mãsurã, este, în poemele de acum, efemer: “Mã uit la clepsidra/ În care nisipul/ A rãmas suspendat/ Refuzând sã mai curgã./ E ca într-un vis:/ Nimic nu se miºcã./ Mã uit în oglindã:/ Nimic

sonetul lunii 76 ai atâtea calitãþi ºi defecte cã o mie ºi una de nopþi nu ajung sã le înºir aici ºi sincer sã fiu nici nu ºtiu care trag mai tare în balanþã dar trebuie totuºi sã existe un echilibru între ele între tine ºi tine cum ar veni între tine ºi mine cãci altfel s-ar duce de râpã ºandramaua iubirii ºi dacã pun preþ pe calitãþile tale dacã îþi ignor defectele cum ar trebui sã faci ºi tu în ce mã priveºte tot existã o parte din mine care te cheamã ºi alta care te dã la o parte de parcã te-aº iubi ºi te-aº urî în acelaºi timp de parcã ai fi un rãu necesar cum se spune un rãu care îmi face bine oricum frumuseþea ta sufleteascã e invers proporþionalã cu frumuseþea trupului tãu ºi nu ºtiu de care am nevoie mai mult poate de amândouã la fel poate frumuseþea spiritualã conteazã ºi dacã iau în calcul miracolul prin care dai naºtere lumii poate nici n-ar trebui sã vorbim despre asta pentru cã unele lucruri depãºesc uneori înþelegerea noastrã ºi þipãtul nou-nãscutului pe o masã de biliard într -un bar e cel mai bun exemplu într-un

Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com

Stoian G. Bogdan sau Chipurile ciudat-atipice ale Poeziei

Copil rãsfãþat ºi teribil al poeziei actuale, avocatul stagiar SGB a devenit recent ºi membru stagiar USR. Se bucurã de aprecierea cvasiunanimã a revistelor, a juriilor ºi criticilor de poezie (Radu Andriescu, Claudiu Komartin ºi Radu Vancu îl prezintã pe coperta a IV-a a cãrþii). Sub bravada lui jucãuº-juvenilã, se descifreazã un suflet tandru, încãrcat cu melancolie – cum am mai întâlnit la M. Duþescu sau la prozatoarea Veronica A. Cara.

Ca în cazul acestei autoare mai mult ca notabilã, limbajul de mahala nu e al lui, ci al generaþiei. Sub el se simte dezabuzarea, debusolarea unei generaþii al cãrei Dumnezeu a fost secularizat, rejectat (stop-eject…); trimiterea în Recycle Bin a vechilor coduri ale moralei. O generaþie fãrã Dumnezeu este o generaþie orfanprofanã, lipsitã de fiorul (dar ºi de dorinþa!) înveºnicirii. Personajul liric SGB este un Rimbaud care abandoneazã traficul de arme pentru „profesia” de brigand-boem,

a la Francois Villon; se aseamãnã cu personajele lui Arghezi din lirica despre detenþie. Experienþa de viaþã din poemele lui SGB este profund marcatã de puseuri dureroase de sensibilitate exacerbatã. Cu toate ieºirile grandilocvente ale autorului (grand-elocvente…), avem în faþã un poet bun ºi o carte bunã de poezie. Iatã ºi câteva „chipuri” sau mãºti poetice: „Sunt un om care se simte/ bine în pielea lui, chiar ºiatunci când pielea lui are plãgi. /Scriu pentru cã trãiesc. ªi, deºi aceastã scurtã biografie nu e / un poem,/ totuºi eu am simþit nevoia sã-l fac sã fie” (din poezia iniþialã Scurtã biografie. Deºi e vorba de-o poezie, oare nu trebuia ca acordul sã se facã cu cuvântul „biografie”, deci: „s-o fac sã fie”?); „m-apropii de finalul chipurilor/ îmi creºte tot mai multã vatã în nãri” (Între patru paranteze). La fel ca în cazul colegului de generaþie amintit (M. D.), fiorul existenþial care strãbate versurile zace împotmolit în acele sexisme/mizerabile mizerabilisme

fãrã rost; mai mulþi critici au fost de pãrere cã se putea ºi fãrã. Dar forurile noastre literare mai întâi premiazã ºi apoi regretã ce-au premiat. E ca ºi când cumperi marfa din magazin ºi abia acasã te uiþi sã vezi ce ai în coº…

Eram obiºnuiþi ca o editurã mare ºi serioasã precum Cartea româneascã, editura Uniunii Scriitorilor - la care se ajungea în trecut aºa de greu - sã transforme fiecare apariþie editorialã într-un eveniment cultural. Ca în prezent sã ne trezim cu tot felul de organe sexuale transcrise pe curat, lãfãindu-se în paginã.

Hai, în prozã mai merge cum mai merge, se pierd printre rânduri (ne gândim acum la Veronica Cara). Dar poezia - pentru noi - este regina, care ar trebui sã se deosebeascã de celelalte muze. * Stoian G. Bogdan, Chipurile, Cartea româneascã

nu se schimbã./ Visul opririi/ Din drumul spre moarte/ Seamãnã morþii”. (p. 13). Se produce miºcarea haoticã, brownianã, plinã de fluiditãþi care tind sã se întãreascã, în cãutarea ordinii, a echilibrului. Dar, clãditã pe un substrat moral ºi social, miºcarea tinde spre încãlcarea unui domeniu strict delimitat de cãtre forþele altui domeniu. ªi astfel, eul liric asistã, plin de durere, la vânarea nevinovatelor animale ierbivore de cãtre carnivore ºi de cãtre oameni (Animal Planet). Se amplificã în acest fel relaþia victimã – cãlãu, ajungând la dimensiuni existenþiale:”ªi nimeni sã nu îºi aducã aminte/ În ce constã diferenþa/ Între îngheþul finit/ ªi veºnicia fierbinte?”

Echilibrul între antiteze îºi cautã linia pe care sã se sprijine. El este cãutat ºi prin devorarea unei entitãþi de cãtre alta.

Ocupând “celula” vitalã, cel nou venit îl “consumã” pe vechiul locuitor: “Spune drept: þi-era fricã de mine?/ De felul ameninþãtor în care creºteam/ În adâncul tãu, înlocuindu-te?” (p. 19).

Prada ºi prãdãtorul se întâlnesc astfel într-o angoasantã aºtepare a depãºirii situaþiei limitã, adicã a regãsirii echilibrului pierdut: “În aºteptare, confundând fiorii,/ Spaima se-amestecã plãcut cu taina/ A cãrei dezlegare mi-e destin:/ Am de trãit pânã gãsesc rãspunsul/ Un timp egal cu timpul vînãtorii/ În care ºtiu cã-s pradã, cel puþin” (p. 21). În toatã aceastã luptã, uneori surdã, alteori apãsat sonorã, când strecurarea printre entitãþile ierarhizate rãneºte pur ºi simplu, liniºtea vine din partea naturii. Nu ne mai aflãm însã în paradisul naturist, explodând de vitalitate ºi de exuberanþã a germinaþiei care duce dincolo - spre strãlucirea crepuscularã a descompunerii de prea mult rod, pe care îl gãsim în Octombrie, Noiembrie, Decembrie (1972). Cerul care lasã polen pe degete, arborii cu ochii frunzelor, mirosul strugurilor, fructele ºi seminþele au fost înlocuite cu miresme (al fânului, al ierbii ºi al vãzduhului) aducãtoare a sentimentului blagian al morþii, “În timp ce sufletul/

se obiºnuieºte cu pãmântul/ ªi respirã adânc” (p. 27). Prunii naturii de acum nu mai rodesc prune în care se distileazã alcoolurile tari, ci sunt bãtrâni ºi învaþã sã moarã, iar cireºul este rãnit cu o sârmã sugrumãtoare, de rãutatea oamenilor, vãrsând sânge cleios, ca un animal înjunghiat. Pornind de la “noua naturã”, poeta constatã cu groazã cã golurile pot fi umplute cu urã, în cãutarea fãrã de sfârºit a echilibrului.

Veºnica, fluida trecere dintr-o schemã arhetipalã în alta poate aduce rãul pe pãmânt ºi în cer. Iar schema, închegatã într-un simetric, armonios fagure, rãmâne fãrã conþinut: “ªi nici nu suntem, de fapt,/ Decât resturi, forme golite,/ Faguri din care mierea eternitãþii/ S-a scurs” (p. 39).

Lupta dintre contrarii care tind sã ajungã în echilibru se geometrizeazã, devine simetricã, lãsând numai douã entitãþi, separate de un terminator: “Marginea aceea/ Este o pieliþã subþire/ Fixatã între douã lumi” (p. 55). În aceastã lume dihotomicã, rãul este absenþa binelui, iar moartea este absenþa vieþii (Seminþe de piatrã). Lumina este nãscutã din sâmburele de întuneric. Binele ºi rãul iau forma fructelor dulci ºi amare (Cireºi amari).

Echilibrul este astfel gãsit într-un fel de vase comunicante, în care unul devine plin numai prin golirea celuilalt, în circuit închis. În sfera socialã, dihotomia ia forma relaþiei victimã – cãlãu: “Mã joc cu copiii care vor deveni adulþi/ Încercând sã amân clipa/ Când le va face plãcere sã mã sfâºie,/ Devenind adulþi,/ Tot mai adulþi,/ tot mai mulþi,/ Mult prea mulþi,/ În timp ce eu rãmân singurã în copilãrie” (p. 69).

Dupã ieºirea temporarã din singurãtate, pentru cãutarea echilibrului, poeta întrevede echilibrul în simetriile lumii, dar gãseºte adevãratul echilibru în patria cuvintelor, în neliniºtea creaþiei: “Voi reuºi vreodatã/ Sã descifrez urmele care nu se vãd,/ Dar eu ºtiu cã existã ºi aºteaptã/ Sã le trec pe curat/ În patria mea A4?” (p. 145).

4 actualitatea literarã

poezie

Care-i acoperã gâtul Când ºi-l înfoaie-n bãtaia luminii,

Mircea CIOBANU

Praful de aur albastru, Praful de aur albastru ºi verde, Praful de aur mai negru ca noaptea.

Neauzitele Cum vin pe la casele noastre Tot astfel ºi pleacã: neauzite.

Doar cine vede ca printr-o ceaþã Le vede ºi le deschide.

(13 mai 194023 aprilie 1997)

Pline de somn au venit ºi acum, Pline de somn au plecat, n-au luat nimic de la noi, nimic n-au lãsat –

“Am vorbit, am vorbit despre flacãrã. / Nimeni nimic n-a-nþeles…”

Unul dintre cei mai importanþi scriitori din ultima jumãtate de veac, Mircea Ciobanu -, poet de nebãnuite resurse, romancier tulburãtor tulburãtor,, eseist sagace ºi inegalabil editor al colegilor sãi de generaþie, în primul rând -, nãscut la 13 mai 1940, ar fi împlinit astãzi 71 de ani.

Prea grãbit sã ardã etapele, ne-a pãrãsit cu 15 ani în urmã, pe 23 aprilie 1997, în plinã putere creatoare. O grea pierdere pentru literele române, imposibil de suplinit, lucru de care se conving pânã ºi cei mai circumspecþi dintre exegeþi. Este un chin indicibil sã te gândeºti câte cãrþi strãlucite ar fi putut sã ne dea în aceºti 15 ani de când, prin surprindere, a pãrãsit arena… (Ion LAZU)) Este fiul Mariei (n. Rãportaru) ºi al lui Gheorghe Sandu, constructor. Dupã absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din Bucureºti, face studii de filologie slavã la Iaºi (1959), terminate la Bucureºti, în 1964. Devine redactor la Agerpres (1965-1966), apoi la Editura pentru literaturã (1967-1969), la Editura Eminescu ºi la Cartea Româneascã, încã de la înfiinþarea acesteia, în 1970.

Dupã 1989 este redactor-ºef la Editura Eminescu, de aici trecând la o editurã proprie, Vitruviu. În paralel, a fost purtãtorul de cuvânt al Regelui Mihai I în România. A publicat în numeroase reviste poezii articole de criticã literarã ºi plasticã. Traduce din literaturile rusã ºi greacã.

Debuteazã cu poezie în revista „Tribuna” (1959) ºi editorial cu volumul “Imnuri pentru nesomnul cuvintelor”, apãrut în 1966, în care, aºa cum a observat criticul literar Nicolae Manolescu, autorul este deja un poet format, nu un începãtor, precum cei mai mulþi debutanþi din colecþia "Luceafãrul" a Editurii pentru Literaturã.

I s-a remarcat de la început cultura poeticã, manifestatã în exersãrile pe diverse modele de mare poezie, printre care ºi modelul greu de urmat al lui Ion Barbu, pe care ºi-l asuma ca tehnicã ºi viziune, dar cu note clare de originalitate.

Poetul refuzã înscrierea tipologicã, neacceptând sã se revendice de la un maestru, însã barbismul este detectabil în unele dintre poemele sale. Evoluþia poeziei lui Ciobanu tinde spre o viziune eterogenã opusã apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilã mai ales în volumul “Patimile” (1968). Critica a intrat în acel moment într-o crizã de interpretare, poezia lui Ciobanu fiind consideratã drept o purã incantaþie muzicalã, nemaiurmând un sens anume.

Volume publicate: Imnuri pentru nesomnul cuvintelor cuvintelor, E. P. L., Bucureºti, 1966; Patimile Patimile, Editura Tineretului, Bucureºti, 1968; Martorii, E. P. L., Bucureºti, 1968; Epistole II, E. P. L., Bucureºti, 1968; Cartea fiilor fiilor,, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1970, ediþia a II-a la Editura Vitruviu, Bucureºti, 1998; Etica, Editura Albatros, Bucureºti, 1971; Armura lui Thomas si alte epistole epistole, Editura Eminescu, Bucureºti, 1971; Martorii, editia a IIa, complet revãzutã, 1973; Tãietorul de lemne, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1974; Cele ce sînt, Editura Eminescu, Bucureºti, 1974; Istorii, vol. I, Editura Eminescu, Bucureºti, 1977, ediþia a II-a, Editura Vitruviu, Bucureºti, 1999; Istorii, vol. II, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978, ediþia a II-a, Editura Vitruviu, Bucureºti, 1999; Patimile, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1979; Istorii, vol. III, Editura Eminescu, Bucureºti, 1981, ediþia a II-a, Editura Vitruviu, Bucureºti, 1999; Versuri, Editura Eminescu, Bucureºti, 1982; Istorii, vol. IV, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1983; Vîntul Ahab, Editura Eminescu, Bucureºti, 1984; Marele scrib, Albatros, colecþia "Cele mai frumoase poezii", Bucureºti, 1985; Istorii, vol. V, Editura Eminescu, Bucureºti, 1986; Martorii. Epistole.

Tãietorii de lemne, Editura Minerva, Bucureºti, 1988; Viaþa lumii, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989; Convorbiri cu Mihai I al României, vol. I-II, Humanitas, Bucureºti, 1992-1993; Tînãrul bogat (vol. VI din Istorii), Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1993; Poeme, Editura Princeps, Iaºi, 1994; La capãtul puterilor puterilor.. Însemnãri pe Cartea lui Iov Iov,, Editura Vitruviu, Bucureºti, 1997; Anul tãcerii, Editura Vitruviu, Bucureºti, 1997.

nr.8 n mai 2011

doar sunetul unor lucruri sãrace care cad rând pe rând din mâinile celui ce n-are, dar i se va lua ºi ce are, curând.

E ceasul când paznicii-ºi lasã Capul în piept ºi adorm Primejduindu-ºi viaþa.

Maica Maria tresare din somn ºi cu ochii deschiºi κi aºteaptã vedenia: Îngerul ei de la prânz i se-aratã Cu pâine uscatã ºi apã.

Cu pâine uscatã ºi apã Maica Maria-ºi hrãneºte pãcatele Cât sã nu piarã.

Amiaza neagrã. Înainte de þipãt Lanul de stuf se aºterne sub soarele Mic de amiazã.

Augur E bine-aici, de-ajuns e ºi atât.

Ninsorile nu cad precum apasã.

Stã-n osii reci un cer nehotãrât ºi-n cumpeni echilibrul lin se lasã.

Mai bine vezi, spre râpã lupii vin Sã bea la copci ºi dacã nu, sã taie În þestul apei limpezii canini ªi lupilor genunchii li se-ndoaie.

De foame muþi, în arc de salt avar, Cu umerii lovindu-se ºi saltul, Mai bine vezi cum lupii râpa sar, Mai bine vezi cum unul dupã altul.

Oaspetele cu spadã Veni de-afarã-nvãlmãºit ºi ud.

Nu-ºi descãlþã sandalele. Pe straie Suna tãios o platoºã ºi, crud, Rãcoarea spadei se lãsã-n odaie. ªi lucrurile toate – tresãrind Sub o luminã încã neºtiutã s-au rupt de umbra lor ºi reci au prins în limpezi muchii sãbii sã ascutã.

De mine azi mi-am amintit ºi-mi spun Cã mi-a intrat un oaspete în casã.

Mã-nchin tãcut ºi umbra i-o-ncunun Cu spada naltã-n pumnul meu rãmasã.

De când De când printre voi am venit Vorbele cui le-am rostit?

O, de-ar fi fost ale mele Nu le-aº fi spus; Le-aº fi þinut Pe toate ascunse În cugetul meu ca pe niºte Lucruri de preþ, Nici sorei tãinuitoare, Nici fratelui drept Nu le-aº fi dat Sã le þinã la piept; Pe mãri de-ar fi fost Sã-mi caut pieirea, Pe mãri împreunã cu ele Aº fi pierit; În foc de-ar fi fost Sã mã mistui, În foc împreunã cu ele m-aº fi lãsat mistuit, împreunã cu ele în ceasul temut al morþii la cer m-aº fi-ntors bogat, cum am fost, ºi tãcut.

Încã o zi, poate douã Încã o zi, poate douã – ºi trece ºi veacul, Suflete-al meu.

Unii spun cã demult a trecut.

Bine de ei, ferice de ei – Ei se aflã în celãlalt veac Printre ploile lui, pe sub arborii lui, Nu-l mai aºteaptã cu inima strânsã, ca mine, La streaºina-aceasta de gheaþã, sub vântul acesta spinos.

Ceea ce se cuvine Marea ºi-a scos, în sfârºit, din adâncuri Darul de carne ºi sânge.

Nici peºte, nici fiarã de apã, Hoitul lui strãluceºte pe þãrmul fierbinte, la soare Încã e ud, dar pe cât se usucã de vântul amiezii Pe-atât ºi duhorile lui Se ridicã mai calde la cer.

E ceasul când apa Se pregãteºte sã nascã – Mâlul rãsuflã din greu dedesubt.

Asta se-ntâmplã aici, în þinutul Întinselor mlaºtini.

De dincolo, ah, Din stepa cu iarbã mãruntã ºi ghimpi Se uitã la mine un lup.

Imaginea mea tremurând Sângerã-n centrul privirilor lui. El aºteaptã Cu nãrile-n vânt, El cautã þintã în dreptul Gâtului meu.

Ce va ieºi de acolo nu ºtiu, ªtie Domnul Pe care nimeni Nu-L mai întreabã.

Apa se zbuciumã-n muncile facerii, Iatã ce ºtiu.

Din locul mãrii

Ce le voi spune nu ºtii, însã guºa Þi s-a deschis de la sine Ca pentru marele, Mult aºteptatul cuvânt.

S-a pus la cale pâclã ºi tãcere Cuvântul stã-n vãzduhuri, nerãsfrânt.

Zidiþi la nord cu muºchi ºi verde fiiere, Sã pot fugi, nici arborii nu sânt.

Marele, Mult aºteptatul cuvânt nu se-aude.

Se-aude în schimb, dintr-un crâng pãrãsit Þipãtul pãsãrii verzi ªi-al jivinei roºcate, Nerãbdãtorul lor þipãt în timp ce-ºi aºteaptã Rândul la hoitul acesta bogat ce se dã Pentru foamea popoarelor.

Sitarii sorb, din locul mãrii, lut, ªi negru unt, ºi miez de rãdãcinã – Pe când mã-ntorc ºi nu-nþeleg ce-aud, Pe când tresar la vuiet de ruinã.

Amiaza neagrã. Atac Miezul cãldurii ºi-al zilei se-ntunecã Pânã la negru.

Cât fluturarea unui zãbranic Pe dinaintea privirii dureazã Clipa de beznã.

Acum se aude pãunul þipând În grãdina pustie.

Acum cade omul Înjunghiat lângã zid ªi nimeni nu-l vede. Strãinul Rãmâne pe-afarã, orbit de-ntuneric.

Cel care-aleargã pe strãzile albe ca varul sunt eu.

Amiaza neagrã.

Pasãrea mim Lin s-a rotit ºi cuminte Pe marginea streºinii Pasãrea mutã; Lin s-a rotit arãtându-ºi Creºtetul galben, picioarele roºii; Rând pe rând ºi-a scos la vedere Podoabele.

Ea m-a privit cu-ndrãznealã, Ea m-a-nvãþat sã iau seama la praful de aur

Un rest de apã mi-a pãtruns în oase, ªi bate-n umãr, ca-ntr-un mal rotund.

De-acolo, dintre marginile roase, În sânge curge var ºi cade prund.

Se lasã-n piept o falie de sare.

Mi-aplec pe umãr capul ºi-n adânc Aud surpãri de albã aºezare ªi pãsãri cum deasupra hulei plâng.

Cântec pentru celãlalt veac Pãsãri cu zborul sãlbatic Se-aud pe deasupra Gãrii pustii; Umbra lor iute Cade-n fântâna de-alãturi ºi iese Abia în oglinda Mostiºtei verzi din apus.

Pãsãri din veacul trecut vin sã-ºi lase ªirul de ouã pe ape, La voia-ntâmplãrii: Ele nuntesc în vãzduh, Ele dorm în vãzduh, Moartea lor se petrece-n vãzduh. Aleluia.

Voi, pãsãri, rugãmu-ne vouã, Când veþi trece în celãlalt veac, Lãsaþi-vã oasele mici ºi subþiri Pe umerii fiilor noºtri; fiþi blânde ªi-ndurãtoare cu ei.

nr.8 n mai 2011

Adina Creþu

M-am nãscut în ziua de Crãciun a anului 1983, în Bucureºti. Am început lungul drum al ºcolirii în anul 1990, o primã generaþie a schimbãrii.

Au urmat liceul Sf.Sava (fostul Nicolae Bãlcescu), ASE-ul ºi SNSPA-ul. Am început sã scriu de mai puþin de un an, din cauza unei ploi. Îmi gãsesc inspiraþia în vizual, muzicã, detalii ºi conversaþii. Am fost invitatã sã public povestioarele mele în ziare (suplimentul Ziarul de Duminicã al Ziarului Financiar), reviste (Revista Arte ºi Meserii) ºi mã invit sã public pe site-ul personal (theprecariousreality.ro). Între timp îmi urmãresc visul de a publica un volum de prozã scurtã.

prozã dupã fumul umezit ºi fulgii ce pluteau în ochii mei. Nimic din straiele lui ponosite nu se lega cu altceva. Umbla prin lume îmbrãcat fãrã legi, fãrã armonii impuse, fãrã culori. Tot ce avea pãrea de împrumut, un costum purtat cu bunãºtiinþã pentru o perioadã pe care doar el o cunoºtea. Avea însã mai multe buzunare decât am vãzut vreodatã la un loc ºi m-am trezit cuprins de o curiozitate vinovatã. Ce se ascunde în buzunarele unui om atemporal? Ce þine aproape de sine?

