Actualitatea literară

actualitatea literarã nr. 10-11, anul II iulie-august 2011 n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/al n n Editorial de Nicolae SILADE

Despre vointã , si, proprietate

n Doina URICARIU

Pictura ca o Scarã a raiului

gheorghe istrate

n poezie:

Baki YMERI Stefan CIOBANU , Nicolae TOMA Ioan Vintilã FINTIS, Romulus-Iulian OLARIU

n Simion DÃNILÃ despre

Gheorghe IANCOVICI

n Cronica literarã de Constantin BUICIUC

Marius Stefan Aldea , iona îl asteaptã pe godot

n a h o r

n Erwin Lucian BURERIU

A patra putere în stat dictionarele , n meridiane:

Michael Swan în traducerea Laurei BOSNEA

2 actualitatea literarã

Edi tor ial Nicolae SILADE

Despre voinþã ºi proprietate Dacã stau bine sã mã gândesc (eu, pe mine însumi), am venit pe lume fãrã voia mea ºi, mai mult ca sigur, voi pleca împotriva voinþei mele. Este, deci, firesc sã mã întreb dacã eu am voinþã ºi care este voinþa mea, de vreme ce venirea mea pe lume este rezultatul voinþei altcuiva, iar plecarea mea este determinatã de propria-mi venire. Miaº rãspunde cã nici dorinþa de a trãi, chiar dacã o conºtientizez, nu este voinþa mea, ci este chiar voinþa vieþii de a se manifesta în nenumãratele ei forme. ªi totuºi, în acest context, pot spune cã, dacã vreau ºi eu ceva, în acest ceva pot fi voinþe mãrunte, care ispitesc pe orice om (de la aceea de a cunoaºte, de a avea, de a învinge, de a fi primul, pânã la aceea de a fi iubit sau mai departe), dar poate fi ºi o mare voinþã, aceea de a fi, de a deveni eu însumi. Spun cã e o voinþã mare, iar nu una mãruntã, pentru cã presupune, cred, un mare efort, dar poate conduce spre o mare împlinire. Iar pentru a fi, pentru a deveni eu însumi, nu ajunge a trãi, a gândi, a iubi, trebuie sã renunþ la mine însumi, cel care sunt, trebuie sã mã caut, sã mã cunosc, sã mã gãsesc, trebuie sã îl gãsesc pe cel care este, cel care vreau sã fiu. Dar deja m-am îndepãrtat de aceastã lume ºi de cea de a doua temã pe care mi-am propus sã o dezbat în aceste rânduri ºi anume proprietatea.

Mi se par absurde atât dorinþa de a avea (din ce în ce mai acerbã), cât mai ales noþiunea de proprietate. Am mai spuso ºi în alt context, nu poþi avea nimic câtã vreme nu eºti, câtã vreme nu te ai pe tine însuþi. Iar când începi sã fii, þie suficient sã fii, nu mai doreºti sã ai, fie pentru cã (la început) îþi repugnã iluzia proprietãþii, fie pentru cã (pe parcurs) devii conºtient cã nu poþi avea decât ce e în tine însuþi. Poate cã noi, cei de azi, nu mai credem în nimic, nici mãcar în faptul cã din þãrânã venim, cã în þãrânã nentoarcem ºi cã, din punct de vedere escatologic, în þãrânã trãim. Aceeaºi þãrânã, acelaºi pãmânt pe care marile puteri ºi-l disputã, acelaºi pãmânt pe care îl cumpãrãm, îl vindem, îl primim sau îl lãsãm moºtenire. Într-un documentar tv (nu, nu pe posturile noastre de televiziune fãrã viziune), se fãcea vorbire despre zicerea “ca musca-n lapte”.

Cam aºa era vãzutã existenþa umanã. ªi cine se poate considera proprietarul laptelui în care se îneacã?

opiniile noastre

nr.10-11 n iulie-august 2011

A patra putere în stat - dicþionarele În mãsura în care literatura rãmâne un argument esenþial pentru însãºi identitatea unei naþiuni, în ograda acesteia rãmâne valabilã necesitatea punerii în valoare, instituirii, cu luciditate ºi bun simþ, a unor ierarhii valorice ºi asta se poate lãsând sã fie dicþionare/istorii ale literaturii noastre. Cã sunt multe/puþine, vã rog sã admiteþi cã aceste demersuri, uneori de mari dimensiuni, rezultante ale unei documentãri serioase, nu sunt niciodatã destule.

n ilustratiile numarului n Ilustrãm acest numãr cu lucrãri din expoziþia de picturã a artistului Mihai Teodor Olteanu, intitulatã „Scara Raiului”, gãzduitã recent de Galeria „Pro Arte” din Lugoj

1. Prin „Istoria literaturii române de azi pe mâine” Marian Popa ne pune în faþã o oglindã. Nu este unica, nici cea mai binevoitoare. Este un document ciclopic, asta nefiind unica sa calitate. Prima reacþie ne trimite la autor: cine este ºi de ce face asta? Reacþia ulterioarã trebuie sã ne trimitã la noi înºine: ce am fãcut din viaþa noastrã? A fost ea un p(act) faustic? Puteam face altceva? Ne va mântui posteritatea?

Va rãmâne, dintr-o existenþã, ceva mai mult decât un pumn de cenuºã? Este un semnal de alarmã, vorba lui Laurenþiu Fulga: “Grãbiþi-vã, tovarãºi, mai avem doar trei locuri în cimitirul Belu…” Dacã am lãsat sã treacã un timp nefolosit, a mai rãmas puþin pentru… adunarea, ordonarea, dacã nu ºi publicarea textelor din sertare. Marian Popa ar putea sãi facã pe necunoscãtori sã creadã cã am dus o viaþã normalã, cã am publicat cu toþii tot ce am scris. Tragic este cã mulþi dintre noi am rãmas cam fãrã operã, cã spaþiul tipografic, drãmuit cu zgârcenie de patria-mumã, s-a dat unora mai mult, altora mai puþin ºi doar pe anumite criterii. Vorba cinicului Arghezi, “un nume adunat p-o carte”! Sã zicem cã textele, pretextele ºi contextele au fost teste de calitate umanã, în regimul trecut. Criticul ne consoleazã cu un surâs caustic: cãrþile acelea ar fi “…experienþe care lipsesc literaturilor francezã, britanicã sau americanã, cu care au contribuit la îmbogãþirea tezaurului mondial, scutind pe alþii de pionieratul unor experienþe în aceastã direcþie sau sugerându-le ce meritã a fi repetat ºi, la o adicã, perfecþionat”.

Este ºi asta ceva; a fost minunat, nu? Sigur, nu lipsesc evenimentele mai de senzaþie, ceea ce se întâmpla la Bucureºti: Nina Cassian avea 1000 de amanþi, pe mulþi i-a propulsat în funcþii de rãspundere; Marin Preda moare, probabil asasinat, dupã beþie. Poate cã orice scriitor român ar fi avut o altã evoluþie dacã ar fi locuit în capitalã. Dependenþa de Centru a fost principala preocupare a României, dupã modificarea frontierelor în stil wilsonian. De atunci spaþiile spirituale, altele decât acela al aºa-zisului românism de bazã, s-au reorientat spre polul naþionalului ºi unitarului. ªi acum, pentru a rãspunde cumva acuzelor de oportunism pe care le tot face Marian Popa vechii generaþii, uneori pe bunã dreptate, o sã afirm cã nu din Banat a cãzut pe capul þãrii naþional- comunismul, ci mai din estul teritoriului. “Nu ne mai amintim de o mulþime de lucruri, faptul cã Banatul a fost cucerit ºi rupt în douã, cã zone importante au început brusc sã depindã de Bucureºti…” (spune Cornel Ungureanu).

Nu ºtiu ce îl face pe autor sã îi punã pe minoritari în rubrici minuscule, în care dezbate problemele ungurilor, nemþilor, evreilor. Mai scapã, din întâmplare ºi câte un nume “strãin”: Anavi Adam e pomenit la o excludere din U.S., Franyo Zoltan la o premiere. C.Vadim Tudor, cu care Marian Popa a fost coleg, este elogiat peste mãsurã, cu poeme conjuncturale, penibile: “Cernobâle, Cernobâle…” Se pierde spaþiu tipografic, în favoarea „provincialilor”, cu detalii tragi-comice: A.Babeþi debuteazã într-o gazetã de liceu, dar are ochelari groºi; Banciu a fost operat ºi e alpinist precoce; romanul lui Cerneþ ar fi fost genial dacã autorul ar fi fost genial. ª. Foarþã ar fi generat o veritabilã creºtere a limbii româneºti. D. Ureche a ceauºizat ºi el “înainte de a încerca sã fugã în Vest”. A. Turcuº e menþionat ca pasionat “de mituri, eseuri ºi astronomie”. Despre N. Roºianu: “Nu toþi uzeazã de lirismul patriotic pentru a se ridica; unii reuºesc sã coboare cu el”. N. Dolângã “reduce patrioticul la un ruralism tradiþional”. Asta spre deosebire de, nu-i aºa, Vadim Tudor, cu “alegoriile splendide”? Aºa-zisa provincie e reprezentatã mai mult prin nominalizarea unor autori decât prin comentarea lor. În schimb, criticul constatã cã lui Hitler i-au fost dedicate cãrþi “de autor”, spre deosebire de dictatorul român, care ar fi preferat cãrþile colective. Nu-mi amintesc sã fi existat asemenea ordine; s-a mers pe liricã festivã, de paginantâi, care niciodatã n-a fost inclusã ºi în volumele autorilor.

A trânti tot ce s-a scris în ultimele decenii sub semnul obedienþei faþã de stãpânire este o crudã loviturã. Libertatea de care dau dovadã spiritele noastre azi este dovada unui mai îndelung exerciþiu de independenþã. Aºa cã putem sã-i înþelegem pe cei ce, înghesuind totul între cele douã paranteze, 1944-1989, procedeazã determinist, conform esteticii marxiste, chiar dacã în sens negativ. Or, se crede pe undeva cã a treia Europã s-a inventat abia dupã rãsturnarea comunismului? Cã ºi în teritorii, “limba se îmbogãþeºte invers proporþional cu jefuirea materialã”, este o altã problemã. Dar ce se întâmplã astãzi? Ca sã nu mai vorbim de continuitatea ºi desãvârºirea mizeriei. Criticul observã: se înfiinþa la Timiºoara editura “Facla”, sub direcþiunea “obscurului” Simion Dima. De ce ar fi un obscur acest gazetar ºi om de culturã? „Secþia de beletristicã trebuie sã reprezinte Banatul multilingv, dar monocultural…din serii se reþine SATYRICON. Dar editura rãmâne provincialã”. Ei, da, cineva mai trebuie sã trãiascã ºi în provincie. Când bucureºtenii veneau în Banat, acesta li se pãrea mai puþin provincial, ba chiar ºtiau cã veneau în Centrul Europei. Din provincie venea ºi Nicolae Breban, Number One azi. El lua locul lui Geo Dumitrescu.

Se menþioneazã faptul cã “reprezentativitatea unionalã (a revistei România literarã) scade”, sub noul director, ceea ce iarãºi nu e adevãrat. Se înfiinþeazã la Timiºoara revista “Orizont” la care noi, redactorii, de fapt suntem, zice inexact criticul, “colaboratori frecvenþi”. Un secret, dezvãluit, poate, din sursele obscure, la care criticul o fi avut acces: revista ar fi avut “sarcini speciale” vizând românii din Banatul iugoslav. Din aceastã „informaþie clasificatã” îmi dau seama cã cel ce oferã abia acum asemenea adevãruri ascunse era in-

format mai de mult. Mãcar pe atunci, în trecut, spune autorul, s-au realizat “centre de recuperare nutriþionalã”. Exista “Libertatea de a trage cu puºca”. Azi se continuã cu brio ceea ce s-a început: “exterminarea românilor”. Are dreptate criticul: am fost “provinciali”, “complexaþi sau naivi” sau “ticãloºiþi”. S-a utilizat un “naþionalism resuscitat pentru a smulge noi energii unui popor obosit”. Trebuie însã sã facem corecþia cã generaþia ºaptezecistã n-a format-o “Cartea Româneascã”, prin colecþia “Hyperion”, ci “Eminescu”, prin colecþia “Luceafãrul”, unde au apãrut ºi mulþi-puþini autori din Vestul þãrii, începând cu 1968. “Epoca aceasta produce tineri prea inteligenþi pentru ea”. Suntem de acord... Cu cât poezia devine mai intraductibilã, cu atât faptul e mai lãudabil, datã fiind perfecþionarea limbajului. Dar ”cuvintele sunt tot ce-a mai rãmas din ce n-a fost, înlocuind idei”. Concluzie genialã.

Tristã, nedreaptã consideraþia asupra generaþiilor de azi: “lipsã execrabilã de caracter ºi solidaritate, necesare binelui”.

Splendid citatul din Fãnuº Neagu: “Ori mãriþi osul, ori rãriþi câinii”. Intervenþia lui Doinaº faþã de ºaptezeciºti ar trebui conturatã mergându-se la cauze. În text apare: ”…cei în vârstã permit criticile noii poezii. Admonesteazã pe ºcolari (sic!), mai ales pentru probleme de detaliu, ªt. Aug. Doinaº în serialul MODA POETICÃ 68”. Dar “detaliile” acelea au fost esenþa. Esenþa nesupunerii, fie ºi mascatã. Simþeam, în Banat, dezgustul dictatorului pentru acest teritoriu. I-am servit ironie mascatã. Dar, înaintând în timp, ne-a scãzut puterea de a lupta; parantezele s-au strâns tot mai mult, nu se mai putea ieºi „afarã”. Istoria lui Marian Popa nu este o inventariere de autori, ci un act de nesupunere faþã de unele tare ereditare ale criticii foiletoniste, „de sezon”.

2. Despre demersul d-lui Manolescu meritã sã încep cu un citat din Cornel Ungureanu: “dupã ce ISTORIA CRITICÃ A LITERATURII ROMÂNE lasã la o parte (sau trece la Tabla de materii) o seamã de autori fundamentali ai prezentului literaturii române, cred cã voi continua Geografia literarã care vreau sã fie, de fapt, o Istorie a literaturii române “.

Orice critic literar bun îºi doreºte o asemenea Istorie, care sã constituie opera vieþii lui. În primul rând, dorinþa domnului Manolescu a fost aceea de a readuce în prim-plan TOT CE S-A SCRIS, din începuturi pânã azi. Cu adevãrat ne intereseazã azi, din motive lesne de înþeles, doar PREZENTUL literar, reprezentat în aceastã operã fundamentalã doar în proporþie de 10-15%. Restul se cam ºtie; ce s-ar mai putea adãuga nou la “Scrisoarea lui Neacºu” sau poeþii Vãcãreºti? Poate, aceastã primã uriaºã secþiune de început ar fi putut rãmâne o altã lucrare, separatã de Istoria criticã. Autorul are însã dreptate, deoarece datã fiind uriaºa întindere în timp a scrisului românesc, secþiunea constituie un argument pentru durabilitatea ºi întinderea unei culturi europene, cu nimic mai prejos decât cele din Occident, de pildã. Criticul a fãcut trecutul sã revinã la viaþã ºi sã trãiascã alãturi de noi.

Orgoliul autorilor omiºi, chiar dacã unii dintre aceºtia, vorba lui Cornel Ungureanu, sunt nume încã prizoniere ale prezentului, a constituit de prea multe ori mai mult pretext de discuþii sterile, decât certificat de notorietate. Nici Manolescu nu doreºte ca o Istorie literarã sã fie confundatã cu dicþionarul de autori, aºa cum s-a întâmplat cu mai toate istoriile de acest fel, pentru care lista membrilor Uniunii Scriitorilor a constituit axul principal. Cu toate cã nu oricine poate fi membru , iar unele omisiuni sunt cu adevãrat regretabile.

Neajunsuri subiective: marele eseu (cãci un eseu este “Istoria…”) manolescian nu s-a dorit fundamentul unei cercetãri ºi cunoaºteri, fiind departe de a fi un simplu instrument pentru tinerii studioºi. Nu se dau prea multe date despre autori. Ideile au întâietate, din fericire. Ne trebuie, categoric, ºi o geografie literarã, a spaþiilor spirituale, pe care neo propune Cornel Ungureanu. Cu apartenenþele federale, altfel spus, afinitãþile elective, regionale ale autorilor comentaþi.

Autorii dn Istoria manolescianã “beneficiazã” în schimb de ceva intruziune a politicului post-revoluþionar. Asta îmi aminteºte de cei ce, acum 20 de ani, autointitulaþi tineri scriitori ºi ziariºti, au oferit un trist spectacol în 1990, executând ºi interzicând autori care avut nefericitul destin de a scrie ºi înainte de 1989. Este dificil sã desprinzi, chirurgical, acele porþiuni pe care le consideri contaminate de epoca socialistã.

Cãci e greu de fãcut un discernãmânt între “bine” ºi “rãu”, acolo unde contrariile se îmbinã strâns. Apar, inerent, lecþii de democraþie, dupã cum apar ºi false generaþii “nouãzeciste” sau de “secol XXI”, nume nesemnificative cu creaþii uneori nesemnificative. Nici o Istorie nu poate reprezenta ansamblul fenomenului literar românesc. Nu lipsesc din comentariile marelui tom doar autorii români, ci ºi cei aparþinând minoritãþilor naþionale, care însã figureazã pe listele USR. Sunt puþin nedumerit, cãci dl. Manolescu a fost cel mai sârguincios critic foiletonist, atent la tot ce vedea lumina tiparului. Dar, poate lucrul cel mai de luat în seamã este TENTAÞIA CÃLINESCIANISMULUI, bine observatã deja de comentatori, calitate ce conferã operei ceea ce ºi-a dorit autorul: o “Istorie” nu din simple însãilãri din “materialul clientului” ºi obligaþii de serviciu, ci un vibrant eseu, atestând o creaþie în forþã, cu asocieri ºi concluzii originale. Îi spunem “cãlinescianism” din lipsã de fantezie, vrând, în fond, sã-i subliniem calitatea reflexivã a conexiunilor, paradoxurilor, încadrarea autorilor în maniere, stiluri, curente care surprind ºi captiveazã, ca orice fenomen, incluzând autorul în tagma creatorilor, care utilizeazã personaje ce populeazã parcã o altã lume. Mai bunã, mai solidã. Erwin Lucian BURERIU

Constantin BUICIUC

nr.10-11 n iulie-august 2011

cronica literarã

actualitatea literarã 3

Marius ªtefan Aldea: iona îl aºteaptã pe godot V olumul de versuri iona îl aºteaptã pe godot godot,, subintitulat teatrale,, a apãrut în 2010, la Editura Marineasa din poeme teatrale Timiºoara. Multe dintre poemele prezente în recentul volum, semnate de dramaturgul poet sau, mai bine, de poetul dramaturg, cum se autodefineºte autorul, sunt poezii de dragoste.

Poeziile sale de dragoste sunt însã sfidãtoare, prin ocolirea programatã a locului comun, a drumului bãtãtorit: “frigul cocoºeazã, iubito,/ dar eu mã jur ca un þigan, te iubesc ºi cu cocoaºã;/ te iubesc cu mâinile îngheþate, cu bocancii murdari, cu gâtul ars/ de votcã, mã jur ca un þigan, sunt bolnav de tine iar inima mea/ tuºeºte dupã inima ta pânã scuipã

funcþioneazã impecabil, într-un tipic “poem canibalic”: “dragostea ta pentru mine a început/ când mi-ai aruncat într-o searã glezna ta,/ ai început sã-mi arunci oase din tine/ pânã te-ai epuizat,/ te-am îngropat în pãmântul din mine,/ ºtii, cum fac câinii cu oasele”; “mai exact, sunt un fel de cimitir,/ iar tu îþi odihneºti oasele în mine” (p. 21). Oamenii au

ºi sã le lingi cu degetele tale hulpave de copil ciudat,/ bineînþeles, eu am luat-o razna ca orice tramvai tânãr ºi în putere,/ m-am descãlþat de ºine ºi am început sã alerg aiurea,/ erau mulþi oameni în mine, dar eu numai cu tine alergam” (p. 16).

Poetul se identificã decis cu “nebunul acela/ care vinde ziare la colþ de stradã cu dumnezeu” (p. 26).

sonetul lunii 80 e dureros sã ºtii ceea ce ºtii dacã ceea ce ºtii e ºi adevãrat pe deasupra dacã ceea ce pare a fi chiar este iarãºi te doare ºi nu e nicio consolare în faptul cã nimic nu e nou sub soare ºi pe sub podul traian curge bega cuminte curg iubirile noastre e dureros cã mai an te aveam ºi credeam cã ai inimã sfântã cã ai sânge albastru nu vedeam sub covorul din flori de castan aleea de astãzi cu frunze uscate dar habar nu aveai ºi habar nu mai am ºi pe sub podul traian curge bega cuminte curg iubirile noastre e dureros cã nu poþi sã mai crezi în întoarceri când se duce amorul se duc parcã toate ºi nu se mai poate face nimic ºi nu se mai poate cele fãcute se vor desface ºi ele doar castanul mai înfloreºte o datã ºi pe sub podul traian curge bega cuminte curg iubirile noastre ºi pe sub podul traian curge bega cuminte curg iubirile noastre

Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com

sânge”. (p. 9). Poemul-sfidãtor se întrupeazã dintr-o concentrare, pe un spaþiu restrâns, a unor elemente de o materialitate vulgarã: “cãcat ºi tristeþe,/ decembrie se uºureazã la colþ ºi cerul ãsta flegmeazã brumã/ ca un pensionar tuberculos” (p. 10).

Adesea, poemele conþin alegorii, în care direcþia concret – abstract este pãstratã cu consecvenþã. La un moment dat, avem de-a face cu „poeme canibalice”, actul pur fiziologic înghiþind hulpav sentimentul: “cândva te fumam pânã la cotor,/ acum tu nu dai niciun semn de viaþã/ niciun semn de moarte”; “ºi sã mãnânci de fiecare datã la cinã doar lunã,/ ce mai digestie cosmicã;/ când tuºesc scuip îngeri cu aripi de sânge” (p. 14); “inimile noastre spãrgeau uºile piepturilor/ ºi se sãrutau franþuzeºte cu limbile lor de sânge” (p. 15). În poveste cu oase, eul liric era câine ºi-ºi iubea iubita câineºte.

Alegoria concret – abstract

“proteze” dizarmonice sau excrescenþe hidoase: “eºti un om cu un/ copac crescut în spate” (p. 22); “femeia în pierdere de coastã,/ ºi-o înlocuieºte cu un arc”. (p. 23); “rãdãcini printre degete, pe sub unghii”; “aceste rânduri eu le scriu/ pe pielea ta de femeie-copac” (p. 25). Întrepãtrunderea regnurilor este, alegoric, o formã de iubire: „rãdãcinile tale printre/ degetele mele de pãmânt” (p. 25).

Autorul practicã, dezinvolt, absurdul, pe linie urmuzianã: eul liric este un tramvai iar ea este o strãinã de care el se îndrãgosteºte. ªi povestea de iubire (neîmpãrtãºitã) este naratã cu o logicã discursivã, fiind construitã prin aceeaºi alegorie concret – abstract, cãci strãina a pãtruns, de fapt, într-un suflet, rãscolindu-l: “te-ai urcat în mine cu o teamã continuã de staþia urmãtoare./ dupã ce mi-ai aburit geamurile, ai început sã mi le sãruþi/

Nebunul construieºte o lume virtualã, numai a lui, în care lipsa de luminã devine acutã: “vede tot timpul soarele la apus/ precum un incendiu/ ºi sunã regulat la pompieri,/ tot el a înþeles cã luna e o târfã deghizatã,/ da, da, ºi dacã ai nisip în pantofi/ nu înseamnã neapãrat cã s-a fisurat/ vreo venã a clepsidrei” (p. 26). Este lumea poetului însuºi, strivitã de pesimism, în care incendiul a luat locul soarelui, luna ajunge târfã, iar împrãºtierile timpului sunt percepute ca mici disconforturi fizice. Duhul lui Bacovia pluteºte deasupra acestor versuri ºi a multor altora.

Poemele sfideazã locul comun, tulburã lucrurile bine ºtiute, dislocã ceea ce pãrea a fi aºezat temeinic ºi de mult timp.

Poetul desfrumuseþeazã: “dar e crãciunul, te iert ºi te azvâl în pat,/ … cãcat, parcul este împodobit cu perfuzii,/ cangrenã ºi luminã/ ºi porcii de reni care put a slãninã” (p.

40). Crãciunul, împodobirea, renii (determinaþi pozitivi) sunt anulaþi de determinanþii negativi: “moº crãciun a fost prins/ în flagrant coborând pe coºul pieptului tãu”; “parcul este împodobit cu perfuzii”; “porcii de reni…put a slãninã” (p. 40).

O temã care revine este a naºterii fãrã voinþa nãscutului, combinatã cu altã temã: nenãscutul, increatul.

Dispariþia increatului se face prin distrugere: „ne-am ratat nãscândune” (p. 60). Increatul este perfect, iar creaþia este, desigur, distrugere. Nostalgia perfecþiunii rãmâne: “pe mine mama m-a nãscut/ dupã o lungã ºi grea balonare/ când la fel de bine putea sã nu mã nascã” (p. 62), cãci ivirea pe lume înseamnã melancolie: “eu recunosc, sunt bun prieten cu tristeþea” (p. 62). În volumul lui Marius ªtefan Aldea citim poeme-drog, poeme-alcool, poeme-sex. Dar ele sunt cadrul evoluþiei sentimentului elegiac. Sub monologurile halucinante ale poemelor teatrale se ascund, acoperite de dinamismul logoreic, imensele tristeþi ºi singurãtãþi ale poetului. Existenþa nu are sens, totul este zadarnic, totul este pocit, frumuseþea tradiþionalã a dispãrut.

Poetul este un romantic întors pe dos. El însuºi spune cã, deºi nu se dã mare romantic, recunoaºte cã luna are farmecul ei sau, cel puþin, are rostul ei. Dar aici luna nu mai este, ca la romantici, regina nopþii, stãpâna mãrii dãtãtoare de vrajã, “giranta” îndrãgostiþilor, izvor de farmec, aspiraþie spre ideal. O singurã datã poetul modern este cuprins de farmecul lunii, sub o formã sfidãtoare, desigur: „luna este mare cât un pepene,/ câtã zeamã de luminã, de-þi lasã ochii apã” (p. 93). Alte douã întrupãri ale lunii în produse culinare coboarã nivelul, cãci farmecul tradiþional lipseºte: “mãmãligã este în fiecare searã, le dai ºpagã norilor ºi te lasã ºi pe tine sã rupi din luna care abureºte a raze…” (p. 32); “sparg un ou ºi-l pun în tigaie, în loc de gãlbenuº sfârâie luna” (p. 67). În rest, poetul, pe urmele nonconformistului Geo Dumitrescu (vezi Aventurã în cer din volumul Libertatea de a trage cu puºca, 1946), decade luna, o pune într-o poziþie la antipodul zenitului în care astrul nopþii a fost fixat de romantici. Aflãm astfel cã luna e: “ca un cap împãiat de femeie mulatrã” (p. 41); “subþire ca un brici cu care îmi tai gâtul” (p.

50); “schiloadã ºi roºie/ ca douã buze de femeie” (p. 56); “ovar bolnav” (p.

70); “ca o aia belitã” (p. 97).

Decãderea lunii devine totalã, integrându-se în lumea lipsitã de orice elevaþie în care se zbate, trist, poetul. Prin urmare: „luna se screme dupã nori sã se nascã pe sine” (p.

9); “luna e o târfã deghizatã” (p. 26); “luna trãgea cu ochiul la noi/ ºi se masturba cu o creangã de tei” (p. 51); “luna se fute dupã nori ca o cãþea” (p. 72). Pasul urmãtor este cel al scufundãrii în otrãvurile halucinogenelor: “unde-i poetul ãla care a tras luna pe nas/ ºi ºi-a injectat

toþi norii în vene” (p. 29); “eu pot trage luna pe nas fãrã probleme,/ lunatic cum mã ºtiu, o þin în vene o noapte” (p. 48). Întregul firmament este decrepit: stelele sunt acnee, pistruii de pe spatele iubitei, bubele dulci de pe gura iubitei; cerul ”e gras ºi întins ca un contrabas” (p. 27), “este un poster,/ prins cu pioneze de stele,/ în care luna a pozat goalã” (p.

58), “s-a spart într-o baltã de sânge” (p. 91); “luceafãrul adoarme/ cu botul pe raze” (p.85); soarele e alcoolic.

Poemul care dã titlul întregului volum este un monolog teatral absurd, în care reconfigurãrile realului creeazã un “livresc al livrescului”, de sub zgomotul de fond al cãruia rãzbeºte liniºtea singurãtãþii.

Neputând stabili comunicarea spre care tinde mereu, eul liric trage concluzia de un apãsat pesimism: „viaþa asta, tovarãºe godot, e un mare cãcat” (p. 33).

Eºafodajul volumului se ridicã pe douã puternice simboluri culturale: Iona, personajul biblic, vechi, care, închis în chit, viseazã/ vizeazã/ aºteaptã deschiderea ºi Godot, personaj nou, modern, care aºteaptã zadarnic. Pe urmele lui Marin Sorescu, autorul nostru depãºeºte, prin sintezã, maºinãriile vorbitoare, marionetele manipulate de o forþã absurdã venitã de undeva, de sus, pe care le întrupeazã Samuel Beckett.

Iona, aºteptându-l, desigur zadarnic, pe Godot, se uneºte cu acesta, întrun om – lume, înfruntând sfidãtor, cu tãrie în suflet ºi în corp, lipsa de sens a existenþei. În buna manierã a postmodernilor, autorul acþioneazã cu instrumentele la vedere. Pe alocuri, „carnea” poemului este datã la o parte ºi se vede “schema oaselor”. Alteori, sunt puse “proteze” exterioare, deplin vizibile. Astfel, primul vers al unui poem este “aºa începe” (p. 16), iar ultimul, “aºa se terminã” (p. 16). Cele douã versuri reunite dau ºi titlul poemului. Un poem se terminã cu “etcetera etcetera/ etcetera” (p. 27). Într-un loc, poetul cere, întrerupând fluxul monologului liric: “daþi-mi un cuvânt care sã rimeze cu bolnav” (p.

27). Poetul vorbeºte cu noi despre poezie: “eu unul, m-am sãturat sã vorbesc poezie cu mâna” (p. 47). Un poem se terminã cu indicaþia: “ºi iar vin ºi spun: punct”. (p. 48).

Procedeul minimalist este reluat în altã parte, poemul fiind oprit printr-o comandã pe deplin vizibilã: “cam atât” (p. 61).

Uneori, în interiorul versului, apare ezitarea: “iar…ããã…cerul ca un cãlcâi crãpat de þãran” (p. 49). La un moment dat, poetul se scuzã, între paranteze, pentru o rimã involuntarã: “(nu ºtiu dacã mã credeþi,/ dar îmi cer scuze pentru rima asta nepoftitã)” (p. 54). Poemele teatrale conþin, cum era de aºteptat, indicaþii scenice ºi, uneori, nume ale personajelor. În iona îl aºteaptã pe godot, Marius ªtefan Aldea rãscoleºte furios realul cu superbie, dar sub agitaþia permanentã se simte liniºtea tristeþii ºi a singurãtãþii.

4 actualitatea literarã

poezie

baki ymeri Este fiul unui filogerman pe nume Aivaz Voka. S-a nãscut la ªipkoviþa (Macedonia). Marin Sorescu îl considera un foarte bun român (dupã mamã) ºi un foarte bun albanez (dupã tatã). A absolvit Facultatea de Filozofie la Universitatea din Priºtina (Limba ºi literatura albanezã). Între timp, a urmat cursuri de specializare a limbii române, la Universitãþile din Viena ºi Bucureºti. Este un tezaur de suflet românesc, doctorand al Universitãþii din Bucureºti, membru a Uniunii Scriitorilor din România, redactor-ºef al revistei Albanezul/Shqiptari, autor a numeroase articole despre aromânii din Balcani, românii din Valea Timocului ºi albanezii din Kosova. Pentru activitatea culturalã ºi publicisticã în folosul societãþii, a fost nominalizat din partea Institutului Biografic American (ABI), Omul Anului 2001. De-a lungul timpului, a publicat mii de versuri din opera a peste 50 de scriitori ºi istorici români în limbile albanezã, macedoneanã ºi slovenã, precum ºi unele volume aparþinând poeþilor Nichita Stãnescu: Ekspozitë e të palindurve/Expoziþia celor nenãscuþi (Priºtina, 1986); Anghel Dumbrãveanu: Kënga e mullibardhës/Cântecul sturzului (Scopie, 1986); Slavco Almãjan: Xhuxhmaxhuxhët harruan të rriten/Piticii au uitat sã creascã (Priºtina, 1989); Marin Sorescu: Eja të ta them një fjalë/Vino sã-þi spun un cuvânt (Priºtina, 1990), etc.

Bibliografie liricã: Kaltrina (ediþie bilingvã, românãalbanezã, Editura Kriterion, Bucureºti, 1994); Dardania (ediþie bilingvã, românã-albanezã, Editura Deliana, Bucureºti, 1999); Zjarr i Shenjtë/Foc Sacru (Tetova, R. Macedonia, 2001); Lumina Dardaniei (Editura Muzeul Literaturi Române, Bucureºti, 2004); Drumul iadului spre Rai (Editura Academiei Internaþionale Orient Occident, Bucureºti, 2005), Cu sufletul pe buze (în curs de apariþie).

Referinþe critice: “Nãscut pe meleagurile aromâno-albaneze din Macedonia, Baki Ymeri este un mesager inspirat al poeziei în ambele direcþii: din Albania spre România ºi din România spre Albania. Prin tãlmãcirile sale laborioase, el a reuºit sã cucereascã simpatia ºi preþuirea, atât a cititorilor din Kosova, Albania ºi Macedonia, cât ºi cea a confraþilor sãi din partea stângã ºi din partea dreaptã a Prutului. Bucuria lui B.Y. de a crea în cele trei limbi materne: românã, albanezã ºi limba poeziei, este bucuria unui cercetãtor pasionat în domeniul relaþiilor spirituale româno-albaneze, privite ºi cercetate cu temeinicie ºi respect, pânã la Eminescu ºi de la El încoace. Poezia lui Baki Ymeri are menirea sfântã de a þine nestinsã flacãra cea vie a unui destin comun, strãvechi ºi zbuciumat, al celor douã popoare, care izbucneºte strãlucind, din muºuroaiele stelelor.” (Marin Sorescu) “Baki Ymeri este extraordinar de comunicativ, de parcã ne-am ºti de când e lumea. El este legat prin fire tainice de noi, de acest inconfundabil spaþiu transilvan. În urmã cu 60 de ani, mama poetului, doamna Aurelia Graur, se lega pe viaþã de Aivaz Voka, cel ce sub imperiul miraculos al dragostei, ar fi fost în stare, dupã cum se ºi mãrturiseºte într-o scrisoare, o cãutã pretutindeni, chiar dacã ar fi trebuit sã meargã ºi în America! Aurelia Graur l-a urmat pe tatãl viitorului poet albano-român, din dragoste. L-a urmat la bine ºi la greu, la necaz ºi la bucurii”. (Nicolae Bãciuþ) “Apreciat traducãtor de poezie româneascã ºi doctorand al Universitãþii din Bucureºti, poetul Baki Ymeri, reprezintã fenomenul mai rar al unui bilingvism nãscut nu doar din uºurinþa de a poetiza atât în românã cât ºi în albanezã, ci mai ales – credem noi – din conºtiinþa unui destin comun, a unei “Balcanii” originare, situate dicolo de toate diferenþierile etnice sau istorice. Pentru Baki Ymeri poemul va fi astfel întotdeaunã expresia unei încordãri, a unei neliniºti care îl plaseazã sub semnul “dramei sacre” a poeziei dintotdeauna ºi de pretutindeni (…). Dacã prin asemenea trãiri marcat duale, poetul Kaltrinei reface în stil personal câteva din experienþele fundamentale ale modernismului, timbrul sãu original trebuie cãutat însã în capacitatea de a trece, aproape pe nesimþite, de la drama metafizicã la cea a impactului cu istoria, care dobândeºte aici culoarea, lipsitã de orice propensiune spre pitoresc, a balcanismului. Un balcanism cu accente evident tragice, generate de un acut sentiment al fatalitãþii istorice, al cãrei “mare mecanism” e demontat de Baki Ymeri, cu mijloacele unui poet autentic”. (Octavian Soviany)

nr.10-11 n iulie-august 2011 Dunãrea tot vine ºi trece.

Ca smirna tu arzi cu miresme Cãmaºa mea rãmâne mai rece; O piatrã m-aþine de glezne.

FLOAREA RUªINII De la mine la tine, Sunt doi paºi de ruºine.

De la tine la mine Nu mai e nici ruºine, Nu mai e nici cãrare, Nu mai este nici vale, Nici deal, Doar aºternut ireal.

CINA DE DRAGOSTE Spune vãzduhului, Florilor, pãsãrilor ºi viselor, Sã treacã pe sub fereastra mea, Cutremurãtor de aproape Pentru a simþi mireasma Unei cine de dragoste!

TAINA IUBIRII MELE E compusã doar de un vers Care zboarã în univers: De Tine nu mã pot sãtura!

SENZA PAROLE În toiul iernii Mi-am pierdut mãnuºile în autobuz În loc sã mã supãr m-am bucurat Presimþind cã cea care le va gãsi Va simþi cãldura mâinilor mele Ca pe o razã catifelatã Care pãtrunde în sânge Stârnind un cutremur.

SUFLETUL VERII Hai sã privim în amurg Disperarea ªi marea-n ruinã, Pãdurea care ºi-a apus Cununa de crengi.

De câte ori ne-mpãcãm, Suntem mai aproape de Dumnezeu.

Hai, vino în sufletul verii – Vom fi Precum doi inºi Aplecaþi tare departe ªi adormiþi...

CÂNTEC POPULAR Prin Rai alergând, Coborând, Pe aºternutul de vânt, Sânii tãi tremurau.

Undele lor mã loveau, Mã trânteau la pãmânt.

MIERE De ce mã vrei?

M-ai întrebat.

Pe buzele tale Erau polen ºi nectar.

Nevãzute albine Îþi desenau pe buze o inimã.

De ce mã vrei?

M-ai întrebat.

Nevãzute albine Se trudeau sã poarte prin aer Tremurul inimii tale.

Nici un blestem Nu-i mai puternic Decât al miresmei Cu care mã-nfãºoarã Golul tãu trup!

PUTEREA IUBIRII Cu pielea ta luminezi stelele, Cu gasul tãu sorbi izvoarele, Cu buzele tale încãlzeºti iernile, Cu gura ta rosteºti rugãciunile, Cu ochii tãi orbeºti zorile, Cu numele tãu albeºti zilele.

Cu sângele tãu înroºeºti rodiile, Cu sânii tãi strãpungi nopþile, Cu pântecul tãu roteºti soarele, Vezi?!

Cu pântecul tãu roteºti soarele.

PERLA POETULUI Eºti ca boarea cea uºoarã Ca o poftã legãnatã La un piept de domniºoarã.

Eºti, oricând, ca niciodatã.

Niciodatã nu ºtii când Eºti ca pasãrea furatã De vãzduhuri pe pãmânt.

Eºti aripa care-n ceruri Lasã-n urma ei un rând Din poemul care zboarã.

EROTICÃ Cum sã te laud, Femeie Când te alinþi pe divan Te rãsuceºti ca o cheie ªi te-apleci ca un lan ªi te-arunci în oglindã ªi te-neci tot mai goalã ªi nu-i nimeni sã-þi prindã În agrafa din poalã Pãrul tãu greu ca o beznã Tremurând lãngã gleznã.

SÃRUTUL Spune-mi, armâno, Maicã-ta cu ce te-a alãptat, În ce odaie te-a încuiat De miroºi atât de frumos A trup legãnat ªi a pustii mângâieri?

De unde furi oare pofta Pe care þi-o simt Pe sânul amar sãrutat De norul descopciat La cãmaºa lui de bumbac?

Buzele tale sunt fragi?

Vai, armâno, La amiazã când a fulgerat, De la fulger s-au înmiresmat.

BLESTEM CU MIRESME

VECHI CÂNTEC DE DRAGOSTE

Numai zeiþele se pot lãuda Cu acelaºi cutremur Al sânilor Atunci când pãºesc!

O, ce vârtej De dorinþe ºi magice arte Ale descopcierii Diafanului veºmânt de mãtase Ce cade la picioarele tale!

Dunãrea e foarte tulbure ºi rece, Tu eºti foarte frumoasã ºi caldã.

Dacã printre mâinile mele ai trece, Cãmaºa mi-ar prinde sã ardã.

Dunãrea bice de gheaþã îndurã.

Tu eºti arºiþa în floare Doar ochiul meu e mãsurã Bobocului coapselor tale.

SÃRUT Prima oarã, prima oarã Erai pui de cãprioarã Miroseai a domniºoarã Mai încolo, cãtre searã Erai zânã Când la margine de lunã Un cercel se furiºa Cu un zâmbet în fântânã.

CÂNTEC NAIV Când pe trupu-þi Setos ca o plajã Arsã de secetã Se pune miza cea mare Anii, casa ºi averile toate Cum sã mai pot ajunge la tine Gingãºie care în sânu-þi ascunzi Fructe divine

FLOARE Din cap ºi pânã-n picioare Ea este o floare Care ca focu-nfloreºte.

Buzele ei rumenite de vânt Sãdesc în aer miresme, Care stârneºte furtuna în soare, Ea mã învaþã cum se greºeºte Trãind zi de zi pe pãmânt.

FRICÃ La cincisprezece ani Furi primele mere În sâni le ascunzi.

Bagã vecinii de seamã.

La ºaptesprezece ani Vãd ºi eu Cã þii ascunsã în sân Privirea vecinilor.

La optesprezece ani Mergi la piaþã : Nu vinzi acolo nimic, Dar te întorci bogatã acasã.

Bogãþia ta asprã Ne umple de fricã.

PASTEL Scoica sânilor tãi Era sfântã ca luna Culoarea lor albã Era precum spuma La marginea mãrii.

POEM PUFOS Revoluþia se face În numele unui ideal pufos Într-o legalitate pufoasã.

Lupta miroase a moarte pufoasã ªi iubitei mele i-se înmoaie picioarele Dupã o bãtãlie pufoasã.

Fericirea devine o realitate pufoasã În aºternutul pufos.

Pânã aici e totul simplu Ca într-un roman.

Fericirea începe Când se deschide Poarta Raiului Pentru un vulcan setos Ca o surprizã pufoasã ªi foarte pofticioasã.

COMPLIMENTE Îmi plac cuvintele tale Înfãºate Într-o sfântã pânzã-a luminii Tu eºti un fãcãtor De pace literarã Mâine vei mai veni la Boema Întreabã Mona Care-ºi topeºte noaptea ºi viaþa În grota manelelor

BUZE ÎNFLORITE Floare tãcutã erai Florile mor dacã tac!

Lujerul tãu de multã vreme ºtia Cum buzele mele repetau sãrutãrile: Pânã ºi ele ameþeau Când înfloreai.

Floare tãcutã erai Simþeam lipsa ta Chiar ºi atunci când dragostea ta Din nou se-închidea în boboc ªi venea clipa aceea De care ne temeam amândoi.

PERLA PLÃCERII Parcã eºti un deºert De ºoapte-nsetate!

Tu aprinzi focul sacru În clipele Rugãciunilor reci.

Vii ºi-mi arãþi Perla plãcerii Strãlucindu-þi la sân.

Din bãtrânele nopþi Se furiºeazã Din nou tinereþea.

La marginea mãrii.

VECINI LUMINII Vino, iubito Sã devenim vecinii luminii!

Tu nici nu ºtii Cã în faþa ta Existã biblioteci neguroase!

Vino, am ºoptit.

Deschide aceste antice cãrþi ªi lasã-mã Sã-þi mângâi trufia!

MONOLOGUL UNUI VIS Potoleºte setea Pe Valea Luminii Râzi Ca sã te mângâie îngerii!

Du-te sus, Trage perdelele ªi stinge lumina!

Nu vezi cã eu sunt Lumina ta!

Aºteaptã-mã!

TREZIÞI-VÃ, PIETRE! Treziþi-vã, zei, ªi frumoase femei, ªi bãrbaþi plini de griji, ªi voi, pietre, ªi întrebaþi-mã Despre Câmpia Mierlei ªi despre munþii Care vor muri Cu copiii noºtri în braþe!

DARURI Dumnezeu îi dãruieºte femeii Ceva sfânt Care sã-i aducã belºug.

Diavolul uneori trage foloase: Strâmbã raza Care-i lumineazã Oglinda.

nr.9 n iunie nr.10-11 n iulie-august 2011 2011

confluente prozã

apariþii editoriale

Mircea ANGHEL: kikirimikiri Kikirimikiri conþine tablete umoristice ºi satirice, publicate iniþial în sãptãmânalul Actualitatea, în perioada 2006 – 2011. Ele sunt produsele de lux ale unui comediograf al lumii contemporane. Privirea cronicarului moralist al evenimentelor, deosebit de atentã, surprinde tot

ceea ce nu e bun ºi ar putea fi îndreptat. Iar metoda îndreptãrii înmãnuncheazã umorul, ironia, satira. Autorul nostru ºtie prea bine cã moravurile se îndreaptã râzând.

De aceea, înþepãtura lui este beneficã, este asemãnãtoare înþepãturii albinei, nu a viespii. Ironia este blândã, umorul este la el acasã, cãci “tabletarul” se include printre cei de care râde, iar pamfletul izbucneºte arareori. Asprimea criticã nu este “zimþatã” de urã. Mircea Anghel este un doctor de moravuri, iar tabletele lui sunt administrate, cu bonomie ºi cu sincerã grijã, celor care sunt bolnavi de rele moravuri. De unde ºtie autorul nostru care sunt relele moravuri? Simplu: aplicã bunul – simþ ºi respectul valorilor ºi nu greºeºte niciodatã. Odatã diagnosticul pus, acþiunea de vindecare este declanºatã prin râs. ªi suntem convinºi cã reuºeºte.

Privirea cronicarului moralist al evenimentelor se îndreaptã asupra oraºului în care vieþuieºte, Lugojul, apoi se extinde, rapid, cu aceeaºi acuitate, asupra þãrii sale ºi, în mod firesc, asupra întregii planete. Autorul este un cosmopolit, un locuitor al lumii (de care îi pasã), fãrã a uita cã aparþine României ºi unui oraº de pe malul râului Timiº. El ºtie sã se plieze prompt pe eveniment, iar tabletele au fost concepute, dupã cum vedem, între 2006 ºi 2011. Nu e de mirare cã în ele apar ºi figuri (politicieni, artiºti, sportivi etc.) care au ieºit, între timp, de sub luminile rampei, au pãrãsit prim – planul, au devenit inactuale.

Deºi aceºti protagoniºti s-au scufundat, triºti, în trecut ºi au fost uitaþi, penseta ascuþitã a autorului nostru care nu uitã nimic îi scoate, delicat, la suprafaþã. Ni se dovedeºte, fãrã tãgadã, cã figurile respective sunt actuale nu prin nume, ci prin tipologie. La fel ºi evenimentele. Cele din trecut, reliefate, chiar dacã au trecut câþiva ani de la desfãºurare, se dovedesc a fi actuale, topind timpul interpus între ele ºi prezentul devorator.

Constantin BUICIUC

Privind în Oglinda lui Narcis Dupã ce a cochetat cu mai multe genuri literare, poezie, prozã, povestire, însemnãri de cãlãtorie, publicisticã, monografie, Constantin Buiciuc s-a oprit la critica literarã, care, se pare, rãmâne marea lui dragoste. De altfel, pentru cartea Oglinda lui Narcis, vol I, i s-a decernat Premiul Asociaþiei Uniunii Scriitorilor din Timiºoara pentru criticã literarã, pe 2009. Evident a continuat cu critica ºi astfel a prins contur cel de al doilea volum Oglinda lui Narcis, Editura Marineasa, 2011. Cum precizeazã ºi autorul, cartea cuprinde recenziile unor cãrþi tipãrite în perioada 2007-2010. Cele mai multe dintre acestea au apãrut în revistele Steaua, Reflex, Luminã Linã (New York, SUA), Hyperion, Pro Saeculum, Confluenþe, Revista Românã de Istorie a Presei (Cluj), Banat. Deoarece spaþiul nu îmi permite, o sã fac o succintã trecere în revistã a scriiturii. Ca ºi primul volum, ºi acesta e structurat pe ºase secþiuni, apariþiile fiind ordonate cronologic, prima fiind dedicatã poeziei. Aici sunt recenzaþi 19 poeþi, unii mai tineri, alþii consacraþi, din care ºase sunt lugojeni. Fãcând o atentã radiografie a poemelor lui Sabin Opreanu, din Gimnastica nisipului, criticul ajunge la concluzia cã aceste poeme sunt o cartografiere labirinticã a realului, prin coridoarele întortocheate curgând lent, aproape maiestuos, stãrile de spirit ºi unindu-se abia perceptibil în marele Râu, Râu care ordoneazã lumea (pag. 9). Privind în Oglinda lui Narcis Superba prãpastie a poetului George Popovici, Constantin Buiciuc observã cã poemele din acest volum sunt elegii, spuse cu glas ºoptit, ale durerii situate pe coordonatele eternitãþii (pag. 34). Cu aceeaºi acribie se apleacã ºi asupra volumelor lui Iosif Bãcilã, Laurian Lodoabã, Ticu Leontescu, Raul Bribete, Iacob Roman, Ion Scorobete, Nicolae Sârbu, Doru Ilana, Ionel Panait, Georgia Miculescu, Lazãr Magu, Adriana Weimer. Eugen Dorcescu apare aici cu volumul Drumul spre Tenerife, despre care exegetul concluzioneazã: “Volumul - concept al lui Eugen Dorcescu porneºte de la o cât se poate de concretã cãlãtorie pe o insulã a Canarelor ºi descinde rapid în mister, urcând pe drumul spre esenþa existenþei. Drumul spre Tenerife sau spre orice alt loc paradisiac este sensul însuºi al vieþii” (pag. 63). Mai sunt recenzaþi, în continuare, Nicolae Toma, Ciprian Muntean, Ion Opriºor, Doina Bogdan. În cea de a doua secþiune sunt cuprinºi o serie de prozatori: Aurel Gheorghe Ardeleanu, Graþian Szekely, Nicolae Ghinea, Cristian Hubali, Dan Timaru, ºi Dana Gheorghiu. Secþiunea a treia este ocupatã iarãºi de poezie, fiind prezenþi mai mulþi poeþi: “Ticu Leontescu, poetul religios, bântuit chinuitor de marea lui dragoste pentru Dumnezeu, gãseºte necontenit noi ipostaze ale divinitãþii. Din întrupãrile terestre, el saltã mereu în marile înãlþimi ale transcendentului, având aþintitã asupra relelor lumii o privire ascuþitã, neobositã” (pag.109), Ion Ghera ºi Octavian Doclin, “care îºi construieºte cosmogonia poeticã singur, cu o mânã de fier, situându-se mereu la înaltã tensiune” (pag. 115). Dan Floriþa-Seracin, cu romanele Amurg timpuriu ºi Croaziera, Remus Valeriu Giorgioni cu prozã, Kiriat Sepher; Cei ºapte morþi uriaºi ºi Mircea Pora cu

Constantin BUICIUC: Oglinda lui Narcis volumul Iertaþi-mi acest mic strigãt; Ani de pasaj, ocupã secþiunea a patra a lucrãrii, pentru ca în penultima parte a volumului sã ni se ofere prilejul de a ne întâlni cu Cornel Ungureanu în Despre regi, saltimbanci ºi maimuþe, un jurnal de însemnãri, “însemnãrile, rare în prima parte a jurnalului, uneori sãrind peste câþiva ani devin, mai ales dupã 2001, tot mai dese, aproape cotidiene” (pag. 151), Dorin Murariu: Fragmentarium; Umbra scribului. Eseu asupra poeziei lui Paul Eugen Banciu, Mircea Lãzãrescu: Odiseu fãrã Ithaca.

