Actualitatea literară

actualitatea literarã nr. 9, anul II iunie 2011 n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/al n n Editorial de Nicolae SILADE

hancer

Despre manipularea prin învãtãturã

n

Cezar Baltag o evocare de Ion LAZU

n Magda URSACHE

aida

În România portocalie, apele au rãmas otrãvite n poezie:

Virgil DIACONU Lucian Bureriu Denisa Rosca Raluca OLARU

n a h o r

n prozã:

Viorel DIANU Lucretiu EPURE

n Cronica literarã de Constantin BUICIUC

Bogdan Lipcanu fuck tense

n meridiane:

Alan Brownjohn în traducerea Dianei MAFTEI

2 actualitatea literarã

Edi tor ial

opiniile noastre

Ela Iakab: Deºertãciune ºi ascezã

Nicolae SILADE

Despre manipularea prin învãtãturã Întotdeauna am fost de pãrere cã omul trebuie sã înveþe doar sã vorbeascã, sã scrie, sã numere ºi sã citeascã, restul fiind manipulare, aducerea lui într-o lume atât de complexã (complicatã) încât aflarea sensului ei devine aproape imposibilã. Se ºtie cã, la naºtere, omul este înzestrat cu nenumãrate calitãþi ºi puteri supranaturale, pe care le pierde pe parcurs, treptat, pe mãsurã ce ia contact cu lumea noastrã. Este un înger coborât pe pãmânt, în infernul acestei lumi, în care nu-ºi gãseºte locul ºi cãreia nu-i poate înþelege rostul. Iar noi îl facem s-o accepte aºa cum e, îl facem dupã chipul ºi asemãnarea noastrã, îl îndepãrtãm de înþelepciune prin cunoaºtere, iar de cunoaºtere îl îndepãrtãm prin toate celelalte ºtiinþe. “Unde este înþelepciunea pe care am pierdut-o în cunoaºtere?, se întreba T. S. Eliot, unde este cunoaºterea pe care am pierdut-o informându-ne?”. ªi pentru cã adevãrul nu se predã în ºcoalã, ºcoala vieþii rãmâne singura cale spre adevãr. Iar adevãrul, cum spunea Eugenio Montale, “e în ronþãielile moliilor ºi-ale ºoarecilor, în praful ce iese din scrinurile mucegãite, în crusta caºcavalurilor învechite.

Adevãrul e sedimentare, stagnare, nu scârboasa logoree a dialecticienilor”. Am fost uimit, de multe ori, sã vãd mai multã înþelepciune la indivizi fãrã ºcoalã, (dar cu ºcoala vieþii absolvitã), decât la cei ºcoliþi în cele mai renumite universitãþi din lume. Pentru cã, iarãºi de la Eliot citire, “nu te afli aici ca sã verifici, sã te instruieºti, sã-þi astâmperi curiozitatea sau sã faci o dare de seamã. Te afli aici ca sã îngenunchezi unde rugãciunea este de nezdruncinat”. Ar mai fi multe de spus, dar aº putea fi acuzat cã neg rolul cãrþilor. Nu pot fi însã acuzat cã neg rolul cãrþii. Dacã una e cartea sfântã, celelalte cãrþi cum sunt? Nu avea oare dreptate mântuitorul când spunea: “vai vouã, cãrturari ºi farisei fãþarnici! Cã voi închideþi împãrãþia cerurilor înaintea oamenilor; nici voi nu intraþi, nici pe alþii nu-i lãsaþi sã intre”? Ca scriitor, m-am întrebat de multe ori: la ce bun o carte în plus? Dacã n-o citeºte nimeni, ce rost are? Dacã o citeºte cineva, îl ajutã în vreun fel în aflarea adevãrului sau îl îndepãrteazã de el? ªi dacã Biblia e cartea de bazã a omenirii, ce mai poate fi cartea mea? O lumânare aprinsã lângã soare? Sau doar o eclipsã, o întunecare?

“P ribegia e un “Pribegia preludiu al pelerinajului; cãlãtoria solitarului e o formã a devoþiunii fãrã sfârºit; dintre toate rosturile

existenþei, omul a ales unul singur singur,, cãutarea lui Dumnezeu, renunþând la orice altã alternativã; aceastã alegere este o formã a ascensiunii ascensiunii””

n a mai dispãrut o insulã n poetului Ion Zubaºcu a mai dispãrut o insulã în pacific ºi chiar dacã oamenii nu ºtiau de ea lumea nu va mai fi la fel lumea s-a schimbat nu ia în seamã nici mãcar apocalipsa ne intereseazã doar stomacul burta postul cãlduþ ºi banii vrem sã fim celebri fãrã sã sã facem nimic cerul nu spune despre sine cã este înalt asta nu-l face mai puþin trist ºi norii au dreptul la existenþã chiar ºi trãsnetele care iau vieþi au rostul lor

nr.9 n iunie 2011

a mai dispãrut o insulã în pacific coralul din care era fãcutã se ridicase ºi din oasele mele a mai dispãrut o insulã în pacific ºi lumea nu are cum sã mai fie aºa cum a fost Ion MARIA

Volumul Deºertãciune ºi ascezã de Ela Iakab, apãrut în 2011, la Editura Eubeea din Timiºoara, are la bazã o tezã de doctorat. Se poate observa, din prima clipã, curajul autoarei care a abordat opera lui Tudor Arghezi. Toatã lumea ºtie cã Tudor Arghezi este unul dintre cei mai mari poeþi români (unii exegeþi îl pun imediat în apropierea lui Mihai Eminescu) ºi, de asemenea, toatã lumea ºtie (sau nu chiar toatã lumea, dar, oricum, multã lume) cã despre opera acestui mare poet s-a scris enorm. Ela Iakab a ºtiut, în cartea sa, sã depãºeascã aceste douã dificultãþi. Ea a pornit de la un citat din Alexandru George: “Opera lui Tudor Arghezi poate fi asemuitã cu unul

dintre acei vulcani cu mai multe guri, care bolborosesc toate ºi trãdeazã teribila frãmântare lãuntricã, în acelaºi timp – numai cã unele dintre ele fac acest lucru, la un moment dat, cu mai multã violenþã” (p. 11).

Exegeta noastrã nu a luat în seamã mai multe “guri ale vulcanului”: miracolul lexical arghezian (autorul Florilor de mucigai a fost numit “vrãjitoul de cuvinte”), estetica urâtului, lirica domesticã, poezia socialã (având în centru cele douã volume postbelice cu importanþã gonflatã: 1907 - Peizaje ºi Cântare omului). Autoarea a ales una dintre “gurile vulcanului”, pe care o considerã cea mai puternicã: complicatul, complexul raport cu divinul. Abordarea aparþine hermeneuticii (cãci exegeta doreºte o decriptare a cripticului din poezia arghezianã), dar ºi criticii mitice (opera poetului discutat fiind, ca orice importantã operã, o reflecare a marilor imagini imemoriale).

Prin necesarele delimitãri, autoarea evidenþiazã mereu viziunea particularã a lui Tudor Arghezi, conturând treptat, sistematic ºi ireversibil, portretul original al marelui poet.

Peste tot sunt folosite argumente forte, niciun demers nefiind supus hazardului. În prima parte a studiului sunt frecvente ºi necesare raportãrile la romantism: delimitãri, continuitãþi, influenþe. E ºi firesc, deoarece Tudor Arghezi vine în literatura românã aproape imediat dupã Mihai Eminescu, ultimul mare romantic. Un exemplu de delimitare de romatism este urmãtorul: în interpretarea atitudinii faþã de timp, apare fascinaþia mitologicului, dar, în spaþiul liric arghezian, nu strãbat coordonate ale romantismului, cum ar fi amintirea, retrãirea nostalgicã a întâmplãrilor consumate, care duc în labirintul trecutului.

De altfel, în tot studiul Elei Iakab, impresioneazã demonstraþia coerentã prin care sunt evidenþiate liniile de forþã ale liricii argheziene, care, la o privire mai puþin atentã, nu sunt vizibile pe tot parcursul lor. Astfel, poezia timpului este o antecamerã, un “purgatoriu” pentru deºertãciune, iar deºertãciunea, cu sensul ei descendent, se împlineºte cu asceza, care are, în completare, un sens ascendent. La ascezã se ajunge prin

pelerinaj, solitudine ºi cântec. Iar cele trei etape îºi au punctul de origine în lirica eroticã. Iubirea lipsitã de senzualitate se transferã, orfic, în iubirea de cântec, care duce la ascensiunea în cer. “Alungarea” femeii (din Melancolie, de pildã) este o treaptã a ascensiunii, un preludiu ascetic.

Ela Iakab întruneºte toate calitãþile unui critic literar de valoare: foloseºte surse de primã mãrime din vasta exegezã arghezianã (lucrãri de criticã literarã, de filozofie, de mitologie), utilizezã fãrã greº citatul revelator, are o poziþie adecvatã faþã de text (printr-o criticã aplicatã), cu un mereu prezent spirit analitic, dar ºi ºtiind foarte bine sã îmbine analiza cu sinteza.

Limbajul este lipsit de preþiozitãþi terminologice, care ar duce, inevitabil, la încifrare, la obscuritate. Adesea, comentariul este o reluare, o variantã a textului poetic, o rescriere în registrul critic, cu o componentã liricã, metaforicã: „Centralã e vedenia “toamnei”.

Intruziunea întunericului ceresc în spaþiul teluric pare o liturghie cosmicã desfãºuratã la þãrmul solitar. Zilele cãlãtoresc ritmic pe ape, dincolo de limita vizibilului. Tãcerea bãrcilor rãtãcind fãrã noimã cãtre o depãrtare enigmaticã aduce cu sine o tristeþe devastatoare. “Seara fãrã sunet, nici vânt, nici amintiri” e metafora unui timp vãzut ca vibraþie a anxietãþii, datã de existenþa însãºi, independentã de puncte de origine ºi de final” (pp. 39 – 40). Urmeazã, dupã analiza de mai sus, un citat revelator din poezia Toamnã de suflet.

Autoarea þine mereu seama, cum e ºi firesc, de tot ce s-a spus important despre opera lui Tudor Arghezi. Aspectele clare, intrate deja în locul comun al exegezei, sunt amintite, sunt subliniate: „Refuzul alunecãrii în senzualitate, transgresarea limitelor firii spre metafizic, drumul cuplului spre hierogamie sunt aspecte consemnate deja”. (p. 106). Apoi, când este cazul, autoarea propune propria interpretare.

Prefaþatorul cãrþii, Iosif Cheie, a observat deja, ºi noi nu facem altceva decât sã-l urmãm, cã autoarea a analizat, dintr-o pespectivã nouã, unele capodopere, ca Heruvim bolnav, Duhovniceascã, Între douã nopþi, Nehotãrâre.

Concluzia exegetei e revelatoare: în poeziile citate, “Arghezi imagineazã o dramã a dualitãþii din care spectrul narcisismului e programatic eliminat…Chipul dublului pare mereu altul, întâlnirile omului cu sine se petrec dincolo de spaþiul tulbure al oglinzii”. (pp. 62 – 63). Analiza altor poezii celebre, despre care s-a scris foarte mult, - Psalmii (Te drãmuiesc în zgomot ºi-n tãcere, Sunt vinovat cã am râvnit, Tare sunt singur, Doamne, ºi pieziº ºi ceilalþi) - este integratã armonios în demersul coerent prin care sunt prezentate complexele legãturi cu divinitatea.

Autoarea observã cã unele dominante ale liricii argheziene sunt subtil metamorfozate în prozele poetului: în romanul Ochii Maicii Domnului sau în poemele în prozã, cum ar fi Fântâna Samaritencii sau Vântule, Pãmântule.

De asemenea, exegeta stãpâneºte foarte bine metoda comparatistã, utilizând, argumentat, poeme cum ar fi Noaptea de decemvrie de Alexandru Macedonki sau Rugãciunea unui dac de Mihai Eminescu. Sunt relevante ºi apropierile de Crimã ºi pedeapsã de F. M. Dostoievski.

Spre finalul cãrþii, observaþiile care disting nuanþele se concentreazã în concluziile acestei valorase cercetãri: pribegia e un preludiu al pelerinajului; cãlãtoria solitarului e o formã a devoþiunii fãrã sfârºit; dintre toate rosturile existenþei, omul a ales unul singur, cãutarea lui Dumnezeu, renunþând la orice altã alternativã; aceastã alegere este o formã a ascensiunii.

Citind excelentul studiu al Elei Iakab, simþim încã o datã valoarea ridicatã a unui dintre cei mai mari poeþi români, cãci studiul îi relevã acestui poet, în mod original, partea cea mai profundã a operei.

Constantin BUICIUC

cronica literarã

Constantin BUICIUC

nr.9 n iunie 2011

Bogdan Lipcanu:

Poetul aprobã tot ce prezintã, îºi afirmã întotdeauna adeziunea, împrumutã limbajul ºi comportamentul personajelor sale. Versurile ilustreazã, cu entuziasm declarat, varianta oficialã. Nimic încrâncenat, nici un ton critic, nicio notã de pamflet.

sunt Nicolae ºi Elena Ceauºescu. Ei se gãsesc peste tot, ca aerul ºi ca apa.

Eul infantil îi respirã, fãrã sã se sufoce. Considerã acest lucru firesc.

Ceauºescu ºi consoarta lui apar la mare, în tabãra de pionieri, se ivesc din jocurile mecanice, sunt actori

actualitatea literarã 3

Fuck Tense Volumul de versuri Fuck Tense de Bogdan Lipcanu a apãrut în 2010, la Editura Casa de pariuri literare din Bucureºti. El conþine excelente pastiºe, scrise în limbaj parodic, minimalist. Autorul foloseºte peste tot, în poezia sa “angajatã”, procedeul caragialian al complicitãþii. ceauºismului ilustreazã, în forþã, abstractul pervertirii spiritului ºi cultul personalitãþii.

Omaginea lui Ceauºescu ºi a soþiei sale înconjuraþi de flori pe farfurie ºi de sos ºi mazãre în farfurie este emblematicã.

Stratul parodic acoperã stratul oficial, caricaturizându-l. Forþa

sonetul lunii 50 ay timpul! amantul fidel al femeilor tiner e tinere donjuanul car e intrã în patul fecioar elor car e intrã care fecioarelor care în trupul lor în inima lor în mintea lor ºi le strãbate pe toate ºi pe toate le face fidele doar lui ay timpul! acest casanova al cur tezanelor al virginelor curtezanelor al prinþeselor al rreginelor eginelor al femeii moder ne ºi al femeii moderne divine acest casanova cu toate aventurile lui în toate palatele cu toate istoriile lui ºi cu toate veneþiile ay timpul! cel mai fidel amant al femeii ºi femeia cea mai fidelã amantã a timpului ºi bãrbatul încor norat încornorat car e cr ede cã doar lui i se dãruie cã doar lui se destãinuie care crede cã doar el e iubitul amantul per fect întruchipar ea iubirii perfect întruchiparea ay timpul! el nu a înºelat nicio femeie ay timpul! nicio femeie nu l-a înºelat

Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com

Suntem departe de cruntele, încruntatele pamflete anticomuniste de la începutul anilor ‘90. Autorul regretã sincer anii ultimi ai „epocii de aur”, anii (atenþie!) copilãriei lui. Bogdan Lipcanu „îngânã” epoca de aur, se întoarce spre noi, ne face cu ochiul ºi spune, cu glas de copil: “Cine zice, ãla e!” Amintirile din copilãrie ale poetului, redate cu un ton infantil (“Era un joc, Maroco”, p. 13) prezintã un spaþiu stigmatizat de semnele comunismului. Apare aici o semioticã roºie, înregistratã ca atare, fãrã nicio traumã: „pionieri”, „PCR”, „UTC”, „tractoare”, „combine”, „secera ºi ciocanul”, „Învãþaþi, învãþaþi, învãþaþi”, “Canalul Dunãre – Marea Neagrã”, “ºoimi”, “steaguri”, “PACE”. Dar cei care pãtrund adânc în copilãria autorului

în filme. “Pe bomboane scria: “Ne mîndrim cu tot ce face/ Ceauºescu pentru pace” (p.

9). Cuplul prezidenþial este prezent pe poze ºi abþibilduri, ba chiar ºi pe fundul farfuriilor: “Ne tratau cu respect la cantinã ºi mîncam din farfurii./ Dupã ce lingeai sosu’, vedeai, pe fund, pe Ceauºescu – cu Elena,/ înconjuraþi de flori ºi pionieri ºi ºoimi./ Eu am prins o farfurie/ unde sub mazãre era Ceauºescu cu un copil mic -/ Cred cã era Anu’ nou, cã scria La mulþi ani./ Pe cãnile de ceai scria Canalul Dunãre - Marea Neagrã/ ºi pe furculiþe Trãiascã ºi înfloreascã./ Seara fãceam vizionãri tematice:/ filme cu construcþii mari, baraje noi./ El tot tãia panglica ºi fãcea cu mâna”. (p. 7).

Concretul umplut în întregime de semnele comunismului/

de sugestie a unor astfel de imagini este mai puternicã decît a multor pamflete anticomuniste/ anticeauºiste.

Alt exemplu edificator este poemul ce urmeazã: “Am uitat

sã spun cã WeCeurile erau foarte roºii/ ºi cu stema patriei./ ªi pe pasta de dinþi era o cravatã:/ Dacã tu te speli bine, ai sã ajungi în UTC./ Hîrtia era roºie ºi apa ºi tot./ La sfîrºit a venit un activist nervos/ ºi a zis cã o sã ajungem noi comuniºti adevãraþi/ cînd ºi cãcatu’ o sã ne fie roºu./ A zis cã avem condiþii/ ºi cã noi sã fim mai tari ca copiii/ din China ºi Rusia ºi Cuba./ Cã aºa trebuie./ ªi ãla micu’ iar a zis:/ - Pãi, dacã vreþi sã avem cãcatu’ roºu,/ daþi-ne pepene./ Copiii au râs, iar nenea s-a enervat ºi mai tare/ ºi l-a tras de ureche./ ªi ne-a împãrþit poze ºi abþibilduri/ cu Ceauºescu ºi Elena/ ºi gumã PACE”. (p. 11). Pãtrunzând cu forþa, nenatural, în lucrurile derizorii, ideea comunistã devine repede ea însãºi derizorie, accentuatã de primitivismul celor care o propagã.

Dupã amintirile din copilãrie, în partea de mijloc a volumului, autorul îºi “deapãnã” amintirile din adolescenþã ºi prima tinereþe. Ele se desfãºoarã în ultimii ani ai epocii de aur ºi în primii ani postdecembriºti. Aparent surprinzãtor, Ceauºescu ºi toate semnele lui roºii dispar, se topesc în fundal, lãsând loc (temporar) nonconformismului, dorinþei de iubire, atracþiei sexuale, pasiunilor de tot felul (fotbalul ºi celelalte). Tonul infantil este înlocuit cu cel adolescentin: „Se zicea cã Angela Similea” (p. 66), “Se zicea cã Nicu a pierdut la poker” (p. 67). Este inevitabilã ºi o incursiune în poezia “pornografistã”. ªi aceastã secvenþã a cãrþii, ca ºi celelalte, de margine, dovedeºte cã poezia lui Bogdan Lipcanu se include foarte bine în curentul cel mare al poeziei minimaliste din literatura românã a ultimilor ani. Orice spectaculozitate este abolitã, orice tentativã de înfrumuseþare prin retorica clasicã (având în vedere “faþada”, exteriorul produsului

poetic) este reprimatã încã din faºã.

Limpezimea (înºelãtoare) ºi directeþea mesajului sunt remarcabile.

Epicizarea liricului (avem dea face, de fapt, cu un „epic descriptiv”) este pronunþatã, graniþa dintre prozã ºi poezie este extrem de subþire ºi adesea se rupe, iar tropii, cum e de aºteptat, sunt înlãturaþi cu hotãrâre. Ei nici nu ºi-ar avea locul într-un text minimalist, cu funcþionalitate maximã ºi bine stabilitã a termenilor. Lipseºte, ca în orice text minimalist care se respectã, gradarea finalã, tonul este egal cu sine însuºi, acumulãrile sunt pe orizontalã ºi clãdesc, prin aglomerare, o semnificaþie.

Finalul volumului închide paranteza deschisã la început.

Autorul revine la imaginea roºie a lui Ceauºescu ºi a epocii lui. κi manifestã clar, tranºant, regretul dupã vremurile trecute. Dar poemele s-au redus, deodatã, la un singur vers ºi sugereazã, prin “poezia concretã”, printrun fel de caligramã, destrãmarea visului. Dacã, totuºi, visul rãmâne, simþim cã a devenit urât, pentru cã în el roºul s-a transformat în sânge: „Eu nu cred decât în bomboane în formã de comunist”. (p. 77); “Toþi primsecretarii trebuie cã erau niºte oameni foarte simpatici”. (p.

78); “(În comunism ºi mobilele erau de sânge. Drapel!)” (p.

79); „Echipa juca la meciurile internaþionale în tricouri roºii cu secera ºi ciocanul pe ele”. (p.

80); “Atunci cînd la televizor se cînta imnul”. (p. 81); “Doamne, putea-vom noi reconstrui pe viu o sãrbãtoare omagialã, aºa cum a fost, pe stadionul 23 August? Fie sã vinã vremea ca noi sã putem vedea asta”. (p.

82); “Ceauºescu înmînînd medalia viului”. (p. 83).

Subþierea poemelor pânã la un vers anunþã, fãrã dubiu, dispariþia lor. Iar dispariþia versurilor însemnã dispariþia unui trecut, de care poetul se desparte râzând.

NEFINISATE OPERE POSTUME. A apãrut, de curând, o carte care, la început, ne-a speriat. Vãzând pe copertã cuvintele Horaþiu Suciu (1977 -2011). In memoriam. Nefinisate opere postume postume,, am crezut, mai multe (dar nu foarte multe) momente, cã bunul profesor de istorie de la Colegiul Naþional “Iulia Hasdeu” a plecat dintre noi. Dar talentatul prozator prozator,, poet ºi eseist este bine mersi, deºi, de pe ultima copertã a cãrþii sale (apãrutã la Nagard, în 2011), aflãm cã (într -o viaþa pa (într-o pa-ralelã, bãnuim) el “a murit într -un stupid accident, curãþindu-ºi puºca de vânãtoare, într-un în satul TTufet ufet (judeþul VVaslui), aslui), în 26 aprilie 2011” (am citat exact cuvintele “postume”, pentru a nu greºi, tulburând retroactiv destinul paralel). Dupã ce fiorul prin ºira spinãrii ne-a trecut, ne-am dat seama cã Nefinisatele opere postume conþin o interesantã amalgamare antumã de poeme ºi de proze, dezvoltate pe linia noului curent „pornografist” din ºugubeaþa literaturã românã. Însã, când poe- tulprozator uitã de senzualele priveliºti, poemele sale devin minunate, delicate ºi tandre versuri ale iubirii pure: „Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ m-am plimbat îngândurat prin parC/ ºi-am petrecut Un timp pe o bancã,/ privind cum curge liniºtit râul.// Pe la cinci m-am dus la cinemA,/ Iar când noaptea a îmbrãþiºat oraºul/ m-am întors fericit acasã.// Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ Mi-am închipuit tot timpul cã te þin de mânã”. (C. B.)

4 actualitatea literarã

poezie

Aida Hancer Aida Hancer s-a nãscut la 15 martie 1989, la Suceava.

Este absolventã a Facultãþii de Litere, Universitatea Bucureºti, secþia românã- englezã, ºi secþia de Literaturã universalã ºi comparatã din cadrul aceleiaºi facultãþi.

Activitate literarã: prezentã în majoritatea revistelor literare din þarã cu grupaje de versuri (România literarã, Convorbiri literare, Apostrof, Steaua, Luceafãrul, Dacia literarã, Tribuna, Vatra, Poesis etc.) sau articole de criticã.

Participã la Colocviul Tinerilor Scriitori, organizat de USR, Congresul Naþional de Poezie, un Festival Internaþional de Literaturã organizat în Serbia, în Novi-Sad ºi Beograd, dar ºi lecturi în numeroase dintre oraºele þãrii.

Dublu- debut editorial în 2008, în urma a douã premii, al editurii Vinea ºi Premiul Princeps Edit la Festivalul Porni Luceafãrul- Botoºani, cu volumele Amadiada(Iaºi) ºi Eva nimãnui(Vinea, Bucureºti) Premii obþinute: Premiul Filialei Iaºi a USR pentru volumul Amadiada; Premiul Fundaþiei Luceafãrul pentru debut, 2008; Premiul Ronald Gasparic pentru volumul Amadiada, Iaºi 2009; Premiul Avangarda XXII pentru Eva nimãnui.