Continuã sã meargã, într-un ritm ce sfida minutarul ceasului meu lucios. Pãºea în contratimp, atingând blând trotuarul cu tãlpile sale goale ºi trãgând dupã sine, la fiecare pas, propriile avuþii. Într-o mânã îmbãtrânitã þinea o valizã odinioarã verde, ajunsã de culoarea prafului în furtunã, din care ieºeau în ninsoare ramuri de copaci, iarbã palidã ºi frunze. Printr-un colþ descusut curgea, ca dintr-o clepsidrã, nisip. În cealaltã mânã, întineritã, þinea un toiag încovoiat de timp ºi o pungã aproape transparentã, de pe care se ºterseserã orice urme de vopsea. Am fost surprins, când m-am apropiat din nou de el, sã nu aud foºnetul pungii. Poate cã zgomotul urban acoperea muzica ei sau poate cã pelerina lui de liniºte o acoperea. Când s-a oprit din nou sã se odihneascã, dintr-un colþ al pungii au cãzut 2 nori. Încetinit de vârstã, i-a cules cu grijã de pe trotuar, i-a ºters de noroiul strãin ºi i-a aºezat, încet, înapoi în pungã.

Nu ºtiu cât timp am petrecut urmãrindu-l fascinat. ªtiu doar cã nu ne-am miºcat aproape deloc, deºi am simþit sute de paºi, rãsuflãri ºi ghionturi pe lângã mine. Nu-mi mai pãsa nici cât e ceasul, nici unde mã aflu ºi uitasem complet de planurile mele pentru acea searã.

Am vrut de multe ori sã-i vorbesc. Am vrut sã-i pun mâna pe umãr, sã-i spun cã îl vãd ºi sã-l ajut sã-ºi care valiza. Dar în loc sã fac asta am intrat pentru o vreme –sau poate mai multe- sub pelerina lui finã.

La semaforul din faþa blocului mi-am adus aminte cã am o casã. Mi-am adus aminte cã soþia mea mã aºtepta sã luãm cina, sã urmãrim un film ºi sã adormim împreunã cãtre ziua de mâine.

Mi-am adus aminte cã am un rost material, temporal, spiritual. ªi atunci am luat-o ºi eu, ca alþii înaintea mea, la stânga. Eram sigur cã dacã mã grãbesc îl mai pot urmãri din balcon. În mai puþin de un minut eram în balconul meu. L-am cãutat în tot orizontul. Dispãruse subit. Lãsase o singurã urmã discretã, la trecerea de pietoni unde aºteptase ºi el. O grãmãjoarã de nisip.

Nu înþelegeam nimic atunci. Nu înþeleg mai mult nici acum, dar poate cã nu e încã timpul meu sã înþeleg.

Mi-am aprins o altã þigarã, am deschis geamul balconului ºi am simþit din nou aerul rece ºi fulgii timizi ºi cerul strãzii. Miam ales un fulg ºi i-am încredinþat dorinþa mea, ca unei stele cãzãtoare. Mi-am dorit ca pelerina lui sã nu poarte urma pantofului meu.

Moise

Parcul Romanþelor

L-am cunoscut într-o searã difuzã.

Ieºeam de la metrou, în mijlocul unui ºuvoi de furnici fantomatice, prea obosit ca sã le observ, prea preocupat ca sãmi pese. Împreunã ne înghesuiam conjunctural mersul, alegând pentru o clipã acelaºi drum.

Nu ne lega nimic, de fapt. Eram niºte oameni pe niºte scãri, un ºir de minþi anonime pãºind într-un ritm impus. Doar niºte oameni pe doar niºte scãri. ªi chiar dacã am fi vrut, deºi cu siguranþã nu vroiam, nu am fi rezistat împreunã mai mult de câteva trepte. La un moment dat unii decid sã se grãbeascã, so ia la stânga sau la dreapta, sã mai stea, sã facã loc. Eu n-am decis nimic. Am stat pe treapta mea, aºteptând ca treapta mea sã urce, în inerþia scãrii rulante. În aºteptarea mea asumatã aveam timp sã observ. Am simþit aerul rece, mai mult, mai rece ºi mai grãbit. Am simþit fulgii timizi de zãpadã, întâi unul, apoi un grup întreg ºi apoi toþi. Am vãzut luminile strãzii acoperind un cer mic, apoi cerul strãzii acoperind niºte lumini mici.

La capãtul treptelor stãtea trotuarul pe care ne bazam toþi. ªi aici anonimatul s-a revãrsat pe stradã. Aici începea maratonul paºilor, pe care nici nu-l mai observi dacã i te alãturi. În acea searã am ales sã nu particip. Am ales sã observ.

Prinºi sub ninsoarea molcomã anonimii de lângã mine se grãbeau. Existã o implacabilã fricã faþã de lucrurile ce par sã cadã din cer, o incapacitate de înþelegere a surprinzãtorului.

Oameni în toatã firea alergau ºi se fereau de formele strãine ale unui element propriu lor. Poate cã nu erau suficient de bine îmbrãcaþi pentru o asemenea expunere.

Unde alergau pãrinþi alergau ºi copii. Unde alerga o soþie alerga ºi un soþ. Unde alerga un prieten alergau ºi ceilalþi. Uneori o singurã fugã determinã întregul maraton. ªi privind acest iureº spontan m-am întrebat de câte ori am câºtigat maratonul ºi de câte ori am pierdut, chiar dacã l-am câºtigat.

Pãºind alene pe trotuarul umed, pierdut în observaþiile mele destul de reci, aproape am dat peste el. Nu ºtiu dacã a simþit vârful pantofului meu ciocnindu-se de cãlcâiul lui gol. Poate cã da dar asta nu-l mai surprindea. Poate cã nu ºi m-am speriat doar eu de o apropiere ce nu fusese cerutã. Cert este cã m-a fãcut sã mã opresc. ªi în acel moment niciunul dintre noi n-a mai fost singur. Eram doi. Doi dezertori ai maratonului ce continua printre ºi pe lângã noi.

Era un om. Mai om decât fluviul de somoni ce ne înconjura. Pãrea sã poarte un soi de pelerinã din cea mai finã liniºte care-i þinea la o distanþã nedumeritã pe ceilalþi. Iar eu tocmai cãlcasem pe ea.

Mi-am aprins o þigarã ºi am continuat sã-l privesc mirat, de

În parcul de pe strada Romanþelor era liniºte de multã vreme.

De prin noiembrie, anul trecut, dispãruse orice forfotã ºi parcul închisese ochii. În unele dimineþi se iþea câte-o gãlãgie ieftinã, când vreun stol de vrãbii se oprea pe bãncile parcului ºi-ºi consuma dialogurile iritate. Pe la prânz se auzeau paºii rari ºi nesiguri ai pensionarilor din cartier. Treceau alene, purtându-ºi grijile ºi melancoliile sub umbrele, încercând sã-ºi aducã aminte de culorile de dincolo de rama ochelarilor. Amurgul venea însoþit de corbi solitari ºi ºoapte prelungi ale arþarului, în bãtaia rece a vântului. Noaptea se aprindea unicul felinar din parc ºi toate umbrele fugeau în lume, care încotro.

Parcul Romanþelor era bãtrân. Fusese acolo când bunicii bunicilor de azi învãþau sã meargã, când îi rupeau florile ºi când îi cântau la chitarã, pe înserat. Fusese scena multor rãsuciri de destine. Se lãsase spãlat de multe ploi ºi dormise împãcat sub multe ninsori. Primise mulþi oameni ºi îi vãzuse pe toþi plecând.

Numãrase zile ºi nopþi, ºi nopþi ºi zile. ªi se bucurase de bucuria multor copii. ªi, ca orice altceva pe Pãmânt, îmbãtrânise. Îmbãtrânise aºa cum o fac parcurile. Pe nesimþite, neîntrebat ºi nevãzut de nimeni. Începuse sã scârþâie, sã încãrunþeascã ºi sã se micºoreze, în timp ce strada, casele ºi oraºul se fãceau din ce în ce mai mari ºi mai zgomotoase.

Grupul de prieteni din parc era mai mic ca niciodatã. Viorel, toboganul, închisese de câþiva ani ochii, de când treptele lui cedaserã ºi jgheabul lui, odinioarã cel mai voinic din parc, crãpase. Rodica, sufletul veseliei, plecase dintre ei atunci când platforma ei rotativã cedase sub greutatea unor bãieþi de-a 12a.

Acum zãcea într-o rânã ºi flori obraznice creºteau în scaunele ei colorate.

Doar Mircea mai era treaz. Mircea ºi Ileana.

Mircea continua sã fie cel mai popular ºi sã se bucure de atenþia emoþionatã a fetelor de toate vârstele. Toate veneau, în fuste înflorate sau salopete de iarnã, cu tãlpile goale sau în cizme îmblãnite, sã se dea în leagãnul Mircea. ªi Mircea le primea pe toate, îmbujorat ºi dornic sã se bucure cu ele sau sã le asculte în tãcere tristeþile.

Uneori erau atât de multe încât se aºezau sã aºtepte la rând, în faþa lui, pe Ileana. Ileana era o bãncuþã adorabilã. Elegantã ºi discretã, Ileana rezistase testului timpului ºi pãstra mereu o minã prietenoasã, primindu-i cu braþele deschise pe toþi cei în cãutarea unui repaus.

Când au adus-o pe Ileana în parcul lor Mircea s-a simþit gelos.

Nu înþelegea cum reuºeºte, cu stinghiile ei simple ºi statice, sã

actualitatea literarã 5 atragã mai mulþi musafiri decât el. EL, care fãcea atâtea eforturi sã fie confortabil ºi vesel, care cerea doar doua braþe prinse în jurul lui ca sã ofere râsete.

Cu timpul a început sã o admire. Vedea cã musafirii ei erau ºi musafirii lui ºi musafirii lui erau de multe ori ºi musafirii ei. ªi atunci a început sã simtã o legãturã. În zilele ºi nopþile petrecute împreunã în parc, sub tãcerea stelelor sau muzica ploii, Mircea o privea ºi încerca sã o înþeleagã. Nu i-a adresat niciodatã un cuvânt ºi nu era sigur nici cã ea i-ar fi aruncat vreodatã o privire. ªi asta îl fãcea s-o placã ºi mai mult. Era clar cã Ileana era mult mai mult decât niºte stinghii simple ºi statice, cã are cel puþin atâtea impresii ºi amintiri ca el ºi cã, poate, erau fãcuþi din aceeaºi plãmadã.

Venise primãvara. Puteau sã uite de melancolia rece a iernii ºi sã îmbrãþiºeze din nou copiii de astã toamna. ªi într-adevãr aceºtia îºi aduseserã aminte de parcul lor. Veneau în grupuri voioase sau prinºi timizi în mâini de bunici ºi îi copleºeau cu atenþie sincerã pe cei din parc. Într-o dupã-masã i-a vizitat Sofia. Sofia era o fetiþã blondã, cu ochi albaºtri, luminoºi, cea mai bunã prietenã a lui Mircea.

Petrecuserã multe ore împreunã ºi Mircea îi ascultase multe zile din viaþã, însorite sau mohorâte, reuºind, de fiecare datã, so facã sã râdã.

Când a vãzut-o pãºind pe alee Mircea a început sã zâmbeascã din toate stinghiile lui colorate. Avea un vis ºi fetiþa era singura persoanã care-l putea ajuta. ªi asta pentru cã Mircea avea încredere în ea ºi ea avea încredere în el.

Visul lui Mircea era rodul acelor momente petrecute în tãcutã admiraþie a Ilenei. Se hotãrâse sã facã cunoºtinþã. Vroia sã-i vorbeascã, s-o vadã de aproape, s-o audã povestind toate lucrurile acelea la care el credea cã Ileana se gândeºte. ªi era fericit. ªtia ce vrea.

Aºa cã atunci când Sofia s-a prins de braþele lui s-a lãsat pradã entuziasmului. I-a povestit pe scurt, în ritmul legãnãrii, despre visul lui ºi rugãmintea cea mare. Sofia a pãrut sã-l asculte, în tãcere ºi fãrã sã-i întrerupã avântul. ªi pe mãsurã cei povestea Mircea se agita ºi mai mult. Sofia se legãna din ce în ce mai tare ºi Mircea folosea imboldul ei ca sã ajungã mai aproape, ºi mai aproape de Ileana.

Eºarfa ei se încolãcea în aer, pãrul îi lucea dezordonat în vânt ºi fusta ei înfloratã flutura liberã. Mircea simþea cã la urmãtorul balans va fi lângã Ileana, o va privi în ochi ºi va începe extraordinara expediþie în tainele sufletului ei.

Dar acel balans nu mai pãrea sã vinã. În ciuda eforturilor, braþele lui nu pãreau sã fie suficient de lungi. Ileana era tot acolo. Iar acolo era departe.

Niciodatã nu avusese senzaþia cã ar fi limitat. Niciodatã nu-ºi pusese problema cã nu poate ajunge unde-ºi doreºte. Niciodatã nu crezuse cã distanþa pânã la Ileana, petecul acela de nisip ar fi prea mare pentru puterile lui. ªi-n timp ce Mircea încerca sã gãseascã noi energii pentru visul lui, pe aleea parcului pãºi fatalitatea. Erau prietenele Sofiei, care veneau s-o ia la îngheþatã, în altã parte a oraºului. Poate chiar în alt parc. În alt leagãn?

Mircea se prãbuºi. ªtia cã îºi ratase ºansa. ªi ºtia ceva mai dureros decât atât. ªtia cã nu va putea niciodatã mai mult.

Sub lumina amurgului, o privi pe Sofia îndepãrtându-se. ªi o vãzu pe Ileana, mai departe ca niciodatã.

the Blues “Încotro?”

Roger îºi rotea privirea, încercând sã cuprindã orizontul. “Încotro? Unde sã caut?”

Filtratã de aburii propriei respiraþii lumea din jurul lui pãrea ºi mai confuzã. “Încotro? Unde sã caut? De unde iau mâncare pentru copiii mei?”

Disperarea îºi fãcea loc, perfidã, în sufletul lui.

Dupã ce tremurase toatã noaptea, ascultând suflul slab, bolnãvicios, al copiilor sãi flãmânzi, Roger plecã dimineaþa, la primul fir de luminã. Nu tremurase de frig acasã. Existã sentimente care-þi strâng inima mai rãu ca frigul. Neputinþa, furia, vinovãþia nu au nicio legãturã cu temperatura. În rolul sãu de tatã, al unei familii mari, Roger se simþea strivit de propriile slãbiciuni. Asta nu era viaþa pe care ºi-o dorise pentru el sau cei din jur.

Avea amintiri prea vii din propria copilãrie, imagini sãrace, ca ºi familia sa de atunci. Aºa dobândise ambiþia celui nemulþumit, fuga continuã a celui flãmând dupã o viaþã plinã. Într-o maºinã la câþiva metri distanþã, Paul moþãia. Mersese toatã noaptea ºi se grãbea sã ajungã în dimineaþa asta lângã copiii lui.

Nu-i mai vãzuse de când plecase pe ºantierul depãrtat din nord, în cãutarea unor bani pentru visele lor. Dupã zile lungi ºi obositoare misiunea lui se terminase. Acum venea acasã, ascultând blues în surdinã ºi bãtând uºor cu degetele în volan. Zâmbea. În portbagaj ºi pe bancheta din spate se înghesuiau visele celor mici, colorate, fragile, preþioase. ªoseaua se desfãºura tãcut. O panglicã de asfalt rostogolitã în mijlocul câmpului îngheþat. O luminã roºiaticã, abia pâlpâind, dãdea un luciu cald ierbii. O liniºte filtratã de aburii dimineþii. Un scrâºnet ascuþit. O urmã de cauciucuri împinse violent în asfalt.

Lui Roger nu-i mai era frig. O mânã caldã îi ridica tremurând corpul. Privi printre gene rãsãritul ce semãna prea mult cu un asfinþit ºi se ]ntrebã ce fac copiii lui acum.

Prin portiera deschisã se auzea B.B.King. Paul tremura ºi plângea, mângâind mecanic urechile moi ale micului iepure.

“It’s my own fault, baby Treat me the way you wanna do “

6 actualitatea literarã

confluente

nr.8 n mai 2011

Igor Ursenco „S.T.E.P.” S.T .E.P .” (prizã universalã) este noul volum semnat de Igor Ursenco, „S.T S.T.E.P .E.P.” apãrut de curînd la editura bucureºteanã „Herg Benet Publishers”: http:/ /www.hergbenet.ro/igor-ursenco-s-t-e-p.html Dupã ce s-a consacrat pe tãrîmurile eclectice ale artei contemporane (liricã, filosofie & teorie a culturii, scenarii ficþiune & dramaturgie), în cel de-al ºaptelea sãu volum Igor Ursenco atacã în forþã domeniul prozei scurte, dar nu oricum, ci restabilind mai întîi onoarea hermeneuticii la rangul ei suprem, descins din analogia, convenenthia, sympatheia, emulatio ºi signatura. Astfel, prin volumul „S.T.E.P.” se desfiinþeazã pentru totdeauna (ontologic vorbind) orice litigiu teritorial, adjudecat estetic & ilegal de cãtre S(finþi), T(eroriºti), E(pileptici) ºi P(oeþi).

O parte dintre textele incluse în volum au fost preluate de revistele ºi platformele literare electronice „EgoPHobia“, „Ziarul de duminicã“ (Suplimentul literar al „Ziarului financiar“), „Contrafort“, „Dacia literarã“, „Tiuk“, „Faleze de piatrã“, „Singur“, „Antiteze“, „Europe’s Times and Unknown Waters“, obiectivcultural.ro, miºcarealiterarã.ro, litere.ro, bookrix.com, scribd.com, lulu.com, wattpad.com, cititordeproza.ning.com, reteaualiterara.ning.com, infrareal.ning.com, agonia.ro, poezie.ro, proza.ru etc.

Venus în casa mea (mai mult noroc decît miopie) Ca sã-l ajutãm cumva, am hotãrît sã recurgem la un trick din arsenalul astrologiei, ca pe un pariu ºmecheresc contra sorþii oarbe. Adicã sã atragem, cu orice preþ, în intimitatea cerculuinostru-de-vineri, un fortunat remarcabil al oraºului.

Dupã ce am convins-o pe Vanga sã efectueze cercetãri intense în domeniul tainic al conexiunii universale, s-a dovedit cã gardianul Lino rãspunde cel mai bine necesitãþilor grupului nostru. Cu planeta Venus plasatã la cuspida caselor zece ºi unsprezece – ne-am gîndit în tainã cu satisfacþie – binecuvîntatul de Lino ne-ar fi stimulat situaþia socialã, avansãrile pe scara ierarhicã ºi orice ofertã imbatabilã ce ne-ar fi sporit ºansele ºi reputaþia de cetãþeni onorabili. La îndemnul Vangãi, doar de o singurã problemã ar fi trebuit sã þinem cont: în harta astrologicã a lui Lino-cel-oacheº Venus e ameninþatã cu scandaluri inevitabile de cãtre Saturn-restricþionarul. Într-o perioadã de numai trei luni, Lino o avea la picioare pe însãºi fiica cea micã a Ministrului de Interne, dar pomeninduse cã o þine mai mult în braþe pe soþia principalului bancher al þãrii. Aºa cum era de anticipat, la nuntã nu a fost invitat niciunul dintre membrii clubului nostru, dar am aflat suficiente detalii din reviste paparazzo mai mult decît sã fi fost noi prezenþi acolo. Într-un cuvînt, expus la revanºa internelor & finanþelor naþionale, Lino a nimerit direct în braþul puternic al Justiþionarului suprem al þãrii, dupã care nici mãcar

tortul cu nouã nivele ºi un strat gros de friºcã nu a putut reþine mireasa sã fugã direct de la propria ei nuntã.

Dar tot rãul e spre bine, cãci doar un eveniment ca acela putea declanºa o configuraþie atît de beneficã a planetelor care sã ne permitã sã tragem la loterie lozul cel cîºtigãtor.

Devenise clar cã Vanga a avut perfectã dreptate tot timpul. Iatã cum s-a întîmplat totul. Cu o sãptãmînã mai înainte s-a întîmplat ceva deosebit, ca o miºcare a sloiurilor de gheaþã la cuspida iernii cu primãvara. Marea surprizã a avut loc chiar la Extragerea sãptãmînalã a loteriei naþionale „6 din 49“.

(fragment din volumul „S.T.E.P.”) vremurile lor de glorie reînviatã, martorii ºi prietenii mei fideli au întors procesul în albia sa judiciarã normalã.

Acum am propria mea casã, preluatã de la Rick pentru a-l salva de la falimentul iminent. Pentru a nu provoca, din neatenþie, soarta, acum îmi adun, în fiecare weekend par al lunii curente, prietenii cu planete dificile pe orbita horoscopului individual. Din pãcate, astãzi se anunþã un sfîrºit de sãptãmînã fãrã de prieteni.

Mostra de rom din trestie de zahãr adusã de T.B. din ultima þarã latinã pe care a vizitat-o m-a încurajat sã scot din mapa cu documente un bilet de loterie imaculat, pe care îl aveam sã completãm împreunã cei prezenþi. Cîte o cifrã au ales Rick, T.B., Zac ºi, dupã multã muncã de convingere patrioticã, Basil. Aºa cum sub influenþa evenimentului neplãcut din viaþa sa Lino a refuzat sã sacrifice 6 Ron pentru opera colectivã, eu am pariat singur pe douã numere. Adicã ultimul ºi primul. Mai exact valoarea numericã a logodnicei imposibile ºi a cãsãtoriei pe bune. Ambele ratate.

Astãzi este iarãºi o sîmbãtã parã ºi îmi iau, din precauþie, o dozã de deprimare, urmatã de o alta de melancolism, gîndindu-mã tot timpul cã grupul nostru de vineri e ameninþat cu destrãmarea. ªi cum ar fi altfel? Cu Venus plasat inevitabil în casa a noua, T.B. e prins mai mult prin cãlãtorii în strãinãtate. Sãptãmîna care vine ne-a promis cã revine în þarã, ºi ne adunã pe toþi la o mostrã de whiskey din ferigã de Kilimanjaro. Acum cel mai mult lipseºte dintre noi Basil: preocuparea lui cea mare e sã gãseascã un raport perfect demonstrabil între femeile palpabile ºi revistele glamour. Dar ºi Zac e prea stresat de noua sa soacrã ºi ex-jumãtatea conjugalã a proaspetei sale soþii.

