Cele Două Românii (1/2)

Şi câteva precizări...

1

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

2

Şi câteva precizări...

ADRIAN NÅSTASE

CELE DOUÅ ROMÂNII POLITICI, DISCURSURI, POZIÞIONÅRI 2001-2004

3

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României NĂSTASE, ADRIAN Cele două Românii: politici, discursuri, poziŃionări: 2001-2004 / Adrian Năstase; pref.: conf. univ. dr. Bogdan Teodorescu – Bucureşti: Editura NICULESCU, 2014 Bibliogr.

ISBN 978-973-748-854-1 I. Teodorescu, Bogdan (pref.)

32(498)

© Editura NICULESCU, 2014 Adresa: Bd. Regiei 6D 060204 – Bucureşti, România Comenzi: (+40)21-312.97.82 Fax: (+40)21-312.97.83 E-mail: editura@niculescu.ro Internet: www.niculescu.ro Redactori: Anca Natalia Florea, Liliana Scarlat Tehnoredactor: Şerban Alexandru-Popină Coperta: Carmen Lucaci Tipărit în România ISBN 978-973-748-854-1 Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cărŃi nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare şi accesare a datelor, fără permisiunea Editurii NICULESCU. Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la răspunderea penală faŃă de legile naŃionale şi internaŃionale privind proprietatea intelectuală.

4

Şi câteva precizări...

Ce s-a întâmplat între timp cu „cele douå Românii” despre care vorbeam în 2004?

Am descoperit, încetul cu încetul, cå, de fapt, existå nenumårate Românii – ale femeilor, ale bårbaÆilor, ale tinerilor çi ale båtrânilor, ale celor mai conservatori çi ale celor mai liberali...

Mai important, existå România fiecåruia dintre noi – o Æarå interioarå, un amestec de amintiri, speranÆe, dezamågiri, iubiri, eforturi. Un spaÆiu çi un timp unde se deruleazå experienÆe, frustråri, iubiri, urå, dezamågiri, trådåri. Uneori, ele înseamnå un deçert greu de traversat, alteori o cålåtorie spre un orizont plin de speranÆe.

Aceste Românii nu existå ca fotografii ce surprind o clipå sau îngheaÆå o imagine. Ele tråiesc, au o viaÆå bazatå pe încredere sau lipså de încredere.

5

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

6

PrefaÆå

PrefaÆå Aşa cum o aratå chiar şi autorul, volumul acesta este o încercare de a råspunde în mod firesc nevoii de documentare, pe care o societate şi un spaÆiu academic şi jurnalistic o au, în raport cu ceea ce reprezintå deja o etapå semnificativå din istoria recentå a României.

Fårå så parå din acest punct de vedere surprinzåtor, demersul autorului reprezintå, cu toate acestea, un gest temerar şi, în acelaşi timp, un gest de normalitate pentru societatea româneascå. În spaÆiul occidental, volumele de discursuri politice şi de discursuri parlamentare sunt nu numai o practicå fireascå, ci şi un instrument de nelipsit pentru orice jurnalist sau consultant politic. Mai mult, în momentul în care vorbim despre personalitåÆi care au marcat, politic şi instituÆional, destinul unei naÆiuni, aşa cum a fåcut-o Adrian Nåstase în ultimele douå decenii, volumul de faÆå reprezintå un pas major cåtre cunoaşterea „din interior” a drumului României cåtre aderarea la NATO şi la Uniunea Europeanå.

Este cred inutil så glisåm pe marginea importanÆei acestor veritabile documente – influenÆa discursului este mult mai mare decât suntem de multe ori dispuşi så acceptåm. Discursul, în sens larg, şi cuvântarea politicå episodicå, în sens restrâns, fac parte din mulÆimea de sensuri şi de interpretåri care „constituie” zi de zi realitatea în care alegem så tråim. Şi este indiscutabil cå Adrian Nåstase şi-a låsat amprenta asupra acestei realitåÆi. „Cele douå Românii”, o sintagmå care a definit şi a construit realitatea confruntårii de pe scena politicå româneascå, nu este decât cea mai evidentå formulå în care discursul a intrat în viaÆa noastrå cotidianå. Volumul de faÆå cuprinde înså mai multe asemenea episoade, relevante dacå nu pentru interpretarea trecutului, atunci pentru înÆelegerea prezentului.

Ce a impresionat la formula „cele douå Românii”? În primul rând, autenticitatea ei. Toate cercetårile sociologice au reflectat clivajul existent în societatea româneascå dupå 1990, între o Românie ruralå, mai tradiÆionalå, îmbåtrânitå, såracå şi izolatå, şi o Românie urbanizat-tânårå, mai dinamicå, mai preocupatå de integrare, fårå compromisuri şi dispuså la ruperea legåturilor cu trecutul. Cele douå Românii erau relativ egale şi, într-o anumitå måsurå, s-au suprapus pe cele douå mari electorate care s-au confruntat în alegerile din 2004. În al doilea rând, a impresionat folosirea acestei formule, a acestei descrieri, de cåtre candidatul la preşedinÆie Adrian Nåstase, dupå acceptarea înfrângerii în alegeri. La acea datå, într-o manierå profund civilizatå şi europeanå, Adrian Nåstase accepta înfrângerea şi transmitea dorinÆa sa cåtre noul preşedinte 7

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

ales, Traian Båsescu, de a nu fi preşedintele doar al unei Românii, ci de a-i reprezenta, în egalå masurå, şi pe cei care nu l-au votat. Îndemnul såu, la acea datå, nu a fost foarte vizibil, dar el se reflectå şi se evidenÆiazå şi mai mult, în timp, prin contrast cu ce a urmat – respectiv, o polarizare şi mai mare a societåÆii, o reprezentare unilateralå doar a unor categorii, instigarea unor români împotriva altora şi întreaga „doctrinå Båsescu” din ultimii 10 ani. Acel apel, care a însoÆit descrierea celor „douå Românii”, a generat nu numai ample dezbateri academice, dar şi un contrast important între douå modele de preşedinte – modelul majoritarist (asumat de Traian Båsescu) şi modelul mai deschis, inspirat din democraÆiile reprezentative, în care sunt luate în seamå şi minoritåÆile învinse la vot, propus de Adrian Nåstase.

Urmårind cu atenÆie discursurile acestui volum, constat utilitatea lor dintr-o foarte practicå perspectivå academicå. łelul oratorului este så obÆinå adeziunea celor ce-l ascultå, iar discursurile rostite existå dintotdeauna în viaÆa unei cetåÆi. Ce se analizeazå mai puÆin este înså efectul formator al acestor discursuri, cum formeazå aceste discursuri instituÆiile în care ele sunt susÆinute, structurile pe care le vizeazå, societåÆile pe care le descriu. Discursurile unui lider politic sunt importante atât pentru cå reflectå un model de comunicare politicå, cât şi pentru cå oferå sensuri privind direcÆia datå de autor partidului pe care îl conducea, guvernårii pe care o modela şi chiar societåÆii în care activa. Un discurs oferå informaÆii despre contextul socio-economico-cultural în care acesta are loc, dar şi elemente foarte practice privind intenÆiile unor acÆiuni şi justificarea acestora. Adrian Nåstase a avut mereu talentul de a da consistenÆå şi greutate discursurilor sale, care au depåşit mereu stadiul unor elemente retorice şi au fost dominate de concepte, soluÆii şi abordåri gândite, atent evaluate şi integrate într-o realitate aparte.

Cititorul se poate detaşa de tonul întru totul particular al autorului, care laså så se întrevadå atât seducÆia profesorului de drept, prins într-o demonstraÆie elegantå, cât şi autoritatea liderului guvernamental, dublate, în anumite momente, de patosul unui politician ce crede cu sinceritate în valorile social-democrate. În fapt, aceste momente de „intimitate”, în care autorul îşi prezintå frust convingerile, sunt utile pentru a înÆelege unul dintre marile episoade ale istoriei recente a politicii româneşti – transformarea PDSR într-un partid social-democrat cu credibilitate recunoscutå la nivel european.

Cred, de asemenea, cå acest volum are şi o consistentå dimensiune academicå. Pe de o parte, având în vedere cå materialele sunt dublate de analize politice, economice şi doctrinare de profunzime, cartea construieşte un context informativ care då relevanÆå retoricii. Pe de altå parte, analiza autorului, care acompaniazå discursurile, subliniazå cu acurateÆe multe dintre problemele cu care România continuå så se confrunte. Este, într-o måsurå, o ironie finå faptul cå multe dintre soluÆiile propuse sunt „redescoperite” aståzi, la mai bine de un deceniu dupå identificarea lor.

8

PrefaÆå

În acelaşi timp, cititorul cårÆii nu poate så nu remarce acribia şi bogåÆia surselor folosite de autor. Este evident cå nu putem vorbi despre analize ştiinÆifice complete în domeniul socialului. În måsura în care acest ideal existå înså, autorul se apropie de el în pregåtirea temelor pe care retorica urmeazå apoi så le dezvolte ideologic. Existå pasaje care sunt o veritabilå radiografie a societåÆii, economiei şi politicii româneşti, într-o perioadå care nu are încå cercetåtorii ei, perioada tranziÆiei.

Cartea lui Adrian Nåstase devine în acest context nu numai povestea, naratå la persoana I, a efortului de integrare euroatlanticå, ci şi povestea transformårii PDSR în PSD-ul de aståzi, un drum mult mai dificil şi mult mai lipsit de certitudini decât ne putem permite aståzi så credem, privind post-factual suita evenimentelor descrise de fostul premier. Utilitatea instrumentalå a volumului este evidentå pentru cititorul care a fost contemporanul acestei perioade – întreg vocabularul politic al integrårii, alåturi de dinamica şi dezbaterea internå şi externå asociatå ei, par cumva desuete pentru cetåÆeanul obişnuit cu apartenenÆa României la NATO de un deceniu deja, dupå aderarea din 2004, din perioada mandatului lui Adrian Nåstase. În egalå måsurå, volumul este un veritabil reper pentru spaÆiul literaturii politice, tocmai din acest motiv al sinceritåÆii şi al deschiderii. De foarte multe ori, memoriile reprezintå lecturi inevitabil partizane. Mai mult, în spaÆiul românesc ele îşi pierd sensul originar de „amintiri” şi devin expuneri justificative ale carierei politice, marcate de acelaşi formalism puternic al „naraÆiunii” oficiale. Volumul de faÆå nu face acelaşi lucru. Pe de o parte pentru cå „discursul” este deja parte a trecutului comun, pe care cititorul îl investigheazå şi reinterpreteazå permanent. Pe de altå parte, pentru cå Adrian Nåstase înÆelege valoarea acestui tip de opere, care oferå, de multe ori, punctele de vedere personale atât de necesare, dacå nu pentru explicarea trecutului, cel puÆin pentru înÆelegerea lui, sine ira et studio.

De altfel, este remarcabil cå autorul coboarå, poate chiar cu multå preocupare, la un nivel extrem de important, dar ignorat de foarte mulÆi dintre cercetåtorii şi observatorii vieÆii politice româneşti – acela al vieÆii politice interne a partidelor. Tocmai de aceea cred cå volumele descoperå, indirect, una dintre marile tensiuni ale vieÆii recente, care scapå de multe ori observatorilor şi interpreÆilor scenei politice româneşti. Perioada 2000-2004 a fost nu numai una a consolidårii şi modernizårii instituÆiilor statului român, pe fundalul aderårii la NATO şi la UE, ci şi una a consolidårii şi modernizårii partidelor politice. De aceea, tensiunea care revine permanent din scrisul autorului, despre relaÆia dintre guvern şi partid, despre relaÆia dintre premier şi viaÆa internå a partidului (de altfel, meritå remarcatå observaÆia lui Adrian Nåstase – începând cu mandatul acesta, premierul României a fost, la fel ca în spaÆiul occidental, preşedintele celui mai important partid din coaliÆia de guvernare). În „discursul” despre „discursuri” al autorului, viaÆa internå a partidului este practic fundalul guvernårii. Aducerea în prim-plan a unor intervenÆii din evenimente precum Congresul de constituire a Partidului Social Democrat, reuniunile Consiliului NaÆional al PSD, Congresul 9

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Uniunii Democratice a Maghiarilor din România, reuniunile Biroului Executiv Central al PSD sau Congresul Tineretului Social Democrat aratå o imagine mult mai complexå a vieÆii politice româneşti, pe care, de multe ori, suntem tentaÆi så o reducem la persoane sau la interese, nu la instituÆii şi organizaÆii.

Volumul lui Adrian Nåstase este primul pas fåcut în direcÆia unei interpretåri „tråite” a istoriei recente şi, chiar dacå este un instrument util pentru toate categoriile de public, cel mai important sens şi cea mai concretå utilitate a acestui volum este pentru zona academicå, pentru zona cercetåtorilor preocupaÆi atât så descifreze momente, decizii şi contexte istorice, cât şi pentru zona practicå, a comunicårii politice aplicate, dornicå så înÆeleagå mecanisme şi abordåri care au fost concomitente cu una dintre cele mai intense şi puternice dominaÆii politice postdecembriste în România. Aceastå colecÆie de discursuri oferå, aşadar, din plin, o bazå extraordinarå de analizå aprofundatå, pe care, cu siguranÆå, o vor aprecia atât profesioniştii comunicårii, cât şi cercetåtorii preocupaÆi de istoria contemporanå, pe masurå ce timpul ne permite så începem så-i decantåm sensurile şi reperele.

Bogdan Teodorescu

10

Introducere

1. Introducere

În urmå cu mai mult de zece ani, la o mare reuniune internaÆionalå, invocam cuvintele lui Albert Camus: „Nu mergeÆi în urma mea; s-ar putea så nu vå conduc. Nu mergeÆi în faÆa mea; s-ar putea så nu vå urmez. MergeÆi lângå mine, ca prieteni”.

Pot fi aceste gânduri imperativul unei Românii moderne, unite în viziunea sa despre viitor? Nu çtim. Vom fi martori, împreunå, ai propriului nostru viitor.

S-ar putea ca unii så se întrebe de ce am hotårât så public ACUM aceste discursuri politice çi, mai ales, så le comentez. Råspunsul este simplu. În timp, s-au creat tot felul de legende sau false legende în legåturå cu acÆiunile mele, la guvern sau la partid, din perioada 2001-2004, când PSD a fost la putere. Am dorit så le contrapun documente çi relatåri. Am strâns, în acest volum, numai discursurile pe care le-am rostit la diferite reuniuni de partid. Le-am recitit cu multå curiozitate. Pe unele le-am comentat în gând. Altora le-am adåugat observaÆiile mele sau ale unor analiçti politici ce au urmårit cu atenÆie acea perioadå.

Unii au scris ei înçiçi despre acei ani çi au publicat volume remarcabile. Spre exemplu, echipa Multimedia Political Communication. O parte dintre ei au fost în echipa mea de campanie çi le mulÆumesc încå o datå pentru devotament çi loialitate.

AlÆii au relatat, pur çi simplu, amintiri çi observaÆii din acele vremuri. Pe unele dintre ele le-am adåugat în acest volum, pentru cå am dorit så ofer, dupå zece ani, fiilor mei, dar çi celor care vor dori så aibå o imagine mai largå, aceastå frescå a unor anotimpuri complicate.

Am scris mult pe blogul meu.1 Am ajuns înså la concluzia cå refugierea în virtual presupune unele riscuri. Unele servere sau calculatoare sunt virusate, unele site-uri pur çi simplu dispar. Din motive diverse. Anumite site-uri ale diverselor organizaÆii (inclusiv guverne sau partide) sunt precum tabla în clasele çcolare, unde, dupå ce un elev scrie cu creta, urmåtorul – pentru a pune mesajul såu – çterge ce era scris înainte.

Aça cum scriam în prefaÆa la volumele mele „Blog'n roll”, „virtualul are vitezå, are ritm, dar nu are siguranÆå, memorie... Creeazå senzaÆia cå se îndreaptå mereu spre un viitor nesigur, 1

Din 2007 çi pânå acum, am scris, la adresa nastase.wordpress.ro, peste 3.300 de articole. Blogul meu a fost accesat de aproape 7 milioane de ori, iar numårul comentariilor a fost de aproape 175.000.

11

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

în vreme ce îçi savureazå prezentul ca o vedetå orgolioaså. Orice accident care se petrece cu un computer, un server sau o centralå electricå îl poate pune sub semnul întrebårii, îl face inaccesibil pentru un timp, îl descompleteazå, îl deformeazå”. Într-un dialog cu Cristian Påtråçconiu, Vladimir Tismåneanu ironizeazå „tetralogia” lui Emil Constantinescu çi dorinÆa sa de a aduna în cårÆi diverse mesaje çi discursuri. În final, adaugå: „Cam la fel procedeazå çi Adrian Nåstase”.2 M-am gândit destul de mult la observaÆia asta. Într-un fel, are dreptate Tismåneanu.

ExplicaÆia pe care mi-am dat-o, de fiecare datå, a fost aceea cå am dorit så las în urma mea documente primare, documente pe care cei interesaÆi de o anumitå perioadå a istoriei postrevoluÆionare, så le poatå examina çi judeca – sper – cu detaçare. Evident cå îi am în vedere pe cei care vor veni dupå Påtråçconiu çi Tismåneanu.3 Un alt motiv îl constituie faptul cå am fost „martor” la dispariÆia multor arhive – la guvern, la partid, la serviciile de informaÆii etc.

La partid, spre exemplu, practic nu existå o arhivå, iar la guvern fiecare nouå echipå çterge masiv de pe site-ul guvernamental elementele de referinÆå ce au legåturå cu vechile guverne.

CredeÆi-må, çtiu ce spun!

Aça încât, dacå doreçti så afli ceva despre perioada 2001-2004, spre exemplu, pe internet vei gåsi, în principal, fragmente de discuÆii çi referiri la scandaluri savuroase.

La agenÆiile de preså, arhiva este çi ea limitatå la çtirile compuse – uneori în grabå – de jurnaliçtii acreditaÆi la partide sau la guvern. Oricum, nu veÆi gåsi acolo documentele complete sau discursuri în întregime. În mod paradoxal, çi mie mi-a fost greu så adun discursurile politice pe care le-am Æinut în perioada 2001-2004.

2

Vladimir Tismåneanu, Cristian Påtråçconiu, Cartea preçedinÆilor, Ed. Humanitas, Bucureçti, 2013, p.19 Mi s-a pårut interesantå concluzia unui dialog între Iosif Boda çi Lucian Sârb: „Lucian Sârb: Cum a reuşit PSD-ul så obÆinå totuşi rezultate mai bune decât AlianÆa Dreptate şi Adevår şi cum de liderul lui a pierdut alegerile? Unii comentatori şi analişti politici au fost de pårere cå la alegerile parlamentare a existat o oarecare recunoaştere a eficienÆei guvernårii. Înså, în momentul în care au råmas faÆå în faÆå cu Adrian Nåstase, românii şi-au descårcat toata antipatia acumulatå în timp şi toate frustrårile. Chestiuni care la noi în popor conteazå mai mult decât avantajele pe care le-a adus un personaj. N-a mai contat nici ridicarea vizelor, nici integrarea în NATO, nici încheierea negocierilor cu Uniunea Europeanå, nici creşterea economicå şi scåderea inflaÆiei. În orele de dupå înfrângere, Adrian Nåstase s-a trezit destul de repede singur şi chiar el spunea: „succesul are întotdeauna mai mulÆi pårinÆi, în vreme ce eşecul este orfan”. Iosif Boda: Cred cå Adrian Nåstase este una dintre cele mai complexe personalitåÆi ale politicii postdecembriste. Este un om care a rezistat pe scena politicå în funcÆii mari. În cincisprezece ani, a fost ministru de externe, preşedintele Camerei DeputaÆilor, apoi vicepreşedinte, a fost patru ani prim-ministru şi apoi, din nou, preşedinte al Camerei DeputaÆilor pânå nu de mult, când a fost nevoit så renunÆe la aceastå funcÆie din cauza problemelor cu justiÆia. Adrian Nåstase este o persoanå pe care nu o poÆi ignora fie cå îl apreciezi sau simpatizezi, fie cå-l uråçti sau dispreÆuieçti”. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.126-127) 3

12

Şi câteva precizåri...

2. Çi câteva precizåri...

Politica democraticå nu se rezumå la îndeplinirea cotidianå a obligaÆiilor ce-i revin omului de stat, ci implicå şi crearea unei rigori a acÆiunii publice. Ea trebuie formatå prin scoaterea politicii din zodia efemerului, pentru a o ridica la nivelul conştiinÆei istorice a unei naÆiuni. Omul de stat are obligaÆia de a pune la dispoziÆia concetåÆenilor propria „dare de seamå” asupra activitåÆii sale, cu realizåri şi slåbiciuni deopotrivå.

Aceasta este una dintre convingerile mele politice statornice, pentru care am lucrat în mod sistematic de-a lungul anilor. În 1996, am publicat „Ideea politicå a Schimbårii”, o selecÆie de discursuri politice din perioada 1993-1996. În 2004, a apårut volumul „Spre normalitate.

Guvernarea reformelor. Reforma guvernårii”, ce cuprinde o parte din discursurile şi intervenÆiile susÆinute în perioada decembrie 2000 – decembrie 2003 în calitate de prim-ministru.

De asemenea, tot în anul 2004, am publicat „Discursuri parlamentare”, