Actualitatea literară nr. 3

actualitatea literarã nr. 3, anul I n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n Magda URSACHE

România, între cultul eroilor ºi cultul erorilor

n Iasmina PETROVICI: “E bucuria de a te arunca pe scenã!”

n

decembrie 2010 www.ziarulactualitatea.ro/al n n POEZIE de: Dana BANU, Robert ªERBAN, Claudiu KOMARTIN, Irina Lucia MIHALCA MIHALCA,, Jack UNDERWOOD, Lazãr MAGU

n Nicolae SILADE:

sonetul lunii

n Soprana Judith Andrejski si, muzica barocã n Editorial

Despre poeti,, poezie si, public

n Prozã de:

Tudor Cãlin ZAROJANU Marian DRUMUR n scoaladepoezie:

JOHN YAMRUS Prezentare ºi traducere de Vasile Baghiu

2 actualitatea literarã

Edi tor ial Nicolae SILADE

Despre poeþi, poezie ºi public Odisseas Elytis, un mare poet grec, laureat al Premiul Nobel în anul 1979, avea o vorbã: “Nu-mi pare rãu de poeþii care au rãmas fãrã public. Îmi pare rãu de publicul care a rãmas fãrã poeþi”. Iar Ghiorghios Seferis, un alt mare grec, laureat de asemenea al Premiului Nobel, dar în 1963, scria, în poemul “Un bãtrân pe malul fluviului”: “Nu vreau altceva decât sã pot vorbi simplu/ sã mi se acorde aceastã favoare./ Cântecul ni l-am încãrcat cu atâtea muzici/ cã încetul cu încetul se scufundã/ ºi arta ne-am sulemenit-o într-atât/ cã faþa îi e roasã de zorzoane,/ ºi trebuie sã spunem puþinele noastre cuvinte/ pentru cã mâine sufletul îºi înalþã pânzele.” Între cele douã afirmaþii, referitoare la simplitatea rostirii ºi priza la public, existã o strânsã legãturã.

Dar câþi dintre poeþii de azi sunt dispuºi sã þinã cont de aceste lucruri? Câþi dintre poeþii de azi se întreabã de ce publicul se îndepãrteazã tot mai mult de poezie? ªi câþi dintre poeþii de azi încearcã sã gãseascã soluþii meditând la aserþiunile de mai sus?

Cu toate cã viaþa literarã de la noi este foarte animatã ºi mult mai mediatizatã în ultima vreme, mai cu seamã prin reþelele literare ºi sociale online, decât prin sistemele clasice (afiºe, invitaþii, telefoane), cu toate cã numãrul cãrþilor de poezie, parcã sfidând orice fel de crizã (mai ales pe cea de inspiraþie), e într-o continuã creºtere, cu toate cã numãrul lecturilor cu public sporeºte de la o zi la alta, se pare cã poezia tot nu-ºi gãseºte drumul spre iubitorii de poezie, iar numãrul acestora, în loc sã creascã, devine tot mai mic.

Cu totul altceva se întâmplã, cel puþin în urbea noastrã, în cazul lansãrilor de carte, unde lumea dã nãvalã de-a dreptul. E ºi normal sã fie aºa, de vreme ce poezia e livratã cu piºcoturi, prãjituri, sãrãþele, þuicã ºi vin. Iar printre “iubitorii de poezie”, care îndurã o adevãratã torturã a lecturii pentru a se putea bucura de cele ale gurii, plus un autograf, plus o apariþie pe postul local tv sau într-o fotografie din presa localã, am zãrit, nu rareori, chiar ºi boschetari, cetãþeni turmentaþi, copii ai strãzii.

Figuri “expresive” ca ºi poezia prezentatã lor.

opiniile noastre Magda URSACHE

România, între cultul eroilor ºi cultul erorilor

Trãim într -un timp al urmelor ºterse cu sistemã. „Sã fii matale sãnãtos, tataie”, iîntr-un a spus portarul Ricã Rãducanu, pe aeroport, la Istanbul, unui bãtrîn care, auzind româneºte, a venit sã se recomande cu emoþie echipei naþionale de fotbal: „Sunt Pamfil ªeicaru”. Nu ºtiu dacã ªeicaru este cel mai mare gazetar român, dar e singurul gazetar condamnat la moarte, în contumacie, sub Dej-Pauker Dej-Pauker..

Istoria României, cu vestigiile ei cu tot („tabloidizatã” de manualele alternative, care descopereau „buzele senzuale” ale lui Decebal ºi personalitãþi modelatoare în Esca ºi-n Tatulici) a ieºit din tendinþe. „Omul fãrã însuºiri”, spre a-i spune ca poetul Ion Mureºan Ministrului Educaþiei, Tineretului ºi Cercetãrii, vrea „sînge proaspãt” în instalaþie, aºa cum s-a vrut ºi dupã Reforma din ’48, care i-a epurat pe marii profesori. ªcoala scoate mulþi amnezici, vulgarizînd vorbirea, nepãsãtori faþã de istorie, indiferenþi faþã de culturã. Ca urmare, tineri vag ºcoliþi au spart capetele voievozilor de la Fundaþia Ferdinand, lãsîndu-ºi pantofii de sport pe soclu, ca ºi cum ºi-ar fi semnat isprava: generaþia în adidaºi.

Nu mai prididim sã ironizãm Introducþia lui Mihail Kogãlniceanu la „Dacia literarã” ºi Imnul regal unde Alecsandri dorea pãmîntului românesc: „Fie-n veci locuit/ De eroi, de eroi...”.

Legea recunoºtinþei funcþioneazã pentru „revoluþionarii” dovediþi cu misie, de la Secu.

Cînd am venit, în ’65, la Facultate, citisem Iaºii de odinioarã de Rudolf Suþu, dar ºi Masa umbrelor de Ionel Teodoreanu. Am cãutat casa Didiþei Mavrocordat, pe Cuza Vodã, unde concertaserã Liszt ºi Wieniavschi ºi unde l-a întîlnit celebrul pianist pe Barbu Lãutaru. N-am gãsit-o. N-am aflat pe nimeni sã-mi spunã unde fuseserã casele Tiktin, O. Tafrali, unde stãtuse George Panaiteanu

“Cum ne promovãm istoria? Cu vinul roº Lacrima vampirului? Cît respect de sine avem, dacã vindem ceºcuþe de cafea pictate cu vampiri?”

“Pierdem simþul istoriei, odatã cu simþul limbii.

Limba e urîþitã, degradatã; monumentele sunt sluþite, degradate”

n ilustratiile numarului n Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale maestrului SIL VIU ORA VITZAN SILVIU ORAVITZAN

nr.3 n decembrie 2010

Bardasare, întemeietorul Pinacotecii, la 1860. Voiam sã localizez teatrul Tivoli-Buch, hotelul Glanz, pensionul Humpel, librãria lui Cristofor de pe strada Golia, anticãria Kuperman, locuinþa acordorului de piane Müler (le acorda surd fiind). Oare unde vindeau antichitãþi ºi timbre fraþii ªaraga?

De dus am fost duºi, ca studenþi, la casa memorialã Ilie Pintilie.

N-am aflat nimic despre depozitul de vinuri (din str. Lãpuºneanu) al lui Berl Finkelstein. La moº Berl, beau vin de Cotnari Eminescu, Creangã, Caragiale, Iacob Negruzzi, Gh. Panu... Povesteºte Suþu cã Eminescu venea acolo des, sã scrie; arunca sub masã manuscrise, strînse pe fãraº de bãiatul de serviciu. Nici acum nu ºtiu unde era depozitul. Plãci memoriale se pun greu de tot în Tîrgul Ieºilor, dulcele. Ce-o fi fãcînd, în acest sens, DJCCPNC, în traducere: Direcþia Judeþeanã pentru Culturã-Culte-Patrimoniu Naþional Cultural? ªi cîte „direcþii” de acest fel nu ºi-ar putea simplifica titulatura în CCC, Cooperativa Coarne ºi Copite, ca aceea a „managerului” Ostap Bender.

Conservarea patrimoniului – targhet ICR? Horia R. Patapievici ne asigurã cã s-a pus accent (grav sau ascuþit?): „totul se joacã între conservarea perfectã a patrimoniului ºi integrarea dezinvoltã a pieþei interne în piaþa europeanã, cu pãstrarea atentã a ceea ce ne este propriu” (dintr-un interviu în „Verso”). Cuvinte-cheie: perfect, dezinvolt, atent. Aºa sã fie? Sediul Asociaþiei Scriitorilor (fostã casã Kogãlniceanu, acum Casa cu absidã „Laurenþiu Ulici”) numai a scriitorilor moldavi nu mai este. A fost aproape în întregime închiriatã, din jenã financiarã, avocaþilor ºi notarilor. În epoca noastrã de piaþã, Casa Slãtineanu, sediu UAP, a fost recuperatã de moºtenitor. Casa Vernescu – sediul administrativ USR – a fost închiriatã unui cazino, ca sã se joace pesemne alba-neagra literarã. Cît despre Casa Monteoru, trebuie amintit recuperatorilor cã Lãscãruº Catargi (vicepreºedinte ARLUS) a donat-o statului contra drepturi viagere. În lunga noapte sovieticã, alþii erau naþionalizaþi ºi puºcãrizaþi, ca Barbu Slãtineanu. Aranjamentul a funcþionat în cazul Catargi ºi dupã ce ARLUS s-a desfiinþat, în 1964.

Urmaºii se plîng cã Elenei Catargi i s-a pus pistolul în tîmplã, sã cedeze. Care pistol? Pistolul „amicului” Viºinski?

Cum ne promovãm istoria? Cu vinul roº Lacrima vampirului?

Cît respect de sine avem, dacã vindem ceºcuþe de cafea pictate cu vampiri? Am fi ieºit mai ieftin ºi cu brandul României, frunza, dacã foloseam un canin însîngerat în loc de foaie verde. Cu facturile Ridzi-Udrea multe reviste de culturã s-ar fi putut finanþa.

Trec peste cît ne-a costat vizita de lucru a ministresei în China (a fost mare cît China), ca sã ajung la indicaþia lui Dan Matei AgathonPalmier: „Dracula trebuie folosit obligatoriu”. ªi suntem satisfãcuþi cã am reuºit cu Dracula, cum a reuºit Spania cu corrida.

Asistãm neputincioºi la discreditarea culturii, la terfelirea autoritãþilor culturale, la distrugerea educaþiei. Revizuim deformator istoria, vrem sã distrugem Grundul, temelia, repetînd cã am fi prea încremeniþi în trecut, lipiþi, îmbibaþi de el, cu ochii fixaþi pe alaltãieri. Occidentul îºi menþine tradiþia, o cultivã, o propagã. Trebuie sã crezi în valorile tale, altfel nu te crede nimeni. Noi avem ce-avem cu continuitatea, nesocotind spusa (rememoratã de Sorin Preda) unui martir, pãrintele Arsenie Boca: „Prezentul e viitorului trecutului”.

Din lipsã de spirit civic (ºi indiferenþa tot complicitate este), lãsãm siturile arheologice sã se degradeze.

Vînãtorii de zestre dacicã distrug Sarmizegetusa. De ce-am mai activa memoria geto-dacilor, get-beget însemnînd din tatã-n fiu?

Amatorii sunt la fel de nocivi pentru istorie, ca ºi pentru literaturã. În primãvarã, s-a lansat albumul Fortãreþe dacice în Munþii Orãºtiei, cu text semnat de doctor în filologie Simona Sora. Cartea bilingvã (anglo-românã) a fost editatã de Artec din Segovia ºi tipãritã în Spania, fotografii fiind spanioli, proprietari ai editurii. Cum la noi editologia s-a cam dus pe apa sîmbetei, ICR s-a folosit, conform procesului globalizãrii, de forþe dinafarã, dar pe cheltuialã româneascã.

Medievistul Ioan Caproºu, un storcãtor de gazete (cum altfel cînd istoricul bine ºtie cã „viitorul ºi trecutul sunt a filei douã feþe”?) mi-a pus la dispoziþie un xerox dupã articolul Aurorei Peþan despre acest album: Cînd istoria ajunge în mîna amatorilor – Un teritoriu „horror”: Dacia, în Formula As, nr. 911, martie 2010. Apelul Simonei Sora la „surse” neverificate, ca ºi abuzul de ficþiune sunt consternante. Victimã a memoriei infidele, umblã la amintirile-i de pionierã: aflase în copilãrie cã traficanþii de kosoni îi ascundeau în burþi de copilaºi, spintecate pentru a deveni valize. Suprarealistã imagine: 3 cosoni în cinci burþivalizã. Autoarea pare sã þinã cu Dacia traianã, cum constatã Aurora Peþan. O Dacie curãþatã de bãdica Traian globalizatorul sau postglobalizatorul, cum vreþi a-i spune. Dacia ar fi fost tãrîm malefic populat de inºi atinºi de nebunie, pînã cînd Hadrian a dat foc – justiþiar – cãpiþei de trupuri de sinucigaºi cu otravã, ca-n ficþia Marguerittei Yourcenar. Simona Sora împrumutã de la Nicolae Densusianu legenda întemeierii Scoþiei (de fiul lui Hercule ºi al ºerpoaicei Echidna) ºi o pune aberant, dacã nu scandalos, pe seama Daciei.

Zamolxis apare ca iubitul sau iubita lui Pitagora ºi Aurora Peþan nu face economie de ironie. În varianta Sora: sora lui Decebal e numitã Andrada, ca-n filmul lui Sergiu Nicolaescu, Columna. Fata ar fi fost „kidnapatã” ºi închisã în cetatea Piatra Roºie, a cãrei poartã de lemn (minune!) s-ar mai afla la Muzeul de Istorie din Bucureºti. O fi lemnul crucii, sã se pãstreze atîta vreme?

Senzaþionismele sunt servite cu asuprã de mãsurã: cîini fioroºi (daci reîncarnaþi?) cutreierã potecile, sã le trosneascã-n colþi oasele turiºtilor. Dacã nu s-ar teme de cine ºtie ce spectre (atmosfera spectralã fiind accentuatã de fotografii) ºi de capcanele lor, temerarii drumeþi pe cãi dacice (cu energie providenþialã acumulatã de la Sfinxul din Bucegi) ar putea descoperi, fix la rãdãcina unui frasin ori într-o albie de rîu, Comoara lui Decebal.

Dacã n-o fi gãsit-o deja doamna Sora. Dar, atenþie! Parii din Dacia horror strigã cap-cap-cap, ca-n poveste, iar turistul neatent s-ar putea trezi cu cãpãþîna înfiptã într-unul dintre ei. În plus, sar putea alege cu frisoane metafizice ori cu nãluciri, ar înnebuni.

Iatã cã, la temele favorite ale imagologilor privind România: copiii orfani ºi Dracula, se va adãuga ºi boala (incurabilã? ereditarã?) a dacilor: „paranoia geton”.

Vrem ca istoria sã devinã naraþiune fictivã („ficþiune ilicitã”, spre a-i spune ca Petru Cimpoeºu), atunci alterãm voit relatarea, augmentãm subiectivitatea, selectãm neonest, aºa fel ca sã distorsionãm adevãrul istoric, sã-l miºcãm ca-n fotografiile trucate. Pentru cã, n’ aºa, istoria e mereu (auto)înºelãtoare.

Cum scãpãm de acest veleitarism pãgubos? Poate prin activitatea mismanaged a aceluiaºi ICR, ca albumul sã rãmînã ignorat: massmediatic zero.

Dupã îndemnul fã-te cã lucrezi la politica memorialã, Ministerul Culturii lasã sã cadã în ruinã conacul de la Bãdãcin. N-a fost de ajuns cã, la îndemnul „Scînteii” lui Silviu Brucan, Iuliu Maniu a fost arestat la 75 de ani ºi condamnat de Tribunalul Poporului la închisoare pe viaþã, unde a ºi murit, la Sighet, în ’53; a fost tîrît pe scãri într-un sac ºi zvîrlit la groapa comunã. Conacul „sfinxului de la Bãdãcin”, artizanul Unirii Transilvaniei cu þara, a devenit nu muzeu, ci centru pentru persoane cu handicap. Conacul cu 13 camere e devastat; tavanul se sprijinã în douã trunchiuri de prun, biblioteca e plinã nu de cãrþi, ci de pãianjeni. Cui ce-i pasã cã Iuliu Maniu a format PNÞ, cã a fost de trei ori premier al României?

Poate PNÞ-CD-ului, care va pune mãcar un indicator spre conac.

Mã îndoiesc cã liderul Vasile Lupu se va duce-n bundiþã ºi iþari la o comemorare, la Bãdãcin. Cã acolo vor fi prezenþi þãrãniºti mãcar cîþi ceauºiºti se adunã la Ghencea Militar.

Ne distanþãm de limbã, de culturã, de comunitatea etnicã, fapt vizibil. Un derivat al proletcultismului pare a dirija alt soi de „reeducare”, printr-o acþiune de lobotomizare. Pierdem simþul istoriei, odatã cu simþul limbii. Limba e urîþitã, degradatã; monumentele sunt sluþite, degradate. Soluþii? Poate ne înghite „cea mai tînãrã gaurã neagrã”, vine al treilea rãzboi mondial (de joi, dupã o clarvãzãtoare) ori sfîrºitul lumii (în 23 decembrie 2012) dupã maiaºi. De ce ne-am mai complica, pãstrîndu-ne vestigiile, cutumele, sprijinind cultura vie? De ce-am mai reevalua corect istoria? De ce-am mai þine la identitate? ªi-i ca-n cîntecul Golanilor din Piaþa Universitãþii: „Revoluþie, figuraþie...”

P.S. Am datoria moralã sã-i anunþ pe cititorii revistelor la care colaborez cã articolul Ard malurile Prutului, semnat cu numele meu în „România Mare”, a fost reprodus fãrã voia mea. E o farsã de prost gust ºi care depãºeºte orice mãsurã. „România Mare” nu este, pentru mine, o revistã creditabilã.

Rog pe cei publicaþi, ca ºi mine, fãrã acordul lor, sã mã contacteze: magdaursache@yahoo.com.

Constantin BUICIUC

nr.3 n decembrie 2010

cronica literarã

actualitatea literarã 3

Bela Kamocsa: Blues de Timiºoara. O autobiografie Volumul Blues de Timiºoara. O autobiografie de Bela Kamocsa, apãrut la Editura Brumar din Timiºoara, în 2010, conþine amintirile unui cunoscut muzician. Ele au fost redactate de Bela Kamocsa, împreunã cu prozatorul Tinu Pârvulescu, cu puþin timp înainte de moartea muzicianului, survenitã în ianuarie 2010. Bela Kamocsa avea 66 de ani. Autorul amintirilor a cântat, ca basist, în formaþia rock Phoenix, în prima formulã, apoi a fost, pânã la sfârºitul vieþii, un important interpret de jazz.

Amintirile lui Bela Kamocsa se îndepãrteazã, într-un fel, de ceea ce este perceput, de cãtre literaþi, cã ar fi amintiri. Autorul îºi reliefeazã etapele formãrii, urmãrite sistematic, planificat.

Inevitabila nostalgie a evocãrii este completatã de precizia, de acurateþea informaþiei. Autorul nuºi sondeazã sufletul, nu creeazã un jurnal intim, nu picteazã peisajul conºtiinþei sale, ci

devine un adept consecvent al muncii în echipã. Atât în perioada Phoenixului, cât ºi în cea a jazzului, muzicianul considera chitara bas o susþinãtoare a melodiei, “un instrument devotat cauzei”. Iar perioada scurtã în care a fost solist este privitã cu vãditã mirare.

Impresionantã ºi pilduitoare este ºi evoluþia muzicianului spre profesionalism. De la toboºarul ºi

deosebite, creând senzaþia lucrului temeinic ºi pe deplin convingãtor. Viitoarele istorii ale rockului ºi ale jazzului românesc vor trebui sã þinã seama, obligatoriu, de cartea de amintiri a lui Bela Kamocsa. Devenirea muzicianului nostru este surpinsã, de cãtre el însuºi, în evoluþia largã a rockului ºi a jazzului românesc. Iar vocea protagonistului este distinctã, se

sonetul lunii 77 vezi ãsta e cusurul tãu te învârþi te învârþi doar în cercuri selecte cu cei mai bogaþi pãmânteni cei mai buni actori cei mai mari cântãreþi ai tuturor timpurilor numai ºi numai sã mã complexezi sã mã faci mic un nimic peste care sã treci zâmbitoare mai departe mai sus tot mai sus fumezi doar marlboro sobranie marijuana bei numai ºampanie scumpã ai uitat gustul berii timiºoreana ai uitat mersul pe jos în doi mânã în mânã te învârþi te învârþi toatã ziua în decapotabile roºii bmw mercedes ferrari toatã noaptea în hoteluri de lux cu cei mai tari stripperi numai ºi numai sã mã faci gelos numai ºi numai sã-mi iau câmpii sã-mi iau viaþa dar nu n-o sã-þi mai fac jocul baby n-o sã-þi mai þin rezervat a place in my heart o sã te-ngrop în uitare o sã scriu pe ziduri i hate you i hate you i hate you pânã când viaþa ne va despãrþi pânã când iubirea dar mã tem cã nu înþelegi ºi blondã cum eºti te învârþi te învârþi pânã când oboseºti pânã când ameþitã de-nvârteli socoteli tot în braþele mele vei cãdea implorându-mã

Nicolae SILADE

construieºte tabloul exterior al lumii în care a crescut. Tot timpul se plaseazã pe sine în tablou, dar locul lui nu este singurul, nu dominã tabloul. Sinele evocatorului se dezvãluie prin ceilalþi.

Scopul evocãrii este urmãrit cu obstinaþie: relevarea personalitãþii protagonistului, ca muzician excepþional.

Formarea personalitãþii, prin transformãri interioare, mai ales prin influenþa unor factori externi, este prezentatã raþional, consecvent, sistematic. Autorul sa format în Timiºoara anilor ‘50 ºi ’60, care era un amestec original de elemente de civilizaþie remanentã a imperiului austro – ungar ºi de dominare a ideologiei sovietice din cadrul stalinismului românesc. Un rol important în formarea muzicianului l-au avut: mediul proletar, de care a urmat desprinderea, civilizaþia strãzii, cultul muncii, muzica occidentalã, cu loc aparte în peisajul muzical local, plurietnismul, prietenii. Încã din perioada formãrii, autorul

chitaristul care cântã dupã ureche, în formaþia liceului german, la interprtetul de jazz, cu o solidã pregãtire teoreticã ºi cu o culturã muzicalã excepþionalã este o cale lungã, pe care de-a lungul anilor, artistul o parcurge cu brio. Interesantele ºi finele disocieri, prin comparaþie, între muzica beat, rock, underground ºi psihedelic reþin imediat atenþia.

De asemenea, eruditele consideraþii asupra jazzului.

Partea a doua a cãrþii conþine, la rândul ei, douã subpãrþi: perioada când Bela Kamocsa a fost basistul formaþiei Phoenix, în prima formulã, ºi perioada când a fost interpret de jazz. Amintirile devin aici un adevãrat istoric al muzicii rock româneºti de pânã la 1971 ºi, apoi, un istoric al jazzului românesc pânã în zilele noastre, realizate, amândouã, din interior, de un foarte bun cunoscãtor al rockului ºi al jazzului ºi, în celaºi timp, un foarte bun participant direct la ele. Bogãþia ºi exactitatea informaþiei sunt

aude clar, chiar dacã, aºa cum el însuºi spune, ea se supune vocilor trupei.

Esenþialã în evoluþia muzicianului Bela Kamocsa este apropierea, încã din copilãrie, de muzica vestului. Ea s-a fãcut prin rezistenþa în faþa dictaturii comuniste. Era o formã originalã de anticomunism, prin artã: “Revolta mea împotriva puterii

Ediþie îngriijitã de Tinu Pârvulescu

ºi a vremurilor staliniste s-a manifestat în predilecþia cu care am fãcut tot ce am putut sã mã occidentalizez. Muzica juca un rol important în acest proiect. A copia pe Beatles sau alte formaþii din Vest constituia un act de nesubordonare cu un ricoºeu politic. La început am ascultat muzicã la radio; prin muzica Vestului însã am ajuns la opiniile sale politice, care ne parveneau prin BBC ºi Europa Liberã” (p. 31).

Toate marile realizãri ale formaþiei Phoenix, în prima formulã, ºi ale trupelor de jazz în care a cântat protagonistul au fost fãcute prin îndepãrtare de la linia oficialã internaþionalist - comunistã, în epoca Dej, ºi naþionalist -comunistã, în epoca Ceauºescu.

Amintirile lui Bela Kamocsa abundã în ipostaze ale adevãratei lupte, lungi ºi istovitoare, cu oficialitãþile obtuze ale comunismului. De altfel, autorul susþine, pe drept cuvânt, cã o greºealã fundamentalã a orânduirii totalitare a fost încercarea, eºuatã, de rupere a tineretului de valorile occidentale. Muzica beat a fost perceputã ca frondã, ca nonconformistã, produs al unui tineret care, depãrtându-se de linia oficialã, îºi cãuta o nouã identitate.

Lupta cu oficialitãþile era de-a dreptul dramaticã, fiindcã adversarul avea o forþã proteicã în el. Formaþia Phoenix a fost datã afarã din cantinele studenþeºti, unde concerta, pe motiv cã membrii grupului promovau valorile capitalismului ºi aveau o þinutã civicã rebelã. În singura apariþie TV, din 1969, formaþia a suferit rigorile cenzurii vestimentare. Douã videoclipuri, printre primele din România, cu conþinut avangardist, psihedelic, nu au fost date pe post. De cântat în Vest nici nu putea fi vorba. Cornel Chiriac nu a reuºit sã introducã trupa nici în programul Festivalului Cerbul de Aur. Revoluþia culturalã, din 1971, avea, un an mai târziu, efecte absurde.