Spre surprinderea tuturor membrilor, Lino m-a acþionat în judecatã, învinuindu-mã cã i-aº fi furat biletul cîºtigãtor. Dar la fel ca legendarii D’Artagnan ºi cei trei muºchetari în

Prima bucurie a zilei e un telefon pe care nu m-am aºteptat sã îl mai primesc vreodatã. Ferchezuitul de Lino ºi-a luat inima în dinþi ºi, de partea cealaltã a firului elastic, mã roagã insistent sã îl

Întâlnire cu doi scriitori româno – austrieci

Foto: Mircea ANGHEL

Miercuri, 11 mai 2011, iubitorii lugojeni de literaturã au avut prilejul sã se întâlneascã, în sala de consiliu a Teatrului Municipal, cu doi scriitori români stabiliþi la Viena: prozatorul Dan Stoica ºi poetul Hans Dama. Cu aceastã ocazie, a fost lansat romanul Þara secuilor de Dan Stoica.

Romanul, care este partea întâi a trilogiei Þara mea de coºmar, a fost prezentat de Hans Dama. Alternativ, Dan Stoica a citit fragmente din noua apariþie, care ilustrau cât se poate de convingãtor spusele prezentatorului. O altã carte lansatã la Lugoj a fost volumul bilingv (româno – german) În umbra timpului de Hans Dama.

Despre noua carte de poezie a scriitorului vienez au vorbit: Simion Dãnilã (care semneazã ºi traducerea în limba românã), Dan Floriþa – Seracin ºi Constantin Buiciuc.

iert. „Am fost orbit de lumina rampelor ºi a egoismului“, îl citez exact. Desigur, nu pot sã îi refuz nici mãcar diagnozele. În semn de recunoºtinþã, vocea recunoscãtoare de la celãlalt capãt al firului mã anunþã cã a trimis deja un curier special, aproape somîndu-mã sã cobor la uºa de la intrare.

Din cauza grabei am uitat, desigur, sã îmi pun lentilele de contact, dar nu mai e timp de întoarcere. Planetele nu îþi oferã acestã ºansã prea des, aºa cã mã grãbesc sã ajung cît mai curînd la uºã.

Trag de clanþa rece, mai ceva ca Arhimede de pîrghia lui cu care putea sã rãstoarne Terra. Din neatenþie mi-am prins mîna ºi un fir de roºu mi se prelinge pe palmã. Dar inima nu þine seama de micile accidente ale materiei, mai ales cã durerea minorã îmi este imediat replasatã de un sentiment cosmic absolut ºocant. Dar încã nu mi-e dat sã ºtiu, ºi poate de aceea rãmîn echilibrat! În sfîrºit reuºesc sã deblochez uºa grea din zãbrele de fier inoxidabil.

Nu mare mi-e mirarea, remarcînd în fluxul miopiei mele o tînãrã care, la rîndul ei, pare sã îºi ºteargã cu exces, chiar dacã nu e cazul, ochelarii încadraþi în rame verzi. Cel mai mult mã intimideazã ºi mã surprinde cu plãcere neocultatã faptul cã aduce izbitor cu Vanga.

Doamne, în uºa casei mele stã Venus!

nr.8 n mai 2011

invitatul revistei

actualitatea literarã 7

nicolae tzone «Aparent încã anahoret al dreptei credinþe a lui Breton, poetul nostru e un sibarit al metaforei, un epicureu al comparaþiilor pe care le propune dupã bunul plac al sensibilitãþii sale particulare, în care nu ºovãie a-ºi inculca poftele prea lumeºti, doar vag codificate.»

Gheorghe Grigurcu «Nicolae Tzone e un campion al poeziei în România.» Daniel Bãnulescu «Lumea lui e pulsatilã, sonorã, expansivã, gâlgâitoare, supraabundentã, cum trebuie sã fi fost ea la începuturi. În timp ce unii poeþi apun dupã prima carte, Nicolae Tzone se numãrã printre cei pentru care ultima carte este ºi cea mai bunã.» Ioan Es. Pop

[mari cãpºuni roºii pe farfuria albã un fular negru uitat în cuier…] mari cãpºuni roºii pe farfuria albã un fular negru uitat în cuier umbra iubitei mele rostogolind timpul spre nicãieri altminteri în zona tzone poemul tzone îºi face unghiile cu rujul de buze al cleopatrei ºi dupã ce-l terminã cu rujul de buze al lui marilyn monroe în genere însã nu-i pasã de nimic ºi de nimeni altminteri în zona tzone o girafã stã în genunchi ºi se roagã sã vinã la orizont o ploaie bogatã ºi rãcoroasã altminteri în zona tzone un melc codobelc scrie o scrisoare unui alt melc codobelc dintr-un alt colþ al planetei altminteri în zona tzone un miel de trei luni îºi ridicã nãrile fragede spre poemul tzone ºi pe urmã sare în el girafa se ridicã din genunchi ºi vine dupã cãpºuni muºcã din ele cu o poftã grozavã umbra iubitei mele împinge cu sînii timpul dinspre nicãieri spre acum poemul tzone ajutã ºi el cu toatã bunãvoinþa la rostogolirea timpului dinspre nicãieri spre acum acum zona tzone îºi schimbã o datã în plus numele în acum acum poemul tzone devine odatã în plus poemul acum acum îl ia în braþe din nou pe acum acum îi spune din nou lui acum sã înceapã sã alerge prin poemul acum acum zona tzone devine o datã în plus zona acum acum chiar ºi eu tzone o datã în plus devin acum ºi chiar acum pun aceste mari cãpºuni roºii pe farfuria albã * aici în podul meu însingurat din miezul bucureºtiului gerul face copii din flori asemenea poemele tzone fac copii din flori asemenea timpul sãrind într-un picior face copii din flori ºi moartea mea face copii din flori atît de mulþi cã nici nu pot fi numãraþi nici de mine nici de altcineva ºi viaþa mea devine pe neaºteptate previzibilã ºi cuminte spalã pe jos cu mopul ºterge gerul de praf direct cu limba ei destul de tare roasã pe la colþuri de noapte ºi de moarte calcã paltonul de stofã grea al poemului tzone cu un fier de cãlcat foarte fierbinte fier de cãlcat de ce oare invizibil

în pãduri de faguri ºi respirã luminãpoezie ºi rostogolesc perlepoezie de-a lungul ºi de-a latul lui

din nou mîna mea se desprinde din umãr se transformã previzibil în peºte zburãtor ºi intrã în poemul tzone ca în apã * încerc sã-l þin pe empedocle cît mai mult pe buza vulcanului dar el nici nu vrea sã mã vadã sau sã mã audã eu voi sãri în lavã zice eu sînt zeu ºi voi sãri în lavã n-am nici o ºansã sã-l conving cã nu miroase nicãieri în preajmã a urmã de zeu eu sînt zeu plînge el eu sînt zeu ºi voi sãri în lavã eu tzone mã uit printre flãcãri ºi tot eu poemul tzone îmi arunc ochii printre stihiile de fum ºi nu-l vãd pe dumnezeu nicãieri empodocle strig cît pot eu poetul tzone de tare sã strig empedocle þip ºi eu poemul tzone cît de tare pot sã þip nu sãri în lavã dumnezeu nu e pe nicãieri pe aici cel puþin azi ºi dacã nu te vede dumnezeu cînd te desprinzi de buza vulcanului ºi cobori curajos în lava fierbinte degeaba te scufunzi în pîlnia de foc neîntrerupt dumnezeu este vîrît adînc sub lavã zice empedocle de aceea nu se zãreºte numai cu ochii deschiºi eu îl vãd cum se hîrjoneºte cu poftã pe pajiºtile nesfîrºite de jãratic din adîncimea vezuviului mã duc la el ca sã mã joc ºi eu cu el cum se joacã deseori un zeu cu altul ºi a sãrit empedocle pe fundul vezuviului bîldîc bîldîbîc ºi dus a fost îmi pare aºa de rãu cã nu m-a crezut cînd i-am spus cã dumnezeu nu numai cã nu era pe acolo dar nici nu trecuse de ani buni pe acolo empodocle zeule empedocle eu am crezut cã eºti zeu cînd mi-ai spus cã eºti zeu ºi ºtiam deopotrivã ºi cã eºti foarte curajos m-aº bucura dacã voi afla cã ai auzit la urmã de urmã de urmã a tuturor urmelor ceea ce am zis * pe patul de oglinzi între cearºafurile de oglinzi ne-am rostogolit trupurile mult mai rãzboinice decît am fi putut bãnui pe pernele învelite în oglinzi ne-am rostogolit capetele deodatã cu gîndurile deodatã cu ochii patul de oglizi ºi cearºafurile de oglinzi ºi pernele de oglinzi ne multiplicau la nesfîrºit dumnezeu cel la toate foarte priceput acum era încurcat nu mai ºtia nici el ceea ce din mine ºi din iubita mea este oglindire sau e viu nu cã asta ar fi avut vreo importanþã ziceam ºi eu doar aºa ca sã parã patul nostru de oglinzi mai mare ºi ca sã parã cearºafurile noastre de oglinzi mai lungi ºi ca sã parã de-a dreptul uriaºe pernele noastre de oglinzi iubito ai grijã ai grijã te rog sã nu ne rãtãcim unul de altul dumnezeu aproape sigur cã niciodatã nu va reuºi sã deosebeascã trupurile noastre vii de umbrele trupurilor noastre fãrã de numãr din oglinzi ºi dintre oglinzi 11 ianuarie 2011, 03h36

aici în podul meu însingurat din miezul bucureºtiului gerul face copii din flori asemenea poemele tzone fac copii din flori asemenea timpul sãrind într-un picior face copii din flori * din nou mîna mea se desprinde din umãr se transformã previzibil în peºte zburãtor ºi intrã în poemul tzone ca în apã mîna mea zice cã nu ºtie cã mi s-a desprins din umãr dar eu ºtiu cã ea ºtie ºi ºtie ºi ea cã eu ºtiu cã ea ºtie în poemul tzone zice ea înoatã asemãnãtor mie foarte mulþi peºti zburãtori ei sînt buni cunoscãtori de poezie ei au solzi de poezie ºi bronhii de poezie în poemul tzone depune ea mãrturie peºtii poezie sînt precum albinele într-un stup depun mierepoezie

[plînge în pumni plînge în pumnii ei ficºi...] plînge în pumni plînge în pumnii ei ficºi în pumnii ei sfincºi capodopera apa nu se face vin în pumnii tãi decît dacã eºti iisus decît dacã scrii capodopere cu pumnii plini ochi cu vin roºu în piaþa romanã cetãþenii îºi fac cruce peste cruce le e fricã de mine iisus îmi dã sã beau din pumnii lui apa transformatã în vin beau apãvin din pumnii lui iisus de mînã mã þine strîns ca o fiicã o capodoperã 15 iulie 2009 – 21 h 11 min (din volumul în curs de apariþie la editura vinea: poeme zburãtoare)

8 actualitatea literarã

scoaladepoezie

Ioan BARB Ioan Barb s-a nãscut la Cãlan, în judeþul Hunedoara, la 5 noiembrie 1960. Este licenþiat în ºtiinþe juridice al Facultãþii de Drept Bucureºti. A fost jurnalist la Transilvania Jurnal, Curentul, Capital, Curierul Naþional ºi Hunedoreanul. În prezent, profeseazã avocatura, fiind membru al Baroului Hunedoara. A publicat poezie în revistele Transilvania, Ardealul Literar, Arhipelag, Semne, Literaria, Cuib, Algoritm Literar ºi este prezent în antologiile „Sub arcuri de luminã”, Deva, 1979, volum colectiv al cenaclului „Radu Stanca” din Cãlan (ed. îngr. de prozatorul ºi criticul Silviu Guga), „Harfele harului – antologie de poezie creºtinã”, Editura Corvin, Deva, 2007 (apãrutã sub coordonarea poetului ºi prozatorului Eugen Evu), ºi „Amprente literare. 21 de poeme”, Editura RBA Media, Bucureºti, 2010. A obþinut Premiul special al tineretului la concursul „Costeºti”, 1986, Premiul I al Cenaclului de la Pãltiniº, la concursul „Astenie de primãvarã”, 2010, ºi Premiul I la Secþiunea Poezie a Concursului naþional „Visul”, Orãºtie, ed. a V-a, 2010, pentru volumul „Picãtura de infinit”. Este directorul fondator al revistei de literaturã ºi artã Algoritm literar, revistã ce apare trimestrial în judeþul Hunedoara. A publicat volumele de poezii: „Tãcerea ca o flacãrã”, Editura Cãlãuza, Deva, 1998, „Picãtura de infinit”, Editura A.T.U., Sibiu, 2010, ºi „Sub via fiinþei plâng strugurii”, Editura A.T.U., Sibiu, 2010.

Referinþe critice: Cornel Ungureanu, Horia Gârbea, Silviu Guga, Ioan Radu Vãcãrescu, Eugen Evu, Melania Cuc, Constantin Stancu, Loredana Trestariu, Menuþ Maximinian, Liviu Comºia. doar omul fãrã sentimente aºtepta judecata viaþa, un giulgiu ce acoperã veºnicia îl priveam convins cã îºi ignora trecutul prezentul izbea însã în viitor sechestrat în coarnele unui berbece în fiecare gând Dumnezeu sapã o fântânã ciocanul poruncea sã fie tãcere oglindeºte în ochiul de apã în ochii juratului bãtea toamna o toacã lumea aceasta o poartã la gât pe masa grefierului ca pe o salbã de lacrimi biblia avea scoarþele roase de jurãminte în care oamenii îºi pierd urmele cât de mult am aºteptat o dimineaþã ca aceasta când mor o carte deschisã dincolo de ferestre îºi decupeazã unii altora sã îþi aud degetele cum rup sigiliile filelor giulgiul în dreptul gurii le numãrã sã poatã respira strãlucesc veºnicia

moment cu girofar ºi criminal în serie proscrisul rãstignit pe inima oraºului plecãm din lumea aceasta în direct viaþa este doar o ladã de zestre în care aºteaptã rochia de nuntã clipa când va sosi mirele aºezãm peste zilele de satin mãnuºile apoi o pereche de ochelari de vedere ºi în final o perucã cu ºuviþe zburlite de dimineaþã un tânãr s-a aruncat sub tren în timp ce vorbea la telefon cu mama sa îºi luase rãmas bun de la prieteni supãrat cã nevasta a plecat la firenze cu cel mai bun amic al sãu a renunþat la viaþã ca la o cravatã pe care o scoþi dupã dans de la gât un poliþist s-a împuºcat în cap la volan terminase de cercetat la faþa locului un paricid au gãsit maºina cu girofarul pornit îngerii morþii s-au refugiat într-un buncãr tãiat într-o ranã sub asfinþit de-o sãptãmânã asist neputincios la o investigaþie în zona neutrã dintre întuneric ºi somn primãvara cautã un criminal în serie au luat amprentele de pe linia de tramvai un poliþist mãsura inima copacului de la fereastra ta o secþiona în douã felii egale însemna cu o cretã partea de stradã unde te-am sãrutat prima datã în sâmbãta în care ne întorceam de la balul bobocilor în primul an de liceu undeva în zona contiguã a insulelor din ochii tãi clipa aceea încã trece cãlare pe o coadã de stea la aceeaºi orã ne pune o insignã la rever ºi ascultãm cum ne compune luna poeme în limbajul secret al acestui april

la ora aceasta nu ºtiu cine sunt dacã mai locuieºte cineva în interiorul meu am bãut ºi ultimul pahar în care fremãta tãria stropilor de sudoare de pe fruntea orelor de dragoste spânzurate în faþa mea pentru cã am refuzat sã le trãiesc acum vreau sã rãmân doar în umbrã la temelia fiecãrei femei sã-i urc în sânge ºi sã o îngenunchez la cãderea nopþii un drog sã nu se poatã elibera de aceastã prezenþã o va subjuga ori de câte ori se va gândi la alt bãrbat dimineaþa în baia ei mã voi dezmierda în aburul de sãruri amestecat cu esenþe de trandafiri stârnind poftele nu vom vedea când pereþii vor coborî în noi adormind în golul dintre ºoapte atunci voi aºtepta clipa supremã când prin ultimul suspin mã va ruga s-o eliberez cu fiecare atingere de pleoape mã voi retrage discret remodelat în strãlucirea rebelã a zilei tãria în cristalul alcoolului din palmierii seculari alungaþi din grãdina Eden dupã cãdere îmi voi îngropa orice urmã de ideal sub o temelie gãsind în fiecare piatrã un tovar㺠de singurãtate se va anunþa încã o datã clipa de glorie când cerul îmi va sângera peste rãni un înger deghizat în cerºetor îmi va culege inima de pe asfalt când o va aºeza între coaste voi simþi din nou viaþa învârtitã în mine ca un titirez voi ºti cã nu sunt încã pregãtit pentru moarte

stea de sticlã

învierea din tunet

judecãtorul arhiva sentinþele vechi le sigila în scorbura unui mãslin

unde este dumnezeu te întrebi dar nu înþelegi ce putere începe în tunet primãvara spalã cerul în aurul desprins de pe aripi

plângeam în spatele ochelarilor îmi spuneam dezolat ºi ziua aceasta ar putea fi închisã într-o stea de sticlã decupatã pe tavanul grãdinii încã mai credeam cã în boxa acuzaþilor

fiecare om intrã în ziua sa ºi adoarme ca un fãt în placentã

nr.8 n mai 2011

Georgia MICULESCU

Sângele din pãmânt Cum urlã sângele din pãmânt plângând cu lacrimi negre cã sacrificiul lui tãcut s-a scurs în veºnica pieire.

S-a chinuit zadarnic pe-altarul suferinþei cu rana lui deschisã schingiuindu-ºi glonþul muribund pentr-un þel unde nici iarba nu creºte.

Nu fac nimic Cu lanþuri grele mã tortureazã marea ºi cu surâs de spumã în vâltoarea ei mã ’neacã nu fac nimic las doar sufletul sã se elibereze din încleºtarea trupului ce-ºi moare încet finalul.

Zidul nopþilor amare Nãscutã din lumina universului ºi totuºi m-au zidit în noapte lãsându-mã pradã coºmarurilor reci ºi toamnei amare.

Au ridicat zidul înalt bucatã cu bucatã înlãnþuindu-mã în fier ºi lunã.

Inertã plâng ca o ploaie.

Copacul Copacul îºi scuturã zãpada pregãtindu-se de primãvarã mugurii îºi cresc ieºirea la soare vântul lâncezeºte printre crengi admirând joaca neîncetatã a razelor. Înmuguresc pentru o nouã viaþã înãlþându-ºi bobocii spre lume se deschid ºi cerurile la venirea lor cu speranþa cã va fi mai multã bucurie.

Durerea pãmântului meu Scrijeleºte stânca asprã ºi rece înãbuºind sângele jertfit în tãceri de moarte albã ce ridicã-n cer restriºtea.

Se clatinã ºi norii plutind pierduþi pe veci flautele cântã plânsul istovit pe gânduri la umbra piramidei tânguindu-se dupã ape.

Pe vãi iarba tace ºi moare ca o ninsoare ce cade ºi pleacã aude ºi Muntele Alb murmurând în adânc

durerea pãmântului meu pe cãrãrile-ngheþate.

Aurora borealã Magicã ºi irezistibil de elegantã te contopeºte mãreþ în scântei cu razele-i de foc. Îþi scaldã ºi ochii în nemurirea ei cu senzaþii paradisiace încremenind minþi ce venereazã un colþ de lume.

Cerc de luminã albã Un cerc de luminã deseneazã ploi cu sufletul cuprins de margini ºi foc simt vibraþia pãmântului ce taie în douã zbuciumul trãit fremãtând ninsorile.

Nu pot sã ridic cununa de stele cade ºi se-mprãºtie în mii de bucãþi buciumul sunã a moarte ochii se-nchid în cuprinsul de apoi.

Nu vreau sã plec dar îmi simt urcuºul cum nãvãleºte peste fiinþã ºi tot mã ’neacã plâns ºi dor ºi furtunã în larg sau de aproape în vâltoarea ce mã cuprinde adânc.

Lacrimi de stele Curg lacrimi de stele pe stânca visãtoare cu dor de ploaie albã cer împietrit în nebunia ierbii ºi-a florilor de varã a îngheþat cu totul izvorul ºi un vis.

Degeaba plânge râul când vântul îl strãbate degeaba plânge cerul când soarele îi moare degeaba frumuseþea danseazã armonie când toþi copacii cântã cu candela aprinsã.

Roua dimineþilor Privesc cum se depãrteazã ziua de noapte iar noaptea în negurã se scurge.

Cutremuratã cuprind speranþa stâncii.

