Actualitatea literară

actualitatea literarã nr. 4, anul II n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n Remus V. GIORGIONI:

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine!

n

ianuarie 2011 www.ziarulactualitatea.ro/al n n poezie:

Adrian Suciu Djamal Mahmoud Silvia Gotianschii Adelina Dozescu Terrance Hayes n Nicolae SILADE:

sonetul lunii

n Editorial

Geniul, sertarul si, capodopera

L L E G

O D U

IR AN

n prozã:

n Carmen Tania GRIGORE:

Convorbiri cu Alexandra Wilson-Noica

Liviu GOGU Costel STANCU Gheorghe SECHESAN ,

n meridiane:

Premiile de poezie, nationale si, internationale , ,

2 actualitatea literarã

Edi tor ial

Nicolae SILADE

Geniul, sertarul ºi capodopera Despre geniu, Eugenio Montale spunea: “uneori geniul e ca o tuse sau ca un lucru de nimic”, bineînþeles, fãcând referire, într-un poem, la o micã vampã întâlnitã într-o cafenea, care i-a zis, printre altele: “dacã lumea se duce de râpã nu e numai vina oamenilor”. ªi îmi aduc ºi eu aminte de un negustor din satul meu natal, care, când se îmbãta, pornea pe strãzi, fredonând doar douã versuri: “omule, nu te prosti/ dupã noapte vine zi!”. Sau de piranda beatã, admonestatã de vecini (pentru tulburarea liniºtii publice cu strigãtele ei de bucurie), cãrora le replica: “omul din beþie se trezeºte, din prostie - niciodatã!”. Trebuie, deci, sã ai urechi de auzit pentru a þine cont de lucrurile importante care se spun în preajma ta. Dar la fel de bine trebuie, cred, sã-þi pãzeºti auzul ºi vederea de atâtea ºi atâtea tâmpenii care se spun ºi se vãd în jurul tãu.

Am dorit sã scriu aceste rânduri pentru a le arãta unor mai tineri confraþi, care se culcã genii ºi se trezesc salahori, ce este, de fapt, geniul. Uneori, poate fi o zicere, alteori un poem, dar întotdeauna este limba pe care o vorbim sau “care ne vorbeºte”, cum spunea odatã regretatul Laurenþiu Ulici: “limba românã este mult mai inteligentã decât românii”. Celor de vârsta mea, mai apropiaþi sau mai îndepãrtaþi, care în anii cei roºii m-au terorizat cu genialitatea lor, invizibilã pentru mine, dar bine pãstratã la sertar (ziceau ei, pentru vremuri mai bune), le-aº spune doar sã se uite în oglindã ºi i-aº întreba unde sunt capodoperele lor, de care erau atât de mândri ºi pe care nu le puteau scoate la luminã din cauza cenzurii comuniste. ªi le-aº aminti zicerea lui Constantin Noica: „omul valoros nu poate fi oprit din destinul sãu de nicio vitregie”. În final, vã relatez o întâmplare neobiºnuitã, cu o fatã obiºnuitã, din tinereþea mea ciudatã. Tot vorbind despre una, despre alta, ajunseserãmm ºi pe tãrâm filosofic. Cum eu îmi tot argumentam zicerile cu citate din marii gânditori, la un moment dat ea mia zis: “bine, bine, dar asta a spus-o cutare sau cutare, care e pãrerea ta?”. Am rãmas mut ºi, din acel moment, cred cã am început sã gândesc cu propriul meu cap, întrebându-mã, multã vreme dupã aceea, cum se poate ca o fatã simplã sã mã întrebe aºa ceva. ªi n-am gãsit altã explicaþie decât cã prin ea vorbea geniul limbii române.

opiniile noastre Magda URSACHE

Revoluþie ºi tranziþie (existenþa ºi texistenþa)

Tranziþia noastrã de-structurantã, dez-organizatã ne face sã exclamãm pe zi, pe ceas, pe minutã: „e aberant!”; „nu-i posibil!”; „asta nu existã!”. Ce ni se întîmplã pare, din ce în ce mai des, ieºit din fire, din mersul normal al lucrurilor lucrurilor.. Pãrem aruncaþi cotidian în inima absurdului; auzim (dacã aº avea aparat auditiv nu l-aº purta, aº renunþa la el) despre situaþii, fapte, lucruri de neconceput. Existenþa a devenit cu mult mai absurdã decît texistenþa, s-a spus. Nu numai Caragiale e depãºit ca invenþie, dar ºi Urmuz, dar ºi Jarr Jarryy, Ionesco, Beckett…

“Am crezut posibilã, în acel Decembrie, o metanoia, am sperat în sucirea minþii (abuzate, îmbolnãvite de dogmã)

înapoi, cu 180 de grade.

N-a fost sã fie. TTrãim rãim o realitate mai iraþionalã decît realitatea comunistã”

n ilustratiile numarului n Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artiºtilor plastici din Szekszard, Ungaria: Adorjani Endre, Fusz Gyorgy Gyorgy,, Baki Peter Peter,, Fusz Matyas, Kis Ildiko, Ruppert Janos, Kemp Zsuzsa, Schubert Peter Peter,, Szatmari Juhos Laszlo, Imre Peter cas Pal, Arki TTibor ibor Peter,, Kovacs Zoltan, Far Farcas ibor..

nr.4 n ianuarie 2011

Dupã viaþa în comunism, pe care N. Breban o considera (ºi-l aprob) „mai hîdã ºi brutalã cu siguranþã, uneori, decît ceea ce numim moartea”, ne-a fost dat sã-l vedem la televizor pe premierul Boc, cu coasa, ca o moarte micã.

Am crezut posibilã, în acel Decembrie, o metanoia, am sperat în sucirea minþii (abuzate, îmbolnãvite de dogmã) înapoi, cu 180 de grade. N-a fost sã fie. Trãim o realitate mai iraþionalã decît realitatea comunistã, iar esperanþele noastre s-au prefãcut în tocãturã de hamburgher-Þiriac. ªi totul a fost absurd, începînd cu echivoca noastrã revoluþie (revoluþia „golpe”, cum îi spune ªtefan Arteni), dupã ce mãmãliga a explodat cu detonator de la distanþã ºi s-a produs buluceala aberantã din balcoane.

Ca-n snoava popularã cu insul care-ºi scapã în dovleac briceagul, intrã dupã el ºi gãseºte în bostan multe ºi de toate, am intrat ºi noi în ºtirea despre baba-teroristã cu pistoale ascunse-n colivã. În coliva babei a încãput ºi armata lui Pingelicã, alcãtuitã din copii orfani, antrenaþi sã tragã din toate poziþiile. Exact ca-n snoava cu dovleacul atoateîncãpãtor, teroriºtii ãºtia s-au retras în Carpaþi, cu

Vasile Ionel, ºeful Marelui Stat Major, dupã ei (existã declaraþia din 27 decembrie ’89). Cu toatele – pãrþi dintr-un scenariu suprarealist, stupefiant ca ºi cifra de 60.000 de victime ale Dictatorului, invenþie cutremurînd media.

Zvonuri deloc rezonabile, „trãsneli riscante” (Urmuz) au fost colportate de presa fesenistã. Ca tiparniþa de bani falºi, din sediul central al PNÞ-CD, ºi cîte altele, în iunie ’90.

S-a scurs lustru dupã lustru ºi România cu piciorul stîng în ghips a trecut prin alegeri colorate: roºu reciclat în bleu ciel, ca sã ajungã orange; þara e, periodic, sub cod portocaliu, iar capitalismul – albastru.

Vã amintiþi fabrica socialistã care producea numai ghetuþe pentru piciorul stîng? Industria româneascã face potcoave pentru purici, zootehnia se ocupã de creºterea struþilor; curcile ne-ncurcã, struþii – nu. Agricultura merge cum merge, dacã importãm mãlai din pusta ungarã, pere din Africa, andive din China, salatã verde din Italia… În Petroºani, minerii pot culege afine ºi hribi cu gondola Ridzi. De exportat, noi nu exportãm decît creiere, dar nu contra cost. A, ºi animale de povarã pentru agricultura altora.

Ce-i drept, preºedintele Bãsescu are ce are cu excesul culturilor de rapiþã, de parcã l-ar fi citit recent pe Caragiale.

Nu ºi „miniºtrii penali” (sintagma îi aparþine). Ei nu ºtiu nimic de Anghelache, a cãrui sinucidere presupune onoare pusã la îndoialã, nu „lipsã în casã”. Avem ºi un deputat PNL, Virgil Pop, reþinut chiar dupã alegeri. Va fi adus pentru negocieri parlamentare în cãtuºe sau cum?

Cumpãrãm, de Paºti, o optime, o ºesime, o pãtrime, o doime de miel, dar oi avem destule, de vreme ce scriem cu ele (iniþiativa Fluture) pe deal cuvîntul Bucovina, ca omagiu pentru preºedintele în vizitã de lucru. „Romii” cineazã cu lebede, e ºtiut (Dineu cu lebede, ce titlu de rîsu-plînsu!). În lumea rãsturnatã, plouã cu mici ºi cu bere (în campanii electorale). Þãranii inundaþi trag la peºte de pe prag, au baltã-n bucãtãrie. Putem cumpãra oþet balsamic, acum ºi cu gust de ciocolatã. Cîndva, o sã ne permitem ºi insolita roºie cu gust de roºie. ªi dacã n-o mai fi nimic comestibil, o sã urmãm din nou îndemnul clipului publicitar, de 1 virgulã 3 milioane de euro: „sã muºcãm un pic din România”. Doar privatizarea a fost furt cu acte. Flota s-a pierdut în neguri de vremi, ca ºi pãdurile, ca ºi Aro, ca ºi cimentul, petrolul, aurul… Combinatul siderurgic Galaþi a fost tãiat în bucãþi; milioane de tone de fier vechi, materie primã pe gratis, pentru patronatul anglo-indian (dupã „Cronica românã” din 25 septembrie 2006). Cam prin iarna aceluiaºi an, ziarul austriac „Kronen Zeitung” scria: „Atunci cînd OMV a cumpãrat Petrom-ul din România, a cumpãrat, de fapt, a doua Austrie”. Nu-i ubuesc de-a dreptul?

Nu-s ubueºti palatele de aramã ºi de cleºtar ale þiganilor, în timp ce sub întreaga Românie par a se cãsca subteranele

Ocnelor Mari, iar preºedintele ne ureazã „Sã trãiþi bine!” pe muzica din Titanic? „Þarã e asta, mã?” se indigna conu Iancu. Dar de ce-ar fi excedat I.L. Caragiale, cînd D’ale Carnavalului se joacã pe toate scenele? Circul þine ºi de foame, la o adicã. Ce-i mai scandalos-absurd decît promisiunea electoralã cã Bahluiul va fi navigabil, cu porturi multe?

Cicã în 20 de ani, vom trãi ca-n UE. Promit sã apuc 2012, cu 2020 e mai greu. Si, Doamne, ce toamnã electoralã demenþialã urmeazã!

Pentru cã agreem nonsensul din spatele sensului, repetãm zisa optimistului de serviciu: bine cã-i rãu! Doar nu mai avem o Elenã cea mai cea, avem mai multe. Cele mai cele, Nuþi, care a introdus mopul ºi andrelele în politichie, ºi intelectuala-model Eba, transformînd „erorurile” în „succesuri”… Nu-i altã republicã unde sã existe mai mulþi regi decît în România: ai þiganilor, ai gunoaielor, ai manelelor… Consortul Radu ar putea lua premiul Galei Uniter, pentru rolul prestat: de prinþ.

Dacã acceptãm cã absurdul e plasarea în context nepotrivit, atunci mulþi politicieni par figurãri ale absurdului: Van Ghelie, cum îi ortografiazã numele Nae Caranfil, trestia gînditoare Lavinia, casierii-ºefi ai þãrii, prima turistã… Avem faliþi (ai noºtri), bufoni electorali, coþcari, dar ºi hoþi de drumul mare, cu 4 benzi, clovni evlavioºi. De re-creºtinarea poporului se ocupã Becali. La aºa preoþi (arhiepiscopul Teodosie al Tomisului l-a comparat cu „Marele Mucenic Sf. Gheorghe”, „un spirit de vitejie ºi biruinþã”), aºa apostol!

Toate absurditãþile la un loc nu întrec afiºul electoral al ministresei Educaþiei, Ecaterina Andronache, pe care stã scris: „Garantat Vanghelie”. O fi verificat dacã garantul dumisale a învãþat sã-l conjuge pe a fi? Deloc rezonabilã mi se pare bucuria unui profesor în Universitatea Bebe (BabeºBolyai) cã s-au pus, în fine, plãcuþe „multilinguale” cu Fumatul interzis! Nu pricepeau ºi pace interdicþia, fãrã sã li se traducã mot à mot în maghiarã. Din raþionament fals, care mai de care se vrea preºedinte. Doar Gina Pistol nu-ºi propune sã candideze, deºi deþine notorietate. Absurdã, fireºte!

Pe micul ecran, absurdul e la el acasã. Prin revolving doors ale canalelor, ne intrã-n casã ºiruri de personaje care le-ar face sã pãleascã de invidie pe moftangii. În þigãnia noastrã democratã, o politicianã aruncã în direct, la 6, vine presa, apã-n pantalonii interlocutorului, poreclit Bideu. Insul îi spune, gentlemanlike, coniþei cã are „faþã de bideu” ºi trage apa. Peste faþa-i! Talk-show-ul nu pãrea nici mãcar scenã de sitcom, ci de comédie de bîlci, cu Vasilicã ºi Mãrioara. Iar secvenþele comic-absurde abundã în nesfîrºitele emisiuni (ghiolbãnia face rating) cu aleºi ºi alese (v-am ales sau v-aþi ales?), fãcîndu-te sã te gîndeºti dacã nai zappat aiurea ºi n-ai nimerit peste un freaky show. „Internaþionala nesimþiþilor”, despre care viersuia ªerban Foarþã, acþioneazã ca sã producã „schimbarea fãrã revizuire”.

Ce face ministrul român? Bordura! Cultura e beton de cînd o are-n grijã blonda parlamentarã Þurcanu, fina lui Stolo, „umbra” lui Stolo, cum îi spune presa. N-ar fi exclus s-o vedem ºi ministrul Culturii ºi Cultelor, ca sã boteze, ca Udrea, mieii sau viþeii cu nume de scriitori: Sory de la Sorescu etc. Numai „Joiþica a stãruit mai mult” decît Sulfina Barbu (cea care ºtia Dunãrea trecînd prin Buziaº-bãi) în apãrarea preºedintelui mult iubit, care, cînd îi intrã integrarea-n ochi, plînge. Datoritã lui, Alianþa DA a funcþionat atît de insolit ca Alianþa Nu. Alte situaþii nesocotind logica ºi bunul simþ? Gîrlã! Opoziþia susþine, la noi, Puterea („aºa, aºa, armonie, ne-o cere guvernul”, cum ar spune Costãchel Gudurãu); partidele joacã polca ce furate („… toþi pornesc veseli ºi rîzînd spre dreapta”, ca-n O scrisoare pierdutã); conduc România sau o reprezintã în Parlamentul European cetãþeni care n-au recunoscut Constituþia þãrii. Personaje ca izvorîte din fantezie de prozator, de poet, de dramaturg? Destule. Cum se numea capitalistul lui Mihai! Sebastian? Nu cumva Bucºaru?

Pristanda, pardon, Constanda a fost ºoferul lui Postelnicu?

Avem mulþi „lumînãrari”, care-ºi mascheazã analfabetismul cu ochelari negri, ca-n romanul lui Camil Petrescu, iar „ampotrofgagu” caragialesc „a speriat lumea la alegeri”.

Poate cea mai mare elucubraþie a fost promovarea, la Tîrgul de Turism de la Albac, a unui deal din comuna Horea, pentru a se face acolo dragoste în aer liber: Dîmbul lui Gîf, loc cu potenþial ridicat. De pe dealul ãsta ºi-n aglomerare postmodernã, ca aºa apare moftologia actualã: fast-fooduri, universitãþi, termopane, denea, click, magnatul Þînþãreanu, Tatu ºi Tatoiu, trenduri, caviar, click, comisioane, conturi, ponturi, ºantaje, avantaje, Touareg, click, vedete ciumace, bãrbatul Noemi, seriale de „Corazon”, „Elodia e moartããã!”, click, domnu’ Minune, clarvãzãtoarea Cireºica, rolexuri ºi ceasuri intelectuale cu Moni ºi Iri, paparazzi, click, Balc, vanghelioane, epizootie, mãscãrici ºi mãscãri, click, euroentuziaºti, cetãþeni nehotãrîþi (turmentaþi), online/offline, click, gãozari, tabloide, silicoane, tembeletristicã…

Dupã atîtea fracturi în real, cu replici multe ca ºi cutremurele, mi-e dor de normalitate. Unde o fi oare ieºirea din „dovleac”?

cronica literarã

Constantin BUICIUC

nr.4 n ianuarie 2011

Robert ªerban:

Dar, lucru important ºi oarecum surprinzãtor, nu gãsim nici limbajul de la polul opus, drag multor poeþi de ultimã orã, nonconformist, ºocant, argotic, plin de oralitãþi ºi, de multe ori, de obscenitãþi. Poemele lui Robert ªerban sunt prozaice, supuse limbajului comun, simplu, limpede, direct. Sunt poeme antilirice. Nu suportã niciun fel de despletire, fiind cât se poate de

la fabricarea lumânãrilor ºi la impregnarea hârtiei ºi a þesãturilor. Deci, “moartea parafinã” ar putea sã fie cea care creeazã lumânãrile, dar, mai ales, cea care impregneazã hârtia poemelor. Cred însã cã, aici, printr-un procedeu omonimic, “parafinã” înseamnã “extrem de finã”. E moartea care se insinueazã pretutindeni. Ideea morþii, pe care am putea sã o

actualitatea literarã 3

Moartea parafinã

Versurile lui Robert ªerban din volumul Moartea parafinã (Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2010) se depãrteazã mult de poezia tradiþionalã.

Autorul se fereºte programatic de cuvinte „poetice”, de expresii care sunã “frumos”, culese de pe drumul bãtãtorit al poeziei româneºti din secolul trecut. Nu auzim tonuri ceremonioase, nici retorisme în descendenþã romanticã. Nu întâlnim nici solemnitãþi, preþiozitãþi, artificii aruncate sã epateze prin poleialã. motor ºi vaporaºe/ tãiau luciul încet/ cum ai tãia primul etaj al unui tort de nuntã/ soarele o lãsase mai moale”, p. 21), moartea îºi aratã veºnicul, atotprezentul chip, chiar sub coaja strãlucitoare a civilizaþiei: „aº fi înotat pânã pe celãlalt mal/ unde cineva pusese-n fereastra unei vile cu ponton/ o fotografie îndoliatã/ ºi scosese la aer/ un superb costum gri/ la douã rânduri

sonetul lunii 83 toatã viaþa am visat sã-mi duc viaþa într -un mar e oraº într -o într-un mare într-o metr opolã dintr -o þarã bogatã într -un megalopolis din antichitate metropolã dintr-o într-un în capitala unui mar e imperiu într -o capitalã a lumii ºi imperiul mare într-o sã fie al meu ºi lumea sã fie a mea ºi eu sã fiu dumnezeu am visat dar nu toate visele devin realitate ºi dacã realitatea e ºi ea irealã nu mai conteazã nimic nici viaþa visatã nici viaþa pe care o duc în acelaºi orãºel de provincie în aceeaºi þarã din est cu aceiaºi prieteni de când lumea de când lumea nu mai este ce pare a fi lumea e doar o puºtoaicã rãmasã gravidã nu se ºtie cu cine ºi aceastã puºtoaicã stã cu mine acum e puºtoaica mea îi spun puºtoaico tu ai sânge de viperã ea îmi spune cã mã iubeºte eu îi spun c-o iubesc amândoi iubim însã viaþa nimic altceva iar dragostea dacã mai poate fi vorba de dragoste o facem fiecare cum poate

Nicolae SILADE

“economicoase” cu vorbele, “chivernisindu-le” cu multã grijã.

Chiar ºi puþinele figuri de stil (comparaþii, metafore) sunt ale limbajului comun, banal.

Eliminarea cuvintelor de prisos, ferirea de orice redundanþã, are ca efect esenþializarea, întãrirea puterii de penetraþie a poemului.

Iar comparaþia cu acþiunea de ascuþire a lemnului este pe mãsura unei arte poetice a cotidianului: “scot cuvintele/ din poem/ cu îndârjirea cu care/ bunicul scotea cu securea/ bucãþile de lemn/ dintr-un par/ pânã când îl ascuþea atât de bine/ încât putea sã-l înfigã/ dintr-o loviturã/ între coastele mistreþului/ în burta lupului/ a dihorului// scot din poem/ versuri întregi/ ºi/ cuvinte/ unul/ dupã/ altul/ îl pregãtesc/ îi fac/ vârf” (pp. 5 – 6).

Tema centralã a volumului, cea a morþii, este prezentã încã din titlu. Parafina este un produs solid, alb, translucid, obþinut prin prelucrarea þiþeiurilor, întrebuinþat

minþim, amânând-o, e prezentã încã din inocenta vârstã a copilãriei: “la puþin timp dupã ce samantha fãta/ bunica mã punea sã aleg unul dintre cãþei/ pe care sã-l pãstrãm/ ceilalþi erau bãgaþi într-un sac/ ºi duºi la râu ori în zãvoi// câteva zile o tot lungeam/ ºi îi spuneam cã mi-e foarte greu/ sã aleg doar unul/ pentru cã toþi sunt la fel de frumoºi/ ºi seamãnã leit între ei/ o priveam în ochi/ ºi o minþeam cu seninãtate/ aºa cum se cade sã priveºti moartea/ ºi sã o minþi” (p. 9). Moartea devine inima beznei, întunericul în care cu siguranþã cã nimeni nu poate face nimic. Ea coboarã din ceþosul metafizic în clarul ºi durerosul concret, precis delimitat, într-un poem intitulat fãrã echivoc: 23 decembrie 1989. În peisajul exotic, cu identitate precisã (“am uitat/ cum se cheamã lacul din Zurich”, p. 21), descris cu voluptatea detaliilor, ca într-un tablou marin („iahturile cu catarge stãteau la chei/ se legãnau ca niºte debili/ bãrci cu

de nasturi” (pp. 22 – 23). Opusul morþii – viaþa – îºi anunþã temporarul triumf încã din faza prenatalã: “burta dianei funcþiona/ ca un scanner militar:/ când îmi treceam degetele peste ea/ brusc începea sã se miºte/ de parcã amprentele mi-ar fi fost false/ ºi înãuntru s-ar fi dat alarma” (p. 27).

Moartea este rãpitoarea unor

buni prieteni: Nicolae Popa (“de când ai murit/ mã tot gândesc ce sã-þi scriu” (p. 29) sau Cosmin Lungu (“mi-a murit un prieten/ e ca ºi cum aº fi rãmas fãrã o mânã/ sunt tot eu/ dar nu mai sunt eu tot” (p. 55).

Portretul femeilor care s-au dus (variantã umanã a “zãpezilor de altãdatã”), evocator al unei lumi dispãrute, regretate pentru pitorescul ei tradiþional, se terminã cu prezenþa morþii dominatoare, chiar în variante minore: „s-au dus femeile/ care fãceau/ dulceaþã din coji de pepene/ din mãceºe ori coacãze/ care pregãteau ºerbeturi groase/ apretau îndelung ºi apãsat cearºafurile” (p. 42); “sau dus femeile/ care ieºeau din copilãrie cu palmele crãpate/ ca sã nu alunece/ când se prindeau de viaþã/ care citeau ora în soare/ fãrã sã clipeascã/ ºi care bãgau/ cu o mângâiere/ cuþitul/ în animalul bântuit/ de moartea anemicã ori fricoasã” (p. 43).

Obiectele, lipsite de miºcarea vieþii, sunt ipostaze ale morþii: “de multe ori mi-am dorit/ sã-mi pun perucã ºi ochelari de soare/ sã nu mã recunoascã nimeni/ apoi sã stau într-o vitrinã/ nemiºcat/ ca un manechin/ peste care oamenii/ sã-ºi plimbe aceeaºi privire/ cu care descoperã/ la capul unui mormânt proaspãt/ o piatrã funerarã/ pe care nu scrie nimic” (p. 45).

Moartea este umanizatã (la distanþã de iconografia medievalã), fiind supusã, la rândul ei, îmbãtrânirii, adicã apropierii de ea însãºi: “sub soarele sclifosit de octombrie/ moartea se dezmorþeºte// clipeºte de câteva ori/ apoi/ se ridicã/ în/ capul/ oaselor/ ºi se priveºte într-o oglinjoarã de mânã/ a mai îmbãtrânit puþin/ i-au apãrut câteva puncte negre/ ºi parcã i-a încolþit niþel mustãcioara/ gâsca s-a aºezat cu labele/ la coada ochilor ei/ ºi n-o sã-ºi mai ia vreodatã zborul de-acolo” (p. 51).

Moartea se insinueazã, ca întotdeauna, în banalul cotidian: “viaþa-mi pare o vechiturã de film rusesc/ cu cadre largi/ monotone/ prin care mai trece câte-un personaj/ ce vorbeºte-n dodii/ se miºcã nefiresc/ ºi trãsneºte a moarte” (p. 53).

Moartea ia forma cãrnii expuse în vitrinele mãcelãriilor, în dispreþul ofensivei vegetariene: “noaptea/ de afarã/ se vãd

vitrinele frigorifice/ pline cu bucãþi de carne roºie roz sau bordo/ una mai frumoasã ca alta// orice s-ar spune/ moartea are lumina ei” (p.

64). ªi, desigur, poetul îºi încalcã imediat angajamentul clamat în faþa unei ideale iubite: „m-am hotãrât sã nu mai scriu despre moarte/ niciodatã” (p. 66). Cãci, puþin mai încolo, el îi spune aceleiaºi iubite ideale: „mã întreb/ ce marcã vor avea ochelarii de soare/ sub care-þi vei ascunde lacrimile/ când mã vei conduce/ spre finish” (p. 69). ªi totuºi, ajuns la jumãtatea drumului, poetul se bucurã sincer cã are viaþã înainte, interpusã între el ºi moarte: “îmi place sã cred/ cã ce vãd departe departe departe/ mãruntã/ ca o jucãrioarã de-an leu/ e propria mea moarte” (p. 80).

Când poetul se depãrteazã, temporar ºi abia perceptibil, de tema dominatoare a morþii, versurile deseneazã, evocator, imagini din copilãrie, din vremea când efortul explicãrii mecanismelor lumii rãmâne adesea fãrã rezultat: „în fiecare zi/ rãscoleam printre obiecte/ care îºi pierduserã mirosul/ de parcã erau cãzute/ din altã lume/ o lume cu un soare/ ce se strecura prin locurile ascunse/ ºi apoi se transforma/ în felii de caºcaval/ galbene ºi mari/ de câte ori treceam prin ele/ subþire ca un fluture fãrã aripi/ în urma mea se ridica polenul/ iar lumea/ se întorcea din moarte/ ºi se oprea la jumãtatea drumului” (pp. 10 – 11). Alte poeme depãrtate relativ de tema morþii conþin notaþii precise asupra unor locuri strãine, unde absurdul existenþei devine adesea raþional, pentru a recãdea apoi în punctul de unde a pornit: “stau în buricul unui oraº strãin/ ºi întorc capul în toate pãrþile/ în cãutarea a ceva bun de fotografiat/ a încã ceva”; “uite la mulatra asta/ ce se desprinde din grup/ vine spre mine îmi întinde un canon îmi ciripeºte în/ englezã”; “nimic mai trist/ decât sã vezi atâtea ºi-atâtea poze/ iar tu sã nu fii în niciuna dintre ele” (p. 74 – 76).

Depãrtat de moarte, vãzutã ca o calmã certitudine, poetul, în noul sãu volum, o priveºte detaºat, liniºtit, dar nu poate sã-ºi reprime, uneori, fiorul senzaþiei apropierii de ea, în diferite circumstanþe, descrise cu admirabilã limpezime.