Hohot dintre toþi eu nu pot sã râd coloana mea vertebralã nu poate sã zâmbeascã nu se poate întoarce brusc nu hohotesc vertebrele nu se încalecã e liniºte un ºarpe blând s-a oprit pe spatele meu un ºarpe de casã care nu provoacã scandaluri ci stã liniºtit se preface cã-i mort ºi viseazã cã-i într-un ou viu de ºerpoaicã dintre toate loviturile una singurã îºi face loc în carne ºi-o trage la loc ca pe o plapumã aceea rãmâne un semn cã jumate hohoteºte ºi jumatea cealaltã poate sã tacã între ele vameºul stã tolãnit ºi aproape cã i se vãd oasele deasupra pluteºte un fir de sânge ca o fundã a norocului putea sã mã despice pur ºi simplu dar maicã-sa-i rafinarea ºi ºarpele îºi lasã capul pe moale ca o fetiþã chealã ºi sincerã

Banquet

nr.9 n iunie 2011 stãpânilor fã-ne loc lângã tine cinci minute între cutele hainei tale ca un fulger între scândurile din gard sau o femeie subþire dând pe-o rãzãtoare hainele murdare ale familiei tatã în casã mizeria creºte ca apele ºi ne umple de liniºte. soarele apasã pedala coºului de gunoi se deschide o gurã a neplãcerii îmbracã-te eroii tãi preferaþi au parcat maºinile în ruºinea ta dar tatãl calcã prelung îºi adunã pãmântul mai aproape un sfânt cu pãmânt sub picioare. el locuieºte o glandã jos în pãmânt noi stãm în picioare îi gâdilãm orgoliul dar eu dau primele semne de disperare îmi fluture mâinile în aer ca într-un aluat urc în gãleatã ºi fac semn sã mã scoatã afarã de-aici unde sfinþii latrã ca animale de casã ºi nu rãmâne carne pe os

eu sunt copilaºul oraºului eu sunt copilaºul oraºului ºi ridic spre tine din asfalt mâinile mie îmi bate inima cu bãtãi de bormaºinã ºi pe dedesubtul oraºului cerºetori cu brichetele readuc focul în peºteri mã ridic din patul de dragoste ca o macara înþepenitã ºi cobor în celãlalt pat ca un escavator cu pãmânt în burtã oamenii mã comandã. cu ei prind lumea în braþe ºi-o strâng pânã când îi ies ochii ca doi sâni prin care lumea de jos este femeia lumii de sus eu sunt copilaºul oraºului ºi în fiecare duminicã mã rog cu geamul maºinii deschis ºi parbrizul spãlat cu venele proeminente ca sã vezi ºi tu cã acvariul s-a murdãrit ºi sângele trebuie schimbat ia-l cu gãleata ºi adu-l înapoi cu pipeta planteazã ca la început sângele cu penseta

undeva în cer se discutã obsesiile noastre ºi noi stãm liniºtiþi bolnavi terminali la petrecerea de crãciun ologii primesc invitaþia la dans a reginei

eu sunt copilaºul oraºului ºi cel mai frumos rãsãrit de soare creºte din blana acestui oraº dupã ce noapte de noapte ai înfipt cuþitul adânc în acelaºi loc lãrgit noapte de noapte

în liniºte. nu poþi sã faci un pas greºit dacã n-ai picioare dar de la brâu în sus sã urli cu mâinile

ºi dimineaþa ai sã iei oraºul-herminã ºi ai sã tragi cu cuþitul prin el liniile tramvaiului pe deasupra zãpezii.

Palma

o femeie frumoasã adoarme întotdeauna

ca niºte samovare spunea makine nenorocite de samovare împãrþite-n oribile ceºti chinezeºti din ele sorb guri care cândva sãrutatu ºi-ºi lãsau sãrutate picioarele

o femeie frumoasã adoarme întotdeauna pe burtã strivind douã mere (coapte) prietenii ei umblã goi pe strãzi cu amprentele ei pe umerii lor la vedere cu gurile adânci neasemuit de adânci în care se cade ca-ntr-un canal încãlzit ºi-acolo cerºetori fumeazã fân ºi buchete de pãpãdii ºi degetele ºi le fumeazã pânã la palmã

cu ochii apatici ca niºte melci mângâiaþi de gene vorbim ceaiul fâºâie petrecerea muþilor un fast al naturii aproape executate în mijlocul cãreia un samovar încearcã sã se ridice înspre tavan ºi fiecare parte a corpului lui delireazã ºi fiecare parte a corpului lui sunt chiar ceilalþi care stau pe coate semn al îngenuncherii mâinilor

acest poem este continuarea unui astfel de somn când îmi þin sânii în pumni când picioarele mele deseneazã forþat un alfabet pe cearºaf

samovare vã rugãm fierbeþi-ne ceaiul gurile-s ca floarea uscatã de tei dansul vã paºte pe dinãuntru Dumnezeu v-agitã ca pe mãnunchiuri de chei

dacã toþi bãrbaþii din lume s-ar prinde de mâini ºi-ar face podul ar ajunge sã construiascã o catedralã sã impunã un cult nou dar în somnul unei femei frumoase de iubit e umbra desfiguratã a unui copac apocalipsa e când s-a scurs tot zahãrul din merele coapte

Glanda pãmântului tatã noi vrem sã te vindem dimineaþã vom da jos perdelele sã te acopere soarele oraºului cu obraji de vin oranj îngheþat noi stãm cu tine în groapã numai în primele cinci minute ale morþii tale ca sã ne spui ce vãd porcii în ziua nunþii

veneai la mine pe searã pe tine te arunca o mânã bãtrânã în foc veneai ca un lemn uscat ºi crãpat pe care-l umple vântul cu furnici îþi deschideam uºa atent sã nu sarã scântei dinãuntru sã nu iasã cãldura ºi sã rãmânã un foc din hârtii creponate luminând încãperea veneai crãpat ca o palmã enormã dintr-un sat care se numea chiar aºa Palma gura þi-era cam cât unghia de la degetul mare ºi în loc de ochi aveai douã vechi bãtãturi erai patru degete un pic depãrtate ca într-o colivie de carne o pasãre micã de os puteam sã vãd ce se întâmplã în tine veneai spre mine ca un lemn pe care cineva l-a pus pentru foc nici prea tânãr sã nu dureze prea mult nici bãtrân sã i se audã gemetele de la mare distanþã ºi cãldura ta era capcanãpentru pãianjeni noi în casã aºezaþi în paturi separate ca douã gume de mestecat ºi afarã va începe sã plouã sã ne amestece pentru cã suntem într-o gurã oarecare ºi în mãselele ei facem dragoste în camera asta de os vom avea ºi noi primul copil ºi-i vom da lapte amestecat cu fosfor pânã când va veni cineva îi va spune lampã becule felinar stai fix ºi linge pata asta de întuneric de pe peretele casei mele

nr.9 n iunie 2011

actualitatea literarã 5

prozã

Viorel Dianu: Capãtul Igãr trãia un sentiment paradoxal. Dupã douãzeci ºi douã de ore de pelerinaj, în care îºi tot dorise ca timpul de aºteptare la moaºte sã fie mai scurt, ori sã se scurgã mai repede, acum, când ajunsese la capãt, parcã îi pãrea rãu cã se terminã cãlãtoria ºi ar fi vrut sã se mai lungeascã. În douã ceasuri, cel mult, o sã fie gata cu totul, ori lui i-ar fi plãcut sã fi mai durat ºi trei, ºi patru. Era aºa de bine aici, prinsese gustul. Fusese frumos în toatã vremea, în ciuda anevoinþelor survenite. Stãtuse nemâncat o zi întreagã, þinându-se doar cu bucãþica de anafurã ºi cu înghiþitura de agheasmã luate de dimineaþã, dar nu simþise foamea pânã seara. Strãbãtuse momente de obosealã, când crezuse cã nu va rezista pânã la sfârºit, ºi slãbiciunea se risipise iar el se întremase miraculos. Îl ispitise Drina sã-l ia acasã, ºi nu abandonase bãtãlia. Îl scuturase frigul, dându-i fiori, ºi îl învinsese ºi pe acesta... Avusese parte de toate. Când plecase la ora cinci dimineaþa de acasã, deja ieri, nu-ºi închipuise defel cã va petrece astfel de încercãri, fiindcã de bunã seamã cã, înfricoºat, nu s-ar fi încumetat la asemenea ispravã. Poate. Acum, când le surmontase, îi venea sã zâmbeascã. Trecuserã atâtea ore, adicã o zi ºi o noapte?

Când? Cum?...

Erau la ultimul popas, la ultimul baraj. Pelerinii din grupul dinainte se perindau pe lângã lãcriþele cu sfinþi. Când gardianul le va da ºi lor panoul din faþã la o parte, vor urma ei. Curând-curând vor porni. Dar el nu se grãbea. Se afla, precum fusese de-a lungul întregului drum, tot ultimul, la un pas în spatele grupului sãu. Îi simþea pe oameni cã sunt nerãbdãtori sã ajungã. Nu vedeau cã ajunseserã? Gata. Desigur cã înduraserã mult, dar le mai rãmãsese atât de puþin. Priveau toþi însetaþi spre baldachin. ªi el privea, tânjind.

Era conºtient: aceasta e ultima lui mare aventurã. Are ºaizeci ºi cinci de ani, nu e foarte bãtrân, totuºi bãtrân, cu proba asta îºi depãºise condiþia, alta ca ea nu se va mai ivi pentru el, ºi, de s-ar ivi, n-o va mai putea lua în piept. Sã-i mulþumeascã lui Dumnezeu pentru ce a reuºit astãzi.

O femeie – de unde apãruse la ora trei noaptea? – le vindea ceva oamenilor, mai în faþã. Se afla pe culoarul dintre gardurile de protecþie prin care patrulau jandarmii. O aºteptã sã se apropie ºi, ajungând la câþiva metri de el, se dumiri ce vinde. Batiste. Multe femei aduceau de acasã, în sacoºe, hãinuþe de-ale copiilor, bluze proprii, cãmãºi de-ale bãrbaþilor ca sã le treacã peste moaºte sã se sfinþeascã ºi sã le fie de ajutor apoi, când le îmbracã. Dacã nu aveai nimic la tine, erau foarte bune ºi niºte batistuþe.

- Câte cumpãraþi, domnu?

- Cinci.

Se gândise înainte ca femeia sã-l întrebe: una pentru el, una pentru Drina ºi câte una pentru familiile fiilor lui, sã le pãstreze în casã ca odoare. Apreciase de asemenea ºi preþul: un leu batista.

Avea banii pregãtiþi. Câte târguieli mai fãcuse în drumul ãsta, îºi diminuase considerabil bugetul, iar Drina îl ameninþase cã, dacã rãmâne lefter, o sã drâmbuie din buze pânã la pensie. Lasã, ºi scãunelul ºi pieptarul îºi întrecuserã nemãsurat valoarea. Iar cât priveºte batistele, dupã ce vor atinge moaºtele vor deveni sfinte.

Maria VVoronca oronca – “doamna Maria” – cum îi spun eu, este din ciocolatã cu lichior de viºine ºi pentru cã a fost ursitã sã fie mereu blândã ºi bunã, am povesti povesti-t-o unei sãlcii. ªtiam eu cã e plângãcioa plângãcioa-sã – salcia – dar lacrimile acesteia – toatã lumea ºtie cã lacrima este smintea smintea-la sentimentului de iubire – pot umfla apele, caz în care Maria nu cred cã era în apele ei (de asta m-am convins când am surprins-o când se sãruta cu un trandafir). Cred cã pe doamna Maria am cunoscut-o într -un timp când iarba îºi într-un scotea botul din pãmânt ca sã afufuie vânt amestecat cu muguri de salcie – ceea ce nu poate fi decât într -un aprilie într-un de liliac – pe atunci amândoi alunecam prin podgorii de antracit, acum sunt curtat de iarnã cu promisiuni de zboruri de sãnii pe derdeluºuri de suflet.

Pe timpul acela acela,, doamna Maria senvelea cu mirifica ºi eterata cortinã a teatrului unde lucra, iar eu veneam sã-i ascult recitalurile – niºte fluvii de lãcrã lãcrã-mioare cãzând zglobiu în cascade so so-nore ca niºte clopote de crin.

Scena ei era, atunci, lângã scaunul meu ((ale ale noastre), o aºteptam dupã colþ -îmi era teamã de iriºii pe care-i prinsese mama ei în ochi ºi de bulgãrii de zãpadã cu ghimpi pe care-i avea în eºalonul doi al ofensivei ei. O aºteptam sã revinã precum un regiment de soldaþi storºi de vlagã aºteaptã goarna care dã stin stin-gerea ; ea venea din limpeziºuri de via via-þã, din dumbrãvi vãratice, din închinãri zeului poeziei ºi al legendelor (mai târziu avea sã punã în scenã un specta specta-col-miracol ce descindea dintr -un dintr-un timp eminescian).

- Alegeþi-vã!

Pentru Drina alese una verde, ca ochii ei, pentru el albastrã, iar pentru copii grena. Erau niºte batistuþe subþiri, aproape transparente ca aripile de libelulã, împãturite în patru; frumoase. Nu le mai vârî în buzunar, o sã le þinã în mânã sã se încânte de ele cât mai avea de stat. Ia sã vadã, nu mai þinea cumva în portmoneu vreo fâºie de târnosealã de la sfinþirile de biserici la care participase în Vâlcea? Se cãutã cu un fel de febrilitate. Da, gãsi o panglicuþã maronie de pânzã lipitã de un perete interior. O desprinse ºi o mirosi. Dupã atâþia ani, încã aromatã. Câþi ani? Peste douãzeci. O potrivi la loc, so aibã acolo mereu. Poate cã ºi aici, când va trece prin altarul Catedralei, va cãpãta o târnosealã nouã, pe care s-o chiteascã lângã cealaltã... Dacã nu, va pãstra batista în buzunarul de la piept, fãrã altã întrebuinþare decât ca talisman. Ce bucuros era cã femeia aceea îi vânduse un lucru atât de nepreþuit. κi dãdu seama cã li se eliberã calea ºi lor fiindcã vãzu cum o ia lumea din loc. Oamenii se oprirã la portiþa foiºorului, pe unde începurã se se strcoare înãuntru unul câte unul. El rãmase cuminte la urmã. Toþi prietenii lui de pelerinaj, Toma Barcan cu ortacii sãi, primii cãrora le dãduse bineþe ºi pe care îi cunoscuse când se aºezase la coadã, femeia care îi ceruse scaunul pentru operatã ºi mai târziu îi cumpãrase apa platã, Paul Apostol, adventistul, candidatul de odinioarã de la bacalaureat, toþi se amestecaserã în miezul grupului.

Doar Letiþia, domniºoara care îi împrumutase la amiazã telefonul ca sã-ºi sune nora, nu mai era printre ei. Abandonase coloana la douã ore dupã ce i se alipise în dreptul staþiei din Piaþa Unirii. Poate cã ºi alþii se mai alipiserã între timp, însã rãmãseserã pe baricade, poate cã ºi alþii, veniþi înaintea lui, plecaserã, nemairezistând. Nu era rostul lui sã le þinã seama. Aici era fiecare pe contul sãu, se manifesta fiecare dupã cugetul sãu. ªtia cã un ceas, sau douã, sau trei le pierduse pe parcurs pentru cã diverºi mahãri, ºi iluºtri, ºi toate soiurile de pripiþi dãduserã buzna direct la bucate. Nu le purta nici o picã. Dacã el ajungea acum, înseamnã cã acesta era timpul lui. Tot ajunsese pânã la urmã ºi el. Era pe ultima postaþã. ªi mergea, nu mai stãtea pe loc. Chiar dacã înaintarea era insesizabilã, cu o talpã de picior, cu o talpã întreagã, cu un sfert de pas..., spaþiul se micºora, se micºora inexorabil.

Pânã se miºcorã complet. Iatã-l cã intrã ºi el pe strunga baldachinului. Iatã-l urcând treptele. κi desfãcu batistele în evantai, sã mângâie cu ele moaºtele sfinþilor. Se închinã ºi îi sãrutã pe rând: pe Cuviosul Dimitrie cel Nou, pe Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena, pe Sfântul Apostol Pavel... Ajunsese la Apostolul. Moaºtele lui se aflau într-o casetã aurie, octogonalã, micuþã cât o prescurã. Adãstã câteva clipe în faþa lor. „Sfinte mare, roagã-te pentru noi sã fim izbãviþi de tot necazul celor rele ºi ale durerii.” Le mai sãrutã o datã.

Un pãrinte îi puse în palmã un corneþel în care ºtia cã se aflã o scamã de vatã înmuiatã în mir. Îl bãgã în buzunar dimpreunã cu batistele. Tot atunci vãzu minunãþia: peretele de fundal al baldachinului, singurul de altfel, era decorat cu velinþa maramureºencei. Nu avea mult timp de stat. Doar frântura asta. Sã-

O discuþie cu Maria VVoronca oronca e o cãlã cãlã-torie pe o creangã de plop tremurãtor în lumina lunii mai. Într -un asemenea plop Într-un am încercat sã ne urcãm – ne-a spus un brad cã discuþiile la înãlþime sunt mai elevate – noi doi ºi câteva actriþe în devenire. N-am reuºit decât eu, poate de-atunci mi se spune plopist.

Maria VVoronca oronca este o salcie dotatã cu bunul simþ al apei, ºi de când a ieºit în pridvorul vârstei ºi-a propus sã locu locu-iascã în luna mai. A fost nãscutã special pentru a plana pe-o replicã pe care o aseamãnã cu un cântec într -o gamã într-o majorã. Când începuse a-ºi sprijini ºol ºol-dul de un pumn de aplauze, Maria VVooronca ºi-a dat seama cã se poate apleca peste inima lumii, spre a se dãrui celor plecaþi de-acasã (la teatru).

- Maria Voronca, umblã vorba-n târg cã eºti latifundiarã a aplauzelor…

- N-am nicio vinã, eu le-am declarat la fisc.

Am vãzut-o de curând în „Fluturi” – într -o miercuri care lipsise din post ca într-o sã vinã la teatru ºi jocul ei, nuanþat, purta ademeniri de miere ca niºte promisiuni voievodale, cãci orice fãgãduialã de unt este un leac al durerii. ªi mi-am dat sea sea-ma cã cã,, pe pogonul fiecãrui om din sala unde ea oficiazã cu luna mai în fiecare searã searã,, tivindu-le cu magia colinzilor de decembrie, Maria e în stare sã trez eascã trezeascã vise pe care le cheamã la forjat pe nico nico-vala înþelegerii, pentru cã înaintea fiecã fiecã-rui spectacol pãrãseºte un fagure ºi se lumineazã de zborul bucuriei întâlnirii.

Maria VVoronca oronca îºi sprijinã victoriile (în seara cu pricina i-am dãruit toate aa-plauzele pe care le aveam la mine) pe axioma cã fiecare searã ºi-ar putea îndoi

n profil n

DIVA frumuseþile într -o salã de teatru, acesta într-o fiind modul ei de a muta munþii ºi a uda apele, clipa înveºmântatã în foc, cu joben ºi jabou, o ploaie roditoare frântã pe oo-goare pestriþe.

- Maria Voronca, ai fost vreodatã mulþumitã de munca ta în teatru?

- Când voi fi mulþumitã, vulpea va merge la interviu pentru postul de doicã la puii de-o zi.

Când recita – pentru cei cu mintea-n pod – închideam ochii ºi mi-o închipu închipu-iam busuioc orator pe un strat de tufã tufã-nicã, îi sorbeam împlinirile din orizon orizon-turile cu Fata Morgana sufleoare pier pier-zându-se pe cãrãri de mirãri galbene.

Dragostea Mariei VVoronca oronca pentru tea tea-tru este gravã, dar – îmi închipui – traver traver-satã ºi de deznãdejdi cã noi, cei din um um-bra sãlii, nu ne mãsurãm înþelegerea cu Golgota ei, jocul ei este liliacul alb înflorit în iarna vieþii, dar ºi un diamant croind cãrãri de admiraþie pentru patima jocu jocu-lui, este ascensiune în granitul muntelui al cãrui vârf este continuu înnobilat de rãsãrituri, podul suspendat între noi ºi scenariu care, dupã ce s-a dospit în oo-grada dramaturgului, este dat regizorului spre a ni-l „vinde” nouã – însetaþilor de altã realitate: cea care fiinþeazã dinco dinco-lo de întunericul sãlii, pe scenã.

Ea topeºte în creuzetul credinþei în arta sa triunghiul de aur: scenariul, jocul actorilor actorilor,, publicul.

i fie de-ajuns.

Coborî ºi o apucã pe culoarul din stânga, pe care se alegeau cei care optau sã se aºeze la o nouã coadã, scurtã, pentru a trece ºi prin sfântul altar. Cei mai numeroºi o luau încoace. Alþii, mai rãruþi, o þineau drept, pe culoarul care ducea spre ieºire. Pe acolo îl ochi cã o ia ºi Paul Apostol. Fireºte, religia lui nu-i permitea sã intre în Catedralã ºi, cu atât mai puþin, sã treacã prin altar. Mai devreme, când povestise întâmplarea cu bacalaureatul, în care strãinul se recunoscuse, înþelesese ºi de ce îi spusese el, la început, cã nu mai fusese niciodatã la Patriarhie.

Lângã zidul Catedralei, oamenii formau un grup compact. Igãr li se alãturã voios. Dupã aºteptarea îndelungatã care abia se încheiase, aceasta aproape cã nici nu se putea numi aºteptare. Plus cã se întâmpla dupã inima lui, sã mai fie o prelungire ºi sã nu plece de îndatã. Atâta doar cã aici nu mai era dupã el, sã rãmânã ultimul, la lãrgime, pentru cã mereu i se adãugau în spate ºi în laturi alþii ºi alþii, pânã fu înconjurat din toate pãrþile. Nu încremeneai însã pe loc, cãci se înainta pâº-pâº, iar scãrile pridvorului erau acolea. κi înãlþã privirile spre frontispiciul lui. Între icoanele de mozaic din ocniþele de pe faþada dincoace, va fi fiind ºi un sfânt canonizat astãzi. În semiîntunericul de acum nu avea cum sã-l distingã. Va cerceta ziua, pe luminã. În schimb, se vedea bine în faþã Palatul Patriarhal, cu micuþul ºi cochetul cerdac în care Patriarhul, înconjurat de ierarhi, oficiazã în fiecare 6 ianuarie slujba de Boboteazã, când e sfinþitã agheasma mare. În cincisprezece ani de când se bucurã ºi el de privilegiul de a veni aici, nu a lipsit niciodatã. Atunci, da, gustã cu adevãrat gerul, nu ca pe frigul de astã-noapte. Înaintase pânã la scãri, urcã în pridvor. Trecând prin portiþa îngustã, coada se subþie dintr-o datã; doi seminariºti vegheau la ordine. Respirã adânc vãzându-se scãpat din grãmadã ºi la loc larg.

Cunoºtea Catedrala în detaliu. La fresca raiului de pe zidul din stânga se închina totdeauna când ieºea de la liturghie ºi le miluia pe femeile care aºteptau aici. Ambele uºi de la Catedralã erau deschise, încât rândul sã curgã neîntrerupt. Interiorul nu se afla scãldat în lumina cu care era obiºnuit în zilele de sãrbãtoare ºi atmosfera îi pãru cumva austerã, senzaþie întãritã ºi de absenþa credincioºilor. ªi nava bisericii îi pãru mult mai vastã. În tot largul, doar ºirul firav ºi tãcut al pelerinilor, prelingându-se pe latura din stânga, drept spre altar.

Liniºte desãvârºitã. Strana în care stãtea el la slujbã era goalã. Acolo, la picioarele Dreptului Judecãtor, se aºeza el cu fraþii sãi ºi vedea totul ca în palmã. O icoanã precum tabloul-frescã de deasupra stranei era ºi pe catapeteasma auritã, pe palierul cel mai de sus, în centru, ºi în dimensiuni mai mari. Icoana Deisis. De-o parte ºi de alta a ei, cei doisprezece apostoli. Lângã Mântuitorul: Petru ºi Pavel.

I se oprirã ochii pe chipul blajin al Apostolului Pavel, iubitorul de oameni. Se umplu însuºi de iubire. ªi acum rãmân acestea trei: credinþa, nãdejdea ºi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Îmbrãcat în dragoste preaslãvitã, intrã în altar unde sãrutã Sfânta Masã, Sfânta Evanghelie ºi Sfânta Cruce. Ieºi pe uºa dinspre miazãzi. Pe esplanada amplã, doar cei care se perindaserã înaintea lui prin altar ºi cei care veneau dupã el. Privi pentru ultima oarã spre baldachinul cu moaºtele. Apostolul îºi aºtepta împãcat pelerinii, aºa cum îl aºteptase ºi pe el. Avusese putere sã ajungã. Venise aici un fel de om ºi devenise alt fel de om.

De la turnul-clopotniþã o luã la vale în pas sãltat. Se simþea fericit ºi nemuritor. (fragment din romanul La Apostolul)

Cred, totuºi, cã Maria VVoronca oronca a fost odatã mesteacãn – acesta este înþeleptul pãdurii, un visãtor visãtor,, poate un pic trist, încãrcat în taine – am auzit cã toþi copacii i se destãinuie –sobru în exuberanþa pri pri-mãverii, atotcunoscãtor ca o toamnã ca ca-re-ºi cheamã trupele spre a le pregãti de iernat, imaculat ºi furnizor de virgi virgi-nitate albã. Urca rea ei pe scenã este a Urcarea miresmei de sânziene, jocul ei – jocul ielelor – urzind pentru fiecare bucuria spaimei risipite. Fie a nu-i ninge nicio nicio-datã pe cãrãri de nu-mã-uita, iar când este musai sã fie, atunci facã-se cu un sobor de crini (deºi se spune cã ãºtia îºi dau niºte aere de nu le poþi face de strajã aproape).

Maria VVoronca oronca este actriþã cu puter puteree dezlegãtoare a artei poetice (se ºtie cã poeþii îºi recitã poeziile ca pe miriºte) ºi recunosc în faþa unui plai mioritic, cu mâna pe toate poeziile lumii lumii,, cã Maria a „descifrat” din prima o poezie pentru care am furat respiraþia Eminescului, dar i-am promis – lui – cã-i voi lega curelu curelu-ºa la sandale, acum ºi în veacurile ce vor veni – sã nu mã spunã teiului ºi Mariei. Dar m-a spus, ºi Maestrul mi-a fãcut cu ochiul de dincolo de vreme, în semn cã totul este ok. Atunci am vãzu vãzu-t-o pe Maria dezlegând rimele cum su su-ie în miracolul clipei, cochetând albas albas-tru cu cerul ce-l tutelase odatã pe Ma Ma-estru ºi scormonind dureros în tãcerea cãzutã din nefiinþa sa.

Maria VVoronca oronca a fost creatã ca sã ne fecundeze ideile cu miresme ºi, mai mult, acum se strãduieºte sã înfloreascã lângã tâmpla noastrã o floare de magnolia, una dintre acele flori care scrie

cu luminã albã pe cerul inimii, arãtândune cã, indiferent de bagajul anilor anilor,, putem – cu ajutorul ei – sã purtãm în noi puri puri-tatea ºi inocenþa mugurilor ce viseazã la flori. Deºi pensionarã, a rãmas în zbor ºi este capabilã sã se schimbe într -o într-o scenã care absoarbe paºii actorilor ºi-i lamineazã în pumni de aplauze.

Acum, când timpul ne izbeºte cu vre vre-mea peste glezne, când genunchii scâr scâr-þâie ca balamalele de la uºa Raiului ºi capul este un pisc aprins de lumina zã zã-pezilor pezilor,, este momentul sã-i dãm în pãs pãs-trare amintirile ºi drumurile noastre spre altã dimensiune, cãci, cu o credinþã cã scena poate fi un miraj de amiazã, sau rãsãrituri ce þin de magia abandonãrii, sau o cãdere într -o patimã nevinovatã, într-o dar de nevindecat, realizez cã într -o dis într-o dis-cuþie cu doamna Maria VVoronca oronca poþi uu-ºor cãdea în pãcatul liric ºi sã te întorci repetat în anotimpuri de tainã.

Dintotdeauna poeþii, iubirea ºi ac ac-torii asfinþesc într -un veac spre a rã într-un rã-sãri în altul, trecerile lor sunt lebede spre culcuºuri de ape, închideri în în,, sperând în rãsãrituri de lunã plinã. ªi acum, când Maria VVoronca oronca se bucurã de triumful flãcãrilor de brumã la tâmple, ea crede cã fiecare actor îºi poartã crucea în fiecare spectacol, cã scena este atelierul în care se croiesc vise pentru el ºi pentru lumea care, venind sã-l vadã, îi poate agãþa de gât lauri sau spini.

S-o ajutãm sã-ºi pãstreze credinþa ºi visele. Dintotdeauna acestea s-au conjugat la modul personal.

Lucreþiu EPURE

6 actualitatea literarã

confluente

nr.9 n iunie 2011

Interviu virtual cu Alexandru Macedonski Costina Violeta MIRON În Noaptea de martie martie, publicatã în Literatorul (1882), Alexandru Macedonski considerã noaptea naºterii sale, blestematã: “Noapte, blestematã noapte, / Clipã rea ºi nemiloasã, / Înfiereze-te azi plânsul, / Ca ºi râsul meu amar .” Este multã durere în aceste versuri, de poet damnat, amar.” de poet blestemat, care luptã cu un destin potrivnic. Aºa a fost întreaga viaþã?

- Deºi m-am nãscut la Bucureºti, perioada copilãriei la moºia de la Pometeºti ºi Adâncata a fost cea mai fericitã. Eram copil de vreo ºapte ani, dar nu voi uita niciodatã grãmezile de prune ce se strângeau sub fiece pom ºi ce mergeau crescând, cã bãieþii ºi fetele veneau mereu cu postãvile încãrcate, ºi pãrea cã prunãria n-o sã se sfârºeascã de cules, fiindcã da în anul acela roade îndoite. De sãrbãtorile Paºtilor toatã familia se aduna sub acelaºi scump cãmin.

-Care sunt lecturile care au încununat copilãria lui Alexandru Macedonski?

- În biblioteca defunctului meu pãrinte se gãseau între trei ºi patru mii de volume printre care abia se gãseau zece sau cincisprezece cãrþi scrise de autori români între care Bolintineanu, Depãrãþeanu, Creþeanu, Alecsandri, Ion HeliadeRãdulescu.

- Debutul literar are loc la vârsta de 16 ani, când vã aflaþi la Viena, apoi vã întoarceþi la Adâncata, (Dolj). Ce aþi simþit la revederea locurilor copilãriei?

- În fine, revãzut-am acele scumpe locuri,/ Acea frumoasã casã din vârful unui deal/ Pe unde în pruncie sãltam în mii de jocuri/ Cu inima curatã, cu gândul virginal! Am revãzut ºi valea ºi selba-ncântãtoare/ Pe unde Amaradia îºi duce al sãu mers,/ ªi am vãzut p-o stâncã- de vânturi ºi de soare/ Cum numele meu d-acolo nu s-au ºters.

- Din cauza publicaþiei antidinastice 10 Mai, cu prilejul suirii pe tron a principelui Carol, Alexandru Macedonski e nevoit sã plece în strãinãtate la îndrumarea mamei îngrijorate, la reîntoarcerea la locurile natale, sunteþi dus la Vãcãreºti de cãtre poliþia Craiovei pentru trei luni jumãtate. Cum este resimþitã acea perioadã?

- Prima noapte ce petreci la Vãcãreºti este fioroasã. Ideea cã te afli sub acelaºi acoperãmânt cu atâþi ucigaºi ºi rãufãcãtori îþi face o impresiune din cele mai rele. Încuietul zãvoarelor, strigãtul „Cine e acolo?” al sentinelelor sunt de asemenea de naturã a-þi mãri neliniºtea. Apoi inima începe sã vinã la loc, mai ales cã N. Fleva, colegul meu de temniþã îmi povestea cum în America ferestrele penitenciarelor erau împodobite cu ...trandafiri, deþinuþii puteau sã se delecteze cu cântecul ...privighetorilor aflate în coliviile agãþate de gratii.

(Cu privirea aruncatã printre gene, poetul se pierde în contemplarea unui decor îmbietor ºi himeric, uitând cu voluptate de acest loc sordid ºi sumbru.)

-Fiindcã aþi avut de suferit de pe urma ºefului poliþiei, un oarecare Gherghel, aþi ticluit în grabã o adresã din partea Ministerului de Interne, cum cã poliþaiul Gherghel este numit prefect. (Un zâmbet de satisfacþie pe chipul poetului).

Poliþaiul ia farsa în serios, iar când adevãrul iese la ivealã aþi fost numit administrator al plajei Sulina. Care este impresia acelui loc?

-Cât de frumos era, sau mi se pãruse mie acel oraº! Cãlare pe unul ºi pe celãlalt þãrm al Dunãrii, sub un cer oriental ºi oglindindu-se în micile valuri albastre, ale marei scurgeri de apã, acest oraº se rezema în dreapta ºi în stânga pe nesfârºitele bãlþi ale Deltei.

-Destinul v-a fost influenþat de acea epigramã nefastã, tipãritã o datã cu ultima noapte a lui Mihai Eminescu, care a condus la neînþelegeri de-a lungul timpului. Ce se mai poate adãuga acum?

-În socoteala acestei epigrame nu s-a speculat numai nimicirea mea ºi numai înãlþarea lui Eminescu. Mulþumitã ei s-au ridicat microbii literaturii de astãzi. Bunãoarã, reputaþiunea lui Vlahuþã n-are altã sorginte. A fost un timp când era destul sã te declari apãrãtor al lui Eminescu ca sã fii proclamat poet sau prozator mare. În asemeni condiþiuni, era logic ca cei mai mulþi sã se azvârle asupra mea. Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat. Nu este secãturã, care sã nu voiascã sã-mi dea lecþiuni literare, nu este om cât de jos cãzut care sã nu voiascã sã-mi dea lecþiuni de moralitate. Acei care-þi mâncaserã în casã (constatã cu mâhnire) sunt cei d-întâi, care sã-þi arunce cu piatra.

-Un Alexandru G. Djuvara, ex-discipol, vã doreºte acum “o înmormântare de clasa 1”, un Mathei Botez demisioneazã de la Literatorul, urmat de alþi membri ai comitetului central al Literatorului. Începe sã vi se spunã, chiar de cãtre scriitori de alt nivel în comparaþie cu ceilalþi, “Macabronzes” ºi mai ales “Macabronski” de cãtre Caragiale, de exemplu, care nu vã mai scoate din „ºeful ºcoalei simboliste, onor dl. Al. Macedonski”. Duiliu Zamfirescu atacã ºi el “nemurirea” Domniei Voastre prin versurile : Cã el toarnã-atâtea bronzuri/ Cu ardoare neînfrântã,/ªtie cã posteritatea/N-o sã-i toarne niciodatã. Ce puteþi spune în legãturã cu aceste atitudini?

- Gloria este nestima generalã.

- Ce aþi mai precizat în legãturã cu acea epigramã adresatã

lui Eminescu în cel mai nepotrivit moment, cel al agoniei în faþa morþii?

- Într-o scrisoare lui Gr. Ventura am precizat : Nu sunt þinut sã dau seama nimãnui cui adresez epigrame atunci când adresez epigrame cu necunoscutul X ; v-o declar sus ºi tare ºi socotesc ca o lipsã de lealitate afirmãri ce ar voi sã desemneze pe oricine altul. Niciodatã nu am adresat nicio epigramã lui Eminescu.

Cea cu pricina era scrisã cu doi ani înainte de nenorocirea ce la izbit. ªtiu cã am dat aceastã epigramã la tipar înainte de nenorocirea ce l-a izbit. Ea nu putea deci sã-i fie adresatã. ªtiu iar cã întâlnind pe Grig. Ventura în ajunul apariþiunii Literatorului ºi aflând de la dânsul cã Eminescu a fost dus la casa de sãnãtate a doctorului ªuþu, am venit îndatã la redacþiune, unde i-am dat aceastã veste lui Th. M. Stoenescu. Mai mi-aduc aminte, în sfârºit, cã Th. M. Stoenescu mi-a atras atenþiunea cã epigrama mea din numãrul ce trebuia sã aparã putea sã întâmpine din partea unora interpretarea ce i s-a dat. M-am mirat mai întâi de presupunerea ce fãcea Th. M. Stoenescu, dar nu mult dupã aceasta, l-am rugat sã se ducã la tipografie ºi sã-i opreascã publicarea. Plin de râvnã, ca totdeauna a ºi alergat la impremeria noastrã, dar ziarul apãruse. Este o infamie ce mi-a fost pusã în cârcã de oameni interesaþi sã-ºi facã un steag ºi un titlu de glorie din ipocrita ºi falsa milã pentru cel, pe care singuri l-au împins în prãpastie ºi care voiau totodatã sã rãstoarne miºcarea sufleteascã de la Literatorul.

Din expoziþia de picturã „Poduri” a artistei Magdalena Paree-Hahn, gãzduitã de Galeria Pro Arte Lugoj - Existã efectiv la Alexandru Macedonski un “fatalism”?

- N-am noroc. Sã fie voia soartei. Ce pot sã fac? Nu e deajuns sã scrii un cap de operã, sau sã fii om de geniu, ci mai e ceva.

Acest ceva se numeºte norocul... Pentru mai toþi oamenii cari au lãsat urme prin faptele lor, numai norocul singur ºi-a spus cuvântul hotãrâtor.

- De unde ideea de a înfiinþa Cenaclul Literatorul?

- Sã mã... cu câþiva tineri, prieteni buni, inteligenþe cutezãtoare, ºi cu ei împreunã sã pun la cale pãmântul ºi cerul...

-Ce vã doriþi pentru literatura românã ?

-Eu aº mai vrea ºi altceva: Sã nu mai luãm modele nici chiar din alte literaturi. Românul sã fie român, ungurul ungur, iar rusul muscal. Fiindcã vedeþi : aceste deghizamente sufleteºti sunt mai mult decât nimic.

- Referitor la Poema poemelor poemelor, ce este o poemã poemã, luatã într-un înþeles mai larg, nu numai ca gen literar, dar ºi ca definiþie globalã a poeziei?

- O poemã ... dupã mine, trebuie sã conþinã tot: supãrare, suferinþi, lãcrãmi, disperãri, dezgustãri, scepticism, filosofie, credinþã, ironie, amor, înþelepciune, nebunie. O poemã trebuie sã fie însãºi inima omului. Totul trebuie sã întâlneascã într-însa în confuziune ºi pe neaºteptate, aºa cum este în viaþa realã.

Râsul sã fie lângã plâns; ura lângã amor. De la sublim la trivial, iatã ce înþeleg eu prin o poemã, iatã ce trebuie sã fie ea! Pentru acest cuvânt, ea se compune din tot ce s-a scris ºi s-a fãcut pânã acuma, bun sau rãu, ºi se numeºte poema omenirii.

-Care este concepþia Domniei Voastre despre viaþã?

-Pentru mine, viaþa are un conþinut precis, aproape apriorioc, un sens, o structurã, o tipologie, o ierarhie proprie de valori.

- Alexandru Macedonski este prin definiþie un refractar, un nonconformist, un veºnic predispus la revoltã, dar este închinat spre confesiune. Macedonski este prin definiþie un sociabil, chiar un monden, el nu fuge de lume ci numai de lumea filistinã, vulgarã, duºmãnoasã, care-l fluierã de la galerie ºi-l înjurã în presã. Structura sa sufleteascã, net antiburghezã, nu se putea desfãºura în voie în aceastã societate. Puteþi sã vã definiþi în câteva cuvinte?

- Nici muma, nici tatãl meu, nici fraþii ºi nici camarazii de o vârstã cu mine nu ghiceau ce aripi de soare are la suflet ºi în ce tãvãliri de noroaie m-ar fi dus gândul dacã acesta m-ar fi pãrãsit.

Ochii mei erau mai totdeauna coperiþi de ceaþã, aºa cã pãrea nepãsãtor pentru tot ce se petrece împrejuru ºi cã umblã nepãsãtor pentru tot ce se petrece împrejur ºi cã umblu dormind

pe picioare. Dar eu vedem tot, simþeam tot, mã înduioºeam de cea mai micã suferinþã, iubeam cu patimã pe mama mea, deºi ascundeam cu îngrijire oricui simþirea ºi gândul meu. Eram slab, ºi cu toate acestea mâinile îmi erau cumplite. Pe fratele meu mai mare, care mã lovise într-o zi, îl urmãrisem prin toatã curtea cu un cuþit, ºi acesta din puþin scãpase ca sã nu fie omorât.

Eram, în sfârºit de o mândrie nesuferitã, dar ºi de o bucurie ce nu cunoºtea margini... Simþirea îmi era atât de ascuþitã sau de bolnãvicioasã încât, dacã mintea nu mi-ar fi fost puternicã, aceastã simþire m-ar fi dus la nebunie.

-Ce ne puteþi spune despre rãbdare?

- Rãbdarea este, poate, vitejia cea mai adevãratã ºi forþa cea mai supremã. Credinþa mea este cã orice om trãieºte atât cât îi trebuie ca sã îºi îndeplineascã misiunea pe pãmânt.

Nici acum în al meu suflet nu stã-nfiptã disperarea.

Simt izbânda-n depãrtare printre trudã ºi noi lupte, Cãci unealta neatinsã ce pãstrat-am e: Rãbdarea.

-De ce vedeþi în frumos ºi în poezie marea apoteozã a existenþei divine?

-Creaþia ºi contemplaþia esteticã oferã toate consolãrile ºi satisfacþiile posibile, realizarea supremã a personalitãþii, instaurarea ordinei spirituale, ideale, visate. Ca ºi la destul de mulþi alþi fascinanþi ai absolutului, Mallarmé, de exemplu, opera rãmâne în urma proiecþiei sale ideale -Ce ne puteþi spune despre Franþa ºi influenþa francezã din poezii? Se poate vorbi de un complex al modernitãþii în general la Alexandru Macedonski, un complex al literaturii franceze în particular?

-În anul 1884 am migrat în Franþa, “singura patrie a intelectualilor” cãreia îi voi dedica volumul de versuri în limba francezã, Bronzes, ecourile nu sunt pe mãsura aºteptãrilor. Pânã mai zilele trecute n-aveam decât un ideal ºi anume Franþa, o singurã dorinþã, sã fiu consacrat pot pe malurile Senei ºi o singurã aspiraþie, sã fiu îngropat la Invalides alãturi de Napoleon. Francezii sunt un popor gentil, dar au un alt suflet decât al meu. M-am simþit totdeauna strãin printre dânºii, oricât de prietenoºi s-au arãtat pentru mine ºi strãin am rãmas de asemenea oriunde nu m-am aflat printre ai mei. Ce aº cãuta eu acuma printre alte neamuri?... ªtiu: Judecam altfel odinioarã…Eram tânãr!... Nu fãceam osebire între om ºi om, de orice limbã sã fii fost, ºi între þarã ºi þarã. Dar vremea a trecut, ºi adevãrurile mari mi s-au destãinuit ºi am aflat astfel cã numai vãile, câmpiile ºi dealurile þãrii mele sunt frumoase. Am dorit sã impun Le fou? pe scenele pariziene ºi n-am reuºit. Pentru cã a venit între timp Primul rãzboi mondial, proiectul a cãzut, am intrat într-o crizã de galofobie, nu-i mai suportam pe francezi, deºi toatã viaþa am fost obsedat de literatura francezã. În Rondelurile Senei, Parisul îmi apare ca Oraºul – Iad, ca un loc al maculãrii ºi al compromisurilor, al abjecþiei morale.

-Care este dorinþa ce a rãmas veºnicã pentru posteritatea secolului XXI? -În avântul cãtre ideal aº dori sã trag ºi sã purific întreaga imperfecþie a lumii!

Era o lege a mea voinþã Prin sufleteascã poezie.

BIBLIOGRAFIE: MACEDONSKI, Alexandru, 2004, Opere. I. Versuri. Prozã în limba românã, ediþie alcãtuitã de Mircea Coloºenco, Introducere de Eugen Simion, Bucureºti: Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã, Univers Enciclopedic MACEDONSKI, Alexandru, 2004, Opere. II. Dramaturgie.

Traduceri ºi adaptãri în limba românã. Versuri. Prozã.

Dramaturgie în limba francezã. Ediþie alcãtuitã de Mircea Coloºenco, Introducere de Eugen Simion, Bucureºti: Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã, Univers Enciclopedic MACEDONSKI, Alexandru, 2007, Opere. III. Publicisticã (Literatorul. 1880 -1919), ediþie alcãtuitã de Mircea Coloºenco, Introducere de Eugen Simion, Bucureºti: Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã, Univers Enciclopedic.

nr.9 n iunie 2011

actualitatea literarã 7

invitatul revistei

Virgil Diaconu LOLITA CIREªELOR 1001 de nopþi Încã o datã visele mele s-au trezit cu cuþitul în spate.

Lolita cireºelor Lolita cireºelor a luat puterea în regat.

Ea spulberã cãderile mele de peste zi ºi îmi dã de visat pentru restul de noapte, pentru deºertul cu stele.

Cu un singur sân, ea aduce la mine neliniºtea ºi îmi pune în braþe vãzduhul.

Regina nopþii, grãdina mea cu stele.

Ea îmi livreazã la domiciliu noul set de iluzii: picioarele lungi ºi de piersicã ce îºi desfac piersica printre cadavrele zilelor de pânã acum.

Desigur, amãgirile ascunse sub bluzã mã vor mai þine în viaþã o vreme.

Iatã o vacanþã pe plaja cu lunã a trupului tãu.

Lolita cireºelor a luat puterea în regat, cum îºi aruncã victorioasã rochia de stele prin noaptea odãii.

Aceasta e noaptea în care voi sparge luna de coapsele tale!

Ia seama: securea, rugãciunile mele s-au mutat între pulpe.

De la o vreme, te iubesc numai pe clapele disperãrii numite Bach.

Printre degete îmi luneci ca o apã.

Nici nu mai ºtiu dacã suntem în lumea realã sau în cea virtualã, dacã aceasta este mâna din vis sau mâna la care te-ai tãiat în poemele mele de dragoste.

Oricum, eu nu am altã scãpare decât trupul tãu, acest exemplar unic al celor 1001 de nopþi.

Trupul tãu, care se povesteºte searã de searã ºi în felul acesta mai câºtigã o zi.

Desigur, în ultima vreme eu fac naveta între femeia din vis ºi femeia care s-a tãiat la deget în gândurile mele.

Acum, ea pregãteºte un incendiu în întunericul camerei.

Altfel, pentru ce aº mai þine în viaþã trupul tãu, acest exemplar al celor 1001 de nopþi, al celor 1001 de fantasme?

Da, trupul tãu inventeazã pentru mine ziua de mâine. ªi te scapã ºi în noaptea aceasta de la moarte.

Piersicã

Printre degete îmi luneci ca o apã.

Nu am reuºit nici azi sã dau bine în pagina zilei.

Tocmai când aparatele foto ºi camerele de luat vederi erau cu ochii pe mine, tocmai atunci mi-am scos cravata ºi m-am descheiat la cãmaºã. ªi am lãsat sã se audã bãtãile inimii.

Bãtãile, pentru femeia picioarelor lungi ºi de piersicã, pentru femeia rãzboinicã. Pentru femeia care s-a promis cearºafurilor mele, cu toate stelele. ªi puþin a lipsit sã-mi fac public rãzboiul din cearºafurile aºteptãrii, spre deliciul camerelor de luat vederi ºi al ziarelor.

Femeia secretã

Puþin îmi pasã de camerele lor care iau vederi din neliniºtea mea!

Puþin îmi pasã de aparatele lor de filmat singurãtatea, mi-am zis, în timp ce picioarele tale îmi alergau prin creier ºi strugurii tãi îmi cãutau setea!

Desigur, mâine se vor strâmba iarãºi de râs cu ziarul în mânã tinerele doamne, prin birouri.

– Iar s-a descheiat la cãmaºã expiratul ãla, care o þine una ºi bunã cu studenta lui, vor chicoti tinerele doamne la cafea dimineaþa, trezindu-ºi singure sânii cu mâna pe sub bluzã.

Puþin îmi pasã de aparatele lor, de camerele lor de filmat singurãtatea, mi-am zis, în timp ce treceam în fugã strada dintre mine ºi tine cu picioarele tale în creier, pe sub ploaia de înjurãturi a limuzinelor, grãbit sã desfac, chiar pe marginea acestei nopþi, piersica.

De-a dreptul grãbit sã o desfac chiar acum, ca sã nu o mai iei razna ca data trecutã, când ai nimerit chiar în aparatele foto, când ai dat buzna pe prima paginã a ratãrii mele politice, spre bucuria doamnelor care chicotesc rãsfoind ziarul, la cafea dimineaþa, ºi care îºi trezesc singure sânii cu mâna pe sub bluzã.

Deocamdatã, Lolita cireºelor nu se mai aratã vederii. Încã nu, bine închisã cum o þin în emisferele mele, în celulele visului. Bine închisã în celulele visului, în trandafirii aprinºi. Atâta doar cã, uneori, îmi scot ºtreangul de la gât ºi mã deschei la cãmaºã, cã umblu cu picioarele goale pe asfalt ºi cã mã cert cu norul de vrãbii.

Atâta doar cã în dimineaþa aceasta, când am vãrsat cana cu lapte, te-am lins de pe jos, femeie de lapte…

Atom cu atom, de pe jos.

Da, cineva de la capãtul nopþii încã mã pune pe jar, un piersic întreg îmi înfloreºte în creier.

Locuiesc într-o bãtaie de inimã.

De când ai trecut pe la mine cu norul de vrãbii, aici locuiesc. De când þi-ai uitat mâinile la masa de scris ºi picioarele printre cearºafuri.

Libelula, desigur, ar fi prea puþin pentru freamãtul pe care l-ai lãsat la mine asearã.

Râsul tãu decapiteazã balaurul cu ºapte capete. ªi picioarele tale îmi dau peste cap toate planurile de viitor, toate victoriile care mã aºteaptã cu surle ºi trâmbiþe la uºã.

Lumina picioarelor tale!

Floarea soarelui ascunsã între pulpe!

Vezi, de când râsul tãu mi-a intrat în casã întunericul bate-n retragere.

Degeaba te ascunzi în florile de cireº.

Ele te-au dat întotdeauna de gol.

Degeaba te ascunzi în norul de vrãbii!

Ele te-au trãdat întotdeauna cu clinchetele lor.

Ia nu mai chicoti prin camera mea!

Vezi sã nu trezeºti întunericul!

totul – de la prima atingere ºi pânã la ultimul geamãt – este achitat de noi. Numai sã fiþi dumneavoastrã mulþumit!

Numai sã fiþi dumneavoastrã mulþumit, ca un om de culturã ce sunteþi! ªi ca sã nu mai lãtraþi prin ziare ºi prin poemele dumneavoastrã carnivore cã Democraþia de cabaret a împãrþit lumea în douã ºi cã Fericirea se plimbã numai cu jeepurile bicamerale ºi guvernamentale. Aici totul e gratis, v-am spus, numai sã întindeþi mâna, domnule. ªi eu dau nãvalã în bufetul suedez ºi îmi umplu buzunarele ºi celulele.

Pentru acasã le umplu, pentru nopþile lungi în care mãsor zãdãrnicia pânã la tine.

Pentru nopþile în care mãsor zãdãrnicia; pas cu pas ºi stea cu stea zãdãrnicia!

Ba, uneori, mã pomenesc cântând Beethoven pe clapele disperãrii, de la Oda bucuriei la Marºul funebru.

E-adevãrat, deocamdatã cânt în surdinã.

Oda bucuriei în surdinã, ca sã nu stric petrecerea acestor preacuvioºi ai manelelor, care au ºi ei parte egalã la festin.

Oda bucuriei în surdinã, sau trupul meu înfipt pânã-n plãsele în tine.

– Lãsaþi-o mai uºor cu imaginaþia, domnule, ºtiþi prea bine cã ea v-a jucat întotdeauna feste ºi cã femeia dumneavoastrã din vis nu s-a întâlnit niciodatã cu femeia din carne ºi oase.

Studenta care vã dã foc mai are ºi alte obligaþii – mi-a ºoptit la ureche îngerul meu pãzitor –, îngerul de serviciu, cel pus sã îmi fotografieze gândurile ºi bãtãile inimii.

Da, poate cã ar trebui sã îmi ocup locul cuvenit în cratiþa socialã; sã stau la coadã, aºteptând sã-mi vinã rândul dupã jeepurile parlamentarilor. ªi dupã falusul de la minister, care te plimbã prin restaurante ºi te rãsfaþã cu icre negre în fiecare searã.

– Nu vã mai implicaþi afectiv – mi-a spus îngerul meu pãzitor, oricum nu veþi pune niciodatã stãpânire pe zâmbetul ei 4x4, care te scoate din minþi. ªi nu mai încercaþi sã opriþi totul pentru dumneavoastrã. Nu mai suntem în Evul Mediu, ca sã ne îngropãm femeia sub lacãte. Oricum, chiar dacã harul ei se împarte tuturor, de fapt, el nu se împarte – mi-a spus îngerul, trecând pe nesimþite cu speculaþiile sale de la bufetul suedez la doctrina divinã. Aºa mi-a spus, aruncându-mi în aer ultimele oaze ale speranþei.

Harnice molii rod catifeaua primelor atingeri.

Patul e gol ca o stepã prin care doar visul aleargã cãlare.

Sânii tãi râd în hohote sub bluzã.

Banchetul

Scripturã

Tu îmi aduci noaptea în pumni.

Nici nu mai ºtiu dacã apa cea vie am bãut-o din Sfânta Scripturã sau din mâinile tale. Întotdeauna încurc lucrurile când te afli prin preajmã, când dau iama prin masa întinsã a bogãþiilor tale.

Pentru cã bucuria mi-a fost întotdeauna strãinã ºi am dat afarã din casa mea toate sãrbãtorile în aºteptarea duhului care îmi bântuie nopþile, pentru cã am bãut singur cu îngerul când tu încercai uºile închise ale duhului meu, pentru cã m-am depãrtat de tine ºi nu þi-am spus despre toate acestea nimic, ia tu în stãpânire viaþa de care acum mã despart: vuietul pãdurii, cântecul sturzului…

Ia tu copacii, ia toate frunzele!

Ia greierii, aceste poeme de dragoste pe care le-am scris mai demult, încã de la începutul lumii.

– Puteþi sã intraþi, domnule, îmi spune reprezentantul opiniei publice plãtit de Guvern, care rupe biletele la intrare. ªi care ne gestioneazã atât de bine clipele de tandreþe.

– Puteþi sã intraþi. Bufetul suedez al deliciilor este special pregãtit ca sã vã ofere tot ce poftiþi, absolut totul. Nu vã mai faceþi atâtea probleme – masajul de întreþinere ºi rãsfãþul sunt plãtite din fonduri comunitare, ca ºi salubritatea ºi ecarisajul.

Oricum, subvenþia dumneavoastrã bugetarã nu ºi-ar permite niciodatã o asemenea noapte; o asemenea noapte sub pomul cunoaºterii, sub picioarele cunoaºterii. Fiþi liniºtit, domnule,

ªi ca sã mã ierþi întru totul, aflã cã ultimele poeme de dragoste sunt aici, în inima mea. Dacã vrei poþi sã le-asculþi bãtaia.

Dacã vrei poþi sã îþi vezi în ele chipul ºi mâinile.

Ca dovadã cã încã te port în celule ºi nervi, ca dovadã cã nu vei pleca niciodatã.

8 actualitatea literarã

Erwin Lucian Bureriu Pluta meduzei 1. …ªi doar AM FOST, când zile existarã ªi totul era demn de-a fi trãit.

Eram bogaþi spiritual – o varã Pornitã pe Ocean spre Infinit.

Catarge oscilau, un metronom ªi-un timp albastru, tânãr, ce se zbate. ªi-n forfotã, pe punte, poate ne-om Fi împlinit, prin jerbele sãrate, Splendid pictaþi de briza cea solarã, Când noi prindeam parâmele de cer, Iar pânzele greoaie se bombarã, Purtând un sens în vântul efemer.

Dansând în val zvâcnea prova sonorã, Se bifurca siajul argintiu Cu amintiri de veacuri sau de-o orã; ERAM ÎNTREG AL VIEÞII MELE FIU. În lacuri de-acalmie, în tempeste, Nu pãrãseam speranþa, sfânt-umanã.

Pluteam pe-o navã-n depãrtãri celeste, Ca albatroºii,-n zbor fãrã prihanã. ªi doar ERAM în zilele acele, Când totul era demn de-a fi trãit ªi-o coerenþã se citea în stele, Pãrând a ne-orienta la nesfârºit…

2. În fiecare-i câte-o fisurã nevãzutã, Iar clipperul cel suplu, cu borduri de azur ªi velele-i dansante, anticipeaz-o plutã Pentru-echipajul nostru, cu sufletul impur.

Trãdarea e internã; de-acum o sã se vadã!

Venit-a ºi momentul când n-o sã te mai minþi: S-A RIDICAT STINDARDUL CEL NEGRU-N ARBORADÃ, Suntem piraþi de cuget, cu ºiºul între dinþi.

E-n fiecare-o stâncã, un val fatal, o trombã ªi-o urã ce scufundã-n neant Neandertahl. ªi spiritul, atâta cât a rãmas, sucombã, Târându-ne-aspiraþiile nobile-n aval.

Ziceam c-a fost furtunã de veacuri schimbãtoare, Muºcând din continente, planeta dislocând; Un univers de valuri s-a ridicat din mare, Cum trupul se separã de propriu-i sens ºi gând.

scoaladepoezie Umanã-i doar speranþa, plutind abject pe unde.

Printr-o minune, dacã vã vom vedea în port, Ce “supravieþuire” vom spune cã ne-aduce?

Cãci poartã fiecare în sine câte-un mort ªi-n veci târî-vom umbre de lemn, strigând a cruce…

Dã-mi viaþa ta, ce moare, dã-mi spiritul tãu dens; Le voi purta în larguri, de-acum pânã se poate.

Nu vãd de ce sã moarã cu toþii, fãrã sens, ªi n-are rost VREUNUL spre infinit sã-nnoate. …Sunt ultimul. Pustiul albastru-i tot mai larg.

Cu sângele ‘cerc fapta Meduzei a descrie.

Cãtre pieire-mi urcã fãptura pe catarg ªi-n loc de pânzã,-i petecu-acesta de hârtie…

5. …Au decis cã trebuie sã mor, Ei crezând c-astfel va fi mai bine.

Tineri sunt, de-acum totu-i al lor.

Le-am creat un spaþiu. Le-aparþine.

Nici trecut de viaþã, nici senil; Le va trebui un revolver, Dacã nu voi trage-ntr-un azil, De nu m-oi zvârli-ntr-un puþ de cer…

Cei ce ne-au fost plozi, vor sã conducã; Noi i-am modelat, aºa-i avem. Înc-o generaþie caducã Se-ntrupeazã dintr-un vechi totem.

Le-am lãsat istoria pletoasã Ce mi-au dat-o-ai mei la rândul lor… …Voi pleca, pe înserat, de-acasã ªi voi deveni, de-atunci ogor…

6.

Nu e loc pe puntea de comandã; Timonier se crede bun oricine.

Echipajul seamãnã a bandã, Balansându-se-ntre rãu ºi bine.

De altfel, voi fi de-acord sã plec, Cã de-acum suntem prea mulþi, c-o…pipã.

I-am luat pe-atâþia la edec; Nu e timp; conteazã înc-o clipã.

Mã împachetez în poezie ªi aºtept pe punte ºi mã plouã.

Pãrãsit pe-o insulã pustie, Poate c-o sã-ncep viaþã nouã.

AM CONCEPUT FURTUNA; am pus în aplicare Distrugerea forþatã a navei- amiral.

Instinctul palid ce-a mai rãmas în fiecare, Ne-agaþã de catarge rãtãcitoare-n val.

7.

De-atâþia ani am aripi, dar ºi gheare; Pot fi adolescentu-adoleascet, Bãtrân libidinos, din os, ce-ºi are Azilu-n umbre, aburind sonet.

Un sâmbure de ceaþã, un rest din ce a fost Ne-adunã laolaltã, înghesuiþi o sutã Pe-un cosmos de fragilã-ntrupare fãrã rost, Închipuind infima raþiune, pe o PLUTÃ…

Paraºutist ºutit de-o mitralierã, Sau ucigaº plãtit cu solzi de crap, Închis în trupu-n care gândul sperã, De propriu-mi schelet reuºind sã scap.

3.

Orice naufragiu-i o lansare, Când o plutã-þi faci din ce-a rãmas; Cine n-a murit, de-acuma are Încã ºanse, deci, pe noul “vas”.

Mai multe vieþi, la mixer conectate, Trãit-am, stereofonic ºi sincron, Iar vârsta-mi s-a uscat pe jumãtate, Sau a înmugurit c-un semiton.

Se improvizeazã un catarg, Fâlfâie cãmãºi în “arboradã”; Valuri mai domestice se sparg, Soarele începe sã ne vadã.

În spaþiu-acestui timp mã miºc lejer, Apar sub orice chip ce-mi aparþine, Ca-n largul spectru, guvernat de cer ªi scot cuþitul împlântat în mine…

Þãrmuri nu-s; doar orizontul plat.

Foamea guverneazã elegant.

Cine va fi primul devorat Va decide noul comandant.

8.

Pãdure, taci, acum, ca-ntotdeauna.

L-am îngropat, sub frunze negre,-aici.

Am sãvârºit, aºadar, încã una Din crimele din seria de kitsch.

El rãmâne ultimul pe navã, Singur, pânã velele se rup; Sânge îºi va bea din vena-cavã, Muºchii-ºi va muºca apoi din trup…

Nu-l vor gãsi nicicând pe ucigaº; S-a volatilizat pãcatul, fãrã patã.

E-atât de relaxant sã fii iar laº, Perpetuând secretul înc-odatã.

4.

Mai vieþuim pe-o plutã rãmasã dintr-un vas Ce a pierit în valuri cu cei mai buni din noi.

Pe resturi de catarge,-n derivã am rãmas În marea mult prea calmã, în Marea-de-Apoi.

Din nou e-o zi: trebuie sã disparã.

Am repetat ceea ce n-aº fi vrut.

Aceastã viaþã, nu e prima oarã, Când aº fi vrut s-o iau de la-nceput...

Supuºi spre-a da viaþã murind…ºi poate toþi O vom sfârºi pe pluta pornitã spre Niciunde.

Suntem avizi de carne ºi criminali ºi hoþi;

...Din nou trec prin pãdurea foºnitoare Pãzit de veºnic bunul dumnezeu; Cuþitu-aflat în pumnul meu nu doare – ªi ucigaº ºi cel ucis sunt eu.

nr.9 n iunie 2011

George Pasa , izvorul sângelui n-ar trebui nimic sã te doarã, în trafic, totul este imprevizibil: inima pompeazã sânge, capul e pe umeri, pãsãrile trec în zbor, apa e rece. când toate izvoarele au fost astupate, ar trebui sã-þi fie iubire; cãutãtorii de apã, cu nuiele de-alun, bat pãmântul uscat; ºi tu, cu o hartã în inimã, cu luna tot mereu înainte, cauþi izvorul sângelui. când omenia e pusã la colþ, ai grijã, pãstreaz-o în sânge: nicio apã cu mâl nu-i va tulbura limpezimile; cine construieºte palate în nori parte va avea parte de strãlucirea peniþei, în loc de stilet înfipt în inimã. ce ofrandã sã mai aduci spre iertarea a ce nu se uitã? lumânarea îþi spune mai bine ceea ce eºti: cearã topitã la cãpãtâiul speranþei, os frãgezit sub poveri fãrã seamãn, ochi rãmaºi pironiþi în luminã. de-aceea, n-ar trebui nimic sã te doarã, chiar de nu ai în loc de inimã o ghearã.

e timpul pentru dor trebuia sã fii mâinele meu, strãlucitor pe scara absenþei, cu plin sã vii în calea aºteptãrii, nicio dimineaþã sã nu mã trezeascã fãrã mângâierea palmelor tale. acum înfloresc pomii pentru alte iluzii hoinare; eu trec fãrã sã iau în seamã nectarul în care primãvara ºi-a trecut frumuseþea, limpezimea cerului stinsã-n albastru, vãd numai tãciunele ca amintire a focului. fãrã dor, va veni mai curând înserarea, vom ºti cã n-am fost decât umbre într-un vis lunecos, de-aceea toate ne dor, toate ne strigã-ntr-un glas: „e timpul pentru iubire, e timpul sã v-aduceþi aminte cã toate clipele au muguri ºi vor înflori pentru voi. strãlucirea voastrã va trece în alþii, veºtejirea e ultima barierã înaintea nopþii. nimic nu-i pierdut: timpul are memorie pentru toate cele ce sunt. þineþi-vã bine! treceþi pe o punte îngustã. ºi-n balans e timp pentru dor”.

cu tine, totul începe fãrã tine, îmi pierd locul în cartea viilor, nu mã primesc nici morþii, cicã n-am ajuns celebru, iar pasul meu e prea scurt pentru marea întindere. fãrã tine, umblu brambura prin deºertul de oameni; dezabonat la real, citesc în stele rãceala ºi-aºtept o furtunã sã mãture praful, sã rãmânã doar literele pe o piatrã cenuºie. fãrã tine, m-aº întoarce în semne sã le iau pulsul, pânã aº deveni bãtaia în plus. dar ce bine-i cu tine când îmi spui sã rãmân, pot sã iert pânã ºi morþii tãiºul, stelelor – indiferenþa, deºertului – amãgirea.

sã recapitulãm în ploaie, copacii au solzi, frunzele au cicatrice, apa se-adunã în cercuri. þi-auzi pulsul în inima unui copac, ai mai mult decât simþul poveºtii. cu totul altã geometrie, când te izbeºti de o piatrã.

scoaladepoezie

nr.9 n iunie 2011 Emoþie

Denisa Rosca ,

Picuri de sânge îmi pãrãsesc ochii în ºiruriunul dupã unul dupã altul....

Ar fi doar normal ca o emoþie atât de precisã, resimþitã în fiecare celulã a corpului, sã aibe un motiv precis sub semnul existenþei sale. Însã nedumerirea rãmâne...

Ca o umbrã dupã apus. neinvitatã, fãrã rost... * Aº vrea sã ºtiu Exact Ce umbrã hrãneºte întunericul turmentãrii mele sã o cuprind în palme sã îi las existenþa rece în seama cãldurii pale a corpului meu ºi apoi sã o sugrum ca pe un demon în chip de om sã o strivesc ca pe o umbrã sub paºii repezi sã o ucid ca pe o durere dulce ºi amarã...

Poftesc Aº fi vrut ca buzele tale sã fi fost virgine când m-ai sãrutat...

Sã fiu pãcatul tãu primordial...

Pasiunea ta cea dintâi...

***

Rãceala strãnut.... e doar vina ta fiorii ce-mi dai mã îmbolnãvesc sunt obositã.... au cucerit fiecare pãrticicã a corpului meu lacom, petec cu petec... au început cu pieleamarcând teritoriul cu o umbrã de sudoare sub care puritatea ei s-a topit... au continuat apoi cu venelete simt, plimbându-te pe fluxul lor pãcãlindu-mi pulsul.... dictând aspru fiecare bãtaie a unei inimi cândva timide... rãsuflãrile sunt grãbitecautã parcã o urmã de repaus tânjesc dupã liniºte, dupã absenþa ta dupã un calm al unei liniºti de mult apuse.... ºi drumul continuã...e lung ºi istovitor.... hain ºi dupã propriul plac þi-ai gravat în profunzimea oaselor numele... avid, petec cu petec, ai cucerit fiecare pãrticicã a corpului meu.

Raluca Olaru

Aº fi vrut sã bei din cupa mea Plinã în voluptatea pasiunii, Grea în veninul vieþii.

Sã împart cu tine pãcatele fiinþei mele Printr-o sãrutare Dulce ºi amarã...

Ce egoist din partea mea Sã vreau sã îmi oferi puritatea ta Pe un sãrut timid; Când ale mele buze, Un ocean de pãcate au pãtimit.

Le-au pãtimit cu ardoare de speranþã Am bãut ºi ultima picãturã Din cupa cu pasiuni... ªi totuºi, Eu la sãrutarea ta virginã poftesc.

Concursului Naþional de Literaturã Agatha Grigorescu Bacovia Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia” ºi Primãria oraºului Mizil organizeazã a cincea ediþie a Concursului Naþional de Literaturã „Agatha Grigorescu Bacovia”.

Participanþii (nu existã condiþii de vârstã, apartenenþã la U.S.R. etc) vor trimite, pânã la data de 10 septembrie 2011: Pentru Secþiunea Poezie: 15 poezii pe suport electronic (e-mail sau C.D). Pentru Secþiunea Prozã: 15-20 pagini culese cu diacritice (corp TTimes imes New Roman - 14).

Pentru ambele secþiuni textele se semneazã cu numele real (dacã autorul doreºte sã fie publicate sub pseudonim, va specifica acest lucru). Se anexeazã un scurt C.V C.V.. ce va cuprinde, obligatoriu: adresele de corespondenþã (adresa poºtalã, e-mail, nr nr.. de telefon) precum ºi o fotografie (JPEG, TIF) cu latura mare de minimum 15 cm.

C.D.-urile expediate prin poºtã (verificaþi corectitudinea formatãrii!) se trimit în plic, pe adresa: Asociaþia Culturalã Agatha Grigorescu Bacovia, str .13 A, Mizil, str.. Agatha Grigorescu Bacovia, nr nr.13 jud. Prahova.

Textele prin e-mail vor fi expediate la adresa: lucian_manailescu@yahoo.com Primirea textelor va fi confirmatã telefonic sau prin email. Câºtigãtorii (desemnaþi de juriul prezidat de d-l Academician Eugen Simion) vor fi anunþaþi în timp util, în legãturã cu festivitatea de premiere.

actualitatea literarã 9

*** O fantezie moar tã în oglindir ea vieþii moartã oglindirea Ma ur mãr eºte fr enetic urmãr mãreºte frenetic De par cã ar vr ea sã mã cuprindã parcã vrea Dar o îndemânar e divinã îndemânare Mã ocr oteºte subtil, fiinþa devenindu-mi vãpaie. ocroteºte ea pieirii mã ocoleºte temãtoar e Rãcoar Rãcoarea temãtoare ecoarã acum strecoarã O lacrimã pustie nu se mai str Pe chipul râzând… Într eaga-mi esenþã devine sticloasã Întreaga-mi Fãrã soar e, fur tunã sau vânt. soare, furtunã Boala nemiloasã, cu suflul de piatrã Nu se mai rregãseºte egãseºte În ungher ele întunecate ale trupului meu ungherele O vãd pãrãsindu-mã confuzã Cu o umbrã sãracã, în ur mã, mer eu. urmã, mereu.

***

Paºi umezi prin ceaþa deasã mã împiedicã sã îmi las fiinþa ghidatã de raþiune oricât de înalt ar fi nivelul ei pur tându-mã pe valurile nepãsãrii ca purtându-mã pe un fulg neînsemnat a cãrui soar tã nu a fost soartã înscrisã în car tea destinelor unde apar cele ale cartea oamenilor ‘nor mali’ tocmai datoritã naturii ei ‘normali’ secundar e… ªi atunci el cui aparþine? Unde e secundare… acasã? Unde e mor manul de zãpadã car e îl mormanul care otejându-l de gãzduieºte la cãder ea din nori pr cãderea protejându-l topir ea imediatã la contactul cu solul umed? topirea Poate mãcar visa la aºa ceva? La mãcar un alt fulg cu car e sã se uneascã în timpul prãbuºirii care pentru a sfida împr eunã gravitaþia traversând împreunã graniþele acestei lumi pentru totdeauna?…. Sau va zãbovi stingher cu fiinþa întipãritã în acest loc aspru, topit pentru o veºnicie, fãrã speranþã?

*** Valuri leneºe se lovesc de þãr mul conºtiinþei þãrmul e pe car e aº putea-o numi putere care mele cu o puter supranaturalã sau chiar impr ecisã datoritã imprecisã forþei… se zbat sã mã impr esioneze, sã mã impresioneze, influenþeze, sã îmi spele din nou cr eierul însã… creierul în zadar… astãzi sunt inabor dabilã, inaccesibilã, inabordabilã, imposibil de atins…

Ma într eb doar cine este rresponsabilul, esponsabilul, întreb persoana din spatele ‘cor tinei’, cel car e primeºte ‘cortinei’, care toate cr editele pentru acest moment inimitabil… creditele oar e a doua femeie din mine? Sau a patra? Cine oare ºtie… Pr obabil cã nici mãcar eu nu voi atinge Probabil incomensurabilul când vine vorba de autocunoaºter e… dar îl atinge cineva vr eodatã?.. noaºtere… vreodatã?.. pr obabil… probabil…

Astãzi mi-a fost dezvãluitã o personalitate ascunsã pânã acum, ezotericã, cufundatã de mult timp în coridoar ele pier dute ale inconcoridoarele pierdute ºtientului meu, car e e, apr opo, extr em de capricare apropo, extrem cios… am descoperit cã pot fi ºi indifer entã, indoindiferentã, lentã, pasivã la fluxul de ignoranþã, insensibilitate ºi super ficialitate car e face tot posibilul sã mã superficialitate care azvârle în cer cul lui vicios… Astãzi am fost într -o cercul într-o perpetuã amorþealã ºi m-am simþit nemaipomenit, netulburatã ºi impasibilã aºa cum nu am mai fost niciodatã pânã acum… intuiþia mea pur femininã îmi spune însã cã aceastã rreverie everie inexplicabilã va pieri, cã esenþa mea sensibilã ºi emotivã va câºtiga înfruntar ea cu mult mai puþin înfruntarea pr egnanta femeie nepãsãtoar e din fiinþa mea… pregnanta nepãsãtoare

*** Pustiul se aºeazã confor tabil confortabil deasupra lumii De par cã ar fi stãpân peste într eagul þinut parcã întreagul O frunzã rãtãcitã îºi gãseºte alinar ea pur tatã de vânt alinarea purtatã -un alt univers ostil, neprimitor Într Într-un dar totuºi necunoscut.

Suflul cald ce schimbã suflete odihnindu-se într -un ungher într-un Pier e cu fiecar e pas grãbit Piere fiecare spr e viitorul întunecat. spre Doar o umbrã timidã suspinând speriatã spr e orizont spre Zace nemiºcatã, pr ecum tr ecutul îndepãr tat, precum trecutul îndepãrtat, neclintit.

Lumina difuzã, mult pr ea strãinã, prea tr emurã în praful gr os tremurã gros Prigonitã nemilos de str opii rreci eci ºi negri ai stelelor rupte stropii Cu aripi rãsfrânte în neant…

Mi-am încr edinþat viaþa soar elui încredinþat soarelui Ce zi a fost atunci…

Fer mecãtoar e mi-am pr edat existenþa Fermecãtoar mecãtoare predat I-am aruncat iubirii cheia inimii mele… ªi a pãstrat-o cu sfinþenie…

Nu m-a trãdat, a þinut-o strâns…

A ascuns-o în veritabilele sale lagãr e... lagãre... oase ale iubirii...

Lagãr e dur er Lagãre durer eroase Asta a însemnat rãtãcir ea mea… rãtãcirea A strãpuns-o cu puter ea ei divinã… puterea A cutr emurat totul în jurul ei… cutremurat ªi a îndepãr tat-o de soar e, de fericir e…. îndepãrtat-o soare, fericire….

A pãstrat-o doar în dur er e… durer ere… e de iubir e… dar ascunsã… mare iubire…

I-a oferit o mar ªi-a îndeplinit pr omisiunea.. promisiunea..

Dar a dezamãgit-o…

Cãci nu a mai gãsit lacãtul prin atâta lume… ªi a pier dut-o…. pierdut-o….

Din expoziþia de picturã „Poduri” a artistei Magdalena Paree-Hahn, gãzduitã de Galeria Pro Arte Lugoj

Magda URSACHE

10 actualitatea literarã

eseu

nr.9 n iunie 2011

În România portocalie, apele au rãmas otrãvite... „Eu sunt eu, plus împrejurãrile mele” / Ortega y Gasset

Uniunea Scriitorilor, nota Daniel Cristea-Enache, „judecã aceleaºi lucruri cu mãsuri diferite”. Aºa este. Numai cã de maladia discreditãrilor pe sãrite ºi pe alese nu suferã numai USR. Justiþia produce necontenite incriminãri ºi discriminãri. „Dreptate, ochii plînºi cer sã te vadã”, titra Petre Mihai Bãcanu, într-o „România liberã” de an ’90. Mã tem cã ochii ãºtia se vor închide înainte de a întrezãri mãcar dreptatea.

Postsocialist, puºi la zid n-au fost marii torþionari ai închisorilor comuniste, ci ticãloºii mãrunþi. Nu li s-a cerut socotealã lui Drãghici ºi adjunctului, gen. maior Nicolschi, pentru crime, nici sinistrului gen’al Pleºiþã (pensia exorbitantã nu i-a fost atinsã), nici lui Tudor Postelnicu („am fost un dobitoc”), care s-a „ocupat” de Goma, nici lui Iulian Vlad, care s-a „ocupat” de Caraion. Iar Vlad, ºeful Securitãþii, începînd din ’87 (ºi iau asta cu un semn de întrebare) a devenit consilierul lui Sorin Ovidiu Vântu (S.O.V.).

Un factotum în Securitate, fost spion sovietic, Alex. Nicolschi (nume natural Boris Grunberg) avea, în 1952, o listã: „evidenþa elementelor duºmãnoase”, însumînd 417916 nume de oameni încã liberi: foºti lideri ai partidelor istorice, legionari, duºmani pe linia culte, deputaþi, senatori, prefecþi, pretori, primari, miniºtri, pînã la rude de gradul II (Marius Oprea, Banalitatea rãului). Prin ’91, Nicolschi se arãta „sîcîit” de acuzele presei. A murit în pãtucul lui, în aprilie ’92; cu o zi înainte, i se ceruse sã se prezinte la Procuraturã pentru cercetãri penale. Lui i se datoreazã „trenul morþii” GherlaTimiºoara. Marius Oprea (Crimele Securitãþii, „Cuvîntul”, mai, 1992) a numãrat 54 de dispãruþi, membri ai „bandelor”. Cei din lotul Tergova, transferaþi de la o închisoare la alta (Nicolschi a dispus reanchetarea), au fost „puºi la pãmînt”, asasinaþi pentru aºa-zisa fugã de sub escortã. Înapoi au venit numai hainele a ºapte persoane, echipamentul fiind mai de preþ decît oamenii. „Justiþia lui Nicolschi, dupã Marius Oprea: execuþii fãrã sentinþe de condamnare la moarte, certificate de deces false, cadavre îngropate în pãduri, la lumina felinarelor...

Procuratura a deschis anchetarea lui Al. Drãghici abia în ’92. Deja obþinuse azil politic în Ungaria (avea o fiicã în serviciile secrete maghiare). A murit neanchetat la Budapesta, în ’93. În decembrie ’54, ilegalistul UTC Ibrahim Sefit zis Turcu a fost lichidat în arest de Nicolae Briceag, un croitor cu 4 clase ºi cu multe crime la activ.

Acest Briceag a fost singurul inculpat în procesul comunismului.

Judecat dupã ’89, a murit necondamnat, în ’98. „Ca de moarte numi aduc aminte”, tot repeta la întrebãrile procurorului. Drãghici îi refuzase audienþa lui Sefit ºi Turcu îndrãznise sã intre în cantina unde mînca zbirul. L-a zdrobit. Aºadar, un „tovar㺠de drum” a fost ucis numai pentru cã l-a deranjat de la masã pe Drãghici. În decembrie ’89, voia sã revinã pe culoarul Puterii, ca „victimã a epurãrilor lui Ceauºescu”. La fel, gen. col. N. Doicaru, fostul ºef DIE, care se prezenta la TV liberã în 22 decembrie, dirijat de Brateº, ca „arestat, deblocat ºi urmãrit în permanenþã”. Canalul TV s-a dovedit a fi la fel de infect ca ºi Securitatea fidelã ori infidelã Ceauºescului. Consilierul lui Gelu Voican-Voiculescu, cu ordin sã gestioneze fostele structuri ale Secu, era col. Gh. Goran. Trebuia sã fie numit la comanda Siguranþei Municipiului Bucureºti. Goran tînãr participase la anchetarea lui Paul Goma, în 1977, la Rahova, ca organ de cercetare. „Aþi vãzut cum m-a bãtut (Pleºiþã, nota mea)?”, l-a întrebat Goma. „Nu, eu sunt aici ca sã nu vãd nimic”, a venit rãspunsul.

Colonelul Ion ªoltuþiu, „un armean gras ºi pãros” dupã Belu Zilber, numit „omul-sperietoare”, a anchetat lotul Pãtrãºcanu. Cumpãrase din averea acuzatului nouã statuete de Tanagra, cu 1 leu bucata, ca „figurine pentru copii”. Cînd a încetat sã fie „operativ”, a devenit director adjunct al Bibliotecii Universitare (ce dacã era cazangiu?) ºi secretar de partid al Universitãþii clujene. Dupã ’90, se zbãtea sã recupereze de la CAP-ul comunei Ileanda pãmîntul mamei. ªeful Securitãþii Cluj în perioada 48-51, Mihai Patriciu, a murit ºi el în pãtucul familial, în ’96. Marius Oprea urma sã cerceteze interiorul clãdirii fostei Securitãþi, sã gãseascã oasele celor uciºi. Le cautã Adrian Cioflâncã?

Multe roþi care fãceau sistemul comunist sã meargã au fost repuse în funcþie de Ion Iliescu (n-a intrat în CC prin debarcarea lui Al. Drãghici?). În special partidocraþi staliniºti, cu convingeri comuniste nãpîrlite. Treptat, cei cu uriaº capital civic anticomunist au fost marginalizaþi, ca sã aparã-n faþã supuºii Kremlinului care s-au dovedit indestructibili (de ieºit, au ieºit mai bine cei care aniversau în octiabrî, decît cei care strigau Ura! la 30 decembrie). Iau tot cu un semn de întrebare faptul cã Gogu Rãdulescu, fost ofiþer NKVD, nume de cod Marcel – zice presa –, parte din echipa Pauker, vicepreºedinte al Consiliului de Stat, a fost propus membru al Alianþei Civice. Nare dreptate N. Breban, cînd vorbeºte de un „primitivism civic”?

Societatea civilã? Ba în civil, cu tresele acoperite. Epoleþii Secu nu se pierd, se transformã. Mai ales moºtenirea Direcþiei Dezinformare a fost preluatã. Rãzboiul dezinformãrii (cel mai rece dintre rãzboaiele reci) a început imediat dupã fuga cu elicopterul:

prin comunicatul de „front” cã apele sunt otrãvite ºi otrãvite au rãmas. ªtiu cine mi-a spus, în faþa Universitãþii ieºene, cã vin ruºii peste noi: un istoric pe care l-am aflat apoi pe lista informatorilor cu „aprobare de partid”, listã publicatã de „România liberã” în noiembrie, ’98. În mod arbitrar, mercenari ai memoriei incorecþi au scos la ivealã un soi de documente defãimãtoare, în momente atent gîndite. Pentru defularea mulþimii obsedate de tehnicile de supraveghere Secu, de Direcþiile acelea cu nume de simfonii: a V-a – Instalarea aparatelor de supraveghere; a IX-a – Supravegheri; a X-a – anchete penale, sa deturnat atenþia dinspre torþionari spre torþionaþi, dinspre recrutori spre recruþi. Tragedia deþinuþilor politici presaþi sã scrie „informãri” a fost tîrîitã în coloanele presei imorale. Pentru cã imoral a fost sãl acuzi pe Corneliu Coposu de colaborare cu Securitatea. ªi cine a pretins celor captivi intra muros sã fi rezistat la ameninþarea cu lichidarea fizicã ºi psihicã? Tortura nu-i deloc pe înþelesul tuturor, iar pactul cu diavolul are multe trepte de urcuº ºi de coborîº.

Cazul Belu Zilber. Doctorul sãu l-a auzit zicînd pe patul de moarte (s-a stins în februarie ’78): „Niciodatã n-o sã le mai spun ce-o sã-mi cearã”. Îl denunþase în fals pe Pãtrãºcanu. Scrie evreul Herbert Zilber în memorii cã „un locotenent evreu, tînãr, cu ochelari” îi smulgea pãrul, sã-l facã sã mãrturiseascã „toate crimele pe care le-ai fãcut cu Pãtrãºcanu, Maurer, Aurel Vijoli, Petre Nãvodaru, Carol Neuman, Mihnea Gheorghiu, Ilie Zaharia” ºi-l ameninþa cu bãtaia pînã-n moarte. De faþã se afla Miºu Dulgheru, prozator în timpul liber, alintat de soþioarã Miþu Chiþu.

Din expoziþia de picturã „Poduri” a artistei Magdalena Paree-Hahn, gãzduitã de Galeria Pro Arte Lugoj Cînd nu existau probe ca insul sã fie trimis în Justiþie ºi condamnat sau cînd refuza sã fie recrutat „colaborator”, Pantiuºa Bodnarenko (fost agent NKVD, de origine ucraineanã), ministru M.A.I., fixa Domiciliu Obligatoriu sau colonie de muncã. Vinovãþia se stabilea anticipat. Acest James Bond al Securitãþii, cu ºapcã à la Lenin, fumînd Plugar ºi vorbind vulgar, urla la anchetatorii care nu erau destul de duri (citiþi: sadici): „Locul tãu e la Aprozar!”.

Ludovic Weiss (a emigrat în Israel) de la Direcþia Anchete tortura de la ora 7 la orele 24. Pentru anchetarea lui Pãtrãºcanu a fost decorat cu Steaua RPR, clasa a IV-a. Avea patru clase primare. Iar Gheorghe Filipescu, pe care Zilber îl asemuieºte unui Saint-Just de roºu (citise Baudelaire), i-a spus: „Întîi, ordon care din cei anchetaþi sã fie bãtuþi la tãlpi. Dupã aceea îi anchetez”. Pînã ºi Pantiuºa era ºocat de cruntul torþionar Pandele, „ªeful Regionalei de Securitate Iaºi: „Îl iei ºi-l faci negru la spate”. Iar Pavel Aranici, ºeful Serviciului Bande, Direcþia III din Ministerul Securitãþii Statului (avea trei clase de ºcoalã de ucenici), lansa în munþi haite de cîini, antrenaþi sã vîneze oameni.

Condamnat la muncã silnicã pe viaþã, Belu Zilber a fost scos, dupã 16 ani de detenþie, din zarca Aiudului. Cum în memoriile adresate CC/PMR dãdea în vileag brutalitatea de la anchete, au vrut sã-l extermine prin înfometare. Petre Nãvodaru, socrul lui Paul Goma, anchetat în cazul Pãtrãºcanu, ca urmare a delaþiunii lui Zilber, a fost reabilitat în ’56, dupã ce Belu a retractat acuzele. Pe delatorul supus caznelor inimaginabile are drept sã-l condamne (ori sã-l ierte) numai cel delaþionat.

Parcã n-a fost de ajuns cã Secu ne-a terorizat ºi ne-a învrãjbit, ne-a supus la teamã ºi la suspiciune, la frustrãri ºi umilinþe; postdecembrist, a urmat marea hãituialã, iar GDS ºi CNSAS (are dreptate N. Breban) au alterat ºi mai mult mãsura lucrurilor. Punem semnul egal între cel care a turnat de nevoie ºi cel care a spus, dupã bãtãi crunte, ce s-a vrut sã spunã? Între cel presat, ºantajat ºi cel vînînd o poziþie socialã confortabilã? Îi vîrîm în aceeaºi hazna Secu

pe Ion Caraion, condamnat în ’58 la moarte pentru trãdare, spionaj, uneltire contra rînduirii legale, pedeapsã comutatã în închisoare pe viaþã (în ’64 a venit graþierea) ºi Sorin Antohi? Pe ªt. Aug. Doinaº, atunci redactorul revistei „Teatru” (cade sub arest în ’57, pentru omisiune de denunþ: Marcel Petriºor anunþase o miºcare a studenþilor contra obligativitãþii limbii ruse în universitãþi) cu Andrei CorbeaHoiºie? Pe Romul Munteanu ºi pe Traian Iancu? Pe Petru Comarnescu ºi pe Gabriel Gafiþa? Pe Raoul ªerban, Mircea IonescuQuintus ºi pe vecinul de scarã de bloc, doritor sã fie preºedintele Asociaþiei de locatari? Pe Noica (6 ani puºcãrie, zece-DO) ºi pe Mihai Grãdinaru, una dintre „sursele” Secu pentru urmãrirea lui, redactor la Editura „Junimea”? Oare M.R. Iacoban ºtia ce roluri jucau subordonaþii lui, Grãdinaru ºi Cuþitaru? Colonelul ªtefãnescu intra drept în biroul lui Virgil Cuþitaru; coloneii Iordache ºi Negru erau obiºnuiþi ai editurii. Am citit într-un DUI (dosar de urmãrire informativã) cã „sursele” din redacþie respingeau cãrþi la indicaþiile ofiþerilor. Or fi protejate ºi astãzi? Aºa se pare. Cît despre Constantin Ciurlãu, ºeful Securitãþii, scos din pîine de evenimentele din decembrie ’89 ºi subalternul sãu, Ovidiu Andronache, ºef Serviciu Informativ, cereau supravegherea cenaclului „Lupta cu inerþia”, de la Combinatul de Utilaj Greu din Iaºi, unde chiar s-a declanºat în 14 decembrie 89 „lupta cu inerþia”, prin Cassian Maria Spiridon ºi alþi cîþiva. Ca sã revin la Constantin Noica, verdictul trebuie nuanþat.

Nu-l consider oportunist, ci idealist. Acomodant? Mai degrabã vrînd sã-i „antreneze” chiar ºi pe securiºti în programul lui. ªi era rãu dacã se realiza proiectul Institutului de orientalisticã, sub conducerea lui Mircea Eliade? Sau trebuia ca România sã fie Siberia spiritului, sintagma enervantã, preluatã cu grãbire ºi de Sanda Stolojan, ºi de I.P. Culianu, ca sã nu-l mai pomenesc pe ºeful ICR? Noica e lapidat din varii direcþii (ca informatorul Nica) iar Alexandru Paleologu, care îl denunþa cu talent (ca Marin Oltescu) pe colegul de celulã, Nicolae Fãrcãºanu, fratele lui Mihail Villara, este disculpabil pentru cã ºi-a mãrturisit vina. Aºadar vinovat fãrã vinã. Eu nu vãd mare diferenþã între el ºi celãlalt coleg de celulã, Dan Amedeu Lãzãrescu, rãmas culpabil pentru cã nu s-a spovedit presei. Mai mult încã: notele lui Zigu Ornea, luate de la CNSAS ºi publicate în „Observatorul Cultural” (dupã Constantin Barbu, „Ziua”) n-au produs multe comentarii negative, Ornea fiind declarat instituþie, mai exact Institut de istorie literarã. ªi cine a predat la Secu manuscrisul romanului lui Dinu Pillat, trimiþîndu-l la ocnã? Noica sau Ornea? În ce-l priveºte pe G. Ivaºcu, el se spovedea prietenilor cã avea misie specialã de la Dej ºi Drãghici, peste hotare. Arestat în ’51 pentru „crimã contra pãcii” (în fapt, un articol pro rãzboiul antisovietic) ºi condamnat la cinci ani de temniþã grea, odatã ieºit din închisoare s-a adaptat iute ofertelor Puterii. Învãþase în celulã ruseºte, cu voce tare. Nu-mi amintesc ca „prestaþia” lui sã fi fost mãcar la fel de amendatã ca a lui Negoiþescu, plecat – zice-se – cu misie de la Secu sã penetreze diaspora.

Pentru unii se gãsesc circumstanþe agravante, pentru alþii – atenuante. Regele Mihai e doar mîhnit cînd aflã cã prinþul Duda a fost persoanã de sprijin a Securitãþii Iaºi. Pe Bãlãceanu-Stolnici nu l-a împovãrat deconspirarea. Pe Dan Zamfirescu, nici atît.

Exuberantul teolog spunea voios (la postul lui Dan Diaconescu, unde în altã parte?): „ªi eu, ºi Noica, ºi Þuþea, toþi am lucrat cu Securitatea”. El ar fi lucrat-o chiar (pe Securitate), între ’73 ºi ’89, recomandîndu-i nu ºtiu cãrui colonel ori general pe Pleºu ºi pe Liiceanu. ªi-i dau dreptate lui Dan C. Mihãilescu, susþinînd cã acea Carte albã a Securitãþii a fost os otrãvit. „ªtiþi cã Pelin l-a dat în gît pe Miºu Ursachi?”, se auzea prin tîrgul Ieºilor, dulcele. Adevãrul e cã eternul rebel Mihai Ursachi a reuºit sã-i fenteze pe cei care voiau sã-l recruteze. „Obiectivul” n-a cedat „mãsurilor de influenþare pozitivã”, pãcãlindu-i straºnic pe „operativi” ºi bîndu-le banii prin cîrciumi.

Sã nu fi ºtiut omniscientul Mihai Pelin cã agenþii de racolare puteau scrie la raport cã X e vizat „în vederea contactãrii”, dar asta nu însemna cã s-a ºi lãsat contactat? ªtia, cu siguranþã m.a.i. bine decît alþii. Numai cã a convenit murdãrirea colectivã (ca ºi vina), în loc sã se punã accent pe rezistenþã ºi putere de sacrificiu. ªi nu-i deloc o exagerare afirmaþia cã, terfelindu-se demnitatea ºi onoarea celor care au trãit sub vremi atît de potrivnice, se reuºeºte distrugerea naþiunii.

E ca-n Euromâniada lui Ion Budai Cajvanul, alias Luca Piþu: „unul cu altul luptã, sã frãmîntã, unul pe altul surpã, micºoreazã, cetãþean pã cetãþean irumeazã”. În unele cazuri, CNSAS a reuºit performanþa de a nu mai face distincþia între adevãr-minciunã din dosarele fostei Securitãþi, între mãrturii sincere ºi false, între situaþii reale ºi bîrfe. Dacã a reuºit ceva, a fost ca breasla scriitorilor sã fie privitã cu dispreþ, iar scriitorii sã fie acuzaþi ca putori, stricaþi, lichele. De precizat: anumiþi scriitori, atent selectaþi de cine trebuie ºi cînd trebuie.

Continuare în nr. urmãtor

Virgil DIACONU

nr.9 n iunie 2011

la zi(d)

actualitatea literarã 11

„Azi bat la masina mea de scris un poem idiot” sau Mircea Cãrtãrescu, un „profesionist al literaturii”

Versul care dã titlul acestui articol îi aparþine lui Mircea Cãrtãrescu ºi poate fi gãsit în cartea nimic (cu n mic), apãrutã la Editura Humanitas, în anul 2010. Cartea a fost nominalizatã de curând pentru premiile acordate de Observatorul cultural ºi de Radio România Cultural.

Mircea Cãrtãrescu a publicat pânã acum ºapte cãrþi de versuri ºi un CD cu versuri alese pe sprânceanã, romane, povestiri, studii critice, un jurnal în douã reprize, volume de publicisticã, o carte pentru copii, în total 24 de titluri, cu tot cu CD-uri, dacã am numãrat bine lucrãrile care figureazã în prezentarea din volumul deja menþionat.

Tradus în mai multe limbi ºi distins cu mai multe premii, „liderul generaþiei ’80”, dupã cum singur se numeºte în nimic (p. 83), Cãrtãrescu pare sã fie un scriitor împlinit. Membru declarat „marcant” al Cenaclului de luni condus de Nicolae Manolescu (1977-1983) în vremea când scriitorii vorbeau mai mult cu gura închisã, el a avut ºansa de a fi îmbrãþiºat de mentorul sãu, de la debut ºi pânã în vremea din urmã, când criticul avea sã declare cã Mircea Cãrtãrescu este „un profesionist al literaturii, unul din rarii mari scriitori din ultimele decenii ale secolului XX ºi din primele ale secolului XXI” (Istoria criticã a literaturii române, 2008, p. 1351). În cele de mai jos mã voi referi doar la dimensiunea poeticã a autorului, mai precis la versurile cuprinse în cartea numitã nimic. Volumul a fost scris între 32 ºi 36 de ani (1988-1992), aºadar, la o vârstã a maturitãþii, care ar fi sã fie totodatã una a maturitãþii creatoare, dacã citatele pe care le voi oferi în continuare vor proba acest lucru.

Poetica postmodernã la firul ierbii

Cartea numitã nimic îl are ca personaj chiar pe autor: ea înregistreazã gesturile vieþii de zi cu zi – întâlniri ºi jocuri de dragoste, scene de familie, ore de singurãtate consumate în apartamentul de la bloc, confesiuni prozaice la firul ierbii.

Adesea, personajul versurilor se plimbã singur pe strãzi, iar dacã cititorii de peste veacuri vor pune cap la cap strãzile, bulevardele ºi instituþiile înºirate de autor – Kogãlniceanu, Doamna Ghica, Teiul Doamnei, Calea Moºilor, Barbu Vãcãrescu, Colentina, Batiºtei, statuia C.A Rosetti, Teatrul Foarte Mic etc. –, ei vor putea sã refacã negreºit o parte din harta Bucureºtiului. Dupã cum vor putea sã obþinã ºi lista tramvaielor ºi a troleibuzelor care îl plimbau pe autor între anii 1988 ºi 1992, când domnul singurãtãþilor tãia frunzã la câini: tramvaiul 21 ºi troleibuzul 66... Biografii lui Cãrtãrescu îºi vor culege ºi ei din aceste texte în versuri numele muzicienilor preferaþi – John Lenon, care semneazã motoul sub care se deschide cartea, Bob Dylan, Eddy Grant, Depeche Mode, Harrison, Fredy Mercury, Paul McCartney, Sinead O’Connor – ºi îºi vor putea completa, în plus, lista celor câteva zeci de obiective turistice, pe care marele autor român le-a vizitat la New York, Paris, San Francisco, Frankfurt – vezi textul numit Occidentul, un fel de poezie turisticã, demnã de reþinut pentru cele ºapte pagini de obiective ºi „fidelitatea” redãrii lor.

Personajul principal al textelor cãrtãresciene – autorul însuºi – este un om obiºnuit, care se prezintã pe sine ca fiind „pletos ºi în blugi” (p.

31); ºi tot aºa „pletos ºi în blugi” se descrie el încã de vreo cinci ori în alte pagini ale cãrþii, adãugându-ºi pentru exactitatea portretului vestimentar fie „ghetele adidas” sau „ghetele de plastic”, fie „jacka de piele”, fie tricoul cu înscrisuri la modã, fie – în casã – halatul, care îi provoacã revelaþii de budoar: „Arãt miºto în halatul meu de pâslã verde/ cum sunt pletos ca dracu/” (p. 66).

Dupã prezentarea garderobei, Cãrtãrescu þine sã consemneze ºi vârstele personajului sãu preferat – „cel de la 28 sau 29 de ani” (p. 8), „la 36 de ani” (p.

31), „pânã la 29 de ani” (p. 7), „O sã am 34 de ani” (p. 66) –, ca sã se ºtie în ce perioadã a vieþii a scris marele nimic, adicã a înºirat suma de fapte cotidiene, lipsite de semnificaþii poetice ºi emoþie.

„Ce-i mai miºto pe lume decât sã te fuþi?”

Dupã cum se vede, ca autor de versuri, Cãrtãrescu nu culege din marea realitate decât cotidianul, autenticismul, biografismul, nesemnificativul; el transpune în text doar acest nivel al realitãþii, al existenþei, pentru cã tocmai acesta este nivelul la care el percepe realitatea: „Nimic nu e altfel decât îmi spun simþurile.

Mintea mea e oglinda planã a lumii.” (p. 9).

Aceastã minte sau „oglindã planã” se mulþumeºte sã reflecteze lumea obiectiv, sã inventarieze fetiþele în blugi din troleibuz sau de pe stradã, obiectele expuse în vitrine, strãzile, „copilul tâmpit care dã cu cartofi” (p. 65) în maºina lui, fetiþa care îºi pune în cap ceaiul Lipton, cãlãtoriile la lapte ºi pâine, tot ceea ce i se întâmplã la genunchiul broaºtei: „Am fost pe la CR, la amici pe tot drumul m-am uitat dupã femei ºi gagici cu negri colanþi pe sub fuste de blugi” (p. 62).

Aceeaºi gândire-oglindã-planã înregistreazã ºi reveria prozaic-adolescentinã cu magnetofonul Kashtan: „adesea, când plec de la ºcoalã mã opresc la electronice la Doamna Ghica ºi mã uit la frumosul, fãgãduitul meu magnetofon, la figura lui simpaticã pãtrãþoasã la rolele lui inteligente ºi blânde (...) (p. 16).

Stupiditãþi de felul acesta, prezente în toate textele pe care le semneazã, nu trebuie sã ne surprindã prea mult, pentru cã aºa aratã poezia postmodernã, mai precis poezia postmodernã ajunsã în oglinda planã a lui Cãrtãrescu: o odisee a nimicului, cu „role inteligente ºi blânde”, cu „femei ºi gagici”, cu „ghete adidas” ºi „jackã de piele”, cu vedetele muzicale ale anilor ’80-’90, cu strãzile ºi mijloacele de transport ale Capitalei etc.

Postmodernismul acestei poezii, în care realitatea nu este nici scociorâtã, nici transfiguratã în vreun fel, înseamnã, de fapt, gradul zero al imaginaþiei poetice. Aici nu vom gãsi nicio urmã de metafizic, iluzie, poetic, stranietate, mitos, emoþie, ci doar abundenþa elementelor realului minor ºi infantilitatea-oglindã a autorului.

Fiind o oglindã planã, Cãrtãrescu nu are capacitatea de a desfãºura imaginarul poetic ºi de a produce misterul sau miracolul poetic. „Nu vreau sã fiu un monstru cuprins de inspiraþie”, declarã autorul, programatic, încã din „poezia” (textul în versuri) care deschide cartea. ªi într-adevãr, oglinda planã a gândirii lui nu se lasã învinsã de monstrul inspiraþiei ºi îl dã afarã pe monstru din carte. Cãrtãrescu vede lumea strict epidermic, ca un ºofer. Textele în versuri semnate de el nu ne surprind artistic ºi nu ne tulburã în niciun fel, locul comun este regula, asfixiantã, a fiinþei lor. Cât despre „poezia de dragoste”, ea ne oferã un fel de instrucþiuni sexuale pentru adolescenþi: „femeile sunt interesante/ pânã în 20 ºi peste 30 de ani/ cu 5 ani înainte ºi 5 dupã (...)”. (p. 17).

Matematica are, aºadar, ºi ea rolul ei în iniþierea sexualã, iar concluzia la care Cãrtãrescu ajunge în clipele lui de singurãtate de apartament este fãrã îndoialã profundã: „Ce-i mai miºto pe lume decât sã te fuþi?” (p. 17).

Idila de tramvai, Aer cu diamante ºi „diamante zornãind în closet” Pe aproape patru pagini se lãbãrþeazã un text din care aflãm cã, în tramvaiul 21, la ora 11:46 fix – pãcat cã lipseºte data cosmicã – Cãrtãrescu face curte subsuorii unei „blonde-blonde”, „de 17 ani?

18?”: „a-ntors capul ºi a citit instinctiv ce scria pe tricoul meu m-am uitat în altã parte (la tipul cu cutia de ceai) pe geam se perindau magazinele de pe Moºilor urma sã schimb la bulevard, sã iau alt troleibuz

pânã la Kogãlniceanu m-am uitat la ceasul electronic al unuia: 11:46 ºi iar la braþul ºi sânul fetei” (p. 25).

Idila de tramvai se încheie în limba maternã a lui Harrison: „Let me in here, You know I’ve been here, Let me into your heart...” (p. 26).

Cartea Aer cu diamante, publicatã la tinereþe împreunã cu câþiva dintre prietenii optzeciºti de luni, îi prilejuieºte lui Cãrtãrescu cuvinte inimaginabil de jignitoare la poetica cosemnatarilor: „totul era de diamant pe atunci ºi dacã oamenii defecau fãceau diamante, zornãind în closet (...) (p. 27).

Expresii poetice pentru Istoria criticã a poeziei generaþioniste postmoderne româneºti Mircea Cãrtãrescu ne oferã câteva expresii poetice 100%, care meritã sã fie consemnate în Istoria criticã a poeziei generaþioniste postmoderne româneºti: „ºi am sãrit la geam: pe bune, ningea” (p. 38). „Zâmbeºte-mi ºi tu ºi mi se rupe de tot” (p. 45). „o femeie miºto, pulpe miºto” (p. 57). „Nimeni nu mã fute la cap.” (p. 73). „Tristuþ deci, pentru cã vremea s-a-nchis” (p. 80). „Miºto miroase a pãmânt/ când vine metroul” (ib.). „Vãd în schimb o fatã tânãrã (!) ºi dulce într-un tricou miºto.” (p. 95). „era aºa miºto încât mi-a ars inima” (p. 96). „Miºto e Calea Moºilor privatizatã.” (p. 100). „E foarte miºto Calea Moºilor.” (p. 102). „Mai demult iubeam constelaþiile, azi mi-e perfect perpendicular.” (p. 103). „cu viaþa lui fututã definitiv.” (p. 107).

Iatã, aºadar, cât de miºto scrie poetul secolului, ce poezie poate sã facã el din „viaþa lui fututã definitiv.”

Profunditãþi cãrtãresciene pentru Istoria criticã a poeziei generaþioniste postmoderne româneºti

Pentru Istoria noastrã vom mai pune de o parte ºi aceste versuri, pe care le includem în secþiunea „Profunditãþi cãrtãresciene”: „toate luminile sunt stinse în blocul de vizavi, toþi dorm.” (p. 44). „nu pot sã-mi stãpânesc chinul ãsta interior” (p.

47). „Doamne, frumos este cerul albastru scânteietor” (p. 50). „te duceam în spinare pânã la pat... þopãiam ca nebunii pe Locomotiv GT...” (p. 51). „Doamne, verde e gardul viu ruginite sunt tomberoanele!” (p. 64). „fericit, intru la pâine/ dau banii, iau pâinea” (p.

71). „am fãcut multe imagini la viaþa mea” (p. 84). „înnebunesc de tristeþe” (p. 92). „e frig, mã zgribulesc în jacka mea de piele, visez ºi-mi amintesc, ºi mã uit dupã fete tinere, liceene în costume de blugi...” (p. 92).

Un poet fabricat sau „(…) sunt scriitorul M.C. considerat de criticã drept liderul generaþiei ’80, autor premiat.”

Cãrtãrescu ne prezintã texte absolut prozaice, lipsite de imaginaþie poeticã, vidate de lirism ºi tensiune, într-un limbaj plat, un fel de jurnal al nimicului ºi al ratãrii. O odisee a nesemnificativului, a locului comun, de care autorul este, de altfel, cât se poate de conºtient:

„când ai spus totul, te apucã un chef dement sã spui ºi nimic.” (p. 85).

Antiteza dintre tot ºi nimic rãmâne doar în plan abstract-conceptual, pentru cã în volumul Totul ºi cãrþile de versuri anterioare nimicului este vorba despre acelaºi nimic.

Nimic nu justificã, totodatã, ruperea acestor texte în versuri, pentru cã ele sunt, de fapt, simple consemnãri, scrise – la început de rând – când cu litere mari, când cu litere mici, când cu virgule, când fãrã ele, la întâmplare. O neglijenþã eufonicã ºi gramaticalã, care sare în ochi.

Un autor poate sã aibã, desigur, mai mult ori mai puþin talent; el poate sã fie un autor de valoare sau unul de-a dreptul mediocru, iar critica nu poate sã modifice în niciun fel aceastã stare de lucruri.

Dar critica are posibilitatea sã îi creeze autorului o imagine literarã, care corespunde sau nu valorii reale a autorului. Astfel, critica poate sã îi creeze autorului o imagine favorabilã meritatã sau o imagine favorabilã nemeritatã; ea poate sã confirme valoarea unui autor de valoare sau sã îl supraevalueze.

Cãrtãrescu este autorul cãruia i se dã în mod gratuit valoare, autorul supradimensionat de cãtre critica literarã: lui i s-a creat o imagine favorabilã, strãlucitoare, care nu este nicidecum susþinutã de valoarea textelor în versuri pe care le semneazã.

El este poetul umflat de propria generaþie, de câþiva critici care manipuleazã literatura românã, precum ºi de o întreagã armatã de criticatori mimetici.

Pentru versuri de aceeaºi mediocritate ca ºi a celor citate pânã acum ºi a textelor din care au fost extrase, autorul lor a putut fi premiat în mai multe rânduri. De altfel, pentru cãrþile de versuri cele mai mici Cãrtãrescu a primit premiile cele mai mari! Cãrtãrescu este în mod vizibil un poet fabricat de critica literarã ºi de câteva instituþii care acordã premii literare, de U.S.R. în primul rând.

Zeci de poeþi, optzeciºti sau nu, pot fi numiþi înaintea lui. Doar Alexandru Goldiº are curajul sã întrerupã corul lãudacilor ºi sã afirme cã „nu doar imaginaþia, ci ºi memoria au pierdut – în volumul nimic – orice rol” (Poesis internaþional nr. 3/2010).

Altfel spus, Cãrtãrescu ne livreazã o carte de versuri mediocrã.

Dar Cãrtãrescu este conºtient de propria imposturã ºi îºi contrazice prin toate versurile pe care le scrie, iar uneori prin mãrturisiri care privesc chiar capacitãþile sale poetice, criticii care l-au urcat pe soclu: „Azi bat la maºina mea de scris un poem idiot.” (p. 103). „cãci nu pot, nu pot sã mai scriu ºi chiar dacã-aº scrie, chiar ºi-aºa, totul ar fi fals, idiot.” (p. 60). „Mi-a crescut pãrul foarte, foarte lung.

Dar poezia mea e chealã ca Sinead O’Connor ªi mi se rupe de asta.” (p. 74). „asta-i, bãiete. În poezie ca ºi în sport o duci o vreme ºi nu mai poþi” (p. 89).

Poetul pe care Nicolae Manolescu, ideologul generaþiei ’80, l-a decretat ca fiind „un profesionist al literaturii”, trãieºte fãrã îndoialã o dramã. Dar el îºi recunoaºte, dupã cum am vãzut, neputinþa poeticã. Încã din primul text al cãrþii, sub masca sarcasmului în oglindã, „profesionistul literaturii” ne declarã rãspicat: „Nu vrea sã fiu un monstru cuprins de inspiraþie.

Nu vreau ca poezia mea sã-mi supravieþuiascã.

Acum ascult muzicã ºi împing cãruþul fetiþei mele acum ºtiu cã asta-i realitatea.” (p. 7).

Autorul vrea sã ne spunã cã el a ratat poezia pentru cã a ales sã împingã cãruþul, aºadar pentru cã a ales sã dea atenþie realitãþii. Fireºte, nu asta este cauza ratãrii sale poetice. Dacã ar avea ce-i lipseºte, ºi anume monstruozitatea inspiraþiei, el ar putea sã facã poezie chiar „din” realitate. În textul Occidentul, care închide cartea nimic, Cãrtãrescu ne oferã (cu virgulele mâncate ºi de data aceasta) schiþa propriei poetici: „nici poemu-ãsta nu-i poezie cãci doar ce nu e poezie mai poate rezista ca poezie doar ce nu poate fi poezie.” (p. 111).

Mircea Cãrtãrescu ºtie cã poezia pe care el o face este tot ceea ce nu poate sã fie poezie. Are dreptate.

12 actualitatea literarã

rememorari

Cezar Baltag (26 iunie 1939-26 mai 1997) o evocare de Ion LAZU Lumea fãrã tine S-a închis cartea. Diamantul tãcerii Îmi sângereazã faþa.

Nimic nu mai spune Pasãrea neagrã la capãtul zilei.

Vine o floare. Mã întreabã de nume.

Nimeni, îi rãspund. Nimeni dintre cãrþi triste, floare.

Nimeni dintre litere ºterse.

Mai sus e o poartã a porþilor cu prag rãu.

Pe acolo am trecut o datã De douã ori, de trei…

Soarta are chipul palid al unei femei.

Tãcerea zeilor strigã întruna Numele ei, Lacrimae sunt verba secutae: Elena, Ioana…

O pasãre în mine îºi ascunde Bocetul Rana

Spirit ºi sânge Vara se aprinde pânã la durere Se face pasãre ce urcã la cer ªi deodatã încremeneºte arzând Deasupra cuibului Pãmânt, ridicã-te cu mine Sã poþi zbura Brusc se lasã tãcerea.

O piatrã cade din tãrii ªi înainte de a atinge þãrâna Se face iarãºi pasãre Sângerând peste leagãnul lumii Instinctul luminii în oasele ei Stazã de cântec Hemoragie a soarelui Deasupra cuibului

în trupul tãu de eroare? Un om cu oase de sete numãrã arborii. Existã setea. Ea are dealuri de sete, ea rosteºte cuvinte de sete.

Cine eºti?

Cine eºti?

Cine eºti?

Setea înnopteazã în mine ca într-o gresie. O femeie cu picioare de sete numãrã pietrele.Tu eºti varã, le spune. Tu eºti viscol.

Tu eºti liniºte. Tu nu eºti nimic.

Tu eºti întoarcere.

Pe tine te iau de bãrbat.

Pe tine te voi naºte.

De tine nu-mi voi aminti. ªi deodatã în þipãt de crin torturat faþa ei explodeazã ºi se opreºte ºi tace ºi cu privirea în gol zâmbeºte nimicului.

Rasfrîngere în memoria soarelui Toate sunt sub semnul tãu, Apollo.

Clipa plouã-n noi torenþial.

Ieri a rîs un ulm. O varã-ntreagã o femeie a iubit un deal. În stejar, unde septembrie þese ulii într-un aprig cerc sonor, de ieri seara vremea o mãsura Absalom, pendul nemiºcãtor.

E aici un loc din care-n toate laturile lumii mã aud.

Nordul e un punct din care-ncepe Numai sud ºi sud ºi sud ºi sud.

Timpul plouã-n lucruri. Valea þese ulii într-un aprig cerc sonor.

Unde duci, soþie a-ntîmplãrii, Inimile noastre în ulcior?

Noapte

Rãsfrîngere de fulger înnoptat

ªi eu ºi greierul Din iedera întunecatã De la fereastra camerei mele Avem conºtiinþa scindatã: Amândoi nu putem dormi, Amândoi cãutãm extaza Care dã putere clipei ºi apropie învierea Amândoi ne temem de cuvinte ªi nu ne temem de moarte

Crinii de palidã flacãrã ai miazãnoaptei se-aprind.

Inima mea e castelul prin care trece Hamlet citind.

Cui cînþi uitarea mea blondã, tu stearpã risipã de tei?

Nu lãsaþi sã se-nece Ofelia în verdele ochilor mei.

Bîntuie luna. E-o toamnã a frunzelor din capitel. În stînga tace Horatio sau numai o parte din el.

Fereastra de dincolo Fereastra de Dincolo de tine Acolo unde Un platan, neîncetat Soarbe geana neliniºtii Dincolo de ºansa Ce astupã toate cãrãrile Dincolo de orbul Care cautã bâjbâind Inima mea printre frunze Dincolo, mult dincolo De aceastã hârtie Care la ºoaptele mele de searã Ia foc.

Setea O femeie locuitã de sete lumineazã golul cuvântului: spune-mi de ce te aºtept, spune-mi, de ce îmi legi gura, de ce râzi, de ce te întuneci, de ce mã înnoptezi

Pãsãri în amurg Lui Grigore Hagiu, in memoriam Dezgheaþã-te, lume, dezgheaþã, un clopot de clor ne desparte, aripile-s tot mai în ceaþã, inima e tot mai departe.

Roteºte-te, lume, roteºte ºi tu soare du-mã în varã orizontul mã pãrãseºte prietenii încep sã disparã.

Nu zãrisem cã norii aleargã ºi nu bãnuiam cã-i furtunã, eram opt, eram cinci, eram patru ºi parcã zburam împreunã.

Parcã ieri mai era dimineaþã, soare-n valuri ºi-acuma-i doar nor.

Sunt o pasãre singurã-n ceaþã ºi abia mai ºtiu dacã zbor

nr.9 n iunie 2011 Cezar Baltag: Îngerul se opreºte din scris…

Cândva, dupã o reuniune comemorativã Lucian Blaga - o sutã de ani de la naºtere, (cu participarea lui Matei Cãlinescu ºi Virgil Nemoianu – anume veniþi din America), ne-am regãsit simpatetic, pe trotuarul din faþa Conservatorului de pe ªtirbei Vodã cu o parte dintre cei care conferenþiaserã: Cornel Regman (însoþit de dna Zorina), Nicolae Balotã (cu dna Bianca), Cezar Baltag ºi, înainte sã ne risipim care încotro, pe strãzile din preajma Ciºmigiului, am adãstat un scurt rãgaz, sub taina serii împrimãvãrate, cu spiritele încãlzite la lumina evocãrilor care îl priviserã pe poetul Nebãnuitelor trepte… …Îmi dau seama cã acel drum spre casã, dupã comemorarea centenarului Blaga de la Conservator ar fi trebuit sã-l facem împreunã cu poetul Cezar Baltag, cu care locuiam de ani buni în acelaºi cartier, la distanþã de numai douã blocuri. Pe trotuarul din ªtirbei Vodã, eu arãtându-mã foarte impresionat de alocuþiunea poetului de la Viaþa Româneascã, poetul CB m-a asigurat cã este vorba despre un eseu care va apãrea în curând în revistã. Ne-am rãzleþit pe strãzile din preajma Ciºmigiului, pe care aveam sã-l strãbat în drum spre staþia de metrou Izvor, curios sã verific observaþia lui Nicolae Balotã: cã grãdina publicã i s-a pãrut, dupã ce n-o mai vãzuse de atâta timp, golaºã, neîngrijitã, ca ºi pãrãsitã… Aº fi vrut sã mã dumiresc ce se afla în spatele acestei insatisfacþii a unui clujean strãmutat în Capitalã încã din anii cincizeci.

Nu era prima datã când participam împreunã cu Cezar Baltag la evenimente scriitoriceºti, însã la sfârºitul lor ne salutam ºi porneam spre casã pe cont propriu, deºi mãcar eu nu ignoram nicicum faptul cã avem de urmat acelaºi traseu. Ilustrare concretã, dacã mai era nevoie, a sintagmei: fiecare cu drumul lui. ªi aº putea numãra pe degetele de la o singurã mânã convorbirile mele cu Poetul. Încerc o explicaþie: Cu un an mai mare ca mine, însã la filologie, dar în acelaºi corp al Universitãþii, îi citisem poezii la gazeta din holul cel mare, apoi ºi în publicaþiile studenþeºti. Îi înmânasem mai apoi un grupaj de poezii la Gazeta literarã. A avut eleganþa sã nu le citeascã în prezenþa mea, dar cum nu erau prinse într-o agrafã, a îndoit toate colile la un colþ, practicând cu aplicaþie douã rupturi paralele ºi astfel le-a îndesat în sertarul doldora de manuscrise. Mi s-a strâns inima gândindu-mã ce mici erau ºansele de a mã vedea publicat… Încurajat de Mihu Dragomir, de Geo Dumitrescu, debutat apoi în revista Ateneu, poate îmi lipsea… aplombul necesar în abordãrile din redacþii. ªi era, mereu, ideea din mintea mea cã poetul Cezar Baltag a împãrtãºit aceeaºi soartã vitregã ca ºi mine: ambii refugiaþi de peste Prut, el stabilit cu familia lângã Piteºti, eu cu ai mei lângã Slatina – de unde provenea soþia lui, Ioana Bantaº. De aici poate un puseu suplimentar de demnitate/ timiditate. Cu cât mi se pãreau mai preþioase ºi mai grave în fond, aceste apropieri de destin, cu atât îmi devenea mai dificilã forþarea unei atenþionãri a confratelui care reuºise sã se impunã. Ideea mea, poate fantezistã, însã de bunã-credinþã fiind cã talentul trebuie ocrotit, lãsat într-ale lui, iar nu luat cu asalt, sufocat cu atenþii cronofage…

Ca sã nu spun cã, dupã performanþele din liceu, din facultate, în plinã desfãºurare a torentului poeticesc, am înþeles cã asupra lui Cezar Baltag se abãtuserã cele mai nemiloase lovituri ale soartei: moartea soþiei iubite, poetesa Ioana Bantaº, moartea tatãlui, blajinul preot Porfirie, apoi a fratelui mai mic, subtilul exeget Nicolae Baltag; toate rãzbunându-se într-o boalã necruþãtoare care îi va umbri ultimul deceniu de viaþã. ªi lovitura finalã: leucemia. Aceeaºi care îl secerase la numai 35 de ani pe fratele iubit, ca din senin - o cumplitã urgie, scãpând din toate calculele. Dar ce sã mai însemne cã teribila boalã se întorcea bezmeticã ºi asupra-i, dupã atâþia ani – dupã ce toatã lumea pãrea sã fi uita vechile, cumplitele încercãri? Chiar asta era nedumerirea lui Cezar Baltag, când l-am vizitat la Fundeni, cu nici douã sãptãmâni înainte de sfârºit: Aveam o cu totul altã confruntare de sãnãtate, mi-a spus, de unde pânã unde aceastã leucemie?! Ce sã-i fi rãspuns? Gura mea, pecetluitã, sufletul strivit de obidã, de oroare, de spaimã, de milã. ”Implozie, explozie, implo…”, ca sã-l citãm chiar pe poetul Cezar Baltag dintr-o perioadã mai fastã (un cuvânt care-i plãcea, l-a folosit ºi în autograful despre care va fi vorba), când se lãsa sedus de aflarea legilor secrete ale lumii, de „rigoarea actelor de magie”, cînd credea în „contagierea magicã a lucrurilor”, sau se lãsa sedus de „ritualurile de celebrare” ale tuturor vãzutelor ºi nevãzutelor. ªtiam din spusele sale cã poetul se afla într-o relaþie specialã cu mama sa, ea însãºi supravieþuitoare a atâtor urgii abãtute asupra familiei bucovinene; îmi mãrturisea cã vorbesc la telefon ore întregi, zilnic. ªi nu e lipsit de semnificaþie sã amintesc aici cã ºi prietenii sãi literari cei mai buni, de-o viaþã, Nicolae Breban, Nichita Stãnescu, Caius Dragomir, cultivau aceleaºi relaþii ardente cu mamele lor, care au trãit pânã dincolo de 90 de ani. Poate n-ar fi greºit sã-l pomenesc în context ºi pe poetul Marcel Gafton, vizitat de mine cândva într-un bloc din Piaþa Chibrit, a cãrui mamã a supravieþuit morþii fiului, cum cred cã s-a întâmplat ºi în cazul lui Cezar Baltag. Îmi e peste puteri sã aduc în discuþie ce va fi fost în sufletul acestor venerabile femei, la dispariþia fiului iubit…

Mã ºi întreb: este de vinã numai firea mea retractilã, sau cumva ºi bãnuiala cã poetul nu avea nevoie de mine în mod special, cum nu pãrea sã aibã nevoie de nimeni dintre cei din jur, în afarã desigur de familie, de pãrinþi, de cei câþiva prieteni de suflet, cu care se deconecta, dacã nu cumva ar fi mai bine sã spun: cu care continua pe alt plan „cufundarea în stele/ ºi în nori ºi-n ceruri nalte”, în dialogul sãu cu marile mistere. ªi impresia complementarã: cã

nr.9 n iunie 2011 poetul nostru nu simþea agresiunea capitalei, nu se simþea oprimat, nu plãtea (asemenea mie) bir greu servituþilor ºi privaþiunilor ºi în fond mizeriei pe care le presupune traiul într-un cartier muncitoresc cum este Balta Albã. Înconjurat de cãrþi asemenea unui cocon ºi mai mult încã, înfãºurat-protejat de plasa deasã a abstracþiunilor; cãci cel ce a ”vãzut idei”, se va fi dezinteresat de contextul precar al cartierului; nu sunt deloc convins cã poetul Baltag avea prin firea sa o percepþie specialã ºi o sensibilitate anume pentru Naturã, pentru regnul vege-tal în speþã, cel care în alte cazuri, iar la mine în mod precis, a constituit dintotdeauna un refugiu din mediul citadin gregar, dacã nu ºi o sursã de împrospãtare a resurselor sufleteºti. Nu sunt defel convins cã avea o reprezentare cât de cât exactã a pâlcului de mari copaci care în mod neaºteptat fãceau din spaþiul dintre blocurile adiacente un tãrâm al sãlbãticiei: copaci falnici, depãºind în înãlþime blocurile respective, în cãutarea luminii, înþesaþi la refuz de pãsãri cântãtoare în delir, primãvarãvarã, cu mierle þopãind neobosite prin acel hãþiº ca de pãdure, printre smocuri de toporaºi, rostopascã, stânjenei… – semn al Naturii primordiale care se reinstaleazã ºi prolifereazã cu frenezie în fiecare colþiºor care scapã controlului de fiecare clipã al omului… Nu cred cã avea nevoie de mine, de prezenþa mea, de a nimãnui – ºi nu din inaptitudine pentru comunicare, ci dintr-o obstinatã dorinþã de a rãmâne singur, pentru a se autoscopia. Nul vãd lãfãindu-se nici în apartamentul sãu cu linii austere, printre nenumãratele globuri pãmânteºti rãspândite prin toate camerele ºi despre care mi-a spus cã reprezintã un hobby al sãu; mereu preocupat sã-ºi gestioneze cât mai judicios timpul zilei ºi al nopþii, mereu nerãbdãtor sã revinã acasã, printre cãrþi, printre manuscrise cu poezii, eseuri, traduceri, ideograme - în faþa obsedantei coli albe. Atras în mod hipnotic de misterioasele idei care se plãsmuiau sub ochii minþii. Nu-ºi risipea timpul în discuþii de cafenea, nu-l vedeam la restaurantul scriitorilor, întârziind pe la mese, întinzând vorba, amânând sã revinã la masa de lucru, cum fãceau sub cele mai felurite pretexte ingenioºii noºtri confraþi. Poate tocmai de aceea, îl vãd ca acum pe CB din anii optzeci, intrând pe uºa restaurantului doamnei Candrea, oprindu-se ezitant dupã doi paºi, cu o figurã rãtãcitã, needificatã, oarecum în felul lui Pierre Bezuhov, apoi retrãgându-se în pripã; aºa cã subtilul Valeriu Pantazi, de pe scaunul vecin, bun psiholog, mi-a ºoptit: Probabil cautã pe cineva… s-a ridicat, l-a prins din urmã pe hol ºi i-a dat lãmuririle necesare: Cel cãutat fusese în salã pânã de curând, însã a plecat în mare grabã, cãci trebuia sã înceapã ºedinþa de consiliu…

La drept vorbind, nu ºtiu dacã trebuie sã regret rezerva mea faþã de colegii de breaslã. Am observat cã îndeobºte apropierea se realizeazã prin anecdotic, prin cedãri reciproce, prin diminuarea respectului ºi chiar mai mult de-atât. În vreme ce „departele”, ca sã-l citez din nou pe CB, este postura din care poþi sã contempli îndelung subiectul interesului tãu, sã-i intuieºti esenþele, ceea ce îi e specific ºi profund reprezentativ. Îmi e clar mãcar acest lucru simplu: cã omul cu înzestrare deosebitã se miºcã printre semeni sub un cu totul alt regim decât persoanele obiºnuite, are alte prioritãþi, criterii, exigenþe, imbolduri. Acesta fiind ceea ce poetul a numit „echilibrul divin ºi fragil al existenþei de excepþie”.

Aceasta ar fi protoistoria relaþiilor cu Cezar Baltag, s-o numesc aºa. Cãci a venit Revoluþia. Una dintre primele mele iniþiative a fost sã strâng cãrþi pentru Basarabia, cât mai multe cãrþi în limba românã, care le fusese ocultatã vreme de cinci decenii consângenilor noºtri.

Am rãscolit întreprinderea geologicã, am alertat Uniunea Scriitorilor, am scris la ziare. În final s-au adunat cãrþi cu care am umplut un TIR ºi fãrã cea mai micã întârziere am plecat la Chiºinãu. Mã întorceam la baºtinã, dupã exact 46 de ani, cãci ne refugiasem în martie 1944…

Oricum, cu ocazia colectãrii de cãrþi am ajuns ºi la uºa poetului Cezar Baltag, dupã ce la redacþie îmi dãduse adresa. Abia acum am lãmurit lucrurile privind statutul nostru comun de refugiaþi. A reacþionat simpatetic, cu toatã cãldura. Poetul mi-a dat pentru basarabeni nimic altceva decât Istoria lui Cãlinescu: în locul unui vraf de cãrþi, o carte a cãrþilor… Primisem multe donaþii, toate trecuserã prin mâna mea, dar nimeni nu cedase capodopera cãlinescianã. Am fost extraordinar de emoþionat, cred cã am povestit acest fapt oricui a vrut sã mã asculte.

Dar asta nu înseamnã nicicum cã imediat dupã episodul „cãrþi pentru Basarabia”, relaþiile dintre noi au înflorit. Nici cã eu aº fi asaltat cu manuscrise ºi colaborãri redacþia Vieþii Româneºti. La drept vorbind, am continuat sã am aceeaºi atitudine din totdeauna: nu am dus niciodatã manuscrise prietenilor care erau ºi redactori.

Nu m-am prezentat cu poezii la Gheorghe Pituþ, la Ilie Constantin, la alþi câþiva cu care eram în relaþii amicale. Ca sã nu li se parã cã le forþez mâna, cum am mai spus. Ca sã nu mi se parã cã mi-au fãcut o favoare. Altfel ar fi stat lucrurile, vezi bine, dacã iniþiativa le-ar fi aparþinut. Aºa cã abia prin 1995, când îmi apãruse Poemul de dimineaþã, m-am prezentat pentru a doua oarã la Cezar Baltag acasã ºi de data asta l-am rugat ceva personal: sã vorbeascã la lansarea de la Sala Oglinzilor. Mi se pãrea un bun prilej de apropiere. Mi-a mãrturisit cã se simte slãbit, nu atât din punct de vedere fizic – ºtiam cã se chinuieºte de ani mulþi cu o boalã gravã ºi urâcioasã -, dar mai ales traverseazã o perioadã de disconfort psihic ºi intelectual.

N-am îndrãznit sã insist. Totuºi, din delicateþea care îi era proprie, a deschis cartea, a citit douã poezii, poate erau primele pe care îºi oprea privirile, iar dupã ce a citit-o pe a treia, a închis cartea ºi mia spus cã va vorbi la lansarea mea. ªi a vorbit cum nu se poate mai comprehensiv: un poet important etc. Încheind astfel: „Aº mai adãuga în cazul sãu special o delicateþe ºi o frumoasã milã faþã de lucruri ºi o bunã-cuviinþã care vine de mai departe - ºi o blândeþe a dragostei faþã de lume – o poieticã a tãcerii, o misticã a tãcerii…” Dupã care

rememorari ne-a fãcut onoarea unei vizite în familie, însoþit de Aurelian Titu Dumitrescu. Prilej cu care mi-a dãruit cu autograf o altã Istorie, nu tot a lui Cãlinescu, ci pe cea a lui Mircea Eliade, în trei volume, o ediþie copertatã, extrem de elegantã. Tradusã de el însuºi, încã prin 1982-83, o carte care a fãcut epocã. Îmi place sã mã gândesc cã prin aceastã traducere CB a cãutat sã refacã drumul spre Mircea Eliade, cam în felul cum acesta încercase în anii 30 sã refacã legãtura cu titanul predecesor B.P. Hasdeu.