Rãnitã de spada neagrã apãr c-un preþ lãuntric voinþa soarelui de dimineaþã.

nr.8 n mai 2011

scoaladepoezie

actualitatea literarã 9

Emanuel Moisã

Filip Cristinescu

despre sertare ºi apartamentul 6

LE ROUGE NOIR marfar ruginit cu treizeci de vagoane icnind sub povara de chiciurã – noiembrie – deraiazã încet pe calea traian îþi cauþi disperatã rujul negru ca pe o parte anatomicã fãrã de care n-ai putea exista epata n-ai mai fi tu inimitabila colecþie de contradicþii in terminis nu-l gãseºti printre batiste de hârtie ºi ochelarii cu jaluzele (þi-i pui ºi te declari umbra pe care deunãzi þi-o pierdusei la poker) ºi parfumul din feromoni de vulpe ºireatã (special conceput sã-þi transforme iubitul într-un copoi de aret în urma ta fãcând trotuarul sã geamã cu limba lui de ally mc beal) ºi ºerveþelele umede (ºi reci ca degetele interpretând nocturne pe coastele tale gracile clape de virginal pe când erai un porþelan în epoca pietrei ºi eu vorbeam în somn despre cioburi iar cântecul tãu despre mine începea mereu c-o sincopã) ºi spray-ul paralizant (cu care în serile-n care nu eºti condusã acasã sã te poþi apãra de crunte atacuri de panicã melancolie sau spleen) ºi cele douã seturi de abþibilduri cu zâmbete diferite refolosibile (pe care cunoscându-þi-le le-am botezat pax vobis play&win un ange sig freud dead or alive mantis religiosa nashpa s.m.s.= save my soul je m’en fiche no tresspassing keep out desperado sau pur ºi simplu cea de-a treia nevastã a lui don francesco del giocondo) ºi bricheta zapp (de fostã ºi viitoare nefumãtoare cu care aprindeam partituri la picioarele statuii lui nero cel paralizat între gestul mirãrii ºi intenþia lui) ºi inelul cu piatrã falsã de chihlimbar de la george (în care fabricantul ºi-a condamnat la nemurire propria idee stupidã despre gãrgãriþele din cretacic) ºi cravata ecosez a uniformei (perseverentã ca viermele îþi va roade încet mãrul lui adam) ºi tefonul mobil (în mesageria-i vocalã adolescentismele mele vor muri tinere ºi entuziaste ci eu voi trece precum fuji muntele nins pe sub soarele nou – o giganticã roºie) ºi o oglinjoarã rotundã de pudrierã (pe care obiºnuieºti s-o sprijini de vreo carte de vreo scrumierã de ceva astfel încât ori de câte ori te-ar încerca dispreþul de sine sã te poþi ignora) pe strada mea la numãrul meu trãieºte o camerã goalã acolo am cãutat împreunã fericirea în dex noiembrie era pe sfârºite iar eu o întrebare cãreia nu i se cuvine rãspuns

iar a fost scandal la apartamentul 6… acolo întotdeauna oamenii nu mai încap în sertare ºi nu au loc sã-ºi arunce priviri prin gaura cheii în timp ce încearcã sã se tencuiascã în vise ºi dacã nu le reuºeºte îºi comandã o dozã uriaºã de RedBull poate viaþa prinde aripi ºi se închid în ea fãcând un alt scandal pe tema termopanelor de la 5 pe care Valeriu le-a izolat cu câte un sertar unde existã un alt apartament 6 ºi un alt etaj 5 cu termopane, cu Valeriu… ºi totul se rezumã la cele 3 sertare pe care mi le-a lipit mama cu aracet fiindcã nu mai avea loc pentru patul meu în dulapul în care lumea obiºnuieºte sã-ºi arunce unghiile sã-ºi bage picioarele ºi mâinile scormonind dupã tot felul de gânduri, prieteni imaginari sau Valeriu iar tu îþi arunci cu atâta graþie din ceruri lenjeria când îmi cobor ochii în primul sertar ºi te pândesc prin gaura cheii sã vãd cum îþi dai jos jartierele ºi-mi deschid de fericire ºi celelalte etaje sã-þi prind aroma ta de femeie cu care îmi înec cearºafurile dimineaþa ºi te las sã urci pe sertarele mele ca pe treptele fericirii (cã doar mai sus de cer o fi un alt cer sau poate alte sertare) gândindu-te la capul meu ca la un borcan cu bomboane colorate mi-am machiat pleoapele în curcubeul Skittles ºi ajungi sus la mine dupã ce ai trecut de toate cele 3 Raiuri vãzând arhanghelii fumând pe trepte iar de atâta timp în sertarul doi ascund apartamentul 6 ºi o grãmadã de borcane pline cu fetuºi ºi fluturi ce se scaldã în vise lichide…

Raluca Moraru ISO am putea sã ieºim cu toþii în stradã sã fim chiar noi strada un fel de cartier -bresson fãrã talent fãrã suprarealiºti ºi cartier-bresson fãrã franþa am putea la fel de bine sã luam fiecare câte un pultizer ºi apoi sã ne împuºcãm în cap se ºtie cã durerea vinde ºi cel mai uºor mod de a înnebuni un om e sã îl închizi într -un azil într-un newyorkul nu mai pare aºa primitor când un metrou plimbã un mort de 6 ore doarme ori e beat aºa zic toþi- normalmoartea nu e imaginea nimãnui despre american dream e probabil legat de madonna /lady gaga sau aºa ceva. priveºti de susvezi ruºi chinezi americani englezi te pierzi pe strãzi siluetele sunt goale supraexpuse subexpuse ai da la schimb oricând aparatul de enºpe miideeuro doar sã poþi sã te mai vezi o datã în oglindã.

Crina-Maria Olteanu A mai rãmas o zi a mai rãmas o zi ºi dumnezeu se dezbracã în faþa vieþii viaþa în faþa lui dumnezeu ºi amândoi în faþa ta îþi pui capul pe tastaturã ºi bluza mea se muleazã dupã forma spatelui tãu pânã într-atât încât nu mai ºtii dacã salutul ei rapid face mai mult decât „te iubesc”-urile tuturor femeilor

ªtefania Anuþoiu ma vie en rose dragã a`bbi, pe lângã cabinetele psiho încã sub efectul narcoticelor mirosim a liniºte ºi a pace am vrut sã ºtii cã de când mi-ai aruncat þigãrile pe geam în seara de revelion eu nu am mai fumat nici mãcar una ºi au trecut zile de atunci ºi sunt bine aici e fain câinii nu mai urlã de singurãtate cred cã frigul i-a îngheþat ºi pe ei ca ºi pe mine de altfel dar nu e momentul acum sã-þi vorbesc despre asta sã ºtii cã ascult the dresden dolls la o boxã pe care-a reparat-o tata azi-dimineaþã când încã nu era beat acum latrã de afarã ca un câine ºi zgârie uºa cu labele sã-l lãsãm în casã noi suntem oameni miºto ºi ne iubim doar uneori ne scoatem curelele ºi ne batem unii pe alþii ºi ne facem amanþi ºi duºmani ºi cartofi pai ºi nu înþeleg de ce tu ai tupeu iar eu tac mã fac cã nu vãd / cã nu aud în ochii tãi sunt o patã neagrã care se dilatã ºi se contractã ca o franþã în timpul rãzboiului noi nu ne mai þinem de mânã când trecem strada noi nu mai bem din acelaºi pahar nici mãcar nu mai ºtiu cine eºti sau când te-am cunoscut sau dacã te-am cunoscut vreodatã azi îl ascult pe cortázar ca dintr-o altã viaþã ori el îmi scrie mie cea din altã viaþã atunci când încã mai credeam în cosette în esmé ºi în valeriu pistruii tãi cãprui îmi cad într-o a treia palmã ca într-o altã viaþã în care nu ºtiam cine sunt azi ºi unde am ajuns ºi ce am ajuns cum din pruncul legat la un sân somnoros a crescut cu rãbdarea unui cancer ºtefu.

îmi dezbrac umãrul stâng ºi oamenii nu se mai aruncã de la geamul tãu cãmaºa þi se umple cu toate dimineþile în care ai sãrit peste cafea pentru cã noaptea gândul la ea te-a þinut treaz

Cãtãlina Cangea

îþi ridici capul de pe tastaturã ºi în piele þi-au rãmas urmele degetelor ei care au apãsat ºi eºti sigur cã ai putea-o recunoaºte oricând

aºtept rafale rafaeli ºi raveli înghesuiþi în autobuze ºi-n cãºti de iphone ascunºi în tipu' care viseazã la promovare/ clãdirile i se deruleazã-n priviri

îmi acopãr umãrul ºi te aºezi la picioarele mele ca un câine care trebuie sã înlocuiascã un avort þi se umflã pieptul de lacrimi ºi mie îmi zboarã pãsãrile de pe braþe

ne grãbim pierdem ºedinþa scãpãm rapoartele pe jos / / / / / / / în oameni e urât ºi plouã

reverie îmi beau cafeaua într -un loc pustiu într-un târãsc dimineþi zgomotoase pe scãri

tremurând la gânduri vremea e în ton cu moda - tot ce moare e frumos ºi pleacã-n pauza de masã lasã telefoanele sã sune

Radu Niþescu cuvânt tatei nu fii trist, tatã nu conteazã cã pe maºina ta azi scriu aurolacii poeme nici cã pe bancheta din spate fi-tu îºi iubeºte noaptea prietena nu fii trist nu conteazã cã am uitat chipul mamei ºi mirosul sânului ei am sã-mi amintesc, tatã, linia obrazului dupã urmele din barba ta deasã Dumnezeu, de ce eºti rãu cu mine?

Anai"s a aflat anul trecut cã nu existã Moº Crãciun cã oamenii sunt laºi ºi cã are cancer de atunci locuieºte în salonul cinci al treilea pat chiar lângã fereastrã / pe acolo vede enciclopedia vieþii ºi nu înþelege de ce editura tipãreºte cãrþi aºa subþiri ca a ei totuºi citeºte, citeºte întruna sângele lui Anai"s e o pastã vie un noroi animal de celule care se hrãnesc cu secunde aºa i se scurge timpul Anai"s sperã sã apuce sã zboare cu patul pe fereastrã sã respire aer cât pentru încã douã pagini sã mai mãnânce odatã nesãnãtos dacã ar putea ar da o sutã de doctori pe un iubit cãruia sã-i scrie altceva în afarã de “Dumnezeu, de ce eºti rãu cu mine?”

Anai"s

Magda URSACHE

10 actualitatea literarã

eseu

nr.8 n mai 2011

Creºterea ºi descreºterea limbii româneºti (II) „Visez la o lume în care oamenii ar fi gata sã moarã pentru o virgulã”. Cioran

De la Petre Roman, care bãgase privatizarea-n populaþie, nu-s neologisme mai uzitate decît debranºare („Te debranºez de nu te vezi!”, am auzit în tramvaiul de Baza 3) ºi a asoma („Hai sã asomãm porcu’, Costicã!”, se îndemnau doi cumetri în acelaºi mijloc de transport). ªi încã n-a intrat în fondul principal de cuvinte (ne)sustenabil.

Crede Petru Pistol (v. Critice ºi ipocritice, într-un „Argeº” de aprilie 2009) cã parlamentarii fac greºeli din „surplus de proteine”. Alte surplusuri nocive: ignoranþa ºi aroganþa. Faþã de „aroganþele” lui Becali, autorul sintagmei parabolic vorbind, aroganþa lui Adrian Nãstase („pulimea sã nu uite”) e cu mult mai penibilã: doar e boierul minþii, nu oierul. ªi-i aduc aminte de cronicarul Neculce, dupã care oamenii vorbesc pe mãsura obrazului. A fi vulgar nu-i de demnitatea staturii intelectuale a unui preºedinte, candidat ori în activitate. Îl sfãtuiesc sã renunþe la formulãrile cu dublu înþeles, dupã cum Cezarul de Traian s-ar cuveni sã scoatã din vocabular gãozar pentru jurnalist ºi pãsãricã pentru jurnalistã. Trebuie sã trecem la performanþele lingvistice ale politicienilor faptul cã apelativul hahalerelor a intrat în FPC-ul elevilor (oh, liceenii de altãdatã), „graþie” europarlametarului Gigi Becali. Dar de ce sã mã mai mir cînd o înjurãturã glumãreaþã a ajuns titlu de emisiune pe Antena 1? Cînd o teleastã lasã microfonul deschis ºi telespectatorii aud ce n-ar trebui sã audã: „Taci în p... (punctele de suspensie îmi aparþin, Magda U.) mea din gurã, iar Serghei Mizil e chemat pe sticlã ca sã-ºi îndemne interlocutorii: „Sã ne ardem la gãoz”. De ce l-oþi fi întrebuinþînd atîta în emisiuni, în loc sã-i prescrieþi ca Nenea Iancu (trecãtorilor muiaþi de cãldurã mare) o „duºe rece”? De reþinut cã I.L.Caragiale nici nu drãcuia mãcar. Spunea cã-i vulgar (dupã fiica sa, Ecaterina Logadi).

Nici cînd încearcã sã se exprime ales limbajul nui ajutã pe politici. Soldatka Sulfina, cea care trecea Dunãrea prin Buziaº-Bãi, încearcã sã impunã condiþionalitãþi în loc de mai popularul condiþii. Chiar ºi G. Liiceanu vorbea, în emisiunea deja citatã, de tîmpitizare în loc de mai simplul tîmpire, alt cuvînt formatat la fel de preþios, fiind maladivitate.

Existã cuvinte specifice pentru fiecare politician.

Trei cuvinte, þineþi minte, pentru Nãstase: termopan, ouã, percheziþionat; pentru Bãsescu: mogul, mafiot, tinichigiu; pentru Iliescu: principial, a destabiliza, meandrã; Tãriceanu – motor, arierat, muci (vezi „bãiatul cu mucii pe frezã”); pentru C.V. Tudor – furat, furat, furat.

Atenþie , existã ºi vorbe aruncate care dãrîmã cariere. Sau, mãcar, le zguduie zdravãn: golan ºi mãi, animalule, pe Iliescu; þigancã împuþitã, pe Bãsescu. Iar indiferenþa faþã de actul comunicãrii, abandonul lingvistic pot duce la pierderea alegerilor. „Ne place sã spunem Parlament unguresc”, zice Frunda. Nouã nu. Nici cînd susþine „onest ºi cinstit” (tautologia sa) interesele ungurilor ca europarlamentar român. Dupã cum nu-i corect ca fraþii de guvernare maghiari sã voteze contra revenirii la denumirea corectã de þigan, ca sã se perpetueze confuzia rom-român, români-romini, românceromince, românã-romani, România-Rrominia. Sau vor sã ne dea o mînã de ajutor la îmbogãþirea limbii române cu neologismul rom, luat din limba þiganilor?

Altfel, facem concesii dupã concesii civilizaþiei rromani, ca sã ne alegem cu îndemnul „Hai RRRomania!”, la Eurovision, cînd Costi Ioniþã, devenit Domnul Tomasi, a vrut sã reprezinte muzica româneascã (iar Lucian Mândruþã i-a cîntat în toate strunele, în „Dilema”) c-o manea. Domnu’ Minune are publicuri, cu hãini de firmã ºi cu ghiule. De ce n-am vorbi toþi limba sa, romanesca? „Hai þigane, hai romane”, se cîntã la Mãruþã în frumoasa emisiune. Poate se descoperã ºi niscai tãbliþe de la daco-rromi, în daco-rromina veche.

Homo loquens la TV e cel cãruia i se aude vocea mai tare. „ªi-ntr-un pom dacã mã puneþi eu am

puncte de vedere”, spune Vanghelie, mai atoateºtiutor decît Mr. Google. Dar cel mai sonor rãmîne C.V. Tudor, care „se calcã pe vorbe” cu toatã lumea. Pe cuvînt de onoare a fost înlocuit cu Sã moarã mama de votanþii lui Mãdãlin Voicu. Politicienii nici nu mai merg pe cuvînt de onoare, pe parol, à la Caragiale, ci pe parole-parole.

Vã întrebaþi cum cuvîntã cei care nu cuvîntã?

Simplu. Cînd rãmîn fãrã vorbe, folosesc apa din dotarea studioului. Ajunºi în dificultate de comunicare, se ajutã de paharul cu apã, zvîrlit pe mufarina (sinonimul lui ªerban Huidu pentru chip, faþã, obraz) interlocutorului/ interlocutoarei. „Ciocu mic!” e replicã de politicianã înfierbîntatã. Doamnele vorbesc à la légère, dupã cum se ºi îmbracã.

Bãrbatã de Stat ºi de Partid, de jos ºi de pe cal, Udrea, cînd nu mai intrã în direct, se laudã (voce off) pe sine, crezînd cã nu-i recunoaºte nimeni (nici Turcescu) pronunþia precipitatã. Sã nu-i tai firul, model Stelian Tãnase? Vorba lui Hoarã (oare ce mai face domnul Hoarã dupã baia de mulþime, cu ouã crude?): „Se pot vorbi despre multe”. (ªi nu-i el cea mai marmoreeanã frunte din PDL). Doar vorbele-s femei, faptele-s bãrbaþi, cum ºtim de la etnosoful anonim. Nici cã le pasã politicienilor noºtri de „figura de stil etimologicã” a profesorului Ion Coja: mulþumiþi

venind la mulþi. Nu mai contenesc cu vizite la sinistraþi.

Cînd limba românã nu-i mai încape, politicienii noºtri o dau pe alta. Exemplific cu Iliescu: zã dacs cam from zã tracs ºi cu Bãsescu: zã Sulaina cenãl. ªi cum sã vorbeascã bine engleza preºedinþii, cînd au temperament atît de latin? Vezi deja rãs-citatele „mãi animalule” ºi „þigancã împuþitã”. Ion Iliescu a achiziþionat engleza ca un rus ºi premierul Bãsescu (pardon, preºedintele!), ca un francez. Din cînd în cînd, cu l-ul lui palatat ruseºte, trage, vorba lui Creangã, „un frecuº din cele moschiceºti” ba lui Crin Antonescu, ba lui Geoanã. „Dupã bucluc umbli, peste bucluc ai dat”, îi zice Ivan lui Scaraoschi.

Cînd se ajunge la latinã, cam toþi aproximeazã: Groso motto, lanseazã un ºef sindical pe o Antenã; Scripta manex, s-a auzit într-o emisiune de pe B1.

Ignoranþii nu-s ignoraþi de Radu Moraru, dacã a invitat-o pe regina manelelor sã-ºi dea cu presupusul despre conflictul Traian Bãsescu-presã. Mãcar Cristina Stamate recunoaºte spãsitã: „M-am exprimat inferior”. ªi cîþi nu aruncã vorbe, la caterincã, fãrã sã ºtie ce înseamnã! Ca deputata Anca Constantinescu pedelistã convinsã: „cã comunitatea ar scãpa de inundaþii dacã s-ar aplica legea lustraþiei”. Vi se pare de necrezut? În varianta nouã a limbii lemnoase (de cîrpã, dupã Nichita Danilov, dar poate fi ºi de termopan), preºedintele þãrii nu mai face vizite de lucru, ci vizite de lobby, iar dosarul de cadre a ajuns mapã profesionalã. Un ministru al Învãþãmîntului, Mircea Miclea, voia „o curriculã mai aerisitã”. Plenara (ºi nu regret cuvîntul) a devenit summit, cu variantã

sommet, iar cu bossu’ din board-ul lu’ Bãsescu se discutã în... online.

Cînd viaþa devine din ce în ce mai sãracã (puºcãriaºii trãiesc mai bine ca pensionarii ºi un administrator de universitate are salariu mult mai substanþial decît un profesor universitar – la mai mare domnu’ Boc! –, avem nevoie acutã de culturã.

Penuria de pe-uri din exprimarea politicienilor poate fi remediatã. Mai greu e cu pauperizarea în domeniul Culturii. La Ieº, am preferat sã bãgãm bani în Ateneul Tãtãraºi, în loc sã renovãm Filarmonica, Teatrul Naþional, Palatul Culturii. Zice-se cã pentru juma de autostradã Bucureºti-Braºov se dau bani la greu, cît bugetul culturii pe ani mulþi. Deºi Boc al cincilea se laudã cu finalizarea sediului Bibliotecii Naþionale, nu aflã fonduri pentru inaugurare, cã-i crizã.

Panglica, pasãmite, costã multe parale. Între timp, fondul de carte (al doilea din Europa, dupã Franþa) se deterioreazã, ca ºi limba românã. Incunabulele se umplu de praf, volumele de patrimoniu mucegãiesc într-un subsol, claie peste grãmadã.

Doar trãim în mass-age, ce nevoie avem de biblioteci? „Dã sãrci pe goagîl ºi afli tot cei vrei”. Cît despre limba românã, e poluatã chiar de ministrul Educaþiei, Tineretului ºi Cercetãrii. Domnul Funeriu trebuia sã-ºi dea demisia dupã ce a repetat (papagal, paiaþã, cum i-a zis presa) ce-i ºoptilea o secretarã de stat cu aplomb. Cît despre o mamã senatoare, doamna Plãcintã, e mîndrã de educaþia fiului sãu, care urineazã pe-o troiþã.

O fi limba românã organism viu, dar nu se autoregleazã, trebuie ajutatã sã trãiascã sãnãtoasã.

Nu mã mai exemplific, aºa cum formuleazã doctorul Oprescu, primarul. Ajunge. Cert este cã toate canalele TV au în palmares multe „trofee”; emisiunile de divertisment, ºtiri ºi poveºtiri, abundentele talk-show-uri ºi talk-ºocuri, cu toatele se fac vinovate de acþiunea nefastã asupra exprimãrii corecte. Greºeli e multe. Ne tutuim de zor, ne despãrþim în felul lui Cabral, cu Pa mult!, ne cerem iertare cu „Mã scuzaþi puþin, revin recent!”.

Iar politicienii vorbesc ºi ei dupã facultãþi, cum ar spune Moromete. Impostura o dovedeºte ºi felul cum vorbesc. Sunt incorecþi ºi politic, ºi gramatical, limba românã fiind o victimã sigurã a lor, iar trendul e catastrofistic, cum sîsîia un diplomat, fost profesor de Filosofie oficialã.

Doar o vorbã „s-ãþi” mai spun, dragã cititorule, întru apãrarea limbii române, a cãrei descreºtere a atins cote grave de avarie. Am trecut, în fine, de faza deci (vinovat: Ion Cristoiu), ca sã intrãm în faza decît (vinovat: Geoanã; corect nu e am decît, ci n-am decît) ºi se poate ºi mai rãu: „E bunã friptura decît fragedã”, zice gospodina din reclamã. Ce facem?

Tolerãm fãrã de legea gramaticalã sau cerem respectarea cu stricteþe a standardelor limbii, amendînd usturãtor erorurile? E prea mult sã ne dorim un corpus politic onest ºi-n fond, ºi-n formã, o televiziune curatã ºi-n formã, ºi-n fond? „Continuãm mai departe”, cum zicea o realizatoare de emisiune, bãgîndu-ne capul în leptoape?

Eu, una, votez pentru limbã ecologicã, nepoluatã ºi nu vã spun, ca la Radio, O zi maximã! ci: Decît salut!

nr.8 n mai 2011

profil

actualitatea literarã 11

Schiþã pentru un portret: Laurenþiu Orãºanu Antoaneta TURDA Cunoscut de câþiva ani în mediul literar românesc de pretutindeni, Laurenþiu Orãºanu nu pare a ne propune nimic spectaculos, la prima vedere, în creaþia sa, în care un loc aparte îl ocupã romanul autobiografic Autorul. Adunând între coperþile sale, de fapt, o experienþã existenþialã obiºnuitã, volumul colcãie de viaþã, dezvãluind acele rare trãiri interioare ce ajung la cotele maxime doar la acei indivizi care, cu o sensibilitate ieºitã din comun, reuºesc sã perceapã miezul realitãþii înconjurãtoare.

Pendulând între real ºi fantastic cu un echilibru emoþional bine dozat, capabil sã exerseze ochiul în a fotografia viaþa, aºa cum e ea, cu lumini ºi umbre, AUTORUL se prezintã oarecum singur, chiar din prima schiþã Alitalia AZ074 printr-o mãrturisire: “Încerc sã-mi agãþ privirea de orice miºcã în jurul meu”, destãinuire fãcutã pe fundalul unei cãlãtorii cu avionul în care fiecare pasager, prin individualitatea pe care o simbolizeazã în amalgamul uman, atrage atenþia înr-un fel sau altul, ducând, inevitabil la concluzia care, de altfel, pe Laurenþiu Orãºanu l-a însoþit pe întreg parcursul creaþiei: „Fiecare dintre vecinii mei, ...meritã o prozã scurtã...”. Ghidat de un crez atât de profund ºi folosind ca simbol al iniþierii cãlãtoria, iar ca simboluri umane partenerii de cãlãtorie dintr-un avion cu destinaþia Italia, AUTORUL, deºi terorizat de ideea cã avionul se poate prãbuºi oricând, se încãpãþâneazã sã rãmânã prompt pe baricadele vieþii surprinzãtoare în totalitatea ei, cuprins de frenezia datã de bucuria de a trãi, într-o lume nu tocmai seninã, dar în care râsul este întotdeauna salvator, chiar ºi atunci când biciuieºte aºa cum se întâmplã în schiþele Bãsescu ajunge sus de tot, unde comicul de situaþie este debordant, sau în schiþa cu valenþele unei piese de teatru Judecatã la recerece-scenariu din cartierul de sud-vest-în care folosirea tuturor resurselor comice (de limbaj ºi situaþie) precum ºi senzaþiile olfactive sunt adevãrate delicii de lecturã.