Note din jurnalul unui psihiatru, Viorel Marineasa: Despre Banat, în registru normal; Vederi din Timiºoara ºi mulþi alþii. Dupã o lecturã captivantã, cititorul ajunge la cea de a ºasea secþiune ºi ultima, unde se întâlneºte cu Hans Dama, Gheorghe Schwartz, Ion Miloº, Ion Zubaºcu ºi alþii.

Oglinda lui Narcis, volumul II, este o carte valoroasã, poate la fel de valoroasã ca volumul I, cel premiat, o scriiturã care scoate în evidenþã o bunã cunoaºtere ºi înþelegere a fenomenului literar, rafinamentul, puterea de analizã ºi talentul de critic al lui Constantin Buiciuc, o carte care se adreseazã în egalã mãsurã cititorului obiºnuit, dar ºi celui specializat, profesionistului într-ale scrisului.

Mircea ANGHEL

actualitatea literarã 5 Eu te-am sãdit ca pe o viþã de soi, ca sãmânþã curatã; cum dar Mi te-ai prefãcut în ramurã sãlbaticã de viþã strãinã?

(Ieremia 2 / 21) Într -o liniºte de mormânt, soarele împresurat de nori însângeraþi îºi deschide Într-o ochiul gãlbui din înaltul cerului urmãrind cum vântul, neobosit, înfãºoarã în voaluri de praf faþa fumurie a pustiului.

Arareori, vãzduhul se limpezeºte. Atunci, prin trâmbele de nisip, Chisamera îºi înalþã, mândrã, culmea, arcuind-o spre soarele învãluit în ghemul de praf pe care îl deºirã întruna vântul.

Ochiul cerului lãcrimeazã ºiroaie de picãturi untdelemnoase care în loc sã alunece spre pãmânt se încheagã luând forma unui stâlp de foc.

O-hooo-hooo, chiuie fãptura ivitã din zarea pustiului. Înainteazã, iscoditoare, cu paºi mãrunþi, aplecându-se când spre stânga când spre dreapta. În sens opus cu balansul corpului îºi clatinã ner vos capul. Pare o ºopârlã înfometatã nervos ieºitã la vânat.

O-hooo-hooo, chiuie cât poate de tare frecându-ºi ochii orbiþi de arºiþã.

Deodatã desluºeºte adâncitura albiei din care nisipul roºcat a ºters demult ºi urma ultimei picãturi de apã ºi se ghemuieºte ca peste o comoarã pipãind înfrigurat nisipul cu degetele rãsfirate.

O-hooo-hooo, rãsunã ecoul adus parcã de rotofeiul bãrbos care se grãbeºte, ºchiopãtând, prin nisipul miºcãtor miºcãtor.. Merge rãsucit cu umãrul stâng înainte ºi ridicat mult în sus, de parc-ar purta o povarã. ªi într -adevãr într-adevãr -adevãr,, când se opreºte, o arãtare negricioasã îi sare din spate apoi prinde a-i da ocoluri scurte ca animalul þinut în lanþ.

Cei trei se apropie ºi încep sã batã pasul pe loc, mãrunþind sub tãlpi crusta scorojitã a covorului format din nisip, pietriecele colorate ºi coji din piei de ºerpi, gândaci, fluturi, broaºte, pãsãri ºi ºopârle care n-au mai apucat sã-ºi astâmpere setea. Þopãie de parcã s-ar întrece care simte primul sub tãlpi ceva dupã care sã poatã ghici dincotro curgea râul fãrã nume care sã-i dea dreptul sã hotãrascã încotro sã meargã mai departe.

Mãi, sã fie, se înfurie rotofeiul, chiar nimic?

Ion NETE

Rãstignirea în Crucea lui Nãstavnic (fragment de rroman) oman)

Mãi, sã fie, îi þine isonul negriciosul, lipit ca umbra de el, nimic, nimic?

Mãi, sã fie, rãbufnesc toþi trei în cor cor,, nimic, nimic! ªi când te gândeºti ce apã limpede curgea pânã nu demult! Da uite cã ºi de ea s-a ales praful, aºa cã putem crãpa de sete, ofteazã,aproape leºinat rotofeiul.

- VVedeþi edeþi cum umblaþi, umbra e înºelãtoare ºi nici nu ºtii când te îngroapã...

Tresar ºi se uitã înspãimântaþi unul la altul. Glasul le e aºa de cunoscut...

Imediat îºi amintesc ameninþãrile cu care fuseserã alungaþi... Înfricoºaþi cã nu-ºi pot da seama cum de îi ajunsese din urmã, înceteazã þopãitul ºi aºteaptã înlemniþi.

- În viaþã sunt împrejurãri, se aude acum ºi mai din apropiere glasul, când pânã ºi umbra morþilor trãdeazã.

A-ha-haaa ! ªi rotofeiul, prinzându-se primul despre ce era vorba, îºi arcuieºte mâna fãcând-o pumn ºi loveºte puternic peste umãr în spate.

Pocnitura e urmatã de un hârâit înfundat, ca ºi cum cineva ar fi rãmas fãrã aer apoi negriciosul, înviorat, prinde a þopãi printre ei chiþcãind: O sfecliserãþi, ai? Auzind ce poate o umbrã... Pãcat cã sã prinsã iute grãsanul ãsta... abia începusem... ºi aveam atâtea sã vã spui... Mare pãcat, sã ºtiþi... aºa ceva mi se întâmplã rar ... sã vorbesc de parcã aº citi pe cer ... rar... cer... ªi negriciosul îºi întinde gâtul ca un elastic dându-ºi mult capul pe spate.

Uite, te las sã sporovãieºti cum îþi vine þie prin cap, îl îngãduie bãrbosul.

Dacã te-ai pornit hai, dã-i drumul înainte, dar cu o condiþie: te aºezi jos frumos aici înaintea noastrã, ca sã te vedem când aduni de pe cer tot ce slobozeºti pe gurã. Îþi convine?

Negriciosul hârâie, îndelung, dregându-ºi vocea, cu gura ascunsã în palme. Apoi prinde a vorbi gros ºi apãsat: Bãgaþi bine în cãpãþâni ce vã spun, nici morþii nu se lasã pânã nu se rãzbunã. Vã întrebaþi cum o fac? Simplu, prin umbrele pe care le lasã în urma lor lor,, pe unde apucã, când îºi dau duhul! Aºa cã locul în care a murit cineva va fi bântuit de o umbrã. O arãtare care nu lasã picior de om sã treacã netulburat. Stã de pazã ca sperietoarea! Astfel de umbre au împrejmuit pe vremuri pãmântul Multaniei, scoþându-l în afara lumii! Apoi, încetul cu încetul l-au împânzit, rãspândite prin toate pãrþile. Întâi, un pod surupat, apoi o râpã nisipoasã, o cãrare înþelenitã, o casã pustie, o fântânã pãrãsitã, o trecãtoare neumblatã, un desiº mãrãcinos, un copac trãznit, o vãlcea împotmolitã, un câmp ars. S-au tot întins, ca o cursã, puþin câte puþin pânã ce multanii s-au trezit cã nu mai au pe unde ieºi spre alte zãri, când îi apuca pofta sã mai dea câte o raitã prin lume! Nici nu bãnuiau mãcar cine sunt pândarii care îi þineau în loc. ªi-apoi au început nenorocirile. Oameni în toatã firea cãdeau din picioare vorbind. Mai ciudat a fost cã la început piereau numai cei mai zdraveni. Nu zãceau deloc ºi în miezul nopþii, ca loviþi din senin, îi apuca damblaua.

Duhurile rele, dupã ce le dãdeau târcoale, legându-i de le amuþea limba în gurã, se aplecau ºi le împuiau urechile cu ºoapte ameþitoare: VVeniþi eniþi cu mine. Vã duc într -un loc din care puteþi zburda ca pãsãrile cerului! într-un Nu mai zãboviþi în aºternuturi! Ridicaþi-vã ºi urmaþi-mã!

Ademeniþi astfel, îi duceau pânã în curmãtura din marginea pãdurii unde nu se ºtie cu ce le tãia capetele.

Acolo erau apoi gãsiþi ca niºte stane de piatrã, þinându-ºi în palmele întinse ca o tavã, capetele cu ochii orbiþi de prea multa sângerare. ªi tot aºa, de pe o zi pe alta s-au înmulþit locurile de care multanii nu se mai apropiau nici picaþi cu cearã. De se nimerea totuºi ca vreunul sã rãtãceascã ºi ajungea din întâmplare într -un astfel de loc imediat îºi pierdea minþile . TTotul otul într-un începea din clipa în care dãdea cu ochii de stanele de piatrã fãrã capete. Ceva ciudat îl fãcea sã creadã cã-ºi vede chiar chipul lui, multiplicat într -o oglindã. într-o ªi prins de febrã începea sã lozeascã, vorbind fãrã vreo noimã...

6 actualitatea literarã

Doina URICARIU:

plasticã

nr.10-11 n iulie-august 2011

Pictura ca o Scarã a raiului

Pictorul Revoluþiei de la Timiºoara Mihai Teodor Olteanu e considerat de peste douãzeci de ani pictorul Revoluþiei. Exaltat într-o lume de apatici ºi entuziast când alþii sfredelesc suspiciunea, el picteazã ºi trãieºte ca sã continue idealurile tinerilor uciºi, ale pãrinþilor lor, cãrora nu poþi sã le vindeci pierderea, relativizând semnificaþiile rãsturnãrii dictaturii cu preþul sângelui. Revoluþia de la Timiºoara i-a dãruit pictorului forþa libertãþii de expresie ºi de acþiune. Pictura e destinatã cetãþii ºi acþiunilor de caritate, ca un prinos continuu adus astfel martirilor revoluþiei, uitaþi de beneficiarii ei ºi cu atât mai mult de cãtre cei care au confiscat-o.

Cel ce a fost studentul ºi licenþiatul Institutului de Arte Plastice din Cluj, unde i-a avut profesori pe Aurel Ciupe, Teodor Botiº ºi Mircea Criºan, prieten cu Horia Bernea, cu care împarte multe paradigme comune, iubirea de Dumnezeu ºi de natura luxuriantã, praporii, coloana în grãdinã, tema grãdinii Maicii Domnului. Mihai Teodor Olteanu este un artist de un talent debordant, în care iubitorii picturii redescoperã lumina ºi cromatica ªcolii Balcicului, smalþurile ceramicii româneºti ºi spirala desenului, un neoimpresionism seducãtor vizual ce te scufundã, în visare ºi scrutarea de sine. Artistul mai e celebru ºi prin primirea fãcutã Majestãþilor Lor la Timiºoara, regele Mihai ºi regina Ana, când primarul oraºului, domnul Ciuhandu, membru marcant PNÞcd, i-a dat mânã liberã ca sã-l întâmpine pe Suveran, iar pictorul a pregãtit un alai de zece cãlãreþi, cinci pe cai albi ºi cinci cãlãrind cai închiºi la culoare, un portret al regelui Mihai ºi o icoanã ce le-au fost dãruite la intrarea în Ghiroda, la 2-3 km de aeroport, acolo unde au fost întâmpinaþi. Impresioneazã publicul iubitor de picturã prin fervoarea credinþei, o inocenþã generoasã, un suflet locuit de o biografie scãldatã, ca ºi maturitatea artisticã, de modele exemplare. Aflãm din propriile mãrturisiri cã tatãl, care a fost închis în puºcãriile politice între 1956 ºi 1964, avea un talent rar de a scrie frumos, darul caligrafiei, pe care ºi l-a exersat în detenþie scriind poeme pe talpa de lemn a pantofilor. Picteazã icoane de la câþiva ani cu imaginile picturii de frescã din biserica unde a mers cu mama sã se roage pentru ca tatãl sã-i fie eliberat.

Acest hieratism se pãstreazã în întreaga creaþie a artistului, marcatã, indiferent de temã, compoziþie ºi anotimp, de o beatitudine ºi de omniprezenþa spiritului filocalic. De unde sentimentul cã ai în faþã un pictor care parcã se roagã pictând, cã pictura e pentru el ºi o formã de rugãciune. Îþi aminteºte cu sentimentul acela aparte pe care l-a trãit atunci cã lumea este una ºi unicã pentru toþi ºi cã Iubirea ºi Arta vor conta întotdeauna. Mari bucurii rãmân pânã azi expoziþia din Olanda, din primãria oraºului Amsterdam, sau aceea de la Muzeul Bazilicii Notre Dame din Lyon... Mihai Teodor Olteanu vorbeºte mai des despre suflet decât despre culori ºi tehnici picturale.

Pentru el tabloul este o stare a sufletului, o ofrandã adusã lui Dumnezeu. A avut zeci de expoziþii ºi sute de colecþionari deþin lucrãrile sale, iar multe altele au fost dãruite pentru strângerea unor fonduri destinate faptelor caritabile sau restaurãrii ºi achiziþiei unor instrumente muzicale, precum o orgã, de pildã.

Din dor de Vincent van Gogh Mihai Teodor Olteanu a avut multe expoziþii în ultimii doi ani în þarã ºi strãinãtate. Creaþia lui e prezentã în numeroase colecþii din þarã ºi strãinãtate. Pictorul a fost invitat sã expunã de curând la New York ºi în urmã cu câteva zile, prezent la cel de-al 35-lea Congres al Academiei Româno-Americane, a fost invitat sã expunã la Bari ºi Toronto. În 1992, aflat la Amsterdam cu o expoziþie, în care figura ºi portretul reginei Beatrix a Olandei, i-a dãruit reginei acest portret pe care reprezentanþi ai Casei Regale veniserã ca sã-l achiziþioneze.

Alte douã portrete ale unor membri ai caselor regale europene ºi un portret al împãratului Japoniei au fost pictate de artist ºi fac parte din colecþiile în cauzã.

Grigorescu, Luchian, Andreescu sunt maeºtrii pe care-i descoperã copil în muzeele din Ardeal în vreme ce admirã pictura magiºtrilor universali Rembrandt ºi El Greco din albume. Albumele cu impresioniºti îi populeazã atelierul ºi uneori o expoziþie întreagã e dedicatã unui pictor fãrã ca lucrãrile expuse sã-l pastiºeze. În galeriile din Timiºoara, la Helios, prin expoziþia intitulatã „Din dor de Vincent” a fost limpede mãrturisirea unui cult faþã de pictura lui Vincent van Gogh. Mihai Teodor Olteanu se regãseºte în marele pictor nãscut în Olanda nu doar prin atracþia pe care i-o împãrtãºeºte pentru uriaºele floarea-soarelui ºi natura scãldatã în luminã. Au în comun, dar sã pãstrãm proporþiile!, o emoþionalitate intensã, o fragilitate conþinutã, o educaþie vizualã marcatã de lãcaºuri de cult. Îi deosebeºte însã „succesul” în viaþã. În vreme ce Van Gogh nu a vândut decât o singurã lucrare, Mihai Teodor Olteanu e cãutat de o mulþime de colecþionari pretutindeni unde expune. Pensulaþia olandezului excepþionalã ca tehnicã ºi intensitate simbolicã l-a cucerit pe artistul român. Dovadã tensiunea suprafeþelor sale pictate, miºcarea ºi vibraþia pânã la paroxism a liniei, ritmul liric ºi poezia obþinutã prin metonimiile pânzei, acele detalii în care irumpe întregul din nenumãrate ºi unice „pars pro toto”, funcþionând fiecare asemeni instrumentelor în simfonie. Olteanu picteazã carismatic ºi dramatic deopotrivã, e absorbit de esenþa naturii, a omului, a lui Dumnezeu.

Picteazã mult încontinuu, asemeni marelui pictor olandez. La moartea lui Van Gogh s-au gãsit peste 900 de picturi ºi 1.100 de desene,

duse la capãt de-a lungul unui deceniu de creaþie. Ceea ce înseamnã cam o picturã la patru zile ºi un desen la trei zile. În 27 iunie 2011 a avut loc vernisajul expoziþiei intitulate „Heaven Night” a pictorului român la galeria de artã „Pro Arte” din Cluj. Expoziþia urma celei de la Lugoj ºi celei de la Timiºoara, într-o cadenþã ce pare neverosimilã, dacã nu le-ai vãzut ºi dacã internetul nu ar dovedi cã ele au existat, ba chiar mai mult, cã prea puþine lucrãri se repetã, artistul fiind îndeobºte prezent cu picturi noi, vãzute anume ºi concepute pentru fiecare simezã. Expoziþiile sunt vernisate într-un ritm incredibil, artistul picteazã cum respirã, ca ºi cum ceea ce vede cu sufletul devine imediat picturã. Regãsesc în unele pânze tuºa spiralatã ºi curbele pensulaþiilor din Van Gogh, verdele adânc cu infinite nuanþe pictate abrubt din „Peisajul de la Saint-Remy” ºi norii cumulus pictaþi vânjos, ca niºte caiere. Muºcãtura contrastelor unicã din peisajele cu munþii, cei de la Saint Remy la Van Gogh, cei din Ardeal ºi dinspre Banat din peisajele lui Olteanu. Descopãr aceeaºi plãcere a decupajului în peisaje, a faþadelor de construcþii, cu uºi ºi coloane, cu acoperiºe þuguiate precum în celebra Bisericã din Auvers-surOise ori peisajul cu strada din satul Auvers sau grãdinile de zarzavat din Montmartre sau peisajul cu o casã albã în noapte. Nu pot sã nu remarc asemãnãri de cromaticã, pensulaþie ºi compoziþie între peisajele pictate în noapte cu poduri reflectate în apã, cu firmamentul de stele aprins, cu acoperiºuri vãzute dinspre atelier. Nu cred cã e o reacþie care diminueazã valoarea unui artist faptul cã pânzele lui îþi amintesc o anume atmosferã, lumea artei unui mare pictor al lumii despre care recunoaºte el însuºi cu filialã admiraþie cã-i este dor. Aºa cã mi-am amintit de „Casa galbenã” care e adãpostitã de Muzeul Van Gogh, de „Podul Langlois de pe Arles”, de „Via roºie”, de cutezanþa exploziilor cromatice ºi a culorilor puse pe pânzã ca un vertij.

în soare. Uºurinþa de a picta a artistului ne poate descumpãni, cineva ar putea sã spunã cã picteazã aºa de uºor ºi rapid de parcã ar zbura.

Fulguranþa, adierea culorilor, rotirea pensulei nu întâmpinã poticniri.

Turlele unei catedrale împrumutã trunchiurilor de copaci verdele, griul, albul, galbenul tocmit cu liniºte în vreme ce aceeaºi culoare îºi amplificã dimensiunea ºi forþa în coroana frunzelor, în prim-planul pãmântului pictat ca o apã curgãtoare dacã nu apa curgãtoare e pictatã ca un pãmânt înfãþat ºi învârtoºat de frunze ºi brazde. Pictorul se joacã alteori ºi pune tubul de ulei alb pe o pensulã mare, desenând ca un ajur între copaci ºi apã, un soi de parapet, de gard buclat, în ochiuri largi de dantelã. Acelaºi alb intrã subþiat, cu zig-zaguri ºi goluri, zvâcnet de trestie, în frunziºuri, în coaja copacului, în pântecoasa creastã circularã a munþilor, delimitatã de cer ºi liziera prim planului. Privitul cu lupa al picturilor te înduioºeazã la gândul cã, aºa cum aceeaºi culoare poate picta tot ce existã ºi toate elementele ºi materiile vieþii, tot aºa tot ce existã este legat de toate prin sângele, viaþa sau ADN-ul acestei culori. Ziduri ºi faþade de case ºi ogrãzi ardeleneºti, poduri peste ape din þarã ºi alte oraºe ale lumii, portaluri ºi porþi, ferestre în faþade de variate culori intense, cu canaturi groase sunt montate în ziduri asemeni pietrelor preþioase.

Culoarea e aºezatã în peisaje lumeºti precum mãtasea, firul de argint ºi de aur în obiecte de cult, destinate ritualului religios. Asemeni agatelor, cuarþului bulbucat, cristalului de stâncã, smaraldelor ºi turcoazelor ori coralului în coperþile ferecate ale Evangheliarelor, în ferecãturile de moaºte, pe patrafire ºi acoperãmânte de icoanã, de sfinte vase ºi de morminte, în colivare de argint aurite, în broderii de epitafuri, în dvere, vãluri de tâmplã...

Pictura ca o Scarã a raiului Am avut bucuria sã-mi lansez ultima carte „Scara leilor” ºi în oraºul Lugoj, un soi de leagãn generos ºi dinamic al culturii cãrþii, graþie Henrietei Szabo ºi echipei sale. Galeria însoritã cu ferestre largi înspre stradã, care adãpostea întâlnirea mea ºi a lui Marius Ghilezan cu cititorii, învecina volumele noastre cu o expoziþie care mi-a atras atenþia, mai întâi prin tablourile luminoase, vitale, cu tuºe în cascade, ecouri ºi vârtejuri, precum la Van Gogh. Apoi interesul mi-a fost trezit de titlul expoziþiei, care suna ca o replicã la „Scara leilor” ºi „Þigara unui vrãjitor de paie”. Expoziþia pictorului timiºorean Mihai Teodor Olteanu, deschisã la Galeriile de Artã din Lugoj sub genericul „Scara raiului”, aºeza pânzele artistului memorabile prin învãlmãºirea culorilor sub acest generic, clamând ascensiunea, levitaþia, creºterea spiritualã ºi paradisul. A fost prima mea întâlnire directã cu picturile acestui artist care picteazã precum respirã, cunoscut de prieteni ºi cetãþenii oraºului ca Pictorul Revoluþiei. În primele zile ale libertãþii Timiºoarei a pictat în faþa Catedralei o poartã din icoane, ca un altar sub cerul liber pentru ai mulþumi lui Dumnezeu cã ºi-a întors faþa înspre români ºi a-i arãta cã nu ne-am uitat credinþa în pofida deceniilor de ateism impuse de comunism. Poarta de icoane pictate de Mihai Teodor Olteanu a fost comparatã cu Poarta Brandenburg, la ceasul eliberãrii ºi reunificãrii Germaniei, dupã cãderea ºi demolarea Zidului Berlinului, fãrâmiþat în relicve ºi adus în case sub forma dumicaþilor de ciment ºi cãrãmizi pictate cu graffiti. Acest moment a fost unul al consacrãrii civice pentru pictorul cunoscut ºi preþuit pentru creaþiile sale dinainte de revoluþie, cãruia nu i-a fost dat sã vadã muzeele lumii decât din albume, înainte de 1990. Revoluþia de la Timiºoara, pe care nu concepe s-o punã nimeni sub semnul îndoielii, i-a marcat profund viaþa ºi opera. Pânzele pictate apoi au o zonã însângeratã de uleiuri aºezate cu cuþitul de parcã în fiecare peisaj, naturã moartã sau portret ori icoanã, stigmatele credinþei în libertate ºi-ar arãta prezenþa.

Peisajele ca o artã a fugii transpusã în privire În seria de peisaje care individualizeazã arta lui Mihai Teodor Olteanu, trebuie sã privim transfigurarea, vocaþia artei, ºi nu triumful unui mimesis bine pus la punct. Nu întâmplãtor Mihai Teodor Olteanu alege dintre axiomele unor mari artiºti cuvintele spuse de Picasso despre acei pictori care transformã soarele într-un spot galben în vreme ce alþii, adevãraþii pictori transformã un spot galben

E imposibil sã nu simþi religiozitatea care dã aurã ºi smerenie tuturor acestor peisaje din toate anotimpurilor, aprige ºi iuþi în a se naºte, intuitive ºi intemperante, glorificând o frumuseþe venitã parcã dinspre douã târâmuri legate ca rugãciunea rostitã de Iisus, pe care o citim în „Matei”, capitolul 6, 9-13 , în cuvintele „precum în cer aºa ºi pre pãmânt”, rugãciunea sau predica de pe munte, mult rostitul ori ºoptitul în gând „Tatãl nostru”. Artistul e profund credincios. De unde ºi simplitatea sa ºi liniºtea monahalã pe care o pãstreazã la evenimente de care se desprinde pentru a predica, urmãriþi-l pe internet credinþa sa în artã, în frumos, în adevãr. Florile, buchete, cu o imensã ardere ºi voluptate în asocierea culorilor sunt parte din nesfârºite serii de naturi moarte, desprinse mereu dintr-un peisaj sufletesc, rafinate ºi uneori sãlbatece ofrande cromatice. Fiecare buchet pictat ne trimite la o stare de suflet, liniºte, provocare, admiraþie, nostalgie, neliniºte, furtunã lãuntricã, scenografie, artificiu, inocenþã. Marea bogãþie oferitã privirii sunt culorile, dezlãnþuite mereu, ºerpuitoare, vii, înflãcãrate, în palete ºi serii dramatice, de galbenuri ºi de verde precum în celebra „Grãdinã de la Daubigny”, una dintre pânzele de la finele vieþii pe care a pictat-o Van Gogh din care nu transpar depresia, deznãdejdea. Zona decorativã e bine cumpãnitã din sãlbãticia ºi libertatea pe care ºi-o asumã buchetele, exotice, orgolioase, insolite. Înscenarea frumosului nu e ascunsã.