Nu mult dupã aceea, în altã searã de neuitat, Poetul m-a prins din urmã, în drum spre sala Radio, pe Pictor Stahi ºi a þinut sã-mi arate, la numãrul 18, imediat dupã colþul în unghi drept al strãzii, locul unde a stat la un moment dat, împreunã cu poetul Grigore Hagiu ºi cu prozatorul Nicolae Velea. La un demisol, într-o încãpere îngustã ºi foarte lungã. Am simþit o subitã înflãcãrare în vorbele poetului, de parcã amintirea acelor vremuri de aur ale tinereþii i-ar fi împrospãtat simþirile. În dreapta intrãrii, un basorelief spre care îmi arunc privirile de câte ori fac acest drum, al lui Grigore Hagiu.

Când povestesc aceste prea puþine întrevederi cu CB, s-ar pãrea cã lucrurile s-au desfãºurat cu o anume lentoare rãbdãtoare ºi bucuroasã din parte-mi, în ideea cã nu e nici o grabã, va sosi negreºit momentul îndelung aºteptat al conjuncþiei; acum însã trebuie sã admit cã amânarea în sine nu era de bun augur ºi lucrurile aveau sã se precipite la modul incontrolabil. Cãci nu dupã mult timp, o lunã sau douã, am aflat cã se internase la Fundeni, grav bolnav, de data asta fiind vorba de leucemie. Se poate spune deci cã lansarea mea de la Sala Oglinzilor a fost ultima lui ieºire în public. L-am vizitat la Fundeni, nu ºtiu dacã din punct de vedere medical nu a fost o inabilitate, cãci era în ultimele douã sãptãmâni de viaþã ºi condiþiile septice trebuiau riguros respectate. Am luat loc pe un taburet, cât mai departe de pacientul întins pe pat, tuns chilug, de nerecunoscut, care totuºi înãlþa capul spre mine, pe urma unei îndârjiri spirituale – dar unde era minunatul lui pãr cârlionþat, care încorona fruntea acestui poet de o delicateþe extremã ºi de-o nobleþe fãrã echivoc? – ºi eu, la un moment dat, cu sufletul chinuit de cea mai atroce obidã, am emis câteva propoziþii gâtuite de emoþie, care se doreau încurajatoare, pozitive.

Mi-a declarat cã duce o ultimã luptã, cea decisivã. Din uºã, i-am strigat, cu lacrimile gata sã-mi þâºneascã din ochi: Ne mai vedem! Ne mai vedem… ªi am mai avut apoi sub priviri doar grupajul de poezii din România literarã, ultimele scrise de Poet. Vãmile, „punþile”, cum se spunea prin pãrþile Tighinei, poate ºi la Cernãuþi.

Toate aceste infinitezimale care ne-au þinut departe unul de celãlalt, în viaþa de fapte; cãci în cealaltã viaþã, paralelã, Cezar Baltag, cu inteligenþa lui speculativã, rafinând, esenþializând, cãutând la radãcina lucrurilor sursele genuine – ce altceva erau ideogramele din faimoasa lui rubricã, ce erau Rãsfrângerile dacã nu ecouri ale unor realitãþi prime, de esenþã barbianã, i-aº zice? - , a fost ºi a rãmas unul dintre poeþii colegi de generaþie la care m-am gândit cu perseverenþã ºi intensitate, un alter ego al meu, mai norocos, mai dãruit cu har, mai curajos în a-ºi asuma destinul de poet. Succesul ºi reputaþia lui fãceau aproape de neobservat migãleala mea de câteva decenii. Nu e nici umbrã de invidie în aceastã consemnare, ba dimpotrivã. Mã bucurã mai mult reuºita lui de excepþie decât mã umileºte prestaþia mea lipsitã de aplomb. Amândoi de dincolo de Prut, ambii refugiaþi. ªi mai este ºi faptul cã în prima copilãrie am pierdut un frate mai mare, care nu avea egal în tot ce fãcea, ºi la umbra cãruia mã complãcusem, chiar cu oarecare mândrie, dacã nu neapãrat relaxat pe dinãuntru: cã noi, niºte copii de venetici, leam luat-o cu mult înainte localnicilor. Ceva de genul acesta, un sentiment confuz, dar nu mai puþin perseverent.

Cele mai bune pagini ale mele sunt cele în care readuc la viaþa cuvintelor niºte vise sau alte semnalizãri ale subconºtientului care mã vegheazã ºi mã cãlãuzeºte. Iatã un paragraf antologic din Cezar Baltag: „Existã nopþi – în copilãrie ºi adolescenþã erau mult mai frecvente – în care visez cãrþi.(…) deschid în somn aceste biblosuri cu tartaje de stejar ºi hainele visului mi se umplu de mãtreaþa inefabilã a paginilor. File înnegrite, îngãlbenite, putrezite, scorojire, mãcinate, mâncate, sãpate ºi emaciate se deschid în faþa mea cu un foºnet ºi foºgãit inflamabil de frunze uscate, toamna, sub paºi, în lumina soarelui afumat de focuri pe câmp. Tãrâþã inteligentã, talaº raþional ºi vreascuri ale spiritului mi se aºazã ca o pudrã logicã în pãr, pe barbã, pe veºminte, în suflet; pulbere cosmicã, pleavã ºi puzderie sideralã, depusã de un vânt astral pe suprafaþa nobil nemiºcãtoare a astrului care este eul nostru profund…” ªi iatã-ne într-o dimineaþã de octombrie 1994, coborând din accelerat în gara din Satu Mare, unde CB avea sã primeascã premiul Opera Omnia; iatã-ne vorbind la douã lansãri succesive ale aceleiaºi edituri; dar întorcându-ne la Bucureºti cu alte trenuri, spre apartamentele nostre din douã blocuri apropiate; ºi se face cã îmi amintesc mai pregnant drumurile pe care le-am fãcut separat, decât cele în care am mers alãturi, de prea puþine ori.

Astfel îmi vine în minte poetul („cãci scriitorul adevãrat este interesat nu de glorie ci de duratã”) pe nenumãratele/ imprevizibilele cãi ale rememorãrii, care în convingerea mea reprezintã, pânã una alta, o antecamerã a veºniciei - dacã nu neapãrat cea care a indus oamenilor ideea de nemurire; astfel mi-l reamintesc pe poetul Cezar Baltag, colegul de frunte al generaþie, refugiatul ca ºi mine, vecinul de cartier, unul dintre scriitorii la care m-am gândit cu perseverenþã ºi ardoare, la modul admirativ, fãrã umbra penibilã a vreunei invidii, iar uneori, coparticipativ, am ºi îngânat, din culise, melodia pe care el o executa cu brio în avanscenã; ºi despre excelenþa poeziei sale depun aici mãrturie, ”la vremea când amintirea scrie aproape singurã aceste rânduri”…

actualitatea literarã 13

Douã poeme dedicate lui Cezar Baltag S.L.D. Poetului Cezar Baltag, in memoriam Vorbiþi în ºoaptã, Ceva se petrece Sub pragul vostru auditiv.

Aºa cum silabele gurii tale Sunt sorbite de timpanele ei, Tot astfel Acolo, în adânc Picurã ceva – Pãmântului îi scapã lacrimi Pe care le-nghit rãdãcinile; Acolo, în înalt Se spulberã ceva – Vãzduhului îi scapã lacrimi Pe care le-nghit îngerii.

E un plâns fãrã istov Cosmic, fertil, Doar cã se petrece Sub limita de detecþie.

XXXIII Nu s-ar putea sã arunci o privire în Moarte ºi sã o tragi înapoi? Sã te scuturi De ea ºi sã pleci? Cum te-ai arunca pe brânci într-un lan de lucernã, vara, - de dragul lucernei, al calului ºi al verii – vrând doar atât: sã înþelegi (în locul lor)? Te duci prin ea de-a buºilea, târ⺠– altfel cum sã înþelegi lucerna?! Împingând-o în lãturi cu capul, cu coatele, strivind-o cu pieptul, cu genunchii… þepi uscaþi de mai an, jilãvealã, aici, jos, aer înecãcios, miros de crud, lãcuste gri sãrind împrejur… târ⺠prin lucerna, numai astfel… rãzbeºti dincolo, unde lucerna a uitat sã mai creascã, printre muºuroaiele moi, un smoc ici altul poimâine. Te aduni de pe jos, te întorci sã priveºti: nici un semn n-ai lãsat, omenesc.

Simþi un jind: cu nimic n-ai pãgubit calul, ºarpele.

Doar cã îþi e cam ruºine: ce-þi veni sã te târãºti ca jigãniile? Te ridici popândãu, te scuturi de praf o iei (razna) peste rãzoare, mormãindu-þi ceva, fluierând ruºinat. Bucuros: nu te-a vãzut nimeni. Te-ai strecurat prin lucernã ca un ofidian. Þi-ai aruncat o privire în Moarte ºi ai tras-o înapoi, tocmai la timp…

A plecat dintre noi Ion Zubaºcu Poetul ºi cantautorul Ion Zubaºcu a murit sâmbãtã, 28 mai, în Bucureºti, la vârsta de 62 de ani. “Ion Zubaºcu a fost mult apreciat de colegii de breaslã pentru puritatea sa moralã ca ºi pentru blândeþea ºi vocaþia prieteniei pe care le-a arãtat întotdeauna. Prin dispariþia sa, poezia românã ºi lumea literarã pe care le-a iubit cu devotament suferã o grea pierdere”, se aratã în comunicatul remis de Uniunea Scriitorilor din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti.

Ion Zubaºcu s-a nãscut pe 18 iunie 1948, la Dragomireºti, Maramureº. A predat vreme de 15 ani limba ºi literatura românã în Maramureº. Zubaºcu a fãcut parte din cenaclul “Flacãra”, alãturi de sora sa Ileana, pe care el o considera o mai mare poetã ca el, deschizãtoare de drumuri în arealul poeticii optzeciste. Din 1983 a locuit în Bucureºti, unde a lucrat ca ziarist la numeroase publicaþii, printre care se numãrã Evenimentul zilei ºi România liberã liberã.. ªi-a încheiat cariera ca redactor la revista Viaþa Româneascã Româneascã.. Ion Zubaºcu a publicat volumele de versuri “Gesturi ºi personaje”, debutul sãu la editura Albatros, în 1982, “Copilãrii” (antologie de scriere creatoare - 1982), “Omul de Cuvânt” (1991), “Întoar “Întoar-cerea la Dumnezeu” (1995), “Omul disponibil (I)” (1999), “Omul disponibil (II)” (2009). Ultima sa carte, “Moarte de om. O poveste de viaþã”, a apãrut în 2010. A publicat în majoritatea revistelor prestigioase de literaturã din România – inclusiv în primul numãr al Actualitãþii literare literare.. A primit numeroase premii pentru poezie, muzicã ºi jurnalism, iar recent a primit marele premiu al concursului “Cartea Anului 2010” organizat de Reþeaua literarã.

14 actualitatea literarã Constantin BUICIUC

reviste

Revista revistelor literare

România literarã În numãrul 24, din 17 iunie 2011, este publicat un reportaj de la festivitatea de decernare a Premiilor Uniunii Scriitorilor pe anul 2010.

Aflãm, ºi nu ne surprinde, cã, la secþiunea poezie, premiul a fost acordat volumului Cartea alcool de Ion Mureºan. Premiul Naþional de Literaturã a fost obþinut de criticul ºi istoricul literar Gabriel Dimisianu (nici obþinerea acestui premiu nu ne surprinde). Un alt reportaj ne aratã cum s-a desfãºurat ediþia a zecea a Festivalului internaþional „Zile ºi nopþi de literaturã”, de la Neptun (10 - 12 iunie 2011). Marele Premiu Ovidius a fost acordat vestitului scriitor ceh de limbã francezã Milan Kundera. Laureatul nu a fost prezent, dar a cerut, printr-o scrisoare, ca premiul sã fie donat Editurii Humanitas, pentru sprijinirea literaturii române contemporane. Douã pagini de la sfârºitul revistei sunt ocupate de un grupaj de versuri traduse de Constantin Geambaºu. Versurile aparþin unui mare poet contemporan, Czeslaw Milos (1911 – 2004), scriitor polonez, nãscut în Lituania ºi emigrat în SUA, laureat al premiului Nobel. Versurile, publicate la centenar, sunt excepþionale, prin trecerea de la lumea senzaþiilor, a plãcerilor terestre, la elevatul metafizic: “Soarele izbea-n carte pãcatul cel dintâi./ ªi-adesea, când în iarbã rãsuna amiaza,/ Îmi închipuiam cum noi doi, cu vina mea,/ Cãlcam o viespe sub mãrul raiului”.

Dacia literarã

La rubrica Restiturism cultural a numãrului 96 (mai 2011) este prezentatã localitatea Balcic, aflatã acum în Bulgaria (între 1913 ºi 1940 a fost teritoriu românesc), “perla Cadrilaterului de pe Coasta de Argint a Mãrii Negre”. Sunt reproduse reportaje, poeme în prozã ºi poezii închinate Balcicului în perioada interbelicã. Semneazã, printre alþii: Ion Pillat, Emanoil Bucuþa, Gh. Mugur, Grigore Olimpiu Ioan, Victor St. Popescu. Ion I. ªerbãnescu, Anghel Popa. Textele sunt însoþite de reproduceri de peisaje din Balcic ºi din împrejurimi.

Trei eseuri, scrise de Rodica Marian, George Popa ºi Silviu Mihãilã sunt închinate poetului naþional Mihai Eminescu. Prozatorul Gheorghe Schwartz este prezent cu un fragment din romanul Cei o sutã – Diavolul Argintiu. Aurel Andrei oferã (lucru mai rar întâlnit în revistele literare) piesa de teatru într-un act Semnul neputinþei – podul. Leo Butnaru prezintã, în traducere proprie, versuri ale poetului rus Evgheni Stepanov.

Citãm poezia Emigraþie: emigraþie în vis/ manuscrise strãine/ cãrþi/ internet/ drum/ emigraþie dintr-un stat/ cu numele eu însumi”.

Nord Literar În numãrul 5 (mai 2011), directorul revistei, Gheorghe Glodeanu, prezintã Jurnalul esenþial al Monicãi Lovinescu, apãrut la Editura Humanitas. Versurile numãrului sunt semnate de Adela Naghiu, Vasile Mic, Florica Bud, Vali Niþu, iar proza, de Teo Moldovan. Citãm poezia Aºa mor poeþii de Adela Naghiu: „fãrã sã spunã din vreme/ la ei semnele de moarte/ se vãd întotdeauna mult mai târziu/ ºi nu pe partea cu oamenii/ Ei scriu, scriu/ pânã nu se mai poate face nimic/ ºi toatã lumea încearcã/ sã-i aducã pe calea cea bunã/ dar ei îºi cultivã nebunia/ în tiraj tot mai mic/ trãind mai mult în întâmplãrile altora/ întorcându-se în viaþa lor/ numai pe strãzi lãturalnice/ mutându-ºi sãrãcia/ de pe un picior pe celãlalt/ ºi sufletul/ pânã în locul unde/ începe sã se vadã Dumnezeu”.

Bucovina literarã

nici înainte de ’89. Cu toate cã oficialii doreau un alt curs valoric al scriitorilor, cel real, pe merit era recunoscut. Multe “glorii”, e drept, au dispãrut, Ion Lãncrãnjan etc. Semn cã nu erau reale, alte nume au revenit, în prim plan, I.D. Sârbu etc., altele au mai coborât o treaptã, ca valorificare criticã, nu ca notorietate, Adrian Pãunescu etc., dar sunt preþuite, în ciuda unor compromisuri. Au apãrut scriitori mai tineri „complet echipaþi” – poet, prozator, eseist – de pildã, Gabriel Chifu, alþii s-au „clasicizat”, vezi mare parte a laureaþilor Premiului naþional de poezie Mihai Eminescu, instituit de regretatul Laurenþiu Ulici ºi de poetul ºi romancierul Gellu Dorian, ce ziceam de obligatoria bunã echipare a scriitorului contemporan”. Versurile numerelor sunt semnate de ªtefan Aurel Drãgan, Ioan Bocu Marcus, Sorin Lucaci, Igor Ursenco, Mircea ªtefan, Valentina Clara Peleskei, Nicoleta Câmpian, Elvira Marcela Szigeti, Vasile Tarþa, Mihai Ganea.

Mozaicul În numãrul 4 (150), din 2011, Mihai Ghiþulescu comentezã cartea istoricului Lucian Boia numitã Franþa, hegemonie sau declin?, apãrutã în 2010, la Editura Humanitas. Comentatorul considerã cã Lucian Boia a ales metoda potrivitã: comparã Franþa cu ea însã;i, din punct de vedere demografic, economic, cultural – ºtiinþific etc., în diferite momente ale istoriei sale. Concluziile istoricului bucureºtean sunt pertinente. Poezia apare numai pe ultima paginã.

Sunt prezenþi, cu câte o poezie, cinci poeþi contemporani din Quebec. Prezentarea ºi traducerea din limba francezã aparþin Roxanei Roºca. Citãm sfârºitul unui poem de Jose Acquelin: „voinþa fericirii mã întristeazã cu/ egoismul ei/ decenþa constã în pãrãsirea cuibului/ pentru a zbura fãrã aripi ºi remuºcãri// cerul coboarã/ ca eu sã pot merge pe nori/ bucuros cã nu sunt eu soarele”.

Ateneu

Cronica În editorialul numãrului cinci (mai 2011), redactorul – ºef Valeriu Stancu se întreabã retoric dacã românii sunt un popor de ºmecheri.

Rãspunsul îl puteþi ghici dvs. Invitatul Salonului literar este poetul Liviu Pendefunda, un autor care îmbinã armonios literatura cu cercetarea ºtiinþificã, având o certã vocaþie interdisciplinarã. Cele douã pagini consacrate lui Liviu Pendafunda conþin o biobibliogarafie, referinþe critice ºi, desigur, un amplu grupaj de poezii. Se adaugã, în altã paginã a revistei, partea întâi a unui studiu critic al Emanuelei Ilie, intitulat Liviu Pendefunda: Ezoterism ºi alchimie poeticã. Vã oferim câteva versuri de Liviu Pendefunda: „Maestru ºi mag e poetul hãlãduind/ prin clopotul fântânii/ Strãbãtând limburi ºi spectre/ luminate’n viziunea solarã/ ªovãi, vulcan stins de apele strecurate/ din cãuºul mâinii/ ªi mã închin ca ºi El dimensiunii ce-/ adie în mine hilarã”. Ionel Savitescu prezintã o carte de mare interes (mai ales pentru cei interesaþi de cel de-al doilea rãzboi mondial). E vorba de Cazul Rudolf Hess de Lynn Picknett, Clive Prince ºi Stephen Prior, lucrare apãrute în româneºte la Editura RAO, în 2010. Rudolf Hess a fost un fel de mentor al lui Adolf Hitler. La 10 mai 1941, a fugit, cu un avion, în Marea Britanie. Ionel Savitescu aratã cum cei trei cercetãtori britanici, bazaþi pe documente din arhive recent deschise, încearcã (ºi reuºesc parþial) sã clarifice enigmele cazului Hess. La rubrica de literaturã universalã, Marius Chelariu prezintã, în traducere proprie, pagini din poezia arabã contemporanã. De mare interes este al 32-lea episod al serialului “Cuba – “insula misterioasã”, semnat de Valeriu Stancu.

Imaginea dictatorului Fidel Castro, prezentatã cu finã ironie, ne releveazã faptul cã bãrboºii revoluþionari instalaþi la putere în 1959 în Cuba (Fidel Castro, Che Guevara ºi alþii ca ei – “niºte demenþi ucigaºi”) au adus mult rãu poporului cubanez de-a lungul unui numãr (prea) mare de ani. Valeriu Stancu este prezent ºi pe ultima paginã, la rubrica tradiþionalã PoeMondia. Redactorul – ºef îl prezinã, în traducere proprie, pe poetul marocan Mohamend Miloud Gharrafi.

nr.9 n iunie 2011

Cafeneaua literarã Numãrul cinci (o sutã), din mai 2011, conþine mai multe texte de apreciere la adresa revistei care a apãrut deja de o sutã de ori. Criticul Gheorghe Grigurcu scrie despre poezia lui ªtefan Aug. Doinaº. Este un fragment dintr-un studiu amplu, continuat din numãrul trecut ºi care va urma în numãrul viitor. Daniel Corbu e prezent cu un grupaj de versuri. Adrian Dinu Rachieru îl considerã un poet metafizic pe Cassian Maria Spiridon, într-un studiu apãrut la rubrica Maratonul optzeciºtilor. Alexandru Mãlãescu semneazã traducerea unor versuri din poezia germanã. Iatã poezia Ecce Homo de Friederich Nietzsche: „Da! Îmi ºtiu obârºia!/ Îndârjit, precum fãclia,/ Fiinþa mi-o mistui arzând,/ Ce-ating luminã devine,/ Doar tãciuni las dupã mine:/ Negreºit, flacãrã sunt!”. La rubrica Remember, Virgil Diaconu, directorul revistei, îºi aminteºte de poetul Gheorghe Tomozei. Textul este însoþit de o interesantã fotografie, care îl prezintã pe Gheorghe Tomozei, în 1987, lângã frumoasa poetã Cleopatra Lorinþiu ºi þinând în braþe un minunat pisoi negru, cu ochii luminoºi ca o stea dublã.

Convorbiri literare În numãrul 5 (185) din mai 2011, Nicolae Stroescu Stâniºoarã, pornind de la cartea Lupul de la Kremlin de Stuart Kahan, apãrutã la New-York în 1987, face portretul unchiului de frate al autorului, care nu era altul decât Lazãr Moiseevici Kaganovici (1893 – 1991).

Colaborator apropiat al lui Iosif Vissarionovici Stalin, Kaganovici, supranumit “arhitectul fricii din Uniunea Sovieticã”, are pe conºtiinþã moartea a milioane de oameni. Este impresionantã descrierea felului cum se desfãºura represiunea în Uniunea Sovieticã stalinistã. Plin de tragism este ºi felul în care Kaganovici l-a determinat pe propriul sãu frate sã se sinucidã, dupã ce l-a acuzat cã este spion fascist. Ca ºi în alte numere, revista conþine numeroase pagini de poezie. Autori: Christian W. Schenk, Florentin Palaghia, Ion Beldeanu, Sterian Vicol, Dan Mircea Cipariu, Ioan Mãrginean. La Biblioteca revistei este prezentã Ioana Diaconescu. Proza îi are ca autori pe Lorian Carsochie ºi Ioan Þicalo. Nu lipseºte nici teatrul: ªtefan Amariþei oferã minipiesa Meºterul Manole ºi proprietarul Vodã. Dan Mãnucã prezintã masiva antologie Poeþi din Basarabia, realizatã de Adrian Dinu Rachieru. Concluzia criticului este edificatoare: “Oricum, datoritã profesionalismului organizãrii, pertinenþei analizelor, echilibrului aprecierilor, Poeþi din Basarabia a deschis drumul cunoaºterii de adâncime a unei bune pãrþi a liricii scrise româneºte dincolo de Prut, în ultima sutã de ani”.

Invitatul numãrului cinci (mai 2011) este poetul, eseistul, prozatorul ºi publicistul Liviu Antonesei. El este prezent într-un dialog cu redactorul – ºef Constantin Arcu ºi, apoi, cu un grupaj de poezii. Citãm, din grupajul lui Liviu Antonesei: „Fulger alb, fulger roz/ în cãldura compactã -/ vîrtej de carne, limfã ºi sînge,/ zenit fãrã capãt, pulsaþie catilinarã,/ totul se petrece dupã cum s-a mai petrecut,/ dar cu totul altfel.// În incandescenþa de plasmã,/ corpuri fuzionând în delir/ ºi o mare pace în suflet.// Aleluia!”. Adrian Dinu Rachieru prezintã volumul Anei Blandiana Patria mea A4, arãtând cã prestigioasa poetã nu a abandonat poezia în favoarea politicii.

Desigur cã ea nu mai scrie cu frenezie vitalistã, fervoare afectivã, pasionalitate ºi fraternitate, ca în vremurile începutului. În prezent, poezia poetei aratã altfel: „Auzind „surd” realitatea, împovãratã de cercurile vârstelor, Ana Blandiana ne propune acum o colecþie de tatuaje lirice”. La rubrica O antologie a poeziei româneºti, Mircea A. În numerele 2-3-4, din aprilie-mai-iunie 2011, ne reþine atenþia un Diaconu propune versuri de Camil Petrescu. Matei Viºniec oferã un dialog între Robert Laszlo ºi poetul clujean Adrian Popescu. Vorbind fragment dintr-un roman în pregãtire, intitulat Exerciþii de dezordine despre meritocraþie, Adrian Popescu afirmã: “Da, meritocraþia e un preventivã, iar Alexandru Jurcan prezintã o paginã de poeme. criteriu, operant, acum, cu erorile inevitabile, desigur, dar nu era strãin

Citadela

În numãrul 5 (501) din mai 2011, Ionel Savitescu, la Cronica traducerilor, comenteazã o carte de istorie: Hitler ºi societãþile secrete de Philippe Valode, apãrutã în româneºte în 2010, la Editura Litera Internaþional. Recenzentul aratã cã autorul francez, dupã ce prezintã activitatea lui Hitler ca membru al unor societãþi secrete (Noul Templu, Vril, Thule, Ahnenerbe) insistã asupra unor aspecte mai puþin cunoscute din viaþa dictatorului german. Aflãm, astfel, cã Hitler, care a fost un autodidact, avea o patimã nesãþioasã pentru lecturã. Biblioteca lui numãra 16.000 de volume, iar cadourile sale preferate erau cãrþile. Hitler citea poezie, filozofie, istorie, de preferinþã autori germani, dar ºi strãini. Versurile numãrului aparþin lui ªtefan Bolea ºi Dianei Maranache. Sunt prezenþi cu poezii ºi elevi din clasele V – VII ale unor ºcoli din Bacãu. Iatã ce scrie Ecaterina Lupu, elevã în clasa a VII-a: „Dacã priveºti în urmã,/ vei vedea/ cum urma te priveºte ºi ea…/ vei descoperi/ cum timpul trecerii/ s-a sfârºit…/ cum în sfârºit se scaldã-nceputul/ fãrã final…”.