Balcanic în structura sa scriitoriceascã ºi în crearea atmosferei narative, chiar dacã vine din sfera precisã a informaticii ca meserie, Laurenþiu Orãºanu se lasã în vraja când ludicã, când tragicã, a vieþii, îmbãtat de valurile care îl poartã în lume, cãutându-ºi ca mulþi alþi români, „norocul” departe de þara natalã, tentativã care însã se soldeazã cu experienþe traumatizante, asemeni celor prin care trece eroul omonim din Rãzboi cu mici, care, ajuns, la un moment dat la localul Casa Transilvanã de pe îndepãrtatul pãmânt american, se simte profund solidar cu nostalgicul monolog hamletian al Domnului Mãtãluþã: „Mici ºi grãtare fãrã muzicã, ãsta e un fel de n-ar mai fi! Clienþii au început deja sã se plângã: ciorba e fadã, ardeii nu piºcã, salata de icre are gust de salatã de vinete, aia de vinete are gust de salatã de icre, ºi câte ºi mai câte. Ei nu ºi-au dat seama, dar eu ºtiu care-i cauza: le lipsise muzica, antrenul, programul. Ce mai, ãsta-i începutul sfârºitului!” Periplul prin lume este aºadar, racordat mereu la România care stã cuibãritã, undeva, în ungherele creierului, fie prin acele senzaþii olfactive ce duc cu gândul la creaþia lui Proust, fie prin tot felul de imagini înregistrate în memorie ºi care, periodic apar, asemeni unor instantanee fotografice ce se deruleazã continuu în faþa ochilor ºi care sunt receptate, din afara þãrii, cu mult mai multã nonºalanþã decât din interiorul ei, înlocuind astfel posibile revolte cu situaþii hilare cum sunt cele din din schiþa Voi fi pe veci a ta! în care poantele izvorâte din situaþii comice se îmbinã perfect cu savuroase comentarii politice mondiale, mulate perfect la absurdul cotidian românesc ºi general, aceste reflecþii istorice trasând repere cronologice exacte într-o carte ce pare atemporalã: „Ruºii boicotaserã ºi ei Olimpiada americanilor de la Los Angeles.

Românii, imparþiali, luaserã medaliile americanilor la Moscova, ale ruºilor ºi nemþilor democraþi la Los Angeles. Benzina se mai scumpise doar o datã, dar crescuserã cozile la benzinãrii.”

Captivat de aventura existenþialã, Laurenþiu

Orãºanu trece nestingherit prin timp ºi spaþiu, singura sa preocupare pãrând a fi observaþia foarte atentã a oamenilor ce compun acest univers prin care Autorul circulã, strãbãtând ºi cele mai ascunse drumuri care însã sunt capabile sã releve locuri în care întotdeauna se poate petrece ceva interesant, aºa cum se întâmplã în halta Munteni din schiþa Visul în care realitatea alunecã spre vis ºi invers.

Drumurile sale iniþiatice, ducându-l oriunde, naratorul-martor al istoriei asistã, deseori, la scene sau dialoguri pe care le consemneazã asemeni unui ziarist conºtiincios în Integrarea europeanã europeanãReportaj din Piaþa Obor ºi Ce înseamnã pentru dvs.Legea lustraþiei? lustraþiei?-sondaj realizat la faþa locului, locul fiind diferit-, schiþe în care omul simplu, prin reacþiile sale, nu dezvãluie altceva decât neputinþa sa în faþa jocurilor politice de tot felul, neputinþã care, tratatã totuºi cu umor, pare neînsemnatã, aºa cum o demonstreazã dialogul dintre Reporter ºi Domnul cu crenguþa din Integrarea europeanã europeanã-Reportaj din Piaþa Obor: „Reporterul: Acum, cã suntem ca ºi integraþi în Uniunea Europeanã, nici nu vã mai întreb dacã e bine sau rãu, vã întreb cât e de bine pentru dumneavoastrã? Ia sã vedem, domnul cu crenguþa ...vreau sã spun cu bradul ...

Domnul cu crenguþa: Eu, unul, intru în Europa cu gândul la Crenguþa mea. Vedeþi, domnu’ reporter, mie mi-e mai uºor sã mã integrez cu Europa, decât cu Crenguþa...

Reporterul (nerãbdãtor): Ce are, domnule, Europa, cu Crenguþa dumitale?

Domnul cu crenguþa: Are, domn’ reporter, are, cum sã n-aibã? Dacã, în UE, România- cum aº fi eu, ca sã înþelegi- România-cum aº fi eu, ca sã înþelegeþi-România e tratatã cu refuz de Olanda, cum sunt tratat eu de Crenguþa? Dacã ne pune sã scuturãm sãptãmânal sau zilnic? Dacã ne impune la toþi sã avem de Crãciun bradul întreg, ei? Vezi cã are? Vezi cã integrarea rãmâne doar pe hârtie sau doar în lift? ... Pãi, dacã Olanda, care e aºa de micã, ne refuzã ajutorul, la ce sã ne aºteptãm când ne-om oferi ajutorul Angliei sau Franþei sau Germaniei?”

Absorbind, asemeni unui burete, tot ce e în jurul sãu, AUTORUL porneºte aºadar într-ale scrisului cu hotãrârea de a relata, fãrã a se folosi de „elevatele” trucuri narative postmoderniste, tot ce se poate relata din fascinanta realitate româneascã.

Odatã hotãrârea luatã, Laurenþiu Orãºanu porneºte pe drumul sinuos al scrisului, debarasându-se de orice cliºeu ce ar putea umbri naturaleþea scriiturii ce transformã realitatea care nu întotdeauna e frumoasã, într-un univers epic fascinant în care prezenþa scriitorului se face mereu simþitã ca martor ocular printr-un dialog constant cu cititorul pe care îl provoacã prin mãrturisiri ce scot la ivealã toate frãmântãrile ºi capcanele creaþiei ºi ale receptãrii ei de cãtre public: „S-ar putea ca ideea acestei cãrþi sã nu fie o idee bunã. S-ar putea ca, la sfârºit, cititorul sã nu exclame admirativ: «Halal idee! Mie nu mi-ar fi trecut prin cap aºa ceva!»

Dar, ca sã ajungã acolo, la exclamaþie, un cititor ar trebui sã citeascã tot. Tot-tot. Pânã la ultima paginã.

Iar dacã ar citi toatã cartea, înseamnã cã ar putea cãdea în capcana întinsã de autor. Altfel, nu. Pentru cã se ºtie cã un autor este de fapt un vânãtor care se bazeazã pe curiozitatea cititorului. Curiozitatea îl împinge pe cititor, în majoritatea cazurilor, la majoritatea cãrþilor, sã citeascã pânã la sfârºit.

Faptul cã el, cititorul, constatã, pânã la urmã, cã nu a fost nicio idee sau cã o fost o idee bunã, sau una proastã, este absolut irelevant. Scopul autorului a fost atins. A nimerit drept la þintã: cartea sa a fost cititã. ªi acesta e singurul lucru care conteazã pentru un autor.” Plasatã chiar la începutul microromanului ce dã titlu volumului apãrut în Bucureºti, la Editura Criterion Publishing în 2010, aceastã confesiune de la pagina 61 marcheazã cu adevãrat prezenþa Autorului în amalgamul tipologic al tuturor personajelor, din paginile precedente ºi urmãtoare. Aceastã voce care, ca existenþã individualã nu pare a avea nimic distinct, ea pãrând a purta doar pecetea unei vieþi monotone, scurse sub regimul dictatorial din România, este cea a copilului, adolescentului ºi maturului Autor care s-a format pornind de la o convingere fermã: aceea cã „un autor adevãrat trebuie sã aibã doar ºcoala vieþii” pentru cã numai astfel cãrþile pot colcãi de viaþã, surprinzând

exponenþii criticii literare (eventualitatea existenþei binomului creator-critic îi prilejuieºte, la un moment dat, autorului, un adevãrat exerciþiu al ironiei ºi parodiei, trãsãturi pe care cititorul cunoscãtor al lui Laurenþiu Orãºanu, le ºtie foarte bine din volumele precedente). Surprinderea, în aceleaºi „cliºee fotografice”, ca ºi proza scurtã, a realitãþii (cu menþiunea cã în microromanul Autorul realitatea imediatã este limitatã la spaþiul românesc) este fãcutã parcã cu mai multã grijã pentru detaliile menite a nu lãsa pradã uitãrii momentele tipice societãþii româneºti aflate sub comunism: cozile la alimente, spectacole festive la care mulþimea participa entuziastã fiind stimulatã de nechezol, cantinele muncitoreºti în care se mânca în Postul Paºtelui carne iar în rest „zeamã lungã de cartofi” etc. Crâmpeiele de viaþã surprinse de „scriitorlâkul” pe care Bedros Horasangian, în „Cuvântul înapoi” îl elogiazã tocmai pentru spiritul sãu ascuþit de observaþie, ies de sub pana

vibraþiile umane ce dau sens existenþei.

Asumându-ºi cu toatã rãspunderea rolul de martor al vremurilor în care trãieºte, menirea Autorului este, asemeni datoriei ostãºeºti, o misiune care trebuie împlinitã, indiferent care e preþul impus condiþiei artistului, detaliat dezbãtutã în schiþa Maestrul, Muzele ºi gogonelele gogonelele. Dezbaterea pe marginea ideii de artã ºi a rolului artistului în societate, este una obsedantã, ea revenind fragmentar, pe tot parcursul volumului, sub diverse ipostaze: fie sub cea directã a Autorului însuºi, fie a celor din imediata lui apropiere cum ar fi bibliograful, obligat sã cerceteze fãrã a interacþiona însã cu personajele ºi evenimentele pe care le cerceteazã, sau dactilografa a cãrei libertate de miºcare poate deveni de-a dreptul manipulatoare. Asocierea creaþiei cu ideea de libertate este pentru Autorul Liþã Zidaru o ocazie unicã de a percepe libertatea creaþiei în maniera tipicã marilor scriitori care scriu în aºa fel încât fiecare paginã a cãrþilor sã aibã „o picãturã de otravã abil pregãtitã de autor, dozatã astfel încât sã i creeze lui, cititorului, dependenþa”, gest nu fãrã posibile urmãri din diverse direcþii asupra autorului care, arogându-ºi anumite libertãþi îºi asumã, totodatã responsabilitãþi majore în relaþia sa cu o anume categorie de cititori ºi vrând-nevrând, cu

scriitorului cu aceiaºi dezinvolturã pe care o au personajele în viaþa de zi cu zi, naturaleþe miraculos redatã în dialoguri savuroase cum e cel dintre Autor ºi miliþianul Dunã, ei fiind, de fapt, cei doi poli între care penduleazã tot ce e relatat în aceastã carte: Ficþiunea, al cãrei deziderat este Libertatea ºi Realitatea care stã sub semnul Constrângerii: „-Mãi scriitorule, tu chiar nu înþelegi? O lume fãrã principii e ca oraºul ãsta fãrã noi, Miliþia. ªi-ar face toþi de cap. Pãi, tu nu te piºi, mãi, contra vântului, nu stai în faþa ºefului ºi nici la coada calului. Nu gãsea alte teme, din realitãþile noastre de care nu ne mai vedem capul, decât sã cânte ca cum ar fi vorba de ªefu?” Subtilul ºi permanentul joc dintre Ficþiune ºi Realitate, care nu este, pânã la urmã decât o farsã inventatã de convenþiile umane, trece prin faþa ochilor cititorilor încântându-l chiar dacã, deseori, tot ce e relatat e dureros de trist pentru cã totul se desfãºoarã pe fundalul politic în care mica Românie, pe lângã spiritul ei balcanic nepãsãtor, mai are ºi ghinionul de a fi la rãspântia unor drumuri care mereu au provocat, într-un fel sau altul, jocul Marilor Puteri. Derulatã în limitele acestei vieþi în peisajul geo-politic mai sus amintit, desigur cã existenþa ARTISTULUI este pusã sub semnul întrebãrii, el devinind o uºoarã pradã dacã nu are abilitatea de a trece peste capcanele ce i se întind la tot pasul, ele putându-i fi fatale, aºa cum se întâmplã cu Liþã Zidaru, împuºcat dintr-o eroare, la Revoluþia din decembrie1989.

Laurenþiu Orãºanu propune prin aceastã carte, scrisã cu multã dragoste pentru România, aºa cum e ea, cu bune ºi rele, foarte bine construitã compoziþional (demnã de remarcat în acest sens este rigoarea ºi dezinvoltura scriiturii precum ºi puterea de a concentra esenþialul fiecãrei proze ºi a fiecãrui capitol al microromanului) pe de-o parte, o dezbatere pe marginea situaþiei unei þãri care, din cauza marasmului social, este pãrãsitã de mulþi dintre români, iar pe de altã parte, o altã dezbatere privind chestiunea dezrãdãcinãrii de pãmântul natal, þinut al cãrei amintire fermecãtoare, mai ales din depãrtare, nu mai pãstreazã decât lucrurile, dacã nu frumoase, mãcar nostime, determinându-ne, poate dupã multe rãtãciri, sã-l iubim pânã la urmã.

12 actualitatea literarã

manifest

Katya Kelaro

nr.8 n mai 2011

Osiricele

III. Despre gândirea osiricã.

Conceptul muranic al devenirii

I. Manifestul osiric Arta osiricã îºi doreºte ca publicul sã deosebeascã maºinã...cultivã sunetul produs de un om de acela produs de o maºinã o acuitate finã ºi mai ales un proces de devenire, ieºirea din contextul sufletelor albinotice, ochiul olfactiv ºi percepþia lichidã asupra dimensiunilor temporale, o ecologie a cerebralului ºi a afectului.

A apus epoca perpendicularelor perpendicularelor,, e timpul diagonalelor lasser în artã...a unui totus congruent. Dincolo de zodia mecanicii ºi a hazardului, de dizlocarea spiritului, de Vacuum-ul intelectual, Sufletul este o aptitudine pentru divin, de aceea propunem analiza spectralã a dorului, gândirea în vocabule mitice, elementul naþional stilizat.

Tot aud postromantism, postmodernism, post-, post-, post! M-am sãturat de post! E timpul sã mai mâncãm ºi carne! Artistul e un arc-en-ciel între tradiþie ºi modernitate.

II. Osiricul-Omul ºi opera Osiricul este un om al metropolei, însã metropola lui e o atlantidã iar visul, sfârâmat de realitatea crudã, un oraº pe care alþii l-au cufundat ºi pe care el îl va face sã renascã. Metropola osiricã nu e de facturã occidentalã, un mozaic suprasaturat de etnii, supraaglomerare urbanã cu irizaþii tehnologice de ultimã clasã, ci un oraº distrus, fãrã industrie, cu fabrici în ruinã, cu ºomeri, cartiere periferice mizere, insalubre, câini vagabonzi, boschetari, cafenele îmbâcsite. Osiricul e un adept al metropolei în renaºtere. Are ca misiune ridicarea unei vetre, unui for al oraºului, schimbând la faþã prezentul. ªi nu într-un viitor îndepãrtat, ci în clipa de faþã. Osiricul e un icar al culturii, e un demiurg, un arhitect ºi arhistrateg al cetãþii sale. Va cãuta sã zideascã noul, nu utopic, ci zãmislind o concepþie arhitectonicã bazatã pe îmbinarea elementelor tradiþionale sacre în cadrul cãrora s-a trezit la viaþã ºi care în timp s-au perimat, cu materiale ºi tehnologie de ultimã generaþie. Osiricul cere dreptul culturilor ºi civilizaþiilor periferice la tehnologia performantã. Ia atitudine împotriva celor care vând în Est mãrfuri de o altã calitate, celor care folosesc acest spaþiu drept unul de rang doi. Osiricul îºi cere drepturile fiind cetãþean al lumii ºi al Europei, cu nimic mai prejos decât cei ce s-au nãscut în vest. Osiricul e un îndrãgostit de natura creatã de Dumnezeu ºi de om, e un citadin atent la suferinþele aproapelui, atletic, luând poziþie împotriva pelticismelor ºi rotacismelor intelectuale. Osiricul nu s-a nãscut ieri pe pãmânt, are fontanelele închise, înþelege cubul rubik dupã care e alcãtuit sistemul planetar. El e o buturugã micã în calea unui car care vrea sã-i distrugã cetatea. El însuºi e inoxul din care va construi clãdirile, el e betonul armat al fundaþiilor, el e carnea de tun la înfuntarea cu cei ce vor sãi zãdãrniceascã planul. Oraºul în viziunea osiricilor e un burg în mijlocul cãruia radiazã un templu al culturii, un complex cultural menit sã hrãneascã mintea celor care se simt la fel. Pulsul oraºului e dat de pulsul acelui for, în care se desfãºoarã neîntrerupt dezbateri, o agora a ideilor ºi a frumuseþii. Osiricul înþelege urâtul, utilitarul ca excrescenþe maligne ale unui sistem marginal dar crede în puterea taumaturgicã a frumuseþii. E un tolerant al umanitãþii ºi al slãbiciunilor sale însã un virulent opozant al celor ce încearcã sã mute categoria umanului în categoria animalului. Percepe ultrasunetele emise din spaþii pseudopsihice, percepe mesajul pe care îl trimite planeta ce ia aspectul unui val de balene muribunde care nu mai au puterea de a ieºi în larg. Þipãtul lor de ajutor e un morse al Fiinþei. Osiricul decripteazã respiraþia greoaie, pestilenþialã a pãdurilor, iar capul lor ras îl percepe ca pe o mutilare a însãºi echilibrului bio. Mutaþiile climatice îl obligã sã trezeascã din somn timpul mitic, actualizându-l, migrând existenþialul spre esenþe.

Mediul înconjurãtor al osiricului nu-l mai constituie peisajul mirific al romanticilor, exotismul moderniºtilor e o plagã. Întreaga planetã poate fi circumscrisã imaginii unui ou de dinozaur ce se sufocã înainte de a ieºi din gãoace din cauza deºeurilor. Osiricul e un magnetic, spre el vin fiinþele rãnite din cele 5 dimensiuni, puii de broascã þestoasã, puii de ºopârlã, puii de tigru, cormoranii. Osiricul îºi moduleazã înfrângerile asemeni unor ramuri de salcie, asemeni unui fier forjat. Nu este adeptul victoriilor facile, ci e conºtient de faptul cã cetatea ale cãrei baze doreºte sã le redefineascã se va arãta în toatã splendoarea ei abia generaþiilor viitoare.

Când eram copil, învãþasem sã alerg dupã tiparul altora, într-un timp dat sã fac lucruri cuantificabile într-o vitezã exterioarã propriei fiinþe. Din afarã, eram o maºinã alimentatã de obsesia acelui prim clasat, cu fricã, eram un motor turat la maximum, sub cilindrul unei voinþe de fier, nivelând totul. Obosisem. Mã dezgusta ideea defilatului în pas de cadenþã. Înainte, maarº! Sângele suna ca un ºirag de monezi, nu mai avea clipocit de fluviu. Obosisem poate cel mai mult pentru cã voiam sã am înot înapoi, ca racul, sã merg încet cu riscul de a rãmâne în urmã. Nu voiam nordul ºi nici cu turmele.

Cirezile de oameni au ochiul înfricoºat, gura încleºtatã sã nu le scape vreun urlet sau vreun geamãt. Mersul le e umed de transpiraþie, un tropãit, dar pânã ºi în orchestra aceea simfonicã de suflete desluºeºti un murmur necantonat, un pendul de trioleþi, o inimã cu o pulsaþie nouã. Timpul ºi apa sunt una. Amândouã curg. Timpul e lichid lichid...un lichid pulverizat peste bronhiile noastre.

Mã-ntreb de unde vine sentimentul de aservire pe care-l avem faþã de strãini, aceastã veºnicã treaptã a doua. Suntem un fel de cetãþeni de rangul doi în propria þarã, sentiment explicabil la un popor dominat istoric de invadatori ºi de o pseudoaristocraþie aservitã propriilor ei interese. Ce ne lipseºte azi, ca ºi în veacurile trecute...o anumitã viziune asupra vieþii. Nu suntem o culturã minorã ºi nu suntem o culturã ce se vrea cu orice preþ integratã în Europa.

Poporul meu a fost mereu în situaþia de a da foc rãdãcinilor casei ºi sã-ºi otrãveascã fântânile. N-am avut condiþiile dezvoltãrii artelor, ne-am limitat la necesar, la minimal, dincolo de spaþiul casnic, sanctuarul ºi mormântul au fost punctele prin care am trasat linii în univers, cãrturarii noºtri au odrãslit capodopere mai mult pe la curþile strãine, au ales exilul pentru cã aici n-aveau tihna de a scrie.

Poate cã azi, deºi alte furii se abat asupra noastrã, e un timp în care ne putem afirma identitatea culturalã, autenticitatea, trãirile. În noi a existat mereu latentã sãmânþa geniului dar ea s-a uscat fãrã sã rodeascã decât greu iar oamenii, dezobiºnuiþi cu miracolul, n-au ºtiut sã-ºi protejeze valorile. Noi purtãm vina pentru asta, nu alþii. Am avut mereu predilecþia de a distruge cuibul pãsãrilor rare rare. E un semn rãu cã n-am avut vreme a scrie cãrþi dar ele ar fi fost inutile unui neam învãþat sã nu-ºi depãºeascã pisihic condiþia de trib. N-ar fi avut cum sã le apere, cum sã le adãposteascã, ar fi trebuit sã le ardã ºi, decât sã ardã pergamente, mai bine sã nu fi fost scrise niciodatã. E ca ºi cum ai renunþa la adevãruri în care crezi.

Poate acum e timpul ca ceea ce nu s-a scris, sã se scrie scrie! Pomii care n-au rodit, sã rodeascã, sã ne câºtigãm demintatea în faþa propriei instanþe. Noi, aparent suntem o culturã minorã, pentru cã tehnologia noastrã pare a fi legatã de arhaic, de mit. Oamenii de spirit par a fi blestemaþi sã rodeascã în alte cetãþi ºi poartã în ei o nostalgie vecinã cu depresia, privesc spre þarã ca spre un pãmânt al fãgãduinþei. Exilul îi poartã ca o mamã vitregã, iar cei ce rãmân acasã se topesc în tristeþe, conºtienþi cã vor muri anonimi, mãcinaþi de o istorie scrisã pe pietre arse.

Românii nu se revoltã când sunt umiliþi în þara lor, când sunt un fel de negri lipsiþi de drepturi, ei înºiºi cãlcându-se în picioare, acoperindu-se cu noroi ca nimeni sã nu le mai descopere coloana.