Dimpotrivã. Vârtejul florii-soarelui pictate de Vincent s-a mutat în toate corolele, jerbele, florile ce nãpãdesc ferestre, ziduri, coloane, portaluri, agãþãtoare, într-o frenezie a viului ºi sãrbãtorii naturii ce însufleþeºte privirea ºi dã suflet mereu celor vãzute de pictor. Nu poþi sã nu-þi doreºti însoþirea cu aceste pânze care picteazã sãnãtatea ºi solaritatea frumosului, seninãtatea, smerenia, salvarea prin credinþã, jertfa eucharisticã, arta ca o semãnare de roade ºi ca o hranã (nu am uitat splendida expoziþie „Hrana” a lui Horea Bernea ºi nici tabloul sãu ca un peisaj „Pomenirea”), arborele vieþii. Artistul ne repetã aceste adevãruri în toate picturile lui în care talentul se însoþeºte cu buna credinþã ºi culorile cu iubirea celor ce sunt, întro frumuseþe liniºtitã, monahalã ºi o splendoare a florilor ºi grãdinilor de mãnãstiri ºi biserici, iar nu de parcuri ºi sere. Mihai Teodor Olteanu transpune frumosul din lumea profanã în cea religioasã, dupã acel model al cântecelor populare rescrise în arta fugii, unde armonia ºi reluarea motivelor, care se repetã, sunt ca ºi treptele, aceleaºi ºi mereu altele, când se urcã ºi se înalþã în scara raiului, scara privirii în orizontul tot mai blând ºi luminat al înþelegerii.

nr.10-11 n iulie-august 2011

invitatul revistei

actualitatea literarã 7

gheorghe istrate Runã de tãcere

cã însuºi Dumnezeu în ceruri scrie cu verbe de sinceritate

sã-mbrac lumina morþii-n care sânt ºi pune-n el putere ºi povaþã

copil al pietrelor – învãþ sã tac magnetul tainei înapoi mã strânge aºa cum trec orbind din veac în veac sunt pruncul repetat de-acelaºi sânge

e-o transparenþã suplã visãtoare bibliotecile foºnesc în somn cu fiecare literã mã-ntomn în sucul-spasm al fructelor amare

ieri s-au surpat ferestre-n univers în fumul lor m-am despletit fantomã lãrgimea nopþii lepãda aromã ºi numele din Faptã mi-a fost ºters

o ce lumini se-apropie-adunând tãrâmul lor neînceput de runã – ninsori de clipe-mi fluturã prin gând închipuind statuia mea strãbunã

mi-e timpul scurt cât pleoapa de ºopârlã mã scald cu moartea în aceeaºi gârlã…

desprins de pulbere ºi de pãcate sunt un heruv nãscut pe jumãtate

Ritual (fabrica de vise)

Ritual (lied)

mai sus de sori e-o noapte abisalã pe care Dumnezeu o þine-n poalã

o fabrica de vise s-a stricat eram oier prin stele ºi prin lunã ºi turma mea o auzeam cum sunã în fluierul fictiv ºi degerat

eu locuiesc în umbre tu-n lumini eu în decembre tu în varã eu locuiesc în pietre tu în crini tu în amiazã eu în searã

Ritual (am auzit)

mi-nghesuisem viaþa într-o prunã în minereul ei împarfumat distilerii subþiri m-au consumat în halele alcoolului cu brumã

sã nu-ncercãm sã umilim destinul nostru ca pe-o fiarã iubim pe rând pe rând bolim aceeaºi floare dulce-amarã

am auzit din nou chemând pe cel ce-adunã din veºminte pleoapã cu pleoapã gând cu gând ºi foºnetul din oseminte

încep încet sã-mi fie frig ºi ceaþã îmi intru în instinct pe dedesubt ºi vãzul mi-l revãd neîntrerupt în lacrimile cariind pe faþã

ne strecurãm din vini în vini deºi pãcatul ne-nfãºoarã sã nu renunþi sã nu înclini tu în amiazã eu în searã

noi suntem þipãtul ce-ºi frânge suava pâlnie-n ether noi suntem pârghia din sânge voinþa-ntoarsã din mister

de fabrica de vise s-a stricat: reintru în istrate întristat

Ritual (fruct)

Ritual (heruv)

lumina care-nvaþã sã mã rabde m-a ocolit de-atâþia ani prudent din taina ei nechibzuit adesea eu mi-am fãcut coroanã ºi trident

nu mai sunt singur – din fiinþã vin întors în ochiul morþii care plânge ºi ies din ceaþa trupului virgin la piept strângându-mi vorbele de sânge

sã ne grãbim sã vrem total astfel întârziem minunea cel ce se stinge virginal va naºte încã-o datã lumea

Ritual (singurãtãþi fecunde) mã leagãnã-mã Doamne în mormânt ca-n pântecele maicii suspinânde cãmaºa somnului sã mã inunde în pânza ei cu fibrã de pãmânt sã mã adaste liniºtile blânde prin harul lor de iarbã sã mã-nsfânt o gurã dulce viermuind mãrunt mã dea singurãtãþilor fecunde

Michalei

în oaza mea de umbrã ºi cuvânt mã ruºinez mereu de-atâta viaþã când prieteni puri prelinºi de mult în ceaþã îmi tot fac semne sã m-aºez la rând din lumea ta eternã ºi de gheaþã trimite-mi Doamne-anume un veºmânt

dar din încinse vãrãrii pierdute un soare roºu ºi bãtrân a vrut sã-mi netezeascã pleoapele-ncepute cu-nfriguratul morþilor sãrut ce lungã-i clipa când în apa lumii þi se scufundã fruntea aburind în straiele luminilor prin care te mai târãºti în urma unui gând vai ce târziu mai învãþãm rãbdarea de-a-nchide-n sânge rãnile datori de-a umple fructul cu un vierme fraged – acest altar cu preoþi zburãtori

sã vinã ºerpii reci sã mã-ncãlzeascã cu limbile înfipte în cuvânt developându-mi lumile din gând zvântându-mã-n mantaua mea cereascã

Ritual (zalele sudorii)

mã leagãnã-mã Doamne descifrând curând tãcerile-mi vor fi Cuvânt

tu joacã-te cu pleoapa mea crãiasã cu omul meu incert neterminat albina-n trupul meu s-a dezbrãcat de mierea ei fecioarã ºi geroasã

Ritual (bibliotecile foºnesc în somn) Unicului Radu Bãrbulescu

în zalele sudorii ºi-n pãcat stã carnea mea întemniþatã-n rasã în sângele foºnind ca o mãtasã prin herbul casei mele-ngenunchiat

ºi-ntoarce proza faþa-n poezie cuvintele se retranscriu punctate e-atâta secetã-n eternitate ºi-atâta mâl în ritm ºi-n simetrie

fã iarbã din ideea mea femeie s-o-mbrac în iarnã purã ºi în zee fã din adâncul lumii o lucrare pe care pleoapa încã o mai doare

mai sunt multiple semne nevisate ºi-n spaþiu plânge-atâta veºnicie

adunã-mã-n amurgurile moi ºi soarele dã-l magic înapoi

8 actualitatea literarã

Nicolae TOMA Fedra plãsmuirile unei femei trecutã prin viaþã *** E toamnã Mereu o toamnã lungã ªi trãiesc parcã într-un vis Iar toate visele mele de pânã acum Mi-au arãtat cã trãiau iarãºi în mine Zvâcnirea tinereþii hrãnind Vinul curge pe pãmânt ªi mirosul lui limfatic Îmi zguduie raþiunea Palmele bãrbaþilor care au vrut sã mã atingã Înfloresc în formã de inimã Pânã ºi picioarele lor scânteietoare de încântare Mã mulþumeau cu lumina lor palidã Iar eu plutesc chemând cuvinte acum uitate ªi nu ºtiu de ce mi se pare cã le-am trãit vreodatã *** Înmãrmuritã privesc umbra ta Prelinsã peste carnea mea încinsã Iar tãcerea lâncedã se cascã ademenitoare Voiam sã-mi spui cuvinte Fãrã a le mai putea rosti Cuvinte pipãite cu limba sorbind Din strãlucirea unei stele târzii Vino ºi dã-mi sânge ªi îþi voi da în schimb lapte cât vei dori *** Peste privirea mea apãsarea lasã Umbre pãmântii neînþelese porniri Nu te sfii ºi aºeazã-þi mâna Peste sânul meu dornic de atingeri divine Stau singurã cu florile iar pisicile Prietenele mele de fiecare zi Vorbesc cu frunzele de pe balcon În timp ce gânduri neruºinate primitive Îmi acoperã pleoapa grea de grele energii

scoaladepoezie copilul turnul avea forma unui gât de lebãdã copilul alerga pe scãri mulinat parcã de cineva de sus lumina cãdea în urmã ca o minge fãcând piruete pereþii de cãrãmidã erau calzi de parcã ar fi fãcut cineva dragoste cu ei îi plãcea sã se sprijine de zidul roºu când sãrea câte o treaptã sfãrâmatã ecoul paºilor lui era un spirit eliberat dintr-o lampã

caii dormeau în picioare aproape de stele copilul continua sã alerge pânzele de pãianjen îl îmbrãþiºau puternic le simþea umerii pe umeri lui era ºi ceva iubire acolo ºi ceva diferit ferestre vegetale începuserã sã aparã fãrã sã observe ceea ce era mai bine alerga era ceva matur cu acel copil oamenii împinseserã turnul la marginea oraºului mulþi ºi-au ros palmele fãcând asta purtau ridurile la gât în loc de cruciuliþã sculptorul ne fãcuse o tâmplã comunã (dragul de el) priveam forfota oraºului întoarcerile în aºternuturi la unison gurile ce ºi le lãsau pe câmpii alãturi de epave meciurile de fotbal o doamne nocturna îþi lumina formele ºi nu mai aveam nevoie de nimic nici de moarte ajuns pe terasã copilul a privit în jos la turnul ce se rãsucea spre bazã ca o viþã de vie a întins braþele cãt sã cuprindã tot orizontul l-a strâns ca pe un acordeon l-a bãgat în buzunarul pantalonilor unde mai erau niºte firimituri de pâine ºi s-a chircit cu ochii la stele noi priveam într-o fântânã cum înfloreºte apa în timp ce copilul ne dãdea ture în aer râsul lui l-a auzit pânã ºi dumnezeu

În faþa oglinzii goalã cu formã de amforã Sã faci abstracþie de forme ºi de culoare Încã sã mai visezi iubirea eternã ºi sãlbaticã Sã te gândeºti cã undeva departe Existã un el numai al meu Iar el la fel mã cautã cu disperare Pânã la moarte

de-a buºilea prin aer

*** Parcã simt apãsarea clipelor nebune ªoaptele iubiþilor le aud în fiecare adiere de vânt ªi le repet pe nerãsuflate Cât de mult înseamnã sã dãruieºti cuvântul cel bun ªi nimeni nu mai poate opri Dulceaþa iubirilor târzii

þinem adâncul apelor la suprafaþã pânã ni se vãd trupurile goale într-un tv stins suntem dintre cei cãrora le trec norii prin umeri zburãm foarte sus trecem pe lângã tâmpla lui gulliver i-am face reverenþe þinându-ne inimile între degete ca pe niºte jobene dar tributari ai unor tãceri costisitoare trãim în odãiþa unei secunde ºi nu ne e uºor personal prefer sã-þi sãrut fiecare fir de pãr în parte dintr-o suflare gulliver înþelege tot ca o oglindã în ochii lui albaºtri cerul are forma unei livezi de pãpãdii

*** Când îþi deschideam uºa în nopþile nestinse Intra adierea unui vânt ca un fior ascuns Îmi spuneai nimicuri ºi-n ochii tãi mã dezbrãcam întâi Apoi de haine ºi de gânduri Cu sânii mei te atingeam ºi îþi plãcea Cum prelungeam aºteptarea cea nãvalnicã Iar ochii tãi trãdau nerãbdarea ªi mã vedeam aºa cum eram Goalã plutind prin ochii tãi de diamant Strigând de plãcere Dar ºi de gândul cã încã nu m-ai atins Dar m-ai dorit încã de la început

Stefan Alexandru , Ciobanu

afarã soarele foºnea ca o iarbã mare în mijlocul pieþei rotunde sculptorul ne dezvelea surplusul de piatrã de pe noi rãsfoiam frunzele ce se lipeau de formele noastre încã nedefinite în intimitatea noastrã auzeam o barcã pãlmuitã de ape ºi inimile ni se zbãteau ca niºte pui în ouã aºteptam sã ne fie cioplite pleoapele

*** Ce poate fi mai frumos decât o dimineaþã În care sã te trezeºti curatã ºi iubitã Sã-þi priveºti palmele ºi sã vezi oglinditã Dorinþa explodând

Vreau sã mai simt cum vorbele tale κi scuturã petalele în zbor de licurici Albele fantasme devoreazã suspine Uneori transfigurate-n plâns Uitarea se zbate cuprinsã de o fireascã spaimã A unui trist prãbuºit în inima mea Mereu dornicã de cald sânge

nr.10-11 n iulie-august 2011

facem dragoste în carlinga unui avion de hârtie îmbrãþiºaþi de parcã am ieºi unul din celãlalt ne rostogolim pe podea printre scaunele piloþilor pe pereþi unde sãlciile iau locul firelor pe tavan printre miile de butoane ºi beculeþe colorate pe aripile acoperite cu rogojinã

noaptea se trezeºte cãlugãrul ce doarme încolãcit pe elice ne aprinde lumânãrile suflând peste fitilele stinse zumzãitul de þânþar al motoarelor deranjeazã moºii ce îºi fac siesta în bãrcile de pe lac e ceva nou chiar ºi pentru roci în toatã povestea asta un copil vede o luminiþã miºcându-se printre stele departe în piept pãrinþii lui dorm se bucurã cât sã nu-i trezeascã

azi iar nu scriu nicio poezie ura! strigã imaginea mea din oglindã ura! strigã pantofii cã astãzi nu îi voi încãlþa ura! strigã prietena de pe mess folosind o mie de emoticoane

pe care o sã le visez la noapte ura! aº striga ºi eu dacã aº fi într-o camerã de hotel (la mare sau la munte cui îi pasã) ascultând ca pe un concert de mozart muzica tãlpilor ei susþinându-i trupul gol pe mocheta asprã

dor de mesteceni trãiesc într-o lagunã de unul singur cu o luminã gãlbuie pe faþã de parcã aº avea o lumânare agãþatã de lobul urechii soarele îºi face de cap ce-i pasã firele de nisip ticãie fãrã oprire prin alge se zbat cãmãºi aduse de valuri când plouã când dã dumnezeu ºi plouã fac un efort de imaginaþie îmi transform sprâncenele în þigle stau pe prispa unei case cu sâni în grãdinã o tânãrã multiplicatã de mii de ori se piaptãnã cu degetele sunt fotograf doar când nu gãsesc cadavre las aparatul pe o piatrã peºtii ºi scoicile intrã prin obiectiv ca într-o arcã mã leg la ochi - un tic dobândit din neatenþie – mai fac un efort de imaginaþie fotografiez colegii de ºcoalã le spun sã se depãrteze sã intre toþi în cadru fie ºi claie ei se urcã în trenuri ºi se depãrteazã apusurile îmi aprind umbra ca pe o flacãrã excavatoarele au fãcut de multã vreme un imens cerc în jurul meu mi s-a spus ºoptit cã locuiesc ca o coadã de cometã în gaura unei curele dar eu pedalez de nebun mai cã nu-mi iau zborul iese transpiraþia la plimbare pe corp dar ea netrebnica de ea nu este cu mine sã ne admirãm spiþele acoperite de carne sã ni se aºeze fluturi pe degete ca niºte inele locuiesc într-o lagunã de fapt mã plimb cu ea legatã prin lanþuri de o gleznã oarecare

despre culoarea rãnii totul a început firesc dormeam în patul contabil viaþa se copia identic în jur când a sunat la uºã contorsionând liniºtea atunci m-am dus sã deschid ºi am lãsat în aºternuturi talpa piciorului drept a doua oarã am lãsat tot piciorul a treia oarã piciorul plus o parte bunã din bazin astfel cã ajunsesem sã mã duc la uºã lãsând în pat piciorul drept tot bazinul ºi palma mâinii drepte într-un final când perdelele au început sã putrezeascã m-am îndreptat sã deschid lãsând în urmã tot trupul atunci a început visul acesta ce parcã dureazã de o veºnicie în care stau sub o tarabã ca o foaie de ziar privind prin fantã în zare la niºte câmpii ce se umflã ºi sunt gata sã explodeze

nr.10-11 n iulie-august 2011

scoaladepoezie

Ioan Vintilã Fintis, FÃPTURA DIN MIT ( I ) I. Cu faþa pãtrunsã de raze El începe sã vadã.

Prin repetare se locuieºte veºnic pe sine.

Labirint în cuvinte întruchipând o cãdere prelungã sonorã.

Legile sale cuprind nefiindul se resorb apoi cum Gange din Indul.

Mult mai viu cu mult mai dureros un cântec de chiparos...

II. Gândire purã El onduleazã întuneric, pe marginea unui fulger de frig ºi feeric.

Apoi se însãmânþeazã în aºtri lumina plânge cu ochi mari ºi albaºtri, arcuri de timp peste vãi într-un dans nelumesc, înlãuntrul cerului împãrãtesc.

O mie de ani - o secundã.

Fãptura cãzutã din mit ca ºi cum din spuma zeilor s-ar fi ivit.

Te locuieºte absenþa Te locuieºte absenþa Te locuieºte absenþa...

III. Ahura! – tunel orbitor, magnetice mirodenii înviorând dimineaþa, genunchi ciuguliþi de eretice pãsãri.

Doar o singurã zi nevãzut ºi rugãciunile împietresc, pe faþa miratã de nimfã ºi învelitã cu o nãframã de gheaþã...

de ape departele rãstignit pe aproape, cerul neted ºi adumbrit.

Ahura ! Vor lua de pe tine hainele tale or smulge gãtelile tale ziua ºi noaptea se vor respinge pasãre nor inocent piramidã Oceanul de întuneric stagnare...

VII. Dureros cad seminþele aºtrilor ºiroind pe palmele cerului - Ahura ! Atinge-mã cu iubire, cuvintele mã învelesc într-o ninsoare delicatã descompunându-se lent.

Atinge-mã, degetele au o dicþiune virginã, stau în rugãciune când lucruri mari ºi mici se sting în goluri mereu pândite de un tipar activ...

Te locuieºte absenþa Te locuieºte absenþa Te locuieºte absenþa

VIII.

IV.

Rãzleþe nisipurile ucid, Piramida plânge cu vid.

Pietrele sunt sterpe, Viaþa nu ºtiu de unde mai începe...

Ahura! – sunet viermuind pe plantaþii, lãcustele nãpãdind roiuri luminiscente în orbite

Mâinile tale nu mai ºtiu sã iubeascã, de atâta suferinþã cereascã.

Zeu orb ºi atât de bãtrân sprijinã cerul pe umerii sãi, neavând cunoºtinþã despre lucrarea aceasta

La ospeþe îmblânzim toropitele june, Secunda înfriguratã ne apune.

Ieºi din ordine pentru a exista, apoi dispari sporind cu tine, lumile îngheþate, însingurate…

IX.

V. Ahura ! – clipele se nasc simultan – Ne învelim cu ele cum în solzi de aur.

L-am vãzut trecând prin oglindã, rãzuind tristeþea cu ea ºi închipuind oraºe de sare, cubul tainei în care intru sã plâng...

VI. Timp spulberat curbat de întuneric ºi neumblat.

Lumina respirã uriaºele întinderi

Din cuvinte ne retragem în vis, oglinzile frigului abia s-au deschis.

Mãreþia refluxului îþi împodobeºte fãptura, timpul nu îºi mai cunoaºte mãsura Ninge în faþa abatoarelor cu fluturi, îngerii dorm cu frunþile pe scuturi.

Se-nstrãineazã umbra lor de mine, cum toamna ce apune-n clavecine...

actualitatea literarã 9

Relatare Tu eºti soldatul, care se întoarce din toate rãzboaiele ºi trece în pas de defilare pe sub arcul de triumf ridicat din sprâncene zeieºti, de însãºi Diana, Diana nemorensis!

Ajungi acasã nici sub scut, nici pe scut, ademenit de sãgeþile prelungi, þâºnind din minunea ochilor de femei celebre...

Iar ea, Penelopa, þese un covor verde pãcii, în rãzboiul strãvechi de þesut (cel mai minunat rãzboi din lume) ºi nu cãmaºa de mire; destrãma-s-ar în neºtire!

Fie sãrutul lor lancia lui Ahile sau a sutaºului Longinus; poate aºa îþi mai vindeci ºi tu preade(n)sele rãni, dobândite pe frontul cumplit al aºteptãrii, acolo unde mai ard lacrimile încã neplânse.

Se întreba, desigur, Doamna Mine, de ce scrisorile cavalerului templier ajungeau pãtate de sângele curierilor iuþi; fost-ai pe vremuri in Fede Santa un Fedelo D‘Amore.

Te învãluie toate cu acel zâmbet dãtãtor de nemurire…

Hic stet semper viridis, ipse hyperboreus solirarius, purus: rio, poeta qondam, poetaque futurus !

Per asperam heri, in aenigmate hodie, cras ad astram salire!

Adumbriri Îmbãtat de parfumul unui nufãr, ce se distinge de orhidee prin diferenþa de elevaþie, il fedelo d‘amore, trece prin focul sfintelor leys d‘amour, cum copilul Demetrei în nemurire.

Albeºte ºi pãrul celui care n-a locuit mãcar o zi pe Insulele Kurile; memoria geneticã îi atârnã scutul de-un arbore încã verde.

Strãjerii pãzesc porþile: în rãstimpuri destinul modeleazã o cupã pentru sufletul lui adumbrit.

Cãderea în transã Pe la chindie cineva þi-a vorbit despre matsya-avatara (adicã o manifestare a z/eului sub formã de peºte), insistând cã drumul cãtre înþelepciune este mai periculos decât un sãrut pe tãiºul de lance sans merci.

Poate de aceea ne poticnim, deseori, pe via sacra, de prima lapis niger, ai gândit, rostind înfiorat întrebarea: - Pe cine serveºte Grâlul?

- Pe cei care-i cunosc adevãrata naturã!

Romulus-Iulian Olariu

Seniorul luminii surâdea uriaºei caritãþi cosmice.

Cãzuseºi hipnotizat în transã...

Hiranya-Garbha Nemuritor ºi detaºat de contingent, brav cãlãtor adus pe roatã din alt timp, aºa reintri-n lumi de basm, acolo unde mereu treci peste margini, fermecat de-o uriaºã iubire, când vin visele premonitorii ºi marii strãmoºi deschid în faþa ta acele temute porþi solstiþiale.

Iele mãiestre plutesc în dans transparent, de mirese fãrã povarã ºi corp; îi spui clipei povestea opririi, susul devine jos ºi josul susºi te disipezi lin în orientala ei þesãturã: bulgãre de luminã din ziua dintâi.

Mesaj ocult Pânã sã îi intri tu în suflet era un vulcan nemanifestat, încã visa frumos, când te-a întrezãrit din adâncul latent.

Mai rãmãsese vreme de vremuit pânã la splendida manifestare...

Nu se ºtie cum ai pãtruns în conul/coºul aparent blestemat Exupery a scris undeva ºi vulcanii au uneori nevoie de grijã -; ºi te-ai disipat în fiinþa lui, cum la începuturi acel chinuit androgin.

Mutatio rerum Ori de câte ori îþi sãrutã ochii, zbaterea zbuciumul zglobii ale pleoapelor îi readuc în minte frânta bãtaie de aripi a pãsãrilor din toate coliviile lumii ºi freamãtul lor migrator, atâtea toamne alduite de august, când totdeauna se fãcea cã voi doi mai eraþi ultimii stâlpi de telegraf, chiar acolo, lângã primãria veche, iar de pe firele, întinse ºi în eternã vibrare, plecau la soroc rândunele prinþese; numai atunci copiii din fiinþele voastre dãdeau roatã stâlpilor ºi aveau acces direct la centrala cereascã: lacrimae sumus, Domine Deus, o, quae mutatio rerum !

Magda URSACHE

10 actualitatea literarã

eseu

nr.10-11 n iulie-august 2011

În România portocalie, apele au rãmas otrãvite(II) „Eu sunt eu, plus împrejurãrile mele” / Ortega y Gasset

Nume sonore, dar mai ales voci sonore trebuiau puse sub semnul îndoielii. Trãiascã incertitudinea, trãiascã ambiguitatea!

Mission impossible în cazul martirilor închisorilor ca Anton Golopenþia, Mircea Vulcãnescu, Iustin Pârvu, D. Stãniloae, Sandu Tudor, Steinhardt; misiune reuºitã cînd s-a ordonat sã se mînjeascã memoria pãrintelui Calciu-Dumitreasa, a lui Bartolomeu Anania, a lui Ernest Bernea, Crainic, Þuþea, Anton Dumitriu. ªi-mi vine în minte sintagma aceea neliniºtitoare a lui N. Breban, eseistul: arbori spirituali, care trebuie ocrotiþi, nu retezaþi.

Spus cu francheþe: postdecembrist, s-a dat delete pe reperele morale ale naþiunii; au fost puse pe ºtergere. Taie vîrfurile românismului (Pârvan, Iorga, Eliade) ºi poþi pleda pentru inexistenþa lui, poþi nutri „dispreþuri” pentru ideea naþionalã; un neojdanovism (mulþumesc, ªtefan Arteni!) al „reconsiderãrilor”, al „moºtenirii literare”, ca înaintaºii sã producã doar scîrbã ºi deranj tinerei generaþii. În douã cuvinte, paricid cultural.

E ºtiut: comuniºtii au planificat sã agaþe mari personalitãþi, în scop ideologic. Una era sã vorbeascã Tudor Vianu despre „democraþia popularã”, alta – nu ºtiu care propagandist semianalfabet. Cît despre perioada iliescã, nu mai era nevoie de propagandã forte pentru „comunism cu faþã umanã”. S-au mulþumit cu Piru ºi cu alþi cîþiva dependenþi de drogul Puterii, destul de mediocri, mai ales cei selectaþi din zona Iaºului. Un director de editurã, mãturat de „evenimente” ºi reinstalat în scaun, dãdea fuga în papuci de casã la meeting sã strige: „Iliescu apare/ Soarele rãsare!”. Îl închid în parantezã.

