actualitatea literarã nr. 7, anul II aprilie 2011 n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/al n n Editorial de Nicolae SILADE
n Magda URSACHE:
Cresterea si, , descresterea , limbii românesti ,
n Nicolae BÃLASA: ,
monica
Despre suferintã , si, întelepciune ,
Pret, pe dispret, n Cronica literarã de Constantin BUICIUC:
si, toatã bucuria, acelor ani tristi ,
de M. Dutescu ,
n Victor RUSU: Pe poetul Cristian Popescu nu ai cum sã-l ignori
n poezie:
Marius Stefan , ALDEA Mirela LUNGU Alexandru CAZACU
o r
n a h
n prozã:
Nicolae TOMA Claudiu Petrian-NEATÃ , Adrian G. ROMILA n meridiane:
“Italia începe sã descopere literatura românã” Interviu cu Bruno Mazzoni despre noile orientãri culturale din Peninsulã
Edi tor ial Nicolae SILADE
Despre suferinþã ºi înþelepciune Urmãrind, în premierã la Lugoj, împreunã cu sute de credincioºi, procesiunea “Drumul Crucii, cu moartea pre moarte cãlcând”, o dramatizare a Patimilor Mântuitorului, iniþiatã ºi organizatã de actorul Daniel Leº, din Baia Mare, mi-am amintit de zicerea lui Eschil, din Orestia, “a suferi spre a înþelege”. Impresionat de prestaþia celor peste 60 de actori, îmbrãcaþi în costume de epocã, precum cele de acum 2.000 de ani, impresionat de rolul artistului Daniel Leº, care l-a interpretat pe Hristos, pãºind desculþ pe strãzile oraºului, fiind biciuit la propriu ºi cãrând în spinare o cruce cât se poate de realã, dar impresionat mai cu seamã de scena rãstignirii, care a înfiorat asistenþa, am înþeles, ca ºi Eschil, cã “înþelepciunea vine odatã cu suferinþa”. Dar ce am înþeles noi din suferinþa Mântuitorului, ce înþelegem din suferinþele altora? Înþelegem ceva când îl vedem suferind pe cel de lângã noi, când vedem o þarã întreagã în suferinþã? Suferim împreunã cu ceilalþi sau ne zicem: “fiecare cu suferinþa lui”? ªi care este, la urma urmei, suferinþa noastrã? Ce înþelegem din ea? Multe filme horror din ziua de azi au scene infinit mai înspãimântãtoare decât rãstignirea lui Isus, dar niciuna nu e într-atât de memorabilã încât sã dãinuie veacuri dupã veacuri. De ce? Pentru cã noi am rãstignit înþelepciunea, am rãstignit înþelepciunea divinã ºi am rãmas cu misterul. Cu misterul învierii, care va dãinui pânã la sfârºitul veacurilor. În Evanghelia dupã Toma se spune: “Cel care gãseºte înþelesul acestor cuvinte nu va cunoaºte moarte. Cel care cautã sã nu înceteze cãutarea pânã ce gãseºte ºi, când va gãsi, el va fi uluit, el se va minuna ºi el va domni peste Totul”. Înþelepciunea din evanghelii, asemeni nodului gordian din mitologie, este rezervatã celor care suferã, pentru cã “a suferi înseamnã a avea un secret comun cu Dumnezeu”, cum spunea Kierkegaard. Se vede însã, din felul în care trãim, cã noi nu suferim deloc, nici pentru ceilalþi ºi nici pentru noi înºine, ba mai mult, asemeni romanilor din vremea lui Isus, ne place sã-i vedem pe alþii suferind, ne place sã-i facem pe alþii sã sufere, iar când e vorba (dacã poate fi vorba) de suferinþa noastrã, am ºi gãsit vinovaþii. În preajma sãrbãtorilor pascale, înainte de a sãrbãtori Învierea Domnului, în care vom crede cu adevãrat numai atunci când o vom înþelege, cred cã ar fi bine sã stãm de vorbã, într-un ceas de tainã, cu sufletul nostru. Poate vom afla, totuºi, ceva. Sãrbãtori fericite, tuturor!
opiniile noastre
Preþ pe dispreþ ,,Sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu toatã puterea ta (...), iar pe aproapele tãu, iubeºte-l ca pe tine însuþi’’- este îndemnul biblic asupra cãruia gânditorii omenirii ºi-au plecat fruntea, au zãbovit, au cugetat, ºi-au pus întrebãri. Rãspunsul? Greu de dat! Uneori chiar riscant, din considerente ce pot merge de la contextul social-istoric (pe vremea Inchiziþiei, ehe!), pânã la starea omului, conºtient de sine, într-o lume ca reprezentare (evident, exprimatã la nivelul limbajului). Puþini sunt cei care au îndrãznit, în timp, sã spunã ceva de substanþã (distanþaþi mai ales de dogme), în legãturã cu citatul de mai sus! Enumerarea lor nu îºi are rostul! Printre ei însã, ºi Jacques Rousseau, filozof francez de origine genevezã “Am sã propun Jean (nãscut 28 iunie 1712 - decedat 2 iulie 1778). El se încumetã Parlamentului sã proclame ca neputinþã a omului expresia ,,iubeºte-þi aproapele reintroducerea ca pe tine însuþi’’, din considerente specifice: 1. conservatorism þine de structura mentalã), 2. instinctul de conservare, articolului 402 (ce locul în care natura umanã subiectivã, universal manifestã, îºi [care interzicea spune cuvântul. Versetul biblic citat, la care s-au adãugat frãmântãrile din veacuri, nu ne-au dat nici nouã pace, nu ne-au consumul de lãsat sã vegetãm, mai pe româneºte, nu ne-au lãsat sã mergem alcool mai cu capul între umeri, ºi surzi, ºi muþi, la bãlmãjelile contempodevreme de ranilor, etalate, zice-se, doar spre binele omului. Aº! Poveºti ºi nici mãcar atât, câtã vreme, la baza contrucþiei lor, stã ºi ºtiinþa orele 10 ºi în de-a le scrie ºi de a le spune (chestiune ce þine de minte ºi timpul limbaj, ca sã nu mai amintesc de mãreþia omului care, dupã programului], noi, ar consta tocmai în puterea de a povesti ºi a ne lãsa povestiþi).
mãcar pentru instituþiile de culturã, spre a mai struni creaþia ce curge, dupã câte se pare, veºnic cu falusuri!)”
n ilustratiile numarului n Ilustrãm acest numãr cu vitralii realizate de Simona Dengel ºi cu imagini de la procesiunea Drumul Crucii, care a pornit în acest an din Lugoj
nr.7 n aprilie 2011
Revenind, nu ascundem faptul cã, cel puþin la nivel raþional, ne situãm undeva alãturi de Rousseau. Emoþional însã, a-þi iubi aproapele (în sensul biblic) a cãpãtat (în sensul larg ºi nobil al cuvântului) o altã conotaþie: „iubeºte-þi aproapele ca pe tine însuþi” în forma sa manifestã echivaleazã cu ,,preþuieºteþi aproapele, ca pe tine însuþi!” Cã în preþuire, contextual, picurã din noi ºi dragostea de lume, ºi iubirea pentru aproapele nostru, este o altã chestiune ce vine sã completeze, ba, mai mult, sã dea forþã cuvântului ,,preþuire’’. Altfel spus, dacã nu avem puterea sfinþilor mergãtori prin lume, putem fi asemenea lor, cã doar preþuirea stã la îndemâna oricui, mai ales atunci când nu suntem plesniþi de cine mai ºtie ce tip de mitocãnie (la noi un fel de patologie cu iz naþional, dacã ne gândim la versiunea cu capra vecinului cãreia i s-a dat, spre îndestulare, frunza ºi falusul carpatin (simboluri, spre cunoaºterea noastrã în lume). Nu de alta, dar cicã am fi popor potent, chiar ºi numai cu verdeþuri sau murãturi, dacã alãturi lor stã fie ºi numai oala cu vin! Aiurea! Se vede de la o poºtã cum tremurãm ca piftia la ieºirea din aºternut, ºi cum confuzia stãruie în noi pânã spre searã, când suntem din nou la pãmânt. Apropo de asta: am sã propun Parlamentului României reintroducerea articolului 402 [dacã nu mã înºel, cel care interzicea consumul de alcool mai devreme de orele 10 ºi în timpul programului], mãcar pentru instituþiile de culturã, spre a mai struni creaþia ce curge dupã câte se pare veºnic cu falusuri!). Dacã mai adãugãm miºcarea din buric ºi manelizarea la nivel naþional, imaginea e completã. În consecinþã, de aici, din mitocãnie, ºi diferenþa. Preþuieºti însã pe cine? Pentru a clarifica, oarecum, orizontul deja creionat, trebuie sã amintesc faptul cã nu putem preþui la întâmplare, chiar dacã, de exemplu, postmodernismul îþi dã voie (ce-i drept, doar cu partea aceea a lui de trei parale, adicã cu aia ce stã sub sintagma ,,cine a pus cãcat pe cleanþã?”). Sã mai spun cã, sub umbrela expresiei ºi izul emanat, stã rangul de mare creator? Nu, o las pentru altã datã! Ori aici e aici! În chestiunea cu preþuirea stã un fel de premergere, povestea cu înþelegerea, concept complicat ºi nu la îndemâna oricui, bãlmãjeºte sub starea halucinant-acustico-vizualã, urmare a vreunei intoxicaþii cu poºircã vândutã de nea cutare ce pune preþ pe dispreþ la a sa bodegã în care... Norocul nostru cu cei care au fãcut din stiinþã ºi ºtiinþa de carte, profesie! Greu îi mai suportã, astãzi, tot felul de alde fute-vânt, dar, pânã una, alta, dacã vrem sã fim în rândul lumii, nu avem încotro! În acest sens, amintesc spusa lui Priddy, R. C., profesor la Universitatea din Oslo, Norvegia: „Nu putem exclude din cadrul înþelegerii nici explicaþia cauzalã, nici raþionamentul logic, nici interpretarea teoreticã ºi nici calitãþile umane, precum sensibilitatea, respectul, identificarea compãtimitoare sau aprecierea calitativã. Pe scurt, înþelegerea
Nicolae BÃLAªA
2 actualitatea literarã
autenticã nu exclude niciodatã astfel de elemente non-cognitive ca identificarea personalã, eticã ºi respectul pentru ceilalþi. Diversele forme de activitate mentalã – gândire, memorie, analogie, interpretare, raþiune, intuiþie, precum ºi alte operaþii sau resurse nenumite – ne permit sã descoperim conexiuni ºi relaþii între posibilele obiecte ale intereselor noastre’’.Înþelegere, în zilele noastre, vizeazã ansamblul, iar natura sa de tip holistic vine odatã cu procesul globalizãrii.(...) ,,Principiul înþelegerii ºi al metaºtiinþei este de a descoperi unitatea în diversitate. Ipoteza principalã este cã, aºa cum fiinþa umanã este în esenþã la fel peste tot în lume, la fel este ºi facultatea esenþial umanã a înþelegerii” (Beyond Science. On the Nature of Human Understanding and Regeneration of Its Inherent Values, http://home.no.net/rrpriddy/indexbey.html.)” Asta pe de o parte! Pe de altã parte, gradul de înþelegere, dar ºi calitatea ei þin de inteligenþa noastrã. Simplificând, într-o analizã practicã a înþelegerii, trebuie avut în vedere cã fiecare dintre noi vorbim cel puþin o limbã. Dacã am defini inteligenþa umanã ca fiind descrisã de raþionalmentul creativ obþinut prin adunarea diverselor informaþii (vechi ºi noi), pe baza cãrora pot fi obþinute noi concluzii, am observa cã limbajul uman este una dintre dovezile inteligenþei ºi, evident, a superioritãþii umane. Chiar dacã argumentul anterior este relativ firav, el permite, totuºi, câteva concluzii: a) cuvintele noastre fac dovada gândurilor noastre, iar sunetele care dau gravitatea lor aratã cât de inteligenþi suntem; b) s-ar putea demonstra cã, fãrã comunicarea lingvisticã, nu ar mai fi literaturã, poezie, ºtiinþã, pe scurt, acumulare de cunoºtinþe teoretice ºi practice (poezie în sensul demn al cuvântului, ºi nu aceea de forma: ,,scârþa, pârþa,/ þaca, paca/ mulge vaca/, foaie verde laba gâºtii,/latrã mâþa-n pom”); c) nimic nu poate stabili mai bine inteligenþa ºi superio-ritatea noastrã, decât existenþa comunicãrii verbale. (Dupã Descartes, ,,chiar ºi nebunii care spun lucruri nebuneºti, dau dovadã de o formã de inteligenþã pe care nici un alt animal nu o are” - R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Atos, Bucureºti, 2001, p. 30.) În altã ordine de idei, mai amintim cã: 1. Înþelegerea reprezintã semnul distinctiv al gândirii care nu poate fi conceputã în afara sesizãrii ºi corelãrii atributelor esenþiale ale obiectelor ºi fenomenelor, a faptelor în general. Ea este trãsãtura esenþialã ºi permanentã a gândirii umane (exceptând cazurile patologice sau de rea credinþã), fãrã de care nici celelalte activitãþi ale gândirii (conceptualizarea, sistematizarea, axiologizarea, creaþia etc.) nu ar fi posibile, chiar dacã, de exemplu, gestaltiºtii o cantoneazã între un act brusc, spontan, de ,,prindere” a unei relaþii sau situaþii, ºi o iluminare instantanee, intervenitã în procesul rezolvãrii anumitor probleme. 2. Din perspectiva lui I. P. Pavlov, înþelegerea ar fi o “închidere bruscã de circuit”, închidere care, în opinia sa, reprezintã utilizarea vechilor cunoºtinþe (cunoaºterea acumulatã, stocatã, care este de fapt cunoaºterea teoreticã), în vederea deprinderii unor noi noþiuni, momentul înþelegerii fiind echivalent cu încadrarea noilor cunoºtinþe în cele vechi. 3. Tucicov, în anii ‘70, defineºte înþelegerea ca ,,o activitate de pãtrundere ºi de relevare a relaþiilor dintre obiectele ºi fenomenele realitãþii’’ (A. Tucicov-Bogdan, Psihologie generalã ºi psihologie socialã, vol. II, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1973, p. 9.) 4. Dacã înþelepciunii noastre (în mãsura în care nu am fãcut umbrã pãmântului degeaba), suntem în stare sã adãugãm înþelepciunea altora, puterea noastrã de a înþelege tinde spre forma sa manifestã, iar preþuirea este atrasã, direct, fãrã efort, de cãtre repere. (...) A fi în stare sã recunoºti înþelepciunea în alþii, ne aminteºte acelaºi autor, R. C. Priddy, ºi sã ai calitatea de a putea învãþa de la o astfel de persoanã nu este un lucru obiºnuit, nici pentru oamenii de rând, nici pentru cei educaþi formal. Tradiþia secolelor aratã cã un înþelept apare în calea oricui cel puþin o datã în viaþã, dar rar el este vãzut ºi ascultat. Calea spre adevãr este presãratã cu certitudini abandonate. Nivelul puritãþii morale, claritãþii mentale, veridicitãþii intelectuale ºi stabilitãþii emoþionale decide adevãrul pe care ne putem baza. Când orizontul se lãrgeºte, valurile se astâmparã ºi furtunile dispar, mai multe aspecte ale adevãrului ne vin la îndemânã” (R. C. Priddy, Conversations with Bhagavan Sir Sathya Sai Baba, Dr. John Hislop, 1984, p. 43.) 5. Despre înþelegere, s-au scris cãrþi. Adunate, probabil ar forma bibiloteci, însã noi, în scurtul demers, nu putem tinde spre un rotund fãrã a mai adãuga mãcar faptul cã înþelegere fãrã conºtiinþã este aproape un nonsens. (...) Ceea ce este corect sau greºit ne este cunoscut doar prin conºtiinþã. Ceea ce este corect, uneori se face simþit de o certitudine interioarã, astfel încât avem convingerea cã ºtim farã a avea îndoieli. “Cunoºtinþa este Spiritul Suprem omniprezent, Singura Realitate dominantã. Din ea, vine Conºtiinþa, care este vocea adevãrului din interior” (N. Kasturi, ,,What is Truth?”, în Indian Journal Sanathana Sarathi, January, 1987, p. 35). Ca sã încheiem, dacã alãturi spuselor anteriore, adãugãm trãirea empaticã (despre care o sã vorbim cu alt prilej), dacã reuºim re-cunoaºterea aproapelui prin ratarea specificitãþii acestuia (prin a da la o parte ceea ce îi este specific), preþuirea lui, a aproapelui, este totuna cu preþuirea de noi înºine. În cazul în care însã ratãm tot ce am spus anterior, rataþi suntem. Preþuirea aproapelui nu depãºeºte preþul pe dispreþ din bodega lui nea cutare...
Constantin BUICIUC
nr.7 n aprilie 2011
cronica literarã
actualitatea literarã 3
M. Duþescu: ºi toatã bucuria acelor ani triºti
Volumul ºi toatã bucuria acelor ani triºti de M. Duþescu a obþinut premiul pentru poezie la concursul naþional de debut al Editurii Cartea Româneascã din Bucureºti, pentru anul 2009. Ca urmare, volumul a fost publicat, în anul urmãtor, la aceeaºi editurã.
El conþine, cum s-a observat deja, poezie minimalistã, plinã de claritate ºi de realitate. Realitatea inundã poemul ºi se revarsã peste margini, împingând textul spre un epic apãsat. Prozaismul ºi antilirismul sunt la ele acasã în versurile lui M. Duþescu. Metafora este la punctul zero, ceilalþi tropi sunt ocoliþi cu grijã, retorica
un aer gãlbui/ o euforie situatã undeva la graniþa depresiei crunte/ pe care de atunci o resimt mereu toamna// printre leagãne ruginite/ printre cârduri de raþe bezmetice/ printre/ catralioane de gutui// ca o trenã contorsionatã ºi tristã/ din faþa casei vechi cu geamlâc/ cu arcade” (p. 24). Evocarea anilor copilãriei, fãcutã
mai departe cãruþul cu marfã.// De undeva, de deasupra, Dragonul Roºu îºi miºcã neîncetat limbile, într-o spiralã infinitã, într-un cunnilingus infernal, infernal”. (p. 33). Aglomerarea datelor, secvenþele biografice scurte, receptate în ritm alert, ca urmare a limpezimii expunerii, întrun voit stil banal al derizoriului cotidian
sonetul lunii 111 el avea jeep ºi vilã ºi conturi grase în bancã eu nici mãcar bicicletã n-aveam el era manager la o firmã cu mulþi angajaþi eu nici mãcar ºomer nu eram el avea chiar ºi ani mai mulþi decât mine eu parcã nici vârstã n-aveam iar ea o ea o ea ea avea stele în pãr ºi soare-n privire ºi un surâs dupã care amândoi ne topeam ºi avea ºi o camerã unde stãtea în chirie în blocul pe care cu gelozie searã de searã amândoi îl priveam iar blocul avea ºi el igrasie dar asta niciunul din noi nu vedeam ºi-ntr -o zi i-am cerut sã aleagã iubire nebunã nebunã sau bani ºi-ntr-o iar ea o ea o ea o ea s-a gândit toatã ziua apoi noaptea întreagã la viaþa mea simplã la somptuoasa lui vilã ºi-n zori s-a mutat într -o altã idilã de care nici el nici eu nu ºtiam ºi-n zori ne-a lãsat într-o un parfum de zambilã prin care împinºi de tristeþi rãtãceam el cãtre vila lui fãrã sibilã eu spre doruri prin care mã-mbogãþeam
Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com
tradiþionalã este inexistentã. Fluxul lirico – epic (mai mult epic) nu are, cum cerea clasicul Titu Maiorescu, o dezvoltare spre o culminare finalã sau spre o catastrofã, ci înregistreazã o curgere egalã, constantã, marginile fiind aleatorii. Sfârºitul poate fi un început, cum însuºi autorul observã: „ne jucam -/ 2 soldãþei ai mei ºi un tanc/ pãpuºa tunsã ciumpãvitã a Danielei/ puºca lui Aurel masca de urs/ a lui Cãtãlin/ ºi tot/ aºa” (pp. 8 – 9). Totuºi, la un moment dat, evocarea antiliricã se organizeazã în secvenþe care, în cadrul lor, sunt egale ca ton, fãrã „urcuºul” (“coborâºul”) final: autorul – copil se specializeazã în vânzarea pepenilor, participã la munca de la câmp, în zãduful verii, aude relatãri ale pãrinþilor despre propria naºtere, simte intens anii de ºcoalã, cu conflicte între bãieþi ºi prime iubiri. Amintirile din copilãrie vin în prezent prozaice, în tonul poeziei minimaliste, dar lor li se adaugã o (involuntarã?) aurã de mister, de magie din basm: „în curtea imensã era
antiliric, prin aglomerarea în ritm accelerat a întâmplãrilor vieþii mãrunte, are în centru, de multe ori, imaginea tatãlui: “tata era un bãrbat înalt ºi frumos/ pãr buclat onduleuri mari ochi albaºtri/ ºi acea veselie inexplicabilã/ o atitudine pozitivã care – mi-am dat seama târziu/ - nu era altceva decât enorma sa/ disponibilitate sufleteascã pentru orice/ ºi în acelaºi timp/ ceea ce-i ascundea grijile/ pe care cu aceeaºi disponibilitate le þinea în suflet/ doar pentru el” (p. 5). Imaginea tatãlui dispãrut înainte de vreme revine cu putere, în mai multe secvenþe evocatoare: “tãticule tu poate cã mã vezi de sus din cer/ chiar dacã nu-þi mai bate inima/ of tatã eu plâng aici mã chinui ºi disper/ ºi-ncerc s-o menajez pe mama mea// azi am vbit iarãºi pe mess cu ea/ ne tot certãm nu mã-nþeleg deloc cu ea” (p. 31). Întruna din puþinele imagini tradiþionale, alegoria morþii îmbrãþiºeazã tatãl ducându-ºi copilul: “Cu o mânã, tatãl ia copilul în braþe, cu cealaltã impinge
creeazã o hiperrealitate cu excrescenþe multiforme, din care orice strãlucire lipseºte. M. Duþescu practicã, la fel ca alþi poeþi ai începutului de mileniu, o poezie minimalistã, care presupune lipsa spectaculosului, în sensul retoricii tradiþionale. Minimalist nu înseamnã numai “neînsemnat, mic, neglijabil”, ci, mai ales, “epurat” de “balastul” poeziei tradiþionale: tropi, ceremonie, retoricã, ornamentaþie. Dar, depãrtându-se programatic de tradiþionalism, poeþii minimaliºti propun, de fapt, o nouã retoricã, în care antilirismul ºi prozaismul ocupã locul central. M. Duþescu nu face excepþie, situându-se pe linia ilustratã, cu mai mulþi ani înainte de 2000, de cãtre Mircea Cãrtãrescu (a se vedea volumul nimic). Sensul de “neînsemnat” al termenului “minimalist” ar putea fi aplicat conþinutului, “temelor” poeziilor: banalul cotidian, derizoriul existenþei, faptele mãrunte, lipsa unor evenimente (exterioare ºi interioare) spectaculoase, cenuºiul vieþii, realitatea brutã, „neprelucratã”.
Noua retoricã, propusã de minimaliºti, înlocuieºte tropii tradiþionali (“frumosul liric”) cu patru categorii lexicale: abrevieri din convorbirile pe messenger, termenii e – mail-ului ºi ai mesajelor din telefonia mobilã, “romgleza” ºi cuvintele considerate tradiþional obscene. M. Duþescu foloseºte cu dezinvolturã termenii din primele trei categorii ºi cu parcimonie pe cei din a patra. Câteva exemple sunt necesare: „f. cald” (p. 6), “trãgea f. tare de pãr”, “vs.” (p. 25), “am vbit” (p. 31), “nu eram f. sigur” (p. 36), “add pe mess” (p. 39), “bãiat f. drag mie” (p. 42) (abrevieri tip messenger); hybrid # 1 (p. 7), hybrid # 2 (p. 39), schiþã de Crãciun # 1 (p. 46), postcard # 1 – 7 (pp. 50 – 61), # 1 – 7 (pp. 67 – 75) (titluri de poeme, cu termeni din telefonia mobilã); “nu Alice/ nu scriu poeme de crizã/ chiar noi ãºtia suntem un poem live/ un readymade/ r_urban marginal plm…(p. 42); “venea acasã numai 1 datã/ lunã” (p. 63) (limbaj de e - mail); “his personal assistant”, “management” (p. 64), “speaker”, “duty free”, “laptop”, “unprofessional”, “secretara dânsului îmi forwarda periodic tot felul de chestii pe mail”, “business”, “mãrire de income” (p. 65), “meeting bine fãcut”, “feedback”, „a trimis doar un mail from his sexy iPhone…cu Subject: “pls reply asap”. ªi mi-a dat ºi mie Cc”. (p. 66) (“romglezã”, combinatã cu limbajul e-mail-ului). Poetul considerã cã poemele pot continua, la nesfârºit: “- subþiorile mele/ ale mele sunt nu sunt ale mele – umerii mei/ sunt ai mei nu sunt/ ai mei – mâinile mele/ ale mele sau nu – ca ºi/ subþiorile mele subþio/ rile lui mâinile lui transpirate/ dupã un meci atunci când eu spãlam rufe atunci când/ el se spãla în curte liceului atunci când// n// u// nu existã încheiere” (p. 38). Proliferarea aspectelor realului, chiar negându-se ºi fracturând enunþul, este simptomaticã. El, realul, nu poate fi cuprins în secvenþe. Este nelimitat ºi poetul tinde mereu spre el, cu egale atracþii ºi respingeri. Uneori, eul liric ajunge la lipsa de sens a existenþei: “Nu ai de unde sã ºtii nici mãcar dacã aterizarea anunþatã în 10 minute mai are vreun sens, dupã cum nici taxiul care ar trebui sã te ducã la aeroport cãtre casã”. (p. 49). Treptat, de la evocãrile prozaice ale copilãriei, poetul trece la prezent. Volumul se constituie într-un adevãrat „roman (în versuri) al formãrii”, cãci el conþine evoluþia copilului dominat de umbra tatãlui la adolescentul primelor iubiri ºi, în final, la adultul aproape strivit de tehnologia epocii Internetului. Dar cea mai puternicã apãsare este tot cea a realului, care se prezintã în a doua parte a volumului mai puternic, cu contururi dureroase, devorator: „ca într-un colaj anarhist/ vãd totul suprapus peste casa aia neoromâneascã/ sediul cvasiabandonat al cãpitãniei portului/ cu bãrci pãrãsite ºi/ o stradã ce coboarã pieptiº cãtre Dunãre/ tipografia mastodont sau ce-o fi acolo/ furnale de cãrãmidã ca-n De Chirico/ tancuri de apã ruginite/ canistre uriaºe
vopsite ºtanþate/ un depozit de bere/ copii/ rromales/ cu bicicletele zdrenþe fãcând slalom printre noi/ ºi-o haitã disciplinatã de câini/ pe urma mirosului tãu Acqua di Gio” (pp. 41 – 42). Douã „schiþe de Crãciun” sar de la terifianta imagine a tãierii tradiþionale a porcului (“se scot maþele umede/ aburinde/ lucioase/ se smulg copitele cu un cleºte/ se cresteazã/ se scoate râtul/ se aruncã la câini”, p. 46), la atmosfera needulcoratã, tristã, a sãrbãtorii: “o liniºte nefireascã – pace þie, Rahova/ pauzã la manele/ pauzã la florile dalbe/ lâncezeala parºivã „de dinaintea Naºterii Domnului”/ mirosuri kitsch de cozonaci ºi sarmale/ care cu un gram de noroc în casa mea n-au sã ajungã// lumina scade treptat/ ºi se pierde/ în iarna care/ de acolo, de sus/ ne anesteziazã & ne iubeºte” (p. 47). Cele ºapte Postcard-uri conþin notaþii fugare ºi fãrã iluzii ale trecerii eului poetic printr-un þinut exotic îndepãrtat, strãin: „alerg pe o plajã în Sligo/ e vara lui 2002/ cu doar câteva luni înainte sã-mi pierd tatãl// sunt 16 grade/ plouã ºi/ bate vântul/ nori joºi întunecaþi în zbor/ un abur umed/ o luminã de blitz/ ºi tot corpul meu încordat în salturi se oglindeºte/ ritmic în nisipul umed/ perfect netezit la fiecare secundã/ de un alt val” (p. 50). Însã poetul ajunge repede acasã, fascinat de real: “dar eu de fapt mã uitam pe afarã/ acoperiºurile de vizavi luceau/ era exact acel moment al zilei/ hipnotic/ preþios/ ca stropii de ploaie/ noaptea sau oboseala pe fruntea mea/ acele clipe care-þi scapã de obicei din vedere/ atunci când se însereazã ºi totul prinde un contur ireal/ lumina se împuþineazã/ ºi din ea mai rãmân doar reflexii de argint/ atunci când/ se aprind reclame pe turnul BCR lângã CEC” (p. 57). Amãnuntele, localizarea ºi datarea exactã subliniazã efortul de fixare a efemerului, a clipei irepetabile: “ºiroaie de apã spalã toatã pulberea nenorocitã/ a strãzii Ion Brezoianu/ iar lumina unui alt soare/ creºte/ reflectatã exponenþial din faþa LowE a turnului BCR/ deasupra oraºului meu// astãzi 16.04.2009” (p. 58). Cele din urmã poeme ale volumului recreeazã atmosfera postdecembristã de ultimã orã, într-un ultim efort de eternizare a realului trecãtor, în cuvinte forjate cu englezisme, termeni proprii ºi cifre: „un taxi ne-a dus la aeroport. ªi iarãºi/ aeroport – cel de acasã – cu ºofer ºi XC 90/ + 2 câini lipiþi cu botul de geam/ agitându-se bucuroºi pe bancheta din spate.// erau mici (mi-i închipuisem mai mari) albi ºi lãþoºi/ pãreau gemeni/ dar aveau zgãrdiþe diferite: unul Burberry ºi celãlalt/ Chanel sau Dior – oricum, ceva auriu…” (p. 68). Înecat în limbajul e-mail-ului, mesajul final al poetului este unul de cucerire a realului prin iubire ºi prin perpetuare a speciei. Rãmâne însã ºi senzaþia – valabilã pentru toatã poezia minimalistã a începutului de mileniu – cã realul, treptat, tenace, sigur, îl cucereºte pe poet. Eul liric, îngropat temeinic în real, îºi lanseazã mereu mesajul – subþire, firav, dar persistent, ca o respirare.