Textele englezeºti ale cântecelor au fost înlocuite cu cuvinte româneºti, puse alandala: „În locul englezescului “black magic woman” – vers care dãdea titlul unei piese de Santana – cântam „medical negru de femei”, iar în loc de “the autumn leaves” fredonam “îmi pleacã frunzele cãlare” (p. 87).

Repertoriul trupei de jazz care cânta la restaurantul “Flora”, în 1973, trebuia sã conþinã 80 la sutã – melodii româneºti ºi 20 la sutã – melodii din þãrile prietene.

Repertoriul era trimis, spre aprobare, la Comitetul Judeþean de Culturã, dar nu era respectat ºi activiºtii trimiºi în control mai închideau ochii. Totuºi, uneori, controalele se lãsau cu amenzi, cu concedieri, cu interdicþii.

Autoritãþile ar fi vrut ca fenomene ca rockul sau jazzul pur ºi simplu sã nu existe. ªi autorul ºtie sã fie ironic, cu blândeþe: “Tot la capitolul înregistrãri, am mai reuºit, prin 1969, sã ne strecurãm muzica ºi într-un film, intitulat Canarul ºi viscolul, regizat de Manole Marcus.

Piesa noastrã, Canarul, era deja lansatã pe piaþã, dar am fost solicitaþi sã le-o împrumutãm.

Chiar la începutul filmului, apãrem cântând, înghesuiþi într-o celulã de închisoare. Filmul, din pãcate, spune povestea unui erou utecist.

Meritul sãu era unul vizual, cinematografia sa experimentalã.

Filmul nu mi-a plãcut în mod deosebit, dar m-am bucurat cã am ajuns ºi noi pe pânzã. Îmi place sã cred cã popularitatea noastrã a ajutat filmul ºi cã fanii s-au bucurat sã ne vadã ºi în sala de cinematograf. Poate s-au bucurat ºi autoritãþile – având în vedere cã eram filmaþi închiºi în celulã” (p. 70).

Umorul autorului este mereu de calitate. Nu are pic de maliþiozitate. Bela Kamocsa se desparte de trecut, de o epocã, zâmbind, chiar râzând, fãrã sã-i poarte picã, dar oglindind-o astfel ºi mai convingãtor: „La banchete organizam, cu mare succes de public, un „dans al popoarelor”. Puneam cap la cap piese reprezentative pentru un anumit spaþiu naþional. Le strigam petrecãreþilor, anticipând migraþiile de azi, cã mergem în Spania, ºi le cântam Viva Espana!

Pe urmã luam maºina spre o altã destinaþie de vis a refugiaþilor români, Germania, ºi cântam Annelise, apoi avionul spre Mexic cu Cielito Lindo, jeep-ul pe un country pânã-n Texas, ºi din nou calea Europei, cu vaporul, pânãn Italia (O sole Mio) ºi Grecia (Zorba), la care se adãuga deviaþia obligatorie înspre est, pe kazacioc, încheind triumfal cu muzica þãrii mumã, cu Periniþa, care era o excelentã piesã de banchet, pentru cã era simplã, excita publicul ºi þinea ºi câte o jumãtate de orã, timp în care se pupau fiecare cu fiecare, ºefii cu subalternii, proiectarea cu producþia, piloºii cu persecutaþii, secretara cu soþia ºi toatã lumea cu secretarul de partid” (p. 126).

Cartea de amintiri a lui Bela Kamocsa este un elogiu adus muzicii, ca formã a libertãþii spiritului. Ea dovedeºte cã muzica, aceastã formã supremã de frumuseþe, de bine ºi de adevãr, se situeazã întotdeauna deasupra urii, a stupizeniei ºi a rãului.

4 actualitatea literarã

poezie

Claudiu Komartin Claudiu Komartin (n. 7 august 1983, Bucureºti) a publicat volumele de poezie Pãpuºarul ºi alte insomnii (Editura Vinea, 2003, 2007, Premiul Naþional “Mihai Eminescu” pentru debut); Circul domestic (Editura Cartea Româneascã, 2005, Premiul pentru poezie al Academiei Române) ºi Un anotimp în Berceni (Editura Cartier, 2009, 2010). Selecþii din poemele sale au fost traduse în francezã, englezã, germanã, sârbã, maghiarã, bulgarã, polonã, japonezã ºi coreeanã. Este coautor al scenariilor pentru piesele Deformaþii, montatã în 2008, ºi Triºez cu viaþa (text scris dupã un atelier de trei zile cu persoanele private de libertate de la Penitenciarul Bistriþa), montatã în 2010. A publicat poeme, articole critice ºi traduceri din mai multe limbi (printre acestea, romane de Philippe Claudel ºi JMG Le Clézio).

Este fondatorul clubului de lecturã Institutul Blecher, ajuns la ediþia 32, ºi redactor-ºef al revistei “Poesis Internaþional”. Trãieºte la Bucureºti.

nr.3 n decembrie 2010 Sã vinã noaptea „De la o vreme, visez doar sã mã aºez undeva prin preajma unui orãºel mai ieºit din þâþâni, unde îndeletnicirile mele sã nu batã prea mult la ochi.

De ani buni m-am dedicat unui joc epuizant – înfrumuseþarea metodicã a tuturor lucrurilor respingãtoare, a ororilor dispreþuite de ceilalþi, cu care am ajuns sã intru în contact doar pentru a le provoca. Pe la petrecerile din cartier, fac mereu mici demonstraþii de fascinaþie a detestabilului, fãrã de care viaþa mea nu mai are nici cea mai micã strãlucire. Sunt privit ca un saltimbanc neverosimil, clovnul care închide în fiecare glumã, în fiecare gag, în fiecare farsã stupidã o presimþire sau un secret otrãvit. Sã vinã noaptea, ca o mireasã fugitã de la altar, cu o insectã rãbdãtoare pe sânul stâng.”

Pregãtiri „Atunci mi-a spus pentru prima datã cã scriu întortocheat, cã nu înþelege ºi nici nu-ºi doreºte sã înþeleagã ceva din poemele mele; mi-a aruncat totul în faþã cu zvelteþea umilitoare cu care ai întoarce pe dos pielea unui cocoº tânãr. În curtea policlinicii, asistente ºi doctori, infirmiere ºi brancardieri, estropiaþi ºi canceroºi pãreau cu toþii niºte manechine uitate de o sutã de ani în depozite subterane, alunecând acum, în halatele ºi în pijamalele lor pãtate de sosuri ºi limfe, într-un du-te-vino lipsit de sens. Se pregãtea un bal – sau o expoziþie monstruoasã. M-a privit ºi a izbucnit în plâns, apoi m-a rugat sã o conduc pânã la poartã, unde un bãrbat tânãr o aºtepta cu toporiºca în mânã.”

Poem de dragoste Aceste poeme neterminate sunt gleznele tale ºi gestul discret de retragere al cotului când te aºezi lângã mine între perne ºi caºti e încã un vers pe care nu mi-l va lua nimeni nu am nici un chef sã mã adun 22 de þigãri ºi nici un gând dus pânã la capãt o albinã se loveºte de geam apoi din nou mierea se prelinge pe marginea ceºtii de-acolo pe cearºaful mototolit ca atunci când îþi acopereai sânii cu braþele (pudoarea aceea ne-apropia de înþelesul dragostei) mâinile ºi picioarele noastre incredibile inventând lumea buzele pãrul atingerea sexelor degetele încolãcite ca iedera pe terase

„În punctul de pornire a aventurii sale poetice, Claudiu Komartin îºi dezvãluie un autentic suflu rimbaldian; caracteristicã acestei atitudini este o stare de perpetuã insurgenþã alimentatã de credinþa cã revoluþia limbajului poetic poate declanºa o mutaþie în plan existenþial. (…) Nu a venit încã momentul pentru un bilanþ al douãmiismului, dar e sigur cã Claudiu Komartin rãmâne în prima urnã valoricã a generaþiei sale.”

(Andrei Terian) „Claudiu Komartin scrie, în fond, ca toþi din generaþia lui, o poezie existenþialã cu un puternic sentiment al degradãrii lumii din afarã. κi cenzureazã mai mult ºi mai bine decât alþii poemul ºi îºi intelectualizeazã mai sistematic emoþiile. (...) Nu trece neobservatã, în aceste versuri, o notã de reflexivitate gravã. Se potriveºte, am impresia, cu temperamentul acestui tânãr poet care ne priveºte, interogativ, suspicios, bacovian de pe coperta neagrã a volumului sãu.”

(Eugen Simion)

dar acum e târziu în toatã-ncãperea nu a rãmas decât forma pe care trupul tãu a lãsat-o în cutele cearºafului – o parte din respiraþia ta e aici, mirosul gâtului, al sânilor, al pubisului iar eu te privesc din nou de deasupra patului cum zâmbeºti ca un copil mare ºi crud pãpuºa de cearã închisã în somnul ei galben fãrã memorie fãrã nici un regret.

travesti pentru Cristi am crezut cã a nu-þi mai simþi corpul e primul pas în singurãtate la marginea ploii pe un prag peste care contururile tremurau se dizolvau lent broboane pe suprafaþa unui zid vãruit în grabã

„Stilist desãvârºit, Claudiu Komartin devine, pe volum ce trece, un poet tot mai bun”.

(Cosmin Ciotloº)

ei nu ºtiu nimic despre noi dar nici eu nu mai ºtiu nimic despre noi sub masca aceasta

„Claudiu Komartin îmi pare cã are exact acel dozaj de nebunie ºi calcul, agresivitate ºi retractilitate, expunere mediaticã ºi realã interiorizare ce asigurã, în timp, succesul unui autor. (...) Într-o generaþie în care cele mai bune efecte sunt scoase, ca la Mircea Dinescu, din instinctul liric pur, fãrã complicaþiile culturii, Claudiu Komartin se înfãºoarã, pe jumãtate orgolios ºi pe jumãtate nemulþumit, în mantia Artificialitãþii; în acea gesticulaþie bine studiatã ºi voit enigmaticã a unui Emil Botta.”

(Daniel Cristea-Enache)

nefericirea mea cautã pretexte indiferenþa mea cautã pretexte dorinþa mea de a mã distruge cautã noi ºi noi pretexte

„Dacã poezia românã va avea un viitor, îl va avea prin Claudiu Komartin ºi prin Dan Coman.“ (Al. Cistelecan)

Imagini de august

pornind de la un vers de Ilhan Berk

nu ai dreptul sã fii tu cel care suferã, a rostit unul dintre noi în încãperea strãinã de parcã pentru asta am fi inventat dragostea acest travesti stângaci al dorinþei noastre de a muri.

Elegie pentru Sorin peste cerul acesta cineva o sã tragã alt cer cum tragi cearºaful peste un trup rece în lumina unor ochi bãtrâni ºi sãtui ºi prin pãrul nostru, vom povesti, ºi-a trecut mâna într-o zi nebunia ºi nouã ne-au ars îngerul cu lampa de sudurã ºi am stat mult timp la fereastrã ºi ne-am fãcut curaj sã o spargem dar nu mai ºtiam dacã rãmãsesem înãuntru sau înafarã iar privirea ni se fixase în gol iar privirea nu mai putea dezgropa nimic.

„totul e corupt. nimeni nu mai crede în apocalipsa eliberatoare. poþi sã citeºti? simþi mirosul suediei? vara asta ne-am dat seama cã nu avem limite. nu mai are nici un sens.”

Kristofer Flensmarck – În august, imaginile cu mine se voaleazã.

Mã trezesc, mã ridic din scaunul cu rotile ºi ard.

Mã gândesc la noi cum mergeam alãturi când nimic nu ne-ar fi putut despãrþi alunecãm unul prin altul în adânc lacul subteran sclipeºte seminþele au germinat în tãcere am putea adormi la marginea lor deasupra sunt dealuri ºi pãduri jos ochiul cel verde întunecat acolo unde un felinar pâlpâie lumina lui se insinueazã odatã cu mâna ce se strecoarã pe sub guler mângâind pielea rãcoritã de vântul nopþii dimineaþa macaralele ca niºte cruci în flãcãri în mijlocul oraºului când brusc apare acel ceva care arde pe dinãuntru care îmi bate cuie în ºira spinãrii care ne îndepãrteazã unul de altul definitiv.

Nu vom sfârºi în nici un paradis în nici un infern dragostea mea ne vom târî sub o piatrã ºi vom aºtepta nepãsãtori tunetul.

Scrisoare neagrã lui Ionel Ciupureanu, cu miºcãri de insectã Ai grijã de tine, dragostea mea nu te îndepãrta de fereastrã nu o acoperi cu un urlet cineva îmi rostogoleºte capul pe scãri joacã-te cu mine doar de dragul lamei subþiri ca o flacãrã scrie-mi ceva ilizibil ceva inuman din neputinþã m-ai fi putut rãsturna în gãleatã fii rãbdãtoare împleteºte-þi pãrul ºi cântã în gândurile mele ai ascuns ce e mort ºi fã ceva cu sângele meu lipeºte-l pe furiº de zidurile înalte ai grijã de tine umblã respirã cum ai fost învãþatã bucurã-te de ce-i destrãmat eu te aºtept cu tot corpul calm rãbdãtor ca pe-un scalpel de câteva nopþi mimez rãzvrãtirea ºi mã ploconesc la organele mele ºi la ura mea sã uit ce fac oamenii când sunt gata sub pajiºte o sã învãþ sã alerg ºi sã râd cã au lãsat ºi guri acolo-n pãmânt.

Închinare Tu sã rãmâi neschimbatã dragostea mea pe þãrmul înalt un schelet într-o rochie de alge

nr.3 n decembrie 2010

prozã

actualitatea literarã 5

Tudor Cãlin Zarojanu Revanºa lui Zizi TUDOR CÃLIN ZAROJANU (n. 1956) a absolvit secþia de Informaticã a Facultãþii de Matematicã, Universitatea Bucureºti, cu lucrarea de licenþã “O privire matematicã asupra piesei «Romeo ºi Julieta»”, publicatã ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani în informaticã, pe toate sistemele de calcul ºi în toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucreazã în presã: cotidian, sãptãmânal, lunar, agenþie de ºtiri, radio, TV. A debutat editorial cu volumul de prozã scurtã “Viaþa ca troleibuz” (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia “Viaþa lui Corneliu Coposu” (1996, ediþia a doua 2005), romanele “Reluare cu încetinitorul” (1997) ºi “Sfârºitul lumii” (2005), culegerea de prozã scurtã “Copiii asfaltului” (2007). În prezent lucreazã în TVR ºi este colaborator permanent la Adevãrul, Ziarul de Duminicã si Revista Flacãra. Întorcîndu-se acasã, în mica ºi cocheta lor garsonierã, Zizi ºi Olelia pãºesc... nu gãsesc nici un adjectiv... pãºesc pur ºi simplu.

Ea se gîndeºte ºi întreabã: – ªi acum?

El se gîndeºte ºi nu rãspunde.

– Ce-o sã faci acum, dragul meu?, insistã ea.

El tace încruntat.

– Doar n-o sã te mulþumeºti cu atît.

Zizi pare sã intrepreteze greºit ultima observaþie, drept care, cuprins de un instinct primar, ba chiar gimnazial, o ia pe Olelia pe sus, aleargã cu ea în braþe pînã acasã (mai aveau cîþiva metri – ce vã închipuiaþi?), deschide uºa cu umãrul, îºi trînteºte prada pe pat, îi sfîºie hainele cu dinþii, dupã care cade lat de obosealã.

Rezultatul discuþiei fu urmãtorul: a doua zi tînãrul Zarosche Z. Zinor (Zizi pour les amis) munci timp de patru ore neîntrerupt. În ziua urmãtoare – ºase ore. Apoi ºase ºi-un sfert.

Dupã o sãptãmînã, se obiºnuise se lucreze opt ore pe zi, cu 30 de pauze a cîte un minut, în care alerga pe coridoare – ca sã nu se tîmpeascã de tot.

Dupã o lunã (timp în care deveniserã o banalitate anonimele cu felicitãri de tipul “ ‘R-ai al dracului de stahanovist! Spãrgãtor împuþit de grevã ce eºti!”), revenindu-ºi din ºoc, conducerea centrului de calcul îl avansã, cu o majoritate de un vot, ajutor de locþiitor al ºefului de colectiv ºi-l numi responsabil cu gazeta de perete. Zizi pãstrã ritmul ºi, dupã un trimestru, deveni ºef de colectiv. Atunci accelerã. Începu sã facã ore peste program ºi chiar sub program. Dupã lungi ezitãri, directorul (un bãrbat înalt, cu un nume impunãtor: Tuþi) hotãrî sã-l plaseze pe postul de public relations.

Aici interveni prima problemã: nimeni nu ºtia ce naiba e aia public relations. Zizi ridicã din umeri ºi, pentru început, deschise o tarabã unde se vindeau reviste colorate, jeanºi, gogoºi ºi “Incognito”, vol.

CVI, CVII ºi CCX. Iniþiativa avu un succes furibund. Însuºi Tuþi venea sã cumpere cîte ceva sau doar sã admire forfota în vreuna din cele 62 de pauze de masã prevãzute de regulament. (...)

Bîntuind pe strãzi, întîlneºte un tomberon.

Tomberonul e condus cu mînã de fier de

cãtre un om.

– Omule, spune Zizi patetic, îþi vînd viaþa mea.

Omul îl priveºte calm, îºi suge o mãsea, plescãie ºi-ntreabã: – Pã ce?

– Dã-mi tomberonu’ ãsta, sã-l fac de Formula 1, sã trec Atlanticul cu el ºi sã mã sui pe Chomolungma!

Proprietarul rîvnitului obiect se scarpinã în ureche, se cautã de o þigarã, o aprinde ºi în sfîrºit zice: – No, thank you.

– Bine-bine, urlã Zizi, o sã vedeþi voi pe dracu’!

Tomberonistul nu pãru tulburat de iminentul contact cu persoana amintitã.

Strada însã vui. Vuirã a doua zi ºi ziarele cînd Zizi îºi anunþã senzaþionalul proiect: acela de a construi un bloc de ºapte etaje!

Ideea poate sã nu parã cine ºtie ce originalã. Dar este. Blocuri de ºapte etaje se pare cã s-au mai construit. Mai rar însã unul cu douã milioane de apartamente.

Un bloc terasat, urmînd – în plan orizontal – o linie sinuoasã însumînd 1.450 km.

Blocul urma sã includã 175.986 magazine, 38 parcuri mari, 24.920 complexe sportive, 170 cinematografe, 60 teatre, 17 bazine acoperite, 36 ºtranduri, plus alte mãrunþiºuri.

“Un oraº!”, veþi exclama. Exact.

Alte amãnunte – mai tîrziu.

Sau niciodatã.

Publicarea grandiosului proiect rãvãºi populaþia. Oamenii zîmbeau mai des. Începurã sã meargã la concerte. Fotbalul se trezi din pumni.

Urmare a acestor evenimente, decorarea lui Zizi cu Marele Ordin de Gãselniþologie se impunea de la sine. Adunarea solemnã care constiuia cadrul acestui moment istoric avea un pronunþat aer îndoliat, dacã e sã judecãm dupã vestimentaþia ºi morga participanþilor. Nu acelaºi lucru se putea spune despre protagonist, care apãru în Sala Specialã a Înaltei Inspecþii îmbrãcat în blugi.

– Mãcar acum..., îi ºopti în treacãt un funcþionar în frac.

– Nu, rãspunse Zizi scurt, zîmbind

asistenþei, apoi urcã însoþit de aplauze la tribunã, unde fu întîmpinat de un Secretar al Coordonãrii: – Stimate Zarosche Z. Zinor... cu ocazia cã... care dupã dv... toate aceste mãreþe... cã nu se poate... ºi-n anii care vin! ªi-i dãdu medalia.

Zizi o luã.

Lucea.

Zizi fu mîndru.

Sala se ridicã în picioare.

Atunci el pronunþã acest scurt discurs: – Prieteni! Vom merge mai departe.

Oraºul viitorului va fi urmat de statul viitorului, apoi, în sfîrºit, vom construi viitorul viitorului. Vã veþi întreba, desigur: “Domnule, are sau n-are? Chemare.” Mã aflu aici ca sã vã rãspund limpede: Am. Sau n-am.

O liniºte grea se aºezã fîþîindu-ºi fustele peste funesta adunare. Se auzea clar cum cineva se scarpinã-n cot. Pe urmã, o femeie, de uimire, îºi pocni palmele. Gestul fu greºit interpretat drept un semnal ºi sala izbucni în urale.

Dupã festivitate urmã o austerã masã tovãrãºeascã. Conform unui sãnãtos obicei, aceasta degenerã imediat într-un chiolhan de ultimã speþã. Directori de trusturi ºi secretare de meserie se înghesuiau transpiraþi în dansuri smucite sau din contrã. Sub mese se adunau cadavrele vodcillor cãzute la datorie. Un contabil complet lipsit de pãr adormise în lift. Pe masã se exibiþionau pateuri parþial deflorate, sendviciuri decapate, prãjituri fleoºcãite, ºerveþele pe care urmele de ruj le fãceau sã semene cu tifoane hemoragice, pahare pe jumãtate pline de rîgîituri...

Mã opresc. ªtiþi despre ce vorbesc.

Dupã toate aceste, Zizi fu solicitat sã poarte scurte dialoguri cu reprezentanþii Coordonãrii ºi ai Înaltei Inspecþii. Toate întrevederile avurã loc între doi ochi, întrucît majoritatea funcþionarilor nu îndrãznirã sãºi ridice ochii din covoare (de Cisnãdie), iar singurul care o fãcu, ascultînd planurile lui Zizi, era sã-i închidã definitiv. (fragment din volumul “Plaja”, aflat în lucru)

Pulberea pãdurii îngheþa crepuscular Pulberea lichidã se precipita în azur La început a fost vizita în unitate ºi vizita a fost bunã, deºi neanunþatã. Am mers ici–colo, mã rog, traseul oficial, mãcar cã maiorul era informat; la trecerea spre clãdirile anexã ale soldaþilor în termen, nenea Miºa a insistat sã prezinte cuptorul de topit metale rare. În atelier chiar nu era nimeni dar utilajul funcþiona; duza de hidrogen ºuiera, cu vâna incandescentã înfundatã în vatra cuptorului, scoþând uneori o pocniturã de mor tier mortier tier..

– Se roteºte pe lagãre speciale, s–a mândrit nenea Miºa. Eh, cât ar fi vrut doamna Papini sã afle... ea folosea safirul...

– Clasa întâi, a încuviinþat maiorul.

– Iar rubinul este mult mai sigur sigur,, a adãugat nenea Miºa. Folosind tehnica aruncãrii zãpezii zãpezii,, cum fac cãu cãu-tãtorii, cu lopãþica... uneori vezi o sclipire ºi... aia–i!

– Mda, a zis maiorul, antena noastrã capteazã mai încet dar sigur sigur..

– Asta–i bunã, am zis, uluit, bãgându–mã în seamã, ce, rubine cu antena?

– Desigur Desigur,, un câmp special de influenþã... dar eficient.

– ªi tehnica aruncãrii zãpezii cu lopãþica?

– Ei, doar n–o sã divulg secretul... mai ales cã e doar o expr esie... geniul popular sintetizator ... Nu expresie... sintetizator... cã nu ne–am cunoaºte, dar etica... este flexibilã, flambeazã… apoi se rãspândeºte vestea. Îmi pare rãu; mai ales cã seara câmpul e mai puternic... ºi telefoanele au trafic mai bun.

– Dreptu–i, a zis nenea Miºa, preºedintele foloseºte în mod special antena pentru convorbiri internaþionale.

Aºa o fi fost; oricum, antena se vedea ºi din cur tea unitãþii, pe la capãtul lizier ei duzilor curtea lizierei duzilor.. În timp ce vorbeam eram deja pe drumul cãtre sala de mese, pe breteaua secundarã. Parcã a fulgerat un licãr în iarbã... ºi când m–am aplecat sã scormonesc, un fiºic mic de monede... aur!

– Ia sã vãd, a zis nenea Miºa. Norocul începãtorului.

–V alor eazã ceva!

Valor aloreazã – O pierdere neînþeleasã, a constatat maiorul.

De valoare... meritã un secret.

– Le dau pe toate în schimbul tehnicii aruncãrii zãpezii, cu lopãþica... sã vãd sclipirea, am zis în timp ce nenea Miºa, siderat, mã înghiontea.

–V orbeºti serios?

Vorbeºti – E, a fost doar o încercare... doar nu era sã obþin un secret... ca antena.

– Nu–i vorba de antenã, aceea chiar e prohibitã, ci de o tehnicã veche... astãzi n–o mai bagã cineva în seamã. ªi aºa am ajuns la sala de mese, în separeul pentru musafiri. Ne uitasem noi pe traseu, nici un soldat sã scruteze iarba... þipenie. O pierdere inexplicabilã. Când ne–am pus la masã, gata ornatã cu tacâmuri ºi alte alea, am scos fiºicul la vedere ºi am zis: – Pe de trei!

Ceilalþi doi m–au privit încã o datã ciudat.

– Aºa, scurt? a îngãimat nenea Miºa. Crezi cã o sã pãrãseºti unitatea cândva?

– Nu ºtiu, i–am rãspuns sincer sincer.. Uneori se vede zãpadã colo–ºa, la orizont.

– Efectul refracþiei, a zis maiorul. Cine ºtie de unde vine imaginea, dacã nu cumva este artificialã, pentru cei ce vor sã calce jurãmântul ºi au trecut de filtru...

– Chiar existã?

– Pãi, doar nu numai noi ne aflãm în perimetru.

Mai sunt ºi alte obiective... experimentale.

– Sfântã simplicitate, a completat nenea Miºa, turnând rachiul de mere în pahare. Uite un motiv de toast!

Mai þin minte cã am repetat „„Pe Pe de trei trei”” ºi mi–era bine, un golem diafan mã purta în direcþia potrivitã, fãrã dureri, fãrã chiar nimic.

Marian Drumur Marian Drumur s-a nãscut pe 6 august 1943, în Cernãuþi, Ucraina. A fãcut studiile secundare la Timiºoara. Este licenþiat al Facultãþii de Mecanicã din Timiºoara, secþia Maºini hidraulice. A fost inginer mecanic în Timiºoara ºi Piteºti, cercetãtor ºtiinþific la Institutul Politehnic “T raian V uia” Timiºoara, “Traian Vuia” profesor de specialitate la Grupul ªcolar de turi Auto Timiºoara. Autor sau Transpor ransporturi coautor a 41 de lucrãri ºtiinþifice de specialitate, este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A colaborat cu publicaþiile: Acolada, Arca, Convorbiri literare, Echinox, Familia, Luceafãrul, Orizont, Tomis, T ribuna, V atra, Zeit, Zeleni Konj Tribuna, Vatra, Konj..

A publicat volumele de povestiri: Omul dublu dublu,, Cartea Româneascã, 1980; Povestiri, Hestia, 1997; Într -o singurã dimineaþã Într-o dimineaþã,, Hestia, 1999 ºi romanul Soldatule, mergi îndãrãt îndãrãt,, Augusta, 2004.

un pas mare pentru lugojeni, pentru literaturã Constantin Buiciuc, rãsplãtit cu Premiul pentru criticã ºi istorie literarã pe anul 2009 al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timiºoara Rog a-mi fi iertat faptul cã mi-am permis a-l parafraza pe Neil Armstrong, dar altceva mai bun nu am gãsit pe moment. Dupã aceastã tentativã de introducere, sã revenim la oile noastre.

La vreme de iarnã, pe când Moº Nicolae, lovit ºi el de crizã sãracul, nu a reuºit sã aducã daruri tuturor celor care meritau ºi pe când Moº Crãciun îºi pregãtea tolba, sania ºi renii pentru a aduce un strop de luminã ºi de bucurie în inimile celor mici, dar ºi a celor mari, mãri se-ntâlnirã ºi se sfãtuirã ºi bine fãcurã oamenii de litere, Alexandru Ruja, preºedinte, Graþiela Benga, SimionDãnilã, Miomir Todorov ºi Francisc Baranyi, membri, ºi, în plinã “Lunã a cadourilor”, îi “cadorisirã” cu niºte premii literare pe cei mai truditori ºi pe cei mai valoroºi condeieri, pe anul ce tocmai trecu. Lista cu cei puþini, dar foarte buni, aratã astfel: Paul Eugen Banciu - Premiul Opera Omnia, Eugen Dorcescu, “Drumul spre Tenerife”, Editura Eubeea - Premiul pentru Poezie, Dana Gheorghiu, “Pesta”, Editura Brumar - Premiul pentru Prozã, Constantin Buiciuc, “Oglinda lui Narcis”, volumul I, Editura Marineasa -Premiul pentru Criticã ºi Istorie Literarã, Ioan Jurca Rovina, “Nopþi fãrã heruvimi”, Editura Palimsest - Premiul pentru Dramaturgie, Lucian Alexiu ºi Slavomir Gvozdenovici, “Furtunã deasupra

Belgradului” - Premiul pentru Traduceri ºi Alexandru Budac, “Byron în reþea sau cum a rãmas liberã canapeaua doctorului Freud”, Editura HumanitasPremiul pentru Debut.

La o recentã întâlnire cu scriitorul Radu Pavel Gheo, Constantin Buiciuc spunea urmãtoarele: “Locuiesc pe strada Ioan Huniade, sunt lugojean, sunt bãnãþean, sunt român, sunt european, sunt locuitor al Planetei Pãmânt ºi al Galaxiei Calea Lactee.

Ce sunt eu de fapt?” Îmi permit sã-i rãspund eu. Eºti o fire mult prea modestã, prea discretã, un generos, un bonom, un harnic, un talent în ale scrisului (ai scris mult ºi mai ai încã foarte multe de scris), un tenace, un luptãtor, un doct, adicã un OM între oameni, care prin premiul obþinut recent ai demonstrat cã sloganul “Lugojul este capitala spiritualã a Banatului” este mai mult decât un slogan, este un adevãr de necontestat care are acoperire. Premiul tãu recent obþinut nu face decât sã întãreascã cele spuse de mine. Mã bucur ºi ne bucurãm cu toþii, noi, colegii tãi de redacþie, atât de la hebdomadarul “Actualitatea”, cât ºi cei de la “Actualitatea literarã”. Succesul tãu, sper cã nu te superi, e ca ºi cum ar fi ºi al nostru. La mai mare!

Mircea ANGHEL

Mircea ANGHEL

6 actualitatea literarã confluente Un pas mic pentru Constantin Buiciuc,

nr.3 n decembrie 2010

Vin, (non)poezie si, iubitori de frumos Vinul, evident din propria-i podgorie, made in Cetate, pe numele sãu Vinul lui Dinescu, iubitorii de frumos ºi (non)poezia s-au întâlnit joi, 2 decembrie a.c., la Lugoj, la Galeria “Pro Arte”, cu prilejul lansãrii volumului “Femeile din secolul trecut”, al fostului mare poet Mircea Dinescu, actualmente un prosper om de afaceri.

Deoarece cei tineri nu ºtiu multe lucruri despre Dinescu, iar cei din secolul trecut, precum femeile iubite de autor, l-au cam uitat, am considerat cã nu ar fi rãu sã facem o rostire de niscaiva voroave despre împricinat.

Barza l-a slobozit din cioc tocmai în Slobozia, atunci când toamna începuse a-ºi scrie tristeþile pe trotuare cu roºul frunzelor însângerate, adicã în ziua de 11 nov., 1950. Niºte ursitore puse pe glumã sau incompetente i-au hãrãzit lui Mirciulicã un destin literar foarte frumos. El a luat gluma lor în serios -ºi bine a fãcut pe atunci- ºi a început

scatiii au zburat, de unde ºi tristeþea iremediabilã a podgoreanului. În poezia crãciun, de data aceasta am respectat grafica autorului, ne întâlnim cu un Dinescu mai direct, mai hotãrât, mai voluptos, ce mai încoace ºi încolo!: “ ºi-o sã-þi extrag stafida din buric/ºi minereul de futai din coapse/...ºi-þi trece goliciunea-n embargou/ ºi þâþele în fiºa de cadastru/de-mi face pula drepþi ca fidel castru” (probabil autorul se referã al acel fidel “castru” din secolul trecut, cãci fidelul de acum aratã ca o salcie plângãtoare. În încheierea întâlnirii cu lugojenii, la cererea

sã “zgârie” frumos hârtia. Din pixul sãu s-au nãscut “Invocaþie pentru nimeni”-1971, “Elegii când eram tânãr”-1973, “Proprietarul de poduri”1976, “Teroarea bunului simþ”-1980, “Democraþia naturii”-1981 ºi altele, iar mai încoace “Fluierãturi în bisericã”, “Moartea citeºte ziarul”, “Corijent la cele sfinte”, “Cele mai frumoase 101 poezii” ºi ultima, “Femeile din secolul trecut”. Preaplinul talentului sãu a fost rãsplãtit cu niºte premii literare pe care nu le mai amintesc, printre care ºi un Herder.

Cam de pe aici Dinescu a divorþat de scris (am uitat a vã spune cã a fost ºi un fost pe la niºte reviste literare ºi, culmea culmilor sale de ºef, preºedinte al Uniunii Scriitorilor din România (1990-1993). Între timp a mai frecventat “Academia Caþavencu”, a mai mers cu boii pe plai ºi când s-a îmbolnãvit s-a tratat cu “Aspirina sãracului”. ªi multe v-aº mai relata, dar mi-e fricã, virgulã, cã s-a-nnopta.

Dar sã revenim la oile noastre! La lansarea de la Lugoj au participat 200 de amatori contaminaþi de patima cititului. 150 de cititori ai volumelor “Vinul lui Dinescu” cu “coperþi” albe, dar ºi roºii, preþ 20 de lei, 24,5 de melomani înrãiþi, care, contra sumei de tot 20 de lei ºi-au îmbogãþit fonoteca cu un CD al cantpodgoreanului Mircea Dinescu, iar ceilalþi 25,5 , ca sã nu zic restul, au intrat în posesia volumului, cicã de poezie, “Femeile din secolul trecut”, tot la preþul de 20 de lei (dupã ce l-am citit am regretat cã nu am cumpãrat un volum cu coperþi roºii pe care sã-l fi citit cu o femeie din acest secol). Pe mine unul, poezia “Descântec pentru un mãgar bãtrân”, ma impresionat pânã la lacrimi, deºi scriitura din finalul opului se intituleazã “Moscova nu crede în lacrimi”.

Bãtrânul mãgar abordeazã un registru tragic, lamento-ul sãu transformându-se într-un descântec, mai degrabã bocet:”aoleu, futu-i amaru’/ c-am avut pula ca paru’ aoleu/stãteau fetele pe ea aoleu/ca scatiii pe nuia aoleu”. E de înþeles. Devenind trãitor în secolul XXI, timpul ºia ascuþit secundele în trupul poetului. Sângele nu mai dã nãvalã în corpii cavernoºi ai scârbavnicului mãdular. El nu mai e ca parul,

generalã a unuia din salã, cantpodgoreanul Mircea Dinescu a cântat-hai sã-i zicem cântat, un cântec pe propriu-i text, “Moscova nu crede în lacrimi”. Dacã ar fi fost de faþã alde Guþã, alde Salam, alde Parizer alde Adi de la Vâlcea ºi numai ºtiu cine, precis c-ar fi murit de invidie.

Avantajul Dinescului este acela cã a fost o perioadã de timp alãturi de orchestra din Dârvari, Mambo Siria, care ºi-a lãsat o puternicã amprentã pe inflexiunile sale vocale, fãcându-l inconfundabil.

Dinescu este de fapt un amalgam de muzicant ºi poet nepereche. La recentul târg de carte de la Bucureºti, parcã “Gaudeamus” îi spunea, CD-ul maestrului, neavând altceva mai bun de fãcut, lãlãia la o staþie de amplificare din standul respectiv. Un cunoscãtor i-a spus cântãreþului Dinescu: “E clar. E Zavaidoc”. În urmã cu vreo zece ani, acelaºi Dinescu se afla într-un metrou, la Paris. Un þigan mioritic întindea în disperare burduful unui acordeon, piranda lui având misiunea de luptã de a strânge niºte biºtari de la cei care se îndurau sã rãsplãteascã prestaþia artisticã a soþului sãu. Dând cu ochii de Dinescu, aceasta i-a zis soþului: Uite pe nebunul ãsta care apare des la televizor, cum dracu’ îl cheamã, cum dracu’ îl cheamã? A, mi-am amintit! Eminescu. Sã fii un Pavarotti ºi un Eminescu în acelaºi timp, nu e de ici, de colo.

Fãcând un adevãrat crez din ceea ce i-a ordonat Ion Caramitru prin 22 decembrie 1989, pe la Televiziunea Românã, “Fã-te cã lucrezi Mircea!”, el se face cã lucreazã. Când pe la moºia lui de la Cetate, când pe la vreun ziar cu câte un articolaº, douã, când pe la o televiziune bãtutã de un Vânt prielnic, unde Virgil Tãnase întreabã ºi tot el, din respect pentru invitat, rãspunde, sau vorbesc amândoi în acelaºi timp de nu se mai înþelege nimic.

Acum are în cap niºte proiecte mãreþe. Tot la postul Vântului va face o emisiune gastronomicã, unde va gãti în faþa telespectatorilor dupã reþete ºi de el ºtiute, urmând ca toate reþetele sã aparã într-o carte de bucate, carte care precis va lua Premiul Nobel pentru reþete culinare dizidente.

Sã nu-mi mai apuce moartea sã citeascã ziarul iar eu sã fiu exilat pe o boabã de piper, dacã Mircea Dinescu nu e un tip trecut de simpatic!

Constantin Buiciuc. Omul si opera Poet, prozator, critic literar. Nãscut la 22 mai 1951, Lugoj. Studii: Facultatea de Filologie, Universitatea din Timiºoara. A colaborat la: „România literarã”, „Luceafãrul”, „Orizont”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Flacãra”, „Reflex”, „Banat”, „Cuvinte româneºti”, Actualitatea literarã etc.

VOLUME PUBLICATE: Cartea poeþilor,culegere de poezii, Lugoj Press, 1994; Dimineaþã târzie, Timiºoara, Editura Marineasa, 1995; Un strigãt sub Turnul Eiffel, note de cãlãtorie, Timiºoara, Editura Marineasa, 1999; Sunetul, parfumul ºi culoarea, prozã scurtã, Timiºoara, Editura Marineasa, 2003; 15 ani de cântec pentru Dumnezeu. Corul Catedralei Greco-Catolice din Lugoj, Timiºoara, Editura Marineasa, 2005; Fântâni ºi flori,note de cãlãtorie, Timiºoara, Editura Marineasa, 2006; Oglinda lui Narcis, Timiºoara, Editura Marineasa, 2009, Ce cãutaþi aici, români?, note de cãlãtorie, Timiºoara, Editura Marineasa, 2010.

CÃRÞI ÎN COLABORARE: Pariu cu istoria, publicisticã, în colaborare cu Toni Boldureanu ºi Nicolae Laieþiu, Timiºoara, Editura Marineasa, 2002; Personalitãþi politice lugojene, publicisticã, în colaborare cu Toni Boldureanu ºi Nicolae Laieþiu, Timiºoara, Editura Marineasa, 2003. Oameni, publicisticã, în colaborare cu Simion Todorescu, Timiºoara, Editurile Artpress ºi Augusta, 2008. Vinã, vinã, badeo, vinã!, culegere de folclor, în colaborare cu Ionel Negrea, Timiºoara, Editura Marineasa, 2008.

PREMII LITERARE: Premiul III la Concursul de poezie organizat de Biblioteca „Mihail Sadoveanu” din Bucureºti (1987); Premiul II la Concursul de prozã scurtã „Helion”, Timiºoara (1988); Premiul concursului de creaþie „Vara visurilor mele”, Bucureºti (2002).

Premiul pentru criticã literarã, la Festivalul “Vreme trece, vreme vine…”, ediþia 15 iunie 2009, Oraviþa. Premiul pentru criticã literarã al filialei Timiºoara a Uniunii Scriitorilor (2010).

REFERINÞE CRITICE: În volume:Aquilina Birãescu, Diana Zãrie, Scriitori ºi lingviºti timiºoreni, Timiºoara, Editura Marineasa, 2000. Marius Sârbu, Simion Todorescu: Scriitori lugojeni, Timiºoara, Editura Mirton, 2002, Timiºoara literarã, Timiºoara, Editura Marineasa, 2007. Dorin Murariu: Fragmentarium, Editura Hestia, 2008. În periodice: Gheorghe Grigurcu, „Contemporanul”, 16 febr.

1995; Simona Avram, „Lugoj Expres”, 11–17 ian. 1996; Dorin Murariu, „Redeºteptarea”, 18–24 ian. 1996; Paul Doru Chinezu, „Lugojul”, 19 ian.

1996; Ioan Quintus Teslaru, „Timiºoara”, 31 ian. 1996; Alexandru Ruja, „Renaºterea bãnãþeanã”, 5 aug. 1996; Alex. ªtefãnescu, „Flacãra”, nr. 11, 1999; Ionel Bota, „Þarã de dor”, nr. 2, 2001; Nicolae Cenda, „Confluenþe”, nr.

33, 2006; Cornel Drinovan, „Origini” (Spania), nr. 12, 2006, Cristian Ghinea, “Paralela 45”, supliment de culturã al ziarului “Renaºterea bãnãþeanã”, nr.

5951, 4 august 2009; Lavinia ªerban, “Banat”, anul VI, nr. 12 (72), decembrie 2009, p. 7; Dana Nicoleta Popescu, “Banat”, anul VI, nr. 12 (72), decembrie 2009, p. 7, Ionuþa – Natalia Iorga, “Reflex”, anul XI (serie nouã), nr. 1 – 6 (112 – 117), ianuarie - iunie 2010, p. 94 – 95; Remus Valeriu Giorgioni, “Actualitatea literarã”, nr. 2, anul I, noiembrie 2010, p. 15.

nr.3 n decembrie 2010

invitatii revistei

Viorel MARINEASA Ne-am amintit de Herta MÜLLER, de Aktionsgruppe Banat Viorel Marineasa (n. 2 februarie 1944, Þipari, Timiº) este prozator, editor ºi jurnalist. Este fondatorul ºi directorul Editurii Marineasa, din Timiºoara.

A ieºit un tãrãboi previzibil dupã ce fiica unor ºvabi din satul Niþchidorf, judeþul Timiº, România a luat, în anul 2009, Premiul Nobel pentru Literaturã. Unii compatrioþi s-au lãsat cuprinºi de fervoarea universalitãþii, alþii – prin vocea autorizatã a Securitãþii – au deplâns judecata conjuncturalã a celor de la Stockholm ºi au mai gãsit un prilej pentru a-i ridica o discretã odã lui Nicolae Ceauºescu, care, asemeni colegilor din America Latinã, cei ce le-au furnizat material îndestulat unui Gabriel Garcia Marquez ºi unui Mario Vargas Llosa, ar fi devenit “copãrtaº”, prin exemplarul sãu regim opresiv, la obþinerea unei distincþii devenite obsesie pentru o parte a naþiunii noastre. Ca tacâmul sã fie complet, nemþii plecaþi din România se ceartã astãzi în stil balcanic dupã ce instituþia numitã CNSAS ºia deºertat o câtime din cornul abundenþei, unul mustind de turnãtorii-surprizã, dar ºi suspectatã cã ar fi dat drumul la destule contrafaceri. Asta în timp ce patrioþii lucrãtori ai serviciilor secrete, ajunºi repejor la vârsta pensiei, în marea lor înþelepciune, au trecut de la apãrarea proprietãþii socialiste la supralicitarea proprietãþii private.

Pe de altã parte, ar fi penibil sã ne anexãm gloriei pe care trebuie s-o suporte Herta Müller. Sigur cã anumite precizãri (dintr-o direcþie sau dintr-alta) nu stricã. Într-o carte scrisã în 1986 (combinaþie subtilã de eseu cu prozã ºi cu reportaj), dar tradusã în româneºte dupã cãderea comunismului, savantul Claudio Magris (originar din Trieste, candidat el însuºi la Nobel!) observã, trecând prin Timiºoara, cã, în comparaþie cu saºii, ºvabii sunt „mai puþin înclinaþi sã-ºi apere cu impetuozitate conºtiinþa lor naþionalã”, însã asta nu i-a scutit, dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, de la persecuþii drastice (exproprieri, deportãri etc.).

Cât despre scriitori, aceºtia, deºi au editurã specializatã, sunt supuºi unui „sufocant control politic. Nikolaus Berwanger viseazã la un „esperanto-samizdat” în care sã-ºi învãluie poezia subversivã. Triestinul o întâlneºte (în 1984 sau, mai degrabã, în 1985) pe Herta Müller, îi citeºte controversatul volum Niederungen (Depresiuni) ºi face câteva (premonitorii!) remarci percutante: „povestiri simple ºi dificile”; „au veracitatea existenþialã a samizdatului”; „satul ei este locul absenþei”; „senzitiva ºi sumbra ei radicalitate”; „când o teoretizeazã, cade, uneori, într-o stereotipie nu lipsitã de aroganþã”; „în dura represiune politicã ce s-a abãtut asupra germanilor din România, ºi Herta Müller este acum constrânsã la tãcere”. De altfel, scriitorul german de aici „trãieºte acele desfãtãri, acele duplicitãþi ºi acele crize de identitate care stimuleazã poezia”. Ajuns în Germania, el va scrie tot despre patria pe care a pãrãsit-o; cazul extrem îl reprezintã poetul Rolf Bossert, care, victimã a unei duble înstrãinãri, se sinucide în lumea liberã (Claudio Magris, Danubio, Garzanti, Milano, 1986; ediþia româneascã: Danubius , traducere de Adrian Niculescu, Univers, Bucureºti, 1994, pp.308-310).

Lui Magris nu putea sã-i scape faptul cã la începutul anilor ºaptezeci se întemeiase Aktionsgruppe, „un grup de avangardã politico-literarã (care) criticã regimul de la stânga”; Gerhardt Csejka (bãnãþean trãitor la Bucureºti ºi redactor la Neue Literatur) îi pune în evidenþã germanistului italian paradoxul

„creºterii spirituale a unei comunitãþi aflate la momentul declinului”, mãrturisind cã, atunci când vor mai pleca din România câþiva scriitori, îºi va scrie eseurile pentru nimeni (Magris, p.314).

Am ajuns metodist la Casa de Culturã a Studenþilor din Timiºoara în anul 1973. Cenaclul Universitas, unde activau cei din Aktionsgruppe Banat, avându-l ca lider pe Richard Wagner, a mai þinut vreo douã-trei ºedinþe, pânã când a fost desfiinþat de Partid ºi de Securitate.

Pentru a fi supravegheatã mai pe îndelete, probabil, gruparea a fost obligatã sã se transfere la filiala Uniunii Scriitorilor. Dar, cum observã Ernest Wichner (membru fondator; astãzi – director la Literaturhaus Berlin), componenþii acesteia „au infiltrat cu succes cenaclul literar oficial ( Adam MüllerGuttenbrunn), impunându-i propriile principii estetice” (Între Niþchidorf ºi Stockholm, în „Apoziþia”, München, nr.5/2010, pp.36-37). Au urmat ani grei: interogatorii, bãtãi, arestãri; naþional-comunismul nu putea fi contestat nici mãcar de pe poziþii marxiste. William Totok a fost dat afarã din facultate ºi bãgat la puºcãrie.

Dupã ce a ieºit de acolo, într-un gest superb de solidaritate, cei de la revista Forum studenþesc, prin mijlocirea lui Mircea Bârsilã ºi a Doinei Paºca, l-au publicat sub pseudonimul-anagramã Otto Willik, iar cenzura a fost (ori s-a lãsat) pãcãlitã. Secvenþa timiºoreanã a optzecismului îºi datoreazã cristalizarea esteticã ºi legãturilor de substanþã cu cei din Aktionsgruppe Banat. Pe lângã Bârsilã, deja pomenit, trebuie amintiþi Petru Ilieºu, Ion Monoran, Adrian Derlea. Când a apãrut (1982) volumul antologic Vânt potrivit, pânã la tare, acesta a devenit, alãturi de cartea lui Serge Fauchereau despre poezia americanã, o micã biblie pentru cei din cenaclul Pavel Dan. Una din taberele de literaturã de la Crivaia (unde mai fuseserã Mircea Cãrtãrescu, Matei Viºniec, Elena ªtefoi, Gheorghe Crãciun ºi atâþia alþii) i-a avut ca invitaþi pe cei din Aktionsgruppe, cãrora li se adãugase un nume nou: Herta Müller.

Un continuator al spiritului acestui grup (mam împrietenit cu el ºi am avut plãcerea sã conlucrãm) a fost Helmut Frauendorfer. El a dramatizat ºi a pus în scenã Niederungen la Casa Studenþilor. Cei de la catedra de germanã a Universitãþii au explodat: mi-au cerut sã renunþ la spectacol, deoarece traiul tradiþional al ºvabilor bãnãþeni e prezentat în manierã grotescã. Nu i-am ascultat. Am izbutit sã strecurãm reprezentaþia în faza finalã a Festivalului Naþional al Artei ºi Creaþiei Studenþeºti. Victor Rebengiuc, preºedintele juriului, a avut grijã ca piesa sã fie premiatã.

Doamnele de la catedrã au amuþit indignate.

Vorba unui clevetitor anonim de pe Internet: am fãcut Cântarea României... Da, cu Herta Müller ºi cu Aktionsgruppe Banat, zise musca venind de la arat.

*** În luna noiembrie a.c. a avut loc în Capitalã (gazde: Muzeul Naþional al Literaturii Române ºi Universitatea din Bucureºti; directori de proiect: Gerhardt Csejka ºi Caius Dobrescu) conferinþa Grupul de acþiune Banat: o dinamicã a dilemelor. Orient/Occident, Majoritar/Minoritar, Capitalism/Socialism, Individ/Comunitate. Fãrã cântãri de slavã, ar merita întreprins ceva ºi la Timiºoara.

actualitatea literarã 7

Robert SERBAN , Robert ªerban (n. 4 octombrie 1970, Turnu Severin) este licenþiat al Facultãþii de Construcþii a Universitãþii „Politehnica“ din Timiºoara (1995). A debutat cu poezie în 1983 în ziarul „Viitorul” din Turnu Severin. A publicat apoi grupaje de versuri în numeroase reviste literare din þarã (Orizont, România literarã, Echinox, Familia, Contrapunct, Poesis, Luceafãrul) ºi din strãinãtate. În prozã, a debutat în 2000, cu „Lozul ºi lozinca“, în revista timiºoreanã „Ariergarda”. În presã, a fost mai întâi redactor la revista Forum studenþesc, apoi la cotidianul Renaºterea bãnãþeanã; din 1998, a fost realizatorul emisiunii „Raftul cu cãrþi“, de la Analog TV, devenitã, din 2000, „A cincea roatã“. Între 2001-2004, a fost redactorºef al sãptãmânalului Focus Vest. Din decembrie 2004, este director editorial al editurii Brumar. Editorialist al sãptãmânalului TM 24 FUN. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat volumele: Fireºte cã exagerez (poezie), Editura Excelsior, Timiºoara, 1994; Odyssex (poezie), Editura Marineasa, Timiºoara, 1996; Piper pe limbã (interviuri), Editura Brumar, Timiºoara, 1999; Pe urmele marelui fluviu/Auf den Spuren des grossen Stroms (coautor, poezie ºi prozã), volum bilingv (românã ºi germanã), Editura Fundaþiei Pro, Bucureºti, 2002; Timiºoara în trei prieteni (poezie), Editura Brumar, Timiºoara, 2003; Cartea roz a comunismului (coautor, me-

morialisticã), Editura Versus, Iaºi, 2004; A cincea roatã (interviuri), Editura Humanitas, 2004; Barzaconii/ Anus dazumal (prozã, volum bilingv), Editura Hartmann, Arad, 2005; Cinema la mine-acasã (poezie), Editura Cartea Româneascã, 2006; Athenee Palace Hotel (coautor, teatru), Editura Brumar, 2007; Ochiul cu streaºinã (publicisticã), Editura Tritonic, 2007, Moartea parafinã (poezie), Editura Cartea Româneascã, 2010, volum lansat recent ºi la Lugoj.

O singurã poezie eram cu ochii în calculator de vreo patru ceasuri când m-am pomenit cu frate-miu lângã mine m-am speriat ca naiba am trãcnit rãu de tot el a râs mi-a cuprins capul l-a mângâiat puþin l-a lipit de burta lui ºi mi-a spus la început ºoptit apoi tot mai tare ºi mai tare mãi vreau sã scriu ºi eu o poezie una singurã-singuricã dar vreau sã fie cea mai proastã poezie care s-a scris vreodatã una pe care s-o þinã minte toþi-toþi-toþi sã-i lase mascã sã li se încleºteze maxilarele sã o povesteascã prietenarilor vecinilor rudelor din strãinãtate sã o trimitã pe emailuri ºi messengeruri sã aparã pe burtierele de la toate ºtirile vreau sã fie atât de proastã încât sã fie tradusã în toate limbile circulate sã fie obligatorie la ºcoalã la liceu la examene sã merg pe stradã sã-ºi dea lumea coate ºi sã zicã uite-l bã pe ãla cu poezia aia fii atent bã la el sã se punã premiu pe capu’ meu mai scump ca nobelu’ sã fiu cãutat de lunetiºti ºi de ucrainieni sã apar la televizor sã dau interviuri sã povestesc cum de-am reuºit aºa ceva sã mã întrebe ce-au zis pãrinþii când au citit-o ce-ai zis tu ce-a zis gagicã-mea sã mã întrebe ce gânduri de viitor am dacã nu vreau sã fac un volum întreg bãi înþelegi vreau sã scriu o poezie atât de proastã încât sã ajung mare mare de tot sã fiu un miticã dragomir un columbeanu nu mã ce columbeanu un becali al poeziei un regiment de mascaþi sã ne înconjoare blocul sã zbârnâie elicopterele pe la fereastrã tanchetele prin faþa scãrii ºi sã mã aresteze în miezu’ nopþii sã apar în toate istoriile care s-or scrie de-acu înainte sã-o revizuiascã manolescu p-a lui ºi sã mã radã pe 20 de pagini sã fiu scos în câmpu’ literar ºi dat cu capu’ de toþi pereþii sã mã adore toþi veleitarii ºi sã mã iubescã mai tare decât pe mamele care i-au fãcut fiindcã romanele poemele piesele sau ce drac’ scriu ei o sã fie geniale bãi faþã de poezia mea ge-ni-a-le vreau sã-mi ias-o poezie atât de proastã încât sã vinã turiºtii-n valuri s-o vadã ca pe-un monument ca pe-un mausoleum ca pe o chestie sã nãvãleascã japonezii ºi americanii ºi canadienii ºi toþi ãia cu bani peste noi sã-ºi facã singuri drumuri ºi autostrãzi ca sã ajungã pân-aci la poezia asta ºi sã iasã România din crizã ºi sã devinã o forþã mondialã încât sã le fie fricã tuturor bãi de ce suntem noi în stare dacã ne punem în minte ceva

8 actualitatea literarã

scoaladepoezie

Odisseas Elytis Odisseas Elytis s-a nãscut la 2 noiembrie 1911, în Iraklion (Creta) ºi a decedat la 18 martie 1996. În 1940 e mobilizat cu gradul de sublocotenent ºi participã la luptele din munþii Greciei ºi din Albania împotriva invaziei italiene; în 1941 se îmbolnãveºte ºi e trimis în spatele frontului; director al Radiodifuziunii greceºti (1945), se dedicã din 1946 exclusiv literaturii (debutase din 1940 cu volumul “Orientãri”). Între 1969 ºi 1974, anii dictaturii militare, se autoexileazã în Franþa. Reîntors în patrie îºi continuã activitatea literarã bucurându-se de un prestigiu pe care, dintre contemporani, doar Giorgios Seferis ºi Iannis Ritsos l-au avut. Laureat Nobel în 1979. Bibliografie selectivã: “Orientãri” (1940), “Soarele Întâiul” (1943), “Cântec Eroic ºi Funebru pentru Sublocotenentul cãzut în Albania” (1945), “To Axion Esti” (1959), “Soarele Insoritul” (1971), “Monograma” (1972), “Rãzleþitele” (1974), “Cartea semnelor” (1977), “Maria Nefeli” (1979). Despre Elytis, Lawrence Durrell scria: “Gândirea liricã a lui Elytis, îmbibatã de romantism, dezvoltã în faþa noastrã o metafizicã plinã de deplin senzualism spiritual. Stâncile, insulele, marea albastrã greacã, vânturile, pe de o parte continuã sã fie reale, pe de altã parte devin embleme cu sensul pe care l-am da simbolurilor din alchimie. Cu acestea îºi exercitã poetul magia ºi þinem sã mãrturisim cã este vorba de o cu totul originalã magie greacã. Poeziile sale sunt creaþii care invocã spiritul etern al lumii greceºti, acela care de secole a locuit ºi continuã sã locuiascã ºi sã magnetizeze conºtiinþa europeanã cu continue referiri la un ideal de perfecþiune la un ideal de perfecþiune care, ca simplã posibilitate, persistã de altfel pânã în zilele noastre”.

nr.3 n decembrie 2010

Irina Lucia Mihalca Irina Lucia Mihalca s-a nãscut în data de 5 mai1967. A absolvit Facultatea de Chimie, la Institutul Politehnic Iaºi ºi a urmat cursuri post-universitare la Academia de Studii Economice Bucureºti. În perioada 2002-2005, a fost redactor editor la Revista IT “Era Comunicaþiilor “, iar în prezent este redactor-colaborator la revista virtual-literarã “Faleze de piatrã”. A publicat poeme ºi prozã în revistele “Faleze de piatrã” ºi “Visul”. În 2009, creaþile ei au fost selectate de revista Esenþe pentru publicarea într-un volum colectiv.

Irina a apãrut ºi în ediþia tipãritã a antologiei de poezie a câºtigãtorilor concursului naþional literar „Incubatorul de condeie 2010”, secþiunea poezie romanticã, antologie electronicã a scriitorului amator din România. La concursul de poezie “Poezie ºi Suflet” - 2010, a obþinut menþiune din partea publicaþiei “Algoritm literar”. Blogul sãu îl gãsiþi la adresa: http://irinaluciamihalca.blogspot.com/

Rãtãcirea Timpului la Masa Tãcerii

Celãlalt trup ~ o nouã viaþã

Zborul pescãruºului semneazã orizontul între douã clipe În urma fiecãrui pas timpul muºcã cu forþã spaþiile Lumina elibereazã cãderea secundelor din trecerea cuvintelor În urma fiecãrui pas iarbã nenãscutã, iarbã neruptã de trecut Rãnit la picioare te ridici din botezul apei în tãcerea regãsitã Din colþul viselor neputinþa reþinerii clipelor rebele Anotimpuri ce nu existã trec prin umbrele oaselor albite La Masa Tãcerii sufletul în cãderea sãrutului elibereazã timpul În fiece noapte curg peste vetre icoanele din focul inimii Nimic nu va mai fi cum a mai fost în inocenþa vârstelor Traversezi oraºul, în faþã doar biserica, cu inima spargi altarul, Treci mai departe de început, cu aripile ºi dinþii rupi din infinit, Prin respiraþia lacrimii jumãtãþi de glasuri se strigã, se cautã în tãcerea oglinzilor În spatele coloanei nu mai e nimic, doar cimitirul, speranþa ºi cerul Cazi în rugãciune ºi peste toate Coloana Infinitului se desfãºoarã în luminã, Din umbre nu a plouat, nu a nins prin rana desfãcutã peste timp în linia rece a nopþii

Sã frâng ceea ce nu se poate!

Printre iluzii ne strecurãm, ultima treaptã a scãrii rulante nu mai existã, Singuri vom face saltul în tronsonul urmãtor de timp secþionat, Orele, zilele ºi anii s-au evaporat printr-o nouã rotire a pãmântului Gardienii nemãrginirii ne-au deschis porþile prin suspinul umbrelor

Nostalgia sã aibã trup ºi s-o împing pe fereastrã afarã!

Sã frâng ceea ce nu se poate! Fatã de sânul tãu gol ca de gânduri Cândva Dumnezeu m-a apãrat

Timpul - tubul îngust prin care cu greu vom trece din trupul cuvintelor Învãþându-ne unii pe alþii pentru noua rearanjare din Fântâna Luminii.

Sus pe metereze la lumina lunii m-a dus ca nu care cumva din pricina limbuþiei mele sã apari ºi ursitele sã te însemne Cum s-a ºi întâmplat Cãci viaþa asemenea întâmplãri vrea ºi îi sunt pe plac iar noi credem cã ele se petrec aiurea ªi de cealaltã parte a dragostei de cealaltã parte a morþii orbecãim pânã când nãpraznica încleºtare a ceea ce a devenit carne a cãrnii se aprinde în noi ca fosforul lumineazã sã ne deºteptãm Da timpul înainteazã drept iar dragostea vertical ªi ori se rup în douã ori nu s-au întâlnit niciodatã Dar ceea ce rãmâne Ca nisipul adus în camerã de vântul puternic ºi pãianjenul acolo afarã în pragul uºii Lupul cu ochiul aprins tânguindu-se Nesigure par toate ºi mai cu seamã munþii Cretei mi-i amintesc din copilãrie ninºi ºi i-am regãsit rãcoroºi dar ce importanþã are Fie cã rãmâi liber fie cã eºti învingãtor soarele tot apune ªi e de jur împrejurul tãu Liniºte nãpãditã de þãrmuri devastate unde mai coboarã norii sã pascã iarbã cu puþin înainte sã se-ntunece pentru totdeauna De parcã s-ar fi sfârºit cu oamenii ºi n-a mai rãmas de spus nimic de seamã.

Lazãr Magu MAGII Cu suflete de magi zidind cetate Sã nu luceascã steaua unui alt Irod Venim ºi azi cu darurile toate, cu rugãciuni ºi daruri necurmate ºi ne-nchinãm la-al Naºterii izvod.

Prinos umil din lumea noastrã micã Întâiului Nãscut al patriei divine noi inimile-þi dãm – izvoarele senine, zidind în cer comori ce nu se stricã sã fim în veci, Iisuse scump, cu Tine!

Dar fi-vor iarãºi, Doamne, robi netrebnici ce surpã adevãrul în minciunã ºi iar vor plânge spinii din cununã când, ne-nþeles de oameni ºi ucenici Tu vei purta ºi crucea cea din urmã.

Mai ’nalt e azi calvarul necredinþei ºi-o rece îndoialã-ncet se cerne când Tu Te naºti în ieslea umilinþei sã porþi spre cer nãdejdile credinþei la Împãratul Gloriei Eterne.

Cu suflete de magi zidind cetate Sã nu luceascã steaua unui alt Irod Venim ºi azi cu darurile toate, cu rugãciuni ºi daruri necurmate ºi ne-nchinãm la-al Naºterii izvod.

Vuietul veºniciei auzit noaptea tãia timpul în douã Coborât din cer pe pãmânt împungându-l ca un ac Calea lacrimilor suspinã pe cer, Iute ca privirea femeii un sunet subþire îndoi cerul în luminã ºi întuneric.

Dintr-o îndepãrtatã nostalgie o tristã melodie voia sã cârpeascã viaþa acolo unde sunetul o sfâºiase în douã ...

La stânga sunetului era noaptea la dreapta lui era ziua univers presãrat cu picãturi de apã ºi prezenturi Începând sã respire muzicã se strecurã prin labirint cãlcându-ºi umbra plinã de apã în Canalul Miracolelor Timpul femeii nu curge pe aceeaºi cale cu timpul bãrbatului spre celãlalt trup Adevãrul e în cuvânt, piatrã ºi apã... un distih în oglindã Milee dugento con sessanta sei prin Surâsul Cybelei Între cer ºi pãmânt, între El ºi Ea - doar un timp Voalul a cãzut dând cioburile deoparte, întunericul deveni luminã disperarea - speranþã durerea - bucurie depãrtarea - simbiozã singurãtatea - întreg - Voi fi cu tine pânã la sfârºitul Timpului! În palma ei atingerea literei-mamã ebraice Shin Îi citi sãrutul - Sã fii fericitã cât îþi stã în putinþã!

Cãlãtor în univers dupã sufletul stelar spre noul acum, sufletul încarcerat eliberat de trup cautã un strop de apã ºi-un strop de timp înghiþi din lacrimile Maicii Domnului în secþiunea de aur a timpului cu veºnicia.

Aliteraþia timpului “ Et la mer et l’amour ont l’amer pour partage, Et la mer est amère, et l’amour est amer, L’on s’abîme en l’amour aussi bien qu’en la mer, Car la mer et l’amour ne sont point sans orage.”

Pierre de Marbeuf

Existã un timp pentru toate un timp de uitare, un timp de-nvãþare, un timp de trãire, un timp de iubire, un timp pentru somnul cel lung un timp de murire.

Pas cu pas toate se învaþã ºi se dezvaþã dezvaþã.

n Cristi Vecerdea CRIV

n una pe lunã

nr.3 n decembrie 2010

scoaladepoezie

Dana Banu Dana Banu s-a nãscut la 16 martie 1970. în Târgu-Mureº. A absolvit Facultatea de ªtiinþe Politice ºi Administrative Cluj-Napoca(Univ. BabeºBolyai), ªcoala de Teatru experimentalParis. A debutat literar în revista Astra, 1984. De-a lungul timpului, a obþinut diverse premii literare, a susþinut un numãr destul de mare de lecturi publice din textele sale, în diverse oraºe ale þãrii, ºi a fost invitatã la numeroase festivaluri literare. Este membru USR. Volume publicate: * Pe malul celãlalt al râului(1986)- versuri * Poeme de îmblânzit Magda-Lena(1991)- poeme în prozã * Oraºul pãrãsit(2000)- prozã scurtã * Poezii din þara lui elian(2007)versuri * Magda-Lena et les signes(2009)- roman. Parte din creaþiile sale au apãrut în reviste ºi antologii literare din: România, Franþa, Italia, Haiti, Ungaria, Turcia, Grecia, S.U.A.

poemul-marionetã o luminã albastrã îi traversa chipul. îi era cumva ruºine sã trãiascã. avea dexteritatea marilor inventatori de iluzii. stranietatea celor nefericiþi din naºtere. se lãsa consumat cu uºurinþã privit pe îndelete descifrat cu îngãduinþã. regele vastelor teritorii de fum. obraznicul arlechin al principeselor decrepite. avea atâtea cuvinte încât þi se fãcea rãu ascultându-l. aerul se rarefia. un cimitir ambulant în care trãiau oameni cu feþe de lut. un vânzãtor de nevroze pentru blazaþi. ... din politeþe se poate muri la fel de bine ca din viaþã. vine o zi când gãseºti motive sã ucizi ºi ucizi. fãrã blândeþe. fãrã teamã. fãrã întrebãri. loveºti scurt ºi pleci. sau dai foc omenirii cu graþie ºi simplitate. în urmã rãmâne o cenuºã de om. din cenuºa de om se nasc cele mai vii ºi luminoase poeme. când scrii e semn cã undeva pe parcurs s-a întâmplat cel puþin un accident sau o crimã. nu poþi sã scrii fãrã cadavre în sertar fãrã nebunia sinucigaºului în serie fãrã masca înºelãtoare a omului-înger. ... noi suntem dintre cei care aprind luna ziua în amiaza mare. noi suntem oameni ai nopþii ºi fiare dezlãnþuite ale lunii. þara noastrã e dincolo de pãmântul acesta. respirãm odatã cu el odatã cu poemul-marionetã cel care ne-a pus lacãte grele ºi ne-a vândut prin lume drept inocenþi. ne-au cumpãrat la întâmplare zarzavagii copii neatinºi de sãlbãticie adolescenþi cu plete fosforescente ºi aripi de ceaþã femei ºi bãrbaþi singuratici cu vieþi exemplare ºi triste. suntem prizonierii poemului-marionetã. viaþa e departe de noi. stã ascunsã ºi rânjeºte sinistru din spaþiile albe ale versurilor scrise de noi trãite de alþii.

la marginea oraºului I. acolo unde umbrele se desfac într-un fel de singurãtate apoasã acolo unde ne întoarcem de fiecare datã ºi privim cu tandreþe spre bãtrânele ceasuri la marginea oraºului printre statuile disperãrii am înþeles frumuseþea femeilor înspre iarnã tãcerea bãrbaþilor cu lumini pe umerii firavi e searã ºi dincolo de râu cresc viziuni acoperite de ceaþã ne prelingem pe ziduri jilave inventãm mecanisme ciudate cu nume sonore poeme pentru mai târziu ca niºte boabe de piper tulburând pahare pline cu vin rubiniu poate e sângele nostru acolo poate e doar apa ciudatã care naºte mereu întâmplarea la marginea oraºului acolo unde tramvaiele ajung obosite ºi literele se scriu printre morminte fragmente din anotimpurile vârstelor noastre steaguri de pace ºi steaguri de rãzboaie pierdute la timp o întreagã armatã de semne care strivesc realitatea II. iatã avem cuvinte avem pâine caldã pe masã avem rãbdare ºi trãim încã mai mult de atât vai nu ne-a fost dat sã primim ºi nici n-am cerut vreodatã un râu de smoalã un miros de pucioasã un prundiº azuriu ºi ceaþa lãptoasã ehei tinereþea noastrã pãrãsitã în grabã dincolo de gãrile siberiene dincolo de adãposturile de noapte iatã suntem aici la marginea oraºului facem semne strivim realitatea adu-þi aminte vântul care înalþã praful la cer soarele mic ascuns în pãmânturi ºi luna desenatã pe sticla ferestrei închise III. la marginea oraºului vorbeam despre sãlbãticie aºteptam sã fim îmblânziþi ca dupã o viaþã întreagã am tuºit scurt am ridicat gulerul paltonului ºi am plecat mai departe

actualitatea literarã 9

JOHN YAMRUS Prezentare ºi traducere de Vasile Baghiu Internetul ºi cãlãtoriile din ultimul timp îmi oferã cu adevãrat ºansa extraordinarã de a amrus este unul dintre ei, un om pentru care poezia cunoaºte poeþi din alte spaþii. John YYamrus este – dupã propria mãrturisire - chiar sensul vieþii. S-a nãscut în 1951, în Pennsylvania, iar din 1970 a publicat douã romane ºi 14 volume de poezie. Are o evidenþã foarte detaliatã a textelor sale, ceea ce-i permite sã spunã cã a publicat pânã acum peste 800 de rãieºte la Sinking Spring, poeme în reviste din Statele Unite ºi din lumea întreagã. TTrãieºte Pennsylvania, împreunã cu soþia sa Cathy Cathy,, ºi scrie în fiecare zi, colaborând, între altele, cu grupul de poeþi de la Poetry Circle, unde l-am ºi cunoscut. Într-un interviu recent John spune ceva care ar putea da de gândit multora dintre noi, învãþaþi cu o altã imagine a poetului: „Nu sunt dintre aceia care considerã dezonorant sã contribuie personal la vânzarea cãrþilor lor lor.. Ca autor autor,, cred cã mã aflu în toatã afacerea asta legatã de poezie ºi pentru a avea cît mai mulþi cititori posibil. Apoi este un fel de datorie sã întorc gestul aventuros al editorului de a-ºi risca banii prin publicarea poemelor mele.” Poemele alãturate fac parte din volumul „Blue Collar ,” recent apãrut la „Publish America”.

Collar,”

cursele de maºini. prinderea gloanþelor între dinþi. toate sunt prea simple. prea confortabile. doar o datã lãsaþi-l pe unul din acei tipi puternici sã vinã jos aici sã încerce sã scrie mãcar un singur poem.

poetul oficial a fost inclus în nenumãrate antologii. a primit onoruri ºi burse. e cunoscut ca un mare activist ºi socialist. el publicã în perioda asta un lung lung poem care este pe cale sã intre în multe volume, însoþit de referinþe savante ºi obscure. cel puþin o datã pe lunã îi citeazã pe Achile ºi Pindar. a publicat foarte multe volume din cuvântãrile ºi eseurile lui. e priceput cu adevãrat sã joace jocul ãsta.

Henry Miller,

poemul nemuritor

mereu e sigur cu cine trebuie sã dea mâna.

James Jones, Dos Passos, Zola, Kerouac, Meyer Levin…

pur ºi simplu nu se întâmplã.

mai mult, el nu a avut niciodatã o unghie agãþatã, iar câinele lui nu a urinat niciodatã pe covor. facturile îi sunt plãtite fãrã greº ºi nu ºtie cum e sã ratezi o masã. sacoul îi vine mereu, pãrul îi este oricând pieptãnat, ºi nu face niciodatã vreun gest nepotrivit în faþa familiei sau a prietenilor. iar poezia lui aratã toate astea. fãrã suflet, fãrã conþinut. atât de mult aer gol... doar vorbe. când va muri alþi oficiali îi vor discuta viaþa ºi îi vor diseca opera. oamenii vor uita. ºi alþi oficiali îi vor lua locul. ºi tot aºa, alþii vor lua ºi locul acelora. mã tem cã întotdeauna vor exista oficiali, zâmbitori, încrezãtori ºi siguri pe ei. iar acesta este doar încã un motiv pentru care aveþi absolutã nevoie de unul ca mine.

fapt este cã ei toþi sunt morþi, iar eu încã sunt aici, luptând cu poemul acesta care nu merge. lucrul bun în legãturã cu asta este cã existã bere în frigider, cãrþi pe raft ºi un film la televizor. e suficient de bine pentru mine.

Steinbeck ºi Zola ºi toþi ceilalþi pot sã aibã nemurirea lor.

de obicei nu e mai mult decât o descriere a unei zile din viaþã, iar unele zile sunt doar mai interesante decât altele.

am întrebat o doamnã poetã „ce faceþi acum? ce ambiþii aveþi?” iar ea a spus „aº vrea sã scriu, simt cã am adunat în mine mari poeme, chiar nemuritoare.” „ºi ce faceþi pentru asta?” „oh, citesc tot ce pot

eu sunt mai mult decât mulþumit cu puþinul care a rãmas pentru mine.

pregãtindu-mã.

toate sunt prea uºoare...

„da, dar scrieþi?” am mai întrebat.

cãlãrirea taurilor. sãritura cu paraºuta. urcarea Muntelui Everest. vânãtoarea de crocodili.

ca un muzician acordându-ºi instrumentul.”

„nu, nu sunt gata încã pentru aºa ceva. aºtept momentul cel mai potrivit. aºtept inspiraþia. înþelegi?” da, doamnã, mã tem cã da.

10 actualitatea literarã

teatru

nr.3 n decembrie 2010

Iasmina Petrovici: “E bucuria de a te arunca pe scenã!”

E o mare bucurie pentru noi, publicul, atunci când concitadini de ai noºtri performeazã în varii domenii ºi nu uitã cã au fost ºi au rãmas lugojeni. Made in Lugoj a devenit un adevãrat brand pentru ei. Scriitori, pictori, oameni de ºtiinþã, oameni politici, actori, ºi lista ar putea continua, nu au uitat cã în Lugoj au fost puse primele cãrãmizi ale devenirii lor, ca oameni mai întâi, apoi ca profesioniºti, cã aici s-au “adãpat” la izvorul luminii al unor prestigioase institutþii ºcolare, adevãrate repere ale învãþãmântului românesc ºi nu numai. Un om care se încadreazã perfect în aceastã categorie este ºi Iasmina Petrovici, actualmente actriþã la Teatrul “Arca” din Bucureºti. Din preaplinul talentului ºi generozitãþii ei a oferit lugojenilor un spectacol memorabil, luni 15 nov. 2010. Dupã spectacol, la cabinã, ne-a fãcut niºte confesiuni pe care cred cã nu greºim dacã vile oferim ºi dumneavoastrã Iasmina Petrovici a absolvit, în Lugoj, Liceul “Coriolan Brediceanu”, secþia matematicã-informaticã, ºi pe urmã sa îndreptat spre actorie. “ªtiam de mic copil cã asta vreau sã fac, am dat la teatru, am avut-o profesoarã pe doamna Sanda Manu ºi, dupã absolvirea studiilor, am lucrat la teatrul din Giurgiu un an de zile. În 2008 am absolvit ºi tot în 2008 am dat concurs la teatrul din Giurgiu unde am fost acceptatã ºi unde am rãmas pentru un an. Apoi am mai avut ºi alte proiecte, de dans, în Bucureºti, de dans asiatic, flamenco ºi apoi ne-am hotãrât sã facem o piesã independentã, pentru cã am considerat cã este în beneficiul nostru, atât financiar, cât ºi din punct de vedere al relaþiei cu echipa”, ne-a mãrturisit Iasmnia Petrovici. Apoi ne-a spus cã e foarte important sã ai colegi buni, care sã fie în primul rând oameni ºi pe urmã actori. A spus ºi Mihai Eminescu: ”Existã talente multe dar caractere puþine” ºi este foarte important sã întâlneºti caractere bune în ziua de azi. Munca de echipã e foarte importantã ºi noi avem o echipã foarte bunã. Sperãm cã ºi pe scenã lucrul acesta se vede.