La noi, s-au perpetuat tiranii, nu despoþii luminaþi, barbaria redusã la demenþã, bogaþi ce-ºi preling desfrâul cu surle ºi trâmbiþe în decoruri ce erau odatã sacre. Cruzimea naºte cruzime. În oasele noastre s-au macerat mai multe culturi, una romanã, vãzutã, ºi alta dacicã, a misterelor, unii au iubit scrisul, alþii tãcerea. Grecii ºi slavii ne-au îmbogãþit humusul dar în acelaºi timp ne-au creat sentimentul complicitãþii, complexul de culturã dualã.

Pentru noi a fost mai uºor sã cioplim sãgeþi decât trupuri de vioarã sau condeie. Suntem noi gata sã murim? Suntem noi gata sã trãim? Sã scriem?

Coloana lui Brâncuºi relevã o scarã spre rai de pe care ne tragem unii pe alþii, sinusoida deal-vale transpusã vertical relevã ghebul sufletesc al românului, cocoaºa invidiei. Doar Eminescu ºi-a urmat Golgota poeticã pânã l-au scos de pe tabla de ºah ca fiind nebun, scrisul lui din ultima perioadã era la fel de limpede ca întotdeauna. La 39 de ani, avea cãptuºeala sufletului roasã de molii.

Ca sã schimbi ceva trebuie sã-þi iubeºti sincer poporul, nu sã accezi spre un þel pur personal, folosindu-te de capetele lor precum de niºte spinãri de cãmilã. Sã-þi faci o scarã pentru a par veni din cefele strivite ale fraþilor tãi e o crimã. De asta, parveni politicienii nu sunt credibili.

Cea mai frumoasã formã de apãrare e spinul. TTineri, ineri, fiþi precum cactuºii...sunt flori samuraice, cu kimonouri ºi sabie.

Locuiesc în þara uºilor închise închise: în fiecare casã, vei gãsi un meºter al porþilor închise. Le construiesc precum lutierii vioara dar nu se deschid ºi nu cântã niciodatã. O Românie aºa se ridicã, din aproape în aproape. Calitatea unei idei nu stã în renumele celui care o spune, pânã ºi pãcãtosul poate spune adevãrul, picanteria

are nevoie de chromã, seriozitatea, de clasicul alb negru. Românii vor culori aºa cum hainele unui copil sunt pline de rococcouri. Ideea plictiseºte, senzaþia îmbogãþeºte. De ce dãm roade doar altoiþi în alte locuri? Pentru cã suntem arizi ºi stârpitori în acelaºi timp timp.

Tot timpul arta va fi între joc ºi canon. Caracatiþele ºi pãianjenii au fost croiþi dupã acelaºi tipar: pãianjenii sunt replica terestrã a sepiilor sepiilor.. Pânza fiind înlocuitã de cernealã. Sã vezi cu ochiul stâng umbra iar cu ochiul drept, fluturele.

Vrem o literaturã în care unele poveºti vin clar, cu contururi groase de ºnur, altele se agaþã de crengi ca o panglicã, ori ca un lemn dus de val încet ºi cufundat pe jumãtate în nisip. De multe ori partea care nu se vede povesteºte despre cea care pe care o vedem. Sau invers.

Mai bine o corabie plutind pe ape decât un zid în care îºi dã suflarea cineva. E timpul pentru altfel de jertfe. Cât despre lipitori ºi umbre...ambele sunt bune, primele sug sângele bolnav, ultimele te apãrã de arºiþã. Scriitorii scriu pentru vremea lor...În timp, valorile se perimeazã iar nonvaloarea devine valoare. Nu vorbim noi o latinã vulgarã? Suntem predilecþi pentru aºa ceva. Suntem o naþie cameleonicã. Trãim acum fenomenul Zangra: am tot exersat ºi ne-am tocit puterea aºteptând duºmanul apoi, îmbãtrânind, am abandonat lupta iar fortul a fost supus în lipsa noastrã.

Concluzia e tristã: noi nu vom fi eroi.

Mã simt uneori în afara oricãrui cerc, nu-mi pasã de cercuri cãci oamenii se adunã în haitã dar sunt ºi momente când solitudinea e dureroasã.

Poporul nostru nu are o poveste de genul Romeo ºi Julieta, Tristan und Isolda, literatura noastrã e lipsitã de un astfel de roman.

Romeo sau Tristan au parte de iubiri fundamentale, nu fazice, episodice ºi nici de femeia trofeu. În structura geneticã a naþiunii nu e ºi gena unei iubiri fundamentale, ci doar de conjuncturã, la noi sa perimat cuvântul amor din latinã ºi italianã. Amorul vine dupã carul cu boi ºi putina cu slãninã, îmbibat de conotaþia peiorativã, e asociat unei gândiri mai mult libertine decât liberale datoritã ochilor din vârful coarnelor melcului pe care-l purtãm pe retinã, printre minþim la propriul coamele sãlbatice ale cailor pãdurii ºi ale urii...minþim recensãmânt spiritual...suntem un popor de clovni...suntem conduºi de un clovn. Ochiul demult nu mai e ochi, e ochean.

Vivat cãderile în tranºee ºi luptele pierdute!

E ceva magic chiar ºi într -un artist mediocru, fie ºi numai într-un pentru cã el crede ºi munceºte sã devinã într -o zi genial însã e într-o straniu sã mori înainte de a-þi contura traiectoria. Îmi simt oasele galbene ca de cal, m-au topit. Acum aº închide ochii pe un umãr ºi-aº stinge reflectoarele sã nu se audã în întuneric decât cum respirã timpul. Îmi plac lucrurile mari, lucrurile

fantastice... aleg singurãtatea decât sã intru în mediocru. Poþi muri un necunoscut ºi sã te remarce într -o zi, talentul e o într-o condiþie necesarã dar nu ºi suficientã.

Pot face multe lucruri însã mã sufoc ºi nu-mi justific umbra fãrã artã. În ultimã instanþã, sunt strugurii pe care-i culeg sã-i duc într -o bunã zi lui Dumnezeu aºa cã ce buni suntem într-o sã dãm sfaturi. ªi la topoare suntem buni dar sã punem umãrul...ne doare. Fugim. Vorbim cum ne-au învãþat sã vorbim, de pe catalige catalige. ªtii ce e cel mai greu în viaþã ºi în artã? Sã faci mãrul asemeni celor douã pâini ºi cinci peºti, sã regenereze. Crizele ºi tristeþile sunt bune, sunt un haos premergãtor unei ordini superioare. Orice iniþiere implicã o pierdere a inocenþei. În ceea ce þine de Psyche, noi suntem vracii. Noi sau aproapele sau departele...pânã când cineva ne izbeºte ºi ne scoate din latent spre starea de graþie.

Azi nu am mãºti, nici farduri, propriu-mi chip e cea mai bunã mascã.

Prefer Dali sau Goya. Depinde de câtã luminã am în suflet sã-i percep. Niciodatã la fel, niciodatã aceeaºi însã nimic frumos, nimic pur, chinezãrii între oameni, un negoþ cu mãtasea din suflet.

Sunt în cãutarea unui regizor...suntem maeºtri la mimã. Adicã impostori. Un lucru e cert, încã nu scot sunete de lebãdã, ele cântã doar înaintea morþii.

nr.8 n mai 2011

actualitatea literarã 13

manifest

manifestul literar al osirismului Spune-mi tu, aproapele meu, Te-a umilit cineva? Þi-a uns uºile cu tinã? Curaj, ce-i cu tine? Renunþi? Tocmai acum? Cautã sã ajungi sus, n-ai stofã de argat, nu mai eºti ucenic. E vorba de noi, de tine, de viitor, de speranþe. Vino cu idei uluitoare, adu culori, sparge gheaþa, scoalã din morþi ºi învie. Ai rãdãcini de aur dar nu sunt de ajuns. Þine minte, eºti mai puternic decât un copac. Când te apropii de lemn, sã-l faci sã-þi vorbeascã. ªi el a iubit. Lemnul a fost cândva un om, cu un destin ca al meu ca al tãu. Din seva lui ºi dintr-o sãmânþã purtatã de vânt ºi de ape a ajuns aici, sub forma în care vezi acum. Apoi, dragul meu, oamenii din jurul nostru sunt buni ca o pâine caldã. Noi suntem problema, suntem pe jumãtate nebuni, ne macinã ceva, nu ne mai ajunge. Suntem ceea ce suntem, arta e nebunie ºi înþelepciune. Arderile unui artist sunt mai mari decât ale unui om obiºnuit. Dãm mult ºi consumãm enorm. Aºa cã, dacã vrei sã te descarci, fã-o. Vrei sã dai cu barda? Dã! Vãzut de departe, omul e ca ºi pãmântul, are fondul albastru. Cine ºtie dacã nu tocmai misterul ne atrage la celãlalt, inaccesibilul, Dacã putem modela piatra, de ce nu-l putem neîmplinirea din noi...Dacã modela ºi pe aproapele dupã chipul ºi asemãnarea noastrã?

Ieºirea din þarc se plãteºte scump. Cu pierderea inocenþei...îs cum îi taurul cu ochii plini de sânge dar totuºi taur! Am înnobilat oamenii din jurul meu. Pentru mine sunt într -un fel sacri, se într-un nasc din mine, din nou nou...fiecare zi e o carte pierdutã, o carte prost jucatã. Pânã-ntr-o zi, când ne izbeºte cineva ºi ne scoate spre starea de graþie. Pânã atunci, îmi plac viciile bine practicate, nici mãcare viciile nu ºtim sã le practicãm. Nici rãul nu-l facem ca lumea, suntem delãsãtori în orice. Ne lipseºte o miºcare lucidã în ochi. ªi, uneori, contemplaþia...Curajul înseamnã demintate, punerea în ecuaþie fiinþialã cu noi înºine, o ecuaþie fãrã necunoscute. Ne degradãm sufleteºte. Pentru mine, somnul e o trahee cu hieroglife. Iar omul?

Omul e un ventricul al lui Dumnezeu. Omul e o Indie, o adevãratã perlã a coroanei.

Conceptul muranic al gândirii osirice: dacã pereþii unui castel irlandez sunt înveºmântaþi în arborele lui genealogic, pereþii casei mele poartã în chip nevãzut mâinile întinse ºi gurile-nsetate ale strãmoºilor. Într-un târziu, ajungem pãrinþii propriilor noºtri pãrinþi.

Creºterea lor dincolo de moarte depinde de torsul rugilor ºi al ofrandelor de aici. Se aºeazã ca niºte prunci în leagãnele palmelor noastre, pãrinþii redevin copii, copii ai propriilor copii, rãmaºi pe pãmânt sã le poarte de grijã.

IV IV.. Contextul apariþiei curentului osiric Sunt 20 de ani de la Revoluþia românã din 1989 timp în care ne-am jenat sã mai vorbim despre România cu demnitate. În primul rând, pentru cã arta sub sloganul comunist a adus un grav prejudiciu însãºi noþiunii de þarã, pentru cã a asociat arta la kilogram cu noþiunea de patrie ºi patriotism, festivitãþile de genul ,,Cântarea României’’ sufocând libertatea ºi diversitatea de expresie, fiind un mijloc de propagandã politicã, de preamãrire a liderilor zilei, adevãraþi faraoni, despoþi prin micimea lor intelectualã ºi prin barbarismul lor ºi lipsa de gust. Asistam la o schizoidie a artei din cauza cenzurii. Numãrul celor închiºi pentru curajul de a protesta nu va intra corect în arhive, fiind cu mult mai mare. Arta osiricã îºi doreºte recuperarea acelor nume, reabilitarea lor, vrem sã aducem la luminã literatura care încã mai aºteaptã sã vadã tiparul netrunchiatã pentru cã cei despre care se scrie ºi sunt acuzaþi, sunt încã vii. Luptãm împotriva amneziei conºtiinþei, luptãm pentru libertatea de a spune lucrurilor pe nume.

Mai mult decât atât, dacã în momentul 1989 eram o þarã de mâna a treia, acum suntem o þarã second-hand; dacã înainte aveam o industrie lipsitã de noutate tehnologicã ºi oamenii improvizau pentru a da randament, acum nu mai avem deloc industrie. Trãim din împrumuturi externe. Un mesaj pentru tineri: deschideþi bine ochii ºi citiþi. Pretutindeni în lume, cei ce îºi doresc puterea vor un învãþãmânt slab, pentru a conduce mai uºor prin dezbinare ºi prin cultivarea ignoranþei. Fiecare generaþie are lupta ei. Fiecare generaþie are misiunea ei de a clãdi un teren prielnic celor care acum nu se pot apãra, pentru generaþiile de mâine. Nu vreau sã emigrez pentru a trãi mai bine, nu vreau sã fim umiliþi pentru a vieþui aici. Imaginea actualã a României, cultivatã cu mijloace mass media ºi cu aportul considerabil al unora dintre noi, e cã aceastã þarã e o sursã inepuizabilã de infracþionalitate pentru cei din jur. E un efect al învãþãmântului slab ºi al mizeriei. Omul, redus la stadiul de animal, la funcþiile primitive, de a-ºi asigura hrana, adãpostul, supravieþuirea, perpetuarea speciei. O viaþã redusã sumar la limita dintre normal ºi nebunie. O inducere a sentimentului de neputinþã, de ratare, de obedienþã pentru un ban în plus, o slugãrnicie revoltãtoare.

Continuând astfel, ne distrugem. Arta osiricã doreºte a fi formatoare de opinie. Arta osiricã înseamnã iniþiere. Suntem ºi nu suntem o generaþie de sacrificiu. Am avut intelectuali care au sfârºit în exil, deportaþi, în închisori, la canal dar cu toate acestea spiritul lor viu a continuat sã triumfe, mesajul lor nu a fost ucis. E timpul sã privim cu luciditate aceastã þarã suferindã, sã-i îngrijim rãnile, sã i le pansãm, sã îi aducem zâmbetul. Nobleþea sã se reîntoarcã acasã. Ospitalitatea noastrã a fost prost înþeleasã de strãini. A sluji pe aproapele din dragoste nu înseamnã a fi slugã. Mai mult decât atât, avem un alt fel de a merge decât Occidentul. Nu mai greoi, dimpotrivã. Niciodatã n-am fost greoi, dovadã mulþimea celor care reuºesc sã se integreze în alte societãþi. Am fost mereu la marginea unor imperii ºi am fost un for îndepãrtat de veghe pentru ca cei ce ºedeau în interior sã aibã

tihnã de a zidi. Ei au creat pentru cã noi eram de pazã. ªi se bazau pe noi. Deºi noi nu ne-am putut baza pe ei niciodatã. Ne-au trãdat, ne-au vândut, ne-au dezbinat ca sã nu conºtientizãm cã putem deveni o forþã prin ceea ce avem în interior. Ne-au mãcinat ºi ne-au ademenit.

Era ºi simplu pentru cã aveam inocenþa celor care abia veniserã din rai. În contextul mozaicat al zilei de azi, trebuie sã ne definim coordonatele. Cine suntem noi? De unde venim ºi încotro mergem?

Care e rolul nostru azi pentru cã în trecut ºtim care a fost. Eram câinii de pazã cei mai fideli ai stãpânului. Cei care luptau sã apere ºi sã moarã pentru el. Dar azi, azi cine suntem? Suntem doar un loc de depozitat deºeuri, o piaþã de desfacere a bunurilor de import, suntem doar o þarã donatoare de creiere pentru instituþiile occidentale sau suntem o oazã în deºert? Nu suntem o culturã minorã doar pentru cã ei ne-au catalogat astfel, nu suntem o culturã perifericã.

Dacã vom raporta nucleul la inima sistemului actual, suntem la fel de europeni ca ºi tanzanienii, ºi la fel de civilizaþi, dacã vom raporta nucleul la inima viitorului sistem, suntem în centru. Ne trezim din somn ca uriaºii. Am dormit destul, mai bine spus, am fost drogaþi sã nu înþelegem ce ni se întâmplã. Sã nu fim capabili sã luãm o atitudine ºi mai ales, am fost mai tot timpul vulnerabili. ªantajaþi.

Viaþa e o chestiune de onoare, de atitudine. Arta osiricã îndeamnã la luarea unei atitudini demne faþã de cei care vor sã ºantajeze pe cei ce vor sã schimbe un sistem. Sunt oameni care au talent ºi sunt oameni care au talent de a-i împiedica pe primii sã îºi ducã misiunea la capãt. Þara noastrã are resurse inepuizabile în sare ºi creier. De

înconjoarã acele lucruri care îi servesc devenirii. Procesul lui are aspectul vegetalului din coloana infinitului de Brâncuºi: prin noduri, prin parcurgerea unor crize succesive, prin înþelegerea mecanismelor vii ºi artificiale. El nu îºi induce crizele prin consumul unor substanþe, e provocat de o lume în veºnicã schimbare, nu agonicã, ci haoticã.

O lume ca o fiarã ce se cere a fi disciplinatã. Dacã lumea e un deºert, arta osiricã e o oazã în acel deºert cosmic. Cãutãm armonia între ºtiinþã ºi artã, e o artã ºi o ºtiinþã a trãi printre oameni. În viziunea osiricã, Omul e o Indie, o adevãratã perlã a coroanei. Pilitura de fier din fizicã e echivalentul vocalei din literaturã, a sunetului primordial din muzicã ºi a punctului din artele plastice.

VI. Postulate fundamentale ale muzicii osirice: * corespondenþa între modul de concepere al materiei în fizicã ºi sistemele de scriiturã muzicalã (modal-tonal-pantonal // cuantic-newtonian-cuantic) * Uneori cred cã nici soarele cromatic cu 12 sunete nu e perfect ºi nu e ultimul. Într -o zi se va zãmisli o altã conºtiinþã Într-o sonorã, o nouã mutaþie chiar dacã ea va îmbrãca fie aspectul unei întoarceri (aparente) la matcã, fie va explora galaxii nedescoperite astãzi. Întoarcerea la matricea originarã nu mai e posibilã pentru cã însãºi spaþiul-mamã, uterul sonor se metamorfozeazã perpetuu, având atributele unui organism viu. * cultivarea unei muzici boreale (confluenþa muzicii vechi, mitice in turbioanele simfonismului modern fãrã oripilarea sau violentarea mesajului, o muzicã transcedentalã, un mithos convertit estetic) * Sonoritãþile instrumentelor tradiþionale convertite în zone ale elevaþiilor

VII.

În arta plasticã, sigla miºcãrii o constituie Copacul vãzut ca un axis mundi în viziunea lui Sorin Ienulescu (,,pluralul de la copac e pãdure’’) pe un fond auriu în care e inscripþionat logo-ul fãrã rãdãcini nu ai viitor (no roots, no future). Osirismul ºi copacul au în comun renaºterea, regenerarea, Osiris, cândva un rege drept, a fost ucis aºa cum e ºi viaþa noastrã acum. Osirismul (egipt.USER-puternic) cultivã multitudinea formelor de exprimare artisticã, simbolizeazã moartea ºi învierea naturii umane ºi vegetale, întoarcerea la momentul 0 al creaþiei, clipã ce pulverizeazã prin densitatea ei axa dinspre trecut, prezent ºi viitor, realitãþile paralele, catenele interdisciplinare în artã, poemele vizuale.O artã româneascã îmbibatã de universal.

Sincretismul fenomenului estetic permite configurarea unor asta, asistãm la o hemoragie a tinereþii. Le dãm aici sentimentul noi simboluri grafice menite sã poarte cu sine încãrcãtura semanticã ratãrii, îi obligãm sã plece pentru cã nu e loc pentru ei, îi trimitem în a aserþiunilor expuse anterior în domeniul teoretizãrilor. Unul dintre Occident unde se vor adapta greu ºi unde doar vârfurile vor contribui acestea -Lumea ca un bonsai - constã în reprezentarea graficã la bunãstare. Dacã pleci în America, prima generaþie va spãla vc- a umanitãþii sub forma unui bonsai sokan (trunchi dublu) ºi uri, a doua va învãþa bine limba ºi abia a treia generaþie va beneficia este inspirat de conceptul cromatic uzitat în tehnica de de cele mai bune ºcoli. Iar într-o zi le va fi ruºine sã spunã cã s-au compoziþie dodecafonicã, soarele cromatic. Procesul zãmislirii lui a pornit de la ideea cã românismul se hrãneºte în structura lui nãscut aici, într-o þarã care nu le-a oferit nimic. ultimã din esenþe - un pat, o canã, o masã, o casã, un drum, un munte, un pãstor. Grãdinile lui sunt interioare, impalpabile pe când apuseanul va cãuta basoreliefurile ºi augmentãrile exteriorului, Lumea e compusã din formaþiuni spaþio-temporale arhitectura de tip Baroc. În ultimã instanþã, aici se aflã o tâlcuire a suprapuse ce îºi desfãºoarã existenþa simultan, intercalându- afirmaþiei lui Kiplling: ,,Orientul e Orientul iar Occidentul e Occidentul se. Visul nu e o utopie, ci o realitate paralelã, nu o defulare ºi ºi cele douã nu se vor întâlni niciodatã’’. Cultura ºi spiritualitatea -o altã secþiune româneascã se apropie enorm de sensibilitatea extrem orientalã printrnici un uzufruct al realitãþii. Când visãm, intrãm într într-o a realului, privim în oglindã cum într -un spaþiu de care nu o aceeaºi aplecare spre miniatural, spre arhaic, conservarea lui nu în într-un eram conºtienþi, oameni identici nouã trãiesc ceea ce noi doar muzee, nu în zona veche a unui oraº, ci în ritualul vieþii de zi cu zi. ne imaginãm. Punem semnul egal între real ºi vis, între real ºi Pânã în preajma celor douã rãzboaie mondiale, regãsim o aceeaºi utopie, între fantezie ºi real. Universul e structurat asemeni adâncire a spaþiului interior în defavoarea celui exterior, în însãºi unui compus chimic, dintr -o catenã de molecule spaþio- arhitectura miniaturalã a casei. Filigranarea o vom gãsi în miniaturile dintr-o temporale dispuse aparent amalgamic însã cu o logicã a cãrei ce împodobesc manuscrisele bisericeºti, în ferecãturile din argint ale complexitate uneori ne depãºeºte ºi ne rãmâne sã o descifrãm odoarelor sfinte, o centrare în jurul sacrului ºi, în mod straniu, un liant pe parcurs, în urma unor procese iniþiatice. Nu avem al întregului Orient îl vom afla în familia spiritualizatã a vegetalului: certitudinea cã realitatea noastrã e cea mai realã din toate pornind de la cedrul biblic (vom fi surprinºi de varietatea speciilor de formulele acestei probabilitãþi. E posibil sã fim la fel de virtuali brad care se adapteazã perfect creãrii artei bonsaiului). ca ºi visele noastre noastre.

Dacã ar fi sã trasãm o linie în spaþiu, vom întâlni pe Faptul cã atingem materia nu semnificã ºi faptul cã o aceeaºi axã cedrul libanez cu bradul românesc ºi bonsaiul stãpânim. De asemeni, graniþa dintre anorganic ºi organic e foarte japonez. Consider bonsaiul o formã de manifestare a disciplinei flexibilã. Materia aparent inertã se poate trezi la viaþã dupã cum ºi interioare, o modelare a spiritului în condiþiile vitregirii firii. materia vie poate parcurge procesul stingerii. Devenirea e ceea ce Iatã de ce e posibilã o sintezã a sensibilitãþii orientale cu cea creºtinã din caracterizeazã lumea în aspectul ei fundamental. Arta osiricã e o haiku-urile lui ªerban Codrin pliate pe muzica lui Theodor Grigoriu. În artã a devenirii, o artã cameleonicã, o artã ce recicleazã aspectul ciuda arhitecturii minimale a arborelui, florile sunt pãstrate la dimensiunea fetid al mediului fizic ºi psihic, îl converteºte estetic, îi lãrgeºte spaþiile lor naturalã ca o matrice a genezei. Iniþiaþii în arta bonsaiului ºtiu faptul de dezvoltare. Devenirea poate lua un aspect ascendent sau de- cã dimensiunile florilor unui bonsai rãmân normale în ciuda miniaturizãrii scendent, anabasic sau catabasic, spre rai sau spre iad. Arta osiricã trunchiului ºi ramurilor. Florile nu pot fi pitice, orice bonsai fiind un e o artã a tinderii spre perfecþiune, spre esenþe, un heraldism. Pe exerciþiu de spiritualitate, un hai-ku vegetal, un trup supus rigorilor mãsura acumulãrilor intelectuale, omul îºi reformuleazã concepþiile samuraice, un arbore reflectând în esenþã codul existenþial extrem-oridespre lume ºi raportarea lui vis-a-vis de ea. Artistul osiric e un ental, dovedind cã, în ciuda restricþiilor, principiul vieþii interioare rãmâne umanist profund implicat afectiv ºi un atent veghetor la pulsul febril neafectat, sãnãtos. Limitarea spaþiului terestru compensându-se prin al lumii. E un taumaturg. Vindecã prin arta sa, înghite puroiul ºi spaþiul celest, cerebral, spiritual. Culoarea fondului ºi a spicelor e de scoate miere, e o amibã care purificã apele sufleteºti ale consumato- miere, aurie, în partea de jos regãsim o întrepãtrundere de mozaic ºi rilor de artã. E un manufacturier de talie mare, nu un industrial. κi vitralii, punct de goblen, broderii de pe cãmãºile tradiþionale. Fagurele cautã rãdãcinile poporului în care s-a nãscut, îi restabileºte înglobeazã celula motivicã din coloana lui Brâncuºi, coloanã în care demnitatea. Încearcã sã înþeleagã de ce i-a fost dat sã se nascã într- Noica vedea un simbol al întrepãtrunderii, al simbiozei tridimensionale. o anumitã zonã a lumii, într-un anume context socio-politico-eco- Alte exemple de artã osiricã: Oraºul cozilor de pãun, Când Iaºi vine de la nomic ºi cultural, îºi asumã achiziþiile tehnologiei dar le raporteazã Iago, Am vãzut viori care aveau umbrã de amforã, am vãzut oameni care strict valoric la un sistem puternic d.p.v. spiritual, îºi ia din tot ce îl au umbrã de animal, Poveºtile viermelui trandafir.

V. Filosofia osiricã

14 actualitatea literarã Constantin BUICIUC

reviste

Revista revistelor literare

România literarã În numãrul 18 (6 mai 2011), editorialul directorului revistei, criticul literar Nicolae Manolescu, abordeazã problema “Nicolae Breban”. (Dupã cum se ºtie, CNSAS a arãtat, de curând, cã Nicolae Breban a fost colaborator al Securitãþii.) Nicolae Manolescu comenteazã o scrisoare deschisã pe care i-a adresato cunoscutul romancier ºi pe care o considerã nedreaptã. În loc sã-ºi asume trecutul, spune preºedintele USR, Nicoale Breban îi acuzã pe cei din prezent cã au declanºat o „vânãtoare de vrãjitoare”. La rubrica sa, “Scripta manent”, criticul literar Alex ªtefãnescu considerã cã Dan Perjovschi este mai bun ca desenator (ilustrator al revistei “22”), decât ca autor de editoriale ultrascurte (tablete). Tânãrul critic literar Cosmin Ciotloº prezintã antologia Cele mai frumoase poeme din 2010, realizatã de doi poeþi douãmiiºti, Cluadiu Komartin ºi Radu Vancu. Antologia aratã cã, în aceste vremuri de crizã, se publicã poezie semnificativã. De mare interes este documentarul Scriitori în arhiva CNSAS realizat de Ioana Diaconescu. Autoarea publicã ºi comenteazã documente din anii ’80, care aratã, fãrã dubii, cã urmãrirea scriitorilor de cãtre Securitate a devenit draconicã, în ultimii ani ai dictaturii comuniste. Ruxandra Cesereanu, îl evocã, la rubrica „Meridiane” pe romancierul argentinian Ernesto Sabato, dispãrut, de curând, la frumoasa vârstã de 99 de ani.

Autoarea noastrã îl prezintã pe argentinian „încâlcit în oraºul tentacular”, pornind de la capodopera Despre eroi ºi morminte.

Nord Literar În numãrul din aprilie 2011, Gheorghe Glodeanu publicã partea întâi a unei cronici dedicate cãrþii Jurnal esenþial de Monica Lovinescu. Autorul considerã cã jurnalul Monicã Lovinescu este al unei luptãtoare, veritabil “jurnal de front”, caracterizat, însã, printr-o mare onestitate. Ioan Mariº prezintã lucrarea etnologului Mihai Dãncuº, Obiceiuri din viaþa omului în Maramureº. Naºterea ºi copilãria. Versurile revistei sunt oferite de Augustin Botiº, Vasile Tarþa ºi Pavel Gãtãianþu. Citãm poezia Globalizare, a ultimului dintre cei trei poeþi, originar din Novi Sad (Serbia): “El bea iaurt Danone/ ºi se masturbeazã/ la videoclipul Britney Spears/ cãzând în febra globalizãrii/ cu termometrul marca MTV”. Ultima paginã, dedicatã poeziei franceze, cuprinde unsprezece poeme în limba lui Voltaire, semnate de Jacques Rancourt.

Cronica În numãrul din aprilie 2011, cele douã pagini din mijloc ale revistei sunt ocupate de poetul Viorel Dinescu: poeme, însoþite de itinerar biografic, volume publicate, distincþii obþinute ºi referinþe critice. Dintre poeziile cu o componentã culturalã puternicã ale lui Viorel Dinescu, citãm Giordano Bruno: “Ies din trecut ca dintr-un þintirim/ Înfrigurat de vaga lui splendoare/ Spre necuprins deschid alte vectoare/ Mânat de un tiranic algoritm// În cãutarea formelor perfecte/ Descriu cu alt compas al lumii crug/ ªi nu mã tem cã ignorante secte/ Îmi pregãtesc de pe acum un rug// Cãci am durat un zid de cifre-n cer/ Din piatra unor albe sanctuare/ Pãºesc spre rug, solemn, ca-n sãrbãtoare,/ Invadator cu fruntea grea de ger”. La rubrica “Restituiri”, Ionel Savitescu prezintã lucrarea istoricã Oamenii lui Hitler. Elita naþional – socialismului (1919 – 1945) de Ferran Gallego, apãrutã în româneºte la Editura All, în 2010. Recenzentul român aratã cã acoliþii lui Hitler, care nu puteau sã ajungã la putere decât în urma înfrângerii din primul rãzboi mondial ºi a

crizei democraþiei (factorul catalizator fiind Fuhrerul) se caracterizau, toþi, prin antisemitism ºi antibolºevism. De asemenea, ca ºi Hitler, erau revanºarzi. La pagina de literaturã universalã, Marius Chelaru prezintã, în traducere proprie, liricã arabã contemporanã. Pe ultima paginã, redactorul – ºef al revistei, Valeriu Stancu, îl prezintã (tot în traducere proprie) pe Hughes Labrusse. Citãm, dintre versurile poetului francez: „Ea somnoleazã/ þipãtul unei pãsãri o poartã cu sine deasupra/ eucaliptului/ cu un cuþit de piatrã în þeastã/ cu un ºarpe de-a lungul spatelui/ ea se înarmase cu un baston/ ºi-l þintuieºte între maxilare/ pentru a nu face niciun zgomot/ cu piatra ea taie/ cordonul ombilical/ stelele sunt inundate de sânge negru”.

Sud În numãrul dublu 1 -2 (ianuarie – februarie 2011) al revistei care apare la Bolintin Vale, judeþul Giurgiu, putem citi un interviu cu poetul preot româno - american Theodor Damian, luat de Florentin Popescu. Poetul român din diaspora nu este de acord cu cei care susþin cã literatura românã din afara graniþelor þãrii ar fi una de mâna a doua. Theodor Damian considerã cã literatura românã este una singurã, indiferent de locul unde este scrisã.

Florentin Popescu prezintã ºi un eveniment editorial: Antologia sonetului românesc de Radu Cârneci. Constantin Miu scrie despre eseistica lui Adrian Pãunescu. Versurile numãrului dublu sunt semnate de Adrian Bucurescu ºi Carolina Ilica. În numãrul din martie 2011, Florentin Popescu îi ia un interviu lui ªtefan Mitroi, care îi spune, patetic: “Scriu despre mine, despre sufletul meu în care sunt cuprinse ºi cerul ºi pãmântul”.

O paginã conþine versuri de Ion Gheorghe ºi alta poeme de Evgheni Evtuºenco, în traducerea lui ªtefan Dimitriu. Citãm poemul Învingãtorii, al cunoscutului poet rus: “E imoral în dragoste sã-nvingi,/ Victoria-ntre-amici e-njositoare.// În smoalã ºi în pene prins ca-n chingi/ ºi chiar învins, învingãtorul pare.// Victoriile mintea când þi-o iau,/ au gust amar ºi nu te duc departe./ Doar când cei doi deodatã se predau,/ învingãtor e fiecare-n parte”.

Mozaicul În numãrul trei (martie 2011), Ion Buzera comenteazã cartea Prozaic. 101 pastile pentru bucurie de Adriana Babeþi, apãrutã la Editura Polirom, în 2009, pe care o considerã o alcãtuire de “texte scurte ºi pline de ghiduºenii inteligente, de observaþii de tot felul ºi de amãnunte care de care mai revelatoare, de micronaraþiuni, fie ºi în mai multe episoade, care capteazã întâlniri aºteptate ºi neaºteptate, inclusiv cu sinele însuºi al autoarei”. Mihai Ghiþulescu prezintã o carte care a fãcut vâlvã: Tragedia Germaniei. 1914 – 1945 de Lucian Boia, apãrutã la Editura Humanitas, în 2010. Autorul aratã cã lucrarea istoricului bucureºtean nu aduce nimic nou din punct de vedere factual, ci indicã “noi modalitãþi de ordonare a materialului ºi a unor noi chei de interpretare”. Vina Germaniei nu este pusã la îndoialã, ci numai exclusivitatea ºi dimensiunile ei. Acelaºi Mihai Ghiþulescu oferã un interviu cu Varujan Vosganian, politician cunoscut, dar ºi valoros poet ºi prozator. La rubrica “Arte”, artista plasticã Suzana Fântânaru, timiºoreancã prin adopþie, mãrturiseºte, în însemnãri pariziene din 2006, cã a avut privilegiul sã deseneze în atelierul lui Brâncuºi. Ca ºi în alte reviste, pagina ultimã este rezervatã poeziei universale. Cu opt poeme, este prezent poetul Philippe Delaveau, în traducerea Denisei Crãciun. Prezenþa francezului în paginile revistei este salutatã de poetul român Nicolae Coande.

Mode, modele, testamente n Continuare din pagina 2

Câte cazuri n-au fost semnalate – ºi câte procese câºtigate?

Evocãm Legea (206) dar nimeni n-o aplicã. E drept cã în sistemul academic actual profesorul Nae n-ar putea fi omologat (n-are operã de specialitate, n-are doctorat în þarã, ci „doar” la Munchen, ºi nu e sigur cã nu l-a plagiat…). Sunt unii care ar fi în stare sã cearã deshumarea, resuscitarea lui, numai sã-l poatã privi în ochi pe banca acuzaþilor. Dar dac-ar fi sã decupãm din cuprinsul Metafizicii numai capitolele despre Dumnezeu ºi morala creºtinã, concepþia religioasã (ortodoxã) despre iubire ºi tot am avea ce învãþa. „Pentru Nae Ionescu, Dumnezeu este totuºi prezent în istorie prin întrupare” – zice Marin Diaconu, îngrijitorul ediþiei din 1991, de la Humanitas, a Metafizicii. Suntem de pãrere cã ºi fãrã articolele sale polemice, adunate în Roza vânturilor – singura culegere antumã – „fanatizarea tinerilor excepþionali” (C.M.) ai amintitei generaþii de aur a culturii noastre interbelice tot s-ar fi produs, pentru cã din acea direcþie bãtea vântul istoriei. „Cabotin metafizic” cu vocaþia pedagogiei în sânge, cinic ºi sclipitor, profesorul Nae Ionescu este taxat de „profund amoral ºi lipsit de energia creaþiei autentice”. Dar nu þinem seamã de faptul cã, mort la 50 de ani, N.I. n-a mai apucat sã-ºi scrie proiectatul tratat de filozofie în mai multe volume, chiar cursurile sale universitare fiind editate de alþii, fãrã a fi apucat sã aplice acel banal, dar atât de necesar bun de tipar.

Adevãratul Model magistral În numãrul 10/11 martie al României literare dau peste un (alt) articol interesant, semnat Sorin Lavric ºi intitulat „Omisiunea lui Dumnezeu”, despre cartea „Universul lui Dumnezeu”, recent tradusã în româneºte, a astronomului american Owen Gingerich. „Miºcându-se toatã viaþa sub auspiciile pozitiviste ale astronomiei”, profesorul de la Harvard ajunge la mirarea esenþialã pe care o simte un om contemplând universul (prin natura profesiei), în momentul în care descoperã „ºtiinþific” cã universul se sprijinã pe niºte legi extraordinare, care induc ideea de ordine ºi proiect inteligent. Concluzia care se impune este cã Creaþia nu poate fi o întâmplare oarbã, iar ºtiinþa nu poate cunoaºte toatã istoria universului. „Problema lui Dumnezeu nu poate fi rezolvatã de progresul ºtiinþelor, ci de imboldul oamenilor de a-ºi completa destinul cu un orizont spiritual” (S.L.). Aceastã aserþiune nu demonstreazã inutilitatea ºtiinþelor, ci doar limitele lor ºi cã dincolo de ele mai existã Ceva ce nu poate fi demonstrat prin metode de laborator. Iatã un posibil model – iar autorul articolului prezintã ºi un contramodel: Cazul biologului englez Richard Dawkins, a cãrui gãlãgie „ºtiinþificã” împotriva religiei a produs un efect invers, cititorii cãrþilor ºi articolelor sale începând sã priveascã cu simpatie obiectul urii sale viscerale.

Mode – modele – testamente…

Rãmâne în final unicul Model magistral!

nr.8 n mai 2011 Contemporanul Nouã pagini de la începutul numãrului 4 (aprilie 2011) sunt consacrate ºtirii CNSAS conform cãreia romancierul ºi eseistul Nicolae Breban (director al revistei) ar fi fost colaborator al Securitãþii.

Aura Christi, redactorul - ºef al Contemporanului, considerã cã ºtirea venitã de la CNAS este o “dezvãluire” abuzivã, calomnioasã, abuzivã.

Nicolae Breban însuºi, într-o scrisoare trimisã de la Paris, neagã cu vehemenþã cã ar fi colaborat cu Securitatea, susþinând cã, dimpotrivã, a fost anchetat de Securitate, în legãturã cu tentativa lui de a publica în strãinãtate romanul Bunavestire (care a apãrut, pânã la urmã la editura Junimea din Iaºi, în 1977). În apãrarea cunoscutului romancier ºi eseist sar mai mulþi scriitori români, printre care: Augustin Buzura, Ioan Matiuþ, Magda ºi Petru Ursache, Lucian Vasiliu, Eugen Simion, Ion Lazu. Cea mai demnã de interes intervenþie ni s-a pãrut cea a criticului literar Alex ªtefãnescu: “Nu cred pentru nimic în lume cã Nicolae Breban a fost informator în sensul propriu-zis al cuvântului, cã se ducea conºtiincios la Securitate sã facã note informative etc. El are o anumitã mãreþie care nu-i îngãduie sã se poarte astfel. Cred cã pur ºi simplu a fost curtenitor cu un general de Securitate, ceea ce este fãrã îndoialã regretabil, dar nu blamabil. Tinerii de azi n-au cum sã înþeleagã situaþia complicatã de atunci. Recunosc, de exemplu, cã ºi eu o curtam pe vânzãtoarea de la Alimentara ca sã îmi punã deoparte o bucatã de caºcaval”.

Criticul literar Marian Victor Buciu comenteazã fragmente din Istoria criticã a lui Nicolae Manolescu. Criticul aratã cum Nicolae Manolescu, vorbind despre literaturã ºaizecistã, subliniazã cã elemente ale realismului socialist s-au prelungit în aceastã literaturã pânã spre 1971, anul faimoaselor Teze din iulie.

Convorbiri literare Numãrul 4, din aprilie 2011, conþine un dialog între Max Bãnuº ºi Nicolae Stroescu Stâniºoarã despre pãstrarea identitãþii româneºti în procesul de integrare în strãinãtate. Dialogul a fost difuzat la Radio Europa Liberã în 1986. Cunoscutul critic, istoric literar ºi eseist Virgil Nemoianu publicã reflecþii asupra gândirii lui Leibnitz ºi Vico.

Paginile de poezie sunt semnate de: Shaul Carmel, Vasile Popa Homiceanu, ªtefan Amariþei, Eduard Filip Palaghia, Paulina Popa (în Biblioteca revistei) ºi Vasko Popa. Citãm, din versurile Paulinei Popa: “La Meteora o scarã separã/ Douã lumi din regnuri strãine:/ O lume oarbã, blestemând,/ Ce-aleargã prin hãþiºuri,/ O alta ce urcã,/ Doamne,/ plângând,/ înspre Tine”.

Bucovina literarã Invitatul numãrului 4 (aprilie 2011) al revistei este Ioan Es. Pop. Dupã un interviu luat de Alexandru Ovidiu Vintilã, poetul Ioan Es. Pop este prezent, de data aceasta, cu o prozã, Muzeul lãuntric. Citãm, din interviu, o definiþie a literaturii: „Literatura se aflã mereu în crizã ºi se hrãneºte din asta. Ea este, de fapt, însãºi expresia crizei, aducând la suprafaþa sa crize de grup ºi individuale, crize de moment ºi de duratã, crizele autorului. Care le expune pentru a le cicatriza ºi, chiar ºi din acest punct de vedere, „scrii pentru cã ai o speranþã”.

Disperarea ºi criza se strigã în gura mare. Fac într-un fel materia literaturii. Speranþa trebuie sã rãmânã mereu discretã, subliminalã pentru a se pãstra ca energie literarã”. Versurile sunt oferite de: Christian W. Schenk, Radu Stanca, Ilie Tudor Zegrea. Proza este semnatã de Radu Aldulescu.

Ateneu Versurile numãrului din aprilie 2011 sunt oferite de Gellu Dorian, Ion Beldeanu ºi Viorel Savin. Citãm, din poezia Cont de speranþã de Ion Beldeanu: “Tu vei ieºi sã tai mielul/ abia smuls din clipa de abur/ sã te înveleºti în sângele lui cald/ ºi sã asculþi cum se rãstoarnã/ carele cu mere/ peste cerul înstelat”. Vasile Spiridon scrie despre Cioran ºi Sabato, la centenar, iar Ioan Dãnilã observã cã Tatiana Slama – Cazacu este încã un lingvist metamorfozat în scriitor. Ultima paginã este dedicatã poeziei universale. Dintr-un colþ, ne zâmbeºte, în þinutã estivalã, canadianul Jeramy Dodd, apoi ne oferã cinci poeme, traduse de Elena Ciobanu.

România literarã Din numãrul 19 (13 mai 2011) am reþinut grupajul de versuri al lui Sergiu Mandinescu (1926 – 1964). Mai puþin cunoscut, Sergiu Mandinescu este supranumit, de cãtre Alexandru Niculescu (prezentatorul scriitorului), “poetul temniþelor comuniste”. Unele versuri, scrise în închisoarea de la Piteºti, în decembrie 1949, au un dramatism care vorbeºte de la sine: “Într-un târziu toate sufletele zãceau sfãrâmate./ Ah, amintirea asta ca pe o roatã mã frânge!/ Pe jos erau risipiþi creiþarii de sânge,// Plata atâtor pãcate.// Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morþii trãiesc./ Iatã, de pildã, eu – umblu, vorbesc,/ Asemenea lui, aºiºderea þie,/ Dar viaþa mea nu-i, nu-i, prietene,/ decât o moarte vie”. În numãrul 20, din 20 mai 2011, citim un poem de Ion Zubaºcu, înrudit cu poeziile lui Sergiu Mandinescu. De data aceasta, este vorba de închisoarea mai mare, de dimensiunile unei þãri, care a fost România în anii ’50. Poemul lui Ion Zubaºcu se numeºte Mama ºi Securitatea ºi este o impresionantã îmbinare de poezie epicã, prozã ritmatã, evocare liricã ºi pamflet.

Citãm un fragment edificator: “Dragã sorã Ileana, sã fi fost mama noastrã þiitoarea protopopului securist/ sã fi fost România noastrã amanta legionarilor, a KGB-ului ºi apoi a Securitãþii/ curviºtina popoarelor migratoare din primul ºi al doilea mileniu creºtin/ care-au trecut ca norii de varã peste Munþii Carpaþi?”

Remus V. GIORGIONI

nr.1 nnoctombrie nr.8 mai 2011 2010

Ciprian Muntean, Venerând trandafirul presat într -o carte într-o Autor a ºase cãrþi de poeme („Jocul vieþii”- Dacia Europa Nova 2002, „Amintindu-mi cu inima”- Dacia Europa Nova 2004, „Lacrima de pânã azi”- Nagard

2005, ”Minunata civilizaþie a îndrãgostiþilor”- Nagard 2006, „Din oricâte clepsidre”, Nagard 2009, “Venerând trandafirul presat într-o carte”, Nagard 2011), tânãrul poet lugojean Ciprian Muntean este consecvent, atât cu sine însuºi – cu poezia sa care, totuºi, este în creºtere de la volum la volum, precum cotele apelor…

- cât ºi cu editura la care publicã. Beneficiind de o copertã pe mãsura conþinutului, realizatã de (deacum cunoscutul – ºi ca poet – Sorin Cârstoiu), de o prefaþã semnatã de Simion Dãnilã, cartea a apãrut cu sprijinul financiar al Consiliului Municipal Lugoj ºi este o apariþie remarcabilã, de ultimã orã. „Da, iubirea e o temã veche”, îºi începe demersul prefaþatorul, remarcând faptul cã este vorba de o temã recurentã de la volum la volum: „Cândva, la asfinþit,/ limba clopotului, rãzbunãtoare,/ va anunþa nedesluºit ora în care/ vom fi prea departe unul de altul,/ în zadar venerând trandafirul presat într-o carte”(Venerând trandafirul presat într-o carte).