Contemporanul Numãrul 5 (710) din mai 2011, conþine un amplu grupaj axat pe “cazul Breban”. Mai mulþi scriitori români iau poziþie, considerând cã Nicolae Breban nu trebuie lapidat (CNSAS a afirmat cã vestitul romancier ar fi colaborator al Securitãþii). Breban este numit un stâlp al literaturii române contemporane. Într-un pamflet publicat pe pagina a treia, însuºi directorul Contemporanului strigã: Ruºine, dle N. Manolescu. Textul este o replicã la un editorial al directorului României literare, publicat în numãrul 16 al revistei. Nicolae Breban aminteºte, de mai multe ori vremea când cei doi, romancierul ºi criticul, erau prieteni ºi aveau aceeaºi poziþie în faþa dictaturii. Nicolae Breban crede cã Nicolae Manolescu îl criticã acum din cauzã cã este robit intereselor materiale ºi funcþiilor înalte. În articolul Fragmente despre istoria manolescianã, dupã cum ne aratã ºi titlul, criticul Marian Victor Buciu scrie tot despre Nicolae Manolescu.

De data aceasta este vorba de cunoscuta Istorie criticã a literaturii române. Criticul de la Contemporanul prezintã obiectiv, fãrã comentarii inutile, felul cum criticul ºi istoricul literar de la România literarã comenteazã poeþii ºaizeciºti ºi pe cei de dupã ei, începând cu Ion Alexandru ºi sfârºind cu Mircea Dinescu. Poeziea strãinã este prezentã prin traduceri din: Don Paterson (Scoþia), Seamus Heaney (Irlanda de Nord) ºi Carol Ann Duffy (Anglia). Citãm poezia Dacã nu aº fi fost treaz de Seamus Heaney, lauraat al Premiului Nobel pentru literaturã, în 2006: „Dacã nu aº fi fost treaz, aº fi pierdut/ Bãtândul vânt, urcând spre-acoperiºul/ atins de-al sicomorului frunziº,// ªi vântul m-a trezit, izbindu-mi trupul/ Mai viu, mai tare decât un electric ºoc:/ Dacã nu aº fi fost treaz, l-aº fi pierdut.// El vine ºi el pleacã pe neaºteptate,/ Aproape ameninþãtor pãrând/ Când se întoarce, ca un animal, acasã,// Un mesager primejdios, acolo ºi-uneori/ Întrerupând cotidianul. Dar nu în veºnicia/ De apoi. ªi nici acum”.

Apostrof Numãrul 5 (252) din 2011 îi închinã mai multe pagini, in memoriam, lui Petru Cârdu, poet român din Banatul Sârbesc, dispãrut, de curând, în oraºul Vârºeþ, de la graniþa cu România. Citãm un poem de Petru Cârdu: “Câteodatã vânãtorii de aer/ nu mai au nevoie de moarte/ câteodatã îºi ascund armele utile/ cultivându-ºi oboseala// câteodatã armele utile sunt mai utile decât moartea/ ºi un popor de nãluci/ se îngânã cu hãrþile// ºi câte o nãlucã iese la vânãtoare/ în manulaul de istorie/ în timp ce în hãu rãtãceºte cartograful/ în tratatul de uitare// ºi zboarã ºi zboarã în visul vânãtorilor”. Comentând cartea Alcool, recent premiatã de Uniunea Scriitorilor, Irian Petraº îl numeºte pe autorul volumului, Ion Mureºan, nobilul “mujic”. La împlinirea vârstei de 70 de ani, criticul ºi poetul Ion Pop oferã o paginã ºi jumãtate de poeme.

Mai putem citi versuri de Iancu Grama ºi Silvia Chiþimia.

Remus V. GIORGIONI

nr.1 nnoctombrie nr.9 iunie 2011 2010

Gheorghe Istrate, Dialog cu invizibilul, Scrisori cãtre Irealitate (101 poeme), Editura Terra Focºani

Îmbãtaþi de ALCOOLurile tari ale poeziei lui Muri (Ion Mureºan) am uitat cã mai existã ºi alþi poeþi mari în aceastã þarã. Mari ºi foarte mari (cine-i poate deosebi?). Unul dintre aceºtia este Gheorghe Istrate, ºaizecist contemporan (ºi bun prieten) cu spuma ºi crema literaturii româneºti postbelice. Din aceastã perspectivã, poetul trimite aceste „scrisori” cãtre Irealitatea imediatã, concretizate într-o memorabilã antologie de autor. Enoriaºul Istrate Gheorghe este „botezat” de trei „Popi”: Dumitru Radu Popa („Gheorghe Istrate a ales dintru-nceputul poeziei sale… încercarea de a capta prin ritual, printr-un ceremonial al rostirii, arhetipul obsedant al fiinþei sale lirice”); Marian Popa („Este Gheorghe un nume predestinat liric?

Un alt profund poet al pãmântului ºi vechimii este Gheorghe Istrate”); D.R. Popescu, dar ºi mulþi alþii, majoritatea criticilor importanþi ai epocii. Fapt sigur este cã poetul a deprins devreme ritmul rostirilor esenþiale. Este solemn ºi protocolar, solar dar ºi selenar.

El celebreazã o religie a strãmoºilor ºi pãmântului, iubeºte mult o vocabulã sacrã: „mã-nsfânt”.

Poemele sunt, aproape în întregime RITUALURI pãgâne, fiindcã poezia lui G.I. reprezintã un ritual de domesticire (îmblânzire) a Morþii. Poate doar la Cezar Ivãnescu celebrarea Morþii ca nuntã astralã sã fie mai cutremurãtor pregnantã. Poetul are o viziune holisticã, unificatoare asupra lumii, pe care o survoleazã de la înãlþimea pegasului sãu, care este un înger întrerupt, heruv seminãscut: „desprins de pulbere ºi de pãcate/sunt un heruv nãscut pe jumãtate”; „deasupra verbelor în cerul supt/sunt îngerul respins ºi întrerupt”.Prea este antiliric ºi minimalist, mizerabilist-sexist discursul poetic al generaþiilor actuale, sã nu ne entuziasmãm de viziunea stenic-luminoasã ºi htonic-sideralã a unui mare poet ca Gh. Istrate!

carti / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine !

George Vulturescu, Aur ºi iederã, Paralela 45, 2011 În colecþia BR, Biblioteca Româneascã/Poezie a Editurii din Piteºti apare o nouã, frumoasã carte a lui George Vulturescu, poet care ºi-a legat definitiv destinul liric de mitologia Nordului, de unde iese în lume cu cuþitul în dinþi… Ilustraþia copertei este o picturã de Caspar David Friedrich, care intrã ºi în poem, ca personaj liric. Dar „costobocul” G.V. îºi construieºte o mitologie

poeticã proprie, compusã în principal din Pietrele Nordului ºi Ochiul Orb (Orbul Row – personaj liric ºi alter ego, un fel de Zacharias Lichter): „Eu unul urc pe Pietrele Nordului prin/ coridorul secret al Ochiului Orb”; „Sunt doar eu ºi lupii pe Pietrele Nordului”; „… inscripþiile de pe Pietrele Nordului…”; „Dacã nu simþi emanaþia narcoticã a Pietrelor Nordului/nu vei putea picta”. Dar patronul spiritual al Poetului din Nord este oncle Will, nordicul prin excelenþã: „Smintitul, lordul Shakespeare, e stãpânul Nordului”.

Poetul are tot timpul în faþa ochilor viziunea (vedenia) Nordului, reflectatã în Ochiul mort. Iar orbirea nu e altceva decât vederea Nevãzutului: „- Orbirea, spune Apostolul, e ceea ce privirea nu poate suporta…” În felul acesta, poetul face din Ochiul Orb personaj ºi vehicul ceresc cu virtuþi profetice, zigotul preexistent al Fiinþei: „Treceam pe uliþã lãsându-mã dus/de Ochiul Orb ca de o sanie…”

Ochiul care n-apucat sã vadã lumina lumii e ca sânul de mamã umplut cu laptele nesupt (Fântâna pãrãsitã, poem antologic). Mai multe motive poetice cu valoare de animal totemic populeazã poezia lui G.V.: vulturul,

corbul, lupii. Afirmat cu precãdere dupã decembrie 89, poetul ºi-a croit de mult un areal propriu în arena literelor româneºti. Un poet mare îºi „marcheazã” teritoriul ca un adevãrat mascul ancestral al speciei, pe când poeþii de azi se disting tocmai printr-o anostã indistincþie, chiar slobozi la gurã fiind. Dar sã nu încheiem aceste rânduri fãrã sã evocãm Balada paharului, în care poetul nostru evocã la rândul lui Sãracii alcoolici al lui Ion Mureºan. Cine se aseamãnã se adunã, nu doar în cârciumã, în jurul unui pahar, ci sã þinã în mânã graalul, pocalul Poemei.

Oraºul fãrã nici un locuitor) ascunde multã încãrcãturã existenþialã, zãcãminte întregi. Tenta europeanã („globalizatoare”) se simte cu precãdere în poeme de largã respiraþie, cum ar fi Erich, Metamorfoza – care foloseºte nume de rezonanþã universalã, precum: Eva, Maria ºi Marta, Oskar, Albert, etc. „Elegii postmoderne” (N. Manolescu), „scenarii dramatice ”, „eliptice ori mascate cosmogonii” (M. A. Diaconu) poemele ample ale lui Adrian reprezintã ce avem mai bun de expus, ca „marfã de export”, pe piaþa noastrã de poezie: „Remarc modul de o maximã tensionare semioticã prin

Adrian Alui Gheorghe, PAZNICUL PLOII, Limes, 2010

care Adrian Alui Gheorghe demonstreazã cã ºtie cum trebuie sã scrie un poet român pentru a fi receptat la nivel european”, afirmã ºi regretatul Marin Mincu, poet, critic, profesor de poezie…

(cu 9 desene ºi o copertã de Laurenþiu Dimiºcã), Colecþia MAGISTER, coordonator Mircea Petean.

Unul din cei mai apreciaþi poeþi ai generaþiei sale, A.A.G. era deja un poet european încã înainte de intrarea noastrã generalã (la grãmadã…) în Europa. Cartea despre care facem vorbire ºade cam de multiºor pe noptiera mea – s-au ºi scris între timp destule cronici despre ea, ºi toate favorabile – mi-a fãcut cu ochiul de multe ori; dar (poate) n-am avut eu curajul sã mã apropii de obiect... O fac acum, în aceastã paginã de poeþi importanþi, sprijinindu-mã ºi pe aprecierile critice de care poetul s-a bucurat în curgerea vremii: Dar lista fiind cam lungã, o paginã întreagã (numai) de nume, mã vãd nevoit sã fac o riguroasã selecþie: L. Ulici, N. Manolescu, G. Grigurcu, M. Mincu, M. Popa, M. Barbu, C. Buzea, A.D. Rachieru, R.G. Þeposu, C. Ungureanu, Al. Cistelecan, º. m. a.

Poezia sa, dincolo de masca ludicã, ironic-parodicã (Da, îmi place Brahms,

Lucian Bodea, Moartea virtualã, Ed. DACIA XXI În colecþia „Inimã ºi suflet” a editurii clujene, apare prima carte a „albaiulian”-ului Lucian Bodea. Întâmplarea fericitã face sã-l cunoaºtem pe fratele mai mare al poetului, care a primit-o cu dedicaþie, altfel nu ºtiam de existenþa ei. TTema ema cãrþii este una de anvergurã- despre viaþã ºi moarte trateazã, în ultimã instanþã, toate cãr cãr-þile lumii. Dupã aserþiunea lui Schopenhauer Schopenhauer,, cum cã „Viaþa este vis”, mulþi autori au brodat pe marginea acestui subiect: Viaþa pãmânteascã poate fi doar o iluzie, realã fiind doar viaþa de dupã moarte. De aici ºi titlul lucrãrii de faþã: moartea este o realitate virtualã, o „barierã de ceaþã”, dincolo strãluceºte un soare nou, adevãrata viaþã. Cu ingrediente biblice (teologice), dar ºi cu inserþii ºtiinþifice, autorul îºi aduce, dupã puteri, contribuþia la acest subiect vast, controversat, viu disputat.

Pavel ªuºarã, Universul din cuºcã (cu douãsprezece ilustraþii de Daniela Chirion dupã Rene Magritte – Les affinites electives ºi o postfaþã de Bogdan Creþu), Brumar, 2011 Am în faþã un adevãrat obiect de artã, cartea lui P. ªuºarã, apãrutã în selecta colecþie de poezie realizatã de Loredana Târzioru ºi Robert ªerban ºi imprimatã pe hârtie Keykolour recycled hony, mirosind încã a paiele din care a fost produsã… Din punctul de vedere al autorului, cartea trebuie sã fie nu doar obiect de hârtie, nu doar obiect artistic, ci sã reprezinte pur ºi simplu un proiect existenþial. Aºa se explicã faptul cã volumele de versuri ale lui P. ª. au apãrut târziu ºi foarte târziu (la 15-20 de ani de la concepere) ºi nicidecum în ordinea scrierii lor. (Singura carte aproape „actualã”- din cele 5 apãrute - a fost Tetraktys). Dar ca sã scrii despre Pavel ªuºarã înseamnã sã-l cunoºti pe „împricinat”, sã ºtii sã citeºti printre rânduri ºi sã începi cartea cu COLOFON-ul. Noi ne ferim sã citãm ceva, „parþial sau integral” din carte, spre a nu cãdea sub incidenþa legii – vezi prescripþiunea de pe ultima paginã, de la COPYRIGHT. (Luaþi-o ºi ca pe o glumã: Mai pe larg va scrie despre ea colegul C-tin Buiciuc). „Pa ºi pe curând! – zice autorele nostrun final. Ne revedem la Sissi!”… Acum, chiar dacã ºtim noi cine e împãrãteasa Sissi, ce-am putea înþelege de-aici?… Înþelegem cã urmãtoarea carte (scrisã deja, încã din secolul trecut) e despre marea femeie de stat.

meridiane

n Pornind de la romantismul german O analizã extrem de realistã ºi profundã a fenomenului literarartistic-filosofic din ultimii douã sute de ani am citit în articolul Surclasarea spiritualã, semnat de Sorin Lavric, la rubrica Cronica Ideilor, din România literarã nr. 22, din 3 iunie 2011.

Pornind de la voluminoasa carte de 562 de pagini a Ricardei Huch, apãrutã la Huma-nitas, în 2011, Romantismul german. Ecloziune, expansiune ºi decãdere, tradusã din germanã ºi prefaþatã de Viorica Niºcov, filosoful României literare ajunge la niºte concluzii deosebit de interesante privind spiritul începutului de secol ºi de mileniu, în comparaþie cu ceea ce era, la vremea lui, romantismul. Am exclus pasajele care fac referire strict la cartea în discuþie ºi le-am ales pe cele ce reflectã cel mai bine literatura ultimelor douã secole. Menþionãm cã sublinierile ne aparþin.

“A fi romantic înseamnã a sta pe picior de exces. Atîta doar cã e vorba de un exces al spiritului care se petrece în virtutea unei miºcãri în sus. În schimb, acolo unde spiritul lipseºte ºi acolo unde sensul urcãtor dispare, surplusul îºi pierde tiparul romantic ºi devine patologie crasã.

De pildã, surescitãrile lumii contemporane nu au nimic romantic în ele, datã fiind lipsa unei tendinþe ascendente. Ele sînt excese în minus sau trepidaþii în jos, nu creºteri ºi nici surclasãri. Cãci a surclasa înseamnã a-þi depãºi clasa careia i-ai aparþinut pînã în clipa saltului. De aceea, opusul romanticului nu e clasicul (care e doar mijlocul unei linii care leagã extremele romantice), opusul romanticului e cinicul. ªi, în al doilea rînd, e lubricul. Cinismul reprezintã varianta de inteligenþã cãreia îi lipseºte orizontul de duh, adicã busola dãtãtoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, ºtiind cã se chinuie într-o lume fãrã perpective, se rãzbunã alegînd expresia causticã. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundã în concupiscenþã mediaticã, spre a-ºi scoate pîrleala în faþa absurditãþii vieþii. Toþi sînt rafinaþi, numai cã pe unii (pe cinici ºi lubrici) îi sufocã absurditatea vieþii, iar pe ceilalþi îi mîngîie vedenia unui sens. În fine, romanticul nu e moderat, iar cine n-are moderaþie e în condiþie exaltatã, adicã în impuls de depãºire a limitelor.

Un cinic sau un lubric nu-ºi vor dori niciodatã sãºi depãºeascã starea. De aceea, romanticul e un nemulþumit de speþã visãtoare care se lasã purtat de apetenþe obscure: vrea vigoarea inconºtientului rãbufnind în conºtient, vrea fiinþa androginã care sã sarã peste dezbinarea dintre sexe, vrea spiritul care se ascunde în miezul naturii, ºi mai ales vrea duhul interior care, trecînd în forma exterioarã, îºi întipãreºte esenþa graþie unui cod aparte.

Cuvintele cheie ale etosului romantic sînt sinonime cu exagerarea: exuberanþã, extaz, extremã ºi extravaganþã, iar alãturi de ele: entuziasmul, tensiunea, vibraþia, toate mergînd spre unirea misticã.

Romanticii vor dezgrãdiri în vederea contopirii, vor depãºiri în vederea comuniunii, ºi nimic nu le displace mai mult ca definiþiile seci, convenþiile tari ºi clasificãrile migãloase. De aceea, în pielea unui romantic se ascun-de un mistic care a îmbrãcat haina virtuozitãþii dialectice. ªi indiferent dacã virtuozitatea aceasta se exprimã în versuri, în muzicã sau în tratate de metafizicã, ea tinde spre aceeaºi þintã: sã cuprindã toatã lumea în chenarul unei singure minþi.

Acesta e imboldul romantic: dorinþa unui singur ins de a îmbrãþiºa tot universul. (...) E vorba cã orice spirit profund e tendenþios, slujind unei tendinþe care se manifestã în el mai presus de preferinþele raþionale. Chiar ºi idioþii, naivii ºi oportuniºtii sînt purtaþi de un imbold care le imprimã o direcþie în viaþã. Iar cine are direcþie are tendinþã, adicã impuls culminînd în atingerea unui scop. Romanticii au fost prin excelenþã spirite tendenþioase, rîvnind la atingerea unei stãri ideale: unirea microcosmosului (omul) cu macrocosmosul. Arta lor e cu tendinþã, aspirînd la o ipostazã ce trece dincolo de artã. Astãzi, cînd spunem despre un autor cã e tendenþios, înþelegem de fapt cã e sub obedienþã ideologicã, cã aºadar e mînat de intenþii care sînt strãine artei pe care o reprezintã. La romantici viciul nu e de gãsit: nu au avut vocaþia acþiunii ºi nici pe cea a politicii, de aceea perioada romanticã e cea mai lipsitã de ideologie din istoria culturii.

Cu timpul tendinþa de spirit s-a stins, în locul ei apãrînd influenþa ideologicã. (...) Aceasta e ºi explicaþia pentru care astãzi nimeni nu ar mai putea scrie un volum atît de doct ºi de patimaº ca Ro-mantismul german: candoarea tendinþei de spirit a murit, fiind înlocuitã de cealaltã tendinþã, a exegezei de conjuncturã”.

Nicolae SILADE

actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645

Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã de Asociatia Culturalã Actualitatea cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

nr.9 n iunie 2011

Alan

Poetul Alan Br ownjohn s-a nãscut la Londra pe 28 Brownjohn ton College, Oxfor d. A Merton Oxford. iulie 1931 ºi a studiat la Mer fost pr ofesor universitar la Battersea College of Eduprofesor cation ºi South Bank Polytechnic pânã în 1979, când a rrenunþat enunþat la pr ofesie pentru a se dedica integral profesie scrisului. A fost, de asemenea, critic literar pentru revista New Statesman ºi pr eºedinte al Societãþii preºedinte Britanice de Poezie. Alan Br ownjohn este rrepr epr ezenBrownjohn eprezenfect al poeziei de tip Desperado, în princitantul per perfect pal pentru cã nu poate fi inclus în vr eun grup ºi este vreun mer eu pe cont pr opriu. În poemele sale, Alan Br ownmereu propriu.

Brownjohn a nãscocit o ascunzãtoar e per fectã. Deznãascunzãtoare perfectã. dejdea deplinã a cuvintelor tãinuieºte o sensibilitate apar te. Imaginile sunt discr ete, apar ent neconaparte. discrete, aparent vingãtoar e, dar ascund emoþii incr edibil de puter nice. vingãtoare, incredibil puternice.

Spr e deosebir e de alþi poeþi, se simte în siguranþã în Spre deosebire spatele versurilor sale, tocmai pentru cã nu face mãr turisiri. Este un poet extr em de discr et. mãrturisiri. extrem discret.

Poeme din cel mai recent volum Ludbrooke and Others

Brownjohn

16 actualitatea literarã

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaþional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea Bucureºti, http://mttlc.ro

VISUL SÃU BUN Cineazã într-un restaurant infinit La trei mese distanþã de familia Goossens, Eugene, Leon, Sidonie. Apoi Harpo Marx Intrã ºi o vede pe Sidonie Goossens, ªi o invitã sã stea cu el ºi fraþii sãi La masa lor. – Eºti o adevãratã harpistã (vorbeºte Harpo) – Nu, mulþumesc, spune ea, N-aº vrea ca vreun peºte sau altceva Sã-mi cadã în braþe, interpretez la Wigmore Hall, Un Ravel, în seara asta.

Harpo e acolo, în rândul Din spatele lui Ludbrooke, ascultã atent, aplaudând Cu fervoare la sfârºit. Apoi se apleacã ªi cere autograful lui Ludbrooke, dacã s-ar putea?

TRASUL SÃU CU URECHEA

CAVALERISMUL SÃU - II

Prin despãrþitura biroului aude pe cineva spunând – Ludbrooke? Un monstru! Însã dintre toþi termenii Mari, simpli, definitivi, cu care ai judeca pe cineva, Acesta este cel mai puþin jignitor. Ar conferi multora mai Multã demnitate decât meritã, sã fie numiþi „monºtri” În fiecare legendã un monstru a fost mai splendid Decât orice creaturã umanã, uºor de respins Cu o singurã silabã umilitoare: un monstru Va scuipa mai mult foc decât un „bou”, de exemplu ªi va zãngãni mai mulþi solzi decât un „codoº”. În oglinda sa, Ludbrooke îºi poate da cu uºurinþã seama cã nu e un monstru, Nu este desfigurat, sau înspãimântãtor, sau enorm - Deºi îi place sã simtã cã are puterea unui monstru.

Îl regãsim la intersecþia dintre o stradã lateralã îngustã ªi strada principalã în drumul sãu spre magazin; Iar de data asta el e la volan: Pietonii Se opresc precaut în faþa lui de teamã cã Va þâºni sã se încadreze în trafic (Lucru la care tânjesc toþi cei pe roþi) ªi printre pietoni e o brunetã elegantã Care observã cã Ludbrooke îi face semn Sã treacã ca el sã o priveascã mai bine, Un gest ambivalent de curtoazie. Ea traverseazã, ªi îi mulþumeºte cu un zâmbet ce zice clar Drãguþ din partea ta, Ludbrooke, te-am descifrat.

Ambii sunt mulþumiþi de aceastã micã epifanie.

CAVALERISMUL SÃU Se opreºte la zebrã, în faþa Unei fete care frâneazã pentru el Fordul radiind Vizibilã prin parbrizul din sticlã transparentã S-a oprit doar pentru Ludbrooke, se simte privilegiat Din nou dupã multe sãptãmâni, nu mai ezitã la bordurã Înainteazã cu paºi mari ºi cu capul întors spre ea zâmbind, Imprimã un sãrut pe degetul arãtãtor ºi cel mijlociu Al mâinii drepte, mãcar o datã e un impuls nepregãtit ªi îl trimite-n zbor spre ea - iar ea zâmbeºte la rându-i.

E o zi bunã, decide el, pãtrunzând Pe uºile unui supermarket unde îi e jenã sã intre, ªi se perindã pe culoarele cu produse din plastic gândind, Pot folosi acel sãrut din nou, chiar pot.

Director: Nicolae SILADE (actualitatealiterara@yahoo.com) Redacþia: Constantin BUICIUC (constantinbuiciuc@yahoo.com) Mircea ANGHEL (anghelmir1@yahoo.com) Nicolae TOMA (nicolaetomas@yahoo.com) Cornel DRINOVAN (cornel_n_drinovan@yahoo.es) Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI (rvgiorgioni@yahoo.com)

TESTUL SÃU DE ALCOOLEMIE Ninge, iar casca poliþistului e, Într-un minut, complet acoperitã De fulgi. Însã datoria e datorie, – V-aº ruga sã suflaþi în fiolã...

Ludbrooke zâmbeºte ºi rãspunde – Sper doar cã acest lucru, oricum se va termina, Îþi va câºtiga respectul breslei. Eºti un tip cumsecade ªi îþi faci treaba pentru care eºti prost plãtit.

Sticletele ºovãie dar îi întinde fiola ªi Ludbrooke emite suflarea cea mai vlãguitã De când nu i-a mers cu Gemma, sau o fi fost Ruth? ªi a suspinat încet de dispreþ ºi ruºine.

– Pe data viitoare, domnule! (Poliþistul se îndepãrteazã.)

Traducere de Diana MAFTEI MTTLC, Universitatea Bucureºti Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500