Iasmina Petrovici ne-a mai spus: “În prezent sunt studentã la master anul doi la Istoria Artei ºi Filosofia Culturii, la Universitatea din Bucureºti. Este un master interdisciplinar între filosofie ºi istorie ºi tind sã mã îndrept mai mult spre filosofie”.

Am aflat amãnunte ºi despre teatrul sub auspiciile cãruia joacã Iasmina Petrovici: “Teatrul “Arca” este teatru independent, care are sediul la Club „La Scena” din Bucureºti.

Club “La Scena” este un spaþiu neconvenþional. Este ºi restaurant în partea de jos ºi sus este un spaþiu adaptat pentru tinerii care vor sã se afirme”. În noiembrie 2010, Iasmina Petrovici ºi prietenele ei au prezentat, cu mult succes, pe scena teatrului lugojean, piesa Girls power. Am aflat amãnunte ºi despre aceastã piesã: “Sabina Grãdinaru este autoarea piesei, cea care o interpreteazã pe Ivette. Ea este prietena mea, ne-am împrietenit la Giurgiu, acolo lucra ºi ea de doi ani ºi s-a hotãrât sã se îndrepte spre o carierã de dramaturg ºi de regizor. Noi douã ne-am hotãrât sã facem un proiect, ea a scris piesa, vroiam sã fie o piesã care sã nu fie prea spectaculoasã, adicã este o temã de viaþã. Nu cere o regie specialã, nu este un spectacol suprarealist sau ce se poartã în ziua de azi. Am mizat pe un spectacol care are ca punct forte actorii ºi relaþia dintre personaje. Este un subiect de viaþã”.

Sâmbãtã, 27 noiembrie curent, a avut loc la Arad, în sala Studio a Teatrului „Ioan VESlavici”, premiera naþionalã a piesei BEL BELVEDERE a dramaturgului-medic ANA-MARIA BAMBERGER, trãitoare în Germania.

Piesa face parte dintr-un proiect mai amplu – dintr-un triptic dramatic: Portretul Doamnei T. (2009), Three O’Clock O’Clock, ºi piesa menþionatã (2010), toate fiind publicate în volum, în anii menþionaþi la selecta editurã timiºoreanã Brumar. Toate trei sunt ediþii bilingve românogermane, douã dintre fiind ilustrate cu imagini din spectacole. Coordonatorul proiectului editorial este profesoara Simona Avram, proiectul fiind susþinut de fundaþia germanã Magnus Cultural.

Scrisã în 2004 (varianta româneascã) ºi 2007 (cea germanã), special pentru actriþa Olga Tudorache, piesa Portretul Doamnei TT.. ºi-a început destinul literar printr-un spectacollecturã în cadrul Clubului Dramaturgilor în 2005, având parte în continuare de un traseu artistic de excepþie: producþia Teatrului Radiofonic din 2006, în interpretarea Olgãi Tudorache ºi a lui Marius Bodochi (premiul UNITER 2007), plus o invitaþie la „Zilele Culturii Româneºti”, Tel Aviv, 2007. Piesa a fost pusã în scenã în anul 2008 la ArtCLUB, România ºi, în paralel, în Germania, la Teatrul Eurotheater Central din Bonn, în viziunea regizorului Stefan Krausse. Graþie calitãþilor intrinseci ºi interpretãrii de excepþie a Olgãi Tudorache, spectacolul cu piesa Portretul Doamnei TT.. a fost invitat la Festivalul Dramaturgiei Româneºti – Timiºoara, 2008 ºi la Festivalul Naþional de Teatru „ªtefan Bãnicã”, 2009, aceste turnee culminând cu premiera de la Teatrul Mic din Bucureºti.

Lansarea piesei tipãrite, cu portretul Olgãi Tudorache pe copertã, în ediþie bilingvã s-a

Iasmina Petrovici are o preferinþã spre zona de teatru dans, adicã spre zona de dans, coregrafie, dar la fel de bine îi plac toate: „ Cred cã un actor trebuie sã fie polivalent, sã le facã pe toate ºi trebuie sã joace orice. Pânã la urmã noi putem sã avem orice meserie. Tocmai de asta cred cã am ales ºi meseria asta. Consider cã fiecare meserie e frumoasã ºi chiar mi-ar plãcea sã gust din fiecare, adicã un zidar, un tâmplar, un muzician, un profesor”.

Iasmnia Petrovici considerã cã publicul lugojean a fost un public foarte bun, foarte primitor. ªtia cã publicul din Lugoj este foarte educat, pentru cã aici vin constant spectacole. E un oraº cultural, dezvoltat din multe puncte de vedere, ºi muzical, în special: „ªtiam cã va fi o salã bunã, cu un public care gustã diverse spectacole, dar aveam emoþii pentru cã este totuºi oraºul în care m-am nãscut ºi speram sã ofer un spectacol de care sã se bucure, sã fie o searã minunatã ºi sper cã am reuºit lucrul acesta. Chiar am avut un public minunat”.

Iasmina Petrovici vorbeºte deja ca o bucureºteancã: „Probabil cã m-am adaptat, cã ºi la început, în studenþie, când veneam acasã, îmi ziceau prietenii: „Uite, dragã, vorbeºti deja la miºto cu noi!” Am un accent uºor

muntenesc. În suflet mã simt lugojeancã. Sincer, când vin în vacanþã aici, e o relaxare ºi un loc de vis. Parcã acum încep sã-mi iubesc mai mult oraºul pentru cã îmi dau seama cã sunt departe de el. La început, în studenþie veneam foarte des, dar acum, din pãcate, timpul nu îmi prea permite, ºi vin destul de rar”.

Iasminei Petrovici îi place sã joace piesele de teatru: “Meseria aceasta îmi place sã o joc, nu sã o fac pe hârtie, adicã este bucuria de a te arunca pe scenã, e muncã de echipã, e ºi munca actorului, în disputã cu sine însuºi. Îmi place foarte mult sã citesc ceva ce e total diferit de teatru. Îmi place foarte mult sã citesc filosofie, cãrþi de spiritualitate, tot ce înseamnã diverse culturi. Teatru joc, tocmai de asta am optat pentru master de filosofia culturii ºi istoria artei, pentru cã vreau sã echilibrez cumva arta cu ºtiinþa. Un artist trebuie sã fie ca orice om. Trebuie sã faci din fiecare ceva ca sã echilibrezi. M-a ajutat foarte mult liceul real pe care l-am fãcut. Îþi creeazã o structurã logicã foarte bunã ºi e foarte important acest lucru”.

Iasmina Petrovici nu prea are modele printre actori. I-ar plãcea sã joace cu anumiþi actori: „Mi-ar plãcea foarte mult sã joc cu Olga Tudorache, este dintre actriþele din România pe primul loc. Dintre actorii din þarã, cu siguranþã mi-ar fi plãcut Grigore Vasiliu - Birlic ºi ªtefan Iordache, care, din pãcate, nu mai sunt. Din actorii universali este Anthony Hopkins ºi o actriþã foarte tânãrã, franþuzoaica Marion Cotillard, care a jucat-o pe Edith Piaf . Este, din generaþia asta, absolut fermecãtoare. A realizat un rol de compoziþie, în La vie en rose, la o asemenea vârstã.

Tânãra actriþã ne-a recapitulat rolurile importante din cariere ei: „Am început la teatrul din Giurgiu cu un spectacol de clovnerie. Aici existã o paralelã cu primul spectacol pe care l-am jucat în viaþa mea, în clasa a II-a, unde învãþãtoarea mea, Liliana Buzatu, a fost printre cei care mi-au îndrumat paºii spre actorie. În clasa a II-a mi-a spus cã trebuie sã fiu clovn, restul erau prinþi, prinþese, regi, regine, contese, Cenuºãrese. Am plâns la început, fiindcã vroiam sã fiu ºi eu o prinþesã, o drãguþã, dar mi-a supus: „Nu, dragã, tu eºti un pic mai specialã”. Am zis “bine” ºi a fost chiar un rol care mi-a plãcut atunci, de micã. Primul rol pe care l-am fãcut a fost de clovn. Am jucat pe urmã la teatrul din Giurgiu, în spectacol Jurdin cel scrântit dupã Mihail Bulgakov, în rolul profesoarei de dans. A fost un spectacol comic-burlesc. A fost o mare plãcere cã am putut sã aduc partea de dans în spectacol. Pe urmã am jucat în spectacolul Ce rãmâne e numai dragostea de Dumitru Solomon, unde eram o tânãrã îndrãgostitã. Apoi am mai jucat ºi în televiziune. Am mai avut niºte colaborãri, cu Antena 1, în 2008, într-un serial, Scene de cãsnicie.

Am apãrut în diverse scurt-metraje ºi acum în spectacolul Girls Power, în rolul Francescãi. Vor urma cât mai multe proiecte ºi în spectacolul de dans, bineînþeles, dans asiatic”. Iasminei Petrovici i-ar plãcea sã joace rolul Maºei din Cehov. Îi plac foarte mult rolurile masculine. A ºi fãcut la ºcoalã un travesti, Ricã Venturiano, în ultimul an de liceu: “E o plãcere. De multe ori întâlneºti în literaturã roluri foarte bune pentru bãrbaþi ºi femeile uneori sunt delicate, feminine, dar bãrbaþii au o anumitã savoare. Dar, în acest spectacol, au fost numai femei pentru cã autoarea este din generaþia tânãrã, ºi a scris o piesã doar pentru femei”.

Mircea ANGHEL, Constantin BUICIUC

Premierã teatralã la Arad petrecut la Teatrul Metropolis Bucureºti - cartea fiind însoþitã de un CD al Radiodifuziunii, în compania lui M. Bodochi - cu ocazia celei dea 80-a aniversãri a marii actriþe (premiera piesei având loc în chiar ziua ei de naºtere, la 79 de ani). Olga Tudorache interpreteazã 3 piese ale Anei-Maria Bamberger: Noiembrie – la Naþional (cu G. Motoi ºi C. Barbora), Peºte cu mazãre mazãre, la Metropolis (cu Tamara Creþulescu) ºi Portretul… la Teatrul Mic cu Lucian Nuþa.

Cât priveºte cealaltã piesã, Three O’Clock O’Clock, aceasta a fost lansatã la Sibiu ºi la Piteºti. Relativ la subiectul piesei, Clara ºi Abelina sunt douã surori bãtrâne care nu pot trãi una fãrã alta, dar nici împreunã, pentru cã nu se înþeleg defel.

Când împrejurãrile vieþii le obligã sã locuiascã împreunã, nu ºtiu cum sã-ºi administreze micul infern. Clara, sora mai mare (ºi în plus scriitoare) încearcã sã ºi-o aserveascã pe Abelina. Convieþuirea, cu micile sau mai marile

ei mizerii acutizeazã conflictul „domestic” dintre surori, dând pe faþã secrete de familie, altfel þinute în mare tainã. În ceea ce priveºte piesaBelvedere (Belvedere este numele clinicii în care este internat personajul principal, Antonia, scriitoare de pro-fesie ºi ea) manifestarea din seara zilei de 27 nov. a început cu prezentarea cãrþii, în foaierul Teatrului. Lansarea a fost realizatã tot de Simona Avram, profesoara lugojeancã, cea care

semneazã ºi prefaþa la Portretul Doamnei T. , text în care explicã felul în care arta actorului naºte arta dramaturgului iar „fantezia ficþionalã a autorului se împleteºte în mod ideal cu structura sufleteascã ºi modalitãþile de exprimare ale artistei”. Au mai luat cuvântul regizoarea, autoarea ºi autoritãþi teatrale locale.

Dupã lansarea volumului cu piesa Belvedere ºi acordarea de autografe a urmat spectacolul propriu-zis, susþinut de actori ai Teatrului Municipal Arad, un spectacol de înaltã clasã, o þinutã artisticã pe mãsura textului complex scris de un scriitor-medic (autoarea este medic ºi psiholog la Clinica Universitarã din Hamburg-Eppendorf); autor care ºtie sã aplice cunoºtinþele de specialitate unor întrebãri cutremurãtoare ale secolului XXI, cum ar fi: Ce este nebunia, - cine este omul normal ºi cine e cel afectat de boala psihicã, sau: „Puteþi (sau cum/cu ce puteþi) sã-mi dovediþi cã nu sunteþi ºi dvs. o halucinaþie”?? În intenþie, textul este umoristic, dar autoarea – cu concursul deliberat al regizoarei – are în vedere ºi accente tragice: Pacienta, o intelectualã rasatã pare la un moment dat mai sãnãtoasã mintal decât psihiatrul – are în orice caz o gândire mai sãnãtoasã decât medicul ei curant, cu toate halucinaþiile ºi vocile pe care le aude, compunând astfel un personaj memorabil prin complexitatea ºi marea dozã de umanitate conþinute. Autoarea pune în discuþie ºi problema etern postmodernistã: care este lumea realã ºi care cea ficþionalã, unde se petrec adevãratele evenimente – în creierul nostru sau în mediul înconjurãtor? Care sunt personajele reale ale piesei, cele prezente în carne ºi sânge pe scenã, sau cele la fel de vii, prezente în mintea lor?

Replicile piesei devin la un moment dat un „monolog de gânduri ºi amintiri pe mai multe voci” (Monika Nelissen – Die Welt). R.V.G.

nr.3 n decembrie 2010

recitiri

actualitatea literarã 11

Doi interbelici: o paralelã (Alexandru Vona si, Constantin Fântâneru) „Le Grand Maître de l’Indecision”. Singurã într-o mare aventurã literarã Un interbelic… postrevoluþionar.

Legendarele „Ferestre zidite” Alexandru Vona este un scriitor atipic ºi… azonal (ca sã nu zicem „interesant”, adicã ciudat), dupã cum FERESTRELE ZIDITE trece drept un roman unic în literatura românã, nu doar ca realizare, ci ºi ca destin. Nãscut în anul 1922 la Bucureºti (ºi trecut la cele veºnice în 2004 la Paris), inginer hidrotehnic „la bazã”, Al. Vona debuteazã cu poezii în Revista Fundaþiilor Regale, fiind cunoscut în interbelic doar ca poet ºi vag autor de proze scurte ºi scurte note critice.

Plachetele de poezie Versuri (1936) ºi Vitralii, deºi premiate ºi poate chiar prizate în epocã, rãmân nesemnificative în economia generalã a istoriei literaturii.

Chiar prozele scurte, apãrute, unele, în aceeaºi emblematicã publicaþie dintre rãzboaie – ºi adunate târziu în volum (Misterioasa dispariþie a oraºului din cîmpie), deºi divulgînd propensiuni fantastice, nu spun mare lucru cititorului.

Rãmâne deci hotãrât cã Al. Vona este autorul unei singure cãrþi, cartea vieþii sale care, scrisã în þarã în chiar anul emigrãrii sale în Occident (1947) suferã încercãri succesive de scoatere la luminã, neîncununate de succes, ºi o traducere franþuzeascã ratatã; ca volumul sã aparã dupã cca 50 de ani în þarã (Cartea Româneascã, 1993), cu 12 ani înainte de moartea autorului. Cunoscând o receptare mai mult decât favorabilã în România, cartea se bucurã de o traducere în francezã, de data aceasta excelentã, ºi de alte cîteva traduceri succesive în mai multe limbi de largã circulaþie: spaniolã, germanã, olandezã, finlandezã. Aºa cã destinul romanului Ferestrele zidite este mai mult postrevoluþionar decît interbelic – deºi nu este vorba de un roman politic. În schimb am avut parte de o prodigioasã legendã legatã de aceastã carte, cunoscutã în manuscris doar de Monica Lovinescu ºi Mircea Eliade – cel care a ºi fãcut demersuri în Franþa pentru apariþia ei.

Din larga exegezã (Ion Vartic, Marta Petreu, Ion Pop, Al. George, Ioana Pârvulescu), poate cã Gabriel Dimisianu prinde cel mai bine spiritul romanului lui Vona („Frumuseþi GLACIALE”, România literarã, nr.38/2001 – subl.n). S-a spus, ºi pe drept cuvînt, despre stilul Ferestrelor zidite cã ar reprezenta „un nou model de discurs narativ” (Maria Mureºan). S-a remarcat de asemenea ºi caracterul fantomatic-difuz al relatãrii, povestea în sine fiind mai degrabã un strigãt maxim surdinizat, emis pe un areal sufletesc, o agora/grotã/labirint aflatã în Ireal.

Realitatea este cã aceastã carte stranie (aproape cã) n-are termen de comparaþie în literatura românã. Se poate apropia, eventual, de acele - stranii ºi ele – Întîmplãri în irealitatea imediatã ale lui Max Blecher, dar numai într-o direcþie pe care nu este cazul s-o dezvoltãm acum. Protagoniºtii cãrþii

Într-un numãr al „Convorbirilor literare”, din urmã cu vreo doi ani, doamna Irina Mavrodin aducea în discuþie din nou cazul Vona, relatînd o experienþã personalã ºi dureroasã în legãturã cu acesta.

Aflîndu-se la Paris, în primãvara lui 2000, împreunã cu o nepoatã lingvistã (fiica poetului Pan Izverna), I.M. leagã o relaþie de prietenie cu Al. Vona, concretizatã în vreo 20 de ore de discuþii libere înregistrate cu scriitorul român stabilit în Franþa; un dialog format din puþine întrebãri ºi multe rãspunsuri, care urma sã se cristalizeze la rîndul lui într-o carte de convorbiri literare-monolog spontan.

Scriitoarea româncã remarcã bilingvismul interlocutorului – alternanþa de nuanþe semantice în cele douã limbi, la fel de bine cunoscute de A.V. ºi – poate – iubite le fel. Benzile au fost transcrise de tânãra nepoatã filoloagã ºi supuse atenþiei celui chestionat, care s-a declarat încîntat de rezultat ºi de ideea concretizãrii convorbirilor libere pe teme literare într-o carte monograficã. (Revenind, a fost dorinþa expresã a autorului Ferestrelor zidite ca proiectatul volum-interviu sã aparã într-un cadru comentat, adnotat etc., scriitorul „francez” fiind un autodeclarat „maestru al nehotãrîrilor” delicat surdinizate…) Dar pînã la urmã, prin dispariþia neaºteptatã a tinerei nepoate, marea doamnã a literaturii române, poeta Irina Mavrodin rãmîne singurã în aceastã aventurã existenþialã ºi literarã: „Acum am rãmas singura din acel frumos trio plin de viaþã ºi proiecte, din acel trio glorios. Am rãmas cu menirea… de a scrie pentru a plînge ºi a-mi aminti” (citez din articolul „Astãzi încep sã scriu o carte despre Alexandru Vona”, publicat în revista Pro Saeculum nr.4/2009, articol proiectat ca un „Cuvînt înainte” al viitoarei cãrþi. Am rãmas ºi noi, cititorii acestei întîmpinãri, cu un gust amar-dureros ºi cu speranþa cã Dumnezeu Bunul o va þine în viaþã ºi sãnãtate pe doamna profesoarã, sã putem avea ºi noi într-o bunã zi sub ochi rodul lacrimilor dumisale). lui Vona sunt, în fapt, actanþi hieraticparadoxali, oameni fãrã chip (psihomãºti).

Nici nu cred cã se poate vorbi de personaje în sensul clasic de „caractere”, ci mai degrabã de fantome/umbre care se perindã difuz pe un ecran, un limb intraterestru.

Naratorul, care este un tînãr burghez fãrã nume ºi cu o vagã identitate socialã, cunoaºte un tînãr de vîrsta lui la o cafea, apoi îºi propune sã-i arate oraºul (acesta ar fi „conflictul”, mobilul naraþiunii). Eroul cãrþii fuge de ºi spre cîteva dintre mãºtile prezentate de autor ca eroi ai romanului: Etern chiriaº cu plata chiriei în urmã, fuge de proprietãreasã, fuge de vecini (fata vecinului), care încearcã sã-i violeze intimitate, universul lui paralel. (Pe cînd eroul din Interior, urmãtorul roman tratat de noi, se bucurã nespus de vizita inopinatã a prietenilor sãi copii). Dar fuge SPRE sufletul noului sãu prieten care locuieºte într-o casã ciudatã, la marginea oraºului, împreunã cu familia sa. Fuge SPRE eternul feminin, în varianta necunoscutei zãrite prin geamul cafenelei, uitatã într-o posturã melancolic-meditativã, cum stãtea rezematã de balustrada unui pod.

Tainica necunoscutã se dovedeºte a fi sora prietenului recent, pe care-l luase sub protecþia sa. Dar de fapt între cei doi pluteºte o relaþie incert-incestuoasã. „Personajele” n-au faþã (fizionomie), dar par lipsite chiar ºi de chip moral: fiinþa lor întreagã este învãluitã într-un fuior de metafizicã ceaþã, comparabilã cu ectoplasma spiritiºtilor necromanþi. Ele sunt: strãinul, mama lui, necunoscuta, fiica vecinului, frizerul, croitorul… , cu toþii un soi de „obiecte metafizice” rezidente în plan real, într-o (i)realitatea proximã, sensibile doar autorului; pe cînd pentru cititor rãmîn doar niºte umbre cu vagi contururi existenþial-scripturale. Între toate acestea, un singur actant are nume: Kati, o fostãactualã prietenã, logodnicã vagã – în sensul cã nu transpare din paginile cãrþii o relaþie amoroasã fermã. Tînãrul burghez ºi Kati par mai degrabã doi camarazi, prieteni de acelaºi sex, între care s-a creat o oarecare dependenþã afectivã.

Cartea lui Al. Vona este generatã de – ºi genereazã la rîndul ei metafora casei cu ferestrele zidite, casa locuitã de familia fãrã nume a prietenului eroului principal; casã

umplutã de neliniºte ºi mister.

Ferestrele casei nu sunt un chenar în care înfloreºte lumina soarelui, ci ochiul orb al clãdirii, care împiedicã accesul ºi dintr-un sens ºi dintr-altul.

Realitatea din cartea lui Vona nu este una obiectivã/obiectualã – nici mãcar o realitatea exclusiv livrescã, a cuvîntului care autoprolifereazã; ci o realitate inexistentã (ea existã doar în cutia cranianã a autorului, cum spunea un poet cândva în vogã, Mircea Florin ªandru: „mã hrãnesc din grãsimea craniului meu”...). „Mãºtile” lui A.V. sînt proiecþii metafizice generate de limbaj, dar existã ºi dincolo de limbaj).

Alienarea intelectualã a personajului se impregneazã în obiecte – ea se transmite ºi casei cu ferestrele zidite, acel metafizic claustru supraetajat al sufletului, în care sa încartiruit familia fãrã chip ºi identitate.

Un episod emblematic este excursia pe care cei trei protagoniºti principali, naratorul, prietenul ºi fata o fac împreunã: Traversarea pãdurii fantastice ºi drumeþia la castel sînt elemente de coºmar conºtient, trãit la limita dintre vis ºi realitate.

Romanul Ferestrele zidite a fost comparat cu proza fantasticã a lui E. A. Poe, cu John Fowels (noi vedem mai degrabã o apropiere de teatralismul paradoxal al Magicianului, decît de Iubita locotenentului francez).

Prin aceastã carte, Al. Vona se situeazã în vecinãtatea lui Kafka ºi Proust – nu ca principiu valoric, ci prin atmosfera fantastic-ambiguã (Kafka) ºi perfecþiunea dicþiei din interiorul frazei (Proust). Avem în Alexandru Vona un Proust român sans madelaine, iar în Casa cu ferestrele zidite mai degrabã aventuri ale conºtiinþei, decît niºte evenimente diurne halucinatorii.

Autorul povesteºte ce vede cu ochiul închis, cel de-al treilea, iar relatarea genereazã o realitate paralelã, intens fulgurantã. „Personajele”ºi „întîmplãrile” din cartea lui Vona se situeazã tot timpul la limita plauzibilului imprevizibil, încît eºti tentat sã crezi cã scopul autorului nu este sã transmitã fapte, evenimente, idei, ci toatã atenþia lui se îndreaptã spre perfecþiunea formei. Aceasta face din scriitorul român stabilit în Franþa un mare stilist (cum îl numea Saint Beuve pe Proust): „Eram trist, dar nu ca în toate zilele, mai precis ca in fiecare început de zi…, mesager orb al vieþii” (este chiar fraza de început a cãrþii).

Constantin Fântâneru, un alt promotor al aventurilor interioare Cum impulsul de a scrie despre Alexandru Vona mi-a fost inculcat de întîmplãrile din debutul acestui articol, asocierea dintre cei doi autori prezentaþi aici mi-a fost sugeratã de cîteva elemente comune. Atît protagonistul din Ferestre, cît ºi cel din Interior, - naratori amîndoi, cãci se exprimã la persoana I – sunt campioni ai singurãtãþii, în calitatea lor de burlaci plãtitori de chirie mereu în întîrziere… Floare rarã (dar care se aratã des pe mormîntul vieþii aproape oricãrui muritor), singurãtatea îi viziteazã constant pe eroii celor douã cãrþi în discuþie, fãcîndui sã-i simtã mirosul: miros amar ºi greu. În romanul Interior, la aceasta se adaugã ºi un iz de mizerie, care emanã parcã din Foamea lui Knut Hamsun sau din Germi-

nal de Emil Zola.