4 actualitatea literarã

Adrian Suciu s-a nãscut la 21 decembrie 1970, la Nãsãud. Este licenþiat al Facultãþii de Litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj (1995). A urmat un stagiu de perfecþionare în presã, în 1993, la Praga ºi Cracovia; bursier al Guvernului francez, stagiu de perfecþionare în tehnici ale interviului ºi reportajului, în 1996, la Paris, Radio France Internationale, precum ºi un stagiu de perfecþionare în organizarea ºi managementul întreprinderilor de presã, în 2000, la Copenhaga. Prezent în numeroase antologii literare în þarã ºi strãinãtate. Cîºtigãtor a numeroase premii literare. Tradus în englezã, francezã, germanã, maghiarã, occitanã. Titular, în diverse perioade, al unor rubrici ºi emisiuni la Radio Cluj, TVR Cluj, NCN Cluj, Echinox, Cadran. Editorialist, în diverse perioade, la CD Radio, Monitorul de Cluj, Radio Cluj, Ziua de Cluj. Colaborãri ocazionale la Dilema, Contrapunct, 22, România literarã, Steaua, Vatra, Tribuna, Familia, Apostrof, Poesis, Calende, Ramuri, Luceafãrul, Argeº, Tomis, Ziarul de duminicã, Observator cultural, Euphorion etc.

Cãrþi publicate: E toamnã printre femei ºi în lume, versuri, Ed. Echinox, Cluj, 1993; Singur, versuri, Ed. Euphorion, Sibiu, 1996; Plus, pamflete politice, Ed. Trimera, Cluj, 1997; Nopþi ºi zile, versuri, Ed. Arhipelag, Târgu Mureº, 1999; Just Poems, versuri, Ed. Cartimpex, Cluj, 2001; Din anii cu secetã, versuri, Ed. Grinta, Cluj, 2005; Sex cu femei, roman, Ed. Tritonic, Bucureºti, 2008; Viaþa fãrã urmãri, Ed. Brumar, Timiºoara, 2010.

Cîºtigãtor a numeroase premii ale unor festivaluri literare naþionale ºi internaþionale. Alte premii (selectiv): Marele premiu ºi premiul Editurii Canova, Festivalul Porni Luceafãrul, Botoºani, 1993; Marele premiu, Festivalul Octavian Goga, Ciucea, 1998; Premiul “Cartea Anului”, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Sibiu, pentru romanul Sex cu femei, Ed. Tritonic, Bucureºti, 2008

Vremea animalelor înþelese Sînt unii care adorã femei îngrozitor de grase ºi cumplit de urîte. Nu e, aºadar, ca ºi cum eu n-aº putea sã-mi respect nebunia. Un fel de patimã s-a întins: fiecare hrãneºte ceva.

Porumbeii din parcuri, maimuþa la zoo, vrãbii pe mese, cîini la oricare colþ. Nu e ca ºi cum eu n-aº hrãni pe nimeni. Dupã ziua hãmãitului ºi-a faptelor, a venit vremea statului la masã. Brrr!, fac dupã un pahar de apã rece, dumnezeiascã, iar tenia mea fornãie înãuntru ca un cal adãpîndu-se dupã ce-a deºirat toatã ziua nori sub arºiþã.

Tenia mea dumnezeiascã, animalul pe care toþi vor sã-l omoare ºi el mi se plînge mie prin pielea burþii ca o fereastrã nãclãitã de cenuºã. De cînd am vorbit despre ea, nu-mi dã nimeni nimic de bãut. Oamenii nu suportã sã afle cã un ºarpe orb bea la masã cu ei.

Dar e bine aºa...

E ca ºi cum aº fi eu singurul care ºtie cã vremea animalelor înþelese a trecut demult.

Q Buna nu cunoºtea litera Q. Buna a cunoscut litera K pentru cã a fost o datã la mai mult de douãzeci de kilometri de casã dar litera Q n-a cunoscut-o. Litera Q e imposibilã deºi seamãnã vag cu faþa bunicii, cu nãframa înnodatã sub bãrbie. Buna a þinut lumea în braþe ani întregi dar a citit o singurã carte – o Biblie mare, de o sutã de ani, în care litera Q nu apãrea niciodatã.

Referinþe critice: Într-o viitoare istorie a literaturii române contemporane, nume precum cel al lui Adrian Suciu nu vor putea fi arondate unei falange poetice mai puternice decît individualitãþile ce o compun. Autorul cu care faceþi acum cunoºtinþã nu e mai mult –dar nici mai puþin- decît imaginea esenþializatã a scrisului sãu. Nu un produs de serie, care multiplicã ºi poate fi multiplicat, ci efectul absolut impredictibil al poeziei pe care o scrie. Cînd veþi ajunge la finalul lecturii –deseori întreruptã de semnele mirãriiveþi fi aflat tot ce a vrut ºi a reuºit sã facã, din cuvinte, un poet adevãrat.

(Daniel Cristea-Enache) În vreme ce poezia actualã ce-ºi spune post-modernã are toate caracteristicile modernitãþii, poezia lui Adrian Suciu, care nu se reclamã din niciun curent, poate fi întradevãr socotitã post - modernã dacã prin acest termen, încãrcat de prea multe confuzii, înþelegem o redobîndire a sensului.

(Monica Lovinescu) Învãluitor, versul lui Adrian Suciu deþine secretul artei adevãrate.

(Mircea Zaciu) Adrian Suciu profeseazã scriitura spartanã, trãgînd în gravuri lapidare ºi în enunþuri contrase, iradiante, o dramã a declinului.

(Alexandru Cistelecan) Adevãrata poezie se recunoaºte de departe în mãsura versului lui Adrian Suciu.

(Mihaela Ursa)

nr.4 n ianuarie 2011 Povestea de noapte bunã

www.adriansuciu.ro poezie@adriansuciu.ro

Adrian SUCIU

poezie

Cred cã, dacã aº citi acum litera Q, n-aº mai putea þine în braþe nimic, nici mãcar un cîine plouat, nici mãcar o femeie minþitã de viaþã. Aº fi un strãin într-o poveste strãinã. Oricum, am inventat pentru tine un milion de ani ºi atît te-am iubit, prin Qatar, prin Quebec ºi prin Quito încît mi-aduc aminte de buna. „Adriene, tu eºti ficior fain, ai de grijã cu fomeile di la oraº, cã-s curve ºî nu vreu decît sã-þi mînînce vlaga!”

Sã mã ierþi, aºadar, dacã mã arãt dinainte-þi ca un q mic de mînã sfrijit ºi nu mai ºtiu scrie decît poeme cu dinþi.

mã iubesc trãiesc febre pe care le studiazã strategii în ajunul marilor înfrîngeri. mã las purtat prin saloane doldora de ficuºi ca un grãdinar beat printr-o livadã pe rod. scriu lucruri cu un singur mesaj transparent: sînt un bãrbat alb, caucazian, la mijlocul vieþii, cu o genealogie incertã, îndrãgostit de el însuºi. scriu lucruri ca ºi cum existenþa ar avea un sens. doctorii îmi descoperã boli cu nume aproape erotice ºi mã îndrãgostesc de ele fãrã preludiu.

Versurile lui Adrian Suciu sînt o dovadã cã poezia româneascã nu moare.

(Romul Munteanu)

copiii mei spun cã nu sînt un tatã bun ºi mã îndrãgostesc de imaginea mea îmbãtrînind singur la azilul taþilor rataþi.

Adrian Suciu e o revelaþie într-un peisaj altminteri destul de previzibil.

(Horia Gârbea)

pe scurt, orice femeie care nu face sex cu mine e frigidã.

La trei ani, îmi spuneam singur, cu voce tare, povestea de noapte bunã. O poveste în care eu, la cinci ani, luptam singur cu spaimele vîrstei – pãianjenii, fantomele, ºerpii. ªi cu frica nelãmuritã de vîrsta ºapte cînd, singur în noapte fiind, trece pe dinaintea ta un tren cu vagoane luminate. La patruzeci, rama oglinzii e cãminul insectelor mici ºi sãtule iar eu mã vãd pentru prima datã, cum aº bea singur un vin de care uitasem.

Ca un actor la machiaj. Ca un actor ratat al propriilor mele vicii care îmbãtrînesc ºi ele ºi dau fuga sã-ºi ascundã firele albe. Lutul galben se iubeºte cu ploaia impurã; dacã am ajuns singur prin glodul ãsta, nu înseamnã cã am plecat singur.

S-au tot rãtãcit din ei pe drum. Pe unul l-a înþepat viespea cu burtã roºie care numai pe aici trãieºte ºi care n-a primit nume. Altul s-a oprit la crucea unei femei care a murit nãscîndu-i un prunc; nu ºtiu dacã sã o plîngã ori sã o învie, cãci tovarãºii mei au, uneori, darul învierii din morþi. ªi pe mine m-au muºcat jivine cu ochi tulburi ºi în mai multe rînduri am fost încredinþat cã sîngele meu e mai greu decît mine ºi n-am sã pot sã-l mai car.

Prietenul meu cu care am vînat împreunã buburuze ºi broaºte ºi trãznete prin furtunile vîrstelor mici s-a oprit ºi el ºi mi-a spus pentru ultima datã, cu voce tare, povestea de noapte bunã. Singur, astfel, am ajuns în þara mea micã ºi tristã, în care vãd o siluetã micã ºi tristã fãcîndu-mi, chiar ºi acum, semne cu mîna.

Sau întinzîndu-mi o þigarã. Va fi veselã sã afle cã toate femeile mele, chiar ºi acum, seamãnã numai ºi numai cu ea ºi cã mi se face rãu dupã þigãrile lor.

Ave Maria VVergine ergine Eu am fost acolo unde gustul tãu nu existã. Numai o intuiþie vagã a gustului tãu, ca ºi cînd ai reconstrui un tren în memorie, dupã sunetul unei roþi muºcînd dintr-o osie ruginitã, pe linia moartã.

Eu am fost acolo unde nimeni nu plînge dupã altcineva ºi lacrimã nu existã decît ca ecou al unui fenomen meteo exotic dintr-o þarã strãinã. Ca un Montesquieu al iubirii þi-am scris eu scrisori de prin toate cotloanele tale, doldora de comparaþii livreºti.

Am fost acolo unde fiecare poate cînta, o datã ºi-atît, cu voce înaltã ºi mare, un Ave Maria Vergine cutremurat dinaintea propriului copîrºeu. ªi-am stat ºi mi s-a fãcut milã de mine cîntînd ºi-am spus cã atît te iubesc încît, dacã aº fi cel care strînge lumînãrile stinse ºi piaptãnã cîinii în casele tale confort nedefinit, aº fi un mare artist.

Avînd o intuiþie nelãmuritã a propriei arte, ca ºi cînd ai reconstrui în memorie o cîmpie necunoscutã - legat la ochi, dintotdeauna orb fiind dupã þîrîitul unui greiere muribund.

Un film porno romantic În adîncul sufletului meu, sînt o femeie chealã.

Nu mi-e milã decît de copiii mici ºi de animalele oarbe!

Sînt plicticos ca un oraº în care toþi cerºetorii, la toate instrumentele lor, ar cînta numai ºi numai ºi iar Dunãrea albastrã.

Viaþa mea e un ºir de jocuri.

Nu vreau decît sã fiu fericit. Sînt locuri în mine în care ºi eu, cînd intru, mã ºterg pe picioare. Locuri în care am cunoscut o femeie mai complicatã decît un arici beat ºi maleabilã ca o barã de oþel îngheþat.

Sã trãieºti viaþa mea e ca ºi cînd te-ai uita la un film porno romantic.

Nimic nu e ca aerul de vineri seara prin oraºele mari.

Costel STANCU

nr.4 n ianuarie 2011

La începutul anilor optzeci, un fost coleg de clinicã, ajuns între timp psihiatru renumit, doctorul Calotescu, mi-a înlesnit internarea în Ospiciul din G. Diagnosticul fictiv schizofrenie paranoidã era preferabil lunilor de închisoare ce ar fi urmat sã le fac, fiindcã m-a luat gura pe dinainte, întrun cerc de amici numai ochi ºi urechi, recunoscînd cã ascult constant ºi, pe deasupra, mai ºi dau dreptate postului de radio Vocea Americii. Argumentele mele morale, religioase, sociale ºi de alte soiuri au fost rãstãlmãcite politic, aºa încît iatãmã transformat - slavã Domnului, doar pe hîrtie! – din Dr. Nicolae Pãunescu, medic specialist chirurg, în pacientul Pãunescu Nicolae, rezerva 3. E drept, încãperea unde eram þinut avea tot ferestre cu gratii asemenea celor de la puºcãrie, însã locul unde se gãsea, o pãdurice verde, le fãcea invizibile, îndulcindu-mi amãrãciunea.

Ospiciul, niºte clãdiri vechi ºi dependinþele lor, semãna cu o mînã de ciuperci rãsãrite într-o poianã. Nu avea gard împrejmuitor, ci doar o poartã din tablã ruginitã de care atîrna, nefolositor, un lacãt greoi ca un uger de vacã bãtrînã, iar sprijinit de poartã gãseai mereu un om cu ºapcã maronie, inscripþionatã „PAZA”.

- E tot pacient, a þinut sã precizeze prietenul meu, psihiatrul. A fost paznic la un depozit de lemne, gard în gard cu cimitirul oraºului. Într-o noapte, cîþiva tineri aburiþi s-au mascat cu cearceafuri albe, au oprit curentul ºi s-au apucat sã-l sperie, dîndu-se fantome. Sãracul om, de fricã, a tras cu pistolul în ei. Dimineaþa, cînd a venit miliþia sã-l ancheteze, înnebunise. Mi l-au trimis mie sã-l însãnãtoºesc… Acum are grijã sã nu pãtrundã nimeni aici. De cinci ani deschide poarta numai la încuviinþarea mea. O vindeam demult la fierul vechi, dacã nu era el. I se spune Portarul, cum altcumva? Cît am avut de furcã atunci cînd s-a schimbat ºoferul maºinii de pîine, numai eu ºtiu. În fine, îl vezi pe cel cocoþat în copac?

Nu-l observasem. De pe o cracã, bãlãbãnindu-ºi picioarele, ne saluta un individ în pijama kaki, la pieptul cãreia avea prinsã o insignã de la Crucea Roºie.

- Pretinde cã a luptat în al doilea rãzboi mondial. În aviaþia de elitã. E decorat cu Virtutea Militarã, o poartã cu mîndrie în piept. Creanga de sub el o numeºte aripa avionului. E convins cã a fost doborît de antiaerianã ºi îºi aºteaptã camarazii sã îl salveze. Toatã ziulica se uitã în zare, doardoar or apãrea. În realitate, a cãzut în cap dintr-un cireº, acum ºapte ani. Pãcat, e tînãr. Îl strigãm Aviatorul. Mai deþinem un brutar, o croitoreasã, un…

I-am cerut printr-o miºcare a mîinii sã se opreascã, mi-era milã de bieþii oameni.

Operasem sute de pacienþi – desfã, taie, coase la loc – ºtiam cã doare, încercam sã le alin suferinþele fizice, însã niciodatã nu aprofundasem aceastã formã inconºtientã de suferinþã, nebunia! ªtiam cã nebunii sunt copiii lui Dumnezeu, deci trebuie lãsaþi în grija lui.

- Bine, bine, mi-am abordat în glumã colegul, eu ce poveste am?. O scorneºti tu sau eu? Nu de alta, dar dupã cum merg treburile în þara asta, vei fi nevoit în curînd sã internezi alt dosar pãtat ºi atunci cum o sã mã prezinþi noului venit?

Psihiatrul a rîs copilãreºte.

- Eu ºtiu? Probleme în amor îþi convine?

Tu ai iubit-o, ea þi-a întors spatele. Depresii, tentative de sinucidere, rãtãcirea minþilor!

Rãmîne aºa?

Am consimþit din priviri.

- Dom’ doctor! Dom’ doctor!

Portarul fusese vigilent ca întotdeauna.

- A! iartã-mã, dragul meu, uitasem cã astãzi apare noua noastrã colegã stagiarã.

Mã duc s-o întîmpin. Dã-le drumu’! îi ordonã el cerberului de la intrare. Mai vorbim, doctore, da?

“Song” Printre stîlpii porþii s-a strecurat, legãnîndu-se, un ARO vechi, gri, de-al casei dupã siguranþa ºoferului, ºi a oprit la Pavilionul Medicilor. Interlocutorul meu sa repezit sã strîngã mîna noii venite. Îi înþelegeam nerãbdarea. Spitalul lucra sub efectiv, majoritatea celor instruiþi aici fugiserã în oraºele mari. Un psihiatru de ospiciu se forma anevoie, apoi îl pierdeai.

Sã reuºeºti menþinerea cuiva, dupã stagiu, însemna o binecuvîntare.

M-am retras în rezervã. Hotãrîsem sã profit de ºederea forþatã aici ºi sã citesc.

Specialitate, romane, nu conta. De ce nu sã ºi scriu? Neglijata mea pasiune! Am rãsfoit o vreme cîteva cãrþi. Nu-mi adunam gîndurile nicicum. Trecuse abia o zi ºi îmi era dor de casã. Chiar ºi de Maria cu toate cã, ºtiam, urma sã mã trãdeze definitiv, divorþînd ºi recãsãtorindu-se cu amantul ei, doctorul Manea, turnãtorul meu. ªtiusem de legãtura lor, o acoperisem de rãul scandalului, al ºtirbirii reputaþiei. (Doamne, ce cuvinte mãreþe ºi goale deopotrivã!) Hai, un amantlîc acolo, treacã-meargã, dar nu-mi închipuisem cã vroiau sã mã elimine definitiv.

Toatã lumea ascultã Europa Liberã, cã e la modã, cumva oficialã, numai tu te-ai gãsit mai cu moþ sã asculþi Vocea Americii, îmi reproºase Maria la despãrþire.

J J J Primele zile au trecut repede. Într-un ospiciu, ai ce auzi. Unii turuie aceleaºi lucruri, alþii inventeazã mereu. Uneori simþeam cã mã aflu în patria unor genii decãzute.

- Încearcã sã rãmîi vioi la minte, îmi recomanda amicul meu, psihiatrul. Ne intersectam rar, am crezut cã mã evitã. Îmi fãcuse atîta bine, scãpîndu-mã de arestare, ce mai pretindeam? Într-o dimineaþã, surprinzãtor, m-a invitat în cabinetul sãu. Mã aºtepta aºezat la birou, iar alãturi, pe un fotoliu ros, tînãra doctoriþã stagiarã înghiþea des dintr-o cafea, pesemne prea fierbinte.

- Domniºoara Iulia, am omis sã vi-l prezint pe colegul nostru, doctorul Pãunescu!

O clipã, ceaºca s-a oprit în aer, femeia ºi-a privit nedumeritã ºeful, apoi, sub halatul descheiat, pijamaua mea.

- Locuiþi aici ºi peste noapte?!...a îngãimat ea.

Un rîs neaºteptat a miºcat aerul static din încãpere, împingîndu-l pe fereastra deschisã înspre pãdure.

- Ha-ha-ha. Nu, domniºoarã! Dumnealui este medicul specialist chirurg Pãunescu, de la Spitalul de Chirurgie din T. Momentan, pacientul nostru de ocazie.

- Pacient aici?!...

- Da, domniºoarã, situaþie de amor neîmpãrtãºit. Nu-i aºa, doctore? a þinut celãlalt bãrbat sã confirm, fãcîndu-mi complice cu ochiul. Îmi venea sã-l lovesc în moalele capului pe binefãcãtorul meu. Nu întîlnisem niciodatã pînã atunci atîta milã amestecatã cu dispreþ ca în ochii femeii aceleia.

- Se vindecã, a conchis ea fals profesional.

M-am aflat adesea în faþa unui bolnav a cãrui viaþã depindea nefiresc de mult de hotãrîrea ºi îndemînarea mea. Rareori am greºit. Nu-mi imaginasem, pînã atunci, cã voi ajunge sã stau stînjenit în faþa unei proaspete absolvente de medicinã, care,

prozã pe deasupra, mã ºi lua de sus ca pe un adolescent prins cu pantalonii în vine lîngã teancul de reviste cu fotografii deochiate.

Spaþiul se strîmta, pereþii mã apãsau cum stropºeºti un purice între unghii.

Din fericire, liniºtea a fost clãtinatã de un urlet, infirmierii alergau prin curte dupã un lungan bãrbos. Companionii mei au sãrit ºi ei în ajutorul acestora.

M-am refugiat în camerã, fusesem umilit!

Seara, am cerut, prin intermediar, lui Calotescu, un somnifer.

J J J A doua zi, la prînz, m-am trezit leoarcã, scuturat de umãr. Era doctorul Calotescu.

Fuma o þigarã grosolanã, fãrã filtru.

- Bãtrîne, nu-i a bunã! Gata cu somniferele! Tu oricum dormi neîntors, ce naiba! Ia un ceai rece, te învioreazã.

Am mormãit ceva intraductibil, mã încercau dureri la tîmple, vezica îmi plesnea.

- N-am vrut sã te supãr, l-am auzit pe bãrbatul în halat alb în timp ce trãgeam apa closetului. Pe Hipocrat! Am profitat de situaþia creatã sã o testez pe micuþã. Sã-i vãd reacþia la neprevãzut, aici de asemenea lucruri o sã aibã parte.Vreau sã îmi faci un serviciu nevinovat. Nu un contraserviciu, se scuzã el, nu înþelege greºit. Oricum te plictiseºti, e un joc oarecare pentru tine, dar important pentru mine ca specialist formator. Vrei? Nu e cine ºtie ce ºi, orice ai spune, Iulia e o companie încîntãtoare pe lîngã amãrîþii ãºtia.

L-am fixat bãnuitor.

- Propune!

- Nu mã lua aºa sec, Pãunescule, cã renunþ.

Mi-am cerut iertare, fusesem nedrept.

La urma urmei acest om îºi risca meseria, poate chiar libertatea pentru limba mea prea lungã.

- Intenþionez sã i te repartizez, ca pacient, tinerei. Vreau sã o provoc, sã-i vãd flerul.

Ea cunoaºte despre tine numai ce am pomenit eu ieri, nimic altceva. M-ar interesa sã te comporþi în consecinþã. Bãrbatul doborît de pasiunea iubirii mistuitoare neîmpãrtãºite! a declamat el fãcînd o volutã cu mîna în fumul din încãpere. Joci?

Am acceptat înghiþînd ceaiul. Aºadar, voi fi cobaiul domniºoarei stagiare! Înãlþãtoare perspectivã!

I-am cerut voie lui Calotescu sã fac o plimbare prin pãdure.

- Poþi oricînd ieºi, omule, credeam cã ai înþeles asta. În T. ar fi riscant sã te aventurezi, te vãd cunoscuþii. ªtii, sã mai treacã vremea, sã uite lumea incidentul. Ai grijã cînd te întorci, nu încerca sã intri pe poartã, n-o sã ai nici o ºansã fãrã voia mea.

Era mijlocul verii, cãldura supsese mãduva zilei. Pãsãrile amuþiserã, animalele pãdurii se prelingeau în crãpãturile rãcoroase ale pãmîntului. Doar ºerpii ºi ºopîrlele cãutau pietre fierbinþi. Cum le pãstreazã Dumnezeu, în armonie, pe toate!

Aºa e ºi sufletul omului; azi ar ucide, mîine se lasã pãscut ca firul de iarbã de botul viþelului. ªi e fericit!

Uite, Portarul rãmãsese lipit de stîlpul porþii sale, la treizeci ºi opt de grade peste zero, veghea intrarea mai scrupulos decît o cãþea cuibul cu pui proaspãt fãtaþi. Brutarul se strãduia sã coacã la soare azime din þãrînã amestecatã cu apã din ciºmea, oferindu-ne fiecãruia cîte una zilnic, sã le avem proaspete la masã. Cu toate astea nu îl ura pe ºoferul maºinii de pîine cum ar fi fost normal! Irina, croitoreasa îºi îmbrãca degetele în frunze, le alinta ca pe niºte fotomodele.

Continuare în pagina 6

actualitatea literarã 5 Ghiþã era copil sãrac. TToatã oatã viaþa fusese astfel. Nu a cunoscut bogãþia, ºi nici nu înþelegea ce ar fi putut ea sã însemne. Mai avea un frate „bun”, mai mic decât el, Simion, din aceeaºi mamã. Dar Simion era slab, firav ºi bolnãvicios, moºtenind-o pe mama lor lor,, Maria, o femeie frumoasã, cu ochii mari, care a murit de tânãrã, bolnavã de plãmâni, de viaþã grea, de muncã, de extenuare, aºa cum se murea în vremea aceea, dinainte de rãzboi. În schimb, tatãl lui (tot Gheorghe îl chema ºi pe el, Gheorghe avea sã se numeascã ºi primul sãu nãscut, dar asta mai târziu, dupã venirea comuniºtilor la putere, atunci când avea sã se cãsãtoreascã ºi sã aibã propriii sãi copii; aºa era rânduiala, bãiatul cel mai mare purta numele tatãlui, ca sã nu se piardã, de) era un bãutor de nãdejde, ºi de aceea ºi pierduserã aproape tot pãmântul.

Satul lor era nu departe de Dunãre, lângã o staþiune celebrã, pe vremuri, în toatã Europa. Acolo veneau doamne ºi domni bogaþi, la tratament, la distracþie, pentru apele calde, binefãcãtoare, care vindecau de multe boli, mai ales din vremea romanilor romanilor,, ºi mai cu seamã de reumatism. S-ar fi dus ºi ei, fireºte, dar nu era de nasul lor lor,, þãranii, aºa ceva. Baia la izvoare presupunea multe, pe care ei nu le aveau ºi, mai ales, bani, iar ei aºa ceva chiar nu deþineau.

Gheorghe SECHEªAN:

Ghiþã

(fragment din romanul Cãderea înapoi)

În plus, lumea aceasta, cu haine elegante, cu maºini, cu bijuterii ºi cu mult lux era, pentru ei, ceva departe, foarte departe, de fapt o altã lume, pe care doar o întrezãreau, treceau pe lângã, se intersectau cu ea, fãrã sã o poatã atinge, mãcar mãcar,, ceva ca un vis, în care trãieºti ca aievea, dar când vrei sã atingi o formã, sã guºti ceva, visul se destramã, ºi te trezeºti cu gustul amar al lui ce-ar fi fost dacã...Este adevãrat cã visele frumoase ne lasã un gust amar amar,, dar ºi cele urâte, coºmarurile, la fel. Când te chinui, strigi, când încerci sã scapi, te zgudui de un plâns ireal ºi, când te scoli, eºti la fel de sfârºit ca ºi când ai fi trãit totul aievea.

Aºa trãiau ei, cu visul alãturi, vãzându-l aproape zilnic, cãci mai aveau ceva pãmânt, nu mult, în vale, dar mai ales mai sus, dupã Bãni, încolo, spre TTopleþ. opleþ.

Treceai bariera ºi urcai la colibã. Acolo deþineau o grãdinã ºi o vie, atât mai rãmãsese din dezmembrãrile, moºtenirile, vânzãrile ºi cedãrile succesive. Ghiþã mergea ades la colibã, ba sã prãºeascã, ba sã culeagã câte ceva, ba, mai ales, sã aibã grijã de capre.

Doamne, cât de mult nu-i plãcea. Dintre toate animalele pãmântului, astea erau cele mai afurisite, se cãþãrau pe cocleanþurile cele mai înalte ºi mai imposibile, apoi behãiau ca proastele, cã nu puteau sã mai coboare, ºi el se ducea cu o jordiþã, dar nu ajungea sã le atingã, aºa cum ar fi vrut ºi ar fi meritat, cãci caprele odatã îºi aduceau aminte cã, totuºi, ar putea face acest efort, ºi sãreau pe un alt stei, unde o luau de la capãt, rozând la frunze ºi la lãstari, pânã când se plictiseau ºi începeau sã behãie, parcã fãcându-i în ciudã, bãtându-ºi joc de el.