S-a tot repetat cã Vianu a cãzut în istorie. Dar cine l-a împins sã cadã? Pentru cã e o diferenþã între Vianu ºi Ralea. S-a ajuns la aberaþia cu „juºtii” luptei de clasã (Ileana Vrancea, S. Damian, Crohmãlniceanu) sã-i taxeze iarãºi pe „nejuºtii” Arghezi ºi Cãlinescu. S-a vorbit despre colaboraþionismul lui Arghezi, nu ºi despre anii prigonirii sale: zece. Prigonitorii, MRP (privit ca un cobai al comunismului, dupã ce editura Dacia a publicat, în ’94, Jurnal d’un hérétique, apãrut la Paris, în ’74) ºi Sorin Toma (presat, pesemne, de tatãl Alexandru ºi de soþia Ana, nevasta trãdãtoare, ajunsã în patul ghinãrarului Pantiuºa) au fost absolviþi. Cuiva i s-a pãrut un compromis pînã ºi faptul cã Arghezi a tradus fabulele lui Krîlov ºi Suflete moarte de Gogol, ca ºi cum ar fi fost alegeri nefericite.

Unora ºi numai unora li s-a aplicat dur canonul etic: ca un compromis a fost vãzut memoriul lui Blaga, adresat PCR-ului: (v. „Manuscriptum”, VIII, nr. 3 (25), 1977 sau „Echinox”, 1978, nr. 6-7). Tocmai Blaga care a refuzat sã fie fãcut membru al Academiei RPR, la schimb cu o declaraþie publicã de adeziune la regim. Le-a spus „consilierilor”, veniþi în ’56 la Cluj în acest scop (Miron Constantinescu, Constanþa Crãciun, J. Fazekaº ºi Pavel Þugui), cã nu-ºi poate renega activitatea de-o viaþã. Avea multe volume în manuscris ºi era conºtient cã nu vor fi tipãrite.

Ca ºi cum Andrei Pleºu ºi Sorin Dumitrescu n-ar fi fost absolviþi tot de „sus” de „pãcatul” Meditaþiei Transcendentale, dreptul la semnãturã fiind salvat de PCR. „Eticianul” Crohmãlniceanu a incriminat (în Amintiri deghizate) ºi faptul cã boieroaica prozei interbelice, Hortensia Papadat-Bengescu, chinuitã de sãrãcie ºi de Alzheimer, semnase un „apel de pace”. Cã a fãcut-o la presiunea „baciului Croh” (cum îl poreclise Ion Barbu), autoexilat post-socialist la Berlin ca „victimã a persecutorilor”, e altã poveste. ªi-mi amintesc de un interviu dat de o fostã utecea cu fãlci ca de hîrciog, pline de privilegii UTC/PCR/USR, strigînd cu dogoare ºi ardoare cã poeþii tineri trebuie sã cearã socotealã înaintaºilor.

Cui, to’ar’ºa? Lui Voiculescu, lui Dinu Pillat, puºcãrizaþi ºi interziºi? Lui Al. Philippide, lui Const. Tonegaru, lui Ion Vinea, lui Al. O. Teodoreanu, lui Andrei Ciurunga? Lui Pann Halipa, lui I.D. Sârbu? Lui Crainic ºi Gyr, „reeducaþi” la „Glasul patriei”?

Alex ªtefãnescu (într-o „Românie literarã” din 15-21 iunie 2005) evocã o searã Crainic la Muzeul Literaturii Române, în ’93. În prezidiu, ofiþeri SRI, foºti lucrãtori în serviciul Securitãþii ca Nedic Lemnaru, supraveghetorul poetului la ieºirea din puºcãrie (Crainic a fost închis la Aiud, fãrã judecatã, 15 ani; s-a predat în ’47). Nedic Lemnaru îl avea în grijã, îl „lãmurise” sã scrie la „Glasul patriei”, ba chiar se considera „legatar testamentar”.

Aºadar sã le cerem socotealã vinovaþilor fãrã vinã sau lui Jebeleanu-Deºliu-Banuº, scuzaþi pentru urîtele compromisuri din perioada proletcultistã? ªi dacã Moartea cãprioarei, o capodoperã, trebuia scoasã din manual, atunci Memoria ca zestre a Ninei Cassian, care hãlãduia la Peleº în patul reginei, trebuia mãcar tipãritã pe spezele poetei. Uite cã generaþia ºaizeci (generaþie care a avut, dupã Eugen Simion, „buzduganul” ei, chiar pe Labiº) n-a mers pe mîna ocupantului sovietic, s-a opus; ruptura cu interbelicul a fost anihilatã, cu risc maxim. În formularea lui Augustin Buzura (v. „Cultura”, nr. 18, 12 mai 2011,

editorialul De ce v-aþi sãlbãticit, tovarãºi?): „a nu recunoaºte preþul trecerii de la realismul socialist la literatura adevãratã mi se pare o josnicie. Din „generaþia 60” am mai rãmas cîþiva, foarte puþini ºi nu ºtim pentru cît timp, dar nu cred cã vreunul ar avea dreptul sã ridice piatra”.

Numai cã, în ultimii luºtri, ne-am specializat în culturocid, practicãm tot soiul de eliminãri din istorii literare. În regim de libertate, ne place sã cãutãm înlocuitori în literaturã, ca dupã Reforma din 1948, înlocuitori de profesori universitari (Vitner ºi Vicu Mândra în loc de Cãlinescu, Gavril Istrate, în loc de Gh. Ivãnescu, Otto Shechter în loc de ªt. Bârsãnescu, Davidson în loc de Th. Simenschy, nu mai ºtiu cine în loc de Al. Rosetti...).

Se susþine cã Mircea Ciobanu e mai bun decît Preda ºi Breban la un loc, cã Sorescu e mai slab decît Florin Mugur; cuvîntul superstar se lipeºte de Eminescu ºi cuvîntul zero de Arghezi.

Doar-doar s-o ajunge de la „Siberia culturalã” la Sahara, tot sec-culturalã.

Noduri ºi semne ar fi Nuduri de idei, dupã Alex. Lungu. Iatã ce scria N. Stãnescu în Etalonul de aur („Gazeta literarã”, ’67) despre Arghezi: „Pe aici se trece, aici se dã examenul, de aici se pleacã mai departe”. Da, Nichita Stãnescu, cel pe care ziaristul CTP l-ar fi pus pe foc în piaþa publicã pentru deficit de moralã.

Ca ºi cum n-ar fi fost de ajuns contestãrile (mai exact, raderile), tot din interese de grupare literarã, CNSAS l-a terminat, da, pe Cezar Ivãnescu, provocîndu-i o suferinþã psihicã de nesuportat.

Românii au fost amplu dezinformaþi. ªi vã reamintesc spusa lui

Virgil Mãgureanu (dupã Goma, Jurnal 1991-2000): „Eu n-am distrus dosare – dimpotrivã!” Ce înþeles sã dãm acestui dimpotrivã?

Sute de mii de dosare au fost secretizate – trecute la Siguranþa Naþionalã. Ca ºef CNSAS, Claudiu Secaºiu a declarat cã dosarele unor politicieni au fost distruse în 22 dec. ’89. Dupã ce criterii s-o fi „operat”? Zice presa cã în biroul sinucisului general Milea ar fi fost o notã prin care se cerea trecerea lui Traian Bãsescu în structurile Secu. ªi nu-i îmbrobodealã curatã povestea dosarului sãu? Întreb: l-a vãzut cineva? Gh. Oniºoru a vãzut un document la Arhivele Ministerului Apãrãrii, din... Piteºti, în 2004. Cum iepurele a sãrit de pe Argeº, CNSAS a solicitat dosarul de la SRI. La un „drink”, zice presa, a fost clasificat, ca fiind „de interes pentru securitatea naþionalã”. CNSAS a primit adresa; „Bãsescu Traian nu este cunoscut în evidenþele SRI”. Ofiþer special? Nicicum.

CNSAS sau „Comisia Adevãrului” a declarat în 2002 cã Dosarul de cadre al lui Ion Iliescu a dispãrut în 2006, din Arhivele Naþionale, Fondul CC/PCR, ca prin magie albã. Nu degeaba sãrbãtorea preºedintele în ’78, la Iaºi, ca prim-secretar (’74-’79, vã rog!) aniversarea a 30 de ani de la înfiinþarea Securitãþii. Ion Iliescu – scrie presa – a obþinut certificat CNSAS cã n-a lucrat pentru Secu. Dar pentru KGB? SIE ºtie, dar nu spune. Aflu de pe Internet cã sediul FSK (fost Ceka, NKVD, KGB) devenit FSR în 1995, e tot în Piaþa Lubianka, exact în fostul sediu KGB. Nouã „lumina” nu de acolo ne-a venit? În timpul URSS, era alocat un ofiþer pentru 428 de cetãþeni sovietici; acum, raportul e de 1 la 297, dacã o fi informaþia mea corectã. Cifrele noastre? Alternative, la fel ca manualele. Marius Oprea a aflat, pe numãrate, cã au fost 573.000 de victime directe ale Securitãþii. Cert e cã în jurul lui Steinhardt se aflau vreo 70 de „surse” angajate pe linie de filaj, de la feþe bisericeºti la laici factori poºtali. ªtiaþi cã existã 90.000 de specii de cameleoni? Dar, atenþie, camelonul poate cãpãta orice culoare, numai alb nu poate deveni.

S-au încercat, însã, varii moduri de albire, dar cred cã un mijloc

eficient CNSAS-ul a fost.

Mai înainte de fondarea Comisiei, în ultimele douã numere ale „României literare” pe 1990, s-au publicat (pe multe pagini) „fragmente” din dosarul lui Virgil Mãgureanu. De ce oare? Sã-l cureþe? Alte moduri de albire? GDS-ul ºi „22”. În primul numãr al revistei „22”, am citit pagini dintr-o carte a lui Brucan. De presupus: troc cu sediul de pe Calea Victoriei sau program de albire a privilighenþiei staliniste. Iar GDS-iºtii, public intellectuals, anticomuniºti de scenã socialã, au avut printre ei un numãr mare de turnãtori, v. excelenþa intelectualã S. Antohi, scuzat cu grãbire de prieteni ºi îmbãrbãtat sã-ºi istoriseascã, în tiraj Humanitas, cãderea, ca sã plîngem de mila sufletului prihãnit. Printre membrii fondatori a fost ºi Alin Teodorescu, devoalat în „Obs. cultural” nr.

139, din 2002, cã l-ar fi turnat pe Radu Ioanid, în 1985.

Fac parte dintre cei care au purtat „steaua galbenã” româneascã: origine aºa-zis „nesãnãtoasã”, provenienþã din mediul mic-burghez. Din cãderea destinalã, cauzatã de o greºealã de tipar consideratã „gravã greºealã politicã”, nu mi-am mai revenit. Decembrie ’89 mi-a adus în dar ridicarea interdicþiei de semnãturã în revistele ieºene. Dupã 13 ani, din ’76. Pentru ca în primul numãr al revistei „Cronica veche” (cîtã originalitate ticlierã!) sã citesc „cu uimitã silã” (sintagma lui Steinhardt), în dialogul L. Leonte-N. Turtureanu, cã m-aº fi dat singurã afarã din presã. Aºadar dezinformarea continuã.

Cum se manifestau autoritãþile dacã le înfruntai ºtiu prea bine.

Ia sã fi miºcat în frontul ideologic, ca Breban! În ’71, cînd a cãzut ghilotina Tezelor din iulie peste presã, lucram la „Cronica” ºi ºtiu cum ºi-a dat prompt obol propagandistic indemnizatul de merit (!) Liviu Leonte.

Dacã scriitorii s-ar fi coalizat atunci ºi ar fi protestat în loc sã practice munus a lingua, altfel s-ar fi vorbit despre „rezistenþa prin culturã”. Dar în „România literarã”, dupã blestematele „teze”, au apãrut nu anti-teze, ci „ecouri”: unul cerut lui Baranga, celãlalt, oferit (fãrã sã i se fi cerut) de Petru Popescu. Iar lui Sorescu (dupã Mircea Iorgulescu) i s-a cenzurat un vers, citat aproximativ: în fiecare zi „îmi reteazã capul un ziar”. ªi-i dau dreptate Anei Blandiana care-i spunea Luciei Negoiþã, intervievatoarea sa, referitor la „rezistenþa culturii”: „Problema nu este sã susþinem cã nu a fost nici atît, ci sã ne întrebãm de ce a fost numai atît”, comparativ cu samizdatul rusesc ori ceh ori polonez. Altfel spus: scopul a fost captarea bunãvoinþei lui Ceauºescu prin cap plecat, servilism, linguºealã, dar ºi prin pîrã de grup la „Conducãtor”, cu prilejul unor întîlniri: unii îi denunþau pe ceilalþi cã n-ar fi destul de loaiali faþã de regim, chiar ostili socialismului. În ce mã priveºte, am vrut declasificarea dosarelor Securitãþii, dar dupã legea Gauk; am salutat înfiinþarea CNSAS, fãrã sã-mi imaginez posibile diversiuni. Am sperat în acte de dreptate, pînã cînd am vãzut, în fine, cã normalitatea e mimatã, cã instituþia respectivã devine din ce în ce mai puþin credibilã prin semiadevãrurile oferite populaþiei. În loc de dreptate socialã, s-au împãrþit certificate de ne-securiºti. Or fi fake-uri, ca ºi certificatele de revoluþionar, obþinute pe ºpagã? Unele, da. De altfel, în unele cazuri (Muscã), mã tem cã s-au dat verdicte de colaborare, CNSAS-ul lãsîndu-se folosit de politic; în altele, s-a purtat un soi de gherilã contra scriitorilor, invidia fãcînd liste.

Cînd a reînceput Frica ºi pînda (titlul lui Florin Constantin Pavlovici)? În 1999 sau mai înainte? A fost societatea onest informatã de CNSAS? Ca sã rãspundem la întrebarea asta, trebuie sã întîmpinãm critic ceea ce numesc lovitura de dosar.

nr.10-11 n iulie-august 2011

mozaic

actualitatea literarã 11

Gabriel Chifu: Eruptii , lirice în muntii , Realului Gabriel Chifu ºi avatarii sãi lirici: Tesla, Eta, Zopyiros… „Mentor” ºi tutore-autor al personajului Tesla (care va deveni un element de bazã al mitologiei poetice proprii), Gabriel Chifu era considerat la debut un copil-minune al poeziei tinere, unul care dea lungul timpului nu ºi-a trãdat nici statutul, nici investitura. Debutând în revistã la 18 ani, iar în volum la 22 cu Sãlaº în inimã (Ed. Eminescu, 1976, titlu uºor convenþional, ales „de comun acord cu editura”), modernistul ºaptezecist Gabriel Chifu a fost – dacã nu ne înºealã memoria - primul laureat la Concursului de debut în volum al Editurii Eminescu, marcând apoi un reper constant cu fiecare nou volum.

Cât despre Tesla, un personaj straniu dar nu artificial, perfect viabil ºi verosimil în plan poetic era conceput în fapt ca o lecturã în cheie proprie a Logosului întemeietor, Ordinea imanentã a lucrurilor.

Cum marele Heraclit din Efes apropia logosul de foc, poetul craiovean, în tinereþele sale „revoluþionare” atribuia ºi apropria personajului sãu plãmãdit din eterul intermundiilor o surprinzãtoare corporalitate: “Corpul sãu e un triumf/ al miºcãrii libere eterne ori o stare pe loc/ aºa cum umple spaþiul cosmic pânã la refuz?” (Despre ubicuitatea ºi înfãþiºarea lui Tesla). „Principiul” Tesla ar tinde sã se apropie de aceastã substanþã inefabilã ºi eternã, dacã autorul n-ar face o netã distincþie: eterul e doar mediu ambiant ideal pentru Tesla: „Ca sã-l pot cuprinde pe Tesla trebui sã am un ochi în eter”.

Spune ºi Aetios cã Logosul este „un corp de naturã etericã, sãmânþa genezei universale”. Tesla e, aºadar, ipostaza concretã, umanizatã a Inefabilului, nedeterminare oximoronic-definitivã, principiu cosmic atotinclusiv dar ºi zeu-interlocutor (Dialog cu Tesla). Sau chiar incognoscibilul: „El existã de minune/ acolo unde gândul meu copleºit/ se împleticeºte” (Eseu despre Tesla).

O marcã distinctã a generaþiei optzeci era ochiul autoscopic (alteori telescopic – cum am vãzut ºi în eseul despre M. F. ªandru, congener cu care poetul analizat acum avea oarecari afinitãþi la debut).

Aceastã autodeterminare îl pune pe poet într-un sistem de astrale oglinzi paralele: temele predilecte ale volumului discutat ºi ale celui urmãtor, Realul eruptiv (Eminescu, 1979), sunt: omul – poetul, poetul ºi poezia, poetul ºi semenii. Poeme programatice, cele douã care deschideau volumul Sãlaº în inimã îl gãsesc pe poet într-o deplinã implicare/angajare a candorii în plan real, într-o vreme în care nu se cãuta/ impunea altfel de angajare, decât cea în politica partidului unic...

Un prinþ de rãcoare ºi rouã Anxietatea cronicã, sentimentul unei eterne insecuritãþi, al creaþiei, înfrigurarea actului creator îl face pe poet conºtient de propria-i imperfecþiune: „Ferecatã mi-e uºa spre echilibru”, exclamã cel care nu poate gãsi nimic în naturã pe calapodul sufletului sãu – decât, cel mult, urna mãrii. „Propovãduitor al credinþei în rouã”, poetul este „soarele (vostru) de serviciu/iarba voastrã zilnicã”. La fel ca amintitul congener, o mare speranþã ºi el la debut – Dan Verona (cel din Daþi ordin sã înfloreascã magnolia), el încearcã, folosind cartuºe de rouã sã „oblige un cais sã-nfloreascã”. Rege fãrã þarã, „hranã pentru goluri”, pentru poet orice insignifiante reliefuri terestre, proximitãþi, devin „piramide de rouã”. „Perforat de rouã” el însuºi, pulmonul profund al fiinþei sale de rouã respirã aerul rarefiat al interstiþiilor/intermundiilor: „singura-mi exigenþã – roua” (Ceea ce am uitat). Avem aici ºi un aspect muzical al inspiraþiei poetice: „ªi atunci în nopþile imense/las vântul sã mã spintece – orgã” (Orgã).

Faþã în faþã cu patria, atitudinea poetului e una din cele mai radicale, rãspicat polemicã: „Despre patria care /iese dimineaþã de dimineaþã din apele mãrii – n-ar trebui lãsat sã cânte oricine”. Iar la antipodul nechemãrii flagrante – poetul de vocaþie: „Când mã gândesc la tine cuvintele moarte/se umplu de putere”. Poetul umblã prin lume cu cerul lipit de piele, cãmaºã de mire ºi înveliº epitelial. În contextul unei mode planetare a poeziei contestatare, G. C. nu scapã nici el de tentaþiile realului eruptiv: „Poete, ia-þi cuvintele ºi vino cu ele spre viaþã/încearcã sã acoperi cu ele un om – când/îi e frig”; acel „ceva pentru care/noi astãzi dãm sã mãnânce zilelor ºi nopþilor / niºte grãunþe ce aduc a suflet” ºi care fac viziunea ºi verbul extrem generoase, ca în Walt Whitman, cel care recomanda Americii ºi

lumii întregi: „Dacã nu mã gãsiþi într-un loc, cãutaþi-mã într-altul/ Eu undeva m-am oprit ºi v-aºtept”. Poetul foloseºte în poezia sa energiile ei eruptive în loc de combustibil pentru suflet ºi pentru reaprinderea aºtrilor pe cale de stingere: „La capãtul privirii mele/ om se naºte…/cât trãieºte, stelele sunt luminoase de parcã/s-ar fi dat foc la mii de suflete” (Nopþile ºi zilele mele).

„Spiritul însetat de real” Începând cu a doua sa carte, G. C. apare ca un spirit însetat de real (titlu de Marius Robescu), a cãrui invazie, însã, nu poate ucide „sufletul sufletului, lamura”. Întâlnim aici realul în ebuliþie care îl face sã transleze în suprareal. „Cãdire cu un numãr nemãrginit de încãperi”, realul poetic eruptiv provoacã o aºa devãlmãºie elementalã, încât ai impresia cã te afli în confuzia ordonatã a orbitelor stelare ºi a intermundiilor: „O boare de tei rãsare exploziv/dintr-un sunet/ dintr-un arbore þâºneºte ca sufletul din trup/o carte”. Principiul vaselor comunicante se poate aplica întregii poezii purtând marca G. C. : între fiinþe (în lirica eroticã), între medii, interregnual. Obiectele se însufleþesc, oamenii sublimeazã, ideile capãtã corporalitate: „versul înverzeºte, miroase/vai cum miroase a frunzã verde ºi a trup viu”. În aºteptarea „pasului de animal pãrelnic al versului”, pe poet îl încearcã durerile facerii, „sentimentul astrului faþã de planetele rupte din sine”; (dez)iluzia detaºãrii dialectice de propriile creaþii, similarã cu expulzarea fãtului din matrice: „Cum ies din pântecul lupoaicei/puii ameþiþi aburind însângeraþi/aºa au ieºit din trupul meu toate/cuvintele aici adunate…”; „Mi-a scãpat printre degete/pasãrea alcãtuitã numai din aripi”. Prin sublimarea/subminarea experienþei reale („Ajung în interiorul unei raze”), cartea sfârºeºte într-o apocatastazã, prin instituirea unei noi perspective realului: „Mã rup în miriade de fãrâme./La marginile fiinþei mele rãsfirate/rãsare/o lume nebãnuitã… O sãmânþã fascinatã ºi tunãtoare se prãbuºeºte/ asupra mea”. Tendinþa textualistã a generaþiei urmãtoare devine irepresibilã în unele dintre poeme: Descrierea anvelopei, Roman, Elegie nedisimulatã. Iar în Pedeapsa poeziei (din vol. Sãlaº în inimã) ispita aceasta este mãrturisitã deschis. De altfel, G. C. este un modernist „de tranziþie” (promoþia 75), aprioric textualist în unele poeme ale cãrþilor de început.

Elegii ale cotidianului întâlnim ºi în volumul urmãtor, O interpretare a Purgatoriulu (Eminescu, 1982), poeme situate la limita candorii (melancoliei) cu acea esteticã a insignifianþei ºi derizoriului devenitã astãzi minimalism ºi mizerabilism-sexism, aflatã atunci în curs de ratificare oficialã, ca bazã teoreticã a optzecismului. Alãturi de amintitul Dan Verona, decelãm uneori în text afinitãþi cu Nichita Danilov (în poeme ca: În faþa timpului, Cântec, Legenda întoarcerii) – iar altele amintesc de N. Stãnescu (Bunã seara, Întâmplare cu un cocor).

Al treilea volum al poetului este o „tentativã de reconstituire a lumii în care am trãit alãturi de Melanie” - „reeditare a” Revoniei dintr-un alt volumul, în care ghicim un pseudonim anagramat;

amândouã bune surori ale Femeii cu piersici a lui Dan Verona.(De altfel, este de remarcat cã lirica eroticã la G. C. s-a schimbat prea puþin de-a lungul timpului, în datele sale esenþiale.) Prizonieri ca în „labirintul unui vis”, îndrãgostiþii locuiesc un cronotop mitic, o planetã-cu-doi-locuitori (în opoziþie cu Oraºul cu un singur locuitor, al lui Matei Viºniec). Frumuseþea tiranicã, „dictatorialã” a personajului liric feminin este cauza unor mutaþii naturale fenomenale – trupul ei, un rezervor de energie cosmicã: „Câþiva ani recolta ni s-a copt/la cãldura emanatã de corpul tãu, Melanie” (Fãrã soare). Dar poemul ilustrativ pentru concepþia panteist-metamorficã a poeziei lui G. C. este Despre fiinþele minunate AEIOU. „Fiinþecolaj fiinþe rãscruce” aflate la interferenþa regnurilor, ele sunt când pasãre, când om, luminã sau pom; când iele-efemeride, o „secreþie a verii”: „cine le întâlnea se copilãrea”. Tot fiinþã AEIOU este ºi Dropia, animal totemic din mitologia româneascã: „vânãtorul nu a mai gãsit drumul spre casã/a rãmas în vãzduh închis” (Dropia).

Mutaþiile fizice, biologice prolifereazã ca-ntr-o uzinã geneticã a secolului, iar hrana cotidianã este lumina, consumaþie demiurgicã, mesajul poetului aflându-se acoperit cu solzi de hieroglife ºi rune: „Rãsfiraþi ochii noºtri privesc”; „Voi rãsãri la primãvarã verde/ rãspândit în toate voi uni cu sufletul meu/pãsãri ºi plante într-o singurã fãpturã”.

Alãturi de mare, luminã, iubire, timpul constituie o dominantã (motiv-cheie) a lirici lui Gabriel Chifu. Dar nu timpul revolut, ci timpul absolut – unul care mereu îºi iese din matcã transgresând marea de clipe, durata. Este mai degrabã un timp oniric, interior, ca în poemele: O cãlãtorie pe fluviul Eta sau Istoria lui Arenad omul – apã. „Zopyros ne-a lãmurit cã aceasta este/fisura prin care/nefiinþa se revarsã în lume” (poem nenumit). Pentru Poet existã „zece mii de timpuri”: „ore din ani diferiþi/îºi urmau una alteia/într-o apaticã dezordine”; „Nu sã ne pierdem corpul/ori sã renunþãm la el/ci sã-l regãsim în luminã” (Magnifica germinaþie).

Odatã cu Lamura, al patrulea volum (Eminescu, 1983), apele poeziei lui G. C. filtrate, purificate ºi decantate se apropie tot mai tare de sufletul lucrurilor. Poetul îºi continuã de altfel netulburat „cãlãtoria prin regnuri, cãlãtoria cea mare”, câºtigând un element nou: fiorul thanatic. „Cum sã aduc în necurmatã prãbuºire echilibrul?/cum sã vindec râul/cum sã repar steaua cum sã înveselesc frunza?” Captiv definitiv al „femeii cu trup de cuvinte”abia acum poate realiza o personalã „Interpretare a Purgatoriului”, vãdindu-se a fi un iremediabil vitalist: „Dacã pendula sângelui mau ar bate dupã ritmul/sângelui meu/lumea s-ar prãvãli în copilãrie”.