4 actualitatea literarã
poezie
Marius ªtefan Aldea Marius ªtefan Aldea s-a nãscut la 23 iunie 1987, în Motru, jud. Gorj. A absolvit liceul George Coºbuc, din Motru, iar în prezent este student la Universitatea de Vest Timiºoara, Facultatea de Litere, secþia românãfrancezã. A obþinut câteva premii literare, dintre care menþionãm: Premiul 2 pentru poezie în cadrul Festivalului Internaþional “Grigore Vieru”, Iaºi, 2009; Premiul 1 pentru poezie în cadrul Festivalului Naþional “Titu Rãdoi”, Târgu-Jiu, 2005; Premiul pentru debut cu volumul de versuri “Al treilea ochi”, în cadrul Festivalului Naþional “Sensul iubirii”, Severin, 2006. A colaborat cu revistele: 13 Plus, Oglinda Literarã, Feedback, Amfitrion, Poezia, Convorbiri Literare, Litere, Viaþa Româneascã, Tiuk, Contemporary Horizon, Singur, Orizont. Cãrþi publicate: Al treilea ochi, editura Prier, Severin, 2006; Iona îl aºteaptã pe Godot, editura Marineasa, Timiºoara, 2010; Poetul.strãzii@yahoo.com, editura Magia, New York, 2010. Cãrþi în lucru: Simfonia frânei ºi Damigeana cu fluturi. Proiecte: din ianuarie 2010 este redactor-colaborator pe Timiºoara al revistei bilingve CONTEMPORARY HORIZON HORIZON; susþine lecturi publice în cadrul mai multor evenimente culturale din Timiºoara ºi din þarã (Seara muzicii folk, Sãrbãtoarea strãzii Mercy, Literaturã ºi vin, Bocancul Literar, Întâlniri naþionale de cenacluri literare etc.). Este membru al Cenaclului Pavel Dan, din Timiºoara ºi fondatorul revistei de literaturã tânãrã SUBCUL TURA - kalaºnikov de idei SUBCULTURA www.subculturaonline.com.
nr.7 n aprilie 2011 oRcHesTRa dar johnny nu face risipã de cuvinte ºi nu-i spune nimic
ca atunci când e supãratã/ ºi are reþineri în privinþa golanului
are 30 de ani lucreazã la un post obscur de radio ca prezentator de ºtiri sportive
i-ai vãzut ochii? îi are roºii exact cum îi aveai tu în tinereþe nopþi nedormite alcool
johny este o prezenþã plãcutã pentru doamne zâmbeºte cu toþi dinþii le observã fin miºcarea sânilor în timp ce ele dau explicaþii despre ceva gesticulând cu þigãrile chinuite între degete
Domniºoara A Domniºoara merge legãnat domniºoara miroase atât de frumos încât pereþii întorc capul dupã ea albind ca pensionarii la o partidã de ºah domniºoara coboarã scãrile chiar acum domniºoara coboarã scãrile ca ºi cum ar coborî niºte clape de pian schimbând gama în care cântã de obicei domniºoara coboarã scãrile iar sânii ei se miºcã precum doi dirijori nervoºi ºi experimentaþi trec ºi eu pe lângã ea îmi ridic pãlãria imaginarã îi sãrut mâinile ºi poimâinile trag aer adânc în piept ºi rãmân îndrãgostit auzind tocul ei cum se pierde ca un metronom de acum interior.
Mihaela Mihaela este casieriþã la selgros oamenii vin zilnic ºi cumpãrã fericirea la baxuri îmi spune când lucreazã îmbracã un halat de mãcelar
femeile îl adorã pentru tãcerea lui dar doar o datã la douã sãptãmâni johnny îºi petrece noaptea cu una dintre ele de obicei cea mai tãcutã johnny ºtie cã ºi soþiile prietenilor lui sunt înnebunite dupã marele lui mister ºi asta îl amuzã eu niciodatã nu l-am vãzut beat pe johnny deºi mereu îºi goleºte paharul primul iar bãutura lui este vinul roºu demi-sec sau votca preferabil cu un cub de gheaþã johnny mai are un frate care este alcoolic însurat ºi cu doi copii odatã de crãciun când frac-su’ era la baie beat mort nevastã-sa i-a bãgat mâna în pantaloni ºi i-a masat mãdularul johnny nu a zis nimic a observat tristeþea din ochii femeii ºi i-a mângâiat pãrul cel negru de supãrare ar fi multe de zis despre johnny sper ca într-o zi sã întâlneascã o fatã la fel de tãcutã ca el.
Ramona Ramona este romanã dar de o bunã perioadã de timp vecinii vorbesc cã a cerut-o de nevastã un dac cu lobul urechilor tipic dacilor
mihaela le vorbeºte frumos clienþilor deºi face o muncã de robot îi plac poeziile mele pâinea prãjitã ºi cafeaua cu lapte nu-i plac însã anotimpurile nehotãrâte cumpãrãturile ºi oamenii care îºi þin inima în dreapta
Eu Când absolut toþi dorm se trezeºte în mine infinitul erect ºi deºtept televizorul este o potaie plinã de pureci dar eu simt în corp doar mâncãrimea sufletului sunt un tânãr absolvent cu masterat ºi doctorat sunt politicos cu vecinii îmi sun mama o datã la trei zile nu rãnesc femeile le sun mereu a doua zi. sunt un stilat zâmbesc cu toatã gura fãrã sã fiu tâmp fumez numai la un pahar de ceva dar gust în fiecare zi sunt un tânãr fermecãtor nu foarte frumos dar cu un costum beton folosesc cuvinte complicate cu lejeritatea respirãrii mãnânc orice ºi nu dorm niciodatã sunt un tip bine caut fatã tot bine înaltã ca ºi mine brunetã pântec nihilist ºi sâni rococo înþelegãtoare ºi gata oricând de iubire platonicã tectonicã ubicuã bulimicã sunt un rafinat beau alcooluri fine sunt piroman te aprind chiar acum în timp ce-mi citeºti poemul sunt un tânãr numai bun pentru tine.
pe mihaela n-am vãzut-o niciodatã mâncând bând apã sau pur ºi simplu butonând telecomanda televizorului se spune despre ea cã n-ar avea plãmâni de aceea este fumãtor profesionist iar când vrea sã respire îºi deschide o venã am mai auzit cã mã-sa a nãscut-o într-o noapte caldã de varã în care luna ardea ca o buturugã acum eu nu ºtiu dacã toate astea sunt adevãrate sau nu.
Ion Ca sã nu parã de modã veche îºi spune john sau johnny dintre toþi prietenii lui este singurul burlac a iubit odatã o fatã care a murit absurd dintr-o sclintire de gleznã gurile rele spun cã de atunci i s-a scrântit ºi lui limba cã vorbeºte rar ºi puþin deºi am auzit cã sunt femei care ar face sex cu el doar pentru vocea lui frumoasã mã-sa încã-i mai zice ionuþ
locuieºte la etajul 3 are pe terasã o colivie goalã în care mai odihneºte vântul din când în când spre deosebire de mihaela ramona este fumãtoare doar la cafea deoarece plãmânii ei lucreazã full-time la o fabricã de aer mai ºtiu despre ea cã îi este fricã de ploile de varã care scrâºnesc din dinþi prin fulgere ºi tunete de aceea am fost sfãtuit sã nu desfac niciodatã portocale în prezenþa ei cãci s-ar putea sã-i plouã în gurã am mai auzit despre ramona cã are o slãbiciune pentru cerºetori ºi uneori le dã chiar propriul card sã se serveascã nenorociþii de cât au nevoie ce pot sã vã spun pare om bun personal nu o cunosc v-am spus ce am auzit ºi eu de la alþii mã întreb însã ce o fi gãsit la dacul ãla.
Lari În buletin este trecut laurenþiu mã-sa casnicã ta-su miner pãi ºi cum mã tu poet? îl mai întreabã câte unul dar lari nu le dã importanþã nãtãrãilor negricios bãiatul ãsta se întâlneºte cu fiicã-mea i-a sucit minþile se pare cã prostuþa a ºi setat pe comp o pozã de-ale lui as desktop background nevastã-mea e supãratã foc /niciodatã nu o vreau mai mult
dar draga mea eu citeam scriam ici-colo un pahar te rog frumos ºi-n plus lari e poet nu se cunoaºte încã bine motivul pentru care poeþii au mereu ochii roºii fiica mea soþia mea eu ºi lari în sufragerie eu cãre lari: mã vrei s-auzi una bunã? /lari dã din cap/ ei bine fiicã-mea te iubeºte nevastã-mea te urãºte eu-s cel mai lucid lari roºeºte de emoþii ºi dã peste cap un pahar de vin ºtie sã bea nu glumã ºi continui dar bã dacã pânã mâine nu scrii o poezie care sã mã dea pe spate te belesc lari pare mulþumit îi povestesc despre întâlnirea mea cu nichita într-o cârciumã din ploieºti îi povestesc cum mi-am pierdut sufletul când mi-au împuºcat iubita la revoluþie lari lãcrimeazã fiicã-mea se ia dupã el soþia toarnã ceai ºi e înconjuratã de aburi ºi un soi de gelozie de soþie lari îmi povesteºte la rândul lui despre pasiunea de a colecþiona becuri arse fiicã-mea chicoteºte ca o cãpriþã ne ridicãm târziu de la masã pe cer luna se arde ca un bec /mã uit spre lari/ bãgase de seamã oricum înaintea mea îmi place bãiatul ãsta.
Ludmila ºi iubitul ei Pereþii respirã cu lavabila bolnavã de astm ludmila este plinã de aluniþe pânã trece eclipsa de soare putem spune un basm cu leii îmblânziþi din portofel iar el iar el iar el cu urechea dreaptã logoditã cu-n cercel ºi buza de jos împuºcatã mortal cu alt cercel pe nume pierce ºi-un tatuaj cu-n cal putere plus un linx bãi nene ludmila este sãnãtoasã dar despre el am auzit cã ar avea probleme la fiere. (din volumul de poeme Simfonia frânei, în pregãtire)
nr.7 n aprilie 2011
prozã
Claudiu-Petrian NEATÃ ,
Într-o camerã de cãmin Era obositã. O usturau ochii. Din ce în ce mai des, scãpa creionul dintre degete ºi îºi punea chipul în palme, frecându-ºi ochii insistent, în speranþa ca acea pâclã nenorocitã avea sã disparã. Nu dispãrea. Sta acolo a nenorocire, duplicându-i fiecare literã ºi rând scris sau citit. Biroul pãrea cã se extinde, cã îºi mãreºte suprafaþa, pe el întinzându-se câteva cãrþi, douã caiete ºi coli învãlmãºite fãrã sens. κi aruncã privirea în jurul ei, aþintind din priviri patul colegei sale de camerã, care dormea cu faþa la perete, cu picioarele uºor ghemuite, învelitã doar pe jumãtate. Pãrul îi era rãstãlmãcit ºi îi acoperea chipul cu ºuviþe “rebele” ce parcã desenau riduri pe pielea albã ºi finã. -Ce bine de tine… Ea însã nu putea sã doarmã. A doua zi avea de predat un proiect important ce avea sã îi uºureze drumul cãtre evaluarea licenþei. ªi, Doamne, cât mai avea de lucru! Privi ceasul din dreapta sa ce zãcea dãrâmat de atâtea pagini ºi coperþi ticsite de “cunoºtinþã”. 2:40. -Doamne! E aproape dimineaþã… Lumina slabã a lãmpii de pe birou o obosea ºi mai rãu. -Ai început sã vorbeºti singurã? se auzi vocea colegei sale de camerã ce îºi foise scurt capul în pernã. Eºti pe drumul cel bun. Fata râde înfundat ºi scurt apoi rãspunde: -E un adevãrat coºmar! Dar-ar sã dea! Mã usturã ochii de somn ºi abia îmi pot miºca degetele. Coloana mi-a amorþit, iar picioarele nu mi le mai simt. Ce poate fi mai perfect de atât? -Prezentarea proiectului mâine dimineaþã, rãspunde cea de-a doua fatã ironicã, trãgânduºi pãtura pânã la nivelul bãrbiei. Fata îºi priveºte colega zâmbind, amuzatã de felul ei de a dormi. Se hotãrî într-un final sã îºi dezmorþeascã un pic oasele, lucru la care se gândea de mai bine de patruzeci de minute. Astfel, se ridicã de pe scaun, traversa în liniºte camera, ieºind prin miºcãri încetinite pe holul cãminului. Închide uºa în urma ei, apoi îºi întinde trupul zvelt, cãscând pueril, simþind parcã o dozã de energie parcurgându-i venele ºi nervii. Atâtea nopþi de insomnie… Atâtea ore, zile, sãptãmâni nedormite… Când toate astea aveau sã se încheie? Era o întrebare ce o vreme o obsedase. Dupã, începuse sã se înveþe cu gândul cã pur si simplu… asta e! Totuºi, în acea noapte, avea o poftã teribilã de somn. Terminase cursurile mai devreme decât ºi-ar fi putut închipui, astfel avuse timp sã îºi rezolve toate temele pentru cursurile din ziua urmãtoare. Nu o apucase miezul nopþii treazã. O nãpãdise o obosealã teribilã pe care nu o mai simþise de foarte multã vreme, fãrã vreun motiv anume, dar concretã, astfel trântindu-se în pat în jurul orei unsprezece. Totuºi, se trezise în miez de noapte, în vocea colegei sale care încã mai lucra pentru proiectul de a doua zi. Somnul se mai subþiase un pic, având ca rezultat ºoaptele stranii ce o trezise brusc. -Ai început sã vorbeºti singurã? spune ea la auzul ºoaptelor. Eºti pe drumul cel bun. Ironia din voce nu era nãscutã cu rãutate. Poate un pic irascibilitate pentru faptul cã dupã atâtea nopþi de insomnie, un somn dulce fusese înmormântat, cine ºtie pentru câtã vreme. Dar nu era vina nimãnui… -E un adevãrat coºmar! Dar-ar sã dea! rãspunde colega ei de la birou. Mã usturã ochii de somn ºi abia îmi pot miºca degetele. Coloana mi-a amorþit, iar picioarele nu mi le mai simt. Ce poate fi mai perfect de atât? -Prezentarea proiectului mâine dimineaþã, rãspunde, apoi îºi trage pãtura pânã la baza bãrbiei închizând ochii pentru a se cufunda din nou în întunericul dens al unui propriu-zis somn. Auzi apoi, scârþâitul scaunului de la birou, paºii “îngrijiþi” ai colegei sale, act finalizat de sunetul
uºii camerei, deschizându-se, apoi închizânduse. Rãmãsese singurã. Încerca din nou sã prindã acea legãturã cu somnul însã eºuã dupã câteva zeci de secunde. “Drace… Iarãºi…” bombãni în gând fata foindu-se o vreme pe aºternuturile parcã prea calde pentru gustul ei. O liniºte teribila cuprinde camera întunecatã, licãritã doar de becul orb al veiozei de pe birou. Împietri însã în aºternuturi, în momentul în care un sunet scârjoli liniºtea… Era un sunet… ce nu îºi avea locul în acel moment. Era normal în existenþa camerei, dar nu în acel moment. Imposibil. Colega ei nu se întorsese în camerã, ºi totuºi… sunetul creionului zgâriind coala de hârtie... Fata nu deschide ochii, nici mãcar nu îºi miºcã trupul. Dar zgomotul continua… nu era un zgomot în zig-zag, era un zgomot clar ºi disciplinat, ca ºi când acel creion chiar scria pe acea coala. Era sunetul unei forme de scris… Sunetul persista… Se auzi apoi întrerupãtorul veiozei, lumina stingându-se. Scârþâitul scaunului de la birou, apoi câþiva paºi lenþi ce se opresc… exact lângã, patul ei. ªi atât. Liniºte. Fata deschide ochii speriatã, þinându-i împietriþi în întuneric. Nu avea ce vedea, pentru cã dormise cu faþa la perete. Prezenþa necunoscutã era undeva în spatele ei… nemiºcatã, liniºtitã, cu ochii þintã peste trupul ei, acoperit de o pãturã fãrã folos ce ar fi putut dispare instantaneu. “Nu se miºcã… Nu pleacã” gândi fata simþind cum pulsul i-o ia razna. Trupul începu sã îi tremure, iar fãlcile i se încleºtarã. Ar fi vrut sã strige, dar nu îºi putea miºca maxilarele. Aproape cã acea prezenþã îi sufla în ceafã. Gândul i se duce brusc la colega ei, rugânduse ca aceasta sã îºi facã apariþia în camerã. “Doamne, unde s-o fi dus? Sã se întoarcã… Sã se întoarcã!” Gândurile parcã îi erau înghiþite. Pe coridor nu se auzea nici o miºcare ce ar fi putut sã lase impresia cã fata avea sã se întoarcã în camerã. ªi prezenþa… prezenþa întinse o mânã spre umãrul fetei acoperit cu acea pãturã nenorocitã ce reprezenta parcã un scut din hârtie creponatã, mai fragil decât aripile oricãrui fluture. Fata îºi înconvoaie trupul, ca ºi când ºi-ar fi strâns umãrul spre interior pentru a nu fi atinsã. “Nu. Doamne! Nu!” Îi simþea respiraþia mai aproape ca niciodatã, iar atingerea… Atingerea era iminentã. Camera uºii se deschide însã zgomotos, un val de luminã venit de pe coridorul cãminului, cucerind întreaga camerã. Fata deschide ochii, simþind prezenþa retrãgându-ºi mâna ºi schimbând direcþia privirii. Nu se miºcã din pat. Stã nemiºcatã, aºteptând ca… Un þipãt ascuþit rãsuna liniºtea în întreaga clãdire, nãscând teroare peste tot în jur. Fata rãmâne nemiºcatã în pat, încercând sã înþeleagã þipãtul colegei sale care împietrise în uºã. κi fãcu curaj ºi îºi întoarce privirea cãtre centrul camerei. Ochii îi ieºirã din orbite, iar pulsul inimii atinge limita extremã. Un coridor puternic luminat de neoane ce niciodatã nu pâlpâiau. De-o parte ºi de alta, uºi, uºi albe, identice cu pereþii, cu tavanul, cu marginea ferestrelor din capete, cu… pânã în acea noapte. Undeva în capãtul coridorului, ultima sau penultima camerã, o uºã era deschisã. Din acea camera, un val puternic de lichid roºu, vâscos, pornit parcã de un uragan în marginea oceanului, ieºi invadând “albiciunea” coridorului. Valul se izbeºte de marginea opusã a holului, formând apoi alte valuri mai mici, ce invadarã gresia coridorului. Acum totul se colorase. Albul se îmbinase cu o culoare roºiaticã de aceeaºi tãrie. Stropi de sânge circulau nervoºi pe pereþii holului, creând peste gresie o mocirlã coloratã a irealitãþii.
actualitatea literarã 5
E noapte. Papadache U iarãºi se întoarce de la cârciumã. Pânã la colþul strãzii a lãlãit “ TTrec rec batalioane române Carpaþii...”, dar cum a fãcut colþul s-a oprit. Tiptil, tiptil a intrat în curte, de parcã era un hoþ din locuinþe. O clipã s-a oprit lângã întrerupãtorul de la poartã, însã merge mai departe, pe pipãite, cu lumina stinsã. Se apropie ca o umbrã cãtre casa unde locuieºte ºi când pune piciorul pe prima treaptã numãrã în gând, ºapte paºi ºi se opreºte, de la ultima treaptã încã trei paºi potriviþi ºi ajunge în faþa uºii de la intrare. Introduce încetiºor cheia în broascã ºi o întoarce brusc. ªtia cã nu va mai scârþâi broasca, deoarece a înecat-o în vaselinã cu câteva zile înainte. Aºteptã câteva clipe, dupã care intrã convins cã doamna Calofira doarme dusã. Când a închis uºa s-a ºi aprins lumina. În hol Calofira roºie de furie, cu o cãmaºã de noapte transparentã, sub care se vedeau venele tresãrând, nu cuprinse de dor de împerechere ci de scandal. - Iar ai bãut bãut,, cretinule! - Iarãºi iubiþico! ºi Papadache U îºi þugui buzele ca sã-i dea un pupic femeii furioase, însã aceasta îl repezi. - Iubiþico! Sã le spui ãlora cu care ai fost ºi cine ºtie ce aþi fãcut voi ºi mai ales cu cine. - Dragã... - Beþivan, cretin... - Ascultã, pânã un alta, eu aduc bani în casa asta, iar tu toatã ziua o freci la rece ºi dacã stau ºi mã gândesc bine eºti o împuþitã.
împãcãm în pat. - Fãrã de astea, eu una m-am sãturat sã mã enervez ºi dupã care sã cedez ºi sã mã prefac cã am orgasm cu tine duhnind a bãuturã. Papadache U care totuºi crede cã e glumã, încercã sã o calmeze. - Iubiþico, vino sã te sãrut. Calofira se apropie cu un zâmbet prefãcut ºi întinse obrazul ºi când Papadache U voi sã o atingã cu buzele, îl lovi cu putere peste glezna dreaptã. - Au! urlã de durere Papadache U. Nici nu-l lãsã sã mai spunã ceva cã îl ºi apucã de urechea stângã ºi pe un ton ferm îl întrebã. - De când nu m m-- ai mai sãrutat ca în primele nopþi de iubire? - ªtiu eu... - De când nu ai mai ieºit cu mine la plimbare? De când nu ai mai dormit cu mine îmbrãþiºat toatã noaptea? De când... - Dar eu... eu nu þin socotealã la intimitãþi, nu se face statisticã într -o iubire. E jenant într-o jenant,, iubiþico. - Nu ºtii sau nu mai þii minte? Ei bine, îþi spun eu, de mai bine de doi ani. - Draga mea, am fost ocupat. - TTaci! aci! La toate cele ce þi-am spus existã un singur rãspuns valabil. Nu mã mai iubeºti. Se vede pânã ºi când mã sãruþi, nu mai e ca altãdatã, a devenit ceva banal, ca ºi cum ai sãruta un perete. Calofira îi dã drumul din strânsoare ºi se aºezã pe pat, începând sã plângã cu sughiþuri ºi din
Nicolae TOMA
Efectul unui uragan într-un pahar cu apã - Auzi, pe mine sã nu mã faci aºa cã nu-þi permit. - Zãu aºa. Dar cine eºti tu la urma urmei? - Pânã una alta nevasta ta, dar nu pentru multã vreme. Papadache U îºi ieºise din fire ºi când se mai calmã un pic îi spuse Calofirei: - Din partea mea ai putea pleca ºi acum. - S-o crezi tu, am sã plec când vreau eu nu când vrei tu. - Ipocrito... spuse Papadache U ºi o ciupi de fund. Calofira indignatã sãri ca arsã ºi fãcu câþiva paºi în bucãtãrie. - Nesimþitu-le! - Iubito, de popoul tãu apetisant m-am îndrã îndrã-gostit de prima datã. ªi acum mi-a aduc aminte cã era rotund ºi uriaº ca un dovleac turcesc de expoziþie. - Beþivan ºi prost crescut. Papadache U schimbã placa, poate aºa va reuºi sã domoleascã setea de scandal a consoartei lui. - Ador cuvintele de dragoste. Papadache U se apropie de nevasta lui, care se întoarse cu spatele la el ºi scâncea uºor uºor.. Mâinele lui o mângâia mângâiauu iar Calofira se lãsã trasã pe cana cana-peau din sufragerie. Dar cum atinse canapeaua sãri ca arsã ºi o zbughi în partea cealaltã a camerei. - Lasã-mã! TToatã oatã ziua a sta statt cu nasu în cãrþi. Când nu citeºti, stai la computer computer,, când nici nu citeºti ºi nici nu scrii, în loc sã stai cu mine, tu pleci la bãut ºi te întorci noaptea târziu, apoi în loc sã-þi faci treaba conjugalã, îmi expui teoriile tale contra egalitãþii dintre sexe, dupã care dormi pânã dimineaþa ca o vitã. Papadache U U,, împãciuitor împãciuitor:: - Stai dragã, mai iese omul ca sã se inspire. - ªi alt loc nu ai gãsit? Bãrbatul încercã iarãºi sã o ciupeascã de fund. - Stai iubito, liniºteºte-te! - Auzi, sã nu mã mai atingi, cã-þi trag una în pãrþile sensibile de o sã mã þii minte. - Astãzi eºti spiritualã! - Am fost ºi din cauza ta am ajuns o þaþã de mahala. ªtii tu vorba aceea care circula pe vremea împuºcatului, m-ai adus la sapã de lemn. - De cauciuc!, o întrerupe Papadache U. Calofira iarãºi s-a înroºit de furie. Mânioasã a început sã urle la bietul soþ. - TTaci! aci! Mai bine taci! Ce talentatã eram eu odatã... dar dar,, ticãlosule ticãlosule,, recunoaºte, la celebritatea ta am contribuit ºi eu. Þi-am corectat romanele, piesele de teatru ºi poeziile cã tu de gramaticã nu ai avut habar habar,, dar nici mãcar nu te-ai îndreptat, cã o aveai pe proasta de nevasta-ta care fãcea munca de sclav sclav.. De astã datã Papadache U o privi mai serios. - Da, ai ºi tu partea ta de merit, dar nu vãd de ce eºti aºa de nemulþumitã. Eºti doar nevasta “maestrului”. - Sã-l ia dracu pe maestru. - Iubiþico cu curu dolofan, hai sã ne
când în când îºi ºterge lacrimile cu mâneca de la halat. Ce mai poate sã facã Papadache U? κi dã seama cã-i vinovat ºi cã în egoismul lui a rãnit-o pe Calofira ºi cã trebuie sã facã un compromis, pentru a o liniºti pe durdulia lui nevastã. - Calofira, jur jur,, de astãzi n-am sã mai pun strop de alcool în gurã ºi promit cã am sã beau numai apã. Deodatã Calofira sãri vioaie din pat, îl sãrutã ºi scoase din buzunar un reportofon ºi apãsã pe butonul de oprire a înregistrãrii. - Eºti o comoarã! spuse Calofira, în timp ce verifica calitatea înregistrãrii ºi continuã de parcã Papadache U nu era de faþã. - Cel mai teribil interviu realizat vreodatã cu “maestrul” cãrþilor erotice. Asociaþia pentru Apãrarea Femeilor de Violenþa Domesticã mi-a cerut cã se le înregistrez o secvenþã din viaþa familialã de zi cu zi a “maestrului”. Calofira se apropie de el triumfãtoare. - Dragul meu, am recurs la acest micuþ ºantaj, fiindcã mã simt responsabilã pentru sãnãtatea ta, în primul rând ca soþie iubitoare, iar în al doilea ca admiratoare a cãrþilor tale, pline de un erotism sãlbatic. Cãrþile tale mi-au sucit capul, mi-au vrãjit inima ºi mi-au turnat foc în vene. Aºa cã, dacã vrei sã-þi menþii imaginea publicã de “maestru” imaculat, de azi înainte nici un pic de alcool. Cum te-am prins prins,, gata, public înregistrarea ºi tirajele cãrþilor tale vor fi aruncate pe foc. ªi ca sã vezi cã te iubesc, personal mã voi coupa de apa pe care o vei bea. Mai întâi am sã o fierb, sã distrug toate bacteriile, microbii, dupã care am sã o las o jumatate de orã sã se rãceascã, acoperitã cu mare grijã, ca nu cumva vreo particulã strãinã sã-þi infecteze bãutura. - Vai de mine, cu ce þi-am greºit Doamne? spuse aproape ºoptit Papadache U, îngrozit de perspectiva de a deveni un bãutor înrãit de apã fiartã. A doua zi, când doamna U se întoarce acasã îl gãsi, dupã ani mulþi, pentru prima datã treaz. Îl sãrutã îndelung pe gurã ºi închise ochii ca pe vremuri, ºoptindu-i cuvinte dulci. - Dragul meu am adus o sticlã de vin roºu. - Dar eu, cum bine ºtii, nu mai beau. - O excepþie, de azi înainte o sã bei numai cu mine, eu de ce nu aº putea fi ºi soþie, ºi amantã ºi prietenã de pahar pahar.. ªi continuã cu o privire de pe vremuri, când alergau pânã la epuizare prin ierburile din lunca Timiºului. - ªi apoi Papadache dragule, cam de prea multiºor timp ai dormit ca boul pe coadã ºi cred cã a venit timpul, mãcar câteva minute sã fifiii iarãºi un taur comunal. Nu apucã Papadache U sã spunã mai nimic, când într -o clipitã Calofira rãmase aºa cum o într-o fãcuse mãsa ºi îl trase sãlbatic spre patul din dormitor dormitor,, locul unde se semneazã mai toate tratatele de pace.
Pe poetul Cristian Popescu nu ai cum sã-l ignori
Nu îmi este lesne de înþeles cum se poate ignora un poet precum Cristian Popescu. Oricât de tare am fi dezinteresaþi de tot ceea ce se petrece pe scena româneascã, inclusiv în domeniul literaturii. Oricare ar fi motivele. O lungã bucatã de timp nici eu nu am fost prea interesat, iar acest fapt este acum un regret, pentru cã pe Cristian Popescu nu ai cum sã-l ignori. Nu ai voie sã îl neglijezi. Iatã câteva rânduri despre el. Nãscut „dupã stafii” în Bucureºti, în anul 1959, poetul a avut o viaþã scurtã, murind înainte de a împlini 36 de ani, pe 21 februarie 1995, lãsând în urma sa o mulþime de regrete ºi aprecieri precum ºi numeroase manuscrise ºi texte nepublicate. A reuºit în timpul vieþii sã lase o amprentã puternicã asupra colegilor sãi din generaþia ’90, impunându-se cu uºurinþã în faþa membrilor cenaclului literar Universitas, condus de Mircea Martin. Volumele lui antume sunt puþine: miniplacheta Familia Popescu, apãrutã în colecþia „Cartea cea mai micã”, a revistei „Convingeri comuniste”, Cuvânt înainte, Edtura Cartea Româneascã, 1988 ºi Arta Popescu, Societatea Adevãrul, 1994. Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 1990, apoi redactor-ºef adjunct la Nouãzeci, supliment al revistei Luceafãrul ºi colaborazã la multe reviste literare. O viaþã care la prima vedere pare lipsitã de evenimente cruciale, dar, aºa cum ºtim, viaþa interioarã a unui poet este mult mai plinã de cât ne putem noi imagina; iar a lui, se pare, a fost supusã unor circumstanþe mai neobiºnuite. Ori aceastã percepþie diferitã, acutã a realitãþii se observã în versurile sale. Cristian Popescu este încadrat, în ansamblu, generaþiei „nouãzeciste”, generaþie ironicã ºi autozeflemitoare, pradã uneori unui cinism violent. κi uziteazã datele personale într-un mod care depãºeºte simpla introspecþie sau reîntoarcere în trecut. Nu cred cã putem vorbi doar de biografism. Familia lui e înfãþiºatã cu o duioºenie stranie: „Toatã familia benchetuieºte la Local familial. Bere. Lãutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Veriºoare. Toasturi. Bunicul, dupã tejghea, ascute cuþit pe cuþit, priveºte buchetul de liliac, râde, ascute: hârºt, hârºt, cuþit pe cuþit. Într-un colþ un þigan îºi înmoaie vioara în halba cu bere, ca pe miez de pâine. Bunicii mei din flori, mãtuºile. Cu pozele din albumul de familie, bine amestecate, filate febril, rudele mele joacã un joc.” Familia lui trãieºte în moarte sau cu moartea aproape, motiv care se repetã obsesiv. „Mama ºterge pianul de praf ºi cântã. Nea rugat ca atunci, când o fi, sã udãm în fiecare sãptãmânã cu parfum bun pãmântul ei, de deasupra.” Ea dã sfaturi: „Am auzit cã dacã te prãpãdeºti în somn, visul rãmâne acolo, între tâmple, ca un cristal. Am sã las vorbã sã mi-l scoatã cu grijã, sã nu-l spargã ca sã se uite Cristian la el când vrea.” Tatãl sãu e dispãrut dintre cei vii; dar, Cristian Popescu scrie: „Am auzit c-o sã-þi dea voie în vacanþa de de iarnã ºi tu o sã-þi înhami douã-trei muºte la suflet ca sã te aducã direct la noi în bucãtãrie unde va mirosi a sarmale ºi cârnaþi.” Musca e pentru poet „prietena mea care ºtie sã-mi doarmã delicat sub pleoapã.” „O muscã încãrunþitã, mare cât un papagal”, care i-a apãrut la fereastrã când era mic ºi se ruga. „Deatunci o port prin casã, pe umãr ºi ascult încântat cum îºi freacã hârºt-hârºt picioruºele unul de altul.” Fãcând parte din Micile Economii: „... avem o ghitarã veche ale cãrei corzi le ungem cu dulceaþã de se lovesc muºtele de ele producând acea muzicã de care avem atâta nevoie.” Revenim la tema morþii. Atent la gesturile tuturor, atent la gesturile lui, Cristian Popescu este”cel mai mare specialist de la noi în strâns negru sub unghii”. Sora lui o sã-ºi tatueze, la bãtrâneþe, poemele de
familie „ca sã fie în fiecare noapte câte cineva lângã ea...” „O sã povesteascã cum ne-am umplut noi doi perna cu flori de pe mormântul bunicului ºi ce mai bãtãi cu pene trãgeam.” Iar mãtuºa lui pare dezamãgitã: „Nepotul meu? Mãcar de-ar lua de la mine din bucãtãrie, de sub masã, borcanul ãla mare, de murãturi, plin cu viermi pe care i-am crescut ani de zile acolo ºi, înainte sã-mi batã capacul la sicriu, sãi deºarte pe toþi înãuntru. Cã doar ei mã cunosc bine ºi-o sã le fie milã; or sã se poarte mai cu grijã.” La un moment dat, el se întreabã: „ªi cât am sã mã mai îmbãt cu þuica asta proastã fãcutã din prunele arborelui genealogic al familie Popescu? ªi, domniºoarele, cât am sã le mai servesc cu delicioasa dulceaþã fãcutã de bunica din gutuile arborelui genealogic al familiei Popescu? Sau compotul de piersici sau tortul de portocale sau bomboanele cu viºine sau manechinele din vitrine sau scaunele de bucãtãrie sau solidele proteze toate crescute în arborele genealogic al familiei Popescu. L-a altoit tata c-un topor.” Versuri inteligente, pline de forþã ºi nostalgie. Universul lui e singular, insolit, chiar dacã poetul se apleacã cu precãdere asupra elementelor banale, ale realitãþii obiºnuite. Cu migalã construite, nimic nu e întâmplãtor în poeziile lui, versuri ale cotidianului, dupã cum se vede ºi dintr-o altã temã preferatã: tramvaiul. „Am propus sã ne petrecem luna de miere în tramvai. Iar ea a zâmbit amuzatã ºi a acceptat imediat. Toatã ziua stãteam amândoi cu fruntea lipitã de geam ºi priveam oraºul. Patul nostru stãtea nefãcut într-un colþ, se mai odihnea din când în când în el vreo bãtrânã. Dimineaþa ne sculam în înghesuiala tramvaiului acoperiþi cu flori aduse de toþi cãlãtori matinali. Doar eram în luna de miere. Ea cânta ºi toþi cãlãtorii fredonau odatã cu ea. κi întindea rufele pe frânghie de-a lungul vagonului ºi bombãnea c-o sã le gãseascã pânã seara iarãºi murdare. Dar eram veseli. Valsam printre cãlãtori în ritmul trosnetului de ºine. Inima se rumenea în mine ca pâinea în cuptor când ne întâmpinau în pieþe cu muzicã de fanfarã, îmi miroseau pieptul ºi subþioara a pâine proaspãtã.” Un fior apocaliptic iese la ivealã în mai multe rânduri, divinul cu expresiile lui care mai de care mai ciudate. Apocalipsa e dragostea lui... „o boalã venericã a inimii”. „Ce bine e când eºti obosit ºi exaltat dupã o noapte de scris ºi insomnie sã-þi dai seama cã – gata, uite! – a venit Apocalipsa. Cum vine primãvara.” Cristian Popescu dezmiardã stingerea: „Ah, cucoanãApocalipsã, duduie-tristeþe, prinþesã, metresã...” Pentru el, scriitorul este un cãlugãr ratat, ce „discutã cu Dumnezeu, încearcã sã se adreseze Lui”. O mare blândeþe rãbufneºte uneori din versurile lui, dar ºi o mare îndoialã. Opera lui e esenþialã, mai mult decât un simplu punct de cotiturã în istoria literaturii. Iar boemia lui? Mircea Martin aminteºte cã „a fost boem în sensul cel mai grav cu putinþã”, o persoanã care nu se menaja, „între sine ºi poezie a ales poezia, a pariat pe Artã, nu pe Popescu”. Trebuie neapãrat amintit ºi spectacolul Un tramvai numit Popescu, început în 2006, al Teatrului Naþional Radu Stanca din Sibiu. O piesã de teatru experimentalã, alternativã ºi comunitarã, o dramatizare dupã scrierile poetului, în regia lui Gavriil Pintea. Spectacol jucat în tramvai, cu îmbarcarea ºi debarcarea la cimitir. Cristian Popescu a murit în jurul vârstei de 36 de ani. Nu mulþi ani. A renunþat sã mai coboare în staþie. A plecat sã se plimbe pe ºinele lui particulare, „pe dealuri însorite ºi pe câmpii”. ªi-a spus, probabil împãcat: „Acum e liniºte, e bine în tramvai”. Este ºi asta un fel de împlinire. (Toate citatele sunt luate din volumul Manualul de literaturã apãrut la Editura Vinea din Bucureºti, în 2004.)
nr.7 n aprilie 2011
O fiinþã papivorã: AURA CHRISTI
PROFIL
O lume aparte
confluente Adrian Dinu RACHIERU
Victor RUSU
6 actualitatea literarã
„Stau pe marginea disperatã a trupului” Mignonã ºi bãtãioasã, cheltuind pasionalitate, rãzboinicã în pofida fragilitãþii, împrãºtiind texte curajoase pe care amicii internauþi nu ezitã a le califica „dinamitã curatã”, supãrând pe mulþi, scriind febril, asumându-ºi riscurile Balcaniei („linºatã”, pedepsitã, izolatã etc.), Aura Christi, citând „vorbele atroce” ale iubitului Nietzsche, vrea sã devinã ceea ce este: poetã. Atacã vehement, radical, de pe baricadele Contemporanului-ideea europeanã, varii subiecte: de la soarta literaturii noastre vii (a literaþilor, cu deosebire) la „bufoneria anticomunistã”, de pildã, apãrând cu strãºnicie statuia lui Breban. ªi urmeazã, cu credincioºie, spusele unui personaj (v. Cercul sãlbatic): „ceea ce încep sã descriu, prinde fiinþã”. Iar volumul de poeme Sfera frigului, purtând reflexe stãnesciene (piatra, ochiul, îngerii, vulturoaica, etc.) vorbeºte tot despre strania „foame cãtre fiinþã”. Evadatã dintr-o provincie suspectatã de oblomovism cultural, basarabeanca Aura Christi (pe adevãratu-i nume Aurelia Potlog, nãscutã în 12 ianuarie 1967, la Chiºinãu), foarte atentã ºi chiar „extrem de sensibilã la destinu-i literar” (cum a mãrturisit deseori) a acceptat ºi, bineînþeles, ºi-a propus provocarea, mânatã de o irepresibilã „pasiune formatoare” (N. Balotã). Poeta a dorit vecinãtatea maeºtrilor, ucenicind cu fanatism, mai puþin încrezãtoare în har. Ea cunoaºte, precum puþini de la noi, marea literaturã rusã, închinându-se „sfântului epileptic” Dostoievski, a fãcut o curã temeinicã cu Gombrovicz palpând „starea de virtualitate” (ºi, de aici pornind, forþând latenþele pentru a trezi — scriptic vorbind — o feminitate amorfã), a crescut — spiritualiceºte — lângã elegiile lui Rilke ºi a desferecat izvoarele nitzscheanismului; în fine, fixatã la Bucureºti (în 1993) a cunoscut ºi a cultivat ºocul „brebanizãrii”. Afiºeazã, aºadar, o orgolioasã experienþã spiritualã, hrãnind o viaþã „exilatã-n poeme”; de unde salahoria literarã neînfrânatã ºi prolificitatea, cercând a zidi „templul din cuvinte”. Pentru Aura Christi nimic nu e mai presus de excursul poetic chiar dacã existenþa e perceputã ca fapt mirabil. Exuberantã ºi fragilã, deopotrivã. Dar melancoliile de altãdatã s-au dizolvat în tentativa sisificã de a-ºi descoperi propria fiinþã, supusã unui bombardament interogativ; poemele sale, de facturã imnicã, jubilativã (cândva) s-au îmbolnãvit de titanism ºi sunt covârºite de povara suferinþei, pendulând între senzualitate ºi reflecþie. Oricum, surdinizând clocotul unui vitalism vizitat de îndoieli ºi spaime, câºtigând sensul tragicului. Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaþie adumbritã, cerebrând „viaþa de vis”, testând — prin „poemele de iubire” — temele grave (relaþia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide cã, doar povestitã, viaþa e trãitã. Mulþi dintre exegeþii Aurei Christi au subliniat „fulminanta ascensiune” (cf. Eugen Lungu) a poetei. Penetrantã, Aura Christi a avut ºansa de a fi fost vãzutã în mediile bucureºtene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric stau ºi în tenacitatea autoconstrucþiei, promovând — programatic — „ruptura”. Fiindcã Împotriva mea (titlul unui volum din 1995) dezvãluia astfel de intenþii, urmate cu o teribilã conºtiinciozitate. Acea Aurã Christi care purta „semnul dimineþii pe frunte”, de o vãditã dispoziþie jubilantã, plonjând în mirabil, cutreieratã de „zvâcniri romantice” ºi eliberând o poezie vitalã, despletitã (cum observa „inamicul” Gh. Grigurcu) s-a estompat, sub asaltul întrebãrilor, în rãzboiul cotidian cu sinele. Chiar dacã un „dor organic de sine”, pe urmele Mariei Þvetaeva, o încearcã repetat. „Miroase etern a început” — ne asigura poeta. Gestul inaugurator, marcat de o tinereþe eruptivã, nãvalnicã se lasã ghicit în solemnitatea ºi anvergura discursului (amplu, oracular, pe alocuri pletoric). Dar demonia se cuibãreºte în cutele textului ºi vesteºte scindarea. Asistãm chiar la o „trãire hipertrofiatã a rupturii interioare” (Oct. Soviany); pe fundalul dilatãrii Eului, ghemul de pulsiuni, supus seducþiei demoniace, îmbracã armura egolatriei. Departe de blazarea optzecistã, Aura Christi „îºi scrie demonii”, suportã „rostirea de sine a golului” ºi veninul unei „pãci diabolice”. Iubeºte delirul singuratic ºi, cu „bruma de superbie”, coboarã în umilinþã râvnind utopia intangibilitãþii. Se vrea o „singurãtate nepãtrunsã”. Acest balans între candoare ºi perversiune, aglomerând — la un pol — vise puberale, afiºând o angelitate asexuatã sub deviza „nu mã atinge” ºi, la celãlalt, dorind „orgasmul puterii” (se poate desluºi fãrã efort pecetea
brebanianã) îºi gãseºte soluþia într-o salvatoare repliere, poeta lãsându-se scrisã. Aºa atinge virilitatea superlativã. Textuarea este o genezã amânatã, livrând texte „provizorii”. Prin astfel de „exerciþii de întuneric”, ieºind din „bârlogul primordial”, poeta înfruntã „marele rechin, timpul”; scriind, deconspirându-se, ea „tachineazã neantul” ºi înþelege viaþa ca o operã, „din bezna mea crescând”: „deocamdatã, visez ºi scriu”. Experienþa scrisului este, spuneam, o naºtere. Dar poeta, mare devoratoare de cãrþi, ucenicind lângã scriitorii admiraþi ºi construindu-ºi, prin complicitate, un destin literar face din scris o oazã; devine, prin aceastã baie livrescã, o fiinþã transparentã; mai mult, se salveazã prin scris ºtiind cã bate, inevitabil, ora „despãrþirii” de maeºtrii. Femeia-copilã, sãrutând paºii stãpânului descoperã cã, de fapt, poezia este „esenþa viului”, oferind un concentrat existenþial. Scrisul, aºadar, este vãzut ºi trãit ca înlocuitor, discursul ºi destinul se suprapun. Iar poeta cucereºte „fluidul vivifiant”, semnând o apologie a poeziei (cum nota, într-un pãtrunzãtor studiu, N. Balotã). Asta ar fi, credem, veritabila cheie de lecturã. Fiindcã singurãtatea ºi tristeþea acolo locuiesc, în „golul colcãind de vedenii”; chiar moartea — ne asigurã ºi crede nesmintit poeta — poate fi îmblânzitã prin poezie. Ea manifestã curajul superior de a se mãrturisi fãrã a se înfricoºa de ridicol. Or, dezvãluindu-se, ademenind poezia, existã „în intimitatea morþii”; suspendã timpul, alungã plânsul, recunoscând cu francheþe cã e doar instrumentul: „facã-se voia Ta prin mine” (subl. n.). Ultima Aura Christi, îmbolditã de ispita romanescã, s-a despãrþit de patetismul excesiv, devastator, atingând „o trãire elevatã” (Irina Petraº);devenind o fiinþã papivorã, ea evitã, totuºi, uscãciunea, artificialul, fãcând din poezie (ºi confundându-se cu ea) o realitate „de oþel”. Nu avem de-a face cu un cultism frigid sau o bardolatrie gãlãgioasã. E vorba de un destin asumat, trãit cu fervoare ºi urmat cu devoþiune. Poeta se construieºte cu tenacitate, observãm; înainteazã „milimetric” (cum s-a ºi confesat), se dezvãluie, dar se ºi descoperã (cu uimire), dezvoltându-ºi, „ca un crin desprins de miros”, altfelitatea. Nu mai e de mult „o mare promisiune”; diagnosticul lui Nicolae Breban sa convertit într-o splendidã certitudine. Pentru Aura Christi viaþa rãmâne „un joc de-a poezia”. Ea îºi asumã cu fervoare condiþia, cade chiar în fanatism literar. Ar vrea „sã se transforme într-un poem”, sã fie „transcrisã” pe curat de o mânã invizibilã; aurocentrismul devine auto-creaþie. Iar plãpânda-i fiinþã, locuitã de spaime este „un munte de contradicþii” – clameazã Aura Christi; „ochiul devorator” (un volum din 2004) „înghite” bulimic o lume decãzutã, trezindui – prin setea de idealitate – exaltãri ºi adoraþie culturalã. Ca romancierã, brebanizând, semnatara tetralogiei Vulturi de noapte cade, uneori, în diluþie epicã ºi verbiaj; din nou brebaniana marotã „a cantitativului” evidenþiazã strivitor un discipolat prelungit, livrând romane greoaie. Dar Aura Christi, devotatã întrutotul literaturii are „virtuþi exorcizante”, nota Constantin Ciopraga; cartea fiinþei „îºi scrie demonii” ºi sfatul poetei trebuie deîndatã urmat: „Ia cu tine urletul de fiarã în rugãciune transformat”. Orice rând semnat de Aura Christi este, de fapt, o apologie a poeziei. Iar dorinþa poetei e limpede: „Eu îmi agãþ privirea de vulturoaicã”... Sub inspiratul pseudonim dãruit de Cezar Ivãnescu, Aura Christi a devenit un autor de relief. Fie cã, febril, se livreazã liric-cerebralizator, rãsfrângând fulgurant o energie extaticã sau un estetism demonic, la limita insuportabilului, fie cã, devotându-se prozei, vãdeºte disponibilitate reflexivã, aflând în refugiul în sine un martiriu, deschizând o uºã spre viaþa interioarã, spre acele „adâncuri întortocheate”, semnatara Cercului sãlbatic „arde”, îºi devoaleazã febra trupului psihic („ferecat”), visând transcenderea. Fireºte, pe partitura unui intelectualism grav, meditativ, cu digitaþii eseistice ºi izbucniri polemice, pendulând între un scepticism obosit ºi foame existenþialã, ori descãtuºând energii de „walkirie” (cf. Gh. Grigurcu). Cea care debuta, în 1984, cu o schiþã în Tineretul Moldovei, trãieºte, cu fanatism literar, în „peºtera fiinþei”, în-fiinþând lumea prin verb; iar lumea, vom spune alãturi de sculptorul Silviu Vilavici, unul dintre eroii sãi, „e o sãrbãtoare”. Îngrijind cu devoþiune revista Contemporanul, pãstorind tribul Conte, adunând în juru-i, cu instinct maternal ºi simþ sigur al valorii, personalitãþi de anvergurã, în tot ce face, aºadar, Aura Christi trãieºte „sub tutela poetei”.
nr.7 n aprilie 2011
invitata revistei
Monica Rohan MONICA ROHAN ROHAN, nãscutã la 1 aprilie, 1956, în ªieu-Odorhei (Bistriþa Nãsãud). ªcoala generalã nr. 1 ºi Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. Facultatea de filologie (licenþa etnologie) Universitatea de Vest, Timiºoara.
Le spun: zburaþi, sunteþi libere! Zid dupã zid cresc în urmã întunecate pãduri de oraºe ca ºi cum din goanã-ngrozitã aº azvârli un pieptene fermecat …eu nu arunc nimic nimic decât zilele mele cu ucigãtoare duioºie le deschid colivia le spun: zburaþi unde voiþi, sunteþi libere însã ele numai în urmã se duc ºi împietresc în zburare ºi cresc amuþind soarele înnegrite ºi-nverzite zid dupã zid…
Volume publicate: Trecînd printr -o dimineaþã printr-o dimineaþã, volum de debut, poezii, Editura Facla, 1983; Scrîºne Scrîºnet, poezii, Editura Litera, 1984; Poveºti pestriþe pestriþe, poveºti, Editura Facla, 1986; Împãrãþia de vis vis, povestiri, Editura Ion Creangã, 1990; Dulce luminã luminã, versuri, Editura Hestia, 1996; Vedere perifericã perifericã, versuri, Editura Hestia, 1998; 1000 fãrã 1 , poezii, Editura Brumar, 2002; Nostalgia grãdinii grãdinii, poezii, Editura Anthropos, 2006; Picãturi Picãturi, versuri, Editura Marineasa, 2007; Rogvaiv Rogvaiv, poeme, antologie, Editura Anthropos, 2009.
Fântâna
Pietriº roditor
O punte subþire… Peste-ngheþate genuni o punte subþire. Cineva mã ia de mânã. În casa mea se aude ploaia amestecatã cu bobiþe-ngheþate tropãie uºurel peste spinarea aproape-amorþitã. De sus se vãd umbrele cum se desprind de lucruri…
º-apoi tac Vai, inima mea crenelatã pieptene adânc brazdã neagrã fierul durerii sparge hãurile negru-ncremenit…
Luminã pe horn… Sus-sus în cuibul de barzã m-a suit licãrul gândului zumzet suav ca al licuriciului, pâlpâire-ndrãzneaþã Deasupra ziditelor înþãrmuriri cu pieptul de pâine-nviatã pasãrea pritoceºte luminã în cãldura urcatã prin horn Mintea mea s-a agãþat ca un peºte-n cârlig ºi-ntr -o rãsuflare sãltat-a: O! unde sunt eu, Minunãþie!? ºi-ntr-o Toate drumurile topite-n câmpiile-albãstrimii! Inima înghite sufletul…
Inima însãºi… Ceasul de pulbere Între o daltã-însoritã ºi-o lamã de gheaþã licãreºte fluturele din inimã, orb nu ºtie minutarul cât belºug mãruntaiele-i scaldã clipeºte-ntre coaste fluture de cenuºã-nstelatã ceasul de pulbere saltã-n vãzduh!
Peisaj Pãsãrile toate-au zburat cu þipete grele Crengile negre-n amurg desenate aprig de aspru acum s-au ivit tãciunii de brumã-ºi topesc risipirea îngheþate lumini prevestind…
Aºa se schimbã lucrurile… Apele sufletului limpezime ºi pãcurã Aºa se schimbã lucrurile cum trece vântul prin arbori la liziera pãdurii vuieºte-albãstrimea frunzarelor
Zid dupã zid... Serafim am visat cu tine-nspre zori îmi povesteai despre zborul în avioane încântarea era haina spunerii tale - coperta poveºtii sclipea însoritã ºi am simþit pe obraz obrazul de aer al altcuiva…
Debut literar, la vârsta de 15 ani, cu poezie în revista Amfiteatru, 1971.
Umbra trece puntea Ea, întâi. Aº vrea, - zic, voia mea este sã mã smulg, cumva, din umbra ca o mãnuºã ca pielea de ºarpe, prinsã în mãrãcini s-o las în urmã în spatele zidurilor crescute vajnic din pietriºul zilelor mele.
actualitatea literarã 7
În zorii de zi se nãpusteºte tristeþea ºi nu-i zidul ocrotitor atât de devreme numai cuvintele-nalte înalþã un scut de tãrie Strig din adânc: sunt fericitã în adevãr de ce sã mã-nfrângã noian de tristeþe -ntristarea-i cãmaºa de spini peste haina suavã-a luminii bucuroasã sunt eu bucuria încã-i ºi mai întinsã în inimã-i þinta zdrelitã-a-ntristãrii biruitoare-n adânc fericirea O! inima vie mlãdiþã-n izvorul deplinei iubiri!
Raza prin zid… E-o beznã seninã cu sãbii albastre prin carnea-i de aur Cum sã zic? – o preþioasã strânsoare grea încleºtatã în dreapta, în dreptul urechii oceanul de zumzet în stânga strânsoarea, tunelul cu zid îngustat strâmb umãrul stâng mi-e zidit cu tot cu zvâcnetul zbaterii sale Pocnet de oase
Urechea-i lipitã de zid ºi ea strigã din sine spre sine ºi numai peste 1000 de ani cineva, oarecine, va auzi precum ºi în partea cealaltã o va fi fost auzit oarecine la vreo mie de ani depãrtare de mine. Urechea rosteºte din adâncul tãcerii sânge negru, asurzitor…
Datornici suntem… Zãpada încovoiatã peste spinãrile caselor caselor.. Suflã recele vânt pulberi suave-n vãzduh: Lumina-i aproape povara ei se desprinde sub dãlþile minþii datornici suntem – nu mintea-i aceea ce trece prin lucruri, desfoliindu-le ºi-apoi ca-ntr -o moarã ca-ntr-o în slove minuscule numai prafuri de aur aur,, luciri… Datornici, în umbrã pitiþi, în rãcoarea copertelor albe.
Amuþit-aº striga, Marea surpare: nu mã lãsa grotã-ngheþatã în inimã-mi arde flãcãri de ger ºfichiuiesc zbaterea ruptã din ritmul cascadei oceanul smulge viaþa din mal zidul se surpã-n vãpaia amiezii de iarnã.
Încercuire În cristal unduirea mareei pãdurea luminilor adânc miºcãtoare muguri de spaimã în crãpãturile zidului Primãvara domoalã vârful degetelor îºi înmoaie în apa-ndulcitã-dulceaaagã Prima celulã surâde reverberat Prima amintire muºcã din sine…
8 actualitatea literarã
scoaladepoezie
Alexandru CAZACU Alexandru Cazacu s-a nãcut în 25 aprilie 1975, în Olteniþa, judeþul Cãlãraºi. Este licenþiat în ªtiinte Economice-Finanþe Banci (2008). Master în microsisteme electronice (1999). Licenþiat în Electro Electro-tehnicã (1998). A debutat în 1995, în ziarul “Tineretul Liber”. A publicat versuri în ”Luceafãrul”, “Convorbiri Literare”, ”Adevãrul Literar ºi Artistic”, ”Dimineaþa”, “Flacãra”, ”Orfeu”, ”Cartea”, ”Oglinda Literara”, ”Amurg Sentimental”.
Scrisori cãtre Iulia 1. Uneori Iulia, distanþa dintre noi se umple de pãsãri ce simt bucuria zborului pentru prima datã acum când apropierea zâmbeºte prin lumina oglinzii liftului care mã priveºte necruþãtor dimineaþa ºi tãcerea ta s-a topit în acest nesfârºit Octombrie rãtãcit prin vieþile noastre gata sã înþelegem nuanþele euforiei ºi regretelor ca doi adolescenþi de dupã o primã adolescenþã trãitã pânã la capãtul ei prin metropole ºi oraºe de provincie prin spaþioase camere de hotel ºi mansarde înguste unde rãsãritul ramânea captiv în fereastra inimii tale iar tinereþea întregii lumi se supunea tinereþii noastre
spre alte culori dincolo de piaþa publicã ºi pustie a acestui oraº ce seamãnã cu Viena dincolo de promisiunile încãlcate mereu de dragul a ceva sau cineva ce nu va reusi sã ne despartã de zidul de care stãm lipiþi unul lângã celãlalt într-o iarnã mai rece decât zâmbetele lãsate neglijent prin cafenele unde singurãtatea devine sora mai micã a morþii iar cuvintele alibiul de care se va lega oricand vârsta noastrã pentru a mai da o ºansã unei îmbrãþisãri în care ne pierdem numele pentru a regãsi altele mai puþin decat douã sentinþe rãmase în manuscris mai mult decât un întreg format dintr-o primã ºi o ultimã jumãtate 4. Noaptea aceasta Iulia, cere azil în visele noastre iar fiecare cuvânt devine colac de salvare pentru un altul în orele ce ne apasã pe buze cu toatã precizia lor nemiloasã dincolo de fantomele propriilor trupuri ce se iubesc cu o patimã de care noi nu vom fi în stare niciodatã ºi ninge cu fulgi mari prin aerul rece care pãtrunde în privirea din ce în ce mai nesigurã unde pluralele se sinucid ºi iubirea devine cel mai frumos manechin dintr-o vitrina prãfuitã unde lumina zãpezii va strãluci o singurã datã 5.
Am sã te aºtept Iulia dupã ce trec toate mãrfarurile de noapte peste iluziile adolescenþei dupaã ce se terminã incert rãzboaiele electronice ºi reci dintre noi ºi rãtãcirile noastre într-o staþie de tranzit pentru pasagerii grãbiþi spre o destinaþie cu numele unei ierni în care aº fi dorit sã ne iubim pentru prima datã printre biblioteci alexandrine ºi pieþe orientale unde viaþa mea o presimte sfâºietor pe a ta dincolo de frontiere pãrelnice dintre statele lumilor întai, a doua ºi a treia când seara coboarã ca un hazard lângã ferestrele caselor pãrãsite peste pleoapa anotimpului 2. din colonii cu pãsãri albastre ce fac naveta între istoria pasiunii Lasã te rog aceste zile Iulia ºi dragostea noastrã sã treacã precum un semn al promisiunilor ce nu ia prizonieri onorate parþial în centrul vechi al oraºului ºi al sufletelor noastre târâte pe strãzi unde amabilitãþile 6. anihileazã tandreþea iar arhitectura marilor catedrale O lamã tãioasa, Iulia zâmbeºte îmbrãþiºãrii noastre este frigul acestui Ianuarie ºi mai lasã cuvintele sã se întoarcã cuminþi nãvãlit peste seara ce se clatinã în umbra ochilor aprinºi de dor în trupurile noastre rãmase dupã iubire precum niºte animale mici precum douã mulaje speriate de lumina rece a iernii ale unui sculptor boem ascunsã când ne este prea crudã vârsta intre viaþã ºi traseul întortocheat ºi prea vechi mãrturisirile al pronumelor tu ºi eu iar entuziasmul se preschimbã în amânare dincolo de dueluri istovitoare dintre insomnie ºi adevãrurile ei 3. dincolo de vrãbii ca niºte crucifixuri minuscule Poate ar trebui Iulia sã ºtii ce zboarã deasupra câmpiei cât îmi lipseºte unde teama este o haltã în ultima zi de Noiembrie pentru trenurile de noapte privirea ta întrebãtoare în care lumina ce pleacã din noi se târãºte ºi se opresc niciunde
nr.7 n aprilie 2011
Mirela LUNGU Dacia*** (cover-story) prima datã ne-am spus adio în camera unui hotel era mai frumos ca-n germania precis m-ai þinut un sfert de orã în braþe am adormit ºi te-am visat în strãinãtate cu soþia ta fericit ºi copiii probabil butonai cu disperare mobilul eu ºtiam sigur cã nu mai exist murisem în somn *** m-am trezit singurã te-am rugat sã vii lângã mine deºi mã priveai ca pe o strãinã mi-ai rãspuns iubito e totul în regulã am adormit imediat ca ºi cum nu ai fi fost niciodatã acolo *** dimineaþa ne-am dus împreunã la micul dejun am ieºit pe terasã puteam sã jur cã suntem în vacanþã la mare dacã nu auzeam clopotele bisericii
24h (angoasã literarã) o angoasã literarã ºi-un pachet de þigãri 2 apeluri ratate într -un singur week-end/ ºi-ãla futut într-un toþi prietenii beau frappe au planuri de viitor ºi din când în când mai citesc horoscopul eu scriu smsuri sunt fucked up în ultimele 24 h nu mai cred în întâmplãri de când am acceptat invitaþia aia sa conversez toatã noaptea cu m despre literaturã & stuff scria cu roºu pe mess bunã seara iubito de ce ne-am certat ca tâmpiþii ºi s-a terminat cu scandal literar habar n-am tot week-endu’ ãsta am stat pe linie moartã pânã când ºinele trenului s-au terminat la picioarele mele
de ziua mea (the most beautiful girl in the world) te-am invitat la petrecere m-ai sunat la 12 sã-mi spui la mulþi ani ºi cã eºti la urgenþã cu puºtiul are dureri de stomac sau aºa ceva mi-era teamã cã vei rãmâne peste noapte acolo în jur de 1 ai venit c-un buchet de flori am coborât ºi am stat în maºinã de vorbã ne-am sãrutat ºi mi-ai spus cã sunt cea mai frumoasã femeie dar nu-þi doreºti o relaþie am plâns în geantã aveam cheile de la apartamentul unui prieten eºti varzã mi-ai spus ºi mâine dimineaþã trebuie sã fii la spital am zâmbit privind în oglinda retrovizoare rimelul întins apoi a sunat prietena mea sã mãntrebe cât mai stau la poveºti nu ºtiu m-am rãstit ea voia sã se culce eu nu voiam sã mã întorc pur ºi simplu acasã
amanþii nebuni ai secolului 21 (iubirea dã întotdeauna cu rest) dorinþa ta era pentru mine lege moralã ºi nu nu am încãlcat niciodatã înþelegerea asta din mesajul în care mi-ai scris „dacã te îndrãgosteºti de mine te omor” de aceea scriam poeme cu morminte coºciuge cadavre eram insuportabil de vie dorinþa era ca o hranã te devoram zilnic iubitule în extraporþii cu multã sare ºi piper mã ustura limba dar nu nu puteam sã îþi spun ce delicios îmi pãreai mai ales când simþeam ah cum te înfurii ºi-mi reproºezi pe un ton literat cã te dezbrac în poeme ºi þi-o trag always on top erai un amant adorabil e drept ºi nu te-aº fi abandonat niciodatã monºer iubirea dã întotdeauna cu rest & fracþiunea de zecimalã o-mpãrþim periodic la doi.
it’s all about love (panta rhei) te-aº fi putut iubi goalã de prejudecãþi ipocrizie sau îndoiala cã a doua zi vei pleca într-o þarã strãinã te-aº fi putut iubi plinã de speranþã durere sau teama de o despãrþire frumoasã ca ochii tãi cafenii ca mâinile lungi ºi puternice ca buzele moi ºi rotunde te-aº fi putut iubi altfel decât orice altã femeie sugându-þi sperma cu disperarea cã nu vei fi niciodatã tatãl copiilor ei te-aº fi putut iubi aºa cum am fãcut-o atunci pe autostradã soarele nu poate rãsari de douã ori în aceeaºi zi.
suntem orange (2 în 1) prea multe poeme la persoana întâi singular & eternul “tu” personajul celebru din medii virtual literare pãpuºa de unicã folosinþã azi zace în coºul de cumpãrãturi la carrefour orhideea sau plaza nimic nu mai rãmâne pe rafturi totul se cumpãrã la preþul corect cu toþii cunoaºtem formula 2 în 1 e magic sã înscrii gratuit noi abonaþi vodafone suntem orange ºi avem acoperire oriunde ne ducem sã consumãm coca/cola iubirea e fanta vã jur prin care intrãm în reþea
când ne-am tras-o ultima datã (viaþa de dupã) ultima datã în garsoniera ta douã corpuri strãine fãceau schimb de lichide nu simþeam decât greaþã ºi visam la o limonadã rece sub duº sã-ti ºterg urmele sã fug cât mai departe sã uit telefoanele alea bizare sictirul tãu dracii pe care urma sã-i invoci ca ºi cum eu aº fi fost iadul tãu personal ºi în trei poate fi perfect crede-mã am vazut piesa cu urmãtorul amant în rolul principal era un actor desãvârºit & rafinat dar m-am simþit un pic vinovatã cã-mi doream sã mor în braþele lui ºi s-ajung în raiul din care tu fuseseºi gonit dumnezeule ce chimie atunci între noi toatã noaptea petrecutã la motelul ala ieftin de la capãtul moldovei când mã þineai în braþe ca ºi cum n-ai fi vrut sã-mi dai drumul nici în ruptul capului a doua zi dimineaþã mi-ai cerut banii de cazare partea mea desigur ºi eu mã tolanisem în patul pe care ne-am dezmierdat amândoi mi-ai spus cã nimeni niciodatã nu te-a fãcut sa te simþi aºa nici fosta care te înºelase cu unul mai tânãr ºi nu o vei ierta în viaþa asta nici nu încape discuþie a fost doar o chestiune de orgoliu sunt un ultim dezastru pentru el pentru tine pentru viaþa de dupã
11 minute (experiment) îmi vine sã te fut pur ºi simplu spuse bãrbatul aºezat deasupra sânilor mei ca ºi cum asta ar fi o mantrã sau o rugãciune ceva un fir de pãr tresare ºi se încolãceºte în jurul gâtului apoi alunecã pânã la penisul excitat cu viteza luminii în încãperea cu draperii de catifea roºie trag aer în piept mã înroºesc ºi ating firul cu buzele pânã se desprinde de carnea fierbinte-i dau drumul în aer se aºeazã ca un fulg pe sofa în timp ce facem dragoste simt firul de pãr sub coapse cum mã gâdilã ºi-mi vine sã râd dar mã tem ca asta o sã ne strice plãcerea ºi mã gândesc la adam & eva în sânul lui avram printre animale ºi flori tu simþi dorinþa cum îþi inundã venele ºi-þi invadeazã creierul eu ºtiu cã pentru 11 minute întreg universul se zbate între coapsele mele ºi-l strâng cu forþa fetiþei ce nu renunþã la pãpuºa ei în ruptul capului
nr.7 n aprilie 2011
prozã
actualitatea literarã 9
Adrian G. ROMILA
Moartea lui Jimmy
Cadru pe General Store: Bill Doolin iese din magazin cu niºte boccele, pe care le încarcã în cãruþã. Pune câteva ºi pe cal. Se miºcã liniºtit, nu pare sã fie îngrijorat cã ar putea fi vãzut ºi prins. Sau mai rãu, împuºcat de vreun vânãtor de recompense. Se bazeazã mult pe îndemânarea lui de-a mânui Coltul, toatã lumea i-o ºtie. Reiese exact asta din comportamentul sãu. De altfel, pistolul i se vede, în toc, la centurã, la ºoldul drept, e un ditamai Single Action negru, calibru 45, cu crosa albã. Aranjeazã bagajele meticulos, fãrã sã priveascã împrejur nici mãcar discret, pe sub borurile pãlãriei largi, cam boþite. κi mângâie satisfãcut barba, a cumpãrat tot ce voia. Cadru pe Saloon: Peste drum, Heck Thomas, cu pãlãria neagrã datã pe ceafã, îl urmãreºte atent, dupã uºile batante, sprijinit de stîlpii intrãrii, spre stânga, cu o puºcã în mânã. Mustaþa groasã îi cade peste buza de sus ºi puþin peste colþurile gurii. În spatele lui, muzica se opreºte, la fel ºi gãlãgia obiºnuitã a cârciumii. Cadru de interior: Toþi devin atenþi la deznodãmântul poveºtii ºi sunt cu privirile þintã pe geamuri sau la uºã, în spatele lui Heck. Solista stã pe un scaun, pianistul e cu faþa spre ieºire, bãrbaþii se ridicã în picioare, sã vadã mai bine. Pânã ºi fumul gros de þigarã înþepeneºte în aer, acoperind cu o ceaþã vâscoasã de tutun candelabrul imens, mesele, biliardul, scena cu pianina, tejgheaua lungã ºi scara care ducea sus, la camerele cu fete. Cârciumarul, în ºorþ alb, peste cãmaºa cu dunguliþe, rãmâne cu un pahar într-o mânã ºi sticla de whiskey în cealaltã. Cadru pe General Store: Doolin pune piciorul pe scara cãruþei, sã plece. Prim plan cu cizma de piele roºcatã, cu pinten, ieºind de sub pantalon. Cadru pe strada prãfuitã ºi pustie, între Saloon ºi General Store, cu ambele personaje în decor: Heck coboarã de pe cerdacul înalt al cârciumii, îºi dã la o parte redingota neagrã, sã i se vadã steaua, prinsã la vestã, ºi înainteazã spre Doolin. Îi sunã pintenii sacadat, în ritmul paºilor. Îl strigã: „Hei, Bill Doolin, întoarcete încet spre mine, cu mâinile la vedere!” Doolin stã încã întors, cu un picior pe scara cãruþei. Heck armeazã cocoºurile celor douã þevi ale puºtii sale scurte, cu alice, oprit în spatele banditului. Cadru pe Doolin: κi dã seama repede cã nu are timp sã scoatã carabina Winchester, pusã pe caprã, într-o husã de pânzã ceratã, verde. Se apleacã fulgerãtor pe vine, scoate din tocul de la centurã Coltul ºi se întoarce. Trage trei focuri, dar rateazã. Nu mai are gloanþe încãrcate. Cadru pe Heck: Cãzut într-o parte, ca sã se apere, trage încãrcãtura celor douã þevi, care prind din plin pieptul lui Doolin. Cadru pe Doolin: Vesta maro i se coloreazã în puncte de un roºu închis. E ciuruit bine. Se întinde jos, lângã cal, pãlãria îi cade. Cu ultimele puteri, scoate din centurã un glonþ, deschide trapa micã din dreapta butoiaºului, încercând sã-l încarce. Prim plan cu arma. Cadru cu amândoi: ªeriful e lângã el, îl priveºte de sus, þinând în cumpãnã puºca fumegândã. Îi zice: „Gata, Doolin, eºti mort! Am scãpat oraºul de-un ticãlos!” Scoate Coltul sãu Peacemaker, de la centurã, la fel ca al celuilalt, ºi-l þine îndreptat spre Doolin, pentru orice eventualitate. Acesta, jos, nu mai are putere sã facã nimic, lasã ambele mâini relaxate, lângã corp, una care þine între degete glonþul argintiu, sclipitor în soare, cealaltã cu pistolul, cu frumoasa-i crosã de sidef. Închide ochii. Mai apucã sã zicã un „du-te dracului, ºerif Heck Thomas!” ºi închide ochii. Sub el înfloreºte o baltã roºie. Cadru general, cu strada, în ansamblu: lumea a ieºit din cârciumã, din magazin, din celelalte clãdiri, ºi sa adunat în jurul scenei. Se ridicã praful, e vânt. Stop. Jimmy al meu îl juca pe Bill Doolin, marele pistolar din Oklahoma lui 1890, iar Petricã pe Heck Thomas, ºeriful care trebuia sã-l împuºte. Scena, chiar dacã nu era foarte lungã, avea ceva cadre, destul de încãrcate, ca decor de epocã reconstituit, ceva miºcãri ºi chiar câteva replici. Ceruse câteva duble, în mod sigur, pentru precizie, puteam sã mi le imaginez, cu regizorul american pe scaun, cu echipa întreagã a filmãrilor, cu lumini, microfoane,
camere ºi efecte speciale. Parcã de moartea lui Jimmy îmi ardea mie, de mã uitam a o mia oarã la el? Dar uite cã se-ntâmplase! Nu cumva mã aºteptam? În mãsura în care toþi ne aºteptãm la câte-o moarte, nu? Pusesem mâna pe secvenþele din filmul abandonat, dupã tragedie, mi le adusese un sunetist, îl copiase în secret, din studio, numai pentru mine, dupã ce-i promisesem cã nu-l fac public. ªi nu l-am fãcut, nici bãieþilor nu l-am arãtat, ei habar n-au cã am aºa ceva. I-am dat o grãmadã de bani, pentru el. Merita, oricum, era filmul în care Jimmy murise de-adevãrat, filmul abandonat dupã câteva duble bine turnate, promiþãtoare. Nimeni nu l-a mai putut continua, dupã ce se petrecuse, era normal, aºa cum era normal sã fie ºters, definitiv. Iar mie îmi reveneau ultimele imagini cu Jimmy în viaþã, ascuns într-un personaj, care murea, o datã cu el. Adevãratul ºi falsul Jimmy, adevãratul ºi falsul Bill Doolin. Amândoi mureau, în felul lor, Jimmy în realitate, Doolin în film. Sau invers, e la fel de valabil. Din pãcate, nu puteam sã arãt imaginile nimãnui, aºa fusese înþelegerea. Jimmy era îngropat, deci, de douã ori, o datã în cimitir, ºtiut de toatã lumea, altã datã la mine, într-o cutie de cd, în sertarul cu cele mai importante documente ale vieþii mele. Aveam sã aflu de soarta stupidã a lui Jimmy târziu, dupã ce faptele se consumaserã. E-adevãrat, nu ºtiu dacã mã aºteptam, dar ar fi trebuit sã aflu mai de mult, mãcar ca jurnalist cu bune relaþii în cele mai bune reþele de informatori. Dar mai ales ca prieten al sãu ar fi trebuit sã aflu. Fost coleg ºi fost prieten, într-o gaºcã de bãieþi deºtepþi, mari iubitori de boemie, jazz, blues, rock ºi nopþi pierdute printre cãrþile bune ºi la mesele cu discuþii despre ele. Ne-am dus toþi care-ncotro, dupã liceu ºi dupã ce-o mai þinusem o bucatã, în studenþie. Eu împuºcasem literele, Bob intrase la filosofie, Nick la conservator, cu chitara lui, la fel ºi Dan, cu saxofonul, iar Jimmy intrase la actorie, cum îºi dorise. Ãilalþi, ºi ei tot pe la umaniste, cã doar nu vorbiserãm atâta despre moarte ºi mântuire, printre vinuri ºi Pink Floyd, ca sã ne facem ingineri, informaticieni sau economiºti. Numai doi reuºiserã sã plece, Sorin în State, cu politica, iar Gion în Danemarca, pe ceva cu arta ºi fotografia, dracu’ sã-l ia, nu mai ºtiu exact, cã ºi ãsta era cel mai încuiat la gurã. ªi acuma, cu moartea lui Jimmy, uite cã mi le amintesc pe toate, de parcã au fost ieri, deºi de ceva ani, cu munca ºi celelalte, n-am vorbit cu bãieþii decât când ºi când, c-un mail sau pe mess. Acuma îmi doresc sã ne mai fi revãzut, sã mai povestim ce-am mai fãcut. N-a fost sã fie, de unde sã-i mai iei? Am aflat mai repede ca niciodatã, în schimb, alte câteva detalii recente: era ieftin pentru americani sã facã filme la noi; construiserã oraºul western în doar o lunã; subiectul era legat de viaþa câtorva cow-boy care treceau, alternativ, de o parte ºi de alta a legii (cam ca-n Wyatt Earp, mã documentasem, inclusiv despre funcþionarea armelor de atunci); filmaserã scene de naturã în pãdurile de lângã Braºov, foarte asemãnãtoare cu cele de la ei; Jimmy învãþase repede sã foloseascã armele vestului american ºi era extaziat cã fusese distribuit în rolul lui Bill Doolin; cineva încãrcase puºca lui Heck Thomas, a lui Petricã Vasiliu, mai binezis, cu alice adevãrate; Jimmy agonizase eroic, pentru cele câteva momente când încearcase sã-ºi încarce pistolul. ªi altele, nu aºa de importante ca felul în care alesese Jimmy sã moarã, cãci eu ºtiam sigur (fãrã s-o pot dovedi) cã el avusese grijã sã umple cu plumbi adevãraþi puºca aia cu douã þevi, la a treia turnare a scenei. Voi putea scrie cândva despre asta, sper. Ca prieten al lui Jimmy, dacã nu ca jurnalist. Jimmy era singurul care ne fascina pe toþi, pe absolut toþi, cu stilul sãu straniu de-a se juca. Ieºeam între blocuri, cu cheile de gât, atârnând ca un trofeu sportiv alãturi de cartelele de interfon, ºi o puneam de-o joacã. Asta dupã ce epuizam toate jocurile din computerele personale, de acasã. Fotbal, cel mai des, dar cele mai
plãcute erau ieºirile cu jucãriile. Fiecare cu ce-avea. Maºinuþe, soldãþei, avioane, arme, costume se gãseau acum pe toate drumurile, nu ca pe vremuri, când pãrinþii noºtri ne ziceau cã, pe vremea copilãriei lor, jucãriile faine erau rare ca laptele, carnea, uleiul ºi zahãrul. ªi cã tebuia sã te joci cu tot felul de kitsch-uri, de plasticuri ordinare. Noi aveam acum jucãrii ca lumea, seturi ºi telecomandate ºi detaliate ºi colecþii. Jimmy ãsta, însã, nu se juca dacã în povestea improvizatã jucãriile nu se potriveau, la dimensiune. Adicã nu se juca dacã, de pildã, soldaþii erau mai mari decât tancurile, sau dacã nu erau mai mici decât maºinile care-i transportau, sau dacã armele de jucãrie nu se potriveau, la timpul istoric. O mitralierã nu mergea cu o sabie, un elicopter nu mergea cu un cavaler medieval. La el nu mergea cu „ziceam cã...”, nu, el voia ceva aproape real. Nu se putea juca decât cu pistoale din acelaºi rãzboi sau, mã rog, din aceeaºi vreme. ªtia bine unele dintre poveºtile pe care le întruchipam („de-a cow-boy-i ºi indienii”, „de-a mafioþii”, „de-a piraþii”, „de-a Primul Rãzboi”, „de-a Al Doilea Rãzboi”) ºi nu puteam sã-l fraierim, introducând personaje ºi evenimente din afarã. Apoi, lui îi plãcea mult sã fie cel care moare, care se sacrificã, eroul. Unul care neapãrat pãþeºte ceva rãu, dacã nu moare. ªi ne vorbea mult despre moarte, zicea cã e fain sã mori, nu mai ai nicio grijã ºi toþi te vorbesc de bine. Murea spectaculos, aruncându-se la pãmânt, cu faþa schimonositã de loviturã. La „Counter Strike” ºi alte shoutere pe calculator se lãsa împuºcat, în momente cheie. Mai târziu, când mai citise câte ceva (ºi noi la fel, devenisem plini de Kierkegaard, ªestov, Heidegger), zicea cã moartea e cel mai autentic eveniment din viaþa noastrã mizerã, cel care o încununeazã definitiv, care te aruncã, dintr-o datã, într-o altã ordine de lucruri, în altã dimensiune, de care habar n-ai avut, pânã atunci. κi fãcuse un fel de filosofie, aº zice. La ºcoalã ºi-n liceu organiza baluri mascate, carnavaluri de costume, sau piese de teatru, regizate de el. Câte premii n-a luat cu astea, câtã simpatie nu acumulase de la profi, într-un liceu de filologie unde nu prea era loc de improvizaþii! Învãþa bine, eadevãrat, al dracului de bine, cã plesnea de deºtept ºi de lecturi! La eseurile cu „Sein zum Tode”, cu „boala de moarte” ºi cu alte de-astea aproape cã mã întrecea. ªi acolo, la baluri ºi-n piese, era la fel, îi plãcea sã iasã totul la perfecþie, spectaculos, memorabil. Fãcea rost de costume adecvate la subiect, aducea decoruri, decupa bine fragmentele reprezentate ºi tot roluri de tip care se sacrificã sau care rateazã îºi lua. Cehov, Beckett, O’ Neill ºi Ibsen erau preferaþii lui. Cã a intrat la film, la actorie, nimeni nu s-a mirat, pentru asta era fãcut. Doar cã pe la jumãtatea studenþiei gaºca se cam spãrsese, fiecare apucase într-ale lui, nu mai auzisem de el, nici de ceilalþi. Pe Jimmy ne aºteptam sã-l vedem, curând, în piese de teatru ºi-n filme, sã ne mândrim cu el ºi, eventual, sã-l sunãm, sã ne dãm mari cã-l ºtim ºi sã-l întrebãm ce mai crede despre moarte. Eram curioºi ce roluri o sã primeascã, fiindcã nu mai putea sã ia doar ce voia el. Ni-l închipuiam cãzând în lupte, cu încetinitorul, de mai multe ori, ca ãia din filmele lui Nicolaescu. Am uitat de el ºi de noi, cu timpul, eu am intrat tare în nebunia din presã, ceilalþi, pe la ale lor, nu ne-am mai sunat, n-am mai vorbit. Pânã la vestea asta teribilã, care m-a fãcut sã rememorez anii, sã nu pot dormi nopþi întregi ºi sã revãd obsesiv secvenþele cu Jimmy murind, cu adevãrat, în timp ce-ºi juca moartea. Dumnezeule, a murit într-o joacã, în primul lui film, la fel de atent costumat ºi de spectaculos ca-n jocurile din copilãrie! Asta era ceea ce mã fãcea sã turbez ºi sã mã gândesc ce fel de om fusese Jimmy ãsta ºi ce festã-i jucase destinul ºi moartea însãºi, de care vorbise atâta! Ce se întâmplã, ce e moartea, viaþa, pânã la urmã, cine ºtie ceva dinainte, cine poate s-o aranjeze? Cine pe cine joacã, tovarãºi?
Magda URSACHE
10 actualitatea literarã
eseu
nr.7 n aprilie 2011
Creºterea ºi descreºterea limbii româneºti (I) „Visez la o lume în care oamenii ar fi gata sã moarã pentru o virgulã”. Cioran
De cînd George (Pruteanu) nu mai vine, biata limbã ce-o vorbim a rãmas fãrã watchdog credincios. Acuzat de neaoºism, obscurantism, izolaþionism din cauza luptei sale contra updatãrii , ca sã zic aºa, prin xenisme, dupã unii limitat ori chiar subdezvoltat, eseistul nu mai poate rãspunde, de pe unde o fi fiind, la scatoalca postumã datã de Adrian Cioroianu. Nici nu le mai propune, parlamentarilor tratament cu ANTIGAFIN în doze mari, pentru aºi vindeca suferinþa: (i)regular romanian. Eminescu numea doi oameni din Parlamentul þãrii care vorbeau corect româneºte, construiau o frazã bunã: Maiorescu ºi Kogãlniceanu. Dupã ce au trecut dincolo ºi Pruteanu, ºi Pãunescu, greu sã mai numeri de la doi în sus. Doar parlamentaramodel Roberta Anastase, care l-ar fi fãcut invidios ºi pe Pristanda, cel cu numãrãtoarea (steagurilor), sã mai reuºeascã. Are capacitatea paranormalã de a vedea în salã 158 de inºi în loc de 81, cînd se voteazã o lege organicã. Se face prea puþin contra surselor de poluare a limbii, chiar dacã Rodica Zafiu numeºte „pãcatele limbii”, iar Ion Coja încearcã Îndreptarul îndreptarului ortografic, ortoepic ºi de punctuaþie. Lingvistul Theodor Cristea pare resemnat privind modul de a greºi generalizator. Creºterea limbii româneºti (vezi termenul economic: creºtere zero) e, în fapt, descreºtere; harta limbii se tot micºoreazã. Numai cã o românã restrînsã restrînge ºi creierul, e ºtiut. Incorectitutdinea rostirii pare a fi norma, de vreme ce exprimarea corectã începe a stîrni zîmbete ironice. N-a fost poreclit Pruteanu Moº Virgulã, ca, pe timpuri, Caragiale? ªi am auzit-o pe o fãtucã teleastã dojenind: „Vorbeºti ca în presa scrisã”. Culturalã, pesemne. Gramerienii ridicã din umeri la barbarisme ca locaþie, a accesoriza (vorbã de modist/ã); mai ales acel tehnic pentru de fapt demonstreazã stupiditatea românglezei: „Tehnic, Iri ºi Moni erau despãrþiþi”, ºtiruiesc tabloidele. La noi, de dimineaþã pînã tîrziu, în noapte, se desvorþeazã, cum ar zice Nenea Iancu. Iar Tanþa ºi Costel, personajele lui Ion Bãieºu, erau culmi de bun simþ ºi de gramaticalitate faþã de cuplul pomenit. Pe timpuri antedecembriste, driblau limba numai comentatorii sportivi; acuma, a ajuns sport de masã: toþi faulteazã gramatica. În curtea ºcolii se vorbeºte rãstit, ca pe stadion, la fel pe culoare universitare. Televiziunea e un fel de catedrã de Stricã-Limbã. Sulul de hîrtie igienicã adus în studio de Victor Rebengiuc în acel Decembrie este emblematic pentru canale, dar în alt fel. La zaparea cea de toate zilele, dai peste formulãri deficitare cu duiumul. „Niuzurile” (ca ºi cum n-am avea cuvîntul ºtiri) au impus pluralul unic doiºpe, fie ele persoane cu conturi în Elveþia ori clãdiri cu bulinã roºie. A rãmas de neuitat sintagma doiºpe mãicuþe de la Tanacu, la concurenþã cu doiºpe vaci, înecate la inundaþii. Tot generalizate în exces sunt ºi diminutivele mãmici, tãtici ºi graviduþe. De la cutremurul din Japonia încoace, tot auzim despre vápori în loc de vapóri. Dar cîte accente nu-s schimbate, ca uimitorul prevéderi? Influenþã maghiarã? Atunci o sã vorbim ca Frundo György, în limbo romano. La Meteo, suntem avertizaþi cã „în Transilvania ºi la munte vor ninge”. „Cum stau lucrurile ne spun corespondentul nostru Teodora”, se aude pe TVR1. Protestatarii adunaþi la ultimul miting sunt numiþi protestanþi (nu catolici, mozaici ori unitarieni). Pare cã exprimarea corectã dãuneazã sãnãtãþii realizatorului TV, dar ºi... ratingului. Puncte de rating acumuleazã mitocãnia. Teoria lui Oreste, obsedat de pararealitate, e cã telespectatorul ar simþi un straºnic disconfort cînd se vorbeºte prea corect; aºadar, hai sã greºim ca sã nu-l inoportunãm. Producãtorii de divertisment ieftin produc agramatisme ca viespea venin. Cînd ies din vocabularul lor minimal (ce s-ar face alde Negru
fãrã vocabulele cool, miºto, naºpa, marfã), uziteazã o limbã de gaºcã, sãracã ºi decoloratã, blondã rãu. Stai prea mult pe astfel de emisiuni, îþi „cauzeazã” la intelect. Aºa cã urmeazã sfatul lui Cristi Brancu: „Nu te risca!” Româna maidanezã prosperã, în toate variantele ei: pantelimoneza bahmu („Sã se bucure poporul român cã n-am pus-o pe Bahmuþeanca pe listã la electorale”, ne liniºteºte Prigoanã.), zãvorana, ramoneza („sunt ofertatã”, zice, din buzele-i expandate, don’ºoara Gabor); surioara Oana Roman umple ecranul unei Conferinþe de presã, aruncînd gazetarilor: „eu sunt cineva care ei nu vor fi niciodatã”. Într-o românã la fel de precarã se exprimã Sandra Pralong, care vrea sã-ºi schimbe... paradigma: „mi-am zis mie însumi”. ªi exemple de anerie TV pot da cu duiumul, le colecþionez: Radu Moraru foloseºte ºoseatã, altul – o maºinã de sport, altcineva admirã priveliºte din zgîrie-noruri. De scris, scriem cum ne taie capul. Avem douã ortografii, dar uzãm incorect de ambele, dacã sunt se scrie sânt. Preferãm YES lui DA, ortografiat pe burtierele canalelor: Iiieeesss! De remarcat ºi invazia X-ului, doar trãim în secolul icsicsunu, sex cu trei x, trupa Sexxy, cu doi x ºi etîcî, aºa cum zice o ziaristã. Nu mai spunem vai! ci oau, scris wau, ca-n Disneyland. Prestaþia lingvisticã a politicienilor a fãcut sã aparã un dialect bezmetic: politicheza (se poate scrie ºi cu litere din oi, ca Flutur pe dealul Bucovinei). Subdialectele sunt tovlimba iliescã, emiliana anacolutã, mi(º)tocãnia bãsescã.
Turcana lentã a înlocuit ciorbea lentã, stolojana, pronunþatã cu fentã de maxilar, a cîºtigat teren faþã de diaconeasca veche. Toþi cad, rînd pe rînd, în penibil lingvistic: Vasile Blaga cu permisuri, biministresa Udrea cu stupuri. „Cele mai majore greºeli” (superlativ becalic) le comite Becali. Cît despre improprietatea termenilor, fereascã sfîntu’: fostul rector de la Iaºi, Dumitru Oprea, era convins cã inapetit e tot aia cu inapetenþã. Roman îi demasca pe þãrãniºti ºi pe liberali, Videanu targheteazã, Andreea Vas „sumarizeazã pe scurt”. ªi-mi amintesc de zisa bãtrînului Lascãr Catargi, întemeietorul Partidului Conservator, cel care s-a opus ºi regelui („Aiasta nu se poate, majestate!”), sfãtuindu-i pe oratori, la Camerã: „Mai bine hodiniþi-vã decît sã vorbiþi ce vorbiþi”. Fata lu’ tata Zeus e un antimodel lingvistic, deºi în top rãmîne Vanghelie. ªi-i urez cu nãduf lui Ion Iliescu, autorele: Citi-te-ar Vanghelie, nea Nelu! Regele Cioabã îi taie pe toþi (chiar ºi pe Ceauºescu împuºcatul cu avengura lui de pominã), invocînd termenul perogativ. Politicheza, atenþie, e molipsitoare. Emil Hurezeanu a ºi luat eba (sau ebola?) dacã slobozeºte un regresuri, în timp ce Tatulici opteazã pentru forma cable. Poetul Mircea Dinescu inoveazã un plural, vorbind despre problema plecaturilor. Chiar lui Gabriel Liiceanu îi scapã „de ce vã protestaþi?”, corectat prompt de Andrei Pleºu.
Cum vorbitorii rafinaþi nu prea au ce cãuta pe micile ecrane, fiind, oricum, în minoritate faþã de „funduleþe pe gemuleþe”, m-am bucurat sã-i urmãresc pe G. Liiceanu-A. Pleºu dialogînd despre martirajul limbii (titlul lui Andrei Pleºu) pe TVR1, 16 martie a.c., la fel ca pe vremea cînd Pruteanu ne îndemna sã vorbim româneºte limba românã. Fãrã importuri de cuvinte, mai inutile ca salata din Italia ºi perele din Africa. Pleºu-Liiceanu au urmat, parcã, învãþãmintele lui George, excedaþi de accentele greºite, de lipsa diacriticelor, de acel ºi „pudic” strecurîndu-se unde nu i-i locul. „Ca ºi guvern”, spune Boc; „candidez ca ºi independentã” vrea agramata fãtucã EBA; „ca ºi miniºtrii care au plecat”, se rosteºte vedeta politicã Udrea; „eu ca ºi Guºã”, zice însuºi Guºã: „Am crescut ca ºi artistã”, ne încredinþeazã o hartistã din Inimã de þigan. „Ca ºi ambasadoare ºi ca ºi româncã”, ar fi spus apud Internet, Simona Miculescu, diplomata noastrã la Naþiunile Unite. Acest ca ºi este ca ºi asimilat, cum se vede treaba. O hipercorectitudine de prost gust ar fi, dupã Liiceanu, evitarea cacofoniei, cu atît mai mult (îl secondeazã Pleºu) cu cît existã cacofonii acceptate ca biserica catolicã, Ion Luca Caragiale, la care se adaugã Rodica Culcer; mai sunt ºi fiinþe cacofonice ca (îmi asum cacofonia) Anca Constantinescu – PDL. E þopism, crede filosoful beletrist sã pui ºi între ca culturã ori ca caracter. O fi, dar sunã oribil. Aº zice cã poþi evita. ªi-i de preferat calofilia cacolaliei. Placu-vã cînd Tabãrã se laudã cã are încã cãi de redresat preþul pîinii? Ori cînd nelipsita invitatã, doamna Tatoiu, ne sparie, apelînd la counter factual conditions: „Dacã cade acordu’ cu Fondu’”? Cuvintele potrivite sunt „bune de mîncat”, hranã sãnãtoasã, cu excepþia cremei politicienilor, pe care Dumitru Ungureanu o gãseºte, în Alambicotheca sa, „ cam grunjoasã, fieroasã, greu comestibilã” pentru cine n-are stomac tare. ªi dacã tot e nutritivã limba (observaþie cu care intru în acord), i-aº propune lui Andrei Pleºu o dietã: fãrã dã ºi pã, a se slãbi cu dîn ºi cu dupe. Asta ca sã se mai tempereze sãlãjana (de la cartierul Leontin Sãlãjan): „M-a luat dã ochi, aºia, muntenizeazã Mircea Badea, cãruia îi place sã spunã în direct ºi-n reluare: „lasã-l în sînge pe dobitoc” ori se adreseazã frust unui telespectator cu „Bã puþã micã”. Toþi contribuie (iatã ºi consensul iliesc!) la pauperizarea limbii române: ºi teleastul, ºi magnatul ºi mafiotul, ºi parlamentarul, ºi guvernantul. Cîrcotaºii aflã de la „cetãþiani ºi cetãþiane”, spre a le spune ca I.L. Caragiale, destule „chiftele” ºi „dude”, pe care le amendeazã. Tre’ia s-a generalizat datoritã lui CTP. Trebuieºte e marca Bãsescu; „proiecte care trebuiesc”, accentueazã Vasile Blaga. „Fiecare au”, zice o moderatoare de la Antena 3; „Fiecare se vor prezenta la vot” e îndemn de politician. Olguþa Vasilescu se riscã tautologic: „Cum au spus ºi antevorbitorii mei înainte”. Un guvernant ne lãmureºte „în ceea ce privesc subvenþiile”; un ins politic se cãzneºte sã pronunþe vocabula fantasmagoric; altul dã-n gard pronunþînd Kierkegaard, cum se scrie. Culturalizatoarea Raluca Turcan îi vrea „excluºi afarã” pe cei ce miºcã-n frontul pedelist. Vrei sã fii politician? Rezolvã-þi problema cu acuzativul cu prepoziþie, pentru Dumnezeu! Nu spune ceilanþi, nici ar fãcea. Sã fi devenit bucureºtenii prea puþin pretenþioºi în privinþa limbii române dacã l-au ales pe Vanghelie? ªi dacã tot a fost votat, de ce n-o fi fost numit ministrul Gramaticii. Cum conjugã el în limba românã, mai rar cineva, deºi, la declinare, e întrecut de mezina preºedintelui. Ca sã nu mai pomenim perle lexicale ca „sume infirme de la buget”, ºi aici întrecut de Elena micã: în gînd cu ordonanþele lui Boc, slobozeºte, de la tribuna Parlamentului European, vocabula coordonanþã. Cum o fi fost tradusã?
nr.7 n aprilie 2011
recitiri
actualitatea literarã 11
Mircea Florin ªandru, poet ºi locuitor al Megalopolisului un eseu de ieri pentru azi, rrealizat ealizat de Remus V aleriu Giorgioni Valeriu “Grãbit îmi beau flacãrã cãrnii” Citadin declarat încã de la debutul realizat prin Elegie pentru puterea oraºului (volum laureat de Editura Eminescu la prima ediþie a Concursului pentru debut în volum, 1974; peste numai un an, la aceeaºi editurã, Luminile oraºului) – începând cu Flacãra de magneziu, 1980, autorul manifestã propensiuni ºi reclamã rangul de citadin planetar… Nu însã în sens de „asistent medical” al planetei, cum s-ar fi vrut un Adrian Pãunescu, nici de copil teribil al secolului - Mircea Dinescu, lui M. F. ªandru lipsindu-i atât lamento-ul escatologic, cât ºi gustul bravãrii ºarjante. El trece aproape liniar de la spleenul burgului provincial la complexa problematicã a Megalopolisului. Aºezat cu nonºalanþã la Maºina de scris (al cincilea volum apãrut – Eminescu, 1981) ca la un post de observaþie magistral, poetul survoleazã/controleazã suprafaþa terestrã ajutat de elemente ale inventarului liric, luate cu împrumut din patrimoniul tehnico-ºtiinþific: staþia radar, avionul, sateliþii meteorologici ºi militari „care se sting la orizont”. O supraveghere telescopicã, transgresând normalitatea realului – „controlul liric” trecând apoi în microcosm, prin mijlocirea microscopului, razelor alfa-beta-gamma. Astfel, scrisul lui M. F. ªandru, cu începere de la aceastã carte îl situeazã pe autor întrun spaþiu liric apropiat de literatura SF – gãsindu-ºi un corespondent într-o altã carte apãrutã în epocã: Cãlin Vlasie, Laborator spaþial. Trebuie sã þinem seamã cã ne aflam în plinã epocã a dezvoltãrii industriale, când poezia antirãzboinicã ºi cea îndreptatã împotriva „maºinismului” era în floare, iar maºina trecea drept omniprezentã, omnipotentã, omniscientã – ipostazã de fier a lui Demiurgos: „pe toate le ºtie maºina de scris”. Maºinile cresc ca din pãmânt, ne aºteptãm sã avem în curând „crescãtorii”/”creºe” de fier ºi oþel, iar poezia se simþea datoare sã avertizeze lumea în privinþa acestui pericol generalizat. Atotputernica maºinã se substituie Verbului tutelar, controleazã mersul planeþilor ºi conjuncþiile astrale (Deasupra mea). În timp ce angoasa, frica ºi stresul tind sã devinã pentru regnul uman sindrom planetar, „acestei maºini nu îi este fricã” (Aceastã maºinã). Sângele ei rece de robot universal secerã cu nepãsare (cu… sânge rece) sângele cald de origine animalã. Sub stelele de platinã ºi oþel ale Terrei, Oraºul apare din foiºorul de foc al poemei ca un „spectacol al focului”, chiar nefiind o cetate de foc, siderurgicã, ci o mare aglomerare urbanã. El este „bivolul de aur” strãlucitor, pe care-l aflãm ºi la evreii exodului din Egipt, ca viþel de aur, strecurat în panteonul veacului XX. În opoziþie cu acesta, poetul e „flacãrã care se stinge”, el deplorã „stridenta simfonie gregarã”, iar cântecul îi lasã în suflet zgura melancoliei, când se trezeºte fãcând electroliza lacrimilor. Trupuri pe ecranul de radar (C. Rom., 1982) propune o nouã
radiografie a secolului, cartea conþinând câte un sâmbure de real, dar ºi semnele convenþionale ale unei hãrþi în care pãtratele de caroiaj se completeazã reciproc, ca într-un puzzle universal. Fiecare poem e o piesã, o cartogramã, înglobând în el semnele „hãrþii” globale, cum fragmentele de hologramã conþin în ele imaginea întregului. Metoda aceasta liricã se comparã cu metoda modernã de cartografiere prin fotogrametrie (survolarea planetei, imagini din avion): „Câmpii sate linii electrice ºi dureros/ Ziua urcând din mare” (Fotografii aeriene). De pe înãlþimea aceea (la Gabriel Chifu, „colina interzisã”), panorama care se desfãºoarã este atotcuprinzãtoare, holistã: „Se vedea muzica, se vedea nu se auzea”. Osmoza simbiotic-simbolicã a simþurilor rezidã într-o transcendere, face din poezie ultimul bastion al iniþierii, al cunoaºterii umane: „De-acum ºtiu totul, mi-am zis/De-acum pot muri, miam zis”. Atmosfera de artificialitate a unui viitor „cu înlocuitori”: sentimente de plastic, obiecte de unicã folosinþã sau interiorul modular în care „Bãieþi de cauciuc vor sãruta fete de cauciuc” (Autobiografie) ne-ar apãrea acum, în contextul unei escaladãri a tehnicii computerului ºi telefonului celular, drept sigla unei poezii cãzute în desuetudine. Împãnatã cu fire ºi senzori, organe-piese de schimb, fiinþa umanã aratã mai mult a clonã semibiologicã – o insectã fixatã într-un imens insectar care apare vederii cetãþeanului planetar al sec. XXI ca o panoplie de curiozitãþi prãfuite. Pe ecranul radarului pâlpâie, scintileazã întruna trupuri, obiecte – imagini, „micile gâlgâiri ale vieþii”. Pe când radarul de foc al poemului poate surprinde chiar universul în expansiune (big bang), dupã ce mai înainte fusese martor la primele trei minute ale universului… Volumul are câteva motive-cheie, reperabile, repetabile ºi în alte cãrþi ale autorului: monstrul nevãzut (animalul, fiara, lupul, câinele), pasãrea (corbul), cârtiþa. „Acest animal (”secolul cenuºiu”, animal mare, pãros, blând, obosit, cu „dinþii de fier” ºi „fãlcile sângerânde”) are stomacul tare/Acest animal o sã ne digere pe toþi” (poemul se cheamã Bosch). Pe de altã parte, din microcosm vidul, singurãtatea cosmicã invadeazã ºi ea marele univers, provocând o extremã încordare a simþurilor, cum stresul ar þâºni din tensiunile interioare ale substanþei protoplasmatice. Sentimentul acut numit astãzi crizã, teroare, anxietate , impresia presantã de cobai ai lumilor nevãzute scãpaþi în incinta unei imense arene, transpirã din toate poemele. Dar sã luãm (aproape) la întâmplare Magister ludi: „Un ochi nevãzut ne priveºte, un proiector uriaº ne cautã faþa”. (Ideea se poate întâlni ºi în alt volum publicat în acea perioadã, Ochii de pretutindeni, sub semnãtura lui Al. Cãprariu). Hãituitã de ochiul magic al radarului cosmic, vieþuitoarea terestrã cautã inexistente refugii. La rândul ei, alungatã dintre limitele între care se miºcã preponderent („portativul” ROGVAIV, n.n.) viaþa se retrage în infraroºu, subsidiarul luminii, bolgiile ei scintilante (Viaþa în infraroºu,
Când tot ce ne înconjoarã e un produs al industriei de serie („Matriþa le scuipã milioane de forme la fel” – în Mã dor tâmplele), efectele implicite ale standardizãrii se fac simþite ºi în planul suavului inefabil: „Multiplicate, cuvintele cad ca rumeguºul/… ca alicele/În trupul animalului mort”. Forþa monotoniei acþioneazã ºi asupra produsului poietic – monotonia ca formã esteticã ºi tocmai aceasta vor sã sugereze enumerãrile repetitive. Ziua ºi noaptea moartea ºi viaþa se succed într-un ritm infernal în scocul
înfiorãrii dintre astre, se crede contaminat de febra spaþialã, agorafobie astralã: „În marile sãli publice sunt doar o cifrã rece ºi singurã” (În sala vastã). Poetul survoleazã munþi ºi dealuri, cratere ºi planeþi, de la înãlþimea harului sãu creator. Iar periplul autorului prin lume continuã prin urmãtoarele volume: Oraºe suprapuse (note de cãlãtorie), Editura Albatros, 1986, În sala vastã – A nagy teremben (versuri), Editura Kriterion, Bucureºti, 1988 (traducere în limba maghiarã de Cseke Gabor), Paºi pe acoperiºul fierbinte (versuri), Editura Eminescu, 1988, Legãtura de sânge (versuri), Editura Albatros, 1989, Podul Grant (versuri), Editura Domino, 1992, Colinele Paradisului (versuri), Editura Domino, 1993, Rugã pentru cei blânzi (versuri), Editura Domino, 1999, O fiarã desãvârºitã (versuri), Editura Eminescu, 2001, Miere neagrã (versuri), Editura Arvin Graphics, 2002, Îngerul pe gheaþa subþire (versuri), Editura Arvin Graphics, 2003, O femeie second-hand (versuri), Editura Arvin Graphics, 2004, Orbul la fereastrã (versuri), Editura Arvin Press, 2006, Faþa ascunsã (versuri), Editura Eminescu, 2010. În pântecele Monstrului risipit precum Iona în chit, poetul are revelaþia
universal, ca într-o centrifugã , ca rotativa ºi linotipul, iar fiinþa în acest univers infernal se stinge ca lumânarea: „Grãbit îmi beau flacãra cãrnii”. În acest context, simptomatice pentru acest modus vivendi crepuscular devin urmãtoarele versuri din Alb orbitor: „ªacalul îºi muºcã femela de ceafã /Apoi o iubeºte plângând”. O atmosferã de covârºitoare apãsare bacovianã (de fier – nu de plumb) respirã Poemul metalic, în care aerul, apa mãrii, ghearele pãsãrii, oraºele negre – toate sunt de metal. Ultima perspectivã, realitatea ultimã a omenirii este „gheena metalicã” ºi „maºina de vid”. Poetul, „la bazã” un senzitiv hipersensibil târât de servituþile civilizaþiei, a evoluat inerent spre cerebralitate ºi inspiraþie tehnicistã: „Mã hrãnesc din grãsimea craniului meu”. Dacã altãdatã „vede(a) muzica”, ba chiar ºi umbra ei, excedat de avalanºa senzorialã, omul (poetul) sfârºeºte prin a-ºi retrage ca melcul antenele rãnite în „haloul de protecþie”, blindaj al propriei singurãtãþi cosmice. În locul organelor de simþ apar circuitele integrate ºi senzorii electronici. În orice caz, cel care a simþit odatã efectele frigului negru,
aprinderii bruºte a candelabrelor în marea salã de bal a lumii (sala de dans de pe Titanic…) – Cineva a pus reflectorul pe el. Conviv melancolic ºi reflexiv, cu umori tulburate/turmentate la marea chermezã a sfârºitului de milenii (strivit în mijlocul singurãtãþii tunãtoare a lumii, vacarmul de voci ºi orchestre) este singurul spirit lucid de pe toatã „arca”, numai el simte apropiindu-se, cu paºi de linx albinos, aisbergul. Iar între timp, maºina de scris a fost înlocuitã de PC, telefon celular, iPod ºi e-book, cel care a inventat roata a început sã uite mersul pe jos… Bine „înºurubat” în spectacolul pestriþ al liricii contemporane, prin timbrul de clarã vibraþie, M. F. ªandru se înscrie în marea familie care începe la noi cu versul „Privesc oraºul, furnicar…” Familia lui Petru Popescu, bunãoarã, cel care debuta, în urmã cu 40 de ani, cu volumul de versuri „Zeu printre blocuri”. Naturaleþea, fluenþa discursului liric ºi stenicitatea viziunii fac din M.F.ª. un poet important, exponent emblematic al amurgului zeilor robotizaþi ai epocii postindustriale, poet care mai are ceva de spus în poezia româneascã de azi!
Eminescu, 1985). Evenimente de tainã se perindã prin marele Imperiu Infra, acolo palpitã „O lume de raze ºi de tenebre, ca în peºterã/Ca în placentã, ca în golul primordial/o lume roºieneagrã”. Un cosmos crepuscular, cu linii de forþã obscure, guvernat de legi proprii. Înzestrat cu un al ºaselea simþ, laserul privirii interioare, omul/poetul despicã munþi de tenebre, vede mai bine decât prin ochelarii speciali ceea ce scapã vederii comune. Dar tot aici, în „abisul roºu ºi rece” îþi poate luci fulgerãtor „ochiul roºu ºi rece” al Monstrului.
„Mã hrãnesc din grãsimea craniului meu”
12 actualitatea literarã
recitiri
Marian Barbu: Un avertisment dat omenirii pentru supravieþuire: ORA 25, de C.V C.V.. Gheorghiu (I (III) Pe de altã parte, în spiritul aceleiaºi doctrine realiste, este vãzutã adaptabilitatea lui Johann Moritz la lumea evreilor, fãrã a i se trezi în vreun fel ura, invidia sau sã se gândeacã în vreun fel cã ei îi pot deveni duºmani. Johann chiar învaþã limba idiº într-o colonie de muncã ºi nu se sfieºte sã-ºi facã amici sau prieteni printre evrei. Prin anumite lagãre, drumurile lui Moritz se încruciºeazã cu ale unor evrei ºi tot sperã, în simplitatea lui, cã poate ei vor pune o vorbã bunã pentru a fi eliberat. Johann Moritz (întruchipat admirabil într-un film de marele actor Anthony Quinn), deºi creºtin convins, urcã o Golgotã a suferinþei demnã de imaginea unor nãpãstuiþi din Biblie, fãrã a face pasul vreodatã spre moarte, ori spre trãdare. De aceea, el nici nu poate înþelege pe cãlãii sãi care muncesc zi ºi noapte sã inventeze torturi sofisticate pentru deþinuþi, sã-i mute dintr-o parte în alta, pentru a nu se familiariza cu oamenii locului, pentru a nu fi capabili de dezertare în masã ºi câte altele. El nu filosofeazã decât în marginea adevãrului general al omenirii ºi al realitãþii din imediata lui apropiere. Când Traian Korugã îi þine adevãrate prelegeri despre robotizarea lumii, despre dispariþia identitãþii umane în timpul rãzboiului, despre jocurile perfide ale puterii militare (scopul scuzã mijloacele), Johann Moritz este pasiv. Are o imunitate nativã care îl protejeazã de orice atac, de orice discurs sau sfat machiavelic. El nu este în stare sã intre într-o fatalitate pe care n-o poate depãºi. Cautã, e drept foarte rar, ca s-o înþeleagã ºi s-o fructifice cumva. Pe el nu l-a miºcat decât foarte târziu faptul cã doi evrei s-au certat ºi unul l-a omorât pe celãlalt cu sânge rece, dupã ce se pare cã ajunseserã la o tranzacþie. Apoi a uitat repede incidentul, fiindcã s-a anunþat vizita unui general ºi apoi a regelui, care proiectase canalul („construit ca sã-i opreascã pe ruºi, când vor încerca sã nãvãleascã în România”). Naivitatea sau naturaleþea nefardatã, neconvertitã a lui Johann Moritz merge pânã acolo, încât crede cã soþia lui a divorþat; cã poate, în consecinþã, devenind cavaler, sã se cãsãtoreascã în regulã cu sora medicalã Hilda ºi sã ia viaþa de la capãt. Prelungind multitudinea de semnificaþii ale titlului romanului ºi Johann Moritz prin caracterul lui inflexibil – ieºit din comun – poate fi în afara celor obiºnuite în ... 24 de ore. În aceastã explicaþie pot sã intre toate maºinaþiunile de ºantaj, îmbogãþire ºi huzur ale unor aflaþi, chipurile, în afara frontului. Adicã, Virgil Gheorghiu are mãrturii ºi despre faþa nevãzutã a rãzboiului. Miºunã în carte (acesta este termenul) o lume pestriþã de militari care, sub teroarea rãzboiului, executã maºinal totul, neglijeazã omul, cerinþele lui, judecãþile lui, chiar ºi atunci când ele sunt de domeniul evidenþei. Prozatorul prezintã cãutãrile dramatice ale preotului Alexandru Korugã la toate autoritãþile zilei în vederea dezlegãrii enigmei privind rechiziþionarea argatului sãu Johann Moritz, pe motiv cã este evreu. El n-a putut dovedi contrariul, atâta timp cât i-au lipsit actele, simpla lui depoziþie fiind insuficientã. Apoi fiul sãu, Traian, aflat în relaþii amicale cu ministrul de rãzboi, a încercat o eliberare a consãteanului sãu; de la o promisiune sigurã, la început, dupã ce a fost informat cã este evreu, refuzul a fost formulat dur. Peste tot, ca în Ecleziast, vanitas vanitatum... Scriindu-ºi romanul cu personaje bine ºtiute, Traian Korugã îºi lasã munca în seama soþiei sale care este bãnuitã cã îl ºi terminã. O realitate aºa de crudã nu poate fi datã nicicând uitãrii, chiar dacã procesul de la Nürenberg a cãutat sã facã luminã în istoria celui de al - Doilea Rãzboi Mondial. Cu acest semnal, se mai poate adãuga o semnificaþie a titlului – dupã ce timpul s-a consumat în matca lui istoricã, de 24 ore, se impune obligatoriu ca în Ora 25 totul sã fie analizat, judecat ºi deferit viitorului ca o carte deschisã, fãrã secrete. Adevãrul trebuie rostit sau prezentat cu umbre ºi lumini, în faþa lui cea mai autenticã. Pentru un timp, prozatorul, familiarizat de departe cu tehnicile moderne de compoziþie, sparge ºirul relatãrilor ºi formuleazã o serie de petiþii semnate Martorul. Nu altul decât pecetea anonimã a scriitorului Traian Korugã, de fapt a lui Virgil Gheorghiu. Iatã câteva petiþii ºi compartimentul din care fac parte : Petiþia nr. 1.Subiect: Economic (Despre grãsime), Petiþia nr. 2.Subiect: Estetic (Idealul de frumuseþe umanã în societatea tehnicã apuseanã); Petiþia nr. 3.Subiect: Economic (Despre prizonierii care nu mai au decât 1/2 sau 1/3 din trup); Petiþia nr. 4. Subiect: Militar(Schimbarea sexului); Petiþia nr. 5. Subiect: Justiþie (Mecanizarea interogatoriilor); Petiþia nr. 6. Subiect: Economic (Valori aflate asupra prizonierilor); Petiþia nr. 7. Subiect : Justiþie (Pedepsirea criminalului de rãzboi Johann Moritz); (Petiþie primitã la birou dupã moartea martorului). Cum petiþiile sunt emanaþii satirice ale scriitorului Traian Korugã (alias Virgil Gheorghiu), vom înþelege cã luate separat, ele ies din cadru ca un miros de „tiparoasã” care îmbãlsãmeazã puternic un spaþiu. Dispreþul ºi indignarea sunt corolarul acestor depoziþii, una mai acidã decât alta. Credibilitatea lor rezidã în semnãturã – un fel de Anonimus Notarius, adicã Martorul. De data aceasta, ne avertizeazã subtil prozatorul, ficþiunea literarã este înlocuitã cu documentul, cu mãrturia, pe cuvânt de jurãmânt deschis ºi, dacã se cere, de jurãmânt cu mâna pe cruce. Împãrtãºindu-i lui Johann Moritz hotãrârea de a trimite organelor de administraþie ori de conducere ale lagãrelor cât mai multe asemenea petiþii, Traian Korugã îi precizeazã ºi un caz uman care, în ceea ce îl priveºte, coincide cu idealul sãu de scriitor: „- Eu sunt scriitor, a zis el. Un scriitor este un îmblânzitor, cel puþin
dupã pãrerea mea. Când le arãþi oamenilor Frumosul, adicã adevãrul, ei devin blânzi. Acum vreau sã îmblânzesc cetãþeni. Începusem sã scriu o carte. Ajunsesem la capitolul al patrulea, când m-au luat în captivitate ºi n-am mai putut scrie. Capitolul a rãmas neînceput. Acum, nici nu mai are rost sã-l scriu ; eu n-am sã mai public ceva ca sã-i îmblânzesc pe cetãþeni. Dacã voi reuºi, voi muri împãcat. Am sã-þi citesc ºi þie ce voi scrie. Nu va fi roman, nici piesã de teatru: cetãþenilor nu le place literatura. Ca sã-i pot îmblânzi, voi scrie într-un gen care place lor. Voi scrie petiþii! Cãci cetãþenii n-au timp de pierdut cu poezia, cu romanele, ori cu dramele : ei citesc numai petiþii”. Avem clar, nu încape îndoialã, mãrturia autorului însuºi, cum a gândit sã scrie un roman, aºteptând sã se deruleze faptele, pentru a le glosa, a selecta, a chibzui, a decide ºi a transcrie (concepþie întâlnitã cândva ºi la Truman Capote). Arborând o altã grilã epicã – petiþia petiþia, documentul epic – scriitorul vrea sã-ºi punã în slujba Adevãrului tot arsenalul de mijloace de care dispunem, chiar dacã nu sunt literare. În prima petiþie, fiind vorba despre grãsimea pe care o pierd noapte de noapte cei 25000 prizonieri, se atrage atenþia autoritãþilor cã s-a umplut vãzduhul de mirosuri pestilenþiale. În consecinþã, se impun mãsuri eficiente în aceastã privinþã, adicã de folosire clarã a grãsimii. Cum lagãrul a adunat, fãrã discernãmânt, tot felul de oameni, discuþiile despre cele mai diverse subiecte sunt binevenite. Chiar ºi despre Idealul de frumuseþe umanã în societatea tehnicã apuseanã (cum este în Petiþia nr nr.. 22. Nu era Goebbels un ahtiat dupã artã ?). Tendinþa de scheletizare ca în tablourile lui Giacometti este bine marcatã ºi întreþinutã în lagãrele concentraþionare. Ori o asemenea tendinþã poate conduce pe orice vizitator al lagãrului la o confuzie gravã a sexelor. „Gândiþi-vã ce liniºte ar fi pe suprafaþa pãmântului, dacã-aºa cum aþi început sã faceþi – i-aþi bãga pe toþi bãrbaþii statelor inamice în lagãre ºi i-aþi hrãni cu câteva sute de cartofi pe zi, pânã devin femei ! Naþiunea inamicã ar rãmâne fãrã bãrbaþi ºi n-ar avea cine sã facã rãzboi contra dumneavoastrã ! Cred cã Marele Stat Major va utiliza aceastã idee. ªi þinând seama de spiritul practic ºi inventiv al civilizaþiei dv., nu mã îndoiesc cã veþi încerca ºi operaþiunea inversã: supraalimentând femeile voluntar din patria dv., le veþi putea transforma în bãrbaþi. Aþi avea mai mulþi combatanþi potenþiali ºi mai multã mânã de lucru. În încheiere, propun ca raþiile de 500 de calorii care se dau prizonierilor din lagãrul pe care îl conduceþi sã fie reduse: poate cã unii dintre ei se transformã mai repede în femei adevãrate !” (extras din Petiþia nr nr.. 44). Admirabilã rãmâne configuraþia secvenþei narative despre rolul Bisericii în situaþii limitã. În al 15-lea lagãr, cel de la Darmstadt, Traian Korugã ºi Johann Moritz descoperã o Bisericã ortodoxã. Una improvizatã. Bucuria este imensã, cu atât mai mult, cu cât în ea va sluji preotul Alexandru Korugã. La o percheziþie de rutinã, în cãutarea obiectelor de aur, Traian Korugã, privind de la fereastra infirmeriei lagãrul, observã pe deasupra tuturor cã mitropolitul Varºoviei, Palade, are în jurul capului un cerc de luminã ! Un nimb. În dosul frunþii lui este o luminã tare, mai tare decât becurile de neon, care împrãºtie raze împrejurul capului ! O luminã ca aurul...” Urmeazã numaidecât o petiþie (nr (nr.. 6) prin care martorul informeazã pe mai marii zilei sã gãseascã soluþii tehnice de a confisca ºi nimburile din jurul capetelor unora, cãci „eu ºtiu cã la sfinþi coroana este de aur”. Exemplul oferit de istorie cu crimele lui Ginghis Han – care „a pierdut nimburile preþioase de la o jumãtate de milion de capete de prizonieri tãiate” – meritã studiat cu tot dinadinsul. Astfel de terminale ale unor timpuri ºi ale unor oameni sunt menite sã zguduie, sã impulsioneze ºi sã grãbeascã la mãsuri fie de precauþie, .7 rãmâne fie de îmbunãtãþire a situaþiei. De aceea, Petiþia nr nr.7 zguduitoare prin contrastul aproape ireconciliabil dintre Johann Moritz – de o simplitate dezarmantã, în gândirea lui – ºi cele 52 de naþiuni care l-au declarat criminal de rãzboi la Tribunalul Internaþional de la Nürenberg. El mãrturiseºte cã n-a ucis în viaþa lui nicio muscã ºi, deci, nu este criminal. Apoi, nici nu cunoaºte 52 de naþiuni ºi ca atare nu putea sãvârºi crime faþã de ele. ª.a.m.d. Or, Virgil Gheorghiu apasã pe judecarea separatã a oamenilor, bazându-se pe faptele sãvârºite de fiecare în parte. Dar, justiþia tehnicii occidentale trece peste tot ceea ce-nseamnã concret, fiindcã în numele principiului sau ideii de a condamna nu mai discerne nimic. Abominabil, nu ?! Odatã încheiat romanul cu aceastã petiþie, dupã formula scriitorului clasic, tradiþionalist, Virgil Gheorghiu adaugã o notã în care prezintã viaþa de familie a lui Johann Moritz. Noua ipostazã, pentru început, în loc sã-i aducã bucurie, îl azvârle într-o oglindã a viitorului: nevastã, trei bãieþi, unul provenit de la ruºi. Bãiatul cel mare, care începe sãi spunã, tatã, îl bate amical pe umeri rostindu-i: „ – Mergem voluntari, cu americanii ! Îi batem pe ruºi, pe urmã ne întoarcem în România. E rãzboiul civilizaþiei contra barbariei. Trebuie sã te înscrii ºi tu voluntar, tatã !” Epilogul romanului merge în aceeaºi direcþie – a explicitãrii relaþiilor dintre cei rãmaºi în viaþã, evreica Nora West ºi Johann Moritz. Ei vor fi mãrturii vii ale unui timp revolut care, alãturi de documente, pot oferi depoziþii zguduitoare despre crimele de ieri, atât de neuitat. Dacã fondul ideologic al scrierii este cel semnalat mai sus, o întrebare fireascã apare în legãturã cu calitatea textului ca literaturã, ca tehnicã specificã în aceastã direcþie. Toate acestea, fiindcã prezenþa copleºitoare a istoriei face fragilã, la prima vedere, literatura.
nr.7 n aprilie 2011 Totuºi, clipeºte victorios autorul din spatele textului, se poate vorbi de o fericitã armonie a subiectului care evolueazã, deºi paradoxal, într-un spaþiu al damnãrii, al claustrãrii. Peste omul simplu, aparent primitiv, nãvãleºte istoria din toate pãrþile, uneori lãsând impresia cã-i terorizeazã sufletul, cã-l goleºte de conþinut, robotizându-l sau trezindu-i neliniºtea pânã la a se hotãrî sã dezerteze sau sã se sinucidã. C.V. Gheorghiu îl copleºeºte pe Johann Moritz cu atâtea evenimente exterioare, încât cititorul rigid crede cã l-a ºi pierdut ca personaj. Numai cã, în multe cazuri, el rãmâne un simbol nealterabil, care, pe mãsurã ce înaintãm în istorie, devine mai consistent, mai plin de semnificaþie ºi de utilitate, în funcþionarea naraþiunii. În asemenea ordine de idei, nu poate fi vorba decât de o asumare deplinã a unui simbol împlinit, provenit fie dintr-o raþiune gen Rebreanu, fie dintr-o esteticã a realismului, fie dintr-o experienþã prea încãrcatã de embleme ale tragicului, peste care numai literatura, cu avântul ei adecvat, poate pune nemurire. Categoriali, nu din aceeaºi clasã însã cu Moritz, sunt ºi Alexandru ºi Traian Korugã, ori Eleonora West. Destinele lor evolueazã sinuos, ca ºi spaþiile de viaþã pe care le traverseazã, dar care apar în împrejurãri strict adecvate. Regia prozatorului funcþioneazã ºi aici ireproºabil. Pentru estetica postmodernistã pledeazã sutele de detalii care lumineazã drame, spirite, situaþii cheie, falii de viaþã debusolatã. Este chiar de mirare cã oricâte exigenþe s-ar invoca în privinþa absenþei sau abundenþei acestora, ele se cheamã unele pe altele, consunã pentru o idee, pentru o semnificaþie, pentru un întreg. Dramatismul omniprezent la nivelul situaþiilor create este excelent reprezentat prin sutele de dialoguri, semn al unei neliniºti existenþiale ºi prin mulþimea de propoziþii scurte, adesea, enunþiative. Timpul pare cã n-are rãbdare pentru analize. Mersul rãzboiului nu cere meditaþii, reflecþii, mai cu seamã la nivelul oamenilor retraºi din faþa istoriei sau mai corect spus pedepsiþi de semenii lor ca sã fie astfel. Nici autorul nu face excepþie chiar atunci când înfãþiºeazã stãri de lucruri vecine cu crima sau chiar crime oribile. Noi vedem aici – în stilul scurt, sacadat – o tendinþã marcantã de clarificare, de comunicare deschisã a unor gânduri limpezite dupã ce furtuna a distrus totul ºi a mai aruncat la mal însemnele unei vieþi. Abaterile de la jocul istoriei nefaste sunt rãni deschise care se cicatrizeazã cu greu. Oricând ele pot deveni capcane veritabile, dacã împrejurãrile o cer. Reþinem, la întâmplare, o scenã, care este cap. 13 în întregime. „ – Acum vine sã ne despartã ! a zis Nora, auzind paºii gardianului pe culoar. Ea s-a agãþat cu amândouã braþele de gâtul lui Traian. Plângea cu hohote. - Mai bine aº muri, decât sã fiu iarãºi încuiatã singurã în celulã! Gardianul ºef s-a oprit în prag. Nora nu s-a întors spre el – ºtia de ce a venit. ªi Traian ºtia. El îl privea fix. Ar fi vrut sã-l roage sã-i mai lase cinci minute împreunã. Dar a tãcut; era inutil. - În vara asta au sã mã concedieze, a spus gardianul. Sunt prea bãtrân. La vârsta mea nu mai pot învãþa sã mã joc de-a v-aþi ascunselea. ªi nici nu vreau sã-nvãþ! Gardianul a fãcut o pauzã. κi aduna forþele, ca ºi cum ar fi trebuit sã ridice ceva greu. Apoi a zis : - Dv. rãmâneþi mai departe cum aþi fost. Împreunã ºi cu uºa deschisã... - Sergentul a revenit asupra ordinului ? a întrebat Nora. - Sergentul n-a revenit asupra ordinului ! a zis gardianul ºi a plecat sunându-ºi cheile. Uºa celulei rãmãsese larg deschisã.” Sã urmãrim aici doar rolul enunþurilor, pe care un analist le-ar fi implicat dupã aceea în „variaþiuni pe aceeaºi temã” la nivelul celor trei, neuitându-se cadrul auster al lagãrului de concentrare. Pânã ºi autorul, ca al patrulea personaj care intervine, se contamineazã de „conlucrarea” interlocutorilor sãi ºi nu spune mai mult. Jocul întâmplãrii, al realitãþii imediate, îi forþeazã ºi lui „mâna stilisticã”. Rolul tensiunii îl deþine verbul. Modul indicativ are aproape toatã gama de timpuri : prezent (vine), trecut (s-a agãþat, plângea, ºtia, s-a oprit, s-a întors), viitor (vine sã ne despartã, au sã mã concedieze). Îl sprijinã conjunctivul (sã despartã) ºi gerunziul (auzind, sunându-ºi). Reunind întreg eºafodajul lingvistic, se creeazã o amplã ºi profundã viziune de lagãr, lucratã în culori tranºante. Undeva (în cap. 114), Traian Korugã, dezvoltându-ºi pledoaria sa despre dominaþia maºinii ºi strivirea omului ca individ, ajunge la concluzia absurdã cã el ºi soþia lui nici nu sunt arestaþi. „ – Nici mãcar atât, a zis Traian. Nu noi, adicã tu ºi cu mine, suntem arestaþi – categoriile din care facem noi parte sunt arestate. Persoanele noastre, individual, nu existã pentru societatea tehnicã occidentalã. Deci nu puteau fi ºi nu sunt arestate.” Acelaºi profet, scriitorul Traian Korugã, rosteºte ºi demonstreazã prin propria-i viaþã cã atunci când oamenii sunt trataþi „dupã legile aplicabile camioanelor ºi ceasornicelor” mor. ªi invocã gândurile marelui indian J. Nehru care a zis : „Oamenii nu sunt la fel. Popoarele nu sunt la fel. Nici unul nu e la fel cu altul. Nici la fel de inteligent. Nici la fel de puternic”. C.V. Gheorghiu nu mai comenteazã asemenea aserþiuni, universal valabile în toate timpurile, în toate epocile. Indiferent de clanuri ºi planuri ale unor organisme internaþionale. Romanul mai poate fi citit ºi prin prisma suspansului care nu numai cã nu lipseºte, dar ca tehnicã, împinge observaþia mai încolo, adânceºte mãrturia sau deschide uºa spre un alt univers uman, deteriorat sau pe cale de a deveni astfel. Virgil Gheorghiu a adus un serviciu uriaº literaturii moderne franceze (la data apariþiei cãrþii, în 1949), când începuse a se contura noul roman francez fãrã personaje, de teama supravegherii sau indexãrii gauliste. Ora 25 a irumpt ca un bolid românesc dincolo de istorie ºi de literaturã.
nr.7 n aprilie 2011
mozaic
actualitatea literarã 13
Sorin Titel, un elev eminent Mircea ANGHEL
acea vreme ºi notele obþinute de elevul Titel Sorin, fiul notarului Iosif Titel (dintr-o eroare a secretarei sau secretarului de atunci, De ce Sorin Titel? Poate cã aceastã întrebare va fi cea care va fi data de naºtere e consemnatã a fi 6 decembrie 1935, în realitate ea rostitã de majoritatea celor care vor citi titlul acestui articol. Despre fiind 7 decembrie 1935). El a fost primul dintre cei patru promovaþi, Sorin Titel s-au spus multe. Aproape totul, aºa cã scriitura mea ar cu media generalã de 9,26. Nu putem sã nu remarcãm notele pãrea inutilã. Vreau sã cred totuºi cã nu e aºa. De ce? Pentru cã foarte mari la obiectele de studiu, Citire 10, Compunere 10, întâmplarea a fãcut sã-mi pice în mânã un document despre care Gramaticã 9 ºi Memorizare 10. Toate acestea poate anticipau voi vorbi mai încolo, inedit, îndrãznesc a zice, document care apariþia unui mare scriitor, Sorin Titel. Se pare cã mutarea la Bîrna poate va completa portretul devenirii sale ca om, dar ºi ca sciitor nu a uitat-o, descriind-o cu acelaºi inconfundabil talent în romanul român, care, sper sã nu greºesc, trebuie încadrat în galeria “greilor” Femeie, iatã fiul tãu, fragment pe care îl redau mai jos: literaturii române. Nu cã nu ar fi cunoscute datele despre biografia “ªi chiar dacã mama reuºi sã-ºi construiascã într-adevãr o ºi despre mãreaþa sa operã literarã rãmasã ale celui care a avut nouã identitate – o ajutã, desigur, acel mimetism cu care toate trecutã în “foaia de parcurs “ a existenþei “Clipa cea repede”, dar femeile sunt înzestrate - , o fãcu, totuºi, cu o anumitã stîngãcie. Nu sper sã nu greºesc prea mult fãcând un remember. Sorin Titel a era de felul ei foarte timidã, dar nu era nici ceea e se cheamã o fiinþã vãzut lumina zilei la data de 7 decembrie, 1935, în localitatea cu tupeu; chiar dacã avea uneori un anumit aplomb, acesta era ºi Margina, judeþul Timiº, rod al dragostei înfiripate între Iosif Titel, el cu mãsurã. Aºa cã la scurt timp dupã mãritiº îºi convinse bãrbatul notar, licenþiat în drept ºi al Corneliei, nãscutã Crãciunescu, casnicã. sã-ºi cearã transferul în altã parte. Hotãrîrea tînãrului soþ trezi Între anii 1946-1948, îl gãsim ca elev al Liceului “ Coriolan nedumerirea autoritãþilor de care depindea respectivul transfer. Brediceanu”, din Lugoj, studiile fiind continuate la Caransebeº „Dacã vrei, îi spusese inspectorul de la învãþãmînt – fuseserã (1948-1953), unde va susþine ºi bacalaureatul. Este admis apoi amîndoi colegi de ºcoalã pedagogicã patru ani de zile ºi se ºtiau la Facultatea de Cinematografie Bucureºti. Dupã un an, se transferã de la secþia de regie cinematograficã, la Facultatea de Filologie Bucureºti, în anul al doilea, dupã ce susþine examene de diferenþã. În 1956 este exmatriculat, dupã cei mai mulþi, pentru cã a solidarizat cu miºcãrile studenþeºti din Ungaria, din acea vreme. Mai nou, sunt unele voci care spun cã nu acesta a fost motivul real al exmatriculãrii sale. Deoarece nu ne-am propus sã aflãm cauzele adevãrate ale exmatriculãrii sale, nu vom insista pe aceastã laturã. Se reînscrie la Bucureºti, la secþia fãrã frecvenþã, susþinând examenul de stat. A funcþionat apoi ca profesor suplinitor, la Cârpa, azi Valea Timiºului ºi la Caransebeº. Debutul literar se produce în anul 1957, în Revista “Tânãrul scriitor”, cu schiþa “Drumul”. Primul sãu volum este unul de schiþe ºi se intituleazã “Copacul”, apãrut la Editura pentru literaturã, 1963. Au urmat: Reîntoarcerea posibilã, roman, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1966, Valsuri nobile ºi sentimentale, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1967, Dejunul pe iarbã, roman, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1968, Noaptea inocenþilor, nuvele, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1970, Lunga cãlãtorie a prizionierului, roman, Editura Cartea Româneascã, 1971, Mi-am amintit de zãpadã, prozã scurtã, 1973, Þara îndepãrtatã, roman, Editura Eminescu, Bucureºti, 1974, pentru care obþine Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti, Herman Melville. fascinaþia mãrii, eseu, Editura Albatros, Bucureºti, 1975, Pasiunea lecturii, eseu, Editura Facla, Timiºoara, 1976, Pasãrea ºi umbra, roman, Editura Eminescu, 1977, premiat cu premiul Uniunii Scriitorilor, dupã care a fost scris scenariul pentru filmul lui Stere Gulea, Iarba verde de acasã, Clipa cea repede, roman, Editura Eminescu, Bucureºti, 1979, Femeie, iatã fiul tãu, roman, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1983, distins cu Premiul Academiei Române ºi cel al Uniunii Scriitorilor, În cãutarea lui Cehov ºi alte eseuri, Editura Cartea Româneascã, 1984, Melancolie, roman neterminat, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1988, Bucãtãria de varã, scenarii cinematografice, bine - , eu îþi dau transferul, dar dupã pãrerea mea faci o mare Editura Marineasa, Timiºoara 1997. A fost redactor la revista prostie: în loc sã stai cu socrii, sã prindeþi ºi voi un pic de cheag, Scrisul bãnãþean, care a devenit ulterior revista Orizont, în perioada ei sunt încã tineri ºi vã pot ajuta – i-am vãzut la nuntã ºi par a fi 1964-1971. Etapa Caransebeº a fost marcatã de prietenii adevãrate oameni de treabã ºi cu o anumitã stare - , tu vrei sã pleci, într-un cu George Suru, Horia Vasilescu, Ghiþã Radulovici. În viaþa boemã sat nenorocit, la dracu în praznic! Gândeºte-te cã acolo nu s-a pe care o trãieºte la Timiºoara leagã de asemenea staºnice prietenii introdus nici lumina electricã! ªi pe deasupra la cincisprezece cu Anghel Dumbrãveanu, Cornel Ungureanu, Livius Ciocârlie, kilometri de linia feratã… Aºteaptã pînã la anu – dacã tot ai de Ciprian Radovan, ªerban Foarþã. Clipa (mult) cea repede a venit gînd sã te muþi – ºi dacã mai rãmîn inspector, dacã nu mã schimbã în data de 17 ianuarie, 1985, scriitorul fiind înmormântat în Cimitirul pînã atunci, îþi promit sã-þi gãsesc ceva mai ca lumea. Ceva care Bellu, pe Aleea Scriitorilor. Dupã acest prea lung remember, sã sã merite într-adevãr…” Discuþia respectivã avu loc la grãdina de trecem la documentul de care fãceam vorbire mai pe la începutul varã din centrul oraºului, în faþa unor sticle de bere ºi a unor mititei materialului. În anul 1945, tatãl viitorului scriitor, notar fiind, vine foarte gustoºi. Inspectorul fu cît se poate de convingãtor, tata se în localitatea Bîrna, judeþul Timiº, unde Sorin Titel urmeazã clasa pãstrã însã pe poziþii. „Nu, îi spune ºtegîndu-se cu dosul palmei a IV-a, în anul ºcolar 1945/1946. În arhivele ºcolii am dat peste la gurã de spuma de bere, dacã poþi sã-mi oferi ceva mai bun foaia matricolã, matriculã, cum i se spunea la acea vreme, matriculã acuma, ar fi foarte bine, dacã nu, mã duc ºi acolo, n-am de ales. Na cãrei copie o redãm mai jos. Cred cã este un document foarte o fi dracu chiar atît de negru, cum spui tu, or fi ºi la Bîrna oameni, interesant în care putem sã vedem ce materii se parcurgeau în doar nu mã duc la capãtul pãmîntului, n-am la ce sã mã sperii
Raluca NACLAD
Despre iertare
Literatura religioasã continuã sã fie o Cenuºãreasã a culturii române, autorii orientaþi spre astfel de texte fiind extrem de puþini ºi aceia, cu câteva excepþii notabile, nesemnificativi. Faptul e cu atât mai trist cu cât, aºa cum observa în 1949 intelectualul întemniþat de comuniºti, Alexandru Mironescu, deºi izvoarele culturii noastre sunt în bunã parte creºtine „nu reuºim sã dãm o expresie majorã fundamentului nostru creºtin (…) cum sunt bunãoarã în stare s-o facã, la modul genial, unii ruºi din diaspora sau cum reuºesc atâþia alþii, în interiorul universului catolic, sã exprime sensurile necontenit creatoare ale creºtinismului“1 . A scrie literaturã religioasã este foarte dificil pentru cã, de cele mai multe ori, evlavia cea mai adâncã nu e suficientã pentru a scrie un text bun. Dacã ne uitãm prin librãrii, vom observa pe lângã traducerile unor cãrþi valoroase sau reeditãri, niºte anoste cãrþi destinate în special studiului teologiei, câteva volumaºe de poezie, de obicei de mâna a doua, ºi cam atât. Eseistica pare sã fi rãmas apanajul sfinþilor, ale cãror vorbe de înþelepciune au fost tezaurizate în scris. Iatã cã într-un astfel de peisaj arid, Savatie Baºtovoi s-a impus de câþiva ani ca un talent autentic îmbogãþit de evlavia ºi învãþãtura creºtinã. Monahul, fost copil teribil al literaturii din Republica Moldova, a avut ºansa de a trãi lângã un mare duhovnic de la Mãnãstirea Noul Neamþ de peste Prut,
chiar atît de tare.” „Te pomeneºti cã nevastã-ta te bate la cap sã plecaþi”, spuse inspectorul, ghicind, cu totul din întîmplare, adevãrul. „Mai luãm o halbã, ori te grãbeºti?”, schimbã vorba tînãrul învãþãtor. „Nu mai luãm nici o halbã”, spuse inspectorul uitîndu-se neliniºtit la ceas. ªi aºa am cam întîrziat la ºedinþã. Sper c-o sã întîrzie ºi alþii, aºa cã n-o fi bai…”, spuse el ridicîndu-se de la masã. „Eu mai rãmîn, spuse tata. O aºtept pe nevastã-mea. E dusã la probã la o croitoreasã.” „Eºti ca mutat, îi spuse inspectorul înainte de a se despãrþi bãtîndu-l amical pe spate. Dar ascultã-mã pe mine ce-þi spun: Faci o greºealã ºi-o sã-þi parã rãu mai tîrziu, ai sã vezi.” „Bineînþeles cã fac o prostie, îºi spuse tata în sinea lui, urmãrindu-ºi fostul coleg cu privirea. Dar dacã ea þine la treaba asta, n-am ce face, trebuie s-o ascult…” Pãrinþii mamei nu aflarã niciodatã adevãratul motiv al plecãrii la Bîrna. Furã convinºi cã „oameni rãi” îi lucraserã ºi bãnuielile li se îndreptarã împotriva unuia ºi a altuia din sat, invidioºi pe norocul fetei lor. Erau atîþia doar dintre cei cu fete rãmase nemãritate care ºi ei l-ar fi vrut de ginere pe tînãrul învãþãtor. „Îi plinã lumea de oameni pricinaºi, n-ai loc de ei nici sã rãsufli, furã ei de pãrere dînd cu obidã din cap. O vorbã spusã acolo unde trebuie, pe timpurile astea, ºi þi-ai ºi gãsit beleaua. Pînã se vede dacã îi adevãratã ori nu vorba aia, trece vremea…”, ziceau, necãjiþi nevoie mare. Se apucarã, aºadar, de împachetat: se începu cu sufrageria, cumpãratã de pãrinþii mamei de la nepoþii fostului director al fabricii. Dormitorul din lemn de nuc se bucurã de aceeaºi grijã deosebitã… „Atenþie mare la oglinzi”, îl avertizã mama referindu-se atît la oglinda de cristal de la bufetul din sufragerie, cît ºi la cea din sticlã, ceva mai ordinarã, a toaletei din dormitor. Cînd totul fu învelit în hîrtie groasã, întregul calabalîc îl încãrcarã într-un vagon de marfã. Mobilierul fu coborît în garã la Bujorul Bãnãþean ºi transportat mai departe, pînã la Bîrna, cu cãruþele, cu cea mai mare grijã. Mamei nu-i fu uºor sã se despartã de satul în care trãise pînã la vîrsta de ºaisprezece ani, dar se strãdui sã nu se vadã prea tare. De plecat n-au plecat cu trenul, ci cu cãruþa încãrcatã pînã la refuz atît cu unele obiecte uitate în graba împachetãrii – de pildã un frumos cuier din lemn de nuc, precum ºi lavaboul alb împodobit cu flori ºi cu pãsãri primit ca dar de nuntã de la colegul de bancã al tînãrului mire - , cît ºi cu lucrurile mai de preþ, cele ce nu fuseserã trimise cu trenul de teamã ca nu cumva sã se spargã: un serviciu de vin care, chiar dacã nu era de cristal, era totuºi dintr-o sticlã foarte finã, tot dar de nuntã, de la niºte veriºori ai mamei. (Paharele aveau piciorul înalt, aºa cã pericolul de a se sparge era ºi mai mare: mama le împachetã în niºte ºerveþele subþiri de culoare roz ºi le aºezã într-o cutie de carton; cutia o legã cu o sfoarã groasã de cînepã). Tot în cãruþã, pe un braþ de fîn, sã nu se zdruncine, fu pusã ºi lustra cu mai multe braþe – aparþinuse lui Kubicec, fostul proprietar al sufrageriei - , din lemn de trandafir sculptat ºi cu o garniturã de aramã (ca s-o facã sã strãluceascã, mama lustruise la ea o sãptãmînã). Nu furã uitate nici cele douã figurine de porþelan; una reprezenta o japonezã cu o umbreluþã cochetã deasupra capului, cealaltã, tot exoticã, era perechea celei dintîi: un lapon gras ºi foarte nostim, cu niºte nasturi strãlucitori pe piept ºi cu o decoraþie, primitã, probabil, pe timpul rãzboiului ruso-japonez; cu niºte ochi oblici, albaºtri ºi teribil de copilãroºi. Laponul þinea în braþe un peºte uriaº, dar, din pãcate, coada acestuia era uºor ciobitã, ceea ce îi scãdea, bineînþeles, din valoare… Bibelourile, porþelan din cel mai fin de Boemia, mama le primise, dar de nuntã, de la un unchi al ei, un chirurg renumit ºi foarte bogat. Pe acestea mama nu le puse lîngã celelalte obiecte – în ultimul moment mai fusese descoperit un taburet ºi un suport de flori, cãrora li se gãsi cu mare greutate un loc în cãruþa supraîncãrcatã - , ci îºi exprimã dorinþa de a le þine ea personal în braþe. „Sunt cel puþin sigurã cã nu au cum sã se spargã”, spusese cu toatã fermitatea. „O sã-þi amorþeascã braþele, nu uita cã avem drum lung de fãcut. Aproape treizeci de kilometri”, îi atrãsese atenþia bãrbatul. „Mã descurc eu, fii liniºtit”, îl asigurã mama, hotãrîtã ºi plinã de curaj, ºi în sfîrºit unchiul Coriolan, cel ce urma sã-i transporte pe însurãþei pînã în satul unde tînãrul învãþãtor urma sã-i înveþe pe copii tabla înmulþirii ºi teorema lui Pitagora, se urcã în cãruþã, aruncînd chiºtocul þigãrii în mijlocul ogrãzii”.
pãrintele Selafiil, devenit, de altfel, o prezenþã constantã în scrierile sale. A iubi înseamnã a ierta (Editura Cathisma) este un volum care cuprinde transcrierea câtorva conferinþe þinute de Savatie Baºtovoi în România, prefaþate de eseuri pe aceleaºi teme: dragoste, prietenie, iertare. Nota specificã a scrierilor sale, mai bine spus cheia formulei sale de succes literar, o reprezintã îmbinarea elementelor confesive cu apoftegme ale Sfinþilor Pãrinþi, acestea îmbrãcate într-un duh al înþelegerii iubitoare faþã de cãderile umane. Nu gãsim în scrierile sale nimic din mândria certãreaþã care ar putea încerca sufletul unui tânãr ce a lãsat toate plãcerile lumeºti pentru a se dedica exclusiv creºterii spirituale. E foarte greu de scris despre cãrþile sale de eseisticã pentru cã acestea cuprind, aproape pe fiecare paginã, fragmente memorabile prin înþelepciune sau meºteºug stilistic. Relaþia dintre iubire ºi iertare se transformã într-una de sinonimie, prin raportare la patima mântuitoare a lui Hristos: „nu este dragoste mai mare decât a-þi pune viaþa pentru aproapele tãu, decât a muri. (…) Ne punem viaþa pentru aproapele nostru ori de câte ori iertãm celor ce ne greºesc. A ierta înseamnã a renunþa la tine însuþi, la dreptul tãu, la dreptatea ta pentru a îndreptãþi pe cel ce þi-a greºit (…). Cu alte cuvinte, a ierta înseamnã sã reîntorci la viaþã, sã dãruieºti viaþã. În aceasta ne facem asemenea cu Dumnezeu.“ În acest sens, episodul evanghelic cu femeia prinsã în adulter este relevant, cãci iertând-o, Hristos i-a dãruit viaþa pe care voiau sã i-o ia pârâºii ei cu pietre în mâini. Miza centralã a cãrþii este de a convinge cititorul cã puterea de a ierta este „mãsura ºi cântarul vieþii noastre duhovniceºti“. Suntem cu atât mai aproape de Dumnezeu cu cât suntem mai iertãtori faþã de ceilalþi. Iubirea vrãjmaºilor, forma supremã de iubire, reprezintã „mãrturisirea credinþei în învierea Lui Hristos, în biruinþa binelui asupra rãului.“ 1 Alexandru Mironescu, Calea inimii, Editura Anastasia, 1998, p. 154.
14 actualitatea literarã
reviste
Revista revistelor literare România literarã Numãrul 14, din 8 aprilie 2011, marcheazã cum se cuvinte împlinirea a 130 de ani de la naºterea poetului Octavian Goga ºi centenarul naºterii celuilalt important sciitor român nãscut în Rãºinarii Sibiului – eseistul Emil Cioran. Despre poet scriu Nicolae Manolescu ºi Mihai Zamfir, iar despre eseist – Simona Vasilache, Mihaela – Genþiana Stãniºor ºi Ciprian Vãlcan. De mare interes este textul “Iubire ºi pedeapsã” al criticului Alex ªtefãnescu. Este vorba în acest text, scris cu multã frumuseþe ºi sensibilitate, despre situaþia paradoxalã la care s-a ajuns la noi: cei care îºi iubesc sincer þara sunt pur ºi simplu blamaþi. Românii care denigreazã România (mai mult decât strãinii) au ajuns sã fie lãudaþi pentru aceasta. Patriotismul adevãrat, respectat de toatã lumea, este cel care ocupã centrul pledoariei criticului. Din pagina de poezie, oferitã de Cassian Maria Spiridon, citãm: “mã ºtiu plin de greºale/ precum genele în lanþul ribonucleic/ mã numesc insipid/ Rãtãcitorul/ mai plin de înþelesuri cred/ Cãutãtorul/ culcat pe floarea multiplã de lotus// când cerul/ cheamã/ pentru noi/ nouri cu aripe/ atunci/ împreunã cu sufletul nostru/ e pasãrea Eros”. La “Avanpremiera editorialã” este publicat un fragment din romanul Cartea cu peºti a lui Gould al scriitorului australian Richard Flanagan. Romanul este în curs de apariþie la Editura Paralela 45. Traducerea este semnatã de Constantin Husti – Rãduleþ. Numãrul 15, din 15 aprilie 2011, îl sãrbãtoreºte cum se cuvine pe criticul, istoricul literar ºi poetul Gheorghe Grigurcu, la împlinirea frumoasei vârste de 75 de ani. Putem citi o paginã de poezie a celui aniversat ºi un interviu întins pe douã pagini, luat de poetul Paul Aretzu. Din interesantul interviu desprindem explicaþia pe care o dã venerabilul critic faptului cã, în prezent, se citeºte tot mai puþin: „Creaþia artisticã e desconsideratã dacã nu acceptã a descinde în populism, în divertismentul facil. Directitatea contactului cu viaþa (cu un anume gen de viaþã, lacomã, „distractivã” fãrã mãsurã) duce mai întâi la o reducþie a lecturii, apoi la o contraselecþie a acesteia, apoi, pur ºi simplu, la eliminarea ei”. Al. Cistelecan, critic invitat, aratã cât de actualã mai este o carte apãrutã în 1973, Poezia unei generaþii de Ion Pop. În acea carte, criticul clujean fãcea portretul generaþiei ’60, ivite dupã proletcultism ºi avându-l în frunte pe Nichita Stãnescu.
recenzeazã volumul de versuri Memoria frunzei de Adriana Weimer, apãrut la Editura Anthropos din Timiºoara, în 2010, notându-l cu patru “peniþe” (ceea ce înseamnã ”carte foarte bunã”).
Poezia Tema numãrului 1(55), din primãvara lui 2011, este „Poezie ºi rostire”. Comentând aceastã temã, în editorialul sãu, directorul fondator, poetul Cassian Maria Spiridon, afirmã: “Prin rostire poezia îºi aflã rostul ºi propria esenþã. Prin rostire Orfeu adunã ºi îmblânzeºte fiarele ºi mutã copaci ºi stânci care se vor mai aproape de lira Poetului”. Printre poeþii români contemporani care sunt prezenþi cu poeme se numãrã: George Popa, Florentin Palaghia, Ion Pachia – Tatomirescu, Victor Sterom. Citãm un poem de Victor Sterom: “nu se vede punctul final/ din sufletul lui/ ghemuit acolo ca moartea/ pe o bucatã de pâine/ în mâna cerºetorului/ ce vijelie/ ce risipire de echilibru/ ce triumfãtoare/ amnezie-i trupul meu/ nãvãlind/ în afara umbrei sale”. Poezia universalã este prezentã prin traduceri din: Nadine Lefebure, Ivanka Paul, Carlos Lopez, Pepe Sanchez, Giuseppe Napolitano, Ivan Bunin, folclor din Alaska. La rubrica „Arte poetice la români” este reprodus un fragment din Geneza metaforei de Lucian Blaga. La rubrica “Poeme româneºti în limbi strãine” sunt reproduse versuri din: Mihai Eminescu, Veronica Micle, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Vinea, Tudor Arghezi, ªtefan Augustin Doinaº, Nichita Stãnescu, Petre Stoica, Nicolae Labiº, Grigore Vieru, Marin Sorescu, Marius Chelaru. Celebrul poem eminescian Luceafãrul este tradus, fragmentar, în limba francezã ºi, în întregime, în limba tãtarã. Tot în limba tãtarã sunt traduse ºi douã poezii de Marius Chelaru. Toate celeleate versuri sunt traduse în limba englezã. Recenziile sunt semnate de: Emanuela Ilie, Carmelia Leonte, Marian Nicolae Tomi, Victor Sterom.
Orizont La pagina sa, din numãrul 3 (21 martie 2011), criticul ºi istoricul literar Cornel Ungureanu prezintã succint, dar, ca întotdeuna, expresiv, mai mulþi bãnãþeni, care s-au remarcat, desigur, pe tãrâm literar: Gheorghe Azap, Alexandru Deal, ªtefan Ehling, Slavomir Gvozdenovici, Ionel Bota. La rubrica sa, numitã “La tolce vita”, poetul, eseistul ºi criticul de artã Marcel Tolcea consemneazã inaugurarea Casei expozitive a pictorului Silviu Oravitzan, aflatã într-un cartier select al Timiºoarei. Despre importanþa evenimentului au vorbit criticul ºi istoricul literar Cornel Ungureanu ºi pãrintele Ioan Pãtraº. Violoncelista Alexandra Guþu ºi violonistul Florin Paul au susþinut un recital mult apreciat de cei prezenþi. Printre numeroºii prieteni ai valorosului pictor participanþi la inaugurare s-au numãrat: Constantin Flondor, Ana Maria Altmann, Remus Georgescu, Pia Brânzeu, Smaranda Vultur, Adriana Babeþi, Robert ªerban. A lipsit regretatul Paul Barbãneagrã, dar spiritul lui a fost simþit de unii… Poetul ºi jurnalistul Robert ªerban este prezent cu un interviu luat poetei Ruxandra Cesereanu. Graþiela Benga semneazã cronica literarã a volumului de eseuri Biblioteca stranie al poetei (ºi eseistei) intervievate puþin mai înainte. “Porþia” de versuri a numãrului este oferitã de poetul lugojean Laurian Lodoabã. Citãm exotic - autohtona poezie Antalya: “aº rãmâne aici/ copil sã mã mai nasc/ unde portocalii/ sunt merii/ dintr-un þinut de neuitat/ unde rodiile/ sunt mãceºele/ din care mama/ pregãtea dulceaþa/ roºie – arãmie -/ acum le privesc/ cu un ochi strãin/ aºa cum marea/ în golf/ se reculege/ dupã izbirea/ de pietre”.
Convorbiri literare Criticul, istoricul literar ºi poetul Gheorghe Grigurcu este prezent, cu aforisme ºi în numãrul trei (martie 2011) al revistei ieºene. Întrunul dintre aforisme, prolificul autor crede cã artistul este “un dresor al catastrofelor”. Mircea A. Diaconu comenteazã poezia Anei Blandiana din Refluxul sensurilor, punând volumul din 2005 în relaþie cu toatã opera poetei. Concluzia criticului este urmãtoarea: “Dacã în volumele de început existenþa era pusã în slujba celorlalþi ºi se legitima astfel, de data aceasta existenþa însãºi, în afara oricãrei soluþii ºi interpretãri, e sens”. Un text “in memoriam” subliniazã statutul de maestru de necontestat al anticipaþiei româneºti al regretatului Ion Hobana (1931 – 2011). Paginile de poezie sunt semnate de: George Vulturescu, Radu Cange, Corina Matei Gherman, Ioan Maftei – Buhãieºti ºi Dan Moisii. Proza este oferitã de Vasile Iancu. Adrian Dinu Rachieru comenteazã poezia lui Nicolae Coande, punând-o sub „energiile periferiei”. Despre creaþia poeticã a lui George Vulturescu scrie Graþiela Benga, comentariul sãu intitulându-se “File dintr-o epopee borealã”. La rubrica de istorie literarã, Antonio Patraº îl reciteºte pe Alexandru Odobescu, oprindu-se mai mult asupra unei scrieri care a fãcut vâlvã - Pseudo – Kynegetikos. Exegetul contemporan considerã cã opera amintitã este “un eseu ce se revendicã de la o poeticã de tip modern, mizând pe reflexivitate ºi nu pe transparenþa mimeticã a discursului memorialistic”. La rubrica “Vitrina cãrþilor”, Emilian Marcu
nr.7 n aprilie 2011 oameni care divinizeazã ceea ce-i striveºte: alcoolul”. Vorbind despre Moartea parafinã de Robert ªerban, Radu Voinescu observã: “Deºi moartea este… motivul recurent în poezia lui Robert ªerban, el nu face decât sã trimitã la adevãrata temã, aceea a timpului care se scurge, fenomen de care sensibilitatea poetului ia cunoºtinþã la fel de acut ca ºi gândirea lui”. Respectându-ºi profilul, revista conþine numeroase versuri, semnate de: George Vulturescu, Lucian Scurtu, George Lixandru, Liviu Pendefunda, Constantin Stancu, Ecaterina Negarã, Vasile Tarþa, Gheorghe Simon, Gelu Vlaºin, Andreea Goreac. Din lirica universalã sunt prezenþi Gabriele D’Annunzio, în traducerea lui Simion Dãnilã, ºi Francesco Petrarca, în traducerea Liviei Mãrcan. De asemenea, mai pot fi citite poeme ale unor poeþi universali contemporani.
Cafeneaua literarã În numãrul trei, din martie 2011, criticul, istoricul literar ºi poetul Gheorghe Grigurcu publicã aforisme. Reputatul mânuitor la condeiului defineºte astfel tehnica: „o divinitate sinistrã, nu doar pentru cã reclamã jertfe, ci ºi pentru cã, periodic, se sinucide”. Participant la “maratonul optzeciºtilor”, criticul literar Adrian Dinu Rachieru îl prezintã pe poetul Ion Beldeanu, pe care îl numeºte “un caligraf al melancoliei”. Criticul ºi istoricul literar reºiþean Gheorghe Jurma comenteazã recentul volum de versuri Docliniana aparþinând, desigur, poetului reºiþean Octavian Doclin ºi apãrut în 2010 la Editura Dacia din Cluj. Douã pagini de poezie sunt semnate de douã poete din Turcia: Ayten Mutlu ºi Gulumser Cankaya. Traducerea (din limba francezã) este realizatã de Niculina Oprea. Poeziile poeþilor români sunt oferite de: Simona - Grazia Dima, Alexandu Mãlãescu, Andrei Pãunescu, Bianca Dan ºi Raul Bribete.
Ateneu În numãrul din martie 2011, sunt prezenþi cu versuri Cornel Galben ºi Stoian G. Bogdan. Citãm, dintr-o poezie a ultimului: “Îmi ies din ego de frumoasã ce eºti/ îmi ies din univers ca dintr-un briliant// Sînt tot mai numai bling-bing-uri/ ºi parcã-s din ochii tãi// Dacã nu m-ai privi acum/ poate n-aº fi”. Proza numãrului este oferitã de Lucia Olaru – Nenati. Dan Perºa îi ia un interviu Doinei Jela. Aflãm cã Doina Jela a publicat, de curând, ediþia a doua, mult adãugitã, a primei ei cãrþi, Cazul Nichita Dumitru ºi lucreazã la o biografie a marelui coregraf Oleg Danovski. Viorica Mereuþã – Sorta scrie despre La carte et le territoire de Michel Houellebecq, volum care a luat Premiul Goncourt, în 2010.
Cronica
Conta În numãrul 5, din 2011, al masivei reviste trimestriale, mai mulþi scriitori rãspund anchetei “Bancul ºi literatura”. Printre cei care rãspund îi gãsim pe: Constantin Arcu, Nicolae Bãciuþ, Horia Bãdescu, Leo Butnaru, Gellu Dorian, Remus Valeriu Giorgioni, Ioan Groºan, Radu Ulmeanu. În rãspunsul sãu, Remus Valeriu Giorgioni se întreabã, la un moment dat: “unde se terminã bancul ºi unde începe anecdota/ anecdoticul, realitatea tristã de zi cu zi, temele predilecte ale bancului românesc contemporan fiind politicã ºi sex (sau viþeversa)”. Versurile numãrului sunt semnate de: Ion Zubaºcu, Gellu Dorian, Horia Bãdescu, Christian W. Schenk, Ioan Moldovan, Nicolae Tzone, Dimitrie Grama, Ion Popescu – Brãdiceni, Petruþ Pârvescu, Mihai Merticaru, Tucu Moroºanu. Proza este oferitã de: Radu Þuculescu, Ioan Florin Stanciu, Constantin Ardeleanu, Raluca ªerban – Naclad. Mai multe pagini îi sunt închinate poetului polonez Czeslaw Milosz (1911 - 2004), la centenarul naºterii. Citãm, din poemul Maturitate târzie, tradus de Emil Nicolae: “Nu imediat, nu mai târziu decât aproape de anul meu 80,/ am simþit o deschidere portuarã în mine ºi am intrat/ În seninul zorilor./ În cealaltã viaþã strãmoºii mei sunt gata de plecare, precum navele, cu/ durerea lor./ ªi þãrile, oraºele, grãdinile, golfurile/ foarte mult apropiate acum de penelul meu/ sunt pregãtite sã fie descrise mai bine ca înainte./ N-am fost despãrþit de popor,/ tristeþea ºi compasiunea ne unesc./ Uitãm – spuneam – cã toþi suntem copiii regelui”.
Poesis Numãrul triplu, 1 – 2 – 3 pe 2011, conþine cronici la cãrþi de poezie, semnate de: Viorel Mureºan, Andrei Zanca, Radu Voinescu, Gheorghe Mocuþa, Crina Borcut, Viorel ªtefãnescu ºi Gligor Haºa. În cronica sa (partea I) la cartea Alcool de Ion Mureºan, Viorel Mureºan spune cã ea, cartea, “nu mai are sumarul împãrþit în fascicule, ca precedentele, e un bloc uriaº de cuvinte printre care vâslesc personaje cu însuºiri deosebite, ca în marile epopei,
Numãrul 3, din martie 2011, conþine, la rubrica “Salonul literar” versuri de Olimpiu Nuºfelean, însoþite de o notã biobibliograficã ºi de câteva apecieri critice. Citãm, din poezia Ranã: „Spãl picioarele însîngerate./ Încãlþat cu sandala de argint a sufletului,/ înaintez cît pot sub biciul singurãtãþii./ Pe Muntele Mãslinilor/ cãrarea se înãspreºte.// Dar tu, piatrã, sau tu, ciocîrlie,/ dacã puteþi vorbi,/ spuneþi-mi/ cîtã rouã trebuie sã adun/ în cãuºul inimii!/ Tot învãþînd sã spãl/ picioarele strãinului,/ cînd voi avea destulã ºtiinþã/ sã spãl/ picioarele celui drag?” Ionel Savitescu prezintã, documentat ºi la obiect, ca întotdeauna, o carte de mare interes: Dresda. Marþi, 13 februarie 1945 de Frederick Taylor, apãrutã în româneºte în 2008, la Editura RAO. Istoricul englez prezintã în aceastã zguduitoare carte devastatorul bombardament anglo – american, care, la sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, a spulberat frumosul oraº german supranumit „Florenþa de pe Elba”. La pagina de poezie universalã, redactorul – ºef al revistei, Valeriu Stancu, îl prezintã pe poetul luxemburghez Serge Basso de March ºi oferã versuri ale sale, în traducere. Citãm: “Nu voi spune totul// Nici cuvintele care-mi lipsesc la sfârºitul poemului/ / Nici acest timp/ ce se toarce în preajma capului meu// Nici aceastã dorinþã pe care o am/ de o altã dorinþã a Omului”.
Bucovina literarã În numãrul 3, din martie 2011, redactorul - ºef, Constantin Arcu, scrie un editorial la aniversare, cãci revista a împlinit 70 de ani. Bucovina literarã a fost înfiinþatã în 1941, la Cernãuþi, de cãtre Societatea Scriitorilor Bucovineni. Primul redactor – ºef a fost poetul George Drumur (1911 - 1992). La rubrica “Invitatul revistei” este prezent Liviu Ioan Stoiciu, cu un interviu luat de Andra Rotaru ºi cu un grupaj de poeme, din care citãm: “Te þin în braþe, goalã, te mângâi, te sãrut peste/ tot – acum, însã, trebuie sã te las,/ sã-mi eliberez mâna dreaptã mãcar, mã ard/ degetele./ Dar dacã te las din braþe, tu ai fi în stare/ sã mori la loc, eºti culmea,/ ce-ar fi sã scriu pe tine, pe pielea ta catifelatã,/ excitatã, atât de finã, de la gât în/ jos, sã tatuez o/ scrisoare de dragoste. Pânã nu te rãceºti”. Mai putem citi versuri de Gellu Dorian ºi de Mihai Ursachi. Spre finalul revistei, Marian Drumur face un portret al tatãlui sãu, George Drumur, la o sutã de ani de la naºtere.
Pro saeculum Numãrul dublu 7 – 8 (15 octombrie – 1 decembrie 2010) conþine poezie, prozã, teatru, criticã literarã, eseu aparþinând unor scriitori din toatã þara. Printre semnatari: Dumitru Radu Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Aura Christi, Magda Ursache, Mircea Radu Iacoban, Constantin Cubleºan. Sub genericul “Scriitori din Lugoj” coboarã un adevãrat “desant” de autori din oraºul de pe Timiº. Nicolae Silade, Ion Opriºor, Mihai Ursulescu, Claudiu Buciu – Bazalt ºi Ionel Panait sunt prezenþi cu versuri, Remus Valeriu Giorgioni oferã prozã, Constantin Buiciuc semneazã douã cronici literare, iar rev. Ionel Þunea spune parabole ale Împãrãþiei.
Remus V. GIORGIONI
nr.1 nnoctombrie nr.7 aprilie 2011 2010
Radu Ulmeanu, Chermeza sinucigaºilor, Ed. Pleiade, Satu-Mare, 2009 Când, în urmã cu vreo 10 ani apãrea cartea lui Micota, Sâmburele de argint (despre revoluþia
românã, „filiala” Arad) mi-am zis, prietene, e cam târziu sã apari cu aºa ceva. Ca acum sã constat cã au mai trecut 10 ºi adevãratele cãrþi despre (aºa-zisa) revoluþie abia încep sã se profileze la orizont. Este ºi cazul cãrþii poetului R.U., redactorul-ºef al Acoladei. ªi, ca sã fiu sincer pânã la capãt, amãnuntul care mi-a trezit cu adevãrat interesul pentru carte a fost Cuvântul înainte semnat de Tudorel Urian, pe care îl ºtiu ca pe un bun cunoscãtor al fenomenului literar contemporan. Revenind la carte, avem în faþã o superbã „dare de seamã” (în faþa istoriei) despre o altã faþetã a evenimentelor decembriste - arealul Satu-Mare, deºi numele oraºului nu este menþionat. Este probabil cu atât mai savuros pentru un cititor zonal sã recunoascã nume ºi locuri – ºi în acelaºi timp un motiv al întârzierii apariþiei cãrþii: autorul a lucrat la ea (cu mare folos!) vreo 14 ani. În afara destãinuirilor romanþate despre epoca post ºi cea comunistã, cartea cuprinde o mare cantitate de viaþã, natura/condiþia umanã fiind cu totul la ea acasã, fiindcã autorul vorbeºte „doar despre viaþã ºi moarte, dragoste ºi durere”, vorba cuiva. Scrisã într-un stil alert ºi viu, antrenant Chermeza e „lucrãtura” unui mare maestru, care ar merita o mai adecvatã difuzare, nominalizare la premii, menþionare în topuri. (Cred cã ar trebui s-o citeascã inclusiv „autorii Humanitas” ºi cei „Polirom”… Dacã eu ºtiu cât de cât sã citesc o carte ºi ei vor avea de învãþat!) Pãcat însã de unele scene prea crude ºi apãsat romantice, cu perversiuni ºi strigoi care, fãrã sã fie fade, par puþin artificioase ºi te fac sã crezi cã, de la piramida de capete a lui Alexandru Lãpuºneanu, nu s-a mai îngrãmãdit atâta „cantitate” de romantism între coperþile unei singure cãrþi. Scene în care sfinþenia vieþii, a dragostei ºi a morþii („moartea nu este decât un fel de negativ fotografic, cu deosebirea cã, pe filmele fotografice ale morþii noi nu putem percepe nimic, în viaþã fiind”) este înlocuitã de reversul ei prea teluric sau de un demon viclean. Rãmâi interzis: oare scenele apãsat romantice sunt de prisos, sau reprezintã ingredientul necesar pentru marea poveste de dragoste a eroului principal. Grigore Lapteº e un fel de Chile(mon) Popescu al lui Micota (iatã o carte iarãºi insuficient consideratã ºi promovatã!), amândoi profesori-artiºti nonconformiºti ºi lideri în revoluþie. Activitatea oniricã este în carte universul paralel, alternativa la cel diurn, conºtient: case bântuite, perversiuni combinate cu vampirism,
carti / edituri
actualitatea literarã 15
Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! transfer de personalitate. Un cuplu (triplu!) uman: douã liceene+securistul erotoman este dublat de unul spectral, o profesoarã, o bibliotecarã ºi o strigoaicã…, un trup de o melodicitate sculpturalã, deci irealã. Întâlnim aici profesoare vicioase ºi liceene perverse, viclene, securiºti reciclaþi-dezaxaþi, vampiri de serviciu – oameni ºi strigoi convieþuind firesc-fortuit: o eroinã vorbeºte despre „grija de a nu stârni spiritele de pe ºi de sub suprafaþa pãmântului”, s.n. – pag. 353. Erotismul uman natural o exorcizeazã pe eroinã (Monica) de cel posesiv-demonic. Avem astfel în R. Ulmeanu un Augustin Buzura ceva mai dramatic, cât ºi un Breban, însã hiperlucid, coerent (în psihologia abisalã a lui N. Breban toate se amestecã, lãsându-te buimãcit – pe când viziunile coºmareºti ale autorului nostru te
mai puþin tinerii artiºti ai oraºului, aflaþi pânã mai adineauri în „parohia” lui sau ei pe el, pierzând timpul, zi de varã pânã-n searã la o bere sau o cafea pe terasa scoasã în bulevard. „Este o lume a foºtilor ºi actualilor privilegiaþi ºi vitregiþi aflatã, vai! în tranziþia eternizatã ºi resimþitã felurit. În aceastã „lume de lepãdat”, un securist în rezervã, încercat de sentimentul inutilitãþii ºi cu teama de scoaterea la ivealã a dosarelor CNSAS ºi, implicit, a crimelor sale, foºti colaboratori ºi turnãtori, dar ºi alþi ºantajaþi ori corupþi. Din insula noastrã de latinitate scufundatã în oceanul slav, privirile romancierului sunt aruncate…” în varii direcþii (prezentarea lui Vasile Spiridon de pe coperta a IV-a). Iatã aºadar colcãitoarea faunã care populeazã lumea autorului (poet ºi prozator) din roman – nu lipsitã însã ºi de figuri luminoase,
toatã puterea cuvântului - un „om între oameni”, fiecare. Autorul cultivã arhaicitatea limbii, detaliul istoric semnificativ: „O iluzie opticã? Erau enormi caii, asemenea unor fãpturi fabuloase… stolnicul îi vedea înãlþându-se în vãzduh în saltul de trãpaº… Stolnicul le privi înaintarea, pare cã a unui grup statuar ce a prins sã se miºte, smulgându-se din piatrã… Pãstrând în minte profilul enorm al cailor prinºi în titanica luptã cu miºcarea…, stolnicul… îi fãcu semn scribului sã se apropie” (pg.36). Remarcãm cadenþa arhaizantã a frazelor, cu cuvinte rare ºi biblice inversiuni ºi în acelaºi timp ritmul foarte modern al rostirii. Romanul întreg respirã un cuvânt uitat de mult de sfânta noastrã (post)modernitate: tihnã, apoi o iubire transcarnalã: „o femeie ale cãrei miºcãri grãiau despre ce e femeia dincolo de
remonteazã ºi îþi dau de gândit). Remarcãm spre sfârºitul cãrþii ritmul accelerat, care reclamã (sugereazã) un regim de extremã urgenþã sub care se situeazã natura noastrã umanã. În rest… citiþi cartea aceasta a unui prozator curajos ºi supradotat ºi convingeþi-vã singuri!
uºor recognoscibile în plan real: „Ilf ºi Petrof au plecat ºi ei din oraº, imediat ce a fost posibil; la cules cãpºuni în Spania… Dorian va publica romanul O lume de lepãdat… propunându-ºi sã reia lucrul la romanul Casa Gorgias, uitat undeva într-un fiºier al calculatorului” (finalul cãrþii, pag.244).
aparenþa carnalã”. Existã în economia cãrþii, un „personaj” interesant – câinele Burcuº - care joacã rol de înger pãzitor ºi scutier pe lângã stãpânul sãu, veghindu-l în timp ce acesta citeºte la lumânare vechi manuscrise ºi cronici, iubeºte slujnicuþe nurlii sau face invenþii cosmice… Fiindcã ªtefan cantacuzinul inventã vehiculul pe ºine ºi împânzeºte moºia lui taicã-sãu cu canale de navigaþie… În timp ce tatãl lui, stolnicul, se îngrijea de mesele domneºti, mai aruncând câte-un ochi peste cronici ºi pe firmane, fiul are fire de artist ºi inventator. Iar în final acesta pleacã, însoþit de o suitã „domneascã” de personaje donquijoteºti sã cucereascã tinereþea fãrã bãtrâneþe ºi viaþa fãrã de moarte. Sunt ºi câteva scene romantice în conþinutul cãrþii (ca de ex. ajungerea „delegaþiei” de pãmânteni în Rai, lupta pentru putere din cap. „Generalul înfrânt”), iar finalul reprezintã o alunecare cam abruptã din legendã (istorie) în basm ºi în mit (fantastic). Final care exaltã acel personaj omniprezent-omnipotent în proza postmodernã, Scribul/naratorul, martorul, povestaºul: scribul lui Constandin ridicat la scarã astralã. … Avem în faþã un prozator de forþã - care, totuºi, a debutat ºi a fost premiat ca poet! – o carte de zile mari. Deºi poate nu chiar cel mai bun roman de pânã acum al autorului.
Gellu Dorian, O lume de lepãdat, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2009 Cum se obiºnuieºte mai nou, romanul lui Gellu Dorian este o dublã poveste – douã romane întro carte, cum citim în subtitlu: „(Bleadiuºka ºi Stafia) romane siameze”. Acesta este de altfel romanul tranziþiei postdecembriste, a românilor moldoveni, basarabeni ºi bucovineni, cu dese flashback-uri în recentul trecut comunist, mai cu seamã ale „Stafiei”, ofiþerul de securitate care îºi fãcea zilnic, cu nonºalanþã, plimbarea de relaxare pe „pietonalul” oraºului, sub ochii dilataþi ai lui „Ilf ºi Petrof”, cuplul de prieteni scriitori. De altfel nu se deduce cu exactitate cine pe cine urmãrea, securistul care nu-ºi putea dezminþi reflexele profesionale de-o viaþã: trezitul de dimineaþã, „ritualul” zilnic al bãrbieritului ºi filajului (femeia care trecea zilnic la ora cinci pe sub fereastra sa deschisã, atrãgându-i atenþia cu suavul boncãnit al tocurilor cui)… Aºadar, securistul pe tinerii ºi
Dan Perºa, Cãrþile vieþii, Cartea româneascã, 2009 Titlul cãrþii, deconcerteazã (eu ºtiam de o singurã „Carte a Vieþii”, supranumitã ºi Cartea Cãrþilor), dar pe mãsurã ce te adânceºti în conþinutul ei îþi dai seama cã ai în faþã, nu o cronicã istoricã romanþatã, de pe vremea Cantacuzinilor – ºi a Brâncovenilor – ci un roman total care „trateazã” despre viaþã, moarte ºi idealuri, aspiraþiile dintotdeauna ale sufletului uman, raportate, nu atât la o epocã istoricã, cât la un timp/þinut legendar. Este meritul lui D.P. de a (re)crea în cãrþile sale personaje ºi moduri de viaþã – „universuri paralele”. ªtefan ºi tatãl sãu, stolnicul „Constandin” Cantacuzino, apoi celãlalt Constandin (Brâncoveanu, vel-logofãt), nu mai sunt astfel personaje istorice, evocate ºi reconstruite artistic, cu alte trãsãturi de caracter decât cele unanim (re)cunoscute, ci oameni în
Doru Ilana, Lucian Blaga, Poezia vieþii în amintirile diplomatului, Clubul „Mitteleuropa”, Oraviþa Cartea urmãreºte itinerarul diplomatic al filosofului culturii - cunoaºterii, valorilor - : Varºovia ºi Praga, Elveþia, Viena, Portugalia (capitole ale cãrþii), dupã un articol liminar, despre un triumvirat: „Banatul, Bellu, Blaga”. Student la Cluj, autorul a fost martor/contemporan cu perioada clujeanã a bãnãþeanului Pavel Bellu, cel care, trãind în apropierea poetului filosof o bunã bucatã de timp: 1945-61, mai întâi ca elev apoi în calitate de „mic prieten” a scris o carte despre Blaga, pe care D.I. o ia ca punct de plecare ºi referinþã. Cartea în discuþie se terminã cu capitolul „Locuri comune în neînþelegerea operei lui Lucian Blaga”. Una din cauzele neînþelegerii ar fi simplificãrile minimalizatoare datorate acelora care-l cunosc pe filosof numai din auzite ºi care opineazã cã Blaga n-ar fi original în filosofia sa, ci un simplu imitator al Apusului european.
Nicolae Ghinea, Insomnambulisme, Ed. Nagard, Lugoj, 2010 Prin scrisul sãu, profesorul lugojean ºi-a depãºit de mult condiþia de dascãl, cum spune ºi profesorul Livius Petru Bercea, prezentatorul noii sale cãrþi: „Carte nãscutã din îndelungi vegheri în preajma cuvântului, a sensurilor gata sã irupã, Insomnambulisme mãrturiseºte o permanentã stare de trezie, o verticalitate moralã care nu se poate naºte decât dintr-o normalã relaþie cu viaþa”. Dupã cãrþile de amintiri-evocãri de pânã acum, N. Ghinea dovedeºte prin aceastã carte de cugetãri, care evocã acelaºi genom uman, cã a ajuns la vârsta re-evaluãrilor înþelepte: „N-am adoptat noul stil, dar am învãþat sã pun punct, sã fiu fericit în nenorocire, sã suport obstrucanta comunicare în doi ºi slãbiciunea ce naºte rãutate, care se rumegãn neºtire pânã la de moarte.”
16 actualitatea literarã
meridiane
nr.7 n aprilie 2011
„Vremea dezinteresului a trecut, Italia începe sã descopere literatura românã” Inter viu cu Bruno Mazzoni, despre noile orientãri culturale din Peninsulã Interviu identitãþii sale poetice. Aici trebuie sã relev textura dulce-gravã a creaþiilor Anei Blandiana, în care se intuiesc sugestiile ºi ecourile tradiþiei lirice blagiene... ca ºi acea ars combinatoria – despre care ea însãºi scrie – în care o anumitã obscuritate „slavã” se conjugã cu solaritatea „romanã”. Volumul Anei Blandiana editat de Donzelli a fost o surprizã pentru toþi, de la traducãtori – aº menþiona contribuþia pe care a avut-o Biancamaria Frabotta, excelent profesor la Universitatea „La Sapienza” din Roma ºi deopotrivã poet de mare sensibilitate ºi rigoare intelectualã – pânã la editor. Graþie volumului citat, Anei Blandiana i-au fost acordate Premiul special „Giuseppe Acerbi” pentru Poezie ºi prestigiosul Premiu internaþional Camaiore pentru Poezie, cu recenzii extrem de favorabile cãrora le-au urmat numeroase invitaþii la manifestãri literare ºi festivaluri în Italia.
Bruno Mazzoni este unul dintre cei mai cunoscuþi profesori de limba ºi literatura românã din Italia, decan al Facultãþii de Limbi Strãine din cadrul Universitãþii din Pisa. În interviul pe care îl propunem, Bruno Mazzoni semnaleazã o nouã tendinþã în lumea culturalã italianã: „Zidul de dezinteres faþã de valorile culturii române în Italia a început sã se clatine, arãtând ºi semne pozitive”. Traducãtorul Anei Blandiana ºi al lui Mircea Cãrtãrescu în limba italianã se opreºte apoi asupra mai multor aspecte legate de circulaþia literaturii române în Peninsulã. - Domnule profesor, sunteþi traducãtorul lui Mircea Cãrtãrescu în italianã: cum v-aþi îndreptat spre scriitura acestuia? - Nu îl cunoºteam personal pe Mircea Cãrtãrescu, dar creaþia lui literarã mi-a suscitat interesul încã de la prima lecturã din Nostalgia, care în realitate a apãrut mai întâi într-o versiune trunchiatã cu titlul Visul. Din raþiuni strict editoriale am început sã traduc romanul mai scurt, Travesti, care l-a convins apoi pe editor sã înfrunte ºi alte romane ale sale, mai voluminoase. Fineþea trãsãturilor, în deplina conºtiinþã a propriei staturi literare, ºi blândeþea persoanei m-au cucerit atât pe mine, cât ºi publicul de cititori care a avut posibilitatea sã îl asculte cu prilejul întâlnirilor ºi prezentãrilor în toatã Italia. - Prin ce se distinge poezia, respectiv scriitura narativã cãrtãrescianã? - Intertextualitatea prezentã, spre exemplu, în texte precum Poema chiuvetei sau O searã la Operã este o adevãratã piatrã de încercare pentru cititorul nefamiliarizat cu istoria poeziei româneºti ºi cu limba acesteia; cu atât mai mult pentru traducãtorul care „transpune” pentru un public care nu are nimic în comun cu respectiva tradiþie culturalã ºi literarã. Dar nici numeroasele expresii idiomatice ori de jargon nu sunt, cu siguranþã, aspecte de neglijat. În esenþã, în actul traductiv, adevãratul nod al problemelor de limbã care trebuie înfruntate într-un text cum este, de pildã, cel cãrtãrescian, îl constituie complexa mixturã stilisticã. În ceea ce priveºte proza, aceasta este fascinantã, seducãtoare, o prozã în care se întrepãtrund registrele înalte ºi joase, un metalimbaj ºtiinþific, neuronal sau doar medical, expresii cotidiene ºi uneori de jargon. Ceea ce îmi pare cã defineºte caracterul original specific este capacitatea de a crea universuri ficþionale perfect coerente ºi credibile, fantastice ºi totuºi reale, ca ºi lumea întruchipatã în jocul prim în care cineva ne-a proiectat sã trãim, precum zarurile aruncate pe masa verde de joc. - Aþi tradus, de asemenea, versurile Anei Blandiana. Care sunt sugestiile cele mai semnificative ale creaþiei sale poetice? - Tema inocenþei (în parte pierdutã), liniºtea ca „tãcere”, fascinaþia artei clasice (a se citi Apollo) ºi a muzicii, dialogul cu elemente mitice arhetipale (de exemplu Baladã). Poeþilor care au debutat la jumãtatea anilor laizeci publicul le cerea sã transmitã o viziune umanistã nouã, ori poate anticã, sã recupereze eul liric, sã redea sens ºi densitate cuvintelor, sã militeze pentru reîntemeierea sensului, deci a adevãrului. O întreprindere deloc uºoarã, inclusiv din perspectiva traducãtorului. Problema cea mai dificil de înfruntat în traducerea unui poet priveºte capacitatea de a restitui, într-o mãsurã mai micã sau mai mare, vocea liricã fãrã a „trãda” excesiv timbrul sau tonalitatea
actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645
Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã de Asociatia Culturalã Actualitatea cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj
- Cum caracterizaþi, în general, poezia româneascã din timpul regimului comunist? - Este vorba, evident, despre autori care s-au format cu precãdere în facultãþi umaniste, cu numerus clausus ºi profesori de elitã. La Bucureºti erau pe bunã dreptate faimoase Cenaclurile de poezie ºi prozã conduse de doi critici de excepþie: Nicolae Manolescu ºi Ovidiu Crohmãlniceanu. De aici provin poeþii ºi scriitorii (mã gândesc la antologia Desant ’83, retipãritã) care nu au avut prea mult de negociat cu un regim aflat deja întrunstadiu preagonic, ceea ce le-a dat libertatea maxim consimþitã de scriiturã. Cum spunea Cãrtãrescu într-un cunoscut interviu: „Am trãit realmente în literaturã, am mâncat, cum s-ar spune, ‘pâine ºi poezie’, am iubit mai mult în poeme decât în realitate, am locuit mai mult într-un Bucureºti închis într-un vers – care în acest fel semãna mult cu New York-ul – decât în întunericul ºi în frigul capitalei reale. [...] Noi nu am trãit nici mãcar pentru o clipã, pânã dupã vârsta de treizeci de ani, în realitate, ci într-un submarin galben unde ne þineam cãrþile, casetele, întâlnirile din fiecare zi de luni. Noi am fost liberi în acei ani, liberi în subteran, ºi eram fericiþi sã ne scriem, fãrã ca mãcar sã ne gândim la publicare, poezia ‘underground’. Noi am instituit normalitatea într-o micã parte a României ºi cred cã prin aceasta am fãcut foarte mult”.
Literatura românã în Italia: un zid de dezinteres care începe sã se clatine - Care ar fi imaginea de ansamblu privind receptarea literaturii române în Italia? - Un rãspuns la aceastã întrebare trebuie sã fie în mod necesar parþial... Prea puþine s-au fãcut în aceastã direcþie, dacã excludem cele douã lucrãri bibliografice extrem de utile, realizate în urmã cu douãzeci de ani de P. Buonincontro ºi de Ioan Guþia, despre prezenþa literaturii române în Italia. În ultimii ani, în acord cu prorectorul Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca ºi cu catedrele de Italienisticã din Cluj ºi Bucureºti, am relansat proiectul, conceput de regretatul Marian Papahagi, al unei ample Enciclopedii a relaþiilor culturale italo-române. Constituirea unui comitet român ºi a unui comitet italian sper sã fie condiþia suficientã pentru a duce la bun sfârºit aceastã întreprindere, necesarã acum poate mai mult ca niciodatã. - Cum vedeþi interesul editurilor italiene pentru cultura românã? - Mi se pare cã zidul de dezinteres faþã de valorile culturii române
Director: Nicolae SILADE Redacþia: Constantin BUICIUC Mircea ANGHEL Nicolae TOMA Cornel DRINOVAN Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI
a început sã se clatine, arãtând ºi semne pozitive... Pe lângã Mircea Cãrtãrescu ºi Ana Blandiana, ori autorii consacraþi prin filiera „europeanã” (Eliade, Ionesco, Cioran, Celan), au avut, de asemenea, ecou operele lui Norman Manea – câºtigãtor al celebrului Premiu Nonino – ca ºi unele scrieri ale lui Paul Goma, Vasile Andru, Ioan Vieru, Andrei Oiºteanu, Lena Constante, Constantin Noica, Panait Istrati, iar de acum încep sã devinã cunoscuþi ºi autorii aºanumitei lecturi „migrante”, ca, de exemplu, Mihai Butcovan. - Cum este reprezentatã România la manifestãrile culturale din Peninsulã? - Pe lângã invitaþiile în cadru universitar ºi prezentãrile la librãriile din diferite oraºe ale Italiei, am încercat mereu sã punem autorii români sub un reflector mai puternic cu ocazia unor prestigioase festivaluri naþionale ºi târguri de carte. Astfel, în 2012, România va fi invitat de onoare la Târgul internaþional de Carte de la Torino. Aº evoca, de asemenea, Premiul Literar Internaþional „Giuseppe Acerbi” – Naraþiune pentru cunoaºterea ºi apropierea popoarelor – care are loc la Castelgoffredo, lângã Mantova: ediþia din 2005 a fost dedicatã României, o importantã oportunitate nu numai pentru faptul cã organizatorii au selectat ºi au oferit spre lecturã 300 de exemplare din cãrþile fiecãruia dintre autorii selecþionaþi, promovând, spre exemplu, publicarea la editura Humanitas a traducerii italiene a cãrþii lui Rãsvan Popescu Prea târziu, ci ºi pentru cã ºi-au asumat editarea unui excepþional volum miscellaneu de eseisticã – Literatura din România – care constituie o excelentã introducere la civilizaþia româneascã nu doar în manifestãrile sale literare. - Ce rol are Asociaþia Italianã de Românisticã (AIR) în difuzarea culturii române în Italia? - AIR este cu precãdere o asociaþie cu caracter „profesional”, unul dintre obiectivele sale principale fiind valorificarea studiilor universitare de românisticã, cunoaºterea reciprocã a celor care opereazã în acest sector, intenþia de a reprezenta, în faþa organismelor ºi a autoritãþilor competente, exigenþele comunitãþii ºtiinþifice. Aceasta prevede întâlniri periodice organizate în diferitele universitãþi unde se predã româna sau în cadrul celor douã instituþii române prezente în Italia, ca ºi un congres anual cu o participare deschisã în general ºi celor care nu fac parte din asociaþie. - Alte iniþiative meritorii privind difuzarea culturii române în Peninsulã? - Dupã o lungã perioadã de stagnare, Institutul Cultural Român a iniþiat, de câþiva ani, o serie de proiecte de finanþare, utile ºi oportune, nu numai pentru traduceri, ci ºi pentru mobilitatea profesorilor ºi a artiºtilor din diverse domenii, precum ºi pentru organizarea de expoziþii, concerte etc. Sper ca activitatea celor douã importante instituþii române de culturã prezente în Italia, Accademia di Romania din Roma ºi Institutul Român de Culturã ºi Cercetare Umanisticã din Veneþia, sã se orienteze spre o mai bunã colaborare, pentru a propune proiecte comune ºi evenimente culturale cu o periodicitate constantã. Interviu realizat ºi tradus de Afrodita Carmen Cionchin, italienistã ºi traducãtoare, care coordoneazã proiectul editorial bilingv româno-italian Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italoromeni gãzduit pe site-ul www.afroditacionchin.ro * Notã bibliograficã: opere de Ana Blandiana ºi Mircea Cãrtãrescu traduse în italianã de Bruno Mazzoni. Ana Blandiana: antologia de poezie Un tempo gli alberi avevano occhi (Donzelli, Roma, 2004, ediþie bilingvã îngrijitã de Biancamaria Frabotta ºi Bruno Mazzoni); Mircea Cãrtãrescu: romanele Travesti (2000), Nostalgia (2003) ºi Abbacinante. L’ala sinistra (2008), Voland, Roma; culegerea de povestiri Perché amiamo le donne (2009), Voland, Roma; volumul de poezie Quando hai bisogno d’amore (2003), CD doppio, Ed. Pagini,Roma.
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise prin poºtã trebuie sã fie însoþite de un suport electronic. De asemenea, cele expediate prin email trebuie neapãrat sã fie scrise cu diacritice. Vã rugãm sã adãugaþi la materialele trimise spre publicare un mini CV literar (eventual referinþe critice), o fotografie ºi adresa la care doriþi sã primiþi exemplarul tipãrit.
Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500 Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al