Nu exista ceva pe lumea asta pe care Ghiþã sã îl urascã mai mult decât pe acele blestemate de capre, care îi erau date în grijã. Le-a ºi lãsat în plata Domnului, o datã, ºi s-a dus sã prindã peºte, în Cerna, cu mâna. Nu îi era fricã, pe aici apa era foarte rece ºi repede, nu prea gãseai ºerpi în scorburi. Învãþase de la bãieþii cei mari, cu care fusese de câteva ori, dar aceºtia, ca bãieþii, lui îi dãduserã doar câþiva clenuþi rahitici ºi ceva albici, aºa cã acum se hotãrâse sã ia pescuitul pe cont propriu. ªi avusese noroc. A prins câteva bucãþi, mari cât mâna sa de copil. A plecat fericit spre casã, uitând ºi de capre (care între timp dispãruserã de tot), grãbindu-se, cãci pânã în satul lor avea de mers vreo ºapte kilometri. A ajuns în centru, ºi tocmai trecea prin faþa primãriei, uitând sã treacã pe partea cealaltã, aºa cum trebuia; jandarmul nu lãsa cam pe nimeni sã treacã pe acolo, adicã nu þãrani, simpli, din ãºtia, nespãlaþi ºi împuþiþi, aºa cum începuse sã strige deodatã jãndarul, cãci peºtele mirosea, ºi începuse sã se cam ºi zbatã pe sub cãmaºã. În plus, Ghiþã nu mai avea nici o ºansã sã treacã neobservat, asta deoarece caprele sale, trezindu-se singure, au luat-o dupã el, ajungându-l aproape, tocmai în dreptul primãriei. În mod obiºnuit, pe acolo se plimbau cucoane în rochii lungi, cu umbreluþe colorate, cu pãlãrii împodobite cu flori, cu voaluri peste feþele albe, fine, pomãdate. Erau însoþite de domni, în costume uºoare, deschise, purtând pãlãrii de varã, cu ochelari sau mai rar monoclu (ieºise din modã, de câtva timp), cu bãrbi, oferindu-le braþul, galanþi, spunându-le lucruri plãcute, amuzante, cu uºoare înclinãri ale capului, pe care ele le ascultau cu bãrbiile îndoite în sus, dar nu prea tare, doar atât cât se cuvine, ºi zâmbeau, ori chiar râdeau uºor uºor,, ca un vântuleþ venit de pe Vârful Domogletului. Ghiþã apãrând pe promenada Bãnilor Bãnilor,, cu peºtii zbãtândui-se, în spume, sub chimeaºã, cu caprele behãind speriate în urma sa, ºi zorindul sã-l ajungã, va fi avut efectul unei meteorit cãzut brusc în mijlocul oraºului, ºi incendiind-l.

Jandarmul i-a ars vreo câteva palme zdravene, peºtii i-au cãzut pe jos, el a început sã þipe, îºi aduna peºtii de pe caldarâm, lumea bunã ºi frumos îmbrãcatã sa adunat în jurul sãu, cucoanele îi þineau partea, bãrbaþii zâmbeau ori râdeau (asta l-a durut cel mai mult, ºi faptul cã proastele sale de capre behãiau ca nebunele, ºi sãreau de colo-colo, simþind ºi ele cã se întâmplã ceva). În plus, acasã a mai primit ºi o bãtaie sorã cu moartea, cãci a venit jãndarul de la ei din sat, din Mehadia, cu amenda„T u-þi Dumnezeii mã-ti de copil, pãi io sã plãtesc amenda„Tu-þi pentru tine?” TTatãl atãl sãu îl lovea cu sete, numai asta spunea, de bani ºi de bani, cã de unde sã dea el acum?

A rãmas cu ura asta cumplitã pe burgheji, ºi ani de zile tot povestea, mai ales bãiatului sãu cel mare, peste ani de zile, când lucrurile se schimbaserã, ºi pãrea cã socialismul ºi comunismul se instauraserã definitiv definitiv,, iar ei se certau mereu, fiul nefiind deloc de acord cu cele ce se întâmplau în viaþa lor: TTuu nu ºtii cum era pe vremea capitaliºtilor capitaliºtilor,, uite, pe acolo, pe unde te plimbai tu cu sorã-ta, noi, ãºtia, exploataþii, nu aveam voie sã umblãm, cãci ne bãteau, ne dãdeau amenzi ºi ne aruncau în închisori.

Nici un cuvânt despre cele întâmplate în realitate, iar fiul sãu îl crezuse multã vreme, pânã când a crescut ºi a început sã vadã lumea cu alþi ochi, sã întrezãreascã adevãrul, ºi a mai aflat ºi el câte ceva. Imaginea tatãlui sãu, desculþ, biciuit de jandarmul cel rãu ºi de primarul odios, începuse sã se estompeze, ºi în locul ei apãrea aceea, mult mai puternicã ºi mai realã, a unui copilandru cu sânul plin de peºti împuþiþi, însoþit de o liotã de capre bezmetice ºi behãinde.

6 actualitatea literarã

prozã

La pomana electoralã Muºcã cu pofta din micii zemoºi ºi simþi cum un firicel de grãsime i se prelinge de pe buza inferioarã, în jos cãtre scobitura de deasupra bãrbiei. Se ºterse cu dosul palmei, printr-o miºcare abilã ºi probabil îndelung exersatã ºi continuã sã molfãie combinaþia de mici, pâine ºi muºtar, pe care ºi-o îndesa conºtiincios în gurã. Privirea-i izvorâtã din ochii mici înconjuraþi de cearcãne ºi umbriþi din belºug de sprâncenele stufoase, ba se plimba distratã pe chipurile arse de soare ºi transfigurate de efortul depus în procesul de masticaþie, ale comesenilor sãi, ba se cobora instinctiv pe cartonul cu mici, pentru a oferi informaþii precise mâinii, privind locul spre care trebuie sã se îndrepte pentru urmãtoarea operaþiune.

– Bagã-n tine, bã Stemate! Pomanangraºã, bã! auzi el în spate vocea tunãtoare a lui Petre Clãpãugea, vecinul lui din fundul grãdinii, cu care mai glojdea când ºi când, câte-o juma’ de þuicã de corcoduºe, pasatã alternativ peste ºipcile gardului comun. Aproape imediat simþi ºi palma cât o lopatã a acestuia, lipindu-i-se prieteneºte de spinare, de mai sã-i sarã pãlãria de pe cap ºi sã se înece cu micul abia vârât în gurã.

– Ce bã, þî-i teamã cã sã gatã ºi tu nu mai prinzi? îl înþepã ºi el, la rândul lui, pe noul venit, dupã ce înghiþi mai mult forþat bucata de mic, ca sã lase loc vorbelor sã iasã. Bagã-te la coadã, cã-þi þiu colea un loc în picioare, mai zise, înainte sã muºte din nou din micul, pe care mânai conºtiincioasã ºi rãbdãtoare i-l þinuse în aºteptare, la douã degete de buze, pe timpul cât vorbise.

– Da, în picioare ºi gratis, ca pentru tine, aºa! glãsui ºugubãþ, între douã molfãituri ºi Costache Ofticosu, iar Lenuþa, nevastã-sa, scundã ºi grasã ca o minge de rugbi, chicoti ascuþit de douã-trei ori, apoi duse repede mâna la gurã, pentru a feri de ochii indiscreþi ai comesenilor – de parcã ar mai fi ceva de ascuns – dinþii rari ºi strâmbi, „ca de greblã uitatã-n drum ºi cãlcatã de cãruþã” (expresie tot de la Stemate cetire!).

– Nu existã pomanã-n lumea asta sãl îngraºe pe Stemate, bã Petre. Ãsta-i fieru’ dracu’! se bãgã în vorbã ºi Neculai ªtirbu, care pân-atunci mestecase chinuit, ceva mai la dreapta lui.

Stemate era înalt ºi slab, de toate hainele stãteau pe el ca pe gard. Nimeni nu-l vãzuse vreodatã purtând ceva care sã cadã bine pe corpul lui deºirat. Tot fizicul sãu era cel care-i adusese ºi porecla de Pãsãrilã – inspiratã de numele celebrului personaj de poveste – pe care i-o pusese chiar actualul primar, pe vremea când nu-i era decât coleg de clasã-n gimnaziu ºi când Stemate începuse sã arate cam ca acum, doar cã mult mai tânãr ºi ceva mai plãpând.

– Tu sã vorbeºti când þi-or da dinþii, bãi Neculae, îl puse Stemate la punct, fãrã sã stea prea mult pe gânduri.

Lui Neculai ªtirbu, îi dãduserã, ce-i drept, dinþii acum vreo cincizeci de ani, dar rãmãsese fãrã cei mai mulþi dintre ei, începând de-acum vreo douãzeci – „dracu’ ºtie de ce!” rãspundea el când lîntreba cineva – aºa încât, atunci când deschidea gura, expunea privirilor doar doi colþi rãzleþi, un molar în dreapta-jos ºi-un canin în stânga-sus.

Se lãsã din nou, pentru câteva clipe, tãcerea la masa lor, întrucât toþi, ca la comandã, duseserã mâinile la paharele de bere, ºi acum sorbeau cu înghiþituri mici, lichidul gãlbui, rece ºi savuros.

Beau încet, cu milã s-ar putea spune, pentru cã ºtiu cã dacã vor mai vrea încã un pahar, acela va fi pe bani, iar prin buzunarele lor cam bãtea vântul.

– Gata, bã! Daþi-vã dupã locu’ ãla al meu, „în picioare ºi gratis”! fãcu sã rãsune pãduricea, vocea ca de clopot a lui Clãpãugea, care, cu spiritul sãu de orientare binecunoscut, intrase rapid în posesia cartonului cu mici ºi paharului de bere, iar acum îºi fãcea loc la masã, mai mult sau mai puþin delicat, între Stemate ºi Costache Ofticosu.

Petre Clãpãugea vorbea tare de obicei, dar acum trebuia sã adauge ºi mai mulþi decibeli vocii sale baritonale, ca sã se facã înþeles, prin vacarmul ce-

“Song”

Urmare dn pagina 5

Liviu GOGU l crea acompaniamentul ºi vocea manelistului, ce se producea sârguincios, pe scena improvizatã la marginea luminiºului, care devenise locul obiºnuit de desfãºurare al acestui gen de serbãri câmpeneºti cu duhoare electoralã.

– Bã Petre, cã tot veniºi, ia spune, þie nu ti-e puþin ruºine? îl luã la rost, în glumã, dar afiºând un aer extrem de serios, Stemate. Hai, cã pã oamenii ãºtia-i înþeleg, cã ei n-a fost ca tine trecuþi prin ºcoli înalte ºi nici n-a muncit cinci ani în Bucureºti. Ei nu ºtie, cã e proºti, da’ tu cum mama dracu’ de poþi sã le mãnânci micii ºi sã le bei berea ºi la ãºtia movalii, dupã ce-ai fãcut burta mare sãptãmâna trecutã, la ãia cu trei lalele?

Cei din jurul mesei zâmbeau satisfãcuþi, cã nu fuseserã bãgaþi în aceeaºi oalã cu neruºinatul, deºi procedaserã exact la fel, iar faptul cã „e proºti” pãrea sã nu-i deranjeze defel.

Lenuþa nu se putu abþine sã nu chicoteascã în felul ei caracteristic, acoperindu-ºi gura cu degetele rãsfirate.

–Bag seamã cã þie-þi pare rãu c-ai fost în turã de zi duminica trecutã, aºa-i? rãspunse imperturbabil, printr-o întrebare, Clãpãugea, înainte de a muºca cu poftã din capãtul trecut prin muºtar al celui dintâi mic, din porþia oferitã moca azi de „movalii”.

Stemate râse laolaolaltã cu ceilalþi de la masã, înveselit de umorul cu care intra în joc vecinul sãu, dar ºi de perspicacitatea cu care acesta-l „citise”.

– De ce sã-mi parã rãu, cã doar duminica viitoare, când vin ãi cu crinu’, eºti tu în turã de zi. Aºa cã o sã fie doi la doi.

Replica lui Stemate, zis Pãsãrilã, stârni hohotele de râs ale comesenilor ºi chicotele ascuþite ºi acoperite cu palma, ale Lenuþei. Toþi cei de faþã, doar ascultau, mâncau, beau ºi râdeau, neîndrãznind nici unul sã-i conturbe pe cei doi vecini, din schimbul de replici în care se angrenaserã ºi care, ca de fiecare datã când se producea, fãcea deliciul auditoriului.

– Aºa-i, Stemate! mimã Clãpãugea brusc întristarea, de parcã abia cum afla cã duminica viitoare lucreazã. Mie chiar cã-mi pare rãu. Îmi fãcusem ºi io niºte socoteli… Adicã, mã gândii, dacã particip la trei pomeni d-astea, îi ca ºi cum mi-ar da-napoi vreo 15-20 de lei din multele sute pe care le plãtii io ca taxe ºi impozite, ca sã le fie lor bine în ultimii patru ani. Doar nu credeþi, continuã el, adoptând un ton declamator ºi luând un aer de atoateºtiutor, în timp ce privirea i se plimba profetic peste onorata asistenþã zguduitã de hohote de râs, cã mâncaþi mici ºi beþi bere din banii lor?

Nu, stimabililor!... Sunt tot din banii noºtri!

Noi i i-am dat! Prin urmare, schimbã el tonul cu unul mai conciliant, nu ºtiu ce vreþi sã faceþi voi, dar io mã chinui sã recuperez ceva din ei… Cât priveºte votatul… oi vedea io cu cine-oi vota… acolo… singur în cabinã.

Pãsãrilã-l privi ºters, dintr-o parte, cu ochii abia mijiþi, iar în colþurile gurii, opritã câteva clipe din mestecat, pãru sã-i înfloreascã palid un zâmbet viclean.

– D-apoi, sãru’ mâna pentru masã!… ºi sã le dea Dumnezeu sãnãtate!... rosti el cu disimulatã evlavie, pregãtindu-se sã-ºi strecoare în cavitatea bucalã ultimul dumicat, cu care ºtersese conºtiincios, pânã la ultima moleculã, muºtarul de pe carton.

Se lãuda cã are zece fete frumoase, îmbrãcate dupã moda de la Paris. Uneori organiza prezentãri. ªi cîþi ºi mai cîþi! Nici unul nu era ipocrit, nu încerca sã te înºele, þi se dãruia necondiþionat. Dar cui îi trebuiau?

M-am întors în rezerva mea cînd s-a întunecat. Nu mã lua nicidecum somnul. Mi-a venit în minte Maria. La început ne iubiserãm. Cu timpul, iubirea noastrã a devenit cãlîie, ca apa de pîine. Nici nu te opãreºte, nici nu-þi îngheaþã sîngele în vine!

J J J Modan o chema. Iulia Modan. Aºa era tipãrit pe ecusonul de serviciu, cãci nu a catadicsit sã se mai recomande; doar ne fãcuse cunoºtinþã Calotescu în urmã cu douã zile, în biroul lui…

- Luaþi loc, domnule Pãunescu, m-a invitat cu voce subþire, amintind de clipocitul unui firicel de apã. Pãrea uºor nesigurã.

Am înþeles-o, era prima ei ºedinþã de terapie.

Fiind zãpuºealã, îmbrãcase un halat treisferturi, mult prea larg. Îi priveam braþele firave ca niºte crenguþe de salcie gata sã se îndoaie la orice umbrã de vînt. Trebuia sã aibã puþin peste douãzeci de ani.

- Am fost însãrcinatã de domnul doctor Calotescu sã mã ocup de cazul dumneavoastrã. Nu primiþi vizitatori, nu vã scrie nimeni, aºa-i?

- Doar doi grauri neconsolaþi, am rãspuns. Fug uneori din pãdure ºi vin la fereastra mea sã vorbim, aºa, ca între bãrbaþi. Ne mîngîiem sufleteºte unii pe alþii.

Fata a zîmbit. Avea strungãreaþã.

- Un pacient cu umor! E bine, o sã lucrãm mai simplu. ªtiþi, a redevenit ea serioasã deºi nu-i stãtea bine, contactul cu exteriorul, cu subiectul care v-a provocat trauma, nu ar fi benefic o perioadã. Cel puþin acum, la început, s-ar dovedi dezastruos. Nu vã recomand contacte cu factori din afara, var neliniºti.

- Atunci am sã convin cu cei doi prieteni zburãtori sã nu mã mai caute o vreme! Sunt sigur însã cã vor primi foarte greu aceastã neaºteptatã veste!

Poate chiar au sã aibã nevoie de consiliere din partea psihologului de crîng! am plusat.

- ªi cine ar fi, în opinia dumneavoastrã, acest aºa-zis psiholog de crîng?

- Ciocãnitoarea în nici un caz! i-am precizat eu.

Tînãra a rîs cu toatã gura. La sfîrºit ºi-a lins buzele uºor uscate.

Atunci, cu încãpãþînare, bãrbatul de patruzeci de ani dinlãuntrul meu, a vrut sã afle ce se ascunde sub înveliºul profesional al acestei mignone. ªtiam, din experienþa ultimilor ani de relaþii întîmplãtoare cu femeile, cã o astfel de creaturã, aparent glacialã, putea sã-þi ofere nebãnuite festinuri ale simþurilor. I-am cerut un pahar cu apã. Bineînþeles, nu îmi era sete. Însã, pentru a mi-l da, trebuia sã se ridice din spatele biroului, sã se strecoare pe lîngã mine pînã în celãlalt colþ al încãperii unde se afla robinetul. Vroiam sã-i vãd umbletul printre lucruri, sã-i simt stînjeneala cînd îmi va întinde paharul iar eu, ca din întîmplare, îl voi apuca peste degetele ei…

- Robinetul e chiar în spatele dumneavoastrã, a indicat tînãra femeie, dezmeticindu-mã din vis.

Vrînd-nevrînd, am bãut un pahar cu apã. Avea gust metalic, ori doar insuccesul meu îl fãcea sã parã astfel.

M-am reaºezat pe scaun, dinaintea interlocutoarei mele care, preocupatã sã noteze ceva într-o fiºã medicalã, nici nu bãnuia ce victorie obþinuse.

Dupã un sfert de ceas, ne-am despãrþit.

- Vã redau graurilor dumneavoastrã, sigur v-au dus dorul! a glumit Iulia Modan. Reluãm mîine, domnule Pãunescu.

Domnule Pãunescu, nu domnule doctor! Insinua, oare, sã-mi vãd lungul nasului deoarece fusesem anulat profesional? Auzise ceva despre adevãrata mea ºedere aici?

Imposibil! Calotescu nu ne-ar fi dat de gol, era primejdios pentru cariera lui. Dacã deconspirase totul, ce rost mai avea mascarada asta cu bãrbatul doborît de pasiunea unei iubiri mistuitoare neîmpãrtãºite?

Noaptea am visat-o pe stagiarã. Imagini confuze, cuvinte fãrã sens, miºcãri înjumãtãþite. De-atîta zvîrcolire, dimineaþa, am gãsit cearceaful funie sub mine.

Dupã duº, urmat de micul dejun, l-am reîntîlnit pe Calotescu. κi pufãia, ca de obicei, mahoarca.

- Cum a fost debutul, maestre? Îmbucurãtor? ªarmantã duduiþa, nu? „Vedea-te-aº pe cracã, lîngã Aviator!” mi-a plesnit prin cap sã-i rãspund. M-am abþinut. La urma urmei, fusese numai o înghiontealã între un mascul rãscopt – Calotescu se apropia de ºaizeci de ani – ºi un mai tînãr concurent. Apucãturi fireºti în preajma izului de femeie nepîrguitã.

Psihiatrul s-a îndepãrtat grãbit, un pacient urla trãgînd de grilajul unei ferestre a Pavilionului Special.

Dupã un ceas am revãzut-o pe Iulia, tot ca ieri, în cabinetul proaspãtului sãu mentor. κi dãduse cu Givenchy. Ea, care tocmai îmi sugerase în ajun sã evit legãturile de orice fel cu exteriorul traumatizant, nu ºtia, sãrãcuþa, cã alesese tocmai parfumul Mariei de la începuturile relaþiei noastre, cumpãrat cu greu, pe sub tejghea. Mi-a pus felurite întrebãri, am rãspuns mecanic, rigid, o simþeam crispîndu-se. Totul a fost banal, nesuculent. La terminarea ºedinþei, Iulia Modan a scotocit în geantã ºi mi-a întins un radiou portabil „Song”.

- M-am gîndit sã vã þinã de urît noaptea, dupã ce vã despãrþiþi de amicii dumneavoastrã, graurii.

Apucînd aparatul, i-am atins, fãrã sã vreau, buricele degetelor. Fata ºi-a retras repede mîna parcã i-ar fi fost teamã

nr.4 n ianuarie 2011 sã nu o contaminez cu vreo boalã.

Consultaþia s-a terminat aici. De buimãcealã uitasem sã mulþumesc pentru cadou.

Cadou pe dracu! κi bãtea joc de mine, precis îmi aflase motivul internãrii. Pe de altã parte era gest umanitar, creºtinesc sã dãruieºti un asemenea obiect unui om singur, închis întro rezervã de ospiciu.. Nicicînd nu mi-au plãcut dilemele, cu atît mai puþin în situaþia de acum. Creierii îmi scrîºneau în cap, scînteiau lovindu-se unul de altul, bucãþi enorme de cremene. M-am oprit la ciºmea ºi m-am rãcorit cu o gãleatã cu apã. Am cãutat înspre Pavilionul Medicilor, perdeaua a tresãrit scurt, trãdînd curiozitatea tinerei doctoriþe.

- Pîinea dumneavoastrã pe azi, domnule! Am tresãrit, brutarul îmi strecurase în buzunar o azimã de-a lui. Iatã cã viaþa îºi vedea de mersul ei firesc, doar în mintea mea se amestecau toate.

Restul zilei mi-am omorît timpul gîndindu-mã la Iulia.

Mîine o voi invita, în scop terapeutic, bineînþeles, la o plimbare prin pãdure!

J J J Dar n-a fost sã fie! A doua zi, tînãra stagiarã n-a mai trimis dupã mine. L-am chestionat pe Calotescu. A motivat cã e învoitã, un deces în familie, nu cunoºtea amãnunte, nu era treaba lui. Îl simþeam abãtut, distanþat de pacienþi. El care trãia mai mult aici decît acasã, lîngã ai lui! M-a amãgit cu vorbe goale o lunã. Îmi era dor de Iulia. Rareori ieºeam în curte. Lungit pe pat, ascultam muzicã la tranzistor. Într-o zi, îmi amintesc precis cã ploua întîia oarã de la stabilirea mea aici, m-am dus, neinvitat, la Calotescu în cabinet. Fumase mult, în încãperea umedã puþea a gudron. L-am întrebat iar de întoarcerea Iuliei.

A izbucnit trîntind lampa cu abajur: - Pe Hipocrat, Pãunescule! Cu ce drept îmi ceri socotealã? Ai post aici? Profesãm împreunã? Nu! Atunci vezi-þi de boala ta!

- Nu ies pînã nu aflu ce s-a petrecut cu Iulia! am ripostat eu.

- Îþi închipui cã am omorît-o eu, nu? I-am gãsit cel mai bun ginecolog sã avorteze, condiþii occidentale. Altele leapãdã pe la moaºe, în odãi murdare ºi tot trãiesc! Da, mi-a fost amantã,

o adusesem aici s-o ascund, cãci începuse sã i se vadã sarcina. Te întrebi de ce i te-am dat în grijã? Normal! Sã nui fie urît. Te ºtiam om spiritual, cultivat ºi m-am gîndit cã ai fi o companie agreabilã. Iar gluma cu bãrbatul doborît de pasiunea iubirii mistuitoare neîmpãrtãºite, am scornit-o împreunã cu ea. O amuza!

Amuþisem. Iulia Modan ºtiuse întotdeauna adevãrata mea poveste fãrã ca eu sã-mi închipui vreo clipã grijile ei! Dacã ar fi trãit, m-aº fi înfuriat.. Acum, dupã ce, probabil, o îngropaserã, îmi era ruºine de bãnuielile avute, chiar dacã, din cîte tocmai aflasem, erau întrutotul îndreptãþite.

- Bine…ºi pãrinþii ei…?!

- Era orfanã. Gata, nu vreau sã prelungim discuþia. A murit, a murit! O aventurã riscantã, ce-i drept. În viitor o sã fiu cu ochii deschiºi, sã nu mã mai trezesc îmbrobodit. Da, prietene, aºa e cînd te încurci cu cine nu trebuie! Bine cã am scãpat! În vremurile noastre, reputaþia se cîºtigã greu ºi se pierde cît ai zice peºte. Ai trãit-o pe pielea ta! Aºadar, uitã cele auzite! Dar ce spun, cine te-ar crede la diagnosticul tãu? Îmi stãruie ºi astãzi, dupã aproape zece ani, în auz, trosnetul fãlcilor lui Calotescu. L-am lovit cu toatã furia pe care am putut sã o adun în pumn. Parte luatã din copilãria nefericitã de la orfelinat, parte din necazurile trãite în ultima jumãtate de an!

Bãrbatul a cãzut lemn.

Am luat-o la goanã prin pãdure, cîþiva haidamaci m-au ajuns, m-au legat – la ordinul victimei mele – de un pat în Pavilionul Special. În curînd l-am auzit pe Portar certîndu-se cu alt bãrbat. Calotescu a zbierat la el sã se dea la o parte din faþa maºinii de miliþie.

J J J M-am liberat din puºcãrie imediat dupã Revoluþie. Am fost reabilitat. Operez din nou la spitalul din T, locul de unde am fost smuls ºi aruncat în acest calvar.

Maria e încercãnatã, traiul cu doctorul Manea, se vede, nui prieºte.

Calotescu s-a pensionat cu onoruri, aºa cum i se ºi cuvenea.

Nu-mi poartã picã. Nici eu lui. Dupã ce m-au întemniþat, i-a pãrut rãu, s-a strãduit sã mã readucã în ospiciu. Zadarnic.

Vorba ceea: au fost timpuri grele, iar noi sub ele! Într-o dimineaþã, am primit un colet, inscripþionat FRAGIL. L-am desfãcut curios, credeam cã mi se restituie lucrurile confiscate în anii detenþiei.

Doamne, Dumnezeule!

De sub cartonul maroniu, a ieºit la ivealã, ca o comoarã pierdutã cîndva ºi regãsitã acum, micul radiou „Song”.

nr.4 n ianuarie 2011 15. Acum toþi se joacã cu trupul meu, îl scot din oglindã ºi-l întind prin casã ca pe un preº, sã-l vadã mai bine tãlpile cu care-l privesc, pare o jucãrie stricatã, din spatele argintului iese ostenit ca dupã o lungã viaþã dusã cu greu prin trenuri printre cerºetori, printre femei bãtrâne cu amintirea veteranilor de rãzboi pe feþele lor ca niºte papirusuri pe care stau scrise biletele gratuite de cãlãtorie pînã unde le lasã puterile ºi puterea, printre emigranþi osteniþi ºi ºuþi cu mîinile visînd deodatã în sute de buzunare, printre elevi ºi studenþi, navetiºti spre nicãieriul de mîine, lume care habar nu are cine sunt, ºi e atît de bine aºa, nu ca acum cînd îl aruncã în sus, iar sus nu e nimeni sã-l prindã, îl lasã jos, acolo stau o mie de mîini ºi-l destramã ca pe niºte cordele dintr-un þol cu care au fost îmbrãcaþi toþi care l-au adus pe lume ºi l-au abandonat în spatele unei sticle din care este smuls ºi fãcut praºtie în mîna unui copil care nu ºtie nici dacã gestul lui este joacã sau sentinþã,

invitatii revistei ºi s-o iei iarãºi de nebun spre cîrciumã, ba chiar þi-au legat picioarele cu un colan de la capotul soþiei, pe care, pe furiº, una din vrãjitoare, pe care nimeni n-o ºtie, vine ºi-l taie, îl strecoarã în buzunar, se uitã spre grindã, unde ºtie cã-þi stã sufletul, gata s-o ia la colindat peste tot pe unde ai fost, le e fricã, zãu aºa, sã n-o ia dupã el ºi sufletul, cum s-a mai întîmplat, ºi sã secere moartea în jurul lui vieþile celor ce stau la priveghi cu spaima cu care au venit pe lume, dar ºi cu bucuria cã nu sunt ei în locul tãu, dar þie îþi este bine, chiar în clipa urmãtoare te-ai dus la cîrciumã ºi l-ai fãcut pe cel de la masã, cu care tocmai te certaseºi zilele trecute, sã-ºi verse paharul, la fel ºi pe al doilea, ºi pe al treila, pînã ce, nervos, iese afarã ºi cade lat cu faþa aruncatã în cer unde te vede rîzînd, aºa se spune, sã nu iasã cumva din oglindã la miezul nopþii, sã zgîlþîie porþile ºi patul în care a dormit,

actualitatea literarã 7 cel care priveºte spre celãlalt cum se apropie ºi nu înþelegi de ce nu sunteþi niciodatã doi, ci mereu unul singur risipit în sine ca lumina în întuneric...

19. Am fost odatã foarte singur, atît de singur cã nici eu nu ºtiam de mine, nu ºtiam unde sunt, nu ºtiam ce vreau, nu ºtiam nimic, pînã cînd au venit cîþiva prieteni ºi fiecare m-a privit prin ochi adînc în suflet, iar pe obraz a apãrut viaþa de culoare roz, era atît de fumoasã cã uitasem cum aratã, am stat la o masã ºi am bãut, de fapt ºi pînã atunci bãusem, dar trupul nu simþea decît urã ºi disperare, cu ura m-am lãmurit imediat, n-avea rost sã o þin în inima mea care se fãcuse ca o canã plinã cu smoalã, dar cu disperarea numai cînd privirile pline ca niºte cupe cu vin bãute cu sete m-au fãcut s-o alung ºi s-o înlocuiesc cu viaþa cea de culoare roz, cã eu ºtiam doar cum e viaþa de culoare gri,

GELLU DORIAN PUSTIA (I. Trupul ºi celãlalt) pentru mine e foarte limpede, atît de lipede încît îmi culeg ochii de pe jos ºi mã privesc de acolo din spatele meu, de unde, în faþa lor, apar speriat ºi fãcut bucãþele, cum s-a întîmplat de atîtea ori cu fantoºele pe care le aruncam în foc dupã ce din trupul lor nu mai ieºea viaþa de care sã ne bucurãm sau le îngropam la marginea satului sã ne aducã ploaie pe timp de secetã, dar seceta usca gîtlejurile prin cîrciumi iar Dumnezeu arunca paie pe foc sã le arate celor care-l uitã cã se poate muri fãrã sã fi cunoscut cîtutºi de puþin gustul bobului de mei cãzut prin þesãtura sacului pentru a încolþi din pãmîntul pe care-l cari toatã viaþa cu tine, sterp, ºi acum gata sã încolþeascã din oglinda prin care te uiþi cu un milion de gînduri din care pînã la urmã nu mai rãmîne nimic – altãdatã îl lãsau în seama mea ºi fãcem cu el ceea ce credeam cã e mai bine pentru mine, la început nu ºtiam ce sã fac ºi de ce-l port cu atîta nepãsare printre spini, peste pietre, prin praf, prin ierburi, pe furiº prin cãmãri dupã tot felul de bunãtãþuri de care habar nu aveam cã are nevoie, prin cimitire ºi biserici, prin ºcoli, pe strãzi, prin biblioteci, prin trupul fetelor, pînã ce uºile cîrciumilor s-au deschis larg iar lui i s-a fãcut sete ºi a bãut pînã ce un deal întreg de pruni s-a uscat, pînã ce dealuri întinse cu vii au dispãrut, pînã ce, fãcut preº, stã întins pe jos ºi priveºte prin tãlpile celor care-l calcã ºi-l scot la uscat pe garduri, ca un steag sfîºiat dupã luptã, dar dintr-odatã trupul a devenit foarte preþios, mã uit la el ca la ceva nepreþuit, nu mai arunc în el tot felul de nimicuri, la cea mai micã loviturã s-ar sfãrîma ºi mi-ar fi foarte greu sã-l culeg firimiturã cu firimiturã, orice spaimã cît de micã devine apocalipsã, nu-l las sã se tãvãleascã prin aºternuturi strãine, nici în hainele lui nu se mai simte prea bine, sumedenii de vrãbii ºi-au fãcut cuib în el, cu sumedenii de mîini le alung, în urma lor grãmãjoare de gãinaþ pe care o femeie le adunã cu fãraºul ºi le aruncã afarã unde va creºte iarba, va fi iarãºi cositã, va foºni în cãpiþe, tu vei hoinãri liniºtit la nesfãrºit, la nesfîrºit...

16. Cînd trupul devine pustiu, cîmp acoperit de gheþuri, îi vezi cum acoperã oglinda, sã nu ieºi din spatele ei, unde de atîtea ori te-ai ascuns, aruncã peste ea o pînzã neagrã, prosoape adunate toatã viaþa sã le poþi oferi din nemiºcarea ta celor care vin sã te vadã ºi sã ia ce le-ai lãsat, de dupã oglindã nu se mai vede nimic, e pustiu ºi doar de dupã grindã, pe unde sufletul stã chircit, priveºti cine se uitã la tine, cine se uitã la ce-ai fãcut ºi poate lua, la pãhãrelul de rachiu din care varsã un strop ºi pentru tine, la colacul ºi lumînarea aprinsã, în miraza cãreia þi se vede chipul ca al lui Iisus în noaptea de Înviere, dar le e fricã sã nu ieºi cumva de acolo

o pînzã neagrã, ca noaptea fãrã dimineaþã, prin care vei hoinãri la nesfîrþit, la nesfîrºit pînã ce vei ieºi definitiv din memoria lor ºi vei vedea iarãºi lumina de care numai tu te vei bucura.

17. Nu este bucurie mai mare decît aceea de a sta în propria ta luminã, ca în propriul tãu trup, ca în propria ta casã, ca în femeia ta care ºtie cã lui Dumnezeu îi place dragostea pe care ºi þie þi-a dat-o, iar tu ai fãcut din ea cîrpã cu care s-au ºters alte mîini cînd mîinile tale acopereau alþi sîni, cînd gura ta sãruta altã gurã, cînd credeai cã îþi aparþii fãrã limitã, fãrã limitã, fãrã limitã, cînd mîinile tale erau ale lui Pilat, ºi Pilat se spãla de toate pãcatele lui, iar pe ale tale le bãtea în cuie, le arunca în gura lumii, ºi gura lumii umplea cîrciumile cu ele, te lepãda ostenit în propriul tãu trup ca în propria ta casã, ca în propria ta luminã care nu mai era bucuria pe care o trãiseºi cînd toate erau la locul lor iar tu le gãseai rostul dupã chipul ºi asemãnarea liniºtii tale la care ai vrea sã te întorci dar drumul nu duce decît înainte...

18. Celãlalt vine din cealaltã parte, din spatele unui zid prin care te priveºti cum te apropii de tine fãrã sã ajungi, fãrã sã te atingi, fãrã sã-i auzi vorbele, fãrã sã-þi simtã disperarea cu care îl priveºti, trupul lui de aer nu respirã aer, trupul tãu de carne respirã aer ºi miroase a pãmînt, pãmîntul este plin de trupuri, aerul este plin de suflete, sufletele nu au miros, ceara arde în aceastã parte de lume, lumina ei se stinge odatã cu tine, în timp ce dincolo se aprinde aceeaºi luminã în al cãrei trup cazi, nu te vezi, celãlalt te vede, eºti atît de tãcut încît poate numãra toate drumurile tale, toate cîrciumile prin care ai stat, toate femeile care te-au aºteptat, toate cuvintele care au minþit, lui i se pare cã ai fãcut atît de puþin din cît ai fi putut face, încît din acea clipã începe sã te împlineascã aºa cum n-ai putut fi, nimeni nu are timp pentru tine, doar el se osteneºte la nesfîrºit, pentru cã din ce adunã în tine, numele tãu risipeºte, dimineaþa nu se trezeºze, este treaz, ziua nu stã locului, ci zideºte ce tu risipeºti, seara nu cade în trup, ci împreunã cu acesta toatã noaptea pãzeºte fuga în care ai putea intra pînã în zori, care fac totul nevãzut, încît Dumnezeu priveºte primul om cãruia nu-i lipseºte nimic pînã în momentul cînd numele aceluia devine altul, ºi altul, ºi tot aºa pînã la tine,

cea de culoare vineþie, cea de culoare albastrã, dar de cea de culoare roz habar n-aveam cã locuia în mine ºi nu îndrãznea sã se arate pe obraz, pentru cã peste el dãdeau nãvalã mii ºi mii de ochi care o ascundeau în trupul meu care era ca o scorburã în care, chiar în acele zile cînd au venit prietenii, se pregãtea sã cînte cu-cu-veau, cu-cu-veau, dar dupã primul pahar fericit ºi-a luat zborul, cã pînã atunci bãusem numai pahare triste, cu sutele, poate chiar cu miile, ºi-i plãcea atît de mult încît ºi-a exersat cîntecul pînã pe vîrful ciocului în care limba ei spurcatã ºi ascuþitã tremura ca un ac peste albia unei vene secate, na, i-am zis, îneacã-te ºi du-te acolo unde singurãtatea îºi face cuib, eu am altceva de fãcut, mai am de iubit o mie de femei, mai am de bãut mii de pahare, mai am de vãzut lumea, ºi apoi încã pe atîta timp pentru a scrie despre toate acestea, despre tine am scris atît de mult încît, gata, nu mai am pic de imaginaþie pentru tine, nu mai am timp de pierdut cu toþi nefericiþii lumii care-ºi fãcuserã obiceiul de a-mi plînge pe umeri, încît îi credeam îngeri, dar nu erau decît ura ºi disperarea mea care nu aveau ce cãuta acolo, pentru cã trupul meu a fost lãsat pe lume sã se bucure în acelaºi timp cu sufletul, sã priveascã toate feþele fericite prin care Dumnezeu se uitã la mine...

20. Genunchii mei cad în genunchii mei, se fac ghem, se rostogolesc peste luciul oglinzii, acolo este iarba cu liniºte, necositã vreodatã, loc verde, unde nu este nici durere, nici întristare, acolo sunt doar doi-trei prieteni cu care ciocnesc paharul ca în cer cloptele ai cãror bãutori devin nefilimi cãutaþi printre sticle, acolo unde lung ºir de ani am privit luciul apei din care beam chiar chipul meu dupã asemãnare, nici vin, nici votcã, nici horincã, nici absint, nimic, doar lacrimile ºi deodatã zîmbetul cu care toþi ne-mbãtam, era liniºte, era searã, poetul era administrator, inventase poezia ºi nu mai avea inimã, cum sã nu cazi în genunchi ºi de acolo sã priveºti în tine pustia, ce sã faci cu tine fãrã tine – erau atît de mulþi în jur încît acum nu mai vãd nici unul – ochii mei se închid în ochii mei, luna mã aruncã afarã din apã...

8 actualitatea literarã

scoaladepoezie

Charles-Pierre Baudelaire Charles Baudelaire (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867) este considerat poetul care a revoluþionat întreaga liricã francezã ºi europeanã prin originalitatea volumului sãu controversat Les Fleurs du Mal (Florile rãului”). A avut o influenþã puternicã asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu. Între 1836-1840 Baudelaire a frecventat Cartierul latin, pe atunci sediul artiºtilor din Paris, unde s-a îndatorat peste mãsurã. Îi întâlneºte pe de Nerval ºi Balzac. Se crede cã tot atunci a contractat sifilisul. Pentru a-l scoate din mediul boem, tatãl vitreg îl trimite în India, de unde revine un an mai târziu, fugind de pe vas. La întoarcere, moºteneºte o avere considerabilã care-i va permite sã ducã o viaþã de dandy parizian. Începe sã iubeascã hainele ºi îºi petrece zilele în galeriile de artã ºi cafenelele din Oraºul luminilor. Începe sã foloseascã drogurile, în special haºiº ºi opium.

Se îndrãgosteºte de Jeanne Duval, cea care îl va inspira când scrie poemele din secþiunea “Venus cea neagrã” a volumului Les Fleurs du mal, o prostituatã din Africa. Pânã în 1844, cheltuise aproximativ jumãtate din moºtenire.

Primele datorii importante sunt originea viitoarelor sale dificultãþi financiare. Consiliul de familie îi impune un notar drept consilier judiciar, care va avea în grijã averea lui Baudelaire ºi îi va plãti o micã rentã pentru tot restul vieþii.

O tentativã de suicid se produce în anul 1845. Pentru a-ºi suplimenta venitul, scrie criticã de artã, eseuri, ºi cronici pentru diverse jurnale. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix ºi Gustave Courbet l-au ajutat sã se impunã drept critic cu idiosincrazii, dar care ºtie sã facã diferenþa între arta adevãratã ºi kitsch. Primele versuri îi apar în reviste la jumãtatea deceniului ’40. Îl descoperã pe Edgar Allan Poe, pe care îl considerã un suflet geamãn. În 1857, publicã prima ediþie din Les Fleurs du mal. În luna august, are loc procesul “Florilor rãului” cu un rechizitoriu susþinut de acelaºi procuror care în anul precedent se ocupase de “Madame Bovary”. Poetul ºi editorii sunt condamnaþi, iar ºase dintre poeme care descriau dragostea lesbianã sau vampiri au fost excluse din cadrul volumului.

Interdicþia a fost ridicatã în Franþa abia în 1949. În 1861, Baudelaire a adãugat 36 de poeme noi la aceastã colecþie.

Florile rãului i-au adus lui Baudelaire un oarecare grad de popularitate; scriitori ca Gustave Flaubert ºi Victor Hugo iau lãudat poemele. Flaubert i-a scris lui Baudelaire: “Aþi gãsit o cale de a injecta o nouã viaþã Romantismului, sunteþi diferit de toþi, ºi aceasta e cea mai mare calitate”. Spre deosebire însã de poeþii romantici, Baudelaire se inspira din viaþa citadinã a Parisului. El argumenta cã arta trebuie sã creeze frumuseþe chiar ºi din cele mai josnice ºi nonpoetice situaþii. Florile rãului l-au transformat pe Baudelaire într-un poet blestemat. În 1869 a publicat ºi poeme în prozã, care au fost adunate postum în volumul Petits poémes en prose (Mici poeme în prozã). Prin faptul cã a denumit aceste compoziþii în vers alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma tradiþionalã a versificaþiei. În 1862, Baudelaire a început sã aibã coºmaruri ºi temeri, iar sãnãtatea i s-a ºubrezit brusc. A plecat la Bruxelles sã þinã o serie de conferinþe, dar a avut câteva atacuri cerebrale care s-au finalizat printr-o paralizie parþialã. În iulie 1866, mama sa îl aduce în Paris ºi îl interneazã în diverse sanatorii pentru tratament.Pe 31 august, 1867, la 46 de ani, dupã o lungã agonie, Charles Baudelaire a murit la Paris. Chiar dacã doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocatã de sifilis. Posteritatea sa de mare poet era însã asiguratã.

Poeþii timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine ºi Arthur Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor. În secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeþi celebri cum ar fi JeanPaul Sartre, Walter Benjamin, Robert Lowell ºi Seamus Heaney i-au celebrat opera.

Albatrosul Din joacã, marinarii la bord, din când în când Prind albatroºi, mari pãsãri cãlãtorind pe mare Care-nsoþesc, tovarãºi de drum cu zborul blând Corabia pornitã pe valurile-amare.

Pe punte, jos, ei care sus, în azur, sunt regi Acuma par fiinþe stângace ºi sfiioase ªi-aripile lor albe ºi mari le lasã, blegi, Ca niºte vâsle grele s-atârne caraghioase.

Cât de greoi se miºcã drumeþul cu aripe!

Frumos cândva, acum ce slut e ºi plãpând Unu-i loveºte pliscul cu gâtul unei pipe ªi altul, fãrã milã, îl strâmbã ºchiopãtând.

Poetul e asemeni cu prinþul vastei zãri Ce-ºi râde de sãgeatã ºi prin furtuni aleargã Jos, pe pãmânt, printre batjocuri ºi ocãri Aripele-i imense l-împiedicã sã meargã.

(Din volumul Florile Rãului, 1857, în traducerea lui Al. Philippide)

nr.4 n ianuarie 2011

Djamal Mahmoud Djamal Mahmoud, nãscut la 4 mai 1962, în oraºul Rakka din nord-estul Siriei, pe malul Eufratului. A urmat ºcoala primarã ºi liceul în oraºul sãu natal, apoi a absolvit Facultatea de Medicinã din Cluj-Napoca. A publicat în numeroase reviste din România ºi a debutat editorial cu volumul de versuri, “DECE”, editura, Daco-press, Cluj-Napoca,România, 1995. Au urmat Pe muchiile cercului, versuri, Brumar, 2010; Albe&reci, versuri, Vinea, 2010 ºi Le Berger des rochers (Pãstorul de stânci), versuri (în francezã, traducere de Nicole Pottier), Editions Clapas, 2010. A mai fost tradus în arabã, francezã, englezã, spaniolã ºi japonezã.

delir golirea e un ritual pe care îl practic în fiecare zi dupã clãtirea ochilor acesta e singurul loc unde îmi pot revedea animalul în liniºte sã-i împãrtãºesc tot ce-mi trece prin minte ea era hotãrâtã sã plece la Moscova voia sã fie trezitã din somn de plânsul copilului sãu eu fiind suprarealist deºi nu auzisem de Breton nici de Naum zis ºi Gellu cum spune Tzone zis ºi Nicolae am preferat sã merg la secþia de radiologie testul e bun puteþi sã mergeþi la cursuri liniºtiþi ni s-a spus doar sã nu mâncaþi vreun produs sovietic nici sã nu atingeþi vreo femeie rusã în urmãtorii cincizeci de ani în sala de laborator cobaii aveau reflexele destul de bune rãspundeau imediat la orice stimul electric sau de altã naturã în dormitoare paharele erau aºezate pline pe noptiere pentru umezirea gurilor uscate de atâtea gemete iar în cãrþile de religie zãceau aceleaºi porunci printre coperte când Angela se minuna de culoarea mea ºi îmi fãcea podul sã trec prin ea cãtre malul celãlalt nu ºtiam nimic pe atunci de paradisul fiscal doar admiram blocurile ce se ridicau zilnic c-o vitezã uimitoare spre cer pãsãrile aveau nevoie de streºini rufele umede de sârme pe care sã atârne echinoxiºtii încercau din rãsputeri sã resuscite poezia apelând la respiraþia gurã la gurã fiecare dupã volumul de oxigen din plãmânii sãi Angela îºi punea un tampon între picioare fãcând semnul crucii la aflarea veºtii despre Cernobâl în timp ce umpleam paharul abia golit de apã acum copilul meu învaþã o lecþie de istorie iar eu de douã decenii aproape n-am nicio ºtire despre ea pe un post tv se anunþã cã un nebun aleargã cu poezia de mânã printre maºini ºi tramvaie râzând neinteresat de sunetele claxoanelor nici de fluieratul poliþiºtilor de circulaþie

singur stau sigur nu nu singur am greºit îmi înfig picioarele într-un sac de piele fãcut la comandã la cea mai veche fabricã de saci de pe pãmânt de acolo ºi faraonul ºi-a comandat unul cãruia din ce am înþeles încã-i pluteºte umbra undeva în marea roºie mã ghemuiesc în el las o micã fereastrã cât o narã de om ca sã pot lua din când în când câte un pumn de aer ºi sã pot privi spre cer din aceastã grãmadã de gunoi unde sunt abandonat ca un prunc nedorit

strigãt nu nu strig cu urmele tale încã pe trup nu mã ungeþi cu apã sãratã ºi caldã apele curgãtoare sunt limpezi ºi reci tu îmi astupi gura cu sânul îþi verºi toate cãrãrile umbrite în sângele meu nu nu strig cu gura plinã de cruci ºi de morminte lumina nu-i aici lumina nu-i aici sub pielea mea privesc în gol cu ochii abia deschiºi ºi umezi tu îþi modulezi sunetele îmi faci semn plecându-te eu ridic din umeri nedumerit privind în gol cu tãlpile îndreptate spre cer ca douã lumânãri aprinse

sânii cameliei mama se trezeºte în fiecare zi la orã fixã foºnetul apei ºi sunetul paºilor sunt muezinii care mã cheamã la plecãciune îmi aduc aminte de faraonii din sânii cameliei de nechezatul cailor în timpul înecului îmi aduc aminte de copacul de lângã pod la umbra cãruia tãceam îmbrãþiºaþi iar maºinile pelerine se roteau în jurul trupurilor noastre în timp ce cãdea peste noi la intervale egale câte-o frunzã moartã acum nu se mai aude nimic nici urmã de sunet probabil mama îºi usucã tãlpile umede în liniºte iar camelia se foieºte goalã pe un cearceaf alb undeva pe malul mãrii roºii

umbra angelei furtunã de câþiva ani am un obicei ciudat în fiecare zi ies desculþ în curtea casei la ora trei dupã miezul nopþii îi pipãi zidurile de parcã aº bea din tãcerea lor mã rezem de trunchiul unui palmier iar el mângâindu-mã cu aerul din palma sa îmi povesteºte tot felul de întâmplãri asearã mi-a spus cã eu m-am nãscut într-o zi de toamnã la aceeaºi orã când a fost plantat în casã nu era nimic verde pe atunci în afarã de el ºi de ochii mamei îºi aduce aminte de ea mereu avea o atingere caldã o umbrã cuminte ce nu fãcea niciodatã vreun zgomot îi spãla frunzele adesea încât îl învidiau toþi copacii din jur aºa îmi povesteºte palmierul pânã ce rãsare soarele iar când încep sã aþipesc scoate umbra mamei ascunsã bine în rãdãcini mi-o întinde ºi cheamã toate pãsãrile sã-mi cânte pânã-i adorm în braþe

regele apei din umeri mi se ridicã douã stoluri de pãsãri migratoare pasionate de trasat linii ºi cercuri câteodatã formeazã cu arca din capul meu cruci ºi semiluni stele cu ºase unghiuri în arca mea geme o femeie-n travaliu nu e prima sa naºtere nici nu va fi ultima o datã a nãscut un munte o sã vã miraþi dar chiar aºa a fost a doua oarã a nãscut o sabie atât de lucioasã parcã era ruptã din soare nerãbdãtor sunt abia aºtept sã mã nascã ºi pe mine însumi sã mã aºeze lângã fraþii mei alãptându-mã sunt regele apei acum la comanda mea i se miºcã valurile când obosesc o usuc bãtând din palme doar o transform în mormânt ºi mã înfig în el

scoaladepoezie

nr.4 n ianuarie 2011

actualitatea literarã 9

Adelina Dozescu

Silvia Goteanschii

S-a nãscut la 9 iunie 1990, la Lugoj. A absolvit Liceul Teoretic „Vlad Þepeº“ din Timiºoara ºi este studentã în anul I la Facultatea de Psihologie, Universitatea de Vest, Timiºoara. A debutat în revista Fereastra, Mizil, ºi a mai publicat în Poezia, Oglinda literarã, Convorbiri literare, Luceafãrul, Dacia Literarã, Cafeneaua literarã, Confluenþe, Almanahul literar, Orient latin, Columna 2000, Singur, Familia etc. A obþinut atât de multe premii la concursurile literare naþionale, încât putem spune, cu îndreptãþire, cã este abonatã nu doar la premii, ci ºi la talent. O poetã adevãratã.

Moto: Dincolo de mine sunt eu

De unde vin

kore

sunt mulþi ca tine ce vãd în Dumnezeu un personaj din desenul animat difuzat de Paºti sau Crãciun, în durere garanþia de a fi viu îngerii ºi-au luat concediu se pot licita fecioarele zdrobi pigmeii ca pe niºte muºte de unde vin se iubeºte numai duminica între o emisiune tv ºi un meci de fotbal, copiii sunt o ratã la bancã un deficit în bilanþul producãtorilor de prezervative e 2009 d.Hr, încã nu s-a descoperit fericirea ºi moartea apare ca o panã de curent...

Marius deseneazã inimi pe pachetul de þigãri, Corina e ca un joint ce-þi distruge cutia toracicã El ºi-o imagineazã fecioarã ºi e fecioarã pânã se dezbracã, Devenind o simplã «ea» în agenda indivizilor care îºi poartã inima pe card...

Corina ºi Marius se iubesc atât de mult încât ea va renunþa la «ea ºi el la tutun...

confesión I fiecare secundã e o loviturã de bici în piept muzica ºi moartea – acelaºi refren prost Marius nu se deosebeºte de un copil autist îi par o simplã kore decupatã din revistele cu femei singure vede în atingerile mele traiectorii greºite ale mâinilor în je t’aime exerciþii pentru dicþie râde când îi spun cã singurãtatea-i poartã numele

confesión II Puþin îmi pasã de moarte în game pot da replay sau log off de câte ori vreau Mã imaginez puºcaº marin, tu fugind încontinuu, eu doar sã trag Poate îþi voi nimeri pieptul- ar fi sinucidere...

Dar uit cã-s nemuritoare, nu îmi place jocul.

La Discovery channel este un documentar despre pruncii avortaþi, Pentru o clipã îmi vine sã tai bucãþi din mine, Apoi sã mãtur tot, nu cumva sã revii …

kore 2 Corina se trezeºte dis-de-dimineaþã pune cafea în 2 cãni dã drumu’ la gaz Corina îºi imagineazã cã face dragoste zgârie pereþii/ strânge mâinile la piept I love you I love you se aude dintr-un radio crede cã M. îºi schimbã vocea de dragul ei îºi muºcã buza ºi începe sã râdã Corina se întoarce pe cealaltã parte a patului când plânge îºi aprinde o þigarã realizeazã cã M. îi lipseºte pune urechea la podea ºi ascultã paºii uneori fericirea poartã mãrimea 44 pas d’applaudissements, s’il vous plaît! ãla care se joacã la butoane ºtie cã nu conteazã ce vezi ci marca de ochelari orbii cunosc alfabetul braillenoi gratulãm cu monsieur clovnu de serviciu empatizãm cu filmele de la tv inventãm noi modalitãþi de a muri spunem i love you doar pentru doom-uri, în timp ce ne trimitem maºinile în vizitã la prieteni creºtem copiii cu michey mouse potrivim ceasurile în funcþie de leafã seara dãm drumu la radio ºi punem prezervativele sã facã dragoste nu înainte de-a închina o rugãciune pentru capra vecinului...

Apocaliptic Conectaþi la USB-uri stãm faþã-n faþã Mama, tata sunt de mult transexuali sau androizi (dragostea creºte singurã) Tu mã iubeºti îmi spune inima ce-o port pe tricou, Mã iubeºti ca pe floarea de canabis vânatã de brutari În lume totul e ok...

Dumnezeu ne mai þine în ºah trimiþând îngerii sã latre în van: Raiul e un bar periferic, Heaven, Copiii noºtri stau îngropaþi într-un prezervativ, În timp ce pãsãrile detoneazã bombe la tv, Noi mimam, cu mâna pe telecomandã, o rugãciune cãtre un God cãruia îi lipseºte subtitrarea...

Plictisit, El va spune finishVor rãmâne doar integrate linse de îngeri.

Jocul de-a Dumnezeu Îþi iei un tricou pe care scrie “I am God”, Porþi mai multe (mio)carduri sfidezi muritorii de rând, Îngerul sãracului moare de foame în jocul tãu stupid Râzi, nu conteazã Tragi în tot ce zboarã inima Corinei cade la level 2...

Poþi inventa alte fecioare, pe care sã le metamorfozezi în barbiile prietenilor sau sã le schimbi pe jocuri mai elaborate gen monopoly Ai maºinuþe sofisticate pigmeii sunt jerfte sub roþile tale Tu îþi vezi de drum Mii de pupincuriºti îþi vegheazã „templele” îndesând în saci milostenia ce-o refuzi sãracilor Eºti orb, chiar de foloseºti sisteme cu infraroºu... Îngerul tãu s-a plictisit, se crede câine de companie...

Femeia Cratiþã se cãsãtoreºte cu domnul Card Iubirea lor stã în sticle de bulion, Curge în pahare de 100 ml.

Lipsitã de picanterii, madam se deseneazã cu frunze de pãtrunjel, Are o privire piperatã ºi buzele sãrate Domnul Card dã ordine în funcþie de cotaþiile bursiere, κi lasã haina în coº, Aºteaptã prânzul dupã un ceas elveþian Care îi programeazã privirea Copiii lor penduleazã între mângâieri delicate ºi inimi triunghiulare κi fac mustãþi din pãtrunjel, Se joacã de-a ºefii E noapte, femeia Cratiþã trage perdeaua...

Introspecþie Mã simt goalã - inima e prea subþire ca s-acopere distanþa dintre douã pãcate Dumnezeu îmi scapã printre degete, Mã simt atât de goalã încât mâna mea deseneazã luminã...

S-a nãscut la 25 noiembrie 1982, într-o comunã de pe malul stâng al Prutului, Cuhneºti, Republica Moldova. În 2005, a absolvit facultatea de Drept a Universitãþii „AL. I. Cuza” din Iaºi. În prezent, locuieºte la Chiºinãu.

sã-mi instalez pe inimã butoane insert iau notiþe despre tot ce mi se întâmplã mai ales despre seara aceea la þarã cu miros de pepene galben ºi fard curenþi rãcoroºi dezgolindu-mi genunchii tãlpile crãpate nemiºcarea iz de vreasc de amor de lucruri simple de piept tânãr teama cã mâine nu am sã mai scriu poeme sminteala pe care încerc s-o ascund pãtrunde ca vinul faþa de masã chipuri sparte nu mai ºtiu exact sau poate alt fel de oameni ieºiþi din oglindã sã ne sperie despre lucrurile pe care le-am avut moarte uºa din spate ºi fuga despre bãrbaþii care mi-au plãcut mi-au fost prin sânge alungaþi de tata drãcuiþi apoi o reluare de paºi un chist desfãcut în garoafã ºi un somn adânc din care nimeni încã nu s-a trezit

despre pasãre ca despre pauzã începusem sã fiu la modã tot scriind despre moarte e mai mult o prezenþã domesticã deloc incomodã un fel de a afla cât de mult se poate iubi dragostea morþile de prin zonã sunt ploioase înguste ºi camuflate câmpuri interminabile de culoarea ierbii fragede cerul e o întindere de pãsãri neextirpabilã o zbatere flãmândã de trupuri în dansul de pene în nemiºcarea aceasta eternã doar naºterea are o poziþie contradictorie ºi nici o secundã nu va mai putea salva zborul de pauzã

acul doamnei cusãturi pe margini J mama numãrã vertebrele tatei în grãdinã e un buldozer care întoarce pe dos brazdele de pãmânt bulgãrii negri îmi sar în faþã strâng florile îi deschid tatei cutia toracicã ºi le pun acolo ca într-o vazã J nik prinde muºte cu o cutie de chibrituri nik este o fâºie de sânge proaspãt pe faþa tatei ne spãlãm mâinile într-un lighean cu agheasmã adu îi zic pãtura cea mare sã ne învelim toþi patru sã nu ne rãcim J a doua zi dimineaþa ne trezim în inima casei mama a îngropat viorele tata calcã pe locul acela apasã adânc pânã se face sfredel ºi intrã a treia zi soarele a strãlucit mai puternic

ochii mi-au ars esofagul a rãmas nik plânsul lui de copil pe care l-am strâns într-o canã din care tata bãuse vin J într-o zi au sã disparã durerile toate ºi vor sta mâlc /aºteptând cu rãbdare ziua în care o sã ia iar fiinþã/ ca þechea sub piele pânã atunci oamenii trec împachetaþi pe ºenile J ne legãm unul de altul cu ºireturi de la pantofi simt împunsãturi nik îmi atinge inima nik creºte þine strâns cu mâinile o pernuþã cu ace.

ora de cuarþ carne trandafirie între dinþii tãi de cleºtar tu râdeai ºi nu ºtiu dacã din cauza nasului meu roºu de ger sau a unor cristale halucinogene normalitatea cãutând un punct de control cu ochii închiºi cu iriºii nemiºcãtori pentru morþile dintre noi simt o jenã fizicã ºi numai dacã ar da muguri aº crede în învierea mea pentru tine ºi minutele care trec prin noi ca un fulger prin arbori ca o razã de luminã prin centrul lentilei de contact o goliciune perfectã prin ochiul Lui plin lucruri despre care nu vorbim despre care ne este fricã sã recunoaºtem dar intuim cã dacã le-am dezlãnþui am naºte emoþii puternice nirvana

poem cu dinþi incisivi la televizor date meteo rezultate electorale fiul meu urlã sã-i încãlzesc laptele ºi marmura din ochii mei strãluceºte îmi scot banderola ochelarii prind pe faþa lui un fascicul de fire solare aº orbi de dragoste aº poetiza un infern mã gândesc tot timpul cã mi-e fricã de ea am spus asta ºi unui psiholog care a deraiat odatã cu mine ºi m-a îndemnat sã-mi iau detector de proximitate rãsãritul de soare se amestecã cu ninsoarea uite intrã prin gaura cheii o dimineaþã ipohondrã dragul meu copil, tristeþea mea de astãzi e doar o imagine rãsturnatã va veni ºi ziua în care am sã spun cã am trãit numai pentru tine pentru tine aº vrea un destin fãrã umbre va veni ºi ziua în care am sã spun cã am trãit fãrã erori de interpretare doar câteva injecþii botox obiectele zboarã prin casã ni se lipesc de corp ca meduzele e lipicioasã e pofticioasã îmi vine sã strig muºcã-mã ademeneºte-mã reacþia mea la moarte e aproape un libido

10 actualitatea literarã

revizuiri

nr.4 n ianuarie 2011

ªtefan BACIU: Poemele poetului singur (1993) Marian BARBU:

Cercetarea minuþioasã a reperelor bio-bibliografice referitoare la ªtefan Baciu (29 oct. 1918, Braºov – 7 ian.

1993, Honolulu) pune în evidenþã o activitate scripturalã prodigioasã în toate derivatele editoriale – poezie, memorialisticã, eseu, traducere, gazetãrie. În partea profesionalã, ca fiinþã care este obligatã sã trãiascã dintr-un câºtig de muncã, trebuie spus cã viitorul scriitor a colaborat la multe ziare ºi reviste, din perioada interbelicã a României, iar în exil, s-a dovedit un rãsfãþat al presei din Europa de Vest, din þãri latino-americane, ca sã se stabileascã în Hawaii, USA, dupã ce trecuse prin cosmopolita metropolã americanã Seatle, iar în Honolulu ºi-a înfiinþat propriile-i reviste.

Ca mulþi conaþionali, stabiliþi sau nu în strãinãtate, absolventul Facultãþii de Drept, din Bucureºti (1937-1941), n-a beneficiat în mod expres de pregãtirea sa juridicã în demersurile pe care viaþa i le-a scos în cale. În schimb, numeroasele cãlãtorii i-au adus beneficii spirituale nebãnuite mai înainte.

Poate de aceea ºi prieteniile legate cu diverºi oameni de culturã sã fi reverberat peste timp într-un mod aproape fabulos. Tot aºa cum memoriile copleºesc prin informaþie ºi lejeritate stilisticã.

Noi înºine, dupã 1990, intenþionam sã-i publicãm opera din strãinãtate, în cadrul Ligii Culturale „Oltenia”, urmând a stabili legãtura cu Ion Dumitru din Germania; doream sã recuperãm neapãrat o valoare literarã. Alþii au fost mai vrednici decât noi, meritând toatã lauda, deoarece realizarea a venit din partea Editurii Eminescu. Comentariile de faþã au apelat la ediþia din 1993, intitulatã Poemele poetului singur singur, 420 pagini.

Pentru ipoteticul cititor al acestui text… critic, reþinem, mãcar statistic, câteva date, privind scrierile lui ªtefan Baciu: Poezie originalã în limba românã (22 de titluri), în colaborare (2), în limba spaniolã (10), în limba portughezã (3), în limba englezã (2), în limba germanã (1), Poezie tradusã în limba românã (2), Poezie româneascã tradusã în spaniolã (3), Poezie sud-americanã tradusã în germanã (5); Poezie brazilianã tradusã în spaniolã (1), Poezie germanã tradusã în spaniolã (1), Memorii în limba românã (6), în limba portughezã (2), Eseuri în limba englezã despre literatura ºi civilizaþia latino-americanã (4), Eseuri în limba portughezã (8), în limba spaniolã (20), Eseuri ºi prefeþe (în colaborare) – 9, Antologii latino-americane (4), în limba germanã (2), In memoriam – Mira (1). În total, 108 titluri.

Acceptãm aceºti indicatori tematici, cu oarecare rezervã, deºi ei vin din partea autorului, care le-a spus „bibliografie selectivã”. Pânã la un punct, omisiunile se explicã; în cazul de faþã, ele nu sunt atât de importante sau revelatorii.

Oricum, dupã 1990, critica ºi istoria literarã l-a aliniat pe ªtefan Baciu în rândul celor care trebuiau recuperaþi cu orice preþ. Principalele reviste de culturã sau de literaturã i-au (re)tipãrit din creaþia sa, ori au scris despre, adãugând câteva interviuri strict necesare în noul context politic al României.

La 29 octombrie 1990, Muzeul Literaturii Române din Bucureºti l-a sãrbãtorit cu un anume fast. Vorbitorii s-au numit: Radu Tudoran, Lucia Demetrius, Al. Condeescu, C. LarianPostolache, Gaby Michãilescu, Gabriel Stãnescu, Ioana Mãrgineanu – sora poetului. Trei actori au recitat din creaþia sa poeticã.

Au procedat identic studiouri de radio din Bucureºti, Timiºoara, Craiova.

La rându-i, autorul a întreprins „douã importante donaþii Bibliotecii Academiei, constând în cãrþi din biblioteca sa de la universitate (n.n. – din Honolulu), manuscrise, corespondenþã, tablouri, obiecte de artã” – aºa cum ne informeazã sursa documentarã de la editura Eminescu.

Am consemnat un fapt simptomatic la mai toþi evaluatorii în þarã, când se pune în balanþã creaþia disidenþilor. Dupã înregistrarea acestora, cu tam-tam-uri, care mai de care, dupã aceea, adicã „degustarea” fiind încheiatã, se trece, firesc, la… purificare ºi decizie. Ulterior… tãcerea ºi aºa mai departe” Reclam o anume superficialitate în valorificare, deoarece s-ar impune o continuare de analizã a cazului, de integrare într-o suitã cu specific identic. Iatã de ce, odatã cu obþinerea Premiului Scriitorilor tineri al Fundaþiei pentru Literaturã ºi Artã „Regele Carol II”, când ªtefan Baciu, elev la Liceul „Andrei ªaguna”, împlinea doar 17 ani, în luna mai 1935, laud cu bunã mãsurã oficiile Muzeului Literaturii Române din 29 octombrie 1990, când autorul numãra 72 de ani.

Consemnând structura cãrþii din 1993, titlul Mira a repus în ecuaþia de cuplu relaþia soþ-soþie. Fiindcã Mira Simian a fost numele farmacistei care l-a oblojit admirabil pe scriitor, fie ºi în exoticele locuri din Hawaii americani. Despre convieþuirea lor am aflat multe detalii în Memoriile misionarului Valeriu Anania, care, între 1966-1976, din motive de sãnãtate, a trebuit sã se refacã în Honolulu. Primele „lecþii” de aºezare ºi de înþelegere a vieþii de aici i-au fost oferite de familia lui ªtefan Baciu. Apoi ele, diversificate pe multiple cãi culturale, au venit de la Mira, nãscutã tot în zona Rm. Vâlcea, spaþiu de obârºie ºi al înaltului prelat. Reþinem doar episodul în care se relateazã tribulaþiile obþinerii doctoratului cu teza Sentimentul morþii în opera lui Eugène Ionesco, dupã ce autorul, aflat la Paris, a refuzat stãruitor sã accepte aºa ceva.

Prelatul român era deja un nume referenþial pentru poezia românã, ca ºi pentru teatrul de orientare mitologicã, fiind un

foarte bun poliglot ºi enciclopedist european. Dialogurile lor culturale, în doi sau în trei, au produs nu numai o bunã impresie pãrþilor implicate, dar au stabilizat idei ºi au schimbat moduri de gândire, mãrturisite de Valeriu Anania, în timpul care va sã vinã.

Ei bine, opiniile criticii interbelice, deºi se aratã îndestulãtoare, nu sunt nici pe departe de realã substanþã.

Poate ceva relevant sã semnalãm la Pompiliu Constantinescu. Chiar G. Cãlinescu reþine doar aspectul juvenil al versurilor de început. Încolo, nimic trainic.

Motivaþia ar veni din faptul cã opera scriitorului nefiind încheiatã, nici mãcar conturatã, era foarte greu sã se facã precizãri, indicând evoluþia ºi stabilirea unui specific, unui „al sãu”. ªi, totuºi, zicem noi astãzi - ªtefan Baciu rãmâne Poet, cu majusculã.

Dacã repede se poate ochi o linie tradiþionalã, pe canavaua metricã a lui Eminescu ºi a celor care i-au urmat în folosirea… clasicã a prozodiei, tot atât de adevãrat – sã recunoaºtem – ªtefan Baciu a fost bine temperat în poezia modernã a veacului al XX-lea; la noi, de la Urmuz, la Ion Barbu. Nu i-au lipsit nici legãturile literare cu simboliºtii din veacul anterior sau cu expresioniºtii germani de dupã 1912 încoace.

Parteneri ai acestora sunt evidenþiaþi în literaturile hispanice ºi portugheze – mai cu seamã din Spania ºi Brazilia. De altfel, în 1964, a mers la Universitatea din Honolulu ca profesor de literaturã portughezã ºi brazilianã. În ciuda aºezãrii confortabile în marea insulã a Pacificului, poetul nu se poate desprinde de obârºii, în mod aparte de colegii scrisului, ale cãror nume sunt transcrise cu bucurie ºi îndrituit. Cu mult înaintea unui prozator român contemporan, ªtefan Baciu a scris rãbdãtor o carte cu prieteni: Urmuz, Ion Vinea, Tudor Miu, Paul Pãun, Gherasim Luca, Aurel Zaremba, Stéphane Roll, Tiberiu Iliescu, Ion Barbu, Ion Minulescu, Blaga, Emil Botta, Vasile Voiculescu, Eugen Jebeleanu, Radu Stanca, Sandu Tudor, C. Noica, Ion Sofia Manolescu, Constant Tonegaru, Petre Stoica, Vasile Igna etc.

Versificãrile sunt ori à la, ori omagii pentru anume ocazii sau pentru anume contribuþii, fie ele ºi efemere.

Le-am zice, ocazionale.

Ele se adaugã doar scriptural altora despre România, despre biografia lui politicã, mai mereu sincopatã, celor despre colegii „ºaguniºti”, reveniþi în amintirile sale încãrcate de dor, celor despre Bucureºtiul interbelic.

Dupã fronda ºi frontul lui august 1944, ªtefan Baciu juiseazã pe un soi de proletcultism neproductiv, versurile sunt fals intimiste, au paloare vizibilã.

Un volum reperabil mi-a apãrut cel din 1967, intitulat Ukulele, apãrut la Madrid, în editura „Destin” (ukulele – chitarã hawainã cu patru coarde). Autorul ºi-a dorit sã valorifice specificitatea locurilor unde se mutase, depunând mãrturie, prin descrieri credibile, prin trãiri autentice, nefardate.

Ca Van Gogh, în Tahiti, ªtefan Baciu, vizitatorul Polineziei, scrie liber. Reproduc întregul poem alfabet din volumul Ukulele: „Pe o treaptã / un bãiat / þine caietul deschis / sgâriind pe pagina albã / litere japoneze / alfabet / pentru fluturi / furnici ºi muºte / puncte ºi linii / mici pãlãrii / cârji pentru ºchiopi / colivii / fotografii de strãnuturi / flori ºi microbi / revoluþii de virgule / degete împletite / flori alergânde / departe curcubeul / aºterne un ºal / pe umerii zilei”.

Poem de notaþie, picturã de ºevalet în viziunea suprarealistã.

La fel sunt ºi alte creaþii, din acelaºi volum: Noapte filipinã, Zi de naºtere în Hawaii, Carton de identitate, Carlos Mérida în Waikiki, Jean Charlot, Naturã moartã, Beþie lunarã, A ºaptea zi º.a.

Ca sã-ºi verifice puterea de sintezã într-o prozodie fixã, ªtefan Baciu a reþinut ºi zece poeme haiku. Douã dintre ele: Provincie – „Stradã din Tulcea / îmi apari în Costa Rica / vis în spaniolã”; Grãdinã – „Lãmâiul cheamã / greierii dupãamiezii / la ceaºca de ceai”.

Ca odinioarã ªtefan Luchian sau Max Blecher, pe patul de suferinþã, înainte de „marea trecere”, luându-se pe ei înºiºi ca obiect de inspiraþie, deci ºi de studiu, ªtefan Baciu a compus o serie de autoportrete: Pe un bilet de avion, Cu cravatã, Pe o cutie de chibrituri, Nocturn, Pe un colþ de ziar, Autoportret în Hawaii, Autoportret în „x”, Autoportret la 59 de ani º.a. În Autoportret 1978, cu patru strofe, în catren, autorul încheie blazat: „Latifundiar de strofe în Brazilia / cãutând la tropice un Tiki trismegist / am cultivat iubirea, libertatea, bougainvilia / semnându-mi opera - ªtefan cel Trist” (semnãturã olografã, subl. n. - M.B.) Deducem, aºadar, câteva preferinþe pentru temele subliniate!

Autoportretele în picturã constituie, într-adevãr, o introspecþie vizibilã, culorile sunt mai vorbitoare decât cuvintele… literare. ªi totuºi, se cuvine sã rostim. Zicem doar cã un soi de narcisism degajã cu toatele, despãrþind, prin provocare, obiectivul de subiectiv.

Reproducem o strofã tipic barbianã din poezia Plimbare în insula Oahu: „scoici de aur cad la fund / apa scrie cerc rotund / cu un toc de joc secund” (voit nu iau în calcul tautologia existentã!).

Dupã lecturi îndelungi, cu creionul în mânã, trãiesc sentimentul cã ªtefan Baciu ºi-a conceput lirica… româneascã, fiind prea bine influenþat de poeþii contemporani sieºi, mai apoi de strãini, prin comparaþie, l-au determinat sã cantoneze fericit în expozee lingvistice, lexicale – bine asimilate în tinereþea bucureºteanã. Cã aspectul acesta, de tip stilistic, i-a devenit atât de familiar, de fixat în structurile lui de lucru, cã a putut sã scrie lejer, ca-ntr-un trucaj, cu imitaþie asumatã.

Nu ºtiu ce ºi câte observaþii vor fi întreprins comentatorii operei sale aflaþi în þãrile (nenumãrate) prin care a colindat, dar ºtiu (în parte) ce au scris ai noºtri din România: D. Micu, Marian Popa, Ion Rotaru, Al. Ruja, Mircea Scarlat, Nicolae Manolescu, Constantin Eretescu, Ion Negoiþescu, Aurel Rãu, Constantin Ciopraga, Radu Aldulescu, Nae Antonescu ºi alþii.

Fie ce-o fi, ªtefan Baciu n-a fost poet minor, versificator de talent, doar pentru temele literare obiºnuite: iubirea, natura, relaþiile umane, schimburi de coduri, pe care le realizeazã vârsta etc. În acelaºi timp, este primul român (cred) care a scris despre Hawaii… Pacificului. ªi a fãcut-o inspirat, adesea pilduitor pentru toþi urmaºii literari de acolo ºi de aici.

N.B. Dintre cele ºase cãrþi de Memorii în limba românã, am citit Praful de pe tobã (1995, Ed. Eminescu, 606 pag.). În loc de Prefaþã, se reproduce o scrisoare a lui N. Carandino, un fel de încurajare pentru jertfa fãcutã în Hawaii americani.

Cartea cuprinde trei departamente: autobiografice (noi leam denumit aºa, fiindcã se scrie despre viaþa de licean, de student, de colaborare la „Universul Literar”, alãturi de o puzderie a studenþilor aflaþi la început de… drum).

Urmãtorul departament se intituleazã generic Oameni.

Portrete diverse de politicieni ºi de oameni ai culturii: Constantin Titel Petrescu, Ion Pas, Tudor Vianu, Octav ªuluþiu, Nichifor Crainic, Aron Cotruº, Emil Cioran (profesor), Eugen Jebeleanu, Ion Minulescu, Radu Gyr º.a. În toate, se îmbinã amintirile directe sau impresiile formulate în urma lecturilor efectuate din operele fiecãruia în parte.

Existã o mai multã autenticitate în aceste „memorii”, decât în poeziile cu temã prestabilitã.

Ultimul departament, intitulat Microportrete, acoperã o plajã întinsã a unor oameni întâlniþi de-a lungul deceniilor, fie în perioada româneascã pânã la 1949, ca ºi a altor conaþionali în cãlãtoriile îndepãrtate în þãrile lumii.

Aici se impun notele fugare, cu o dozã de ironie sau de compãtimire pentru cei plecaþi în lume, fãrã sã-ºi cunoascã vreodatã limanul.

Subscriu pe de-a-ntregul unei observaþii a învãþatului Virgil Nemoianu: „Memoria lui ªtefan Baciu e ameþitoare ºi descrierile lui pline de viaþã ºi amuzante… Tonul este cald, uneori sentimental, dar o oarecare detaºare ironicã se poate observa din când în când…”

nr.4 n ianuarie 2011

recitiri

actualitatea literarã 11

John Fowles ºi bulversarea premeditatã a cititorului surmenat Jocul savant de-a ºoarecele ºi pisica Englezul John Fowles este un mare scriitor, dar ºi un mare manipulator al gustului public – un autor comercial. Relativ recent editatã în româneºte (seria de autor a Editurii Polirom), Iubita locotenentului francez depune mãrturie din plin în chestiune.

Desele intruziuni ale autorului în substanþa romanului, emiterea de variante, fac din personajul principal al cãrþii un caracter inavuabil, forþat, enigmatic-inconsistent.

Debutând în economia cãrþii ca femeie înºelatã, profund marcatã de instabilitatea afectivã a bãrbatului (din (dez)abuzatã devine defazatã, abulicã – puþin dezaxatã), Sarah sfârºeºte ca femeie independentã, ba chiar devine o feministã înrãitã, care nu vrea sã mai depindã în nici un fel de servituþile bãrbãteºti.

Or, tocmai aici este problema: acþiunea romanului se petrece cu o sutã de ani înainte de anul publicãrii lui (1969), în epoca victorianã, autorul revenind mereu „la suprafaþã” prin paralele ºi comparaþii cu perioada modernã, întreprindere profitabilã ºi beneficã pentru cititor. Însã capitolul final al cãrþii, în care guvernanta sãracã ºi înºelatã, secretara de condiþie modestã se pripãºeºte într-un focar de culturã, casa unor pictori-poeþi în calitate de asistentã ºi model pictural este implantat forþat în „solul” fertil al cãrþii, dospind de semnificaþii/ interpretãri.

Romanul lui Fowles este situat de autorul englez sub zodia/ directa oblãduire a postmodernismului, dar tocmai aceste auspicii apar în faþa cititorului ca artificiale. Întreg cap.

XIII al cãrþii, dar ºi alte pasaje dau socotealã de relaþia specialã a lui J. F. cu acest curent literarfilozofic, care în cazul altor scriitori pare mult mai fireascã (ºi ne vine în minte acum doar turcul Orhan Pamuk). Dar tocmai acest capitol teoretic este tipic pentru fãcãtura de tip postmodern, menitã sã justifice toate

Apãrut în anul 1965, Magicianul a cunoscut mai mult versiuni pânã la publicare (ºi chiar dupã aceea), fiind cartea care a suscitat cel mai mare interes, dintre toate scrierile lui Fowles, cum el însuºi mãrturiseºte. În mare parte, este ºi ea un joc al minþii, gimnasticã a intelectului ºi a fanteziei, care opteazã pentru soluþii elucubrante ºi finaluri (cel puþin) misterioase.

Dar scopul nemãrturisit al autorului este de a proiecta o altã lume peste cea realã, lume mai mult decât scripturalã; el propune o nouã experienþã de viaþã care depãºeºte întreprinderea literarscripturalã.

De aici impresia de act jucat pe o scenã, experiment teatral. În esenþa sa, Magicianul – este ºi opinia autorului - e un roman al adolescenþei proiectat de un adolescent întârziat ºi bazat pe câteva date reale: ca ºi Nicholas Urfe, eroul sãu, autorul a fost profesor un an ºcolar într-un institut particular dintr-o insulã greceascã, imediat dupã rãzboi (1951/52). În urma acestei experienþe inedite se întoarce în Anglia profund marcat de impresiile ºi amintirea acestui

arborescente ale soluþiilor scripturale. Reproºuri pe care i le poate aduce ºi publicul cititor – adevãratul beneficiar al operelor sale. De-a lungul timpului, autorul a primit sute de scrisori de la studenþi, intelectuali formaþi, cititori de toate categoriile ºi gradele – dar, dupã cum se mãrturiseºte, n-a prea þinut cont de ele în ediþiile revãzute.

Destãinuirea fãcutã în toiul unei scene idilic-erotice îi pune o etichetã definitivã eroului Nicholas Urfe: „Ea nu-ºi dãdea seama cã trãiam cu intensitate un moment literar”.

Sã considerãm acum finalurile celor douã cãrþi, care se aflã în definitivã opoziþie. Cel al Magicianului este perfect verosimil, se integreazã firesc în dinamica romanului, venind ca o încununare. Puncteazã, prin despãrþirea tensionatã, dramaticã a protagoniºtilor, moartea unei iubiri, prãbuºirea unui edificiu sufletesc (Alison). Întâlnirea finalã a celor doi se produce sub supravegherea prezumatã a conspiraþiei lui Conchis – „trupa” urmãrea cu satisfacþie de dupã ferestrele unei clãdiri tribulaþiile lor tragi-comice. Pe când finalul celeilalte e o gãselniþã postmodernã greu de înghiþit,

paradis (natural) pierdut, unde a cunoscut liniºtea, izolarea, singurãtatea – spleenul specific grecesc (acel „aegean bluess”). La care se adaugã elemente autobiografice, grefate pe sentimentul pierderii: „Sentimentul unui lucru absent, irecuperabil, al unei ocazii ratate m-a fãcut sã îmbin dilemele unei situaþii personale întâmplate în Anglia, cu amintirea insulei ºi cu starea de solitudine…”, declarã autorul în prefaþa ediþiei de la Univers (1988).

Toate acestea fac din romanele lui Fowles un teatru absurd cu iluzii, fantome ºi mãºti. În stilul lui se simte adesea „copilul etern subjugat de plãcerea mistificãrii” (Magicianul, pag. 363). Astfel, milionarul Conchis joacã mai multe roluri, ca un mic dumnezeu (titlul iniþial al cãrþii a ºi fost The Godgame, „Jocul de-a Dumnezeu”). El se joacã cu mintea ºi inima celor din jur – în speþã, Nicholas Urfe, dupã cum ºi acesta se jucase cu sentimentele sincerei Alison. În speranþa cã-l va readuce la realitate pe Nicko-Nicholas, Alison intrã în jocul conspirativ al trupei lui Conchis, înscenându-ºi moartea (oare de ce diferenþa aceasta dintre viaþa omului înºelat în dragoste, aºteptãri ºi moartea mimatã ne apare oarecum similarã cu cea dintre viaþa adevãratã ºi literaturã?). Încã de la primele proze, critici sobri ºi bine intenþionaþi i-au reproºat lui J. F. artificialitatea, excesele ºi complicaþiile

plantatã acolo pentru ochii criticii, în deplin dispreþ faþã de cititor.

Finalul celei dintâi s-ar putea rezuma în fraza: Totul este suspendat în aºteptare, pe când cel de-al doilea final semnificã o pierdere definitivã ºi dureroasã în ceaþa istoriei. Alison se pregãteºte sã se întoarcã înapoi în Australia, în suflet cu otrava urii neîmpãcate împotriva aroganþei ºi incapacitãþii de a iubi a englezului þanþoº.

Iar Sarah, fosta guvernantã sãracã, cea care cândva simulase damnarea spre a atrage atenþia celor din jur („aruncaþi-vã privirea ºi asupra mea – ruºinea ºi suferinþa m-au fãcut ºi pe mine cineva!”) îºi gãseºte vocaþia vieþii în casa fraþilor Rosetti, copiii revoluþionarului italian refugiat în Regatul Unit, Gabiele Rosetti.

Christina era socotitã cea mai talentatã poetã a epocii victoriene, Dante Gabriel un bun poet ºi pictor, deºi cu sãnãtatea ruinatã de droguri, iar fratele lor Michael era editorul ºi criticul grupãrii (Frãþia prerafaelitã, avându-l ca mentor pe eminentul om de culturã John Ruskin). În inima acestei case îºi gãseºte Sarah „familia”, alãturi de fetiþa ei, rod al iubirii cu Charles, pe care îl refuzã categoric ca soþ, nedumerindu-l ºi frângându-i sufletul… Toate amãnunte interesante, dar fãrã nici o legãturã cu subiectul (de pânã atunci) al cãrþii, o reuºitã novelã dickensiano-victorianã.

Remus V. GIORGIONI

Jocul de-a Dumnezeu

intruziunile ulterioare ºi libertatea deplinã a variantelor. Autorul zice: „Habar n-am. Istoria asta pe care o povestesc e în întregime imaginatã”… Vechiul joc de-a Dumnezeu este de data aceasta dat pe faþã, recunoscut fãþiº: „romancierul e egalul lui Dumnezeu”; „poate cã totul nu-i decât un joc”; „totuºi, romancierul rãmâne un zeu”.

John Fowles este autor ºi al altor romane cu mare prizã la public, dar de gust îndoielnic, cum ar fi thrillerul horror Colecþionarul, carte care, prin grotescul situaþiilor se apropie de un alt eºec genial, Lolyta nabokovianã! Un colecþionar cu gusturi stranii ºi chiar inumane se gândeºte sã-ºi îmbogãþeascã „colecþia” cu o fiinþã umanã. În acest scop, sechestreazã fata pe care o place , þinând-o ascunsã în pivniþa unei case izolate, expres achiziþionatã. Dupã o serie de jocuri de-a pisica cu ºoarecele (conþinutul cãrþii!), fata moare de o gripã viralã netratatã, fiind înmormântatã pe ascuns în chiar locul detenþiei sale.

Trãsãtura dominantã a romanelor lui Fowles este un suspect teatralism al dragostei, care se manifestã cu precãdere în cazul personajului principal feminin. Cel mai reuºit în acest sens, un mare roman de dragoste, este Magicianul (prima

carte în ordinea scrierii-rescrierii), carte scãpatã ca prin farmec de ravagiile – excesele, exagerãrile – postmodernismului. Un profesor englez îºi gãseºte post într-o insulã greceascã izolatã, unde se petrec lucruri ciudate – consecinþe directe ale unor întâmplãri tragice din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.

Protagonistul acestora, magnatul Conchis, închiriazã o trupã de actori amatori, ale cãror improvizaþii/reprezentaþii sunt menite sã-l bulverseze pe vizitatorul (ales dar) neiniþiat în aceste jocuri – jocuri mai mult de culise, decât de scenã. Este amintitul joc de-a pisica ºi ºoarecele, în scenã intrând în plus ºi un „Câine” ( numitul Conchis). ªi atunci, câinele ºicaneazã-ºiantreneazã pisica (trupa de actori), iar aceasta se joacã cu viaþa ºi sentimentele ºoricelului (Nicholas): Vizitatorul inopinat cade în cursa Juliei, care simuleazã îndrãgostirea, la indicaþiile regizorale. Dar în cazul acesta „ºoarecele” îºi meritã din plin soarta, fiindcã – înainte de a fi înºelat, pãcãlit („jumulit”!) se jucase el însuºi cu sentimente sincere ºi curate ale altei fiinþa umane. Australianca Alison ajunge sã cunoascã pe propria piele complexul de superioritate al englezului tipic, pentru care locuitorii unei colonii îndepãrtate e un soi de veriºor sãrac ºi prost de la capãtul lumii, care trebuie privit ºi tratat de sus… Cu toate acestea, în Magicianul, spre deosebire de celelalte cãrþi avute în vedere aici, ºicanele „cursei de ºoareci” sunt motivate estetic (uneori chiar etic), perfect verosimile în dezvoltarea conflictului. Autorul opteazã pentru soluþii narative decise, definitive – definitorii pentru desfãºurarea acþiunii – fãrã tribulaþiile textualiste din Iubita locotenentului francez. Dacã un critic poate considera cu un zâmbet superior-ironic, cu propensiuni comprehensive profesionale variantele propuse de autor, cititorul aºteaptã altceva de la un prozator consacrat: soluþia unicã-surprizã, care sã-l uluiascã. Sã exclame: foarte ingenios, nene autorule…, eu nu m-aº fi gândit. A propune soluþii alternative ºi variante posibile e pentru cititorul deseori mai exigent decât un critic o dovadã de slãbiciune.

Paradoxalã inconsistenþã textualã.

Carmen Tania GRIGORE

12 actualitatea literarã

interviu

nr.4 n ianuarie 2011

Paºi spre comoara din suflet suflet* Am pierdut noþiunea de timp, de spaþiu; sunt parcã pe o insulã spiritualã, descãlþatã de urma terestrã. Câteva miresme îmi amintesc de toamnã. Din cerul solzos, lenevit, pântecos, câþiva pescãruºi îmi trimit semnale cifrate. În acest decor, în aceastã zi anume creatã apropierilor, am lansat ideea unor convorbiri cu doamna Alexandra WilsonNoica, pe care eu le-aº numi... Paºi spre comoara din suflet.

- Credeþi cã viaþa a fost asprã cu d-voastrã, cã v-a rãpit cumva „Viaþa se petrece în salturi, ca pe front; tinereþea? fii pregãtit sã înfrunþi greutãþile exterioare - Prin iubirea, dedicaþia, ocrotirea ºi marele sacrificiu fãcut cu un bun ºi activ echilibru interior”. de pãrinþii noºtri pentru noi, nu am simþit viaþa aºa de asprã, Constantin Noica cum într-adevar era. Trãiam comoara speranþei pe care ne-o

- Stimatã doamnã Alexandra Wilson-Noica, pentru cei care nu au citit cartea de memorii scrisã de d-voastrã, vã rog sã ne spuneþi câte ceva despre originile pãrinþilor d-voastrã ºi modul în care sau cunoscut.

- Pãrinþii mei s-au cunoscut din copilãrie. Mama locuia în Sinaia, cu pãrinþii ei. Tatãl ei era englez ºi mama saºã ºi ei aveau un hotel numit Vila Carola, dupã bunica mea – acest nume se mai vedea încrustat pe vilã în ’95, prima datã cînd m-am întors în þarã dupã 40 de ani de la plecare. Tatãl meu venea acolo, la munte, cu pãrinþii lui, în vacanþã – mama ºi tata s-au cunoscut de atunci, când erau copii de vreo 10 ani.

Au rãmas prieteni buni toatã viaþa, în ciuda suferinþelor prin care au trecut.

- Cum a fost copilãria d-voastrã?Unde v-aþi nãscut ºi care sunt primele amintiri care vã vin în minte atunci cînd vã gîndiþi la tatãl d-voastrã?

- Sunt nãscutã în Braºov, fiindcã mama ºi tata locuiau atunci în Sinaia. Prima amintire þine de treptele de la casa din Sinaia!

Aveam vreo doi-trei ani ºi, bineînþeles, totul pãrea enorm. Casa de care vorbesc este Vila Wendy, construitã pentru mama de pãrinþii ei ºi care are numele mamei mele scrisã de ea pe un perete, fiind clãditã chiar în faþa Vilei Carola. Aici am locuit întâi pânã au venit comuniºtii, dupã care ne-am mutat la Chiriac, unde tata avea o moºie de la pãrinþii lui. Nu-mi amintesc nimic din timpul când tata era lângã noi, fiindcã el a fost trimis în domiciliu forþat pe când eu aveam vreo patru ani. Copilãria mea mi s-a pãrut normalã, cã nu ºtiam altceva. Am amintiri de vizite, la bunica mea paternã, ºi de familie, venind la Chiriac, dar mai ales de la Andronache, lângã Bucureºti, unde ne-am stabilit pânã am venit în Anglia.

- Deºi au divorþat de formã, din scrisorile trimise de C. Noica cercului de prieteni reiese cã se gândea tot timpul la familie, la copii. Cum vã amitiþi acea perioadã, de dupã divorþul pãrinþilor?

- Divorþul nu ne-a afectat, întâi fiindcã nu-mi dãdeam seama cã aºa au fãcut, (decât mai târziu, când am înþeles ºi de ce) ºi, în al doilea rând, deoarece am fost întotdeauna iubitã ºi am acceptat situaþia ca pe ceva “normal”, timp în care pãrinþii mei au rãmas cu o prietenie remarcabilã. Faptul cã îi scriam lui tata ºi îl vedeam mereu în vacanþele de varã m-a ajutat sã am amintirile despre care am scris.

- Orice copil îºi viseazã într-un anume fel viitorul. Care erau visele d-voastrã în copilãrie, înainte de a pãrãsi România?

- Andronache. În acel an ei au reuºit sã plece în Anglia, pe paºaportul englez al bunicului. Aveau 70 ºi ceva de ani, erau în vârstã când au plecat. Aºteptam cu nerãbdare scrisorile bunicii ºi mã uitam la timbrul englezesc cu regina Elisabeta . ªi visam ... Îmi ziceam: Ce frumoasã ºi ce fericitã este cã-i liberã! Începusem sã-mi dau seama cã noi trãiam într-o þarã unde multe lucruri nu se permiteau ºi unde ne era fricã de toate. Visam la o libertate despre care citeam numai în basme sau despre care ne ºoptea mama, ºtiind cã nu trebuie sã vorbim de aºa ceva. Mã durea cã nu puteam fi cu tata în fiecare zi.

- Cum v-a schimbat venirea în Anglia acele vise ale copilãriei?

- Amândoi pãrinþii ne ºopteau despre cum o sã fie într-o zi când vom ajunge în Anglia, ceva ce pentru mine era un vis pe care mi-l fãuream prin ochii unui copil plin de idei romantice.

Când am sosit la Londra, unde visele bineînþeles s-au schimbat, cãci au devenit realitate, iar locurile de care ne vorbea mama le vedeam cu propriii ochi, chiar dacã trãiam numai într-o camerã ºi aveam foarte puþini bani, nu am fost deloc dezamãgitã, deoarece o vedeam pe mama uºuratã, ca ºi cum s-ar fi lepãdat de o hainã de fier. Încercam sã simt ce înseamnã sã fii liber.

Ecoul trecutului „Aspiraþi cãtre o idee, într-o zi va da roade.“ Constantin Noica - Sosirea în Anglia a reprezentat practic o desprindere de trecut.

Ce ecou a lãsat în sufletul d-voastrã acele momente când împreunã cu mama, ºi cu fratele, Rãzvan, începeaþi o nouã viaþã?

- Desprinderea de trecut a fost dureroasã, dar ºi însoþitã de speranþe. În sufletul meu erau mereu prezente, ca un ecou, vorbele ºi faþa lui tata, pãdurea vizavi de casa de la Andronache, vizitele la Câmpulung cu tata, familia de acolo ºi tristeþea cã nu ºtiam dacã o sã-l mai vedem vreodatã pe tata.

Visam, erau ºi mai sunt momente de neuitat legate de momentul respectiv, precum acelea pe care le-am descris în cartea mea. * (fragment din cartea cu acelaºi titlu, Lorilav,, Buzãu, 2010) apãrutã la editura Lorilav

dãdeau ei. Tinereþea mea este împãrþitã în douã, înainte de 11 ani ºi dupã 11 ani. Cea de dinainte are multe nuanþe, aceasta fiind trãitã în timpul lui Stalin, când restricþiile impuse de infernalul regim al comunismului trebuiau înghiþite în fiecare zi, la ºcoalã ºi afarã din casã. Numai faptul cã pãrinþii noºtri ne-au dat posibilitatea de a creºte cât de normal în casã este cauza amintirilor frumoase ºi nu am simþit cã tinereþea mea de atunci a fost total rãpitã. Singurul lucru pe care l-am regretat a fost faptul cã nu am putut sã cresc cu tata lângã mine.

- Iradiaþi o luminã ºi o seninãtate care exprimã o pace sufleteascã aproape îngereascã. Cum de vi s-a reaºezat atât de frumos sufletul, ce v-a ajutat în momentele de mari încercãri prin care aþi trecut?

- Ce sã spun... Eu sunt cum sunt prin iubirea ºi integritatea pãrinþilor mei. Credinþa în Dumnezeu, încurajatã din copilãrie, desigur, m-a ajutat în momentele cele mai grele din viaþã.

Fotografie ineditã pe coperta cãrþii: Constantin Noica cu fiica Alexandra ºi nepotul Brian, la Edinburgh, in 1983.

- Însuºi tatãl d-voastrã, marele filozof, era de un optimism desãvârºit. Cum v-a influenþat pe d-voastrã acest lucru în viaþã?

- Mi-am trãit copilãria petrecutã cu tata în vacanþele de varã în optimismul lui. El avea întotdeauna un rãspuns bun, nimic nu era imposibil de fãcut pentru mine ºi sigur cã prin iubirea lui m-a influenþat sã cresc uitîndu-mã mai mult la lumina vieþii ºi potenþialul de a face bine, învãþând astfel sã descopãr mai mult sensul meu în viaþã.

- Ce anume a ajutat-o pe mama d-voastrã sã-ºi continue viaþa aici, în Anglia, renunþînd la a se recãsãtori ?

- Mama a avut o viaþã plinã înainte de comunism. Avea multe interese, culturã, muzicã, artã, ski ºi era de o naturã pozitivã ºi plinã de umor. Mama ºi tata au avut o mare prietenie pe care ºi-au pãstrat-o de-a lungul vieþii lor. N-a mai vrut sã intre într-o altã cãsãtorie. A suferit prea mult.

Mirajul revederilor „În avion, în drum spre Londra, m-au podidit lacrimile; trãiam realul. Aveam sã întâlnesc fiinþele reale din cuprinsul vieþii mele ºi în faþa lor eu însumi trebuia sã fiu o fiinþã realã”.

Constantin Noica - La cât timp dupã venirea în Anglia l-aþi reîntîlnit pe tatãl d-voastrã?

- Prima datã cînd l-am revãzut pe tata a fost în mai 1972, fiind dupã 17 ani ºi cînd locuiam în Edinburgh. Copiii mei erau foarte mici aveau numai 2, 3, 4 ºi 5 ani.

- Vã rog sã ne povestiþi puþin despre omul de zi cu zi, despre preocupãrile sale fireºti, despre felul în care se interesa Noica privitor la viaþa d-voastrã aici în Anglia.

- Primul lucru pe care tata mi l-a spus este cã nu vrea sã ne plictiseascã cu filosofia lui. Vroia sã trãiascã cu noi ºi cu copiii mei zi de zi, fãcînd lucrurile normale, sculânduse, mâncând, ieºind la cumpãrãturi, vizitând prieteni, ocupându-se cu lecþiile de ºcoalã ale Anitei, care începuse deja ºcoala în Edinburgh. Julia, Brian ºi Angela erau încã acasã ºi el se distra cu ei. Toate îl interesau.

Mai târziu, cînd a venit a treia ºi ultima oarã la noi, copiii mei erau tineri adolescenþi de 14, 15, 16 ºi 17 ani. S-a arãtat foarte interesat de felul în care se dezvoltã ºi vroia sã ºtie ce gîndeau, cum vedeau viitorul lor, ce vroiau sã facã în viaþã. Totdeauna cînd venea în Anglia era fericit sã trãiascã viaþa fãrã schimbãri, aºa cum ne-o desfãºuram noi, zi de zi. Sigur cã filosofia lui, care era parte integrantã din el, se simþea în felul în care ne vorbea ºi ne sfãtuia cu aºa mare drag ºi fericire .

- Vã transmitea filozoful Noica din preocupãrile lui, din frãmîntãrile lui? Discuta cu d-voastrã despre cercul de prieteni, despre situaþia care era în România?

- Niciodatã nu am ºtiut cît de mult a suferit tata. Oricînd îl vedeam era drãguþ, senin ºi iubitor. Prin cãrþi citite ºi scrise dupã decesul lui am vãzut ce mult a suferit. Asta m-a întristat foarte mult, dar mi-am dat seama ce multã demnitate avea iubitul meu tatã. Cînd venea în Anglia nu prea vorbea de prietenii de acolo, numai puþin despre familie, fiindcã era prea ocupat cu viaþa noastrã. De tinerii din România ne spunea cu tristeþe cã nu au libertatea ca sã înveþe ce vor.

- Vã povestea despre perioada în care a fost închis? Despre chinurile la care a fost supus?

- Despre perioada din închisoare nu a vorbit cu mine, poate cu mama, dar totuºi puþin. Din cartea lui „Rugaþi-vã pentru fratele Alexandru” am mai aflat ceva. Mi-a spus într-o zi cã o sã scrie o carte pentru noi, despre aceasta fiind vorba. Mama a tradus-o în englezã, dar nu a fost încã publicatã. Poate într-o zi o sã gãsim o casã de editurã aici care ar fi interesatã. Tata nu ne-a spus niciodatã despre chinurile pe care le-a suferit în închisoare, numai prin cãrþile altora am descoperit ce mult a suferit.

- Cu mama d-voastrã discuta despre astfel de probleme?

Sau cu fratele Rãzvan, respectiv cu pãrintele Rafail?

- Cu mama discuta despre prietenii lor ºi mai mult pe teme culturale, ea nu a ºtiut exact cîte a suferit el. Deºi, probabil, îºi dãdea seama, dar nu l-a întrebat niciodatã.

Cu fratele meu Rãzvan vorbea îndelung despre chestiuni spirituale, încercând sã-l descopere astfel pe pãrintele Rafail ºi sã înþeleagã de ce a devenit cãlugãr.

- Referitor la fratele d-voastrã, cum a luat hotãrîrea de a se dedica vieþii de monah? Vã amintiþi ce pãrere avea tatãl dvoastrã despre acest lucru?

- Tata a fost cam dezamãgit la început, cînd a auzit cã fiul lui a renunþat la cariera academicã. Dar, mai târziu ºi mai ales cînd s-au întîlnit ºi au vorbit împreunã, tata s-a liniºtit. Fratele meu era la Paris, unde studia ca sã intre la universitatea de medicinã. Vroia sã se facã doctor, însã ºi-a regãsit ortodoxia într-o bisericã româneascã la Paris, a simþit cã Maica Domnului îl cheamã sã-ºi regîndeascã viaþa. Când a ajuns la mãnãstirea din Essex, toate întrebãrile ºi frãmîntãrile sale au încetat, realizând cã trebuie sã urmeze neapãrat o viaþã de monah.

- Puteþi sã ne spuneþi de cîte ori v-aþi revãzut tatãl? Venea ºi stãtea cu d-voastrã?

- Pe tata l-am vãzut de trei ori în Anglia, întotdeauna stãtea cu noi vreo trei sãptãmîni. Ultima datã, ne-am întâlnit la Paris, unde m-am dus special sã-l vãd ºi am stat amîndoi la casa unei mãtuºe.

- Copiii d-voastrã îºi mai amintesc de el?

- Din fericire, copiii mei, toþi patru, îºi amintesc de bunicul lor cu mare dragoste ºi mai ales din perioda cînd locuiam în Devon, în 1983, când ei erau adolscenþi.

Fuziune spiritualã „Omul valoros nu poate fi oprit din destinul sãu de nicio vitregie.”

Constantin Noica - Deºi este un moment foarte sensibil, ne puteþi spune cum aþi primit vestea tragicului sãu sfîrºit?

- În 2 decembrie 1987 ne aflam, cu niºte prieteni, în Exeter, Devon. Mama îi cunoºtea ºi mi-a telefonat acolo sã-mi spunã sã ne rugãm pentru tata, fiindcã este în spital, a cãzut ºi avea ceva la un ºold. Urma sã fie operat în câteva zile. Douã zile mai târziu eram la lucru – mama a telefonat acolo, dar a vorbit numai cu ºeful meu. Acesta m-a adus acasã când am terminat lucrul ºi atunci mi-a spus cã mama a primit un telefon din România ºi i s-a spus cã tata a murit. Ea îi ceruse ºefului meu sã-mi termin lucrul, sã mã ducã acasã ºi de-abia atunci, în liniºte, sã-mi dea trista veste. M-am simþit trãsnitã ca de un fulger ºi am vrut imediat sã mã duc în þarã. N-am putut în douã zile sã-mi iau paºaport ºi vizã, mai ales cã era vineri. În schimb, m-am dus imediat la mãnãstirea din Essex, la fratele meu, pãrintele Rafail. Mama locuia în apropiere, am þinut toþi trei o liturghie ºi am fãcut parastas pentru tata. Asta se întâmpla duminicã 6 decembrie 1987, în acelaºi timp cu înmormîntarea tatei în þarã, la Pãltiniº. Ne-am uºurat un pic, dar tristeþea noastrã era foarte mare. Am o poezie scrisã din ziua cînd iam vizitat prima datã mormîntul de la Pãltiniº ºi am fãcut parastas.

- La cît timp dupã plecarea din þarã aþi revãzut România? Ce sentimente v-au încercat atunci?

- M-am reîntors în þarã dupã 40 de ani. Am revãzut, cu multã duioºie, casa din Andronache ºi pãdurea unde îmi dãdeam frîu liber viselor ºi unde ne jucam.

- Cînd anume s-a hotãrît fratele d-voastrã, pãrintele Rafail Noica de acum, sã se stabileascã în România?

- Fratele meu a fost invitat în România în 1993. În momentul respectiv era extrem de obosit ºi, dupã douã sãptãmîni de periplu prin þarã, un preot i-a propus sã revinã pentru totdeauna, sã se odihneascã în munþii Apuseni. Acolo a rãmas ºi-ºi dedicã viaþa în rugãciune tuturor celor pe care îi cunoaºte sau de care aflã de la alþii.

- Se ºtie cã filozoful Noica era un om elegant, manierat. Vã amintiþi sã-l fi vãzut vreodatã supãrat, cu un aspect neîngrijit?

- Tata era întotdeauna politicos ºi prietenos cu cei din jur. Nu l-am vãzut niciodatã supãrat sau cu un aspect neîngrijit. Nici cînd era numai cu noi, acasã. Cînd eram micã, în vacanþã, la Cîmpulung, ºi mai fãceam vreo prostie, tata nu se supãra nicidecum, îmi explica de ce nu e bine sã fac aºa ceva. ªi de atunci îl þin minte îmbrãcat întotdeauna cu cãmaºã, cravatã,

nr.4 n ianuarie 2011

interviu

actualitatea literarã 13

Convorbiri cu Alexandra Wilson-Noica costum sau cu jachetã de varã, în orice împrejurare, dar mai ales cînd mergea sã þinã lecþii prin oraº.

- ªtiþi dacã avea anumite preferinþe culinare? Se implica în treburi gospodãreºti? De exemplu, în „Jurnalul de la Pãltiniº” se spune cã avea o adevãratã plãcere sã aprindã focul în sobã...

- Cîteodatã, tata zicea despre el, la modul propriu, cã este un “papã lapte”, astfel cã atunci cînd venea pe la noi, în Anglia, ne pregãteam sã avem lapte ºi brînzã pentru el. Altminteri, îi plãcea tot ce îi dãdeam de mîncare. Îl întrebam uneori dacã are preferinþe ºi îmi spunea cã orice fac eu este bine. Mã amuzã o amintire de la Paris, când eram împreunã ºi l-am întrebat dacã mai vrea o cafea. A spus da ºi cînd l-am întrebat cum îi place, mi-a rãspuns “cum vrei tu”. Când eram micã, la Cîmpulung, am fãcut odatã cartofi prãjiþi, mã lãudam cã la opt ani ºtiu sã gãtesc. Aveam o micã sobã în camerã ºi el mã încuraja ce bunã gospodinã o sã devin într-o zi! Cartofii arãtau bine rumeniþi, eu am crezut cã sunt gata, cu toate cã pe dinnãuntru erau cruzi. Tata i-a gustat ºi a spus, însã, cã sunt foarte buni! Nici atunci nu m-a dezamãgit, drãguþul tata! Altfel, din pãcate, nu mai ºtiu de alte preferinþe culinare cã nu am trãit ani mulþi lîngã el.

- Am citit cã mama d-voastrã i-a cultivat dragostea pentru muzicã clasicã. Avea anumite preferinþe muzicale?

- Lui tata îi plãcea muzica lui Bach foarte mult ºi cred cã în Bach gãsea o spiritualitate liniºtitoare ºi plinã de inspiraþie.

Cînd a venit la noi, în 1983, am trãit un moment unic ascultând muzicã alãturi de mama ºi tata. Era seara, copiii mei se culcaserã ºi mama a vrut sã-l delecteze pe tata cu o piesã muzicalã de Malher – Simfonia nr. 4, care nouã ne plãcea foarte, foarte mult. Ce dar minunat sã fim numai noi trei ºi sã ascultãm împreunã aceastã simfonie... Dupã aceea am discutat despre piesã ºi despre istoria ei. Ceva de unicat ºi de neuitat a fost seara aceea….

- Dupã cum ºtiþi, e în obiceiul românilor sã sãrbãtorescã numele de sfinþi. Cum era tatãl d-voastrã, îi plãcea sã fie sãrbãtorit de ziua onomasticã?

- Nu prea ºtiu dacã el sãrbãtorea ziua de Sf. Constantin în mod special, dar sunt sigurã cã familia de acolo îi amintea.

Mama, întotdeauna îi trimetea o felicitare, asta ºtiu sigur. Dãdea importanþa cuvenitã sãrbãtorilor ºi ne trimetea o felicitare sau o scrisoare, mai ales de ziua noastrã de naºtere. Dupã ce am plecat din þara, îmi telefona în fiecare an de ziua mea de naºtere ºi asta era cel mai deosebit cadou pentru mine, fiindcã aºteptam cu foarte mult drag sã-i aud vocea. ªi el, drãguþul, spunea acelaºi lucru ºi întotdeauna îºi cerea iertare cã nu-mi putea trimite un cadou special. Dar reuºea cumva, cu toate cã mai rar, sã-mi trimitã un cadou prin cinvea care venea aici.

Mi-a trimis odatã un costum naþional din regiunea Câmpulungului. La fel fãcea ºi pentru fratele meu, pe atunci Rãzvan. Mai tîrziu, cînd a devenit bunic, trimetea niºte pãpuºi îmbrãcate în costum naþional sau cãrþi cu poveºti pentru copii, un fluier din lemn pentru bãiatul meu, cam aºa ceva. Cînd îl întrebam dacã putem sã-i trimitem ºi noi ceva, zicea cã nu are nevoie de nimic altceva decât de cãrþi, dar de asta se ocupa numai mama. Altfel era fericit sã ºtie cã poate sã fie un tatã bun ºi sã ne ofere cadouri. L-a marcat toatã viaþa faptul cã nu a putut sã ne vadã crescînd ºi sã ne fie un tatã adevãrat, ca toþi ceilalþi. Îi spuneam cã îl iubeam aºa de mult ºi cã prin scrisorile lui ne-a ajutat sã-l simþim lîngã noi cu toate cã era aºa de departe ºi cã este un tatã foarte bun.

- Ne puteþi povesti ce amintiri comune aveþi despre sãrbãtorile religioase, despre Paºte, Crãciun?

- Am amintit puþin despre sãrbãtorile respective ºi în cartea mea, dar o sã rezum ºi aici episodul despre singurul Crãciun petrecut cu tata la Câmpulung. Parcã vãd ºi acum cum fãceam globuri pentru pom din hârtie argintie, pãstratã de la pacheþelele de ciocolatã. Þin minte asta, deoarece era prima datã cînd am gustat þuica. Tata ºi Mariana (a doua nevastã ) aveau niºte musafiri pentru revelion ºi tata mi-a spus cã pot sã stau pînã la miezul nopþii, aveam vreo 9-10 ani. Mi-a dat un pic de þuicã într-o cãnuþã ºi mi-a spus sã mai aºtept cîteva minute înainte sã o beau, pînã la miezul nopþii. Eu nu am prea ascultat ºi am gustat un pic, ºi încã un pic – dar timpul trecea prea încet, aºa cã am mai gustat un pic ºi am devenit cam somnoroasã… pînã cînd am adormit ºi nu mai ºtiu ce s-a întîmplat la miezul nopþii! A doua zi tata mi-a spus “vezi ce se întîmplã dacã nu ai rãbdare, ai pierdut momentul pe care-l aºteptai cu atîta emoþie”. Crãciunul cu colinde nu-l prea þin minte, fiindcã nu aveam “voie” sã-l sãrbãtorim în acele timpuri.

Dar la noi în casã sigur cã sãrbãtoream ºi ne bucuram întotdeauna de cadouri. Tata ºi mama fãceau mari sacrificii financiare sã ne cumpere cîte ceva, cît de mic: un caiet ºi creion nou, niºte ciocolatã sau o carte, dacã se gãsea. Þin minte cînd am primit „Fram, ursul polar”, mi-a plãcut foarte mult ºi chiar acum, în 2009, am aceastã carte, din pãcate nu aceeaºi, ci una nouã, oferitã de o prietenã. La Andronache, cu mama, mîncam sarmale fãcute de Lenuþa, care locuia în casã cu noi, sau ne duceam la Bucureºti, la prieteni. De Paºti, mergeam la bisericã, în Bucureºti, la bisericã Colþea. Preotul Dimulescu ºi familia dânsului ne erau prieteni ºi ne duceam acolo destul de des ºi stãteam în casa lor din curtea bisericii.

Mi-a plãcut foarte mult cînd am fost destul de mare,sã stau sã sãrbãtoresc liturghia în noaptea de Înviere ºi sã înconjur biserica cu toþi. Am rãmas cu o impresie foarte frumoasã de atunci ºi despre masa care a urmat, de la miezul nopþii.

- Dupã prima vizitã, au mai urmat ºi altele în România? Vã conferã acestea un sentiment aparte, acela de „acasã”?

- Pînã acum am mai fost de cinci ori ºi încep sã mã reobiºnuiesc cu geografia þãrii, sã recunosc locuri unde am mai fost ºi mã simt acasã în mod foarte natural. Mai ales cînd mã gîndesc cã umblu pe meleagurile unde a fost tata ºi ochii

lui ar fi vãzut aceleaºi lucruri.

- În 2009, a fost sãrbãtorit centenarul Noica, ocazie cu care aþi fost în România ºi aþi participat la cîteva evenimente culturale.

Ce sentimente v-au trezit toate acestea? Cu ce impresii aþi rãmas?

- Am fost foarte impresionatã de unanimitatea ºi cãldura cu care au vorbit toþi despre tata, cei care l-au cunoscut ºi ca prieten, nu numai ca filozof. Din pãcate, nu am stat în þarã destul timp ca sã particip la mai multe evenimente, însã oriunde am fost ºi cu oricine am vorbit, am rãmas cu o impresie emoþionant de frumoasã. Simt cã tata a fost iubit mult ºi cã a lãsat în urma lui o mare apreciere ºi iubire pentru cultura româneascã.

- Constantin Noica visa la o ºcoalã fãrã profesori, în care sã nu se predea practic nimic altceva decît stãri de spirit. V-a împãrtãºit acest lucru vreodatã?

- ªtiam de la mama cã tata vroia sã facã o ºcoalã fãrã profesori unde nu se predã, dar totul se învaþã. De la tata am învãþat cã existã ºi altã istorie înainte de Marea Revoluþie din Octombrie din Rusia, din pãcate eram prea micã cînd am plecat din þarã ºi nu am apucat sã-mi dau seama de mãreþia gîndului sãu. Cu toate cã ºtiam cã tata ne spune numai ce e adevãrat ºi poveºtile sale conþineau întotdeauna un miez, o învãþãturã.

- Personal, care sunt cele mai mari regrete ale d-voastrã?

Regretele mele cele mai mari sunt cã tata a suferit aºa de mult, cã nu mi-am trãit adolescenþa lîngã el ca sã-l “descopãr” ºi eu, sã avem timp suficient de vorbit, cã atunci cînd ne vedeam în Anglia nu putea sã stea mai mult cu noi, iar copiii mei erau mici ºi trebuia sã mã ocup în acelaºi timp ºi de ei, ºi de casã.

- Care sînt cele mai mari satisfacþii pe care le-aþi avut?

- Satisfacþia cea mare a fost sã ºtiu cã sunt iubitã necondiþionat de pãrinþii mei ºi, la fel, cã le pot oferi copiilor mei dragostea pe care mi-au transmis-o pãrinþii mei.

- Referitor la cartea d-voastrã, cum v-a venit ideea sã o scrieþi?

- Cartea s-a scris, a crescut odatã cu copiii mei, de cînd erau la ºcoala primarã ºi vedeam ce liberi sînt. M-am gîndit sã notez ceva pentru ei, ca amintiri dintr-un timp unic.

Lumina suferinþei „Omul nu este propriul lui prezent. El este propriul lui viitor”. Constantin Noica - Dacã e posibil, vorbiþi-ne puþin despre familia d-voastrã?

- Am patru copii din prima cãsãtorie – trei fete ºi un bãiat. Primele douã fete sînt Anita, care locuieºte la Bath, unde lucreazã ca asistentã la spital, nu este cãsãtoritã încã ºi a lucrat mult cu copii mici la diferite creºe, chiar ºi în România, la Braºov, unde a lucrat douã sãptãmîni întrun spital pentru copii; Julia, a doua mea fatã, este cãsãtoritã cu un avocat, are doi copii, o fetiþã de 9 ani ºi un bãieþel de 3 ani. Bineinþeles, sunt cei mai drãguþi nepoþi din lume. Julia, ca mamã, stã mai mult acasã, în Bristol, dar are ºi o diplomã în marketing, fiind foarte apreciatã ºi cãutatã în acestã profesie. Ea este cea care are calmul bunicului filozof, îi place sã scrie poezii ºi vrea sã scrie o carte despre bunica ei maternã. Brian (bãiatul) ºi Angela au niºte disabilitãþi ºi într-un fel au rãmas tot copii mici, nu ºtiu sã citeascã sau sã scrie fãrã ajutor, dar sunt foarte sociabili, politicoºi ºi învaþã vãzînd ºi fãcînd. Au o memorie foarte bunã. Brian este foarte ordonat, bine organizat, are simþul spaþialitãþii foarte dezvoltat, povesteºte ceva foarte concentrat ºi profund ºi are momente cînd sclipeºte ºi te surprinde cu ce spune.

Angela, cea mai micã, din pãcate este cam bolnavã, are o sclerozã multiplã, dar cum nu-ºi dã seama ce înseamnã boala asta, trãieºte fiecare zi ca ºi cum ar avea o viaþã normalã. Amîndoi locuiesc într-un cãmin cu alþii asemenea lor, sunt extraordinar de bine îngrijiþi, sunt respectaþi ºi au cîtã independenþã pot ei sã aibã. Angela lucreazã în atelierul de broderii ºi picteazã pe sticlã, iar Brian face dulgherie ºi munceºte ºi într-un atelier de reciclare a hîrtiei.

El mi-a fãcut o cãsuþã, cu acoperiº, pentru pãsãri, ca s-o

pun în grãdinã, ºi de Crãciun ºi-a fãcut pentru camera lui o micã scenã din lemn ilustrînd naºterea Domnului în grajd, cu animale cu tot. La asta este foarte capabil ºi, cu ajutor, lucreazã foarte frumos. Ce pãcat cã bunicul lor faimos nu a ajuns sã-i vadã aºa aºezaþi, fericiþi ºi lucrînd cu atâta plãcere. Ei îºi aduc aminte de bunicul lor ºi mai ales de plimbãrile pe care le fãceau împreunã în 1983, cînd tata a venit aici ultima datã.

- Cum aratã o zi din viaþa d-voastrã?Ce pasiuni aveþi? Cum vã implicaþi în viaþa socialã?

- Zilele mele sînt pline de tot felul de lucruri. Cîteodatã am de cusut pentru biserica noastrã, mai fac vreun veºmânt pentru un preot sau un acoperãmînt pentru altar, brodez pentru nepoþii ºi copiii mei, fac modificãri la haine pentru altar, brodez pentru nepoþii ºi copiii mei, fac modificãri la haine pentru o prietenã sau alta. Mai fac ºi prescura pentru bisericã de vreo douã ori pe lunã. Altfel, conduc cu maºina douã prietene în vîrstã la spital sau la cumpãrãturi, ºi chiar fac parte dintr-o asociaþie care asigurã transport cu maºina, ca voluntar, persoanelor mai în vârstã care au nevoie sã meargã la doctor, dentist sau sã ajungã la spital pentru analize º.a.m.d. Îmi place sã gãtesc ºi avem musafiri destul de des. Muzica clasicã îmi place foarte mult, ca ºi cititul. Prin cãrþile primite din România îl redescoper ºi-l cunosc mai bine pe tata, citesc ºi în englezeºte, însã mai mult clasici. Viaþã socialã am mai mult cu prietenii cunoscuþi la bisericã, dar ºi cu persoane care locuiesc lîngã noi ºi, bineînþeles, cu membrii familiei mele de aici, cu toate cã suntem cam risipiþi.

- Dupã cum am observat, în ciuda vieþii zbuciumate pe care aþi avut-o, iradiaþi o seninãtate contagioasã. Oare acesta sã fie ºi efectul credinþei pe care aþi înveºnicit-o în sufletul d-voastrã?

- Toate faptele bune, în oameni, vin de la Dumnzeu ºi, dacã sîntem ajutaþi în viaþa sã le apreciam ºi sã le înmulþim, atunci putem trãi ºi îndura toate furtunile care vin peste noi cu mai mult calm. Pãrintele Sofronie de la mãnãstirea din Essex ºi duhovnicul fratelui meu, mi-a spus într-o zi niºte cuvinte pe care le-am înþeles abia dupã mulþi ani. Eram cam tulburatã în apropierea divorþului, m-a simþit, s-a uitat la mine ºi mi-a spus: „Prin suferinþã câºtigãm înþelegere”.

Patru cuvinte care m-au ajutat enorm sã privesc suferinþa mea cu ochii deschiºi spre Dumnezeu, vãzînd ºi simþind mîngîierea Lui. Nu m-a lãsat sã mã zbat singurã ºi prin asta, ºi prin vorbele fratelui meu, credinþa mea s-a întãrit.

- Aici, în Anglia, împreunã cu copiii ºi soþul d-voastrã actual, dl.Barnabas (care are un glas bisericesc profund, tulburãtor) faceþi parte din parohia ortodoxã. Însãºi casa dvoastrã, sfinþitã de un sobor de preoþi cu mulþi ani în urmã, este un loc în care prezenþa lui Dumnezeu se resimte. Cum este sã fii ortodox într-o societate occidentalã, cu o coloristicã destul de variatã din punct de vedere creºtinesc?

- Mult timp nu am putut sã merg la o bisericã ortodoxã fiindcã nu aveam maºinã, nu era autobuz ºi era prea departe de unde locuiam. Foarte rar mã duceam la mãnãstirea din Essex ºi stãteam cu mama care locuia în apropiere. Cînd lam întîlnit pe Barnabas, iar el a devenit ortodox, atunci am putut sã merg mai des. Avea maºinã ºi am început sã mergem la parohia din Bath, în mod mai des. Fãceam asta de vreo douã ori pe lunã, însã mai nou, de doi ani avem o parohie ortodoxã mai lîngã noi, unde mergem o datã pe lunã. Se merge distanþe aºa de mari fiindcã nu sunt prea mulþi preoþi locali, slujbele se þin prin rotaþie, dar ortodocºii sunt obiºnuiþi sã facã asemenea eforturi pentru Sfînta Liturghie. Meritã ºi te întorci acasã binecuvîntat, ºtiind cã trebuie sã pãstrezi aceastã comoarã pentru douã sau trei sãptãmîni, pînã cînd poþi reveni la bisericã. E mai greu aici sã fii ortodox deoarece nu ai întotdeauna o bisericã sau un preot în apropiere, însã efortul de a trãi viaþa ortodoxã prin rugãciune, citind pãrinþii bisericii ºi trãind în fiecare zi în rugãciune cãtre Iisus, te ajutã foarte mult.

- Aveþi cunoºtinþã dacã opera, cãrþile scrise de filozoful Constantin Noica au fost traduse în limba englezã?

- Deocamdatã, din pãcate, Constantin Noica nu prea este tradus. Mama a tradus în englezã „Rugaþi-vã pentru fratele Alexandru”, dar nu am gãsit încã o casã de editurã care ar publica-o. Recent, am descoperit pe internet cã universitatea din Plymouth, din apropiere, a tradus cele “ªase maladii ale spiritului...”. Nu sunt sigurã dacã este o traducere numai pentru uzul intern, al studenþilor, sau ºi pentru publicul larg, o sã mã interesez. În orice caz, am ce le da prietenilor mei sã citeascã. Poate cã puþin cu puþin, cu timpul, se va rezolva ºi aceastã problemã. Important este ca traducerile viitoare sã nu piardã din farmecul ºi limbajul frumos a lui tata ºi nici sentimentul lui românesc aºa de pur.

- Ce sfaturi aþi dori sã daþi tinerilor din România?

- Poate ceva ce ne spunea tata ºi nouã, în una din primele scrisori ale sale cãtre noi, dupã ce am plecat din þarã, în 1955: „Sã nu uitaþi cã sunteþi români!”. Mi-am dat seama cã a fi român însemna aprecierea tradiþiilor pãrinþilor noºtri, respectul unuia faþã de celãlalt, însemna familia, cultura, muzica, viaþa spiritualã ºi celelalte valori care în þãrile Occidentului se cam pierd ºi chiar nu mai existã din cauza pragmatismului. Lucrurile care rãmîn neatinse ºi pure sunt cele care nu costã nimic.

- În încheiere, vã rog sã transmiteþi un mesaj de suflet celor care vor citi aceste rînduri!

– Nu lãsaþi materialismul sã vã deposedeze comoara sufletului bun ºi pur românesc, aºa cum m-a învãþat ºi pe mine dragul meu tatã, Constantin Noica.

14 actualitatea literarã

consensuri

Revista revistelor literare România literarã Primul numãr din noul an ne oferã douã surprize.

Prima: revista s-a ieftinit, preþul scãzând de la 4 la 2,5 lei. A doua: a revenit criticul Alex ªtefãnescu, semnând o nouã rubricã: Romane româneºti povestite de… Primul roman povestit de Alex ªtefãnescu, fãrã nicio apreciere criticã, este Sfârleazã cu fofeazã de Victor Ion Popa, apãrut în 1936. Un alt critic revenit la revistã, încã mai demult, este Gabriel Dimisianu. El semneazã o interesantã evocare a relativ recent dispãrutului Adrian Pãunescu. Din ea îl aflãm pe Adrian Pãunescu, altfel decât îl ºtiam de pe stadioane ºi de la televizor. Un Adrian Pãunescu în intimitate, mare microbist ºi sincer iubitor al confraþilor, chiar dacã aceastã iubire coexista cu orgoliul lui ºi cu permanenta sete de glorie.

Ne reþine atenþia ºi un interviu cu Claudio Magris, un valoros scriitor italian, expert în problematica central – europeanã, bun cunoscãtor al românilor din România dar ºi al istro-românilor. Interviul este întregit cu un fragment din Cãlãtorie nesfârºitã, carte apãrutã de curând, în traducere, la Editura bucureºteanã Rao. În numãrul 2, din 14 ianuarie 2011, Alex ªtefãnescu povesteºte alte douã romane: Alegere de stareþã de Damian Stãnoiu, apãrut în 1932 ºi Dulãii de Zaharia Stancu, apãrut în 1952. Simpla povestire a celui de-al doilea roman, fãrã comentarii critice, scoate în evidenþã valoarea submediocrã a literaturii realismului socialist. Gellu Dorian prezintã colecþia „Poeþi laureaþi ai Premiului Naþional de Poezie “Mihai Eminescu”. Într-un interviu luat de Ioana Revnic, George Pienescu face un portret al marelui poet Tudor Arghezi, ale cãrui opere le-a editat între anii 1962 ºi 1975. În Câteva consideraþii asupra criticii de azi, poetul Claudiu Komartin îi pune la zid pe criticii amnezici ºi carieriºti: Daniel Cristea – Enache, Marius Chivu, “Luminiþele ºi Rogozanii”. Poetul nouãzecist considerã cã criticii vechi sunt valoroºi: Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Matei Cãlinescu, Ion Negoiþescu. De asemenea, scriu bine ºi poeþii care practicã critica: Ioan Moldovan, Viorel Mureºan, Radu Vancu, ªtefan Manasia, Rareº Moldovan. Viitorul criticii aparþine însã altora, crede Claudiu Komartin: “Aceºtia sunt bloggerii, cititori avizi discreþi ºi neînregimentaþi, care mi-au produs nu o datã reale surprize, obligându-mã sã citesc volume ale contemporanilor noºtri cu un ochi mai limpede, fiindcã propuneau interpretãri diferite animaþi doar de bucuriile pe care þi le mai poate aduce lectura”.

Poezia Numãrul 4 (54) pe 2010 are ca titlu „Poezie ºi sens”. În editorialul sãu poetul Cassian Maria Spiridon, directorul fondator al revistei, considerã: „Un posibil sens al poeziei este cãutarea supremei armonii, una în care sã percepem, ca pe un dar al supremei spiritualizãri a fiinþei umane, muzica sferelor”.

Cu consistente grupaje de poezii sunt prezenþi mai mulþi poeþi români contemporani, printre care îi amintim pe: George Popa, Angela Furtunã, Arthur Porumboiu, Bogdan Ulmu, Antonio Patraº, Ion Pachia – Tatomirescu, Filip Kollo, Victor Sterom.

Poeme de poeþii români Mihai Eminescu, Veronica Micle, George Coºbuc, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, ªtefan Augustin Doinaº, Nichita Stãnescu, Grigore Vieru, Clelia Ifrim, Ioan Nistor, Ion Dumbravã ºi Eugen Evu sunt traduse în limbile englezã, italianã ºi maghiarã.

Sunt prezenþi, cu traduceri în limba românã numeroºi poeþi universali, dintre care i-am reþinut pe: Paul Celan, Jorge Luis Borges, Valentin Kataev, Jan Martenson, Yvan Goll, Agostinho Neto. Citãm un excepþional poem de Paul Celan: “Atîta somn, ºi, totuºi, ochiul meu va rãmâne deschis./ Ploaia umplea urciorul, noi îl goleam./ Noaptea se preface în inimã, inima într-un mic coif se preface - / Doamnã, acum e prea târziu pentru coasã.// Atît de alb e pãrul tãu în vîntul nopþii./ Alb e ceea ce îmi rãmâne, ºi alb este ceea ce pierd!/ Ea numãrã ceasurile, ºi eu numãr anii./ Noi am bãut ploaia.

Ploaia ne înghite pe noi”.

Contemporanul În editorialul sãu din numãrul 12 (decembrie) pe 2010, romancierul Nicolae Breban, directorul publicaþiei, porneºte de la implicarea postdecembristã a criticului Nicolae Manolescu în politicã, pe care o considerã o greºealã. Afirmã apoi: “În esenþã, eu, azi, la sfârºitul carierei, recunosc cã am greºit, punând atunci, între ’68 ºi ‘71, piciorul în politicã”. Redutabilul romancier considerã cã implicarea scriitorilor în politicã nu a adus nimic bun. Singurul senator care a fãcut ceva pentru culturã a fost „mult hulitul” Adrian Pãunescu.

Pornind de la aceastã ultimã afirmaþie a directorului

ei, Aura Christi, redactor – ºef al revistei, îi face un portret encomiastic recentului dispãrut Adrian Pãunescu. Criticul Alex ªtefãnescu îºi mutã rubrica Tichia de mãrgãritar de la România literarã la Contemporanul, cu titlul schimbat: Umor involuntar.

Cu umor de cea mai bunã calitate, cu o ironie de mult bun gust, Alex ªtefãnescu prezintã niºte infirmitãþi ale literaturii române contemporane, niºte bazaconii care s-ar vrea sã fie cãrþi de filosofie, de lingvisticã sau de poezie. Irina Ciubotaru comenteazã romanul Drumul la zid de Nicolae Breban, a cãrui a doua ediþie a apãrut în 2009. Ediþia întâi apãruse în 1984. O mare parte a paginilor revistei este dedicatã împlinirii a 130 de ani de la înfiinþarea Contemporanului.

Convorbiri literare Din numãrul 12 (180) pe decembrie 2010, aflãm cã a murit poetul Gabriel Stãnescu. Dupã ce a publicat mult în revistele din þarã, Gabriel Stãnescu a emigrat în SUA, dupã 1990, ºi a condus acolo revista Romanian Roots. Paginile de poeziei ale Convorbirilor (parcã mai puþine decât în alte numere) sunt semnate de: Liviu Georgescu, Gheorghe Calamanciuc, Corina Matei – Gherman. Li se adaugã versurile lui Horia Bãdescu din pliantul “Biblioteca revistei”, din care citãm: “Soarele nu lam vãzut niciodatã/ dar lumina moare în noi/ în fiece zi;/ se spune cã el ne arse/ ochii/ cândva/ dar ce-ºi mai amintesc ei/ e doar lucirea cãrbunelui./ ªi totuºi sunt nopþi/ în care roua morþilor/ aprinde ochiul lui Dumnezeu/ sub pleoapele noastre”. Matematicianul Basarab Nicolescu (care, cu ani în urmã, a scris un excelent eseu despre poezia lui Ion Barbu, numit Cosmogonia Jocului secund), pune câteva întrebãri esenþiale despre Univers (ºi încearcã sã rãspundã le ele): existã oare o singurã energie ca sursã a diversitãþii lumii?; este substanþa universului eternã?; se poate unifica Totul?; Totul este oare vibraþie?; este oare fiinþa umanã un fenomen periferic? Concluzia lui Basarab Nicolescu este urmãtoarea: “Chiar dacã fiinþa umanã este, într-un anumit sens, un fenomen periferic, ea pare totuºi sã fie necesarã pentru autoconsistenþa Totului. Fiinþa umanã nu este centrul, ci, mai curând, o verigã a unei Realitãþi care îl înglobeazã, un participant la structura dinamicã, evolutivã a universului: centrul este pretutindeni”.

Bucovina Literarã Numãrul 10 – 12 (236 – 238) din octombrie – decembrie 2010 conþine numeroase pagini de versuri ale unor poeþi cunoscuþi: Nicolae Coande, Ioan Es. Pop, Aurel Dumitraºcu (inedit), B. Fundoianu (în cadrul rubricii O antologie a poeziei româneºti), Marius Ianuº. Citãm, dintr-un poem de Ioan Es. Pop: „puþine vor fi lucrurile pe care/ din cauza luminii nu le-am vãzut,/ dar asta numai pentru cã lumina nu ajutã la vedere/ ºi oricum eu am vedere slabã/ ºi prin ochelarii mei de cal/ vãd mai degrabã lumina neluminoasã./ iar când carnea va orbi, au sã vadã/ ºi lumina cãrnoasã din pricina cãreia putrezim”. Fragmente de romane prezintã Cristian Corcan ºi Gellu Dorian.

Paginile de criticã literarã sunt semnate de Ioan Holban, Constantin Blãnaru, Emanuela Ilie, Ionel Savitescu. La rubrica Chipuri ºi priveliºti, Liviu Antonesei, pornind de la o nouã ediþie a Festivalului “Nicolae Labiº” de la Suceava, face portretul poetului care dã numele acestui festival. Autorul aratã cã, la început, Nicoale Labiº a fost atras de ideea comunistã, dar, apoi, în anii din urmã ai scurtei sale vieþi, a devenit incomod pentru regim. Moartea sa, produsã spre sfârºitul anului 1956, ridicã ºi acum semne de întrebare.

Conta În numãrul 4, pe 2010, masiva revistã care apare la Piatra – Neamþ, conþine, la început, o evocare a criticului literar Laurenþiu Ulici, de la a cãrui moarte s-au împlinit zece ani. Autorul evocãrii, poetul Adrian Alui Gheorghe (care este ºi directorul revistei) scrie: “Laurenþiu Ulici spunea, într-o intervenþie liberã la festivalul de poezie de la Satu Mare: “Grav e cã dumneavoastrã chiar credeþi cã vorbiþi limba românã ºi nici nu vã trece prin cap, poate nici unuia, cã de fapt sînteþi vorbiþi de limba românã. Limba românã este mult mai inteligentã decît românii”. Revista conþine poeme de Gabriel Chifu, Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian, Paulina Popa, Baki Ymeri, Nicolae Sava. Citãm, dintr-un poem de Gabriel Chifu: “Câinele meu îºi ascundea/ în pãmânt oscioare de la masa bogatã/ ªi le dezgropa când îi era foame./ Sau mama uita prin buzunare câte o sutã de lei/ ºi o gãsea exact când aveam mai mare nevoie de ea./ La fel, eu m-aº întoarce, m-aº întoarce prin viaþa mea/ la micile mele comori,/ la oscioarele mele, la suta mea de lei”.

Constantin BUICIUC

nr.4 n ianuarie 2011

Katya KELARO când scriu poezie îmi scot un sân în afarã pe fluviul musonic al poeziei plutesc leºuri reinventatorii geniali ai lumii, simboliºtii, au abandonat abatoarele deschise suprasaturate de arderi din despicãtura clipei vin, tropãind ca o armatã chinezã, congelatoarele s-adoarmã-n ele carnea împuþitã a lumii refuzatã de katarsis versul meu are un gust coclit de plombã deschid frigiderul ºi mã izbeºte mirosul de b.u. în ziua de târg a cãrnii umane primeºti o sacoºã tabu ºi câteva picãturi din sângele lui bach soutine picta vite însângerate uitându-se la trupuri de femeie privesc boii lui grigorescu ºi gândesc ce bãrbaþi aº fi pictat din ei trupurile lor grele ºi albe peste mine trãgând carul vieþii cu sute de copii ºi o matcã spre alte abatoare spre alte îngheþuri în labiile poeziei a pãtruns un picior gros de vitã ºi iatã poeþii, pe jumãtate sãlbateci, pe jumãtate nebuni minotauri liberi ºtanþaþi sub epidermã la uºa crematoriilor minþii portari ai abatoarelor universului: sub un iceberg urmãtorul transport fãrã etichetã aici nu mai e loc în congelatorul de nervi

Generaþie-n reflux lui SGB Din ora asta au mai rãmas câteva chibrituri Sunt cubu-n care sfera ta-ncape perfect Scapãr din podul palmei un catren de metan din ora asta au mai rãmas câteva chibrituri În fereastrã apar rând pe rând ciocuri smulse cocori cu hemoragii nazale Cineva a transformat mãºtile într-un carnagiu venezian Mansardele sunt antecamerele unui ospiciu Aud în spate furtunele cu apã ale poliþiºtilor o turmã de elefanþi furibunzi suntem o generaþie în reflux libertatea e o portocalã pe care EI au tãiat-o-n douã ºi o mãnâncã-n faþa noastrã felie cu felie ºi salivãm reflexul lui pavlov se terminã uneori cu un pumn în gurã pe pielea mea nu scrie sac de box în fiecare fiºã de post sunt ºi alte date trecute...confidenþial adun ca un gunoier într-o raniþã anii ºi cred în posmagii duri care-mi rãnesc gura când încerc sã rod bucata mea de cer o cer în avans, o s-o plãtesc în rate suntem ºi nu suntem eroi din întâmplare un simplu r ca o marcã înregistratã ne desparte de a trece graniþa dinspre ero(r)i în eroi ºi-mi fac antirabicul înainte de a privi ºtirile am plecat de lâng-o fereastrã care-ncepea sã ardã o mânã þinea cercul alta biciul iar eu trebuia sã sar raiul se câºtigã strângând din dinþi

sãritura tsukahara : când mâine nu mai e o altã zi resemnatã, semnã, se ridicã ºi ieºi. uºa maternitãþii se închise în urma ei ca un atlas cu vitralii (masa albã o depliase de zâmbet lãsând în sânge o catifea mecanicã) lehuzele din jur îºi purtau fericite pruncii bucãþi de piatrã din care vor modela pe îndelete lumina viaþa e un dublu salt înapoi cu ºurub, gândi pornind motorul cu cuþitul, moartea a întins o cremã finã peste aºteptãrile ei de femeie la radio, obsedant dire straits ... you and your friend întoarsã în timp, trecea printre oameni ca o fetiþã cu ghetele însângerate înghesui amintirile într-un torpédo, doar pe el îl pãstrã pandantiv de fosfor ºi blândeþe în carnea ei mutilatã filele din jurnal au coconul spart prelingând pe geamuri o ploaie stranie maºina nu mai merge pe strada cunoscutã se cufundã în ritmul muzicii într-o fântânã ca o cale lactee uitatã

Claudiu SIMONATI E prea târziu E prea târziu sã mã întorc la tine, cu umeri frânþi, cu pãrul înspicat, sã mã ascund în cuibul de luminã, în lutul ars de lacrimi ºi pãcat.

E prea târziu sã mã întorc la tine, ªi nu-mi rãmâne-n cale niciun semn, parcã s-a-ntors tot satul în pãdure cu turmele ºi casele de lemn.

Valul dârã de spumã a mãrii pe plaja presãratã cu amintiri...

Poezia un cuvânt fragil ca un zâmbet înlãcrimat.

Remus V. GIORGIONI

nr.1 n nr.4 noctombrie ianuarie 2011 2010

Paul Aretzu, Cartea cu anluminurã, Editura Pãmântul, 2010 Avem un regal de poeþi în numãrul acesta – ºi începem cu Paul Aretzu din Caracal, cel care ne-a obiºnuit de-o vreme încoace numai cu cãrþi bune ºi bine realizate grafic. Cea pe care o avem în faþã, o bijuterie tipograficã-ºi-editorialã (coperta Mirel-Petru Aretzu, tehnoredactare Rodica-Dorina Areþu), pe bunã dreptate a atras atenþia unui juriu compus din: Mircea Bârsilã, Virgil Diaconu, Gh. Frangulea, Nicolae Oprea, C-tin Stan, oameni de litere

cu greutate - premiat fiind la ce-a de-a doua ediþie a Concursului naþional „Literatura modernã”. De mult timp aºteptat de cei avizaþi, volumul în cauzã vine în economia operei lui P.A. – a ºasea carte de versuri – dupã câteva titluri care au fost bine primite de publicul cititor, cât ºi de critica de poezie: Cartea Psalmilor (Cartea Româneascã, 2003), Urma lui Ariel - Vinea, 2006, cu o postfaþã de Eugen Negrici, carel situeazã pe prietenul nostru în plutonul de avangardã al poeziei religioase româneºti din toate timpurile. Sã spicuim ºi noi din lumina filtratã în paginile cãrþii, special pentru cititorii sãi: „am uitat lemnul cãlãtor umblând/prin fluviul uscat./ apucându-mã de o nouã scriere. Intram/o vreme în aºezãmântul orbirilor…” (pg.5); „intrând în þara aceea. Nu vei vedea decât/ lumina imperfectã. Iar nu lipsa mâinii/careþi acoperã ochii…” (20); „sã coboare Dumnezeu pe mâinile lor. Pe arterele lor.

Pe bãrbatul tãcut./îndulcind gâtlejul celui ce-ºi mãnâncã pâinea.” Remarcãm calitatea versurile, compuse în filigran – ºi mai remarcãm faptul cã, deºi nu sunt folosite majuscule pentru începutul de vers, Dumnezeu este grafiat cu literã mare!

Laurian Lodoabã, Cenuºa lunii, Anthropos, 2010 Dupã câteva plachete de poezie ºi volume de prozã bine prizate de publicul cititor ºi de criticã, din zi în zi mai bine cotat la bursa literarã, lugojeanul nostru Laurian Lodoabã revine în atenþie cu un nou ºi remarcabil volum de versuri, editat în Colecþia Poesis a menþionatei edituri timiºorene, care ºi-a fãcut (alãturi de „sora” ei geamãnã, Hestia) un nume în istoria publicaþiilor timiºene ºi naþionale. Avem în faþã o copertã sobrã, pe mãsura titlului, iar în conþinut 45 de poeme de notaþie, majoritatea scurte ºi concentrate – condensate, am putea spune, în genul binecunoscutului haiku: sub cenuºa lunii/ tãcerea umbrei/regrete târzii”; „într-un rãdvan în flãcãri/rãpit de zei/într-aripaþi”.

Alte poeme par a fi „tanka”(4 versuri): „cum amintirea/mângâie marea/neînvins de soare/nisipul”. Iar altele „sedoka” (6 versuri): „se scurge timpul/ca sângele in

carti / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! ranã/o ceaþã albastrã/se furiºeazã-n cetate/ cade ca o ghilotinã/peste smocuri vestejite de iarbã”; „altarul rugãciunii mele/pânã ce peste ochii mei/ceaþã albastrã/va înghiþi/ ºi punctul minuscul/de luminã”. Dar toate sunt remarcabile, ºi cele ceva mai lungi, precum cel de pe coperta din spate, pe care autorul (sau editorul) l-a considerat reprezentativ. Deºi scrise „la lumina lunii”, avem convingerea cã nu se va depune niciodatã peste aceste poeme cenuºa astrului vesperal.

George Popovici, Tãceri în amurg, Eubeea 2010 Un proaspãt membru al USR, dar cantautor cunoscut, care cocheteazã de mai multã vreme cu poezia (astfel încât, când a intrat în rândurile breslei unora dintre confraþi nu le-a prea venit sã creadã…) este George Popovici din Fãget. Ne aflãm în faþa „amurgului” unei coperte reuºite, un conþinut pe mãsurã – dar ºi a prezentãrii

de pe coperta a IV-a: Cuvintele lui Adam Puslojic ne obligã, nu putem trece pe lângã ele. Aºadar, citãm din ele, înainte de a ne exprima propria pãrere, sau de a intra în conþinut: „Pe poetul George Popovici l-am simþit aproape, descoperind în poezia lui, redusã ºi sensibilã, un timbru bacovian ºi imagini de notaþie cu însemnãri brute, nu prea departe de poetica lui Petre Stoica, Anghel Dumbrãveanu sau Ioan Flora”. ªi într-adevãr, un critic ar cataloga (de la catalog…) versurile lui George în poezia „de notaþie”; o notaþie fulgurant-reflexivã, iar descendenþa pe care i-o aflã marele poet din Sud, bun prieten cu Nichita, îi face numai onoare. Avem aici Gânduri de tainã, iscate din Neodihna cunoaºterii ºi din Iluzia eternitãþii – dar ºi smulse din Fãlcile vulcanului… În loc de o nouã gnozã, poetul ne propune o nouã Viziune, O nouã tristeþe, o Simbiozã poeticã. Dar, sã nu creadã cineva cã ne jucãm cu cuvintele (titlurile) poeziei lui G.P., vom veni în sprijinul celor spuse ºi cu un citat consistent, însã dintrun volum anterior, Umbra visului (Dacia Europa Nova, Lugoj, 1997): „Ce-ar fi, miam spus, ca visul de sub pleoape/S-alerge ca un cârd de cãprioare,/ªi din cortina ochilor sã scape/În zori de zi cu umbrele fugare?/…/ªi sã rãstoarne-n mine orice gânduri,/Iar clipa sã se-opreascã în

oglindã/Sã o cuprind în braþe rânduri, rânduri,/Lãuntrice iubiri sã mã cuprindã.”

(Lãuntrice iubiri). Sesizãm aici tensiunea fiorului liric ºi un benefic voluntar ecou din Eminescu.

Ion Opriºor, Strigãt în toamnã, Nagard, Lugoj, 2010 Dupã Nostalgiile poetice din 2009, Ion Opriºor „recidiveazã” (în literaturã ºi artã reuºeºti doar dacã eºti… recidivist!) cu acest decis Strigãt în toamnã. Fãrã a fi strident, un strigãt trebuie sã fie pãtrunzãtor, sã se facã auzit. Aºa este ºi „strigãtul tomnatic” al autorului: se aude de la un capãt la altul al toamnei – din toamnã pânã spre varã, vara tinereþii, vãzutã ca un paradis pierdut. De aceeaºi pãrere este ºi prezentatoarea volumului de pe coperta a IV-a, profesoara Ela Iakab: „Nãscutã din nostalgia paradisului pierdut, lirica lui Ion Opriºor celebreazã fuga cuplului prin spaþii, cãtre o vamã a cerului…

Pretutindeni zbor de aripi, umbre de înger ºi strigãtul uman cãtre lumina de dincolo”.

Dar, înainte de a apãrea la capãtul tunelului, „lumina de dincolo” trebuie sã treacã prin filtrul iubirii/durerii terestre: „Perle din lacrimi/În vremea timpului pãgân/ Am plâns de fericire/În vara dulce… / Grãbitul timp nãtâng/Toamnã ºi frunze-n unduire/Plâng”. Este plânsul anotimpului, dar ºi al autorului totodatã, care nu se ruºineazã sã plângã-n poem. Omul care râde din toatã inima îºi justificã umana condiþie doar dacã se mai lasã cuprins ºi de spleen, melancolie, tristeþe…

Ioan Vintilã Fintiº, Icoana din apã, Ed. Ghepardul, Bucureºti 2010 Dupã faimoasa Bufonul ºi KlaraReGina, ºi multe alte cãrþi frumoase de poezie, I.V. Fintiº vine acum cu acest volum deja mediatizat – privire-n oglindã a operei de pânã acum, dupã cum doreºte sã sugereze fotografia de pe coperta a IV-a.

Cum mai spuneam ºi altã datã, autorul are ºtiinþa titlurilor poetice (liricizante) iar o „plimbare” printre titlurile poemelor e o adevãratã încântare: Plânsul nimicului, Curcubeu mirat, Coridorul de luminã al naºterii, Ruguri ºi ficþiuni, Cercul ademenit… Nu vom stãrui prea mult acum asupra unei cãrþi despre care un coleg mai

calificat va scrie-n curând. Remarcãm, totuºi, Norul cu barbã: „Norul cu barbã barbarul/s-a prãbuºit deodatã-n mirare// Prin vântul de muselinã ºi sare./Ce glonþ îmi strãbate sinele/cu indiferenþã?.../ Halucinantã iarbã/Norul barbarul/cu barbã”.

Este aici dovada unui talent luminat, revelat, dar ºi o bine stãpânitã ºtiinþã a frazãrii poetice, aºezarea în paginã a poemului.

Ion Beldeanu, Chiar dacã?, Augusta ºi ArtPress Un preferat al nostru (are un poem superb în Antologia poeziei creºtine româneºti – varianta M.&P. Ursache) este suceveanul cu nume de poet de epocã eminescianã, Ion Beldeanu. Prezentat pe ultima copertã de un alt poet veritabil, Ioan Moldovan, volumul este bine garnisit cu selecþii din zestrea de referinþe critice: „Cu masca Bunei Speranþe pe chip ºi pe scriiturã, I.B. este un poet care ºi-a inventat

o posturã, un spaþiu, un stil” (I.M.). „Chiar dacã” e moldovean, Ion Beldeanu este publicat ºi prizat, inclusiv în Banat. Iatã un poem preferat de mai mulþi: „Dar se deschideau marile uºi/spre ziua verde…

Degetul copilului aratã/cele douã cireºe atârnând deasupra Bibliotecii” (Numai cuvintele).

Ionel Nistor, Acorduri târzii, Ed. Andrew, Focºani, 2010 Din Mãrãºeºti-Vrancea ne parvine un volum de versuri scris de un agronomjurnalist (dar iatã ºi bun poet!), care a lucrat la ziarul Milcovul. La Focºani coordoneazã suplimentul literar Milcovia, gazetele Unirea, Democraþia, º.a. Volumul este dedicat unui prieten plecat în eternitate, Alexandru Deºliu, fondatorul revistei (Pro) Saeculum ºi ilustrat de Iulian Nistor. Iatã ºi câteva mostre de poezie: „Liniºtit, tãcut ºi atent,/mã las privit de bolta seninã/pânã când mã prefac în luminã/în suflet, în duh” (Chemãrile). „Cuvântul te naºte/ºi odatã cu naºterea vin întrebãrile:/cine pe cine cunoaºte/pentru ce sunt stelele ºi pãmântul,/norii, zãrile, vântul”. La mai mare, dom inginer-ºi-poet!

Leonard Gavriliu, Reparând zidul, interpretãri lirice, Ed. Maya, Bucureºti Fost redactor al Orizontul-ui (de pe vremea când se chema Scrisul bãnãþean), L. Gavriliu a rãmas un prieten al Banatului.

Editeazã la Paºcani o revistã, pe cât de mignonã, pe-atât de interesantã – Spiritul critic ºi – desigur – continuã sã scrie, inclusiv tratate medicale, fiind „la bazã” medic ºi filolog. Volumaºul pe care-l þinem în mânã (lãsându-l pe birou doar pentru a tasta…) conþine interpretãri în cheie proprie a unor mari poeþi traduºi ºi rãstraduºi: Charles Baudelaire, Paul Eluard, E. E. Cummings, William Shakespeare, Mallarme, Joyce ºi mulþi alþii. Ce putem remarca aºa, la o primã apreciere este cã tuturor acestora le este redat sunetul originar. … LA MULÞI ANI, domnule profesor ºi tuturor domnilor scriitori prezenþi în ediþia de început de an a revistei noastre!

16 actualitatea literarã

meridiane

nr.4 n ianuarie 2011

n Premiile naþionale ºi internaþionale de poezie

Terrance Hayes

Anul acesta, la 15 ianuarie, odatã cu aniversarea naºterii lui Mihai Eminescu, s-a sãrbãtorit pentru prima oarã Ziua Culturii Naþionale. Iniþiativa, venitã din partea Academiei Române, a devenit, prin voturile Senatului ºi Camerei Deputaþilor, Legea privind declararea zilei de 15 ianuarie ca Ziua Culturii Naþionale, promulgatã de preºedintele României, Traian Bãsescu, pe data de 6 decembrie 2010.

Cu 2.500 de euro ºi titlul de cetãþean de onoare al municipiului Botoºani, Dinu Flãmând (64 de ani) este laureatul din acest al al Premiului Naþional de Poezie Mihai Eminescu pentru Opera Omnia.

Nominalizaþi au mai fost Ion Mircea, Vasile Vlad, Nicolae Prelipceanu ºi Ovidiu Genaru.

Dinu Flãmând este nãscut pe 24 iunie 1947, în Susenii Bârgãului, judeþul Bistriþa-Nãsãud. În anii ‘80 a pãrãsit România, stabilindu-se în Franþa, unde este redactor la Radio France Internationale.

Cunoscut ca poet, eseist ºi jurnalist francez, traducãtor din literaturile francezã, spaniolã, italianã ºi portughezã, a publicat 13 volume de poezie, fiind reintegrat în literatura românã dupã cãderea regimului comunist.

Din 1991 pânã în prezent, laureaþii premiului au fost: Mihai Ursachi (1991), Gellu Naum (1992), Cezar Baltag (1993), Petre Stoica (1994), Ileana Mãlãncioiu (1995), Ana Blandiana (1996), ªtefan Augustin Doinaº (1997), Mircea Ivãnescu (1998), Cezar Ivãnescu (1999), Constanþa Buzea (2000), Emil Brumaru (2001), Ilie Constantin (2002), Angela Marinescu (2003), ªerban Foarþã (2004), Gabriela Melinescu (2005), Adrian Popescu (2006), Mircea Dinescu (2007), Cristian Simionescu (2008) ºi Dorin Tudoran (2009).

O colecþie elegantã, special dedicatã concursului ºi lansatã de Paralela 45, Seria Premiul Eminescu, îi antologheazã individual pe câºtigãtori.

Premiul Naþional de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima a fost câºtigat în acest an de cãtre m. duþescu, cu volumul ºi toatã bucuria acelor ani triºti (Cartea Româneascã 2010).

Laureaþii de pânã acum ai acestei importante distincþii sunt: Doru Mareº (1998), Dan Bogdan Hanu (1999), T.O. Bobe (2000), Liviu Georgescu (2001), Rãzvan Þupa ºi Cristian Pohrib (2002), Dan Sociu ºi Teodor Dunã (2003), Claudiu Komartin ºi Dan Coman (2004), Bogdan Perdivarã ºi Sebastian Sifft (2005), Andra Rotaru, Diana Geacãr ºi Oana Cãtãlina Ninu (2006), Livia Roºca ºi Rita Chirian (2007), Florin Partene (2008), Svetlana Cârstean (2009) ºi Stoian G. Bogdan (2010). În peisajul internaþional (dupã cum ne informeazã boomlit.com, prin Rãzvan Þupa), unul dintre cele mai importante premii din Italia, Premiul Carlo Betocchi, a fost acordat Patriziei Valduga.

Cununa de aur a Serilor de poezie de la Struga, importantã distincþie internaþionalã câºtigatã ºi de Nichita Stãnescu, în 1982, a fost acordatã în acest an poetului Lyubomir Levchev.

Premiul Pulitzer pentru poezie (Statele Unite) la primit Rae Armantrout pentru volumul Versed.

National Book Award pentru poezie (Statele Unite) l-a primit volumul Lighthead, de Terrance Hayes, din creaþia cãruia aveþi alãturi trei poeme.

Premiul Griffin pentru poezie, cea mai consistentã distincþie din Canada (cu douã secþiuni: una pentru cea mai bunã carte de poezie din Canada, cealaltã pentru poezie internaþionalã publicatã în limba englezã), a ajuns, în 2010, la Karen Solie, pentru volumul Pigeon, iar la secþiunea internaþionalã, irlandeza Eilean Ni Chuilleanain, cu The Sunfish, a fost aleasa juriului.

Premiul TS Eliot, cea mai importantã distincþie britanicã (un cec de 15.000 de lire sterline pentru câºtigãtor ºi 1.000 de lire sterline pentru fiecare dintre poeþii preselectaþi), va fi anunþat abia pe 24 ianuarie 2011. Vã prezentãm doar nominalizãrile: Seeing Stars, de Simon Armitage, Mirabe-lles, de Annie Freud, You, de John Haynes, Human Chain, de Seamus Heaney, What the Water Gave Me, de Pascale Petit, The Wrecking Light, de Robin Robertson, Rough Music, de Fiona Sampson, Phantom Noise, de Brian Turner, White Egrets, de Derek Walcott, ºi New Light for the Old Dark, de Sam Willetts. De adãugat cã premiul, decernat din 1993, a fost câºtigat, în 1998, de Ted Hughes, iar în 2005, premiul a fost câºtigat de Carol Ann Duffy, pe care am tradus-o în numãrul doi al Actualitãþii literare.

actualitatea literarã Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã de Asociatia Culturalã Actualitatea cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

Terrance Hayes s-a nãscut în Columbia, Carolina de Sud în 1971. A absolvit Sud,, ºi a primit titlul de Master of Fine Coker College din Hartsville, Carolina de Sud Arts Arts,, la Universitatea din Pittsburgh. Operele sale, Lighthead (2010), Wind in a Box (2006), Hip Logic (2002) ºi Muscular Music (1999) (1999),, i-au adus numeroase premii ward for Poetr premii,, precum National Book AAward Poetryy, National Poetr Poetryy Series sau Kate Tufts Discover ward. Despre munca sa, Cornelius Eady spunea: “În primul Discoveryy AAward. rând, vã va minuna mãestria sa, umorul sãu dezarmant, multitudinea briliant briliantãã de semnificaþii ale frazelor va graþia, grija, adevãrul negr frazelor.. Apoi, veþi obser observa negrããit care se aflã în spatele scrierilor sale, felul deschis ºi generos în care el intr intrãã în lumea noastrã. noastrã.”” De-a lungul carierei sale, a obþinut numeroase premii ºi nominalizãri, precum premiul Whit Whit--ing Writers, premiul Pushcart, trei nominalizãri pentru cea mai bunã poezie americanã ºi a fost primit în cercul de la National Endowment for the Arts Fellowship Fellowship,, precum ºi în cadrul fundaþiei Guggenheim. În momentul de faþã, este profesor de scriere creativã la Universitatea Carnegie Mellon ºi trãieºte în Pittsburgh, Pennsylvania Pennsylvania,, cu familia sa.

Ghidul lui Lighthead prin Galaxie Doamnelor ºi domnilor, fantome ºi copii ai statului, Sunt aici pentru cã nu am putut înþelege niciodatã Timpul.

Ora aceasta, de exemplu, ar fi ca toate celelalte dacã nu ar fi fost ploaia de afarã, care cade prin acoperiº. Dar sã nu devin prea explicit. Noaptea mea este neatentã cu ea însãºi, problematicã asemenea unei femei fãrã sutien iarna. Cred cã totul este o metaforã pentru sex. Actul dragostei mimeazã actul plecãrii, lumina lunii picurã de pe frunze.

Iþi poþi petrece întreaga viaþã fãrã sã faci mai mult decât pregãtiri pentru viaþã ºi pentru gândire.

“Asta este tot ce este?” Altfel, sunt aici unde poeþii vin ca sã bea otrava puternicã cu mici cuburi de gheaþã, ceva sã imi destindã limba de primatã ºi silabele sale de moloz. ªtiu cã toate cuvintele provin din cuvinte preexistente ºi se divid pânã când pronunþiile noastre dezvoltã individualitãþi.

Micul câine care latrã în întuneric are ceva de spus despre modul în care trãim. Aº prefera sã am ceea ce tatãl meu numea “skrimp”. El zice “discret”ºi înseamnã de fapt strada care abia se zãreºte. Nu ceea ce vezi, ci ceea ce percepi: asta e poezia. Nu zgomotul, ci ritmul sãu; un aranjament de deranjamente; Te voi mânca pentru a trãi: asta e poezie. Aº vrea sã strãlucesc ca o negresã însãrcinatã.

Aº vrea sã pot lãcrima cum o fãcea profesorul meu în timp ce ne citea monologul lui Molly Bloom. Când îmi sãrut soþia, uneori îi gust grija. Dar haide sã nu vorbim despre asta. Poate singurul scop al Artei este sã conserve Sinele. Uneori joc un joc în care nava mea primitivã trage asupra unei nave extraterestre, al cãrui scop este distrugerea Pãmântului. Alteori, ma îndrãgostesc de un cuvânt precum “sobrietate”.

Sau lumina lunii, storcând ramuri goale. Toate speciile au noþiunea de goliciune, ºi totuºi, florile nu înceteazã sã se deschidã. Port scâncetul pe care îl poþi auzi când gura este prãbuºitã, înþelepciunea primatelor.

Cere un pahar de apã ploii care se îndurã. Întreabã câinele de curte nebun de ce tolereazã lesa.

Fraþi ºi surori, când vã petreceþi nopþile la limitã, existã ºansa de a vã prãbuºi în visul vostru.

Derrick Poem (Lumea Pierdutã) Îmi iau dolarul, îmi cumpãr o pereche de lovituri pentru jocul de Marþi de la baza dealului Tone care marcheazã în medie 19.4 puncte per meci mi-a zis despre acest loc ºi despre acest vânzãtor cu inele de aur pe degete ajustând un NBA Air Avenger de 100 de dolari peste partea albã a mea- ºoseta mea, cãlcâiul meu ºi talpa, deºi îi spun cã Avengers sunt prea sclipitori ºi cumpãr Air Flights cu alb ºi albastru cu banii cu care trebuia sã îmi plãtesc factura la curent ºi mai rãu folosesc restul sã cumpãr un disc cu Ella Fitzgerald de la Jerry’s, apoi le pun pe ambele într-o plasã, trecând pe lângã vânzãtor ºi trecãtori pânã la locul C unde este o fatã cu care m-aº cãsãtori dacã aº fi fost Pablo Neruda ºi dupã 3, 4 strãzi încep sã îngân “Aprilie în Paris” în timp ce o doamnã cu un trabuc de 12 þoli îi spune ºoferului cã e o figurã pentru cã nu o lasã sã fumeze în autobuz ºi Derrick slãbuþul vine într-un Pontiac împrumutat

cu loc pentru mine, loviturile mele ºi Ella mergând sã vadã Lumea Pierdutã singur ºi deºi cred cã titlul ar putea sã însemne altceva îl încurajez ºi îmi aduc aminte ultima datã când l-am vãzut, eram pe terenul de baschet, dupã lãsarea întunericului cu o fatã albã, care îmi luase cu împrumut pantalonii ºi singura persoanã afarã la ora aceea era Derrick, care arunca un Spalding la marginea strâmbã la care nimeni de obicei nu arunca, în timp ce eu încercam sã nu mã uit în direcþia lui ºi mã gândeam cum obiºnuiam sã vorbim despre negrese ºi despre dorinþã ºi despre cum eu îl trãdam apoi mã strecuram dupã apus cu o fatã care avea pantalonii mei ºi pielea albã, care a dormit pe la mine în cele 5 sau 6 sãptãmâni înainte sã se plictiseascã de lecþii nocturne de baschet ºi de dormit în patul meu acolo în vârful dealului Derrick a tot condus nevorbind nimic despre negrese, dar dinozaurii care, dacã aº fi fost ascultat cu atenþie, ar fi putut vorbi despre singurãtate, dar nu am fost, nici atunci când el a zis “Ar trebui sã mergem la film o datã” ºi s-a oprit.

Ce Sunt Fred Stanford va fi difuzat la 12 ªi eu stau la coadã în banda expres vrând sã cumpãr Head & Shoulders ºamponul albilor, nimeni nu ºtie cea ce sunt. Numele meu ar putea fi Lamont.

George Clinton poartã culori precum Toucan Sam, pelicanul Froot Loop. Urmeazã-þi nasul, spune el. Dar eu nu am nici nas, nici gurã, aºa cã spune-mi tu ce e bine, ce este Dumnezeu, ce e funky. Când mã opresc pe la McDonalds pentru un cheeseburger, nimeni nu bãnuieºte ceea ce sunt. Zâmbesc la posterul lui Ronald, o grimasã perpetuã în spatele casieriþei supãrate, dar cochete pe care o iubesc. Unde îmi sunt blestemaþii de cartofi?

Nu sunt american? Eu nu spun niciodatã Cioarã în poeziile mele. Strãmoºii mei nu au emigrat. De ce ar pãrãsi cineva þara natalã? Mã gândesc sã merg la baschet mai târziu. O sã ies în faþã dintre toate ciorile alea. Nu au nicio idee ce sunt. Aº putea fi urmãtorul zeu Jordan. Ei nu ºtiu dacã Toni Morrison e femeie sau bãrbat. Michael Jackson e cel mai mare nume în showbiz. Mamma se Mamma sa mamma ku sa, cântau triburile în Africa. O sã cumpãr un pachet cu tutun dupã meci, pentru mine ºi Jody. El zice, fir-ar ai dracului de albi la locul de muncã, omule. El a fost un All-American în liceu. E de treabã, dar el nu ºtie ce sunt eu, deci nu e mare lucru. Fred Stanford începe în câteva minute ºi eu am ºamponul anti-mãtreaþã Head & Shoulders al albilor ºi un cheeseburger în stomac ºi un disc cu Thriller ºi adidaºi Nike ºi sclavia e moartã ºi televizorul e tatãl meu.

Tu, mare Netot! îi zice Fred lui Lamont.

n Prezentare ºi traducere de Andrei COSTEA

Director: Nicolae SILADE

Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500

Redacþia: Constantin BUICIUC Mircea ANGHEL Nicolae TOMA Cornel DRINOVAN

Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al

Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI

Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara ISSN 2069 - 1645

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise prin poºtã trebuie sã fie însoþite de un suport electronic.

De asemenea, cele expediate prin email trebuie neapãrat sã fie scrise cu diacritice.

Vã rugãm sã adãugaþi la materialele trimise spre publicare un mini CV literar (eventual referinþe critice), o fotografie ºi adresa la care doriþi sã primiþi exemplarul tipãrit.