Dintr-o poziþie privilegiatã (Colina interzisã), controleazã „valea destinelor”, precum Mircea Florin ªandru, un alt congener imposibil de clasificat (aparþinând probabil ºi el promoþiei intermediare 7080).

Continuându-se la modul cel mai firesc-evolutiv cu volumele: Omul neþãrmurit, Ed. Scrisul Românesc, Craiova,1987, La marginea lui Dumnezeu, Ed. Cartea Româneascã, Bucuresti, 1998, Bastonul de orb, aceeaºi editurã, 2003 (antologia Lacãtul de aur, apãrutã în Colectia Hyperion a Editurii Cartea Româneascã în 2004 nefãcând decât sã omologheze acest traiect suitor), scrisul lui Gabriel Chifu rãmâne o constantã ºi un punct de reper al liricii româneºti contemporane. Al literaturii în general (de prozã ne vom ocupa cu o altã ocazie). *** … ªi iatã-ne ajungând la Întâmplãri din þinutul misterios, cartea cea mai nouã (în lucru) – ºi care se vrea carte de vizitã a întregii creaþii purtând marca G.C.: „În aceastã carte mi-am propus sã mã îndrept în cât mai multe direcþii în acelaºi timp. Într-acolo unde ºtiu sigur cã am sã gãsesc poezia… Doar cãutând-o peste tot… îmi ofer ºansa cea mare: s-o descopãr acolo unde n-a mai gãsit-o altcineva”. Sunt cuvintele autorului, profesiune de credinþã.

Poezia se cautã astãzi în cele mai diferite (ciudate) locuri: pe stradã, în tramvai, în pat sau în vasul de toaletã… E drept cã toate acestea fac parte din viaþã, viaþa colcãie-ntr-însele, dar nu sunt la fel de bune generatoare/conducãtoare de poezie. Autorul nostru o cautã ºi o gãseºte acolo unde viaþa adie încetiºor, râureºte ºi unduieºte, în miezul de foc al sufletului. Iar dacã unii s-au plictisit de viaþã, frumuseþe, poezie adevãratã, îi trimitem la versuri precum cele care urmeazã - e ca ºi cum i-am trimite la sursã: „ea era o salcie tânãrã prin care trecea vântul,/fãcând-o unduitoare ºi muzicalã,/sute de focuri i se aprinseserã în trup/ºi sute de izvoare îi curgeau prin piele,/cum se întâmplã cu o câmpie primãvara…”; „Ea avea ceva de casã boiereascã, mare,/cu etaj ºi cu geamlâc./Îmi plãcea sã mã caþãr noaptea/pe zidul de piatrã,/sã mã strecor prin fereastra rãmasã deschisã/ºi sã mã prindã zorile/în cãmãrile ei cu mirodenii…/…/ Ea avea ceva de regat binecuvântat, de italie/cu tãlpile ei în rouã…/ oricine, oricine ar fi cerut azil în ea,/prin þinuturile sale fericit sã cutreiere.”

Avem aici o adiere dinspre Cântarea cântãrilor (dacã se mai intereseazã cineva azi de aºa ceva: primul ºi cel mai mare epitalam din istoria literaturii universale). ªi încã vreo câteva „exerciþii de mântuire ºi ridicare la cer” – exerciþii de creºterea aripilor, încercare de zbor. Poezia din ultima „fazã” a poetului Gabriel Chifu e vizitatã de Oaspetele nemãrginit (cel-fãrã-de-început – ºi sfârºit), se apropie de tainele vieþii ºi morþii deopotrivã. Semn cã omul din el (unul dintre cei mulþi: „suntem mai mulþi în acest trup./Toþi rãspundem la acelaºi nume…”) simþindu-se crescut/înãlþat în „omul dinãuntru” se apropie de clipa necesarelor reevaluãri religioase ºi ascetice. (noiembrie 1986 - mai 2011) R. V. GIORGIONI

12 actualitatea literarã

rememorari

Gheorghe Iancovici Deliciul intelectual al lecturii Lugojeanul Gheorghe Iancovici, licenþiat în drept ºi filologie, deºi prezent de-a lungul timpului în revistele noastre literare, s-a impus atenþiei abia dupã retragerea la pensie, când publicã o carte de eseuri despre literatura românã ºi universalã: Incandescenþa ºi penumbrele, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983). Cu cea de-a doua carte, pe care o semnalãm aici, Printre trestii de luminã, apãrutã tot la Dacia (1986), autorul vine sã confirme buna impresie de-acum trei ani, perseverând în ceea ce am putea numi poezia ideilor: cãci clocotul ideatic ºi arderile sale lãuntrice, confesiunile ºi denudãrile, introspecþiile ºi întrebãrile sfâºietoare, atitudinile, adeziunile ºi respingerile, cultura ca trãire autenticã, toate acestea ne sunt comunicate într-un limbaj elevat cutreierat de adieri metaforice, care nu numai cã fac sã fie memorabile gânduri ºi sentimente, ci întreþin superior, de la un capãt la altul, deliciul intelectual al lecturii.

Aºa, de pildã, reflectând pe marginea Logicii lui Hegel, încheie în superbe flori de stil: „În raport cu inteligenþa, logica face figura unui consilier de stat, având rolul de a struni avânturile temerare, irezolute, ale unei tinere domniþe – Inteligenþa – neastâmpãratã prin definiþie ºi mereu pe punctul de a pactiza cu grupurile extremiste ale fanteziei.

E ceva greoi, agasant ºi vetust în aparatura demodatã a logicii (oare numai a celei «clasice»?), de care inteligenþa ar fi fericitã sã se debaraseze ºi faþã de care comite, fãrã jenã, infidelitãþi – unul din flirturile sale favorite fiind intuiþia, celãlalt: paradoxul.“ Altundeva, exprimându-ºi admiraþia faþã de Nietzsche („cel mai francez dintre toate spiritele germane“, dupã cum ne reaminteºte ulterior, indicând prin aceasta ºi preferinþa sa pentru eseiºtii francezi), conchide: „Dacã existã într-adevãr o aventurã spiritualã, constând în nesãbuinþa (irezistibilã, pasionantã) de a te însoþi în necunoscut cu o cãlãuzã capricioasã ºi frãmântatã de gânduri, urmãrind ea însãºi þeluri (mai mult lãuntrice) fãrã corespondenþe certe în pragmatic, având toate ºansele de a sfârºi, fãrã urmã, într-o crevasã fatalã ori de a cuceri un pisc pur, feciorelnic, un Jungfrau scânteietor, glacial, ignorat de zei, atunci urcuºul, cu Nietzsche, pe meandrele gândirii, e o asemenea aventurã.“ Dacã ar fi sã dãm curs impulsurilor noastre taxinomice, întrebându-ne în ce categorie de scrieri s-ar încadra cartea lui Gheorghe Iancovici, am pronunþa fãrã ezitare numele lui Novalis ºi Friedrich Schlegel, cei care au promovat fragmentul ca modalitatea cea mai potrivitã de expresie a primei generaþii de romantici germani.

Aceºtia au condensat în fragmente nebãnuite asociaþii de idei, scântei de geniu, iluminãri. Fragmentele lor nu sunt produsul unei riguroase gândiri ºtiinþifice, ci inspiraþii de moment, notaþii ale unei geniale intuiþii eruptive. Ca ºi aceºtia, Gheorghe Iancovici manifestã predilecþie pentru fragment, al cãrui elogiu îl ºi face ºi care are o sferã de cuprindere mult mai largã decât aforismul, pe care ºi-l subsumeazã. În aceastã formulã, fragmentele lui, lapidare sau lungi de câteva pagini, conþin note de lecturã (totdeauna surprinzãtoare), note de cãlãtorie, imnuri înãlþate paradoxului, coordonatã fundamentalã a gândirii sale (s-au scris oare pagini mai frumoase despere paradox, în literatura nostrã, decât cele din aceastã carte?), elogiul eseului, al artei, al vieþii ºi morþii, al femeii ºi iubirii etc.

Atribuite unui personaj imaginar – Orphebrus –, rudã bunã cu Zarathustra, ideile lui Iancovici ni-l înfãþiºeazã pe acesta ca pe un dionisiac al spiritului.

Datã fiind tensiunea înaltã a ideilor, expuse într-un lung monolog dramatic, cu infuzii de un patetic lirism, n-ar fi de mirare ca urmãtoarea carte a lui Gheorghe Iancovici sã fie una de piese de idei sau de poeme în prozã.

(Recenzie publicatã în „Neue Banater Zeitung“, XXXI, nr. 7527, 27 februarie 1987, p. 3, sub titlul Intellektuelles Lesevergnügen.

Apare pentru prima datã în traducere)

o evocare de Simion DÃNILÃ

nr.10-11 n iulie-august 2011 Ce s-a-ntâmplat mai departe cu biblioteca prietenului meu?

Neavând urmaºi, el a specificat în testamentul întocmit în 3 august 1992, cu trei zile înainte de-a muri, cã o lasã, împreunã cu alte bunuri, Universitãþii din Chiºinãu, dar „numai în cazul cã Basarabia se va alipi României; în caz contrar [...] Universitãþii din Cluj“. Imediat dupã moartea sa, cãrþile au fost depozitate într-o salã a Primãriei din Lugoj, apoi au fost mutate în Casa Francezã de pe strada Bucegi.

Vãrul sãu, jurisconsultul Ioan Adam, a atacat în instanþã testamentul, care nu era olograf, ci dactilografiat, fiind lovit de nulitate. Bunurile au fost apoi împãrþite între rudele apropiate, cu excepþia bibliotecii, care a rãmas în patrimoniul oraºului ºi se aflã azi la Biblioteca Municipalã Lugoj. Verificând prin sondaj fondul de carte Iancovici de aici, am constatat cã din cele 5 exemplare ale ediþiei princeps (1941) a Istoriei literaturii române de G. Cãlinescu, nici unul n-a ajuns în aceastã bibliotecã. Revistele (unele dintre ele cu colaborãri ale lui Gheorghe Iancovici, altele, colecþii întregi) au fost preluate de I. Adam, decedat între timp, iar arhiva (manuscrise, scrisori, cãrþi nepublicate etc.) este actualmente în posesia domnului Constantin Zarafan, arpentor din Lugoj.

Simion DÃNILÃ

Gheorghe Alexandru Iancovici Biblioteca lui Iancovici Habent sua fata libelli. Da, cãrþile au soarta lor: unele circulã liber, altele zac zãvorâte sau puse la index, altele sunt aruncate în foc de inchiziþii sau topite, altele confiscate ori pierdute în mari biblioteci, altele dãruite ori furate, altele plagiate ori anatemizate, altele împrumutate ºi nerestituite, altele uitate în trenuri, în pivniþe ºi poduri º.a.m.d.

Nici legendara bibliotecã a lui Gheorghe Iancovici n-a fost scutitã de capriciile destinului. Înfiripatã anevoie dintr-o leafã modestã, din care, ca personajul lui Mihail Sebastian, abia trãia el ºi ea, biblioteca aceasta nu era exagerat de mare, dar conþinea cãrþi de calitate din toate marile literaturi ale lumii. Cãci stãpânul ei nu mai citea autori, ci literaturi întregi, le devora cu o foame de lup, relata despre lecturile sale cu o poftã ºi o bucurie de te fãcea sã salivezi. Conversaþiile cu el le purtam în jurul cãrþilor, fiecare cu povestea sa.

De pildã, scrierile lui Giovanni Papini, care ocupau un raft complet într-un dulap, au ajuns aici în urma unei întâmplãri fericite: a gãsit într-o publicaþie, pe la începutul anilor ’50, adresa unui adolescent din Italia dornic sã corespondeze cu tineri de pretutindeni, ºi el i-a scris. Italianul, la început entuziasmat, cu timpul s-a plictisit ºi-i rãspundea din ce în ce mai rar la scrisori, pânã nu i-a mai rãspuns deloc. Iancovici a insistat, a continuat sã-i scrie, crezând cã n-a primit scrisorile sale. Într-o zi se trezeºte cu o scrisoare de la tatãl bãiatului, în care acesta ºi-a descris fiul ca neserios ºi-l întreabã: „În definitiv, ce doreºti dumneata, tinere?“ Iancovici, franc: „Operele complete ale lui Papini“, cãci tocmai citise fascinat, într-o traducere franþuzeascã, Un om sfârºit ºi voia sã cunoascã tot ce-a scris „mãcelarul filozofilor“. Rãspunsul prompt al tatãlui: „Le vei avea.

Nu te gândi la o recompensã!“ ªi i-au sosit curând prin poºtã. În vara aceea, fericit din cale-afarã, Iancovici n-a mai ieºit din casã (în sensul cã a renunþat la excusiile sale prin munþi) ºi a invãþat italiana.

Altã datã mi-a povestit cã în vara lui 1967, la Londra, unde fusese sã-ºi consume premiul I – o excursie în Regatul Unit –, obþinut din partea BBC-ului la un concurs de eseuri organizat în anul precedent, directorul secþiei române a vestitului post de radio îl întrebã, în penultima zi a ºederii sale în „perfidul Albion“, ce cadou ar dori sãi facã înainte de-a se-ntoarce acasã. „Cãrþi“, a venit pe loc rãspunsul lui Ghighi Iancovici. „ªi cam ce fel de cãrþi?“ „Existã în Londra o librãrie cu cãrþi în limba francezã?“ „Existã.“ O doamnã de la secþia respectivã l-a însoþit la librãrie. L-a invitat sã-ºi aleagã ce doreºte, în timp ce ea s-a aºezat într-un fotoliu ºi-a-nceput sã fumeze la o ceaºcã de cafea. ªi-a ales un teanc de cãrþi, dupã care s-a uitat spre doamna lui, care a dat aprobator din cap, fãcându-i semn sã-ºi mai aleagã. Figura se repetã, iar dupã cel de-al treilea teanc, Iancovici se opreºte definitiv. Revenit la reºedinþa BBC, directorul îl întreabã dacã ºi-a ales tot ce ºi-a dorit. „Da ...“, i-a rãspuns ezitând, „afarã de Jurnalul lui Gide ...“ „Of, dar de ce nu l-aþi luat? Ne pare rãu ...“ A doua zi însã, la despãrþire, colegii de secþie, care puseserã mânã de la mânã, îi oferã Jurnalul ºi astfel Ghighi ºi-a vãzut întregitã seria de Opere complete ale lui André Gide în limba francezã, pe care le achiziþionase de la un anticariat din Bucureºti cu care era în legãturã.

Mai târziu, când a vãzut la mine renumita monografie Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild în 23 de volume, pe care el n-o avea, a îngãlbenit! De unde o am? Cât am dat pe ea? De la un blãnar din Timiºoara, o sutã de lei bucata (în total, echivalentul pe o lunã al salariului meu de profesor din anii ’80). „Ai luat-o pe degeaba, e-o capodoperã de artã tipograficã! Ce legãturã!

Ce imprimeu suflat cu aur! Ce gravuri! Ce hârtie! Îþi dau 150 pe bucatã ...“ „N-o vând, uite cine scrie în volumul Bukowina, de pildã: Demetrius Onciul, S. Fl. Marian, Demeter Dan, Johann Sbiera º.a.“ Mi-a oferit la schimb cãrþi rare ºi scumpe din biblioteca lui, n-am acceptat. Amãrãciunea i se citea pe faþã. Ca sã nu-l mai fierb, îi dau o speranþã: „Mai are un set, legat în altã culoare ... Dar nu-l vinde deocamdatã ... Vrea sã plece din þarã ºi cred cã pânã la urmã o sãl vândã.“ De-atunci n-a mai avut liniºte. A trebuit sã mã duc cu el pe capul omului ºi sã nu-l slãbim pânã nu cedeazã. ªi a cedat, la acelaºi preþ. Numai cã, ducând cãrþile în maºinã, am constatat stupefiat cã setul complet avea, de fapt, 24 de volume. Acum eu eram în pierdere.

Am înghiþit în sec, zicându-mi în sinea mea cã pe volumul lipsã va trebui sã dau cât pe toate celelalte. Norocul meu însã cã l-am gãsit unde nu mã aºteptam: la un inginer agronom din Belinþ, care mi la dãruit în schimbul unui serviciu pe care i l-am fãcut mai demult.

Aºa se constituie bibliotecile.

(15 august 1924, Fãget – 6 august 1992, Lugoj) (Pseudonim, rareori folosit: Eugenio D’Argenta) Critic literar, prozator, poet, traducãtor; profesor, funcþionar public. Pãrinþii: Virgil Iancovici, medic, fiu de preot; Elisabeta Adam, casnicã. ªcoala elementarã la Fãget (1931-1936); Liceul „Coriolan Brediceanu Lugoj (1936-1944); Universitatea din Cluj, Facultatea de Drept (1946-1950), Facultatea de Filologie, Universitatea din Timiºoara (1969-1974).

Contabil la Distileria de Lemn Margina, jud. Timiº (1953); funcþionar la TRCLB Lugoj (1955); bibliotecar ºi pedagog la ªcoala Profesionalã de Ucenici Lugoj (1957); magazioner la Cãminul-spital de Copii Neuropsihici Lugoj (1958); planificator la Moara Centralã Lugoj (1961); recepþioner la ICIL Lugoj (1962); economist la OCL Lugoj (1963) ºi la Fabrica de Jucãrii “9 Mai” Lugoj (1967-1984); pensionar din 1984.

Debut publicistic cu eseul Romanul lui Ionel Teodoreanu, în „Primãvara Banatului“, Revista ªcoalelor Secundare din Lugoj, III (1941).

Debutul editorial: Incandescenþa ºi penumbrele, 1983. A cultivat cu predilecþie eseul pe teme de literaturã românã ºi universalã; a mai scris ºi nuvele, poezii, prozopoeme, memorii etc. ºi a fãcut traduceri din francezã.

Membru în societãþi literare:Societatea de Lecturã „Ion PopoviciBãnãþeanul” a elevilor Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, al cãrei preºedinte devine în 1943; membru al USR ?

Premii literare: Premiul I la un concurs literar pe þarã (8 mai 1943) cu tema: Care ar fi hotarele fireºti ale Þãrii noastre în baza tradiþiei istorice ºi a etnicului românesc? – Cum o vãd ca icoanã geograficã ºi ca organizare în viitor? În ce fel înþeleg a o sluji?; premiul I la un concurs literar interliceal din Lugoj (1944) cu tema: Puterea credinþei; premiul I la un concurs de eseuri organizat de BBC Londra în 1966 pe tema: Care este dupã pãrerea dumneavoastrã cea mai valoroasã contribuþie pe care Marea Britanie ar putea sã o aducã omenirii în domeniul ºtiinþific, politic sau cultural?; premiu la una din ediþiile Festivalului de Poezie „Lucian Blaga”, Sebeº-Alba.

Scrierile literare: Incandescenþa ºi penumbrele (eseuri). Dacia. Cluj-Napoca, 1983.

Printre trestii de luminã (prozã scurtã). Dacia. Cluj-Napoca, 1986.

Cântecele lui Orphebrus (caiet de poezie), ediþie îngrijitã de Simion Dãnilã, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1997. În manuscris: Viaþa culturalã a Lugojului pânã în 1944, Memorii, Nuvele, Note de cãlãtorie (2 vol.), Eseuri, Prozopoeme Traducerea articolelor publicate de Basil Munteanu în „L’Europe Central“ ºi „La Revue de littérature comparée“ Colaborãri la reviste: „Cahiers roumains. Études littéraires“, Bucureºti, „Familia“, „Lumea“, (G. Cãlinescu), „Orizont“, Bucureºti, „Orizont“, Timiºoara, „Primãvara Banatului“, „Rãsunetul“, „Redeºteptarea“ (Lugoj), „România literarã“, „Steaua“, „Tribuna“ etc.

nr.10-11 n iulie-august 2011

rememorari

actualitatea literarã 13

Cazul „Artur”. Despre prietenia Ion Caraion - Marin Preda o evocare de Ion LAZU Din tot ce-am spus, din tot ce vr em vrem Rãmâne-o lacrimã nãucã.

Pe fundul vr eunui vechi poem, vreunui Car e ºi el o sã se ducã.

Care Aºa cum altele s-au dus ªi-n ur ma noastrã,-n ur ma lui urma urma Rãstoar nã paltini alt apus, Rãstoarnã Prin ochii cine ºtie cui Ca-ntr -un pahar de apã-n car e Ca-ntr-un care Fântâna-ntr eagã s-a târât Fântâna-ntreagã Sã-ºi moarã ultima rãcoar e rãcoare Sau nici atât... sau nici atât... *** Am iubit o femeie car e a plecat care Am avut un prieten car e m-a vândut. care Þarã. Drum pier dut. pierdut.

Oraº fãrã nici un bãrbat.

Eu am ajuns pânã-n þinutul de unde Nu se mai cr ede ºi nu se mai sperã. crede Ion CARAION În privinþa lui Ion Caraion, din pãcate, lucrurile s-au clarificat, încã în urmã cu cinci ani. Da, a fost turnãtor ºi încã unul de o facturã cu totul aparte, un amestec de aspiraþii ºi de ticãloºie care devine o adevãratã teroare ºi sfârºeºte prin a-þi întoarce maþele pe dos - veþi vedea ce vreau sã spun. Ce om ciudat, acest Ion Caraion - dar ºi ce destin tragic! Aºa dupã cum ºi mãrturiseºte, cu grea obidã: „Nu am trãit decât pentru scris, pentru libertatea ºi frumuseþea lui spiritualã.”

Or, ce i-a adus aceastã patimã întru cuvânt? O pretimpurie poziþionare în miezul miºcãrii literare, încã în anii 42-45, dar ºi conflicte: desfiinþarea Agorei, revistã în 5 limbi, angajând nume de forþã din lirica europeanã ºi nu numai; interzicerea primului volum de poezii.

Iar în 50, prima arestare politicã, pe 5 ani. Canalul, minele de plumb: Baia Sprie, Cavnicul... Trei ani de tras targa pe uscat ºi din nou arestarea, cu condamnare pe viaþã, târziu comutatã în 25 ani MS...

Eliberat abia în 64 – deci þinut practic 20 de ani în afara literaturii, anii când scriitorul îºi deschide larg aripile... ªi sãnãtatea distrusã.

Iar ca o culme a ghinioanelor: prins în cleºtele neiertãtor al Reþelei de informatori. ªi fapt este cã din 67 pânã în 81 când s-a exilat, a scris în disperare, 14-16 ore pe zi, publicând vreo 30 de volume de poezii, antologii, eseuri, traduceri etc., etc. Dar totodatã scriind ºi delaþiuni. ªi nu oricum, formal, în dorul-lelii, ca sã le închidã gura satrapilor sãi, ci cu grave consecinþe pentru cei vizaþi/spionaþi/ turnaþi... Cu inima strânsã am reluat antologiile sale de poezii, cele douã, scoase în colecþia Poeþi români contemporani, la Ed. Eminescu (ironia soartei face ca îngrijitor al acelor ediþii sã fie Emil Manu, prietenul pe care IC îl turnase fãrã ezitare – ºi nu se poate ca în 1998 Emil Manu sã nu fi bãnuit cã prietenul l-a turnat...), apoi am reluat cele douã volume Antichitatea durerii, al cãror lector am fost la Vinea. Un poet copleºitor, mare în literatura noastrã ºi mare în orice literaturã s-ar face traducerea liricii sale.. Vãd cã paginile sunt pline de sublinieri, de exclamaþii...de plusuri ºi plusuri...

Am reluat ºi cele douã volume de Jurnal. Dar ºi Cazul Artur, la a cãrei lansare am participat, la Sala oglinzilor, îmi pare. Din cca 400 pagini de delaþiuni, cât însumeazã „opera” neagrã a omului din subteranã, sunt selectate vreo 80 cazuri, ilustrative pentru genul de note informaþive pe care le ticluia IC despre cei din exil ºi despre scriitorii din þarã care aveau legãturi în afarã. „Artur” era instruit cu cine sã ia legãtura, ce sã afle, cum sã direcþioneze lucrurile... Cu securistul se întâlnea în vreo casã conspirativã, dar ºi la el acasã. La informãrile minuþios redactate, neiertãtoate, prezentându-ºi victimele pe tavã, peste aºteptãrile organelor, mai venea el însuºi cu sugestii, unele chiar de bun simþ, altele doar mimând zelul, la derutã. În esenþã însã, a slujit cu râvnã („Râvna ta, Ierusalime!”) interesele securitãþii care urmãrea dezbinarea exilului, a grupului din jurul Europei libere în primul rând. ªi tot ce mai putea apuca spurcãciunea, cu „mâna (sa) lungã”... Desigur, IC fãcea toate astea sub constrângere ºi cu teama cã libertatea (fizicã ºi de semnãturã) obþinutã cu acest preþ, odios peste mãsurã, ar putea fi iar pierdutã.

Catastrofal pentru un om care scria dezlãnþuit, cu obsesia de a lãsa cât mai multe cãrþi, convins de genialitatea sa, ceea ce nu e departe de adevãr... Nu poate exista altã explicaþie a supuºeniei cu care a îndeplinit sarcinile trasate... (Iar cât priveºte remarca unor confraþi, cã le repugnã stilul literar al delaþiunilor, incriminat de toatã lumea, fãrã excepþie, mie îmi vine a crede cã aici este o neînþelegere. În ce sens? Un jurnal e un jurnal, scriitorul nu se fereºte sã noteze acolo, pentru sine, ceea ce nu ar spune prietenilor, cunoscuþilor etc. Cum nu se fereºte nici sã-ºi dea drumul la stil, sub regimul inspiraþiei...Dacã Eliade þi se pare desuet ca prozator, scrii desuet, dacã Arcade þi se pare nesãtul de oricâte laude, scrii asta, etc. Stilul din delaþiuni al lui IC nu diferã în fapt de stilul din cele douã jurnale publicate: unul în 80, iar celãlalt abia în 98, deºi fusese predat editurii Cartea Româneascã în toamna lui 80... Or, este clar din toate textele

sale diaristice cã IC nu iubea oamenii, nici mãcar pe actanþii vieþii literare, cum m-am aºteptat, iluzionându-mã cã iubind literatura în mof firesc iubeºti ºi pe autorii ei importanþi...; IC nu se lãsa sedus de sentimente prieteneºti faþã de confraþii de condei, ci doar se purta colegial sau ºi mai apropiat, mimând prietenia, dupã împrejurãri. În chiar paragraful, devenit celebru, al declaraþiei sale din mai 67, când spune cã nu mai colaboreazã ºi dacã se fac presiuni se va sinuciude („Cine terminã nu mai suferã”), chiar în fraza respectivã, IC subliniazã faptul cã a informat „despre oameni pe care îi dispreþuieºte sau ºi mai mult de atât”. ªi continuã: „Dar încã mai mult mã dispreþuiesc pe mine” – ceea ce poate fi doar o figurã de stil. Acesta era omul, nu e nimic de adãugat. Aº fi foarte interesat sã ºtiu unde se aflã adevãratul jurnal al lui IC din toatã viaþa lui, nu selecþia prezentatã de el la CR în 80 ºi care, firesc, ocolea toate problemele spinoase.

Dar, prin extindere, am vrea sã ºtim unde sunt manuscrisele lui MP, gãsite la Mogoºoaia? Dar cele din biroul sãu de la CR, care i-a fost devalizat încã în noaptea morþii romancierului...? * Ar fi de vãzut, ca studiu de caz, cum s-au derulat relaþiile lui Ion Caraion cu marele sãu prieten Marin Preda. Cineva noteazã: Îl invidia pentru funcþiile sale ºi îl dispreþuia pentru cã i-a sprijinit pe comuniºti.

(Prin ce a publicat M.P., vezi-bine. Pe când, voi comenta eu, IC i-a slujit întru-un mod ºi mai nedemn, descalificant, scriind delaþiuni.)

Ar fi totuºi prea simplu sã credem cã IC a mimat prietenia, dar în fond îl dispreþuia pe Preda. Iatã cum vãd eu lucrurile: Cu doar un an mai mare ca IC, MP s-a dezvoltat mai anevoie ca scriitor. La nivelul anului 47 IC ca poet ºi om de iniþiative literare, îºi dãduse practic mãsura: un poet de talent indubitabil. Pe când MP aºtepta de câþiva ani cu volumul de povestiri care apoi l-a lansat în mare forþã Întâlnirea din pãmânturi. IC, deja consilier la Cartea româneascã, a fãcut eforturi spre a-i publica volumul. De aici se va fi ales cu impresia cã el l-a fãcut scriitor pe Preda. IC, foarte bine orientat în câmpul literelor româneºti ºi europene, a simþit îndatã marele talent al lui Preda, însã simultan cu asta a început sã-ºi gãseascã o seamã de ascendente ca om asupra lui MP. Care provenea din þãrani dunãreni, pe când IC avea „antecesori ºtiutori de carte încã de la 1600!” Avea apoi studii universitare de specialitate, nu ca MP, doar o ºcoalã normalã. În fapt, IC s-a simþit tot timpul în competiþie cu MP. Dar, ghinion! Poetul face 5 ani de puºcãrie. Trei ani de privaþiuni, înainte de a doua condamnare. Tocmai când MP izbucnea la zenit cu Moromeþii I, carte care a câºtigat sufragii unanime, cititori ºi criticã. IC nu-i va uita/ierta niciodatã pe Paul Georgescu ºi Ov.S. Crohmãlniceanu, cei doi critici „de casã”, care l-au susþinut fãrã limite pe MP. Alþi ani de puºcãrie... Eliberarea, cu preþul angajamentului, smuls prin ticãloºie, desigur. Turnând cu sârg, aplicat, eficient la maxim, IC îºi croieºte încã o datã drum spre marile reviste: de la Ramuri la Gazeta literarã, un salt imens. ªi, destul de repede, MP devine vicepreºedintele USR, devine directorul Editurii Cartea româneascã, editurã având o remarcabilã autonomie faþã de cenzura roºie. Apropierea de Preda se fãcuse din nou. Acum IC îl cultivã frenetic pe Monºerul, publicã la CR câte 2 sau 3 cãrþi pe an ºi ia bani ca nimeni altul... Prieteni la toartã cu greu abordabilul Monºer, dar continuând sã-l spioneze, sã-l toarne. Pare o nãscocire macabrã, nu?, oricum de un gust f.f. îndoielnic... Îl toarnã din ce auzea în redacþie ºi la întâlnirile cu prietenii, îl toarnã ºi din ce afla despre MP la ieºirile în strãinãtate, dând toate variantele, aflate de la strãini, de la ambasadã, în fine de la MP în persoanã, ca prieten deo viaþã. În cursul pasionantelor lor discuþii literare, îi povesteºte ororile de la Cavnic-Baia Sprie, MP dã romanul Cel mai iubit..., dar în scurtã vreme clacheazã, gãsit mort la Mogoºoaia... IC þine un discurs înfiorat la moartea „marelui singuratic”. ªi, pânã spre toamnã prezintã editurii CR al doilea volum de jurnal, unde ce credeþi cã scrie despre MP? O, la o lecturã neatantã totul pare în regulã. Însã, cum spuneam, IC avea o listã a ascendentelor sale asupra lui Preda, o listã cum nu se poate mai complicatã, o sitã deasã-deasã prin care îl trecea fãrã sã oboseascã vreodatã pe Monºerul. Citiþi Gestul discernãtoarelor reþineri, din Jurnal 2; textul eseului porneºte cuviincios: MP nu a fãcut orice pentru succes. Te-ai aºtepta sã afli ce nu a fãcut din câte i se cereau, care au fost compromisurile evitate etc. „Mã abat, zice eseistul, sã gãsesc intensitatea creionului...(un moft stilistic, nu?)... ªi ne serveºte o povestioarã cu niºte prostituate, dintre care una se deosebea prin aceea cã „ea cu toþi, dar nu cu pricororii...”. Se putea, în context, un mai penibil/ticãlos exemplu

pentru a ne induce ideea cã MP nu a fãcut toate ticãloºiile? Revenind, eseistul se întreabã: „Pânã unde se poate coborî, cooborînd?”

Deja ne atenþionase cã în breasla noastrã existã persoane care „nu au avut nici o ezitare, o excepþie de a se fi terfelit cu orice abdicare.”. Imediat ajunge sã punã degetul pe ranã, presupusã/ dacã nu anume pusã în scenã în acest scop. Despre ce anume?

Despre, bineînþeles, complexele celui pus sub reflector: complexele de þãran ale autorului Moromeþilor, de unde reticenþele, fereala ºi pudorile. „Stângãcia unor gesturi, la momente rãu alese.” Faþã de prieteni inaderenþi, desigur, „la multele-i suferinþe intime”, la „umilinþele de neadmis îndurate de acest scriitor ºi prieten al nostru”.

Ar fi vorba despre „stridentele lui sfâºieri, generatoare de vitrioluri interioare destrãbãlându-se ºi sporind...” Deci IC, improvizat în arbitru al scenei sociale, îl ia pe MP la bani mãrunþi: „dar poate tocmai cea mai echilibratã victorie visatã, aceea în registru erotic, n-a obþinut-o”; din ce cauzã? De vinã ar fi „tandreþea sa faþã de iubirile sale, dusã uneori prea departe”, cu „abandonuri succesive deplorabile câteodatã”, - limbajul complicat întradins al analistului vrea sã acrediteze profunzimea scormonirilor psihologice, de fapt o dubioasã însãilare de spuneri neprietenoase. Explicã IC – ºi ne dãm seama cã n-a înþeles nimic din angajamentele sentimentale ale prietenului, ci doar a tras cu ochii, spunându-ºi cã strugurii sunt acri.

De la eºecurile vieþii intime, salt la operã. ªi eseistul se concentreazã asupra ultimelor 8-10 ani din creaþia lui MP, estimatã ca reprezentând un efort mai mare decât prestase în ceilalþi 30 de ani; însã, aici e aici: marele scriitor MP „a reuºit numai în parte”, ne asigurã eseistul IC. Despre ce sã fie vorba? Despre Delirul, despre Cel mai iubit..., taxate aici ca parþiale rateuri. Pentru a suplini aceste neîmpliniri, MP ar fi recurs la „lansarea aºa-zisei teme a povestitorului, discutabilã, uºuricã ºi încâlcitã atât pentru sine cât ºi pentru interpreþii autorului” -, de ce oare?, pãi din cauza „preluãrii sale fãrã distanþã ºi umor, dar cu insistenþe semidoct plictisitoare”.

Toate aceste orori adunate pe doar primele 6 pagini – ºi nu mai e cazul sã spun cã loviturile sub centurã se înmulþesc ºi se agraveazã în urmãtoarele 18 pagini ale eseului. Scris, nota bene! la puþinã vreme dupã dispariþia lui MP ºi înaintat editurii CR în acelaºi an 1980. Doar încã o mostrã? Fãcându-se a se mira de „mulþimea umanã cum poate nu se mai vãzuse” (la o înmormântare de scriitor), IC strecoarã ”pe o vreme ploioasã ºi desfundatã, ca admonestrãrile soartei”, deci soarta a þinut sã-l pedepseascã pe MP o datã în plus, prin acest diluviu...

Poet copleºitor, personalitate de primã mãrime a literaturii noastre din a doua jumãtate a secolului trecut, Ion Caraion s-a dedicat fãrã rest scrisului. Destinul sãu a fost frânt prin cele douã detenþii, ambele politice, lucru care trebuie neapãrat subliniat, pentru a i se recunoaºte nesupunerea la comanda socialã a regimului. Jurnalele lui ni-l prezintã ca pe un om care nu iubea oamenii, ci doar pe sine, vândut cu totul ambiþiei de a se realiza ca scriitor. Nu a vorbit/scris niciodatã favorabil despre vreun scriitor decât din interes. Iar în jurnalele sale nu a scris decât cu mefienþã/cu venin, inclusiv despre „marii sãi prieteni”. Faptul în sine cã sub numele de cod Artur ºi-a turnat confraþii îºi are justificarea în angajamentul smuls prin forþã ºi minciunã. Stilistic, acele delaþiuni nu diferã cu nimic faþã de paginile mefiente de jurnal. Pare a fi mereu aceeaºi parabolã a Scorpionului.

Cei care au avut de suferit ca urmare a acelor turnãtorii, chiar de vor fi supravieþuit poetului, dispãrut în 1986, în exilul sãu elveþian, de vor fi bãnuit din ce parte le vine nãpasta, de-l vor fi iertat creºtineºte sau nu, oricum victimele delaþiunilor sale meºteºugite se vor fi pierdut între timp pe cãrarea cea fãrã întoarcere. Scrisul însã, cel pentru care Ion Caraion ºi-ar fi dat ºi viaþa, dar a fost constrâns sãºi dea ºi sufletul, scrisul sãu rãmâne ca mãrturie tragicã a vremurilor amarnice prin care am rãzbãtut cãtre acest problematic început de nou mileniu.

(N.R.: Ar mai fi de adãugat reproºul lui Ion Caraion fãcut lui Preda în legãturã cu personajul Victor Petrini, care n-ar fi altul decît I.C. în detenþiile sale.)

14 actualitatea literarã Constantin BUICIUC

reviste / bloguri

Revista revistelor literare

România literarã În numãrul 28, din 15 iulie 2011, sunt publicate fragmente impresionante din dosarul din arhivele CNSAS al poetului Dan Deºliu. În anii ’50, Dan Deºliu a fost un poet oficial al regimului comunist abia instalat în România. Tânãrul versificator îi elogia, fãrã complexe, pe Stalin ºi pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, cânta, avântat, marile relizãri ale socialismului incipient (Hidrocentrala de la Bicaz) ºi îi înfiera pe „duºmanii poporului”, în poeme ca Lazãr de la Rusca. Dar, în anii ‘60, poetul s-a întors cu 180 de grade ºi a început sã ia atitudini tot mai critice faþã de comunismul etern biruitor. Documentele din arhivele CNSAS aratã cum s-a întãrit, cu timpul, observarea/ urmãrirea poetului care nu mai corespundea. Ba, mai mult, se pare cã Dan Deºliu a fost urmãrit ºi dupã decembrie 1989, pânã la moartea lui, survenitã în septembrie 1992.

Pagina de poezie a numãrului este dedicatã lui Daniel Bãnulescu, care ne oferã un splendid poem, intitulat Cântec de mulþumire pentru Iehova, Dumnezeul meu. Versurile poetului sunt un imn de slavã celui atotputernic, dar construcþia lor are în vedere aspectul moral puternic, de neînlãturat, cãci acþiunea celui cu putere nelimitatã schimbã rãul, aparent extrem de puternic, în bine: “Dumnezeul meu îmi îmblânzeºte inima/ Dumnezeul meu scoate dracii afarã din inima mea/ Aºa cum scoþi ghimpii din labele unei sãlbãticiuni// Dumnezeu îmi aprinde mintea/ Dumnezeu îmi aprinde inima/ ªi dracii care rãcneau ºi bãteau din picioare înãuntrul meu/ Atârnã acum în afarã ca niºte rufe murdare ºi îngheþate”. În editorialul numãrului 29, din 22 iulie 2011, directorul revistei, criticul literar Nicolae Manolescu, afirmã rãspicat cã nu citeºte ce se scrie despre cãrþile sale. Motivul? „… pentru cã, adeptul lui Maiorescu fiind, sunt de pãrere cã responsabilitatea criticului literar constã în ceea ce scrie el însuºi despre alþii, nicidecum în ceea ce scriu alþii despre el”. Pagina de poezie este semnatã de Andrei Bodiu, care oferã versuri minimaliste, la modã acum, neuitând însã, uneori, sã evadeze în poezia tradiþionalã metaforicã: “Ai dreptate Caius e bine sã/ Ai bani.// Acum când mâncãm/ Creveþi scoici ºi peºte/ Pe malul Mediteranei cu Adriana// Mã gândesc ºi eu cã am/ Bani. Nu se poate face încã baie e doar 8/ Aprilie dar mã gândesc cã am bani.// Sã spun cã nu-i am?/ Cã n-am cu ce plãti deliciosul/ Platou? Sã mã pun sã numãr în gând pânã/ La ultimul sfanþ?/ / Au trecut vremurile alea/ Sînt mult mai sigur pe mine mai detaºat/ Acum ca ºi tine mi se pare cã am bani ºi/ Briza mã-mbracã în aur mirodenii ºi sare”. Tânãra autoare Doina Ruºti prezintã douã proze. La rubrica „Pãcatele limbii”, Rodica Zafiu ne explicã de ce expresia “în spatele culiselor”, care o înlocuieºte, uneori pe cea consacratã, “în culise”, nu este greºitã, fiind justificatã de etimologie: cuvântul francez coulisse a desemnat iniþial decorul mobil, panoul glisant din spatele scenei.

Convorbiri literare Numãrul 6, din iunie 2011, conþine mai multe texte in memoriam: Mircea Horia Simionescu, Fãnuº Neagu, Ion Zubaºcu, Mircea Iorgulescu. Nicolae Breban oferã un fragment din romanul Singura cale. Paginile de poezie sunt semnate de Ion Dumbravã, Dumitru Spãtaru ºi Filip Kollo (acesta din urmã este prezent la Biblioteca revistei). Adrian Dinu Rachieru aruncã priviri experte asupra poeziei lui Petre Stoica, pe care o considerã un “monolog al amurgului”.

Petre Stoica este considerat “frondeur, pionier al poeziei de notaþie, de un studiat prozaism existenþial”. De asemenea: “El, alãturi de alþii, s-a bãtut pentru repunerea lirismului în drepturile sale ºi tot el, înainte de valul optzecist, l-a subminat, fãcînd figurã de insurgent”.

Oglinda literarã Numãrul 115, din iulie 2011, conþine numeroase pagini de poezie.

Semneazã, printre alþii: Alex Cazacu, Pascu Balaci, Diana Teodor, Ioana Greceanu, Georgiana Magu, Iulia Leoveanu, Florina Dinu, Horia Mocanu. Citãm un poem de Vintilã Finþiº: „În ceruri/ se aud alte ceruri/ murind/ Secunda fãpturii cãzute din mit,/ Sinele meu ºi al tãu nelumit./ Alte trupuri, cetãþi, depãrtãri/ În spuma nevãzutelor mãri.// În ceruri/ se aud alte ceruri/ murind”. Dan Ciachir reface atmosfera anilor ’50 – ’60 din capitala României, când, treptat, aveau loc derusificarea ºi un uºor “dezgheþ”. O contribuþie a avut ºi pãtrunderea, la început timidã, a muzicii uºoare italiene, cu Domenico Modugno ºi cu Claudio Villa.

Autorul evocã, cu nostalgie reþinutã, dar ºi cu ironie abia ascunsã: construirea socialismului continua, pe drumuri pline de victorie, dar critica asupra imperialiºtilor americani a slãbit considerabil, iar statuia lui Stalin din parcul Herãstrãu a dispãrut pur ºi simplu, într-o noapte de toamnã târzie. Desigur cã noaptea târzie era de dupã moartea „tãtucului popoarelor”, survenitã în martie 1953…

Poezia Numãrul 2 (56), din vara anului 2011, are ca temã “Poezie ºi irosire”. Oferã poeme, printre alþii: George Popa, Gheorghe Mocuþa, Sterian Vicol, Bogdan Ulmu, Ion Pachia – Tatomirescu, Eugen D. Popin. Citãm Balada înãlþãrii de Gheorghe Mocuþa: “vin’ cu mine-n rai/ dalbe cir-lir-lai// viermilor ce-au ros/ dulcele tãu os// le vom fi curat/ boalã herostrat// gradena holteie/ de a fi femeie// greabãnul surpat// de a fi bãrbat// androgini cu streche/ de a fi pereche// ci aleºi de Domnul/ ne junghia-va somnul”. La rubrica Arte poetice la români, este publicat un text de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, intitulat Miºcarea literelor în Eºi. Lirica universalã este ilustratã, printre alþii, de: Carlos Vitale, Jolan Rieger, Vasko Popa, Rabindranath Tagore.

Oferim câteva versuri ale cunoscutului poet indian: “A pierit! O stea a pierit/ în oceanul de întuneric/ în nepãtrunsul miez de noapte/ pe

cerul de necuprins/ Inimã, inimã a mea, vrei tu/ sã dormi alãturi de steaua cea apusã/ în oceanul de întuneric/ în acest nepãtruns miez de noapte/ pe acel cer de necuprins?”

Mozaicul Numãrul 6 (152) din 2011 închinã mai multe pagini Cãluºului.

Paginile despre cunoscutul joc din sudul þãrii încearcã sã rãspundã la întrebarea “Obicei, rit sau spectacol?” ºi sunt semnate de profesori universitari, etnografi, folcloriºti. Etnograful ªtefan Enache trage concluzia: “Azi, Cãluºul este un dans de virtuozitate, desprins de contextul istoric care i-a dat naºtere”. Poetul ºi pictorul Bucur Demetrian oferã o paginã de poeme. De asemenea, întregul numãr al revistei este ilustrat cu reproduceri dupã tablourile artistului care a devenit, de curând, sexagenar. Mihai Ghiþulescu prezintã volumul Comunism ºi totalitarism, semnat de cunoscutul politolog ºi istoric Stephane Courtois. La rubrica de poezie universalã, de pe ultima paginã, pot fi citite poeme ale poetei daneze Marianne Larsen. Citãm un haiku: “îmbrãþiºând aerul/ cu tine în el/ atunci când sunt singurã”.

Dacia literarã În numãrul din iunie 2011, revista continuã reconstituirile culturale ºi acþiunile de muzeologie. Astfel, Alexandru Zub ºi Mihai-ªtefan Ceauºu scriu despre Institutul de Istorie “A. D. Xenopol”, Dumitru Vitcu îl evocã pe istoricul basarabean Leonid Boicu, Dumitru Ivãnescu reconstituie activitatea de diplomat a lui Vasile Alecsandri, iar Stelian Dumistrãcel face portretul lingvistului Alexandru Philippide (1859 – 1933), tatãl poetului Alexandru A. Philippide (1900 - 1979). Versurile numãrului sunt oferite de: ªtefan Ciobanu, George Lixandru, Monica Patriche, N. Petrescu-Redi, Liliana Ursu ºi Maria Diana Alexoaea. Anton Ilica prezintã romanul Secretul Florenþa, al optulea volum din amplul ciclu Cei o sutã al romancierului Gheorghe Schwartz.

Bucovina literarã Invitatul numãrului 6 (iunie 2011) este cunoscutul poet Emil Brumaru. Dupã ce stã de vorba cu Constantin Arcu, poetul ne dãruieºte Cîntecele hobbitului, dintre care citãm un Cîntec naiv: “E-o mare greºealã de zâmbet/ Cînd mergi prin livada cu viºine:/ ai putea sã le faci sã se rupã/ Dintre frunze, pe trup sã te miºune;// E-o mare greºealã de suflet/ Sã ridici pîn’ la gurã o piatrã:/ S-ar muia în trecutul tãu umed,/ Þi s-ar scurge din mîini dintr-o datã// ªi-un izvor te-ar cuprinde de glezne./ E-o mare, oh, mare greºealã,/ Deºi þi se pare-aºa lesne,/ Sã umbli, prin lumea mea, goalã…”. Liliana-Stela Balan comenteazã un volum de versuri care a avut mare ecou: cartea Alcool de Ion Mureºan. La rubrica O antologie a poeziei româneºti, Mircea A. Diaconu propune cunoscute poezii de Ion Pillat: Ctitorii, În vie, Aci sosi pe vremuri. Vasiel Macoviciuc, Ion Scorobete ºi tânãra AnaMaria Lupaºcu semneazã alte pagini de versuri. Din lirica universalã este prezentã Hilde Domin, “Marea Doamnã a literaturii germane”.

Acolada Numãrul 6, din iunie 2011, beneficiazã de prezenþa unor scriitori importanþi. Astfel, în tableta Un unghi ascuþit, cunoscuta poetã Ana Blandiana îºi clameazã neteama în faþa morþii, dupã ce afirmã cã viaþa este un fel de piramidã, cu o pantã ascendentã, pânã la 30 de ani ºi cu una descendentã, de la 30 de ani. ªi o concluzie se impune: “Nefiinþa, care în copilãrie se afla în trecut, înainte de naºtere, acum se aflã în viitor”. Criticul literar Gheorghe Grigurcu polemizeazã cu Laszlo Alexandru, care îl acuzase de antisemitism. Gheorghe Grigurcu precizeazã cã, într-un comentariu, afirmase un adevãr: “Realitatea, aspra realitate, statistic probantã, e cea a participãrii unui numãr mare de evrei la aparatul de control ºi orientare (recte subjugare, fãrã drept de apel) a culturii româneºti din perioada 1945-1965, numãr flagrant disproporþionat cu cel al procentului minoritãþii respective în România”. Barbu Cioculescu comenteazã jurnalul lui Nicolae Stroescu-Stâniºoarã, intitulat Întrezãriri, itinerarii istorice ºi metaistorice. Poetul Nicolae Prelipceanu vorbeºte despre “exilul pe loc”, iar criticul literar Alex ªtefãnescu oferã pagini regãsite dintr-un Jurnal secret, serie nouã.

nr.10-11 n iulie-august 2011 Argeº În numãrul 6, din iunie 2011, Dumitru Ungureanu comenteazã volumul Bãrbat adormit în fotoliu de Alex ªtefãnescu. Comentatorul gãseºte numeroase defecte cãrþii cunoscutului critic literar, printre care: folosirea schematicã a unor tehnici literare, mistificarea realitãþii, teribilismul, invidia rãu ascunsã, admiraþia invidioasã, umilinþa prefãcutã. Dumitru Ungureanu afirmã, în concluzie: “Alex ªtefãnescu e produsul perfect al unui regim politic ºi cultural care ºi-a plãtit generos slugile, fie bolovãnoºii perioadei proletcultiste, fie ºmecherii ceuºismului delirant”. Liviu Ioan Stoiciu considerã cã Nicolae Breban a fost un disident ºi nu un agent de influenþã, cum afirmã Nicolae Manolescu ºi Dorin Tudoran. Mai multe pagini ale revistei sunt consacrate unor scriitori importanþi, dispãruþi de curând: Mircea Horia Simionescu, Fãnuº Neagu, Ion Zubaºcu. Paginile de poezie sunt semnate de: ªtefan Dumitru Afrimescu, Mirela Lungu, Mihai Merticaru ºi Geo Galetaru. Din lirica universalã este prezent marele poet rus Boris Pasternak, în traducerea lui Leo Butnaru. Este binevenitã privirea pe care, sub titlul Ermetismul canonic, o aruncã Theodor Codreanu asupra poeziei lui Ion Barbu, la 50 de ani de la moarte, mai ales cã, în ultimul timp, poetul Jocului secund a intrat într-un nemeritat con de umbrã.

Cronica

Salonul literar al numãrului 6, din iunie 2011, este deschis poetului Vasile Popa Homiceanu, la împlinirea vârstei de 60 de ani. Dupã nota biobibliograficã, referinþe critice ºi aprecieri critice, urmeazã un amplu grupaj de versuri. Citãm poemul Din nou despre lucruri: “Toate lucrurile au ochiul ºoimit: lãuntrice semne,/ rãcoroase neliniºti…/ o, daimone, daimone, þi-am pomenit numele/ în scrisul meu ºi m-ai nuntit cu iarba, cu zgura,// îþi spun cã mi-i sete,/ rãrunchii verii mã ard,/ iar taina-i doar o canã cu apã/ care-mi adapã umbra…// îþi spun,/ o, daimone, daimone,/ ºi mã trezesc cã-mi ies din trup/ cu trupul despuiat/ de-un clopot/ ºi clopotul îmi bate amintirea/ pe-o limbã de laur…”. Aºa cum ne-a obºnuit deja, Ionel Savitescu prezintã ºi în acest numãr o carte de istorie de mare interes.

De data aceasta e vorba de Hitler, germanii ºi soluþia finalã, de Ian Kershaw. Comentatorul subliniazã faptul cã e vorba de o cercetare de excepþie, ce aduce noi puncte de vedere asupra unor probleme de real interes pentru Germania nazistã. În primul rând, lucrarea reuºeºte sã pãtrundã în intimitatea gândirii dictatorului nazist Adolf Hitler. Ultima paginã a revistei e consacratã, ca întotdeauna, poeziei universale. Redactorul – ºef Valeriu Stancu îl prezintã pe poetul belgian Andre Schmitz ºi reproduce, în traducere proprie, un grupaj de versuri.

Cafeneaua literarã

În numãrul 7, din iulie 2011, Aura Christi, în editorialul E ceva putred în Danemarca conducerii USR!, îl acuzã pe preºedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, de conducere dictatorialã.

Cunoscutul critic literar l-a dat în judecatã pe poetul incomod Liviu Ioan Stoiciu pentru o opinie! Aura Christi alcãtuieºte o listã de scriitori pe care îi crede persecutaþi de preºedintele USR, incluzându-se, cu graþie, ºi pe sine printre cei enumeraþi. Gheorghe Grigurcu scrie despre poezia lui ªtefan Augustin Doinaº, iar Adrian Dinu Rachieru, despre un „magnat al iluziei”, Arcadie Suceveanu. Poezia universalã este ilustratã cu versuri de Alan Brownjohn. Poezia româneascã este prezentã prin Lucreþia Picui, Florian Stanciu ºi Liviu Popescu. În Cronica la minut, Virgil Diaconu, directorul revistei, semnaleazã apariþia mai multor cãrþi, printre care: Cenuºa lunii de Laurian Lodoabã, Deºertãciune ºi ascezã de Ela Iakab, Pasajul discret de Cristian Ghinea, Sub semnul barocului ºi Profiluri dramatice de Dana Nicoleta Popescu. Numãrul este ilustrat cu reproduceri dupã gravurile marelui artist plastic japonez Katsushika Hokusai.

Fereastra În numãrul 3, din iunie 2011, mai multe pagini îi sunt consacrate unui mare prozator dispãrut de curând: Fãnuº Neagu. Sub genericul Fãnuº Neagu despre…, Emil Proºcan reproduce pãrerile scriitorului despre suferinþã, poporul roman, culturã, lume. Adrian Dinu Rachieru scrie despre poziþia Hertei Muller faþã de postmodernism. Poetul lunii iunie este nordicul George Vulturescu, care scrie, cu dezinvolturã: “Smintit, sã crezi cã poþi citi Pietrele/ Nordului. Nu le poþi lua pe genunchi, nu le/ poþi rãsfoi, nu le poþi împrumuta precum cãrþile/ din biblioteci./ Stai în genunchi, în faþa lor, când plouã/ ºi când fulgerã, când sunt reci sau calde ca ºi/ pielea ta. Nu te-a pregãtit nimeni/ sã crezi în scânteia din miezul lor/ precum femeia în fãtul din pântece”. Tânãrul Theodor Petre Lesenciuc este prezent cu trei pagini de prozã. La Revista revistelor literare (rãsfoiri) este semnalat numãrul 8 (mai 2011) al Actualitãþii literare.

Nord Literar În numãrul 6 (iunie 2011), directorul revistei, Gheorghe Glodeanu, este prezent cu studiul Fãnuº Neagu sau alchimia metaforei. Sãluc Horvat ne explicã viziunea criticilor clujeni asupra poetului naþional Mihai Eminescu, pornind de la o apariþie recentã, semnatã de Constantin Cubleºan. Daniela Sitar-Tãut prezintã epopeea modernã Omul disponibil a regretatului Ion Zubaºcu, iar Horia Bãdescu oferã o paginã de poeme. La rubrica Traduceri, de pe ultima paginã, este prezent marele poet indian Rabindranath Tagore (1861 – 1941).

Prezentarea ºi traducerea aparþin Olimpiei Iacob. Oferim o fãrâmã de poem: “Verdele din jur/ tânjind dupã dulcele pãmânt/ scoate din mine lacrimi mustind de candoare!/ Nici urmã de tine, niciuna!/ O, da, doare:/ dar ºi asta îmi place!”

Remus V. GIORGIONI

nr.1 n octombrie nr.10-11 n iulie-august 2010 2011

Iosif Pituþ, Lacrimi de iubire, acrostihuri (Ediþia a doua, revãzutã ºi adãugitã), Editura Pardon, Timiºoara (tehnoredactare ºi graficã: Emanuel Pituþ, tipar: Bistra SRL, patron Sorin Bulgãr). „În cele mai ascunse cãmãruþe ale sufletului fiecãrui om existã o chemare latentã spre visare”,

ne atrage atenþia N.I.(?) în prefaþa cãrþii, în legãturã cu enigmaticul autor. Noi cunoaºtem, în mare parte, clanul Pituþilor, bihoreni transplantaþi la Timiºoara, rude cu cunoscutul poet naþional Gheorghe Pituþ (Emil, adicã Emanuel ºi Cornel/ Coco organizau pe vremuri festivaluri „Gheorghe Pituþ). Am avut onoarea recent sã-l cunoaºtem, ca om ºi ca autor, pe Iosif – nãscut în 1952 la Drãgoieºti „în inima Banatului”; o întâmplare fericitã a fãcut sã ne cadã în mânã cartea. În conþinutul ei gãseºti de toate: de dragoste, politice, electorale (chiar ºi-un ACROSTIHARAB!); noi ne oprim la strofa de pe coperta a patra, cea cu care volumul de altfel ºi începe, parafrazã dupã celebra Glossã eminescianã: „Nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã,/Uneori mi-e teamã c-am sã mor curând./ Cea din urmã clipã de-o trãiesc cu tine/Restul nu conteazã, pot muri oricând”. Noi îi urmã autorului o mie de ani ºi de ediþii – sau barem de exemplare, în totalul lor!

Constantin Arcu, Cocteil în cranii mici, Paralela 45, 2011 (seria Conexiuni) Autor a douã volume de prozã scurtã: Cenuºa zilei ºi Ceremonial de despãrþire ºi al romanelor Omul ºi fiara, Faima de dincolo (de moarte), bine prizate de public ºi chiar de criticã, magistratul sucevean (acum profesor de Drept) – de ceva timp redactor ºef la „Bucovina literarã” – Constantin Arcu a adunat în palmares ºi o seamã de premii literare. … Într-o zi când „împingeam” eu din greu la un roman greu: Guermantes, mã mai chinuiam ºi cu o istorie a doctrinelor morale (ºi-mi mai era o lene, un somn…), mã trezesc cã-mi sare de pe raft drept în braþe un „craniu mic”… Începând cartea, constat cu plãcere cã acel început îl mai citisem cu interes, recent, într-o revistã literarã ºi îmi doream sã aflu urmarea… Iar urmarea este cã avem în romanul de faþã o carte excelentã a eternei noastre tranziþii, roman necesar despre eterna disputã a corupþiei din justiþie, scris de un profesionist în dublu sens. Un roman total (despre iubire, viaþã ºi moarte), „o confesiune originalã, pe alocuri furioasã… despre un sentiment erotic devorant… Un roman provocator, care vorbeºte despre sistemul judiciar român, dar ºi despre forþa ºi vulnerabilitãþile noastre, înfãþiºându-ne lumea în care trãim” (prezentarea de pe coperta a IV-a).

M-aº apuca sã vi-l povestesc (într-o bunã zi, întro instanþã soseºte o tânãrã judecãtoare, care

carti / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! împrospãteazã , ca „prospãturã”… un complet cam anchilozat. Iar judele respectiv, care o primeºte plocon – va sã zicã: colegã – nu mai este chiar june… ªi totuºi se îndrãgosteºte de ea, îngroºând turma adulatorilor. Pânã la urmã se dovedeºte cã „fãtuca” era pe invers, îndrãgostitã mortal de-o… colegã mai tânãrã; iar speranþele masculine se spulberã iremediabil ºi lamentabil…) dar iatã cã am fãcut-o deja. Suficient cât sã îndreptãþesc afirmaþia editorului ºi sã vã incit la lecturã: „Un roman care se citeºte cu sufletul la gurã”! Eu l-am citit cu mare plãcere.

Ion Scorobete, Elemente de contur, Dacia XXI, Cluj Napoca, 2011 Prietenul poet ºi „arvocat” Ion Scorobete, din baroul sãu amplasat în Palatul Dicasterial din

Timiºoara ne mai dãruieºte un volum de versuri, care se bucurã de aprecierea lui Eugen Evu („Ion Scorobete scrie în transã, una autoindusã, poeme ce curg ca unul singur… „), Emanuela Ilie („Versul lui Scorobete are o duritate menitã a sancþiona tarele realitãþii noastre imediate. Lumea în care trãieºte poetul e una a Seducþiei… un ridicol bâlci al deºertãciunilor…”) – aprecieri înscrise pe coperta a patra. Nãscut ºi crescut într-un þinut mirific – Meria, acolo unde izvoarele Begãi ºi ale Cernei se apropie prin tatonãri reciproce, I.S. este autor a 9 volume de versuri ºi a mai multor romane. Despre cãrþile lui au scris (selectiv): C. Ungureanu, L. Vasiliu, L. Alexiu, R. Ciobanu, M. Bârsilã º.m.a. Fãrã a fi împãrþit pe secþiuni, cuprinsul cãrþii cuprinde titluri interesante, majoritatea monoverbale: Replicã, Ring, Durerea, Pretext, Semn, Timp, Sens, Interferenþã, Sorginte, etc. Dar sã ne oprim la aceastã „Genealogie”, poemul liminar al volumului; poem antologic, reprezentativ pentru întreaga creaþie, aproape o profesiune de credinþã: „prin venele mele curg sevele/muntelui rusca/prezenþa lor se certificã/prin neacomodarea paºilor mei/cu asfaltul/…/prin ochii mei dragostea/… e mutã ca o fericire/ instantanee/a murmurului cernei…” Citadin în egalã mãsurã cu om al naturii/muntelui, poetul iubeºte-urãºte jungla de asfalt: „desenul insesizabil pãstreazã verdele mãslinului/între croºetele argintii/ale valului mãrii… întins pe nisipul reavãn…” (Eternitate). Dar despre I. Scorobete, mai pe larg, cu altã ocazie.

Aleksandar Stoicovici, Vineri, Herg Benet Publishers, 2011 Un favorit al revistei (grupãrii) noastre, publicat preferenþial în Banat (deºi nu vãd numele revistelor lugojene pe lista „Colaborãri cu revistele…”) este de-acum cunoscutul poet A. Stoicovici. Poet care umblã lumea ºi þara: nãscut la Timiºoara, debuteazã (ºi întemeiazã cenacluri) la Iaºi, colaboreazã cu reviste din toatã þara ºi scrie constant – scrie bine. Se poate uºor constata aceasta ºi din titlurile de poeme (sau cicluri) evident inspirate: incizie, dintele de lapte, vinil, zaruri, vineri, obiecte vulgare – cele 6 cicluri ale volumului. În loc de postfaþã („Vineri” sau „icoana disperãrii din pietre”) întâlnim patru scriitori care mizeazã pe mai tânãrul lor confrate: Florin Caragiu, Florin Sãmãrghiþan, Mircea Bârsilã ºi Eugen Bunaru, cu care de altfel este coleg la Cenaclul timiºorean Pavel Dan. Dar pe

Aleksandar îl apreciazã ºi Cornel Ungureanu: „Aleksandar Stoicovici mi se pare unul dintre cei mai interesanþi, vii, dinamici, vitali poeþi ai ultimului val”, cât ºi Felix Nicolau – prezentatorii de pe coperta a patra. ªi suntem de aceeaºi pãrere, cã A.S. scrie o poezie „cultã pe bune”, „cu vânã despre lucruri grave”, produsã de un poet „cu stofã de chirurg plastician” (F.N.), care (nu) cautã sã acopere toate urâþeniile vieþii/lumii contemporane. Dar poetul este legat cu mii de fire ºi de arealul dunãrean: „ca o viperã îmblânzitã/Dunãrea se încolãcea sub genunchi… acum stau în mijlocul Iagodãriei” (dintele de lapte); „cu vreo câteva luni înainte de ultimele ninsori din an/începuse sã meargã vorba cã în Iagodãrie ar creºte un peºte imens…” (peºtele din Iagodãrie).

Marian Barbu, Amurgul zeilor… olografi (corespondenþã primitã), Ed. Sitech, Craiova, 2011 O carte dedicatã „soþiei – Elena Barbu ºi tuturor personalitãþilor din aceastã ediþie”. Carte mare ºi la propriu ºi la figurat (nu pot s-o reproduc în paginã ºi ca grosime!), incluzând corespondenþã de la un numãr impresionant de „interlocutori scriptici” sau chiar „electronici”/internauþi. Întâmplarea fericitã face ca ºi autorul acestei rubrici sã se numere printre antologaþi, cu câteva misive nu foarte semnificative, interesante totuºi ca reper temporal. În cuprinsul bogat al acestui adevãrat „curs practic de olografie” întâlnim, alãturi de misive convenþionale, adevãrate desfãºurãri epice care frizeazã literatura. Cele mai multe scrisori, profesorul craiovean le-a primit de la Gh. Bulgãr, Nicolae Cârlan, I. Cristofor, N. Dragoº, G. Gibescu, Gh. Glodeanu, I.D. Lãudat, N.-P-Mihail, V. Pisolea, T. Popescu, D. Romaºcanu, I. Rotaru, C. Urucu, L. Vasiliu, H. Zalis.

Unii sunt colegi, colaboratori, foºti elevi sau studenþi care îi propun afaceri culturale (înfiinþarea unei edituri - Dan Romaºcanu), alþii plâng pe umãrul fostului coleg sau profesor, trimiþându-i cugetãrile lor asupra vieþii sau poemele inspirate de aceasta. Amurgul zeilor olografi (care încã preferã scrisul de mânã) „nu va fi niciodatã sinonim cu apusul lor”, ne liniºteºte autorul. În orice caz, „Multiubite ºi stimate Domnule Profesor”, s-a dus definitiv vremea corespondenþei olografe (vã spune cu tot regretul un mare pasionat de scrisori, care lua adrese de elevi eminenþi din revistele pentru copii – pionieri, uteciºti… - ºi care-i descalifica, mai ales pe fete, la prima lor greºealã gramaticalã!). Dar în aceste condiþii cartea prof. Marian Barbu rãmâne cu atât mai mult posteritãþii ca document tipãrit.

Doru Ilana, Rerum Discordia – de la verbele timpului la timpurile vorbei , Clubul „Mitteleuropa!’”, Oraviþa.

Colecþia „Accente”, Seria „Poezia grupãrii de la Oraviþa” Colegul nostru de la Oraviþa „recidiveazã” ºi el în poezie (în binecunoscutu-i – de-acum – stil ludico umoristic) cu un nou volum de versuri apãrut sub egida Bibliotecii Publicaþiilor „Caraºul”, a Cenaclului „Mihai Eminescu” ºi cea de mai sus. Noua carte semnatã de unul din cei mai incisivi între melancolicii gravi ai grupãrii lirice de la Oraviþa, Doru Ilana, reprezintã încã un argument solid pentru istoria poeziei postbelice din Banat… Iatã câteva vorbe pe care mi-ar fi plãcut sã le fi rostit eu, dar sunt prezentarea editurii, de pe coperta a patra.

Denisa Geanina Roºca, Peripeþiile hamsterului ªumi, Ed. Nagard, 2011 O copilã care bate timid la poarta literaturii, elevã într-a XII-a la Colegiul Naþional “C. Brediceanu” (care beneficiazã ºi de un substanþial sprijin financiar din partea CM Lugoj) scrie o poveste interesantã despre prietenie. O carte pentru copii, oameni mari ºi… animãluþe personificate, cum este ºi acest ªumi, care se comportã exact ca o persoanã: „Auzind discuþia, pe micul hamster îl podidirã lacrimile. Fugi în camera fetiþei. κi scoase pãturica…” (etc.). Ce mai, un hamster „uman”, în toatã puterea cuvântului. ªi o carte frumoasã, dar ºi frumos ilustratã.

Liviu Andrei, PARAIDIS, literaturã de cuþit, Ed. Aius PrintEd, Craiova, 2011 O carte simpaticã de prozã scurtã, frumos copertatã ºi ilustratã ca un basm (cu… securiºti) ne trimite de pe malurile Jiului omul de televiziune Liviu-Adrian Andrei. Cu un stil mai mult decât haios (Colosul din Rodos devine „Coiosul”…), cartea cuprinde 17 „bucãþi de prozã” , o prefaþã care nici ea nu se lasã mai prejos („Cu Sobieski la cârciumã cu o mânã de bravi românaºi sparþi pe þuicã”) semnatã de Tiberiu Neacºu. Pe coperta din spate, volumul este (zis!) prezentat de Aurelian Zisu – „zis”, fiindcã îl laudã dei sar capacele (eu nu zic cã n-ar merita, dar nici aºa…, ca domnu Zisu): „Postmodern ºi frust, fãrã inhibiþii ºi mereu ba coborând, ba urcând pe funia vopsitã cu sânge a cuvântului nud, ca în proza lui Moravia…

Liviu Andrei ºtie cã creeze, din absurd ºi real, o lume hedonistã. Este însã un joc literar, pe cât de riscant, pe atât de provocator”. Nouã ne-au plãcut: Ipsilante Vigilante (pe care am ºi publicat-o într-un numãr de revistã), Paºaportul de aur, Samuraj… ªi încã vreo câteva. Dar dacã vi le-aº „spune” pe toate, din fir-apãr, cum ºi-ar mai vinde autorele cartea?

16 actualitatea literarã

meridiane

nr.10-11 n iulie-august 2011

n Zilele Regelui, de Filip Florian, va apãrea în SUA

Michael Swan

Pe 16 august 2011, prestigioasa editurã americanã Houghton Mifflin Harcourt va lansa The Days of the King (hardcover edition), versiunea în limba englezã a romanului Zilele regelui, de Filip Florian, apãrut la Polirom la sfîrºitul lui 2008. Traducerea îi aparþine lui Alistair Ian Blyth. The Days of King este cea de-a doua carte a lui Filip Florian publicatã de Houghton Mifflin Harcourt, dupã Little Fingers (Degete mici), din 2009. De aceastã datã, The Days of the King va fi disponibil ºi în format electronic (Kindle edition).

Michael Swan este un scriitor de materiale dediedãrii limbii engleze, dar ºi un poet impor predãrii impor-cate pr tant. Poeziile sale, unele serioase, altele amuzante ºi toate scrise într -un limbaj înºelãtor ºi simplu, au într-un fost publicate în multe rreviste eviste literar e pr ecum Aculiterare precum men ºi The Fr ogmor e Papers, dar ºi în publicaþii Frogmor ogmore nepr evãzute, cum ar fi rrevista evista BBC Wildlife. În 2005 neprevãzute, a fost onorat cu pr emiul Stephen Spender Prize premiul pentru traducer e de poezie. traducere Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaþional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea Bucureºti, http://mttlc.ro

n Cartea ºoaptelor va fi tradusã în suedezã Prestigiosul grup editorial suedez Bonnier va publica romanul Cartea ºoaptelor de Varujan Vosganian, la începutul anului 2013. Versiunea suedezã a romanului va fi publicatã de 2244, editurã lansatã de grupul editorial Bonnier în mai 2011 ºi specializatã în literaturile din zona Mãrii Negre - în principal literatura românã. Unul dintre iniþiatorii editurii 2244 este Institutul Cultural Român de la Stockholm, a cãrui colaborare cu grupul editorial Bonnier, începutã cu câþiva ani în urmã, va continua ºi pe viitor. În toamna anului 2011, editura 2244 va publica romanele Bastarda Istanbulului de Elif Shafak ºi Viaþa începe vineri de Ioana Pârvulescu.

Cartea ºoaptelor este una dintre cele mai apreciate ºi mai premiate cãrþi din anul editorial 2009. La numai trei luni de la apariþia romanului în colecþia “Fiction Ltd.” a editurii la Polirom, editura Pre-Textos (Valencia, Spania) a achiziþionat drepturile de publicare a acestuia în limba spaniolã. Varianta în limba spaniolã a romanului, El libro de los susurros, a apãrut la începutul anului 2011, în traducerea lui Joaquín Garrigós.

Cartea ºoaptelor va mai apãrea ºi în limba italianã, la Keller editore, în traducerea Anitei Bernacchia. Traducerea italianã, Il libro dei sussuri, va fi lansatã în cadrul Festivalului Internaþional de Literaturã de la Mantova, care va avea loc în perioada 7-12 septembrie 2011.

De asemenea, Cartea ºoaptelor este în curs de apariþie în ebraicã, la Hakibbutz Hameuchad Publishing House Ltd., traducere de Any Shilon, dar ºi în armeanã, în traducerea lui Sergiu Selian.

Cartea ºoaptelor a obþinut Premiul “Cartea anului 2009”, acordat de revista România literarã, cu sprijinul Fundaþiei Anonimul, Premiul revistei Observator cultural pe anul 2009, Marele premiu Niram Art - Trofeul Mihail Sebastian, acordat de revista multiculturalã Niram Art, în colaborare cu Institutul Cultural Român de la Madrid, Premiul “Mihail Sadoveanu” oferit de revista Viaþa Româneascã, Premiul pentru prozã al revistei Argeº, Premiul “Gheorghe Crãciun”, oferit în cadrul colocviului “Generaþia 80”, Premiul revistei Convorbiri literare pe anul 2009. A fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2009.

actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645

Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã de Asociatia , Culturalã Actualitatea cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

Ambuscadã

sã adaugi ani sentinþei tale.

Era un bãrbat ce-ºi pregãti o ambuscadã se ascunse-ntr-un copac.

Desigur, în curând veni el agale fluierând uºor.

Urlând îi sãri în spate ºi îl împletici într-o plasã.

ªi cum sentinþa ta e o eternitate nu ar trebui sã conteze.

Dar în iad sunt de pãrere cã nimeni nu poate ºti sigur.

la pagina de bursã am coborât m-am dus direct la bancã ºi am investit tot în aur am fãcut o avere m-am retras ºi am crescut pãuni.

Era timpul pentru acþiune.

Am defilat spre front am ridicat o grenadã ºi am preluat avionul.

Pe o pistã îndepãrtatã oamenii mei mã aºteptau.

Am pornit camioanele ºi am pornit spre cãrþile de istorie.

Speranþa moare ultima în iad.

Te descurci În amintirea lui GH

Înainte de apus sãpã o groapã împânzitã de þepe o acoperi un maestru al camuflajului.

Apoi se duse acasã îºi curãþã uneltele ieºi la o plimbare...

Acest bãrbat îºi puse o bombã în maºinã ºterse amprentele fugi de la locul faptei se aºezã într-o cafenea sã priveascã.

Când intrã ºi o porni îl împrãºtie prin plafonul de sticlã.

Crezi cã e o prostie.

“Cine ar face aºa ceva?” protestezi tu.

Cine?

Ce altceva am fãcut cu toþii?

Moneda localã În iad e un bar unde poþi cumpãra rãcoritoare.

Poþi plãti cu moneda localã.

Doar în trei feluri poþi obþine moneda în iad. Îl poþi face pe diavol sã plângã.

O avere pentru fiecare lacrimã dacã o poþi stoarce.

Sau poþi sãvârºi un act de dragoste purã.

Ceva ce nu s-a mai fãcut.

Sau poþi vinde timp –

Într-un fel pentru cineva ca tine te descurci.

Uite cum o iei de la capãt citind peste umãrul meu. ªoptind vorbe dulci, chicotind la glume amintindu-mi, totuºi, cã e mai mult despre a privi.

Spunându-mi uºor sã încetez cu prostiile.

Mã bucur cã mai eºti lângã mine.

Nouã vieþi Am trãit nouã vieþi sus în ceruri.

Silit peste mãsurã de ochii vecinei mele, de mireasma pielii ei ºi alte lucruri am coborât cu ea din avion în oraºul ei împrejmuit.

Am devenit un bãrbat al pieþelor deºertului. În picaj trei motoare în flãcãri.

Am scris o scrisoare de adio vibrând de emoþie controlatã; ºi o poezie care m-a consemnat pentru trei secole.

A fost un prilej bun sã reflectez la toate acolo sus.

La sfârþitul zborului mi-am dat seama cã i-am dat de cap.

Am renunþat la tot ºi m-am înscris la o mãnãstire.

Cu ziarul deschis

Director: Nicolae SILADE (actualitatealiterara@yahoo.com) Redacþia: Constantin BUICIUC (constantinbuiciuc@yahoo.com) Mircea ANGHEL (anghelmir1@yahoo.com) Nicolae TOMA (nicolaetomas@yahoo.com) Cornel DRINOVAN (cornel_n_drinovan@yahoo.es) Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI (rvgiorgioni@yahoo.com)

Bãrbatul din stânga mea avea ºah de buzunar ºi jucând cu el m-am gândit cât de bun eram odatã înainte ca totul sã se destrame, ºi poate încã nu era prea târziu.

Trei ani pânã la mare maestru în cinci, campionatul mondial.

Norii. ºtii, când zbori, totul e de plastic nimic nu e real, poate doar acel peisaj infinit de nori.

Cobori, uiþi.

Nu ºi de data asta.

Am pãstrat norii în minte pe fiecare.

Dintr-o concidenþã nefericitã pilotul ºi copilotul o luarã în primire la comenzi.

Am preluat controlul am calmat situaþia am aterizat din fler ºi instinct.

TV ziarele o medalie de la duce femeile…

Nu m-am mai întors la birou.

Am aterizat mi-am aminit sã iau geanta de mânã am trecut de paºapoarte nimic de declarat am luat maºina m-am întors mã îngrijorau cauciucurile cu o poezie pe care sã þi-o arãt ºi un copil ºi un bãiat pe care sã îl sãrut ºi tu îi poþi pãstra pe ceilalþi opt, serios.

Traducere de Laura Bosnea MTTLC, Universitatea din Bucureºti Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor

Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500