Fântâneru e un scriitor interbelic astãzi uitat, autor de poezii, prozã ºi (ceva) criticã literarã. Dar în conºtiinþa contemporanilor a intrat – din pãcate în cea a posteritãþii na prea rãmas! - prin singurul lui roman, primul din seria romanelor izbutite ale „generaþiei 30”. La Fântâneru personajele au nume (inclusiv naratorul îºi divulgã pe la jumãtatea cãrþii numele: Cãlin Adam, un nume neconvingãtor însã, încãrcat de artificialitate: sunã cel mult a cognomen nume de personaj, nu de „om real”). Întîlnim, chiar la începutul romanului Interior un personaj feminin cu numele Cati, fetiþa gazdei, care venise dupã chirie; ea ne aminteºte de singura „mascã” din Ferestrele zidite care are o oarecare fizionomie, fizionomia mecanicã pe care o conferã masca în sine ºi relativa identitate pe care o poate asigura un nume. Deºi prefaþatoarea cãrþii, la ediþia din 2006 (scoasã de Polirom ºi îngrijitã de Simona Popescu) îi gãseºte virtuþi pe care nu le prea are: „spre deosebire de proza celorlalþi colegi de generaþie, este profund poeticã”, fraza lui Fântâneru este de prea multe ori stîngace, lipsitã de relief, de strãlucirea misterioasã ºi perfecþiunea proustianã a frazei lui Vona. Cu toate acestea, romanul Interior nu este lipsit de farmecul lui, o atmosferã atemporalã se lasã asupra paginilor ca o ceaþã coborîtã din empireu.

Halucinaþiile ideatice ºi chestiunea general umanã a singurãtãþii în suferinþã ºi moarte vor marca ºi proiectele lui de viitor, cînd se va produce retragerea scriitorului atît de apreciat de presa vremii în satul natal Glodu (nume cu semnificaþie), în mister ºi uitare…

Gãsim în ambele cãrþi atmosfera apãsãtoare a burgului provincial – în Interior, mahalalele Bucureºtilor începutului de secol XX, deci cam acelaºi lucru – stradelele prãfuite, pe care rarii trecãtori par ºi ei obiecte prãfuite, poduri, pivniþe, mici odãi clar-obscure, spaþii de autoclaustrare, dar ºi de evaziune (ne izolãm de lume într-o încãpere, ca apoi sã evadãm din noi înºine). Atît Ferestrele zidite, cît ºi Interior, propun, fiecare în modalitatea sa proprie, o viziune asupra ideii de „interior”: interiorul casei, al sufletului/ conºtiinþei, desfãºurãri aleatoriihalucinatorii ale eului creator.

Un alt element comun, de destin, al celor

douã cãrþi este cã amîndouã au fost citite, în manuscris, de Mircea Eliade, care le-a apreciat ºi le-a cãutat un editor. Chiar titlurile succesive ale cãrþii – menþionate de Eugen Ionescu – sunt grãitoare pentru problematica romanului: „Margini” („Margini de oraº” sau „Eu ºi oraºul”), „Cum eram, tot mã iubeam”, „Apropiatul”.

Ca ºi Ferestrele…, Interior nu are subiect propriu-zis, ci numai naraþiune, viziune, digresiune; nici una din ele nu þinteºte sã transmitã idei clare sau vreun mesaj manifest. ªi totuºi existã mesajul (sub)liminal al alienãrii sufletului în hãþiºul vieþii moderne, pierderea identitãþii sub presiunea prezentului apãsãtor ºi aton.

Tema generalã a celor douã cãrþi, adolescentul etern/întîrziat, este una din temele predilecte ale generaþiei amintite, care îi mai include pe Anton Holban, Gib Mihãescu, Mihail Sebastian, Camil

Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Aniºoara Odeanu ºi mulþi alþii.

Cei doi autori în discuþie sînt reprezentanþi ai literaturii irealitãþii („bizara aventurã de a fi om”, dupã formula lui Blecher). Dar în timp ce Al. Vona creeazã în Ferestrele sale zidite o suprarealitate a spiritului, Fântâneru coboarã în subrealitate subrealitate, în subteranele conºtiinþei: o viaþã subrealã „de insectã”. În calitatea sa de om subreal, Cãlin Adam – eroul din Interior – nu încearcã sã se ridice la nivelul realitãþii. S-a vorbit mult în cronicile vremii, semnate de Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Octav ªuluþiu, despre alienarea clinicã a acestui personaj ºi, prin extrapolare, a modelului sãu auctorial. Dar în Interior este vorba mai degrabã de un infantilism deliberat, asumat, generator – ºi bun conducãtor - de lirism. Cãlin Adam („Cãlin Nebunul”) este prieten cu toþi copiii din cartier, el îi iubeºte ºi se lasã iubit de copii. În acelaºi timp, organul de comunicare cu cei maturi s-a… atrofiat – sau nici mãcar n-a existat! Gazda sa îl detestã, cu foºtii colegi de liceu se ceartã (bate), tuturor în afarã de pueri, apãrîndule drept un ciudat, neisprãvit, neadaptat.

Cei mici reprezintã „rezervorul de reverie al lumii”, pe cînd ceilalþi un regretabil „rezervor de demenþã”. Pentru autorul Interiorului existã o „poezie a societãþii”, peiorativã, prozaicã, ºi o poezie a sufletului copilãresc nepervertit. Astfel încît lumea lui Fântâneru este una pe dos: ce altora pare negru e alb ºi viceversa.

Damnarea ºi boala stranie care contamineazã atît lumea fiinþelor, cît ºi cea a lucrurilor/obiectelor sînt teme comune generaþiei treizeci, autori ai unei literaturi desemnate cu termenul general de „psihologicã” , ai cãrei corifei de prim ordin sînt Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu. M. Blecher. În corul corifeilor, Fântâneru face figurã de adolescent infantil, preot al unei religii de mistere în care daimonul se confundã cu Spiritul… Dupã propriile sale cuvinte de tainã: „sã onorãm misterele ºi sã le recuperãm, ca sã trãim bucuria existenþei prin cunoaºterea poziþiei noastre pe tãrîmul puritãþii”.

Astfel, cartea lui Vona e o lecþie admirabilã de stil, iar a lui Fântâneru un mod(el) exemplar de „viaþã paralelã”, dar amîndouã reprezintã o vieþuire întru literaturã:: în ea,, prin ea ºi pentru ea!

Remus V. GIORGIONI

12 actualitatea literarã

muzica

nr.3 n decembrie 2010

Traian Grosavescu, un destin românesc

Traian Grosavescu a fost dotat de Dumnezeu cu o voce ieºitã din comun. În Lugoj, pe strada Kossuth, numãrul 6, astãzi Traian Grosavescu, numãrul 8, unde a copilãrit cântãreþul, era un beci mare, închiriat firmei “BESCO“, unde se preparau bãuturi fine încã din secolul al 19-lea . Muncitorii de acolo obiºnuiau sã-l roage pe micuþul Traian sã strige: “Bubi schrei!“.

Când copilul striga, se miºcau sticlele în rafturi, iar de multe ori tresãrea inima mamei sale, Ernestina, care se afla în partea opusã a casei.

Când a fost elev, a fãcut pariu cu colegii cã va striga dintr-un loc aflat pe actuala stradã Cuza Vodã, iar vocea sa avea sã fie auzitã peste râul Timiº, în Piaþa oraºului, actuala piaþã Iosif Constantin Drãgan, ºi a câºtigat acest pariu.

Pe vremea când Traian era adolescent, obiºnuia sã meargã de multe ori la Moara ªpãneascã, o moarã pe apã aflatã pe râul Timiº, în amonte de Lugoj, unde era o cascadã, ºi cânta lângã aceastã cascadã, iar vocea sa biruia zgomotul produs de apã…. În vara anului 1926, a concertat pentru ultima datã în oraºul sãu natal, în Teatrul Orãºenesc, care astãzi îi poartã numele. Acolo s-au strâns mii de lugojeni, dornici sã audã vocea marelui cântãreþ, aflat în apogeul carierei sale. Deoarece în sala teatrului nu încãpeau decât cinci sute de persoane, organizatorii au deschis geamurile clãdirii ºi vocea lui Traian a plutit peste râul Timiº, astfel cã nenumãraþi concetãþeni au putut sã audã în acea searã de varã, de pe malul opus al râului, ariile ºi doinele cântate de idolul lor.

Pe atunci nu existau, ca astãzi, posibilitãþi de amplificare a vocii, dar calitãþile vocale ale lui Traian erau de neegalat…

Pe frontul italian, la Isonzo, unde Traian a luptat din 1915 pânã în 1918, în cadrul corpului de armatã austro-ungar, condus de generalul colonel Svetozar Borojevici von Bojna, un ofiþer bosniac, nãscut în actuala Croaþie, de multe ori tânãrul locotenent Traian Grosavescu cânta la telefon arii din opere, doine româneºti sau cântece populare sârbeºti. Borojevici îl asculta ºi spunea: “Puneþi-l sã mai cânte odatã pe acest sârb talentat”. Acest sârb talentat care se simþea român, gugulan ca ºi tatãl sãu, Costi, cum obiºnuia el sã spunã, cânta de multe ori din tranºeele soldaþilor austro-ungari, dar ºi “duºmanilor” italieni care-l ascultau din tranºeele lor ºi aplaudau strigând: “BRAVO AUSTRIACA!”.

Ajutat fiind de Consiliul Dirigent, Traian ºi-a continuat studiile la Conservatorul din Budapesta, iar odatã cu izbucnirea revoluþiei bolºevice a lui Kun Bela a venit la Cluj, unde s-a angajat în corul Operei Române.

Debutul sãu ca solist s-a fãcut în ziua de Crãciun a anului 1920, când l-a înlocuit pe prim tenorul Constantin Pavel, care era bolnav. A fost un triumf.

Clujul avea o nouã vedetã.

Dar Grosavescu avea un mare defect… Era foarte talentat, prea talentat… ºi acest lucru a început sã deranjeze. În urma unor intrigi ieftine, meschine, dar foarte eficiente, lui Grosavescu i s-a interzis sã mai cânte în orice operã românã de pe teritoriul României Mari. În felul acesta, a fost obligat sã plece din þarã. A fost primit imediat la Viena, unde i s-a oferit un contract mult mai avantajos decât cel de la Cluj ºi unde a fost acceptat cu multã cãldurã ºi admiraþie.

Voi reproduce articolul apãrut în ziarul “Adevãrul”, din 4 august 1923, semnat de Emil Isac, care se referã la debutul tenorului bãnãþean la Viena : “Am în faþa mea un vârf de jurnale vieneze ºi citesc în cronicile lor artistice cele mai strãlucite osanale la adresa cântãreþilor noºtri Athanasiu ºi Grosavescu.

Presa mondialã, obiºnuitã sã primeascã orice manifestare artisticã fãrã încredere ºi cu cinism, leapãdã surdina. Ave Caesari! Geniul creator al românului a îngenunchiat pe cinici ºi neîncrezãtori.

Opera din Viena a avut seri “napolitane”: publicul a izbucnit în aplauze care ameninþau cortina de fier ºi meºterii criticei muzicale, doctorii ºtiinþei cântului au aruncat ochelarii ºi nu s-au sfiit sã aplaude ºi ei cu

“În adolescenþã, Traian mergea des la Moara ªpãneascã, unde era o cascadã, ºi cânta lângã aceastã cascadã, iar vocea sa biruia zgomotul produs de apã”

entuziasmul tineretului din galerie ºi a întregii sãli intelectualizate de arhaica artã vienezã! “Propaganda” artisticã iatã s-a fãcut fãrã fonduri, fãrã procese verbale, fãrã interminabile discuþii ºi rapoarte. Artiºtii noºtri adevãraþi au pornit cu bagajul miraculos al talentului lor ºi au cucerit. De la Roma, Milano, iatã-l pe Athanasiu în cel mai muzical centru: în Viena, care a auzit de nenumãrate ori pe Caruso, Piccaver, Steiner, Iadlowsky, Tita Ruffo, Slezak. ªi Athanasiu “regãþean”, Traian Grosavescu “bãnãþean” au unificat proba de aur: au fost artiºtii români sãrbãtoriþi împãrãteºte în Viena care nu mai are împãrat.

Nu sunt eroi învingãtori toþi aceia care duc talentul românesc la isbândã, fãrã nepotism, fãrã oblãduirea sterilei propagande, cucerind parapetele cele mai înalte cu uºurinþã?

Devine deja banalã lozinca ºi totuºi o repet: Artiºti, artiºti, artiºti pretutindeni... Daþi floarea, myrtul ºi cununa de dafin acestor ambasadori ai talentului, cari nu poartã galoane pânã la brâu ºi totuºi înving uºor peste tot.

Fie-vã drumul, Athanasiu ºi Grosavescu, luminos ºi fericit. Deschideþi cu cheia de aur a geniului vostru lada cu comori a sufletului neamului nostru, ca sã se mire lumea întreagã cã atâtea diamante ºi rubine sunt acolo unde pânã acum nu erau decât lacrimi ºi plânsuri.” În vara anului 1924, Traian s-a întors la Cluj, unde nu avea voie sã cânte la Opera românã ºi atunci a fost invitat sã cânte la Opera maghiarã. A acceptat cu condiþia ca onorariul unui concert sã fie 50.000 de lei, aceeaºi sumã de bani cu care a fost amendat în urmã cu un an de cãtre conducãtorii Operei clujene.

Dupã concert, studenþii români din Cluj l-au luat de pe scena Operei maghiare ºi l-au dus în faþa Operei române, strigând: Aici este locul tãu, aici trebuie sã cânþi! Ca sã dezamorseze un eventual conflict, tenorul bãnãþean le-a spus înfocaþilor sãi susþinãtori: Haideþi mai întâi sã bem o bere ºi apoi vom vedea ce vom face!

Au intrat cu toþii în berãria aflatã în vecinãtatea Operei. Însã acolo, la o masã, se afla chiar acela care a pus la cale amendarea ºi expulzarea lui Traian, directorul Operei române din Cluj, Dimitrie Popovici Bayreuth. Prezenþa de spirit a lui Traian ºi-a spus din nou cuvântul. Pentru a preîntâmpina o nenorocire, Grosavescu s-a repezit la D. P. Bayreuth , l-a luat pe director în braþe, mimând împãcarea, pentru a-l salva de furia studenþilor români. În ziarul «Cultura Poporului» din 13 iulie 1924 apare urmãtorul articol sub semnãtura lui Laurian Nicorescu: “Dintre artiºtii reprezentativi ai þãrii noastre, în timpul din urmã s-a afirmat hotãrâtor ºi foarte repede, la noi ºi în strãinãtate, tânãrul cântãreþ de operã Traian Grosavescu. Astãzi el este considerat în Europa ca unul dintre cei dintâi ºi mai talentaþi artiºti ai specialitãþii sale. Suntem un popor tânãr pe teren cultural, fãrã trecut artistic, mai cu samã muzical ºi publicul nu poate avea o opinie hotãrâtã ºi conºtientã, de aceea nu este el responsabil pentru faptul incompatibil, cã acest geniu al Banatului dupã ce a câºtigat simpatia generalã ºi a trezit în sufletul pricepãtorilor mari speranþe, a fost alungat din þara lui prin cunoscuta sentinþã odioasã a direcþiunei Operei Române din Cluj. Plecat din þarã, prin capacitatea extraordinarã a talentului sãu, fãrã ajutorul

vreunui impresariu, prin cari se impun multe talente mediocre pentru specularea materialã ºi moralã a publicului, Traian Grosavescu a cucerit cel mai pretenþios ºi cel mai competent centru muzical al Europei ºi al lumii întregi, oraºul Viena, devenind starul favorit al publicului muzical, amator de artã muzicalã dramaticã.

La Opera Popularã din aceastã metropolã, într-un ansamblu select ºi disciplinat ºi alãturi de artiºti oaspeþi celebri, a stârnit admiraþie ºi a triumfat talentul sãu, cântând tot timpul stagiunei rolurile principale în limba româneascã. În vremea de faþã este angajat ca primtenor liric pentru mai mulþi ani la Opera Statului, tot din Viena, o instituþie renumitã ºi cel mai înalt þel al ambiþiei tuturor cântãreþilor germani. Are mai multe angajamente sã cânte ca oaspe în cele dintâi opere ale Americei. Aceastã afirmare fãrã seamãn, într-un timp relativ foarte scurt, DE O STAGIUNE, este cu atât mai valoroasã cu cât a fost fãcutã numai de el, STRÃIN ÎN ÞARÃ STRÃINÃ, fãrã ajutorul nimãnuia.

Complexul calitãþilor sale extraordinare ca artist ºi ca om îl determinã pe terenul dificil ºi complicat de cântãreþ de operã. Dacã va fi tot aºa de sârguincios ca pânã acuma ºi soarta în viitor îl va feri de capriciile ei neprielnice, TRAIAN GROSAVESCU VA DEVENI O GLORIE UNIVERSALÃ ªI O MÂNDRIE NEMURITOARE A ISTORIEI MUZICALE ªI A NEAMULUI ROMÂNESC.” Pe data de 30 martie 1924, se vorbeºte în ziarul “Clujul” despre “SUCCESUL TENORULUI TRAIAN GROSAVESCU LA BERLIN”: “Marele tenor român Traian Grosavescu a fost învitat de curând sã cânte la Berlin, pe cea mai mare scenã de Operã germanã: la Deutsches Opernhaus.

Aici a jucat ca oaspe în trei opere cu succes, vrednic de admirat ºi de lãudat.

Prima a fost «Aida», în care domnul Grosavescu a redat un Radames cu totul perfect, atât în jocul de scenã cât ºi în mânuirea vocei sale clarã, sonorã de un timbru curat ºi o tehnicã sigurã. Cu toate cã atunci sosit, n-a fãcut nici repetiþie, n-a cunoscut nici orchestra, nici partenerii ºi nici scena. Cea mai însemnatã parte însã a fost cã domnul Grosavescu A OBÞINUT Sà CÂNTE ROMÂNEªTE, ceea ce îi face mare cinste ºi parcã prin dânsul ne simþim ºi noi mai mult. Astfel, pe cea mai riguroasã scenã a Berlinului, a rãsunat prin dânsul aºa de dulce ºi de frumos muzicalitatea limbei noastre. Tot astfel ºi în “Bohema”, domnul Grosavescu a obþinut succese strãlucite. Vom lãsa sã vorbeascã câteva cuvinte dintre acelea ale marelui critic berlinez Leopold Schmidt, din “Berliner Tageblatt”...” Rudolf a fost cântat de domnul Traian Grosavescu aºa de bine, cã angajarea acestui Român e de recomandat ºi de dorit; o astfel de frumoasã, expresivã ºi tehnic superioarã voce de tenor, ar fi un câºtig”... iar “Deutsche Allgemeine Zeitung” spune : “Numai ieri am avut ocazia sã-l auzim ca Rudolf în opera lui Puccini, “Bohema”, ºi dupã primele mãsuri s-a putut remarca faptul cã posedã fãrã îndoialã un prodigios organ. Aceastã voce care dominã prin uºurinþa acomodãrii toate registrele pânã la cele mai înalte note, este curatã, este potrivitã ca material ºi una din cele mai splendide din câte se gãsesc....”

Ne putem face deci o idee despre tot ce este tenorul Grosavescu în strãinãtate. În a treia operã, “Tosca”, a jucat pe Cavaradossi ºi nu avem cuvinte a descrie felul superior cu care a miºcat într-atât publicul berlinez, încât acesta l-a scos la rampã de 12 ori. Ce mult trebuie sã-i fi plãcut acestui public rece ºi greu de entuziasmat.

“Der Tag”, vorbind despre asta, zice cã tânãrul român are una din cele mai frumoase voci de tenor, plinã de strãlucire ºi de conducere artisticã. Îi dorim, ca fraþi ºi compatrioþi, sã ajungã limita pe care nimeni nu a întrecut-o ºi sã rãmânã unul din cei mai sãrbãtoriþi artiºti atât la noi, cât ºi în strãinãtatea care a început sã-l iubeascã ºi sã-l aprecieze ca pe un adevãrat fiu al artei.” În ziarul german “Lugoscher Zeitung”, din 9 aprilie 1924, putem citi: „În urmã cu numai câþiva ani, celebrul cântãreþ sãrbãtorit astãzi în marile oraºe ale lumii, era un diletant care participa la societãþile corale ale oraºului nostru. Nimeni nu a bãnuit ce comori se ascund în tânãrul care într-un timp atât de scurt a fost distins

nr.3 n decembrie 2010

actualitatea literarã 13

muzica

Traian Grosavescu, un destin românesc cu cele mai înalte onoruri. Noi l-am vãzut pe Grosavescu ca adolescent ºi îl vedem astãzi pe bãrbatul ajuns la maturitate. L-am vãzut pe artist la începutul carierei sale ºi am urmãrit ascensiunea sa fulminantã. Aceasta îl face mai interesant. Traian Grosavescu este mai mult decât un cântãreþ sau un artist. El este mândria ºi totodatã speranþa noastrã, speranþa de a lansa oraºul nostru natal în circuitul cultural inernaþional. Grosavescu este român ºi prin urmare un reprezentant al culturii româneºti care însã a depãºit graniþele naþionale ºi s-a pus în slujba culturii mondiale.

Ceea ce ne oferã astãzi Grosavescu este o artã cultivatã superior care este menitã sã cucereascã întreaga lume, depãºind graniþele naþionale.

România poate fi mândrã de un asemenea fiu, aºa cum este mândru ºi Lugojul de el, dar Grosavescu nu ne mai aparþine. El aparþine acelei lumi pe care a cucerit-o cu arta sa. O micã naþiune a oferit lumii o nouã stea care îºi trimite puternicele ei raze pretutindeni!....”

Un spectacol prezentat de Traian Grosavescu pe scena Operei de stat din Viena se reflectã ºi în publicaþia “Þara Noastrã”, patronatã de Octavian Goga, într-un articol apãrut în luna martie a anului 1924, având titlul: “TRIUMFUL UNUI CÂNTÃREÞ ROMÂN – TENORUL GROSAVESCU LA OPERA DIN VIENA-“: “Se cântã “Boema”, cu muzica de Puccini.

Mansarda poetului Rudolf. Poetul întârzie discuþia cu prietenii: un pictor, un muzicant, un critic. Nu era nevoie de multã ºtiinþã ca Grosavescu sã se identifice cu eroul piesei. N-a trãit ºi el scene de glorie ºi mizerie actoriceascã la Cluj? Poetul se miºcã nestânjenit printre ceilalþi colegi, - autentici ºi ei,- gata sã-ºi sacrifice cel mai preþios moment pentru o discuþie dialecticã ºi ultimul franc pentru o dragoste nouã. Nu prezideazã spiritul galic al lui Murger, ci lirismul lui Puccini. Ceea ce e diferit. Jocul e mai naiv, mai stângaci, mai sincer. Ironia ar rupe avântul liric ºi ar strica unitatea piesei, caracterul muzicii.

Grosavescu a ºtiut sã se fereascã de manierismul fad al unora dintre predecesorii sãi. De la un capãt la altul expresiile îi cad naturale ca un “servus” cu careºi întâmpinã prietenii. Mimica creºte ºi descreºte dupã aceeaºi normã. Prietenii ? I-a dat afarã: Trebuie sã scrie un articol important pentru gazetã. Dar cineva bate la uºe... Cine mai poate scrie un articol în miezul nopþii când “cineva” bate la uºe? Vecinei de deasupra - Mimi - i s-a stins lumânarea pe scarã. Cere vecinului un foc. Lumânarea se aprinde ºi se stinge... Cheile fetii picã pe podea: amândoi le cautã în întuneric pe brânci...

Erotismul muzicii italiene e de-acum în miºcare.

Orchestra îºi umflã valurile ca o mare. Corãbiile sufleteºti ale celor doi eroi ºi-au pierdut cârmile.

Patima îi conduce. Acþiunea melodicã miºcã, emoþioneazã. Lotte Lehmann – tovarãºa obiºnuiutã

a celebrului tenor Piccaver – joacã cu toate nuanþele.

Desigur drãgãlãºenia vienezã contrasteazã cu latinismul lui Grosavescu. Zâmbetul ºi intonaþia din “Ich liebe Dich” sunt mai mult ale unei Gretchen cu cozi galbene decât ale lui Mimi Pinson. Dar gesturile sunt atât de ingenue ca ºi ale patenerului sãu. Prin sinceritatea ºi frãgezimea emisiunii vocile se “lovesc”.

Se încruciºeazã, se unesc în armonii rotunjite, se urmãresc în figuraþii. Aliajul duetului dã un metal mai stãlucitor decât al fiecãruia în parte. Aurul curat al tenorului e întãrit de argintul tãios al sopranei ºi capãtã zimþi. Eroina era la început în avantaj. Copil rãsfãþat

al Operei de stat, Lotte Lehmann emite sunete juste, corespunzãtoare scenei enorme. La Grosavescu, obiºnuit cu rezonanþa mai modestã de la Opera popularã, se simþi în primul act o deplasare a efectelor: orchestra îi acoperea vocea. Adaptarea la mediu se fãcu însã imedeiat: îndatã ce-ºi aflã punctul de reazãm, vocea fu purtatã de haosul Filarmonicei ca oul miraculos de aur în vârful jocului de apã. Artistul pãru asemenea vulturului surprins de un curent de aer neprevãzut. Zãpãcit o clipã, îºi reia echilibrul dintro bãtaie de aripã, îºi oferã pieptul ca prorã ºi rezãmându-se de elementul potrivnic îºi înalþã ºi mai mãreþ zborul. Dupã prima arie, Grosavescu fu generos aplaudat la scena deschisã. Triumful serii îi era asigurat. Minunata Lotte Lehmann în scena agoniei putu sã-ºi cânte sfârºitul cu entuziasmul credinþii cã e îmbrãþiºatã de un nou prinþ al Operei.

Din comparaþia cu Piccaver, Grosavescu n-are decât de câºtigat. Registrul sãu de sus pânã la re e din metal preþios. Notele nu sunt ca la Piccaver lucrate, note din cap ºi nazale, ci sunt proaspete, naturale. Punctul de rezistenþã al artei tenorului român stã în legato-ul melodiei: vechia artã a belcantului pe care Athanasiu o posedã în cel mai înalt grad. Fiecare ºir de note începe într-un singur rãsuflet cu întrebuinþarea cea mai restrânsã a aerului . Nu se aude o scãdere, o sfârºire a tonului, ci dimpotrivã. Prisosul de aer îi dã o creºtere mare la sfârºitul frazei. Nota oricãrui registru o atacã puþin mai sus decât de obiceiu ºi astfel tonul nu cade niciodatã. În cele mai grele intervale cântãreþul se miºcã cu uºurinþã, cu precizie chiar.

Grosavescu e prin excelenþã cântãreþul apolinic, stãpân pe sine, cu nervi de fier. Toate accentele ºi cele ale suferinþii ºi cele ale bucuriei le dã cu cea mai mare liniºte; astfel înlãturã cu totul notele stridente (atât de dese la Piccaver). ªi pe lângã ºtiinþã, tinereþea temperamentului îi dã o naturaleþe care îl salveazã.

Dealtminteri calitãþile pur vocale, posibilitãþile, le avea încã de anul trecut, de la Cluj. Nu sunt conform ºcoalei, ci conform talentului moºtenit. Grozãveºtii din tatã în fiu au fost cântãreþi de bisericã ºi asta în Banat, patria belcantului românesc, înseamnã ceva.

La maestrul sãu de la Viena, Franz Steiner, Grosavescu a câºtigat numai sclipirea în mezzavoce. Ceeace-i rãmâne de câºtigat e forþa registrului baritonal, pe care Piccaver o are mai accentuatã. În stadiul actual al lui Grosavescu, între cele douã registre e o prãpastie ºi punþile de aur pe care le aruncã reuºesc dupã dispoziþie.

Grosavescu n-are încã 30 de ani. Cu caracterul lui sãnãtos, ferm, muncitor, cu calitãþile care l-au fãcut rivalul lui Piccaver, cântãreþul român pãºeºte de pe acum în cariera mondialã cea mai strãlucitã.”

Am în faþa mea sute de articole lipite cu migalã de cãtre Traian Grosavescu într-un album. Sunt articole semnate de Emil Isac, Franyo Zoltan ºi nenumãraþi critici muzicali din Austria, România, Ungaria, Germania, Statele Unite ale Americii, de pretutindeni...

Toate aceste articole se referã numai la succese, triumfuri, mari realizãri artistice ale tenorului bãnãþean Traian Grosavescu. Succesele se þineau lanþ. Nimeni nu-l putea opri pe acest cântãreþ talentat ºi harnic.

Cu toate acestea, a venit ºi ziua de 15 februarie 1927, când întreaga lume a aflat cu stupoare cã tânãrul tenor, care abia împlinise 31 de ani pe 21 noiembrie 1926, a fost împuºcat de soþia sa. Motivul ar fi fost gelozia. Legile austriece de atunci graþiau pe cei care ucideau din gelozie...

Un avocat versat, un juriu îngãduitor ºi un judecãtor care probabil a fost cândva ºi el gelos au fost complici la o crimã, care oriunde în lume ar fi fost

“Succesele se þineau lanþ.

Nimeni nu-l putea opri.

Cu toate acestea, a venit ºi ziua de 15 februarie 1927, când întreaga lume a aflat cu stupoare cã tânãrul tenor tenor,, care abia împlinise 31 de ani, a fost împuºcat de soþia sa sa””

“Motivul ar fi fost gelozia.

Legile austriece de atunci graþiau pe cei care ucideau din gelozie”

pedepsitã cu asprime, nu însã ºi în Austria, unde vulturul imperial din stemã a abandonat sceptrul ºi globul cruciat în favoarea secerei ºi ciocanului ºi unde puteai ucide fãrã teamã cu condiþia sã fi gelos...

Astfel, dupã un simulacru de proces, soþia criminalã a fost graþiatã... O caricaturã dintr-un ziar din acea perioadã o prezintã pe Nelly Kovesdy Grosavescu, soþia tenorului, cu un pistol de pe þeava cãruia ieºea fum, þinându-se de mânã cu un mãcelar care îºi cãsãpise nevasta cu un topor, o bãgase întro valizã ºi o aruncase în Dunãre. În faþa acestor douã victime ale “geloziei”, juriul oferea un mare buchet de flori ºi cerea iertare inculpaþilor cã au fost tracasaþi ºi târâþi prin tribunale în loc sã fie iertaþi ºi felicitaþi pentru faptele lor. Populaþia Vienei, revoltatã de acest verdict ,a asediat Palatul Justiþiei. Dar poliþia a protejato pe Nelly. Timp de douã zile, criminala a rãmas ascunsã în tribunal, iar în cele din urmã a fost scoasã pe o uºã dosnicã, pentru a nu fi linºatã de vienezii care erau mai puþin dispuºi sã graþieze gelozia.

Pe data de 15 iulie 1927, populaþia Vienei, revoltatã de nenumãratele decizii bizare ale magistraþilor vienezi, incendiazã Palatul de justiþie.

Toatã lumea se întreabã dacã Nelly a fost sau nu geloasã, dacã l-a împuºcat din gelozie sau din alt motiv pe Grosavescu. De fapt, toate acestea sunt false probleme. Ce folos pentru victimã dacã a fost sau nu gelozie? Cei care câºtigau erau de fapt criminalii. Se pune întrebarea: De ce a existat o astfel de lege în Austria? Cine a fost interesat sã graþieze criminali care erau geloºi sau pretextau gelozia? Soþia

marelui actor Moissi a afirmat atunci cand s-a spus cã Traian Grosavescu ar fi fost împuºcat din gelozie de soþia sa: - Dacã l-aº fi împuºcat pe soþul meu de câte ori am avut motive sã fiu geloasã, aº fi avut nevoie de o mitralierã.

Prietenii care l-au cunoscut l-au iubit în continuare pe Traian Grosavescu. Sute de mii de vienezi l-au însoþit pânã la Ostbahnhof, unde corpul neînsufletit al artistului a fost depus într-un vagon care l-a dus pe tenor în oraºul sãu natal Lugoj, pentru a fi înmormântat în cimitirul de la poalele Dealului Viilor, acolo unde cântãreþul intenþiona sã-ºi cumpere o vie...

Via lui Catina... În incheiere voi prezenta o carte poºtalã, expediatã de vieneza Lisa Kaliba bibliotecarului lugojean August Baumgartner, în care doamna Kaliba îl ruga pe domnul Baumgartner sã accepte un schimb de cãrþi poºtale ilustrate, deoarece dorea sã aibã în colecþia ei imagini cu oraºul Lugoj, devenit celebru pentru cã aici s-a nãscut ºi a crescut nemaipomenitul artist Traian Grosavescu.

Lugoj, Aprilie 2007,

Dan Traian DEMETER

14 actualitatea literarã

Revista revistelor literare

Constantin BUICIUC:

România literarã Numãrul 46, din 3 decembrie 2010, conþine un extrem de interesant dosar Alex ªtefãnescu, cuprinzând un fragment din volumul Convorbiri cu Alex ªtefãnescu de Ioana Revnic, aflat în lucru, din care aflãm lucruri emoþionante despre rolul jucat de pãrinþi în formarea valorosului critic literar. Alex ªtefãnescu comenteazã apoi succint, dar sagace Istoria literaturii române… de George Cãlinescu, considerând cã, profund laic ºi intelectualist, „divinul critic” priveºte literatura românã de foarte de sus. Din articolul lui Ion Simuþ aflãm ceea ce se vede deja foarte bine, ºi anume cã Alex ªtefãnescu este un critic cu umor.

Extrem de interesantã este împãrþirea fãcutã de Ion Simuþ, între criticii cu umor ºi cei fãrã umor. Alex ªtefãnescu, criticul cu umor, este pus alãturi de (printre alþii): Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, George Cãlinescu, ªerban Cioculescu, Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Mihai Zamfir, Dan C. Mihãilescu, Mircea Mihãieº, Daniel Cristea - Enache. Gheorghe Grigurcu, în portretul pe care i-l face lui Alex ªtefãnescu, subliniazã scrisul frumos, dãruit de Muze, al acestuia. ªi accentueazã ceea ce ºtiam iarãºi de mai mult timp, ºi anume cã redutabilul critic ºtie sã punã “tichia de mãrgãritar” pe capetele prea numeroase ale autorilor care scriu nepermis de prost.

Din numãrul 47, din 10 decembrie 2010, am reþinut grupajul de versuri al Ioanei Dinulescu, din care citãm: “Cu genunchii la gurã, dintr-un colþ/ ferit/ privesc apusul verii prin fereastra/ spartã.// Îngerul Ioan îºi destinde braþele/ materne,/ îºi dezdoaie ghearele oþelite,/ mã aruncã în lume prin fereastra/ spartã”.

Nord Literar Numerele 11 - 12 (90 - 91), noiembrie – decembrie 2010, ale revistei din Baia Mare semnaleazã, la Revista revistelor, apariþia revistei noastre: “Actualitatea Literarã (nr. 1, an I, octombrie 2010), autoproclamatã revistã a Unirii Scriitorilor din România, editatã cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj, pãºeºte încrezãtor ºi cu gânduri optimiste în interesanta ºi larga lume a revistelor literare, în ciuda vremurilor, a orgoliilor ºi invidiei care macinã ºi dezbinã tot mai mult breasla scriitorilor. Considerentele care stau la baza acestei iniþiative rãmân oarecum nedezvãluite. Apreciem tematica variatã (cronicã literarã, poezie, prozã, prezentãri de reviste literare ºi cãrþi, eseu, traduceri), deºi secþiunea poezie ocupã 5 pagini din cele 16 ale revistei, printre invitaþii acestui numãr regãsindu-se poeþii Ion Zubaºcu ºi Ioan Vintilã Fintiº… Despre „gesturi de o supremã eleganþã sufleteascã” ne vorbeºte Mircea Anghel în articolul Lunga varã plictisitoare scris cu un umor fin, savuros ºi cu o moralã pãtrunzãtoare. Remarcãm, de asemenea, ºi ilustraþia ineditã, prezentul numãr fiind împânzit de fotografii din Lugojul de altãdatã (din anii 1900). Salutãm apariþia “Acualitãþii Literare” ºi le dorim spor la treabã ºi drum lung!”

Orizont În numãrul 11, din 24 noiembrie 2010, este semnalatã, de asemenea, apariþia “Actualitãþii Literare: “Salutãm apariþia unei noi reviste la Lugoj: Actualitatea literarã. Echipa redacþionalã – Constantin Buiciuc, Mircea Anghel, Nicolae Toma, Cornel Drinovan, condusã de Nicolae Silade (director) ºi Remus V. Giorgioni (redactor – ºef) îºi propune sã pãstreze o distanþã egalã faþã de orice grupare, asociaþie sau uniune de scriitori ºi chiar faþã de membrii aceleiaºi grupãri. Nu ºtim dacã acest lucru e mai important decât a face o revistã bunã, dar primul numãr are o serie lungã de texte interesante, de la cronici de carte, poezie, prozã, ºtiri culturale, eseuri, traduceri, ce ne determinã sã credem cã publicaþia lugojeanã a pornit în trombã. Drum bun!” Am mai remarcat un interviu luat de Robert ªerban artistului plastis Sorin Dumitrescu ºi seria de interviuri luate de Cristian Pãtrãºconiu eseiºtilor Alexandru George ºi Andrei Cornea, precum ºi istoricilor Neagu Djuvara ºi Lucian Boia.

Convorbiri literare Numãrul 11 (179), noiembrie 2010, conþine un eseu de Virgil Nemoianu, despre memoria, frumosul ºi nesiguranþele unui umanism global.

Reþinem un dialog cu marele actor Victor Rebengiuc, precum ºi eseul lui Basarab Nicolescu „Tentaþia ºi imposibilitatea dogmei”. Ca de obicei, revista conþine numeroase ºi consistente grupaje de versuri. Dupã ineditele lui Aurel Dumitraºcu, putem citi versuri de Gheorghe Grigurcu, Radu Florescu, Octavian Doclin ºi Viorel Savin. Cristian Livescu scrie despre poezia lui Adrian Pãunescu, considerându-l pe recentul dispãrut ultimul mare romantic din literatura noastrã. Tot despre poetul de la Bârca scrie ºi Adrian Dinu Rachieru, numindu-l, încã din titlu, „Uzina” Pãunescu. Iar urmãtoarea observaþie a lui Adrian Dinu Rachieru, despre celãlalt Adrian ni se pare pe deplin valabilã: „Acest ins vulcanic, de extraordinarã vitalitate liricã, crea senzaþia de forþã dezlãnþuitã, cu puteri fascinatoare. Pãunescu scria “în stare electricã”. Ca poet al Clipei, de imagisticã debordantã, rimând facil, el a trãit cu obsesia poemului total, redactat sub semnul urgenþei, în transã, comunicat febril”.

Cronica În numãrul 11, noiembrie 2010, putem citi un grupaj de versuri ale cunoscutului poet sârb Srba Ignjatovici. Traducerea în limba românã este semnatã de Adam Puslojici ºi de Rãzvan Voncu. Citãm poemul: “Undeva sus, înaintea monahului, în palma divinã ca pe un stâlp de luminã, sfântul se joacã asemenea unui copil cu propriile lui oase”. Ionel Savitescu prezintã volumului lui Frederic Dame, numit “Bucureºtiul în 1906”, apãrut, în româneºte, la Editura Paralela 45, în 2007. O rubricã foarte bine reprezentatã este “Ut pictura poesis”. În cadrul ei, Traian Mocanu, prezintã expoziþia “Maeºtri de ieri ºi de azi”, deschisã la Galeria “Dana” din Iaºi, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de învãþãmânt modern în fosta capitalã a Moldovei.

Nota redacþiei: Am mai primit revista Poezia (despre care vom scrie în numãrul viitor) ºi ediþia electronicã a revistelor Bucovina literarã (nr.

10-12/ 2010) ºi Fereastra (nr. 57-58/ 2010). Tuturor, redactori, colaboratori ºi cititori, le urãm SÃRBÃTORI FERICITE ºi LA MULÞI ANI!

consensuri

nr.3 n decembrie 2010

Lucian P. Petrescu

Lucrurile nu vor mai fi niciodatã la fel Lucian PP.. Petrescu (n. 4 aprilie 1956, Caransebeº, jud. Caraº Severin) este absolvent al Facultãþii de Medicinã ºi Farmacie din Timiºoara (1982). Doctor în ªtiinþe medicale, medic primar specialist interne ºi cardiologie, conferenþiar la Universitatea de Medicinã ºi Farmacie Timiºoara; profesor vizitant-asociat al Universitãþii Naþionale de Nord-Est-Corrientes, Argentina; membru al Societãþii Române de Cardiologie. A publicat numeroase studii de specialitate ransilvania, VVatra, atra, în þarã ºi peste hotare. Colaboreazã la: Orizont, Forum studenþesc, Echinox, TTransilvania, Tribuna, Amfiteatru, Cronica etc. VVolume olume publicate: Anotimpul îndrãgostit,, prozã, Bucureºti, Cartea Româneascã, 1990; Cãutându-l pe Adam,, prozã, Editura Marineasa, 1996; Haos: despre imprescriptibila vinovãþie a obiectelor/ Fals tratat de autarhie a regnurilor,, roman, Editura Hestia, 1998; Antijurnal sau despre vocaþia eternã a ratãrii,, Editura Eminescu, 1999; Dezorbirea, Editura Brumar olume colective: Gustul livezii,, Editura Facla, 1985; Zona. Prozatori ºi Brumar,, 2009. VVolume poeþi timiºoreni din anii ’80 ºi ’90. Antologie de Viorel Marineasa ºi Gabriel Marineasa,, Editura Marineasa, 1997. Premii literare: Premiul revistei „Orizont” (1982), Premiul revistei „T ri„Tribuna” (1985), Premiul Filialei Timiºoara a Uniunii Scriitorilor din România (1999).

Defineºte deja-vu. Eu încerc sã formulez o teorie acceptabilã a coincidenþelor, aºa, doar pentru veridicitatea unui fragment de amintire. Altfel, necum dubitabilã, ºi totuºi derulatã în segmente de timp ºi de spaþiu iraþional paralele. Senzaþia aproape cã se nãpusteºte peste mine. Sunt în parcul de peste linia tramvaiului 3 A, care mã trimite din faþa statuii bravului general Mannerheim, pe Mannerheimintie, direct cãtre cartierele noi, ridicate în era postindustrialã. Din Kallio spre Toolo trebuie sã treci prin parcul în care, încã de la porþile mereu deschise, te întîmpinã Finlandiatalo, bastimentul þintã al sutelor de oaspeþi ; un monument mai degrabã straniu, oricum, de neprivit pe de-a-ntregul, de oriunde te-ai afla pe picioare. O imensã corabie încremenitã, placatã în magma amorfã a marmurei albe, încã o dorinþã fãrã minimã explicaþie a ciudatului domn în redingotã ºi melon, un ins slãbãnog, cu o privire pãtrunzãtoare ºi rece, anankastã ºi nobilã. Alvar Aalto, un erou al naþiunii, un adevãrat artist, îndeobºte priceput în viaþa materialelor de construcþie ºi în rapoartele lor fireºti cu natura, ca toþi marii arhitecþi ai secolului trecut. ªi asta unde, tocmai aici, în Helsingfors, adicã în Helsinki, pe limba amãrîþilor de pescari ºi vînãtori localnici, de secole cotropiþi de regii vestici ai dinastiei Vasa, acasã, pe malul Balticii ºi nu în Massachusset ori în Paris.

Dincolo de Finlandia, de unde, un zvon de pian corepetitor mã fãcea sã-mi scot din urechea dreaptã (stînga îmi e, de multã vreme, aproape inutilã), oliva I-pod-ului pe care se „rula”, la infinit doar „Cosi fan tutte”, mã lãsasem antrenat de aliniamentul de conifere rare, ºi mai ales de o instalaþie insolitã, plantatã chiar în preajma intrãrii relativ confidenþiale: trei tije de oþel, foarte înalte, purtînd la capete cîte o palmã aplecatã spre lume, plinã de grijã, de tandreþe chiar. Toate trei, lîngã o scundã colinã, ca un mormînt tumular, podidit de pietre perfecte de rîu ºi ienuperi tîtrîtori pitici. Afurisitã percepþie – la baza tumulului o placã simplã de bronz, de culoarea pãmîntului, rotundã ºi neregulatã, purta scris doar „Urho Kekkonen”, doar un nume, urmat de cei doi ani limitã ai unei existenþe. Peste tumul se iþiserã, deodatã, patru gîºte imperiale, cu desãvîrºire superbe, pãsãri cu penaj surprinzãtor de colorat, sãlbatice dar binevoitoare în miºcãri, fãrã îndoialã netulburate vreodatã de gînd, ori de mînã omeneascã. „A naibii naþiune, dom’le... Uitã-te la animalele astea, ca niºte împãrãtese. Ca niºte vaci sacre, dar fãrã mirosul ãla de Gange ºi bãlegar, fãrã jegul deacasã, din mahalaua Fanarului... He-hei frate, pe unde îmi mai umbli ?!”... Rãmãsesem perplex ! Oricîtã vreme trecuse nu-l puteam confunda. Era George, vecin-de-bloc-prieten-de-nevoie nedespãrþit al copilãriei mele neliniºtite ºi inconºtiente, ascunsã, palidã ºi fãrã evenimente, netedã ºi apãsãtoare precum vechea pustã bãnãþeanã.

Un copil grãsun ºi plîngãcios, transformat, cînd oare (cine ºtie cum trecuserã cele mai bine de trei decenii), în gnomul aproape chel, transpirat, greoi ºi bãtrînicios, care abia gîfîia pe potecile parcului, venind dinspre Oopperan (parcã aºa scria pe clãdirea noii Opere Naþionale, adãpostitã de acelaºi palat de verdeaþã borealã). „Ce mai faci, mã’, bãiatule ?!” Acelaºi George, afurisit de lipicios, onctuos, gelatinos la trup ºi la vorbã, acelaºi bãieþel bãtrîn, înspãimîntat de singurãtate ºi refuz, de-a dreptul fericit sãºi întîlneascã, în fine, un cunoscut din abia sãvîrºita, îndepãrtatai copilãrie ºi þarã, plecatã ºi uitatã, ca a nimãnui, tocmai aici, în inima pustiei scandinave. La doi paºi de golful lui Helsinki, de apa rece ºi vineþie a Balticii. Momentul era într-atît de greu de crezut, încît ºi mie parcã îmi luase graiul. Aveam nevoie, oare, de întîlnirea asta ? Pe cît era George de disperat sã-mi aminteascã de vremuri demult petrecute ºi de locuri natale, pe atît mi-era mie de indezirabil sã mã mai lipesc de toate cele uitate. Preferasem, mi-aduc bine aminte, sã-mi îndes la loc, în urechea dreaptã, oliva plinã de Mozart, decît sã-i ascult interjecþiile întretãiate de gîfîiala, altãdatã, atît de familiarã. Nu ºtiam sã parez destul de elegant stînjeneala ºi nici plictisul. L-am lãsat sã-ºi depene amintirile amestecate cu senzaþiile noi, culese, uite, tocmai de aici, din Nordul altãdatã interzis celor din generaþia noastrã „arsã de soarele” revoluþiei – o metaforã mult prea ruseascã ºi ca de obicei neisprãvitã a acelui slav cosmopolit ºi romantic sadea, Mihalkov. Un sprijin oportunist ºi neaºteptat pentru tot graiul împleticit al uitãrii ºi repudierii celor mai pure ºi mai simple adevãruri ale trecutului. Sã turuie, de-a dreptul fericit, vrute ºi nevrute. Sã exulte de cea mai ieftinã ºi mai purã mulþumire. Nu sînt mîndru de mine cînd mã las pãtruns de parfumul acestei amintiri, de mireasma profundã de conifere ºi de rododendroni timpurii, înfloriþi ca pe plajele meridionale... iarba ºi sãlciile pletoase curgînd peste malul concav al iazului sculptat cu desãvîrºire neted ºi oval, în stînca de granit cenuºiu-lemnos, pe malul golfului Toolo... George... La dracu’ ! – ce îmi putea aduce mie, bun ºi luminos, amãrîtul de George, în afara mahmurelii regãsite inoportun. A izului gros de bere trezitã ºi cîrnaþi fripþi, deja sleiþi, amestecaþi cu zvonul gregar al veºnicelor sãrbãtori muncitoreºti, la care burghezi oculþi ºi infami ca noi se aciuiau

tãcuþi, fãrã clipire ºi mai mereu asudaþi de calmul ºi duhoarea uniformelor prea strîmte pe burþile lor þuguiate. Prea scurte ºi nu destul de albastre. Aiurea, fluieram, umãr la umãr, cu mînile în buzunare, cîte-un vals antebelic, din acelea transformate degrabã în imn de propagandã-contrabandã, un tangou nostalgic, numai bun de dansat prin crînguri de 1 Mai, ori de vreo sfîntã Varvarã minereascã, întocmai precum fluieri tu, astãzi, „Ars de soare”, cu triluri ºi intonaþii exagerat de ruseºti... nu mai ºtiam cum sã gãsesc trei cuvinte bune de rãspuns, potrivit de blînd ºi de condescendent, fãrã prea multã strãdanie la vedere. Cum sã-mi replic, încã o datã, acum, cînd nimic nu mã mai cheamã la ordine ºi disciplinã, portul ilegal de dragoste ºi umilinþã, de silã ºi reproº mereu neasumat, de lene ºi neisprãvire, dulcea melopee a sfintei ratãri, cu unic parfum de eternitate... Sentiment, sentimente, simþiri, asta-mi stîrneam, provocam, cãutam, singur, ca un idiot în mijlocul drumului, prin Scandinavia chinuit estivalã, faþã în faþã cu George... ªi întocmai ca în cãrþile mele, inutil dedicate suferinþei ºi cu predilecþie efemere, imaginea mi se transla, singurã, laºã ºi oportunistã, de-a dreptul sus, sus, peste steagurile de deasupra Finlandiei, peste stolul de gîºte stîrnite de vorbele rãmase ecou ale bietului erou român, cãzut pe malurile îndepãrtate ale Balticii, ca o patã maronie, lãþitã încet pe obrazul încã ras ºi pomãdat al Evropei, un neg, un pistrui mai bombat, o stîngãcie de make-up, în fond, oricãrei bãtrîne doamne permisã. „Cu toþii sîntem în ºanþ, numai cã unii dintre noi stau cu ochii spre stele” ; uite cã ºtiu de ce-a spus Wilde asta, pribegind pe aici, pe la liziera pãdurii, de jur împrejurul Helsingfors-ului. Pot sã rãtãcesc la nesfîrºit în drumul luminii, sã-mi scotocesc prin colbul transformat în noroi al amintirilor ºi al tuturor eºecurilor încã vii, sau biniºor moarte deja : da, singura lecþie pe care o primesc de la istorie, iarãºi, e cã nu învãþ, nici eu, nicicînd, nimic de la ea. Iar purele resentimente, sila, groaza de necunoscut, vina ºi remuºcãrile fãrã conþinut ºi fãrã sfîrºit nu trebuie sã-mi fie singurii, mereu, preacunoscuþi oaspeþi de searã : ”Dumnezeu vrea sã avem milã de noi înºine”, bombãneam, de unii singuri, fãrã noimã, un citat dintr-un premiat roman-jurnal de preot de þarã. Noi, adicã pluralul de nobleþe, altfel mereu refuzat. Ca ºi cum ar fi existat vreun dram de har ºi de duhovnicie întru Dumnezeu sau întru orice altã credinþã la mijloc, sã ne mai poatã alina. Chimia tristeþii e astãzi un substitut convenabil de demnitate. „Nãscuþi depresivi” – iatã o sintagmã la îndemîna marilor biologi ai naþiunii, filozofi ai cetãþii, politruci ºcoliþi la univesitãþile torþionare ale secolului xx, ev rãposat în minciunã ºi mizerie. „Cu ochii la stele”, dar visînd la fericire ºi belºug, la cornul abundenþei, revãrsat peste toate minþile bolnave, golite de dopaminã, de serotoninã, de melatoninã, de amfetamine ºi metamfetamine, o preaminunatã lume nouã... Ies din parc ºi am în faþã un soi de fortãreþã, o clãdire severã ºi de bunã seamã sacerdotalã la origine, vreo fostã bisericã, poate, laicizatã ºi fortificatã cu vremea, sau dupã Reforma lui Luther ori a puritanilor lui Calvin, aici extrem de bine primitã. Pe jumãtate goticã, pe jumãtate rococo, dacã nu ºi un pic Art Nouveau : aº putea jura cã am intrat, printr-o fereastrã a minþii, direct pe o poartã veche a Pragãi, e tocmai azi sãrbãtoarea lui 6 iulie, ºi se aprind focuri peste tot prin’prejur, indivizi cu spinarea aplecatã de atîtea griji roiesc de-a lungul ºi dea latul ºoselei, babe rînjesc atavic. ...„un suflet simplu...”, rosteºte, totuºi, fostul paroh Jan Hus, cu pielea sfîrîindu-i sinistru peste rugul înteþit de vîntul gurilor lor strîmbe ºi nehotãrîte. „O iau razna”, îmi spun, ºi pare sã fie primul gînd coerent, corect ancorat în timp ºi în spaþiu. Sînt în Helsinki, la doi paºi de vatra cetãþii, ºi doar douã staþii de tramvai mã despart de statuia eqvestrã a Generalului, lîngã liniile de fier ale minþii, ale paºilor fãrã greº, ale sfinþilor martiri arhitecþi ai oraºului, încã nu destul ieºiþi din cenuºiul aþos al scîndurii vechi ºi al blocurilor de granit aproape neºlefuite.

Engel, Gesselius, Lindgren, Hoijer, Saarinen, Sonck, Pietila, Siren, Aalto, Penttila, Tarjanne, Hyvamaki, Karhunen, Harmia, GallenKallela. O oaste întreagã, unii în haine de sãrbãtoare kareliene, alþii în cele pescãreºti de peste varã, pãrãsite pentru armurile daneze, ºvede ori varege, purtînd, cu toþii, crucile lor enorme, încã ridicate deasupra capului. Capului meu pleºuv. E vatra lor. Vatra ridicatã pe golful adãstat de marele Gustav, încã pe la 1550, dar populat cu pescarii adunaþi cu forþa din Porvoo, Ulvila ºi Rauma, aºa, în coasta Hansei, la gura rîului Vantaa, pentru cã Turku stã mult prea aproape de coasta lor regalã. Fortãreaþa Suomenlinna, ridicatã pe cenuºa de dupã 1746, cam dupã Marea Foamete, Rãzboiul Nordului ºi Marea Ciumã, de cãtre aceiaºi afurisiþi de ºvezi certãreþi. ªi printre toate aceste cetãþi ºi morminte, unde sã fi rãmas dobitocul de George ?

Unde sã se fi scurs, precum ceasul cam tembel al celebrului cabotin catalan, copilãria, anii tinereþii noastre, aspre ºi ignobile? Te întinzi cãtre graniþa celor 50, ºi îþi imaginezi cã mai e loc pentru tine pe Pãmînt. Cã mai e timp. ªi timp n-a fost niciodatã. Oricum, nu aici.

Nu acum. Nu pentru tine.

(Fragment de roman în lucru)

Remus V. GIORGIONI

nr.1 n nr.3 noctombrie decembrie2010 2010

VIOREL MARINEASA, Vederi din Timiºoara, Institutul European, 2010.

Vom începe prezentãrile de cãrþi din acest numãr de revistã cu niºte „ilustrate” din Timiºoara, trimise de prietenul nostru, conf. dr. Viorel Marineasa tuturor doritorilor.

Celor dispuºi sã se împãrtãºeascã cu autorul din frumuseþile/plãcerile jurnalismului de bunã calitate. Cartea include articole publicate de autor în Evenimentul zilei, între anii 2005-2008, precum ºi în alte reviste-ghid (24 FUN, ªapte seri) sau reviste-efemeridã

(Fruncea)… Articolele vizeazã o tentativã de re-echilibrare a Centrului cu Provincia provincia fiind, în cazul de faþã, Banatul, ºi au cu toatele titluri semnificative. Spicuim din conþinut: Þara asta-i încã dinamovistã, Reformã cu yesmeni, Precedentul maþului gros, Vânt’ ºi p’lovere. ªi acestea sunt doar titlurile de cicluri, cele 4 pãrþi ale cãrþii. Dar dacã cititorul ar vrea sã se delecteze, îi putem recomanda ºi alte „puncte” din conþinut: Lustraþia lustraþiei, Pic cu pic, patriei Boc, Alþi porci, alte dejecþii, Pitorescul mizerabil… Gãsiþi aici referinþe despre Ion Iliescu, „naivul domn Coposu”, „fantoºa timoratã a preºedintelui Constantinescu”, und so weiter! Se aflã în acest volum scos la o editurã academicã „bucate gustoase” ºi pentru toate gusturile. Take (or taste) it!

BORIS MARIAN MEHR, Bazar oriental, Editura (E9) Nouã, Bucureºti, 2009.

Este cea de-a zecea carte a autorului (felicitãri, Maestre, pentru acest numãr perfect rotund, dar credem cã mai încape!). Întâlnim în aceastã carte, ca într-un adevãrat bazar, de toate: poezie, prozã, cugetãri. Dar mai cu seamã rememorãri.

Remarcãm pentru sufletul nostru poemele „zãpada din cireºi”, „Mesteceni”, „Dumnezeu în avangardã”, semisatira „A scoate castane din foc cu mâinile altora”.

Mici poeme/versificaþii întâlnim aproape în fiecare bucatã a cãrþii, combinate cu calambururi savante, - toate punând cititorului în faþã („pe tavã”) un suflet de adevãrat poet. Spicuim din Prefaþa autorului: „În dicþionare scrie cã „bazar” ar proveni din francezã, desigur, eronat, termenul este din turcã sau din altã limbã orientalã, de aceea „bazar oriental” este o sintagmã tautologicã”. Apoi autorul se declarã atras de timpuriu de bazarul/ bazarurile lumii, printre care Obor, Târgul Moºilor, târgul de cãmile Beer Sheva din podiºul Neghev, unde gãseºti de toate (cãmile mai puþin…) Debutat în 1968 în România literarã, apreciat de Alex ªtefãnescu, Gh. Grigurcu, Geo Bogza, D. Micu, etc., prietenul Boris se bucurã ºi de aprecierea noastrã – dacã aceasta trage cât de cât la cântar!

carti / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine !

PETRU URSACHE, Istorie, genocid, etnocid, Conta, 2010.

Avem în faþã o carte de „istorie vie, tristã ºi adevãratã, repovestitã de Petru Ursache”, cum sunã dedicaþia semnatã la 21 mai a.c. de distinsul profesor ieºean pe exemplarul care aparþine semnatarului acestor rânduri.

Aflãm din cuprins cã „Documentele ne destãinuie cu lacrimi de sânge” (cap. I al cãrþii) ºi cã, în comunism criminalitatea a fost „la ea acasã”, pentru cã ei „au ucis, au ucis, au ucis”!

Sub semnul secerii ºi ciocanului, sub care au crescut/s-au ºcolit mulþi din (încã) contemporanii noºtri s-au sãvârºit nemaivãzute grozãvii. „Nici religia nu era uitatã la reeducarea de la Piteºti” (P. U.), când Crãciunul se þinea în stil comunist, iar „Moº Crãciun” era reeducatorul ºef Eugen Þurcanu. În Cuvântul înainte intitulat „Despre „istoricid”, modele ºi eroi”, autorul defineºte noþiunea de erou/eroism în timp de pace ºi de rãzboi. Eroii principali ai cãrþii sunt de fapt antieroi: amintitul Þurcanu, Goiciu, directorul de la Gherla, sau

Florescu nu dã niciun ordin, el înfloreºte el însuºi în titluri ºi versuri de-o ameþitoare poeticitate: Stau între voi ºi mã tulbur, Uitat la marginea cerului (cele douã secþiuni ale cãrþii); „ca un frate mai mare/stau între voi ºi mã tulbur./ca un frate mai mic vã aduc apa în cãni/ºi voi beþi. Nimic însã nu pare mai simplu/ decât satul din munþi luminând ca un far”.

Deºi pornit la drum (în volum) mai târziu decât alþii, confratele nemþean se bucurã de aprecierea unor: Al. Cistelecan, Laurenþiu Ulici, Ioan Holban, Vasile Spiridon. Iar Adrian Alui Gheorghe (pãrintele revistei ºi editurii Conta) „Surprind(e) în poezia lui R. F. viziunile unei apocalipse mereu amânate, fragment dintr-o irealitate construitã pe elementele atât de proprii, dar atât de stranii, ale universului intim”.

Magu revine, aºadar, cu vocea neschimbatã, chiar dacã în timbrul ei se simte o notã elegiacã mai pronunþatã…” (Pregãtiri pentru ultima cãlãtorie – este titlul prefeþei de L.C.).

Prezentatoarea îi gãseºte poetului apropieri , de „sunet” ºi tehnicã a sonetului, de marii sonetiºti români I.H. Rãdulescu, Mihail Codreanu, V. Voiculescu. Dar, spre a nu vorbi în gol, citãm din poemul antologic (ºi premonitoriu) MAGII: „Cu suflete de magi, zidind cetate,/sã nu luceascã steaua unui alt Irod,/venim ºi azi cu darurile toate - /cu rugãciuni ºi jertfe necurmate,/ºi ne-nchinãm la-al Naºterii izvod…” Iar nouã nu ne rãmâne decât sã conchidem, împreunã cu distinsa scriitoare arãdeanã cã Lazãr Magu este un poet de cursã lungã, nu unul de azi pe mâine.

MARIAN RUSCU, Viul de altãdatã, Timpul, 2009.

Tot o probã de viaþã ºi literaturã este ºi aceastã carte a ploieºteanului M.R. , autor a mai multe volume de versuri traduse în francezã, sârbã, italianã: Schimbare de destin,

DIMITRIE ACEA, Parc-aº fi º-acuma zune/(june) Nagard, Lugoj, 2010.

Apãrutã (cu nr.34) în Colecþia Grai bãnãþan a deja cunoscutei edituri lugojene, cartea ºi cunoscutul poet bãnãþean sunt

Maromet, directorul Jilavei în anii cincizeci, „un alt monstru pe mãsurã”; cãpitanul Dumitrescu, colonelul Crãciun, º. m. a. Dar am avea toate motivele sã disperãm, dacã nat fi existat ºi câte un erou adevãrat – dintre cei pe care-i evocã Adrian Alui Gheorghe, prezentatorul cãrþii ºi directorul editurii: „Scriitorul Paul Goma, preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa ºi „eroul popular” Grigore Caraza sunt cele trei tipuri de eroi care pornesc din zone de implicare diferite, dar care se întâlnesc în aceeaºi cauzã”. O carte de citit, de recitit – de (dormit cu ea sub) cãpãtâi, dupã ce ai ferfeniþit-o…

Urme adânci, Dincolo de gând, Sãmânþa din sâmburi, Jar printre friguri, º.a. Marian Ruscu posedã ºtiinþa titlurilor inspirate: chemarea nordului, reci, acide ºi albe, tãcerea ºi cãlãtorul, înþelegere cu rana mea. Dar ºi o poezie pe mãsurã: „o, ce vremuri,/când mã trânteam cu bourul prin poiene,/când mã fluieram cu doina prin ecouri/ºi când mergeam desculþ prin balade! (poemul omonim).

prezentate într-o fiºã bio-bibliograficã (dupã toate regulile de specialitate…) de Gabriela ªerban, specialistã în biblioteconomie.

Nãscut într-un sat de lângã Gãtaia (Sculia), acea - vasãzicã nenea/ (ce)acea - Dimitrie locuieºte în comuna (lui) Doclin ºi munceºte la Bocºa. Scrie versuri ºi prozã, dar succesul adevãrat ºi vocaþia le-a cunoscut ºi descoperit prin poezia în grai. „Dimitrie Acea este, în prezent, unul dintre cei mai populari creatori de literaturã scrisã în subdialectul bãnãþean”, zice Simion Dãnilã.

Iar nouã ne rãmâne regretul cã aceste poezii sunt greu de reprodus în citat. Deci mai bine cumpãraþi-le întregi, prin achiziþionarea cãrþii!

RADU FLORESCU, Probã de viaþã, Editura Conta.

Este cea de-a ºaptea carte a nemþeanului Radu Florescu, dupã cele publicate între 1989 ºi 2004: Poeme Singure, Camera Liturgicã, Satrapia, Casa din care ies, Negru Transparent ºi Rãu de Pãmânt, publicate cu preponderenþã la edituri moldoveneºti (Junimea, Timpul, Axa, etc. – Conta). Titlul cãrþii ne aduce aminte de alte „probe” poetice – cum ar fi Proba cu polen a unui cunoscut poet contemporan, iar stilul exotic-exuberant în registru moldav, de uitatul Dan Verona, cel cu Daþi ordin sã înfloreascã magnolia. Radu

LAZÃR MAGU, Întrebãri de toamnã (ediþie revizuitã ºi adãugitã); Cascada de nisip, Editura Rebeca, Zãdãreni, 2010.

Ambele cãrþi sunt puse sub semnul genericului „poezie pentru vreme târzie” – ºi nu prea înþelegem: este vorba de târziul vremii sau cel al anotimpului existenþei…? Prolificul autor arãdean se aflã prin aceste douã cãrþi apãrute „la foc automat” în anotimpul rememorãrilor/antologãrilor, deºi efervescenþa talentului nu ne permite sã-l credem cã se apropie de „iarnã”, cum (bine zice) ºi prefaþatoarea celei de-a doua cãrþi, Lucia Cuciureanu. L.M. face parte din categoria autorilor cu o „vitalitate artisticã neobiºnuitã, incapabilã sã fie þinutã în frâu”, departajânduse de „hemoragia poeticã” a altora, care þin neapãrat sã scoatã o carte pe an. „Lazãr

ADRIAN IOVAN, Pantofi de umblat prin viaþã, Dacia 2010.

Deja premiat ºi rãspremiat, poetul reºiþean – din Cenaclul Semenicul, condus „cândva” de Ion Chichere – ºi-a început cu dreptul drumul prin viaþã ºi poezie, cu acest volum care poartã un titlu atât de semnificativ. Are deja cronici destule ºi pozitive. Citãm ºi noi din el: „Dumnezeule! Am pantofi de umblat prin viaþã/Nou-nouþi./Voi mãrºãlui/voi traversa zilele, Doamne!/voi putea sã dansez/cu moartea mea/în fiecare zi”. Good luck!

16 actualitatea literarã

meridiane

nr.3 n decembrie 2010

Jack Underwood

n Licitaþia Artmark, o licitaþie a extremelor Zeci de capodopere de Tonitza, Petraºcu, Pallady, Grigorescu, Bancilã, Iser, Vermont, Steriadi, Þuculescu, Piliuþã, Pacea, Bãlaºa etc. sunt scoase la vânzare joi, 16 decembrie, în licitaþia aniversarã a Casei Artmark, cea mai importanta licitaþie Artmark de pânã acum.Valoarea operelor depãºeºte, pentru prima

Jack Underwood s-a nãscut în 1984, la Norwich. A absolvit ªcoala de Arte ºi Design din Norwich, în 2005, ºi momentan studiazã la secþia de Scriere Creativã de la Colegiul Goldsmiths, pentru a-ºi obþine doctoratul. Predã literaturã britanicã la acelaºi colegiu. Este libretist, muzician, poet ºi co-editor al seriei Stop Sharpening You Knives. A câºtigat un premiu Eric Gregory, în 2007, iar în prezent locuieºte în Hackney. Underwood este un tânãr inteligent, maestru al poeziilor scurte ºi directe, uneori neobiºnuite, alteori foarte surprinzãtoare, care ascund ideea centralã sub numeroase detalii, putând fi considerat un neo-ermetist. Pamfletul Voice sãu de debut a fost publicat de Faber, în Octombrie 2009, iar poeziile sale apar în “V Recognition: 21 poets for the 21st Century (A. C.) Century”, de la Bloodaxe.

Calul tãu Calul tãu a sosit ºi se îndoaie în camerã, îndoindu-ºi picioarele. Îi mângâi botul, lucru care îmi aduce aminte de braþul unui scaun.

El vorbeºte încet ºi sigur, dându-ºi ochii peste cap pânã în creierul sãu castaniu. cuvinte de bãrbat urcã pe gâtul sãu lung. Îl conduc pânã în baie ºi este ruºinat. Apoi rãsfoieºte prin tot albumul tãu fotografic.

Sunt mai mulþi ca el, ºi mai puþini ca mine.

Ronþãim mentosane împreunã ºi ne amintim cum obiºnuia sã se miºte corpul tãu.

Fratele Hen Fratele Hen a construit un coteþ nou înalt ca el, pe picioroange sigure aflate în pãmânt plin de viermi.

El îºi întinde braþul sãu lung prin uºa gãinilor, explorând, pipãind,

datã, un milion de euro. Seanunþã ºi o surprizã: expunerea celei mai mari lucrãri de pe piaþa de artã româneascã, semnatã Nicolae Grigorescu, "Peisaj la marginea pãdurii", care mãsoarã 91x72 cm ºi este cea mai mare picturã a artistului. Aceasta va fi prezentatã, alãturi de alte vedete ale licitaþiei de iarnã 2010, urmând sã participe la licitaþia de primãvarã 2011.

ery Best of Black n The VVery Gospel vine în România!

Asociaþia Cultural-Artisticã BEST ART ºi DMB Music Records organizeazã concertul de muzicã gospel dedicat sãrbãtorilor de iarnã ºi susþinut de celebrul cor “The Very Best of Black Gospel” aflat în turneu în Europa. Spectacolul va avea loc miercuri,

22 decembrie 2010, la Sala Mare a Teatrului Naþional Bucureºti, începând cu orele 19. Artiºtii cu voci de excepþie care alcãtuiesc corul de elitã de muzicã gospel “The Very Best of Black Gospel” sunt unii dintre cei mai renumiþi cântãreþi de gen din lume: Gregory M. Kelly (director muzical, solist vocal ºi instrumentist-clape), Reverendul Charles Lyles (director muzical, solist vocal ºi instrumentist-clape), Dorrey Lin Lyles, Natalie Wilson, Latrelle Simmons, Lerato Sebele, Keisha Whitney ºi Darnita Hassel (soliste vocale), Justin Hezekiah Lesley (solist vocal ºi baterist), Ron Jackson ºi Steve Spradley (soliºti vocali). Aceºtia au fost membri de bazã ai unora dintre cele mai cunoscute ºi apreciate în întreaga lume coruri ºi formaþii de muzicã gospel. De-a lungul ultimilor ani, “The Very Best of Black Gospel” a reuºit sã devinã unul dintre cele mai apreciate ºi mai solicitate coruri de muzicã gospel din lume.

actualitatea literarã Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

încercând sã gãseascã forme asemãnãtoare ouãlor.

Ridicã unul afarã, încet ºi uimit, ca ºi cum ar fi recuperat o voce dintr-un cuptor. Îi spun fratelui meu Hen cã am un sistem pentru fiert uºor, despre trucul meu cu sare sub capac, dar el ºtie cel mai bine cã un ou nu ar trebui sã fie lãudat, ci este un intern act de balansat.

Un sistem al sãu, sã fie þinut sus, ca un exemplu de graþie ºi responsabilitate ce are o cloºcã.

Cert Nimic înainte nu pãrea aºa potent ºi aºa stãpânit în mod cert ceapa era superbã.

Norul sãu atârnat de acid a funcþionat în al sãu nas ºi gât în timp ce cuþitul tãia.

Ca un creator de nume ce trece între gemeni, numind unul aproape Perfect, pe celãlalt Perfect.

Prezentare ºi traducere de Andrei COSTEA

Soprana Judith Andrejski si muzica barocã Sâmbãtã, 20 noiembrie 2010, soprana Judit Andrejszki, din Budapesta, acompaniatã de instrumentistul timiºorean Caius Hera, a susþinut, la Colegiul Naþional “Iulia Hasdeu”, un concert de muzicã din barocul timpuriu. Dupã concert, soprana maghiarã a avut amabilitatea sã ne rãspundã la câteva întrebãri.

Am aflat, astfel, cum a apãrut ideea acestui concert: “Ne-am întâlnit cu domnul Caius Hera când am participat într-un program din Ungaria ºi am discutat despre ocupaþia fiecãruia.

Dânsul a luat instrumentul (chitarrone, n.n.), a început sã cânte ºi mi-am dat seama cã are aceastã predilecþie ºi aceastã pasiune pentru muzica din secolul al 17-lea. Am luat legãtura pe internet ºi am început sã discutãm despre programul pe care l-am putea începe împreunã”. În acel secol compozitorii principali erau Claudio Monteverdi ºi Girolamo Frescobaldi.

Mai erau, desigur, ºi alþii. Atunci s-a conturat programul. Soprana ºi instrumentistul ºi-au expus, reciproc, preferinþele.

La Lugoj, cei doi au cântat în cadrul unui miniturneu. “Pentru noi a fost o ocazie de a putea lucra împreunã ºi de a ne face un repertoriu. Este un proiect care sperãm sã aibã un viitor cât mai îndelungat ºi sã putem interpreta cât mai multe dintre piesele scrise pentru teorbã ºi voce”, ne spune Judith Andrejszki. Apoi adaugã: “Repertoriul este foarte bogat. Sunt foarte, foarte multe cãrþi, culegeri cu astfel de cântece, dar din pãcate nici compozitorii nu se cunosc ºi nici lucrãrile lor, în primul rând nu existã instrumente ºi în al doilea rând nu existã oameni specializaþi, cântãreþi sau cântãreþe specializate în acest domeniu”.

Primul concert al miniturneului a avut loc la Târgu Mureº, într-un loc în care se cântã muzicã cultã. Practic este un club, dar e foarte select, elegant ºi foarte bine pus la punct, cu un patron foarte deschis: “A fost o plãcere sã cântãm acolo, în faþa unui public foarte primitor ºi cald, chiar dacã marea majoritate nu au înþeles foarte bine textele în italianã, dar au simþit, au fost aproape de muzicã”. Al doilea concert, cel de la Bucureºti, a fost organizat în colaborare cu Asociaþia Medical Praxis, care se ocupã cu promovarea muzicii vechi în România, dar mai ales la Bucureºti unde organizeazã anual ºi un festival de muzicã veche. Concertul a avut loc în Biserica Anglicanã, care este o bisericã destul de veche, de la începutul secolului XX ºi este minunatã, are o acusticã excelentã. Este foarte multã piatrã ºi tavanul este din lemn. Sala a fost plinã, oamenii au fost minunaþi. În Ungaria, Judith Andrejszki cântã într-un grup care interpreteazã muzicã profanã, dar se axeazã ºi pe muzica

veche maghiarã pentru a o face cunoscutã peste graniþe.

Cântãreaþa maghiarã este în special sopranã, dar muzica pe care o cântã, muzica barocã, nu defineºte categoria interpretului. Tehnica pe care a învãþat-o la academie îi dã posibilitatea sã cânte în trei octave, deci aici este un anumit mod de a schimba registrele, asemãnãtor celui de la orgã.

Muzica barocã este plinã de ornamente pe care un cântãreþ de operã nici nu le învaþã ºi practic este imposibil sã o cânte.

Ce se învaþã pentru operã aparþine altui stil.

Judit Andrejszki a învãþat în Polonia acest stil de a cânta. În fiecare varã participã la diferite cursuri în Anglia, Olanda, Austria þinute de profesori renumiþi care au elevi ºi cântãreþi deja renumiþi. Cam toatã lumea din acest domeniu umblã la cursuri ºi învaþã, pentru cã nu sunt academii care se ocupã efectiv de aceastã muzicã.

Simona AVRAM

Director: Nicolae SILADE

Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500

Redacþia: Constantin BUICIUC Mircea ANGHEL Nicolae TOMA Cornel DRINOVAN

Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 web: www.ziarulactualitatea.ro/al e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com

Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI

Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara ISSN 2069 - 1645

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise prin poºtã trebuie sã fie însoþite de un suport electronic.

De asemenea, cele expediate prin email trebuie neapãrat sã fie scrise cu diacritice.

Vã rugãm sã adãugaþi la materialele trimise spre publicare un mini CV literar (eventual referinþe critice), o fotografie ºi adresa la care doriþi sã primiþi exemplarul tipãrit.