Gheorghe Andrei Neagu, Nunta neagrã, Editura VValman, alman, Râmnicu Sãrat, 2010 O adevãratã nuntã de poezie e cartea în 6 limbi a focºãneanului Gh. Neagu, care de pe coperta a IV-a ne priveºte ca dintr-o Oglindã literarã… În haine de nuntã (neagrã!) cartea lui G.N. se bucurã de prezentarea altui poet, Andrei Zanca: „Prin aceastã baladã prelungiþi frumos o tentativã a cerchiºtilor de la Sibiu, care au dus balada la înãlþimi europene…” Îmbrãcatã în negru (linþoliu) ºi apãrutã în excelente condiþii grafice la o altã Artã graficã (Tipografia ATEC Focºani), poemul în sine are doar 13 pagini.

Ioan Barb, Sub via fiinþei plâng strugurii, Editura A.T .U., Sibiu – A.T.U., Hermanstadt, 2010 Nãscut la Cãlan, Hunedoara ºi autor a trei cãrþi de poeme (Tãcerea ca o flacãrã, Picãtura de infinit ºi aceasta), poetul I.B. se bucurã de aprecierea a doi scriitori importanþi, C. Ungureanu ºi I.R. Vãcãrescu – cei doi îl ºi prezintã pe coperta a IV-a. „I. Barb scrie o poezie asprã, mizând pe vârtejurile unor vocabule ale antipoeziei”(C.B.).

carti / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine !

Dar noi descoperim în paginã, printre prozaisme poetice ºi unele diafanitãþi: „urcam prin ochii tãi/ cu un ascensor/ o cãlimarã s-a spart/ impregnând cu albastru/ cerul de la capãtul cãlãtoriei…” (extaz). „De la un volum la altul, poezia lui Ioan Barb e mai elaboratã… cred în steaua lui de poet” – I.R.V. Cum ºi noi suntem înclinaþi sã credem.

Viorel Savin, Exilat în strigãt, Editura Valman, 2011 Editura din Râmnicu Sãrat, unde ºi redactorul de carte, dar ºi tehnoredactorul sunt scriitori cunoscuþi (vorbim de Valeria Manta Tãicuþu ºi Florin Dochia), pune miza – iatã, ºi de aceastã

datã – pe un poet bun: Poet, prozator, dramaturg, autor a peste 30 de cãrþi - printre care ºi un roman în versuri. Motto-ul cãrþii, decupat din Cartea lui Iov este emblematic pentru întreg conþinutul cãrþii, iar „în loc de prefaþã” avem poemul intitulat Drumul întoarcerii. Poetul nostru este din Luncanii Bacãului (vrem sã-i spunem, cu aceastã ocazie cã avem ºi noi, pe aici, niºte Luncani): vezi Elegie la Luncani – un soi de „Adio la Florica”… Este remarcabilã la V.S. ºtiinþa titlurilor care, cu cât sunt mai arborescente, cu atât par mai interesante (cu schepsis), mai bune generatoare de poezie : încercare de a îndupleca femeia gravidã ce intrã în livadã pentru cã are poftã de o gutuie, piersica – nemulþumirile ºi motivaþiile ei senzuale, livada ºcolii pe boltã un vapor tras de boi… Dar iatã cã, în peregrinarea ei prin lumea celor vii Moartea a ajuns la litera”S”: „ziarele scriu/ cã Moartea/ a ajuns la litera „S”/ cã mulþi dintre noi/ în partea asta de alfabet/ dupã brume de toamnã/ sunt tocmai buni de cules”.

Lazãr Magu, Cartea cu cinci anotimpuri, Editura Rebeca, 2011 Dupã ce a cântat, la rând, toate anotimpurile, anotimpuri care au devenit neîncãpãtoare pentru poezia sa - arãdeanul Lazãr Magu s-a gândit sã inventeze un al cincilea anotimp… Chiar ilustraþia copertei, semnatã Cãlin Medrea, figureazã grafic acest inedit anotimp – care ar putea fi primãvara

(toamna, iarna, vara…) poeziei din toate timpurile.

Revenit dupã o bunã bucatã de viaþã la poezie, L.M. vrea – ºi poate – sã recupereze timpul trecut, ºi o face cu dãruire ºi cu talent. Nu antologic, cum poate s-ar aºtepta cineva, ci chiar inedit, volumul este lipsit de cicluri/subîmpãrþiri, cu alte cuvinte, anotimpurile sunt amestecate. Primãvara convieþuieºte foarte bine cu vara, iarna cu vara ºi toamna, º.a.m.d. Dar haidem sã considerãm aceastã poemã inspirat intitulatã Ziua întoarcerii în timp, cea care încheie „ciclul anotimpurilor” livreºti: „În sufletul meu s-a fãcut întuneric …/ Aprinde, te rog, paharul acesta cu vin,/sã ne lumineze, sã ne vorbeascã puþin/ despre timpul ce-a devenit cadaveric… // Închidea-acum uºa cu lacãt ºi cheie/ ºi focul aprinde-l în lumeaidee…” Suntem de pãrere cã Lazãr Magu este un

poet care ar trebui altfel cotat ºi apreciat în lumea literarã a oraºului de pe Mureº.

Cornel Galben, Lecturi aleatorii, Editura Ateneul Scriitorilor din Bacãu, 2010 Autor a opt volume despre poeþi ºi alte personalitãþi bãcãuane (carte ajunsã la vol. III), dar ºi despre Enescu , scriitorul ºi jurnalistul cultural semneazã în 2010 încã o carte, în afarã de aceasta, Convorbiri fãrã adiþionale, scoasã la Editura PIM din Iaºi. Trãgând noi cu ochiul la sumarul cãrþii, constatãm cã – într-adevãr – opþiunile lectorului sunt aleatorii, întâlnim nume cunoscute amestecate cu personalitãþi locale/ zonale: Leo Butnaru, Cornel Constantin Ciomâzgã, George Genoiu, Florin Faifer, Ioana Pârvulescu, Ilie Purcariu, Augustin Z. N. Pop, C. D. Zeletin, º. m. a. La pag. 50 îl întâlnim ºi pe poetul (de mai sus) Viorel Savin, care beneficiazã de o lucrare bibliograficã: Viorel Savin – 60 (biobibliografie), realizatã de Ioan Enache, cel care îl „biobibliografiazã” ºi pe George Genoiu, la o vârstã (ºi) mai rotundã: 70. Ne-a atras atenþia un alt subtitlu al cãrþii, care trateazã despre… lucrarea Lucrarea, a lui C. C. Ciomâzgã – carte pe care am „vânat-o” ºi noi cu ceva timp în urmã ºi despre care simþeam atunci nevoia sã scriem. Iatã cã ni se iveºte prilejul acum: Cu toate cã interesantã

din multe puncte de vedere, cartea lui C.C.C. este un volum eterogen, cu un bun nucleu romanesc, pus alãturi cu eseuri religioase (remarcabil este un istoric al vieþii monahale româneºti).

Sorin VVoinea, oinea, Muzeul viselor neîmplinite, Sigma, 2011 O carte interesantã ºi vesel (vioi) ilustratã de trimite de la Bucureºti Sorin Voinea, despre care nu aflãm mare lucru (nici) de pe internet – mult mai multe decât au de comunicat poemele volumului în sine. Nu-l recomandã nimeni: cartea n-are nici paginã de gardã, nici ultima paginã, „de rigoare” – are însã 90 de pagini de poezie bunã,

bine articulatã ºi titratã, care se recomandã singurã. Hai sã citãm (aproape) la întâmplare, spre a veni cititorului – cât ºi autorului – în întâmpinare: „Poetul, singur pe o bancã, declamã/ înconjurat de o amplã prozã urbanã./ Anii au trecut, e mai puþin solar… /Foºtii adoratori, amnezici, unii bãtrâni/ poartã în colivii fragile, acoperite/ pãsãri triste, bolnave, care au nevoie de somn” (Poetul a trecut pe-aici). O poezie colocvialã, dezinhibatã, „mondialistã”: avem aici un poetcãlãtor, care îºi ia menirea în serios.

Ioan Fãrcaº, Idolii (Alte poeme-eseuri), Nagard, 2011 Harnicul poet în grai bãnãþan ºi pur românesc (de la Sãrãzani, pe pârâul Sãraz…), lugojean de mulþi ani, revine în atenþia noastrã – a cititorilor ºi criticilor de poezie – cu un nou volum de poeme, numerotate de la 1 la 31, de folosinþã pentru fiecare zi a lunii; carte postfaþatã, de aceastã datã, de acelaºi Simion Dãnilã, cunoscutul cãrturar bãnãþean. Atât prezentatorul, cât ºi autorul cãrþii vor sã ne convingã de faptul cã fiecare om are idolii sãi. Întâlnim în acest nou volum(aº) o poezie surprinzãtor de modernã, colocvialã ºi autobiografistã, de parcã venerabilul nostru octogenar ar face parte din generaþia lui Cãrtãrescu – generaþia (lansatã în anii) optzeci!

16 actualitatea literarã ROBERTSON DAVIES, literatul de vârf al Canadei, a lucrat ca editor de ziar, eseist, critic, dramaturg, fiind astãzi un romancier de mare succes. S-a nãscut în orãºelul Thamesville al districtului Ontario, tatãl sãu fiind fondatorul ziarului local. A urmat cursurile Colegiului Upper Canada din Toronto ºi ale Universitãþii Regale din Kingston timp de trei ani – însã nu ca student cu drepturi depline, deoarece nu putea stãpâni ºtiinþele matematice (cerinþã obligatorie de admitere pe vremea aceea), ci ca student cu drepturi limitate. A continuat studiile la Colegiul Balliol din Oxford, absolvindu-le în anul 1938; lucrarea sa de disertaþie, Actorii masculini ai pieselor lui Shakespeare, a fost publicatã în anul urmãtor. A lucrat pentru Teatrul “Old Vic” cu repertoriu variat (unde i-au fost încredinþate roluri minore), apoi s-a cãsãtorit ºi a revenit în Canada în anul 1940 pentru a deveni editorul literar al revistei Saturday Night. Doi ani mai târziu, a fost numit editorul micului cotidian Examiner din Peterborough. A îndeplinit aceastã funcþie timp de cincisprezece ani fiind director de ziar în urmãtorii zece ani. În anul 1963, a fost numit primul director al Colegiului Massey din Toronto; de asemenea a predat cursuri de dramaturgie la Universitatea Toronto.

Aceste activitãþi i-au permis, în mod surprinzãtor, autorului Davies sã scrie ºi sã publice peste douãzeci de cãrþi – inclusiv cinci piese de teatru, douã spectacole de colecþie ºi cinci romane. Dezvoltarea sa ca romancier a început odatã cu publicarea romanelor: The Diary of Samuel Marchbanks (1947) ºi The Table Talk of Samuel Marchbanks (1949) – bazate pe articolele pe care autorul Davies le-a scris pentru cotidianul Examiner – care, în opinia publicului canadian, l-au definit ca scriitor de divertisment, creator talentat al unor personaje excentrice ºi critic înrãit al moravurilor contemporane. Aceste eseuri informale prezintã observaþiile ursuzului Marchbanks asupra vieþii în general ºi a vieþii din Canada în special, criticând, printre altele, nesãbuinþa, atitudinea refractarã faþã de ideile noi ºi filistinismul cu o inteligenþã devastatoare ºi prin exagerãri pline de umor.

(Un al treilea roman dedicat personajului Marchbanks a fost publicat în anul 1967: Samuel Marchbanks’Almanack). Fiind un mare iubitor al teatrului, romancierul Davies a început apoi sã scrie piese de teatru, fapt care a dat o nouã direcþie flerului sãu pentru comedie, pentru crearea personajelor, pentru promovarea ideilor sale ºi a comentariilor sociale. Printre piesele sale de teatru publicate se numãrã: Fortune, My Foe (1949) ºi cea intitulatã At My Heart’s Core (1950), abordând tema preferatã a lui Davies ºi anume imaginaþia creatoare ca obiecþie împotriva mediului filistin; Piesa de teatru: A Jig for the Gypsy (1954) îmbinã tema politicii ºi a magiei, acþiunea desfãºurându-se în Þara Galilor a secolului al nouãsprezecelea; a scris de asemenea douã “mãºti” pentru bãieþii care urmau cursurile Colegiului Upper Canada, intitulate: A Masque of Aesop (1952) ºi A Masque for Mr Punch (1963). Personajele acestor piese dramatice, deºi pline de viaþã ºi comice, trec într-un plan secund, rãmânând personaje unidimensionale, în timp ce, în prim plan, se aflã ideile pe care autorul doreºte sã le transmitã.

Romancierul Davies este de asemenea autorul a trei povestiri privitoare la Festivalul de la Stratford – Renown at Stratford (1953), Twice Have the Trumpets Sounded (1954),Thrice the Brinded Cat Hth Mew’d (1955) ºi A Voice from the Attic (1960), o carte de eseuri asupra artei de a citi care se gãseºte în prezent în Librãria Canadianã. Elspeth Buitenhuis a scris un studiu util asupra romanelor lui Davies adresat Scriitorilor Canadieni ºi Operelor lor, publicat de cãtre Editura Forum (1972). Douã eseuri impor-tante au fost scrise despre romanele Salterton: primul aparþinând lui Ivon Owen, publicat în cea de-a 9-a Ediþie a Revistei Tamarack (din toamna anului 1958) iar cel de-al doilea aparþinând lui Hugo McPherson, publicat în cea de-a 4–a Ediþie a Revistei Canadian Literature (din primãvara anului 1960). În Prima Ediþie a Revistei Canadian Fiction (apãrutã în iarna anului 1972), a fost publicat eseul lui Gordon Roper cu privire la influenþele operelor psihologului elveþian C.G. Jung asupra romanului Fifth Business. (Un fragment din acest roman apare

alãturi, în traducerea Moniei Giorgioni).

actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645

Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã de Asociatia Culturalã Actualitatea

meridiane

nr.8 n mai 2011

Robertson Davies: Nu trebuie sã-þi fie teamã - fragment de roman -

Zilele de rãzboi au luat sfârºit în jurul datei de 5 Noiembrie 1917, dupã cea de-a Treia Bãtãlie de la Ypres în care canadienii au încercat sã cucereascã oraºul Passchendaele. Era într-o zi de joi sau vineri.

Nu pot spune cu exactitate deoarece îmi amintesc vag despre acea perioadã. Acea luptã a reprezentat cea mai teribilã experienþã din viaþa mea; încercam sã ocupãm un sat, care se afla deja în ruinã, numãrând progresele noastre pas cu pas; Frontul zãcea într-o mizerie confuzã deoarece plouase zilnic timp de câteva sãptãmâni, noroiul devenind atât de periculos încât nu îndrãzneam sã facem un singur pas fãrã a face efortul de a construi alei de scânduri în faþa noastrã, pe care le ridicam pe mãsurã ce avansam ºi le aranjam din nou la urmãtorul pas; bineînþeles, acest mod de a avansa era atât de încet ºi expus încât nu ne-a fost de mare folos. Am aflat ulterior, din citirea unui document, cã distanþa maximã parcursã de noi a fost de aproximativ douã mile. Noroiul reprezenta pentru noi o adevãratã teroare. Bombardamentul german l-a rãscolit pânã într-atât încât era îngrozitor de nesigur iar dacã cineva se afunda în el peste genunchi, Director: Nicolae SILADE Redacþia: Constantin BUICIUC Mircea ANGHEL Nicolae TOMA Cornel DRINOVAN Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI

ºansele sale de a se salva erau foarte mici; explozia unui proiectil din apropiere putea provoca ridicãri de teren care sã-l înghitã iar probabilitatea de a-i gãsi trupul era micã. Scriu despre aceste realitãþi cu repeziciune întrucât teroarea prin care am trecut a fost atât de mare încât nu aº dori sã mai vorbesc niciodatã despre ea.

Una dintre piedicile principale în avansarea noastrã o reprezentau nenumãratele amplasamente de mitraliere germane.

Bãnuiesc cã au fost stabilite în funcþie de un anumit plan însã noi nu eram în mãsurã sã observãm vreunul; în zona restrânsã în care mã aflam exista un astfel de amplasament îi era evident cã nu vom putea avansa pânã când acesta nu va fi redus la tãcere.

Douã tentative periculoase de acest fel au fost întreprinse de noi însã cu repercusiuni drastice asupra noastrã.

Vedeam foarte clar cum evolueazã situaþia ºi cum lista oamenilor de la care ne aºteptam sã ajungã la acel cuib de mitraliere se micºora vizibil ºi eram conºtient cã eu sunt urmãtorul pe listã. Nu îmi mai amintesc cu exactitate dacã ni s-a cerut sã acþionãm în mod voluntar; o astfel de solicitare ar fi

fost doar formalã în orice caz; lucrurile ajunseserã în punctul în care libertatea de a alege înceta sã mai reprezinte o opþiune pentru noi. Astfel, am fost ales printre alþi ºase soldaþi pentru a face un raid de noapte întrunul din intervalele bombardamentelor, având ca misiune gãsirea amplasamentelor militare ºi distrugerea lor. Ne-au fost încredinþate armele mici ºi restul echipamentului iar când bombardamentul a luat sfârºit, am pornit în misiune, însã nu în grup ci distanþaþi, la câþiva metri unii de ceilalþi.

Adversarii din zona de risc ne aºteptau deoarece noi fãceam exact ceea ce ar fi fãcut ºi ei, la rândul lor, într-o situaþie asemãnãtoare. Pânã a ajunge acolo ne-am târât prin noroi cu mâinile ºi picioarele întinse astfel încât sã rãspândim întreaga noastrã greutate pe o suprafaþã cât mai întinsã cu putinþã. Era ca ºi cum ai fi înotat în melasã, cu precizarea cã melasele duhneau ºi erau pline de oameni morþi.

Progresasem destul de mult când, deodatã, lucrurile au început sã o ia razna. Cineva – putea fi cineva dintre ai noºtri vãzut de la distanþã sau putea fi cineva din armata inamicã – lansase o rachetã semnalizatoare; nu îþi puteai da seama de unde proveneau aceste semnale luminoase deoarece acestea explodau în aer ºi luminau o zonã destul de extinsã, creând astfel confuzie. Când un astfel de eveniment are loc, iar tu te îndrepþi târ⺠înspre un obiectiv, aºa cum fãceam eu, lucrul potrivit de fãcut este sã stai întins cu faþa la pãmânt ºi sã speri sã nu fii vãzut.

Având în vedere cã eram acoperit cu noroi din cap pânã în picioare ºi îmi înnegrisem faþa înainte de a porni in misiune, aº fi fost greu de identificat ºi, chiar dacã aº fi fost vãzut, aº fi arãtat ca un om mort.

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise prin poºtã trebuie sã fie însoþite de un suport electronic.

De asemenea, cele expediate prin email trebuie neapãrat sã fie scrise cu diacritice.

Vã rugãm sã adãugaþi la materialele trimise spre publicare un mini CV literar (eventual referinþe critice), o fotografie ºi adresa la care doriþi sã primiþi exemplarul tipãrit.

Dupã stingerea rachetei semnalizatoare, am continuat sã mã strecor prin nãmol, parcurgând o distanþa destul de mare atât cât mã puteam eu pronunþa în acel moment; nu ºtiam unde se aflau ceilalþi colegi ai mei dar presupuneam cã, la fel ca ºi mine, se îndreptau înspre cuibul de mitraliere aºteptând un semnal din partea comandantului, un locotenent secund, în vederea cuceririi teritoriului inamic. Însã, subit, au explodat alte trei rachete ºi, de îndatã, a început turuitul mitralierelor. M-am întins din nou în noroi. O caracteristicã a rachetelor, atunci când îºi urmeazã traiectoria, este aceea de a ateriza pripit, ºuierând îngrozitor; dacã se întâmpla sã fii lovit de una dintre ele, trebuia sã fii conºtient cã era vorba de o arsurã gravã întrucât chiar ºi ultima ardere a rachetei conþinea o cantitate considerabilã de foc, iar între a arde în flãcãri ºi a te îneca în noroi, decizia era aleatorie. Douã dintre aceste rachete lansate ºuierau în aer chiar deasupra mea, fiind nevoit sã plec din locul în care mã aflam cât mai repede cu putinþã. Astfel, m-am ridicat în picioare ºi am început sã fug.

Acum, când trecuse cel puþin jumãtate de orã de la bombardamente, deodatã acestea au început din nou, iar, spre oroarea mea, tunurile noastre, aflându-se la mare depãrtare înspre stânga, au început sã riposteze. Aceste operaþiuni au reprezentat întotdeauna un risc pentru noi atunci când efectuam raiduri mici, însã, de data aceasta, ne confruntam cu un risc ieºit din comun.

Din moment ce începuse ploaia de obuze, am luato la fugã nebuneºte însã, cât timp am rãtãcit în întuneric, nu îmi mai aduc aminte, posibil între trei ºi cinci minute. Am devenit conºtient de turuitul asurzitor al mitralierelor

asemãnãtor cu ritmul unei voci furioase, dojenitoare care venea din dreapta mea. Cãutam un fel de adãpost ºi, pe neaºteptate, într-o ivire bruscã de luminã, iatã ce am zãrit chiar în faþa mea – o intrare camuflatã de niºte gunoaie dar, în mod cert o uºã, peste care atârna o perdea de saci împroºcaþi cu noroi. Mam avântat înainte ºi mam trezit în garnizoana germanã, în faþa mea aflându-se trei nemþi care se aflau în toiul bombardamentelor.

Având revolverul la mine, i-am împuºcat direct pe toþi trei. Ei nici mãcar nu m-au vãzut. Nu are rost sã spun mai multe despre ce s-a întâmplat. Nu sunt mândru de ceea ce am fãcut nici acum ºi nici atunci nu am fãcut acest lucru pentru glorie.

Rãzboiul creeazã astfel de situaþii.

Ceea ce îmi doream cel mai mult era sã rãmân unde eram, sã-mi trag rãsuflarea ºi sã-mi revin în fire înainte de a mã întoarce în frontul nostru. Însã bombardamentul se înteþea ºi ºtiam cã, dacã mai rãmâneam acolo, una din bombele noastre ar fi putut sã cadã exact în locul în care mã aflam sau soldaþii germani, al cãror telefon de teren începuse deja sã semnalizeze dispariþia confraþilor lor, ar putea sã trimitã o santinelã sã vadã ce s-a întâmplat, iar acesta ar fi fost sfârºitul meu. Trebuia sã plec de acolo.

Astfel, am început din nou sã mã târãsc prin noroi, printre obuzele care explodau deasupra mea ºi am încercat sã îmi stabilesc direcþia. Ambele pãrþi aflându-se în punctul culminant al bombardamentelor, nu mi-a fost uºor sã mã decid înspre ce sursã de moarte ar trebui sã mã îndrept ºi, din ghinion, mã îndreptam tocmai înspre Frontul German.

Prezentare ºi traducere de Monia GIORGIONI

Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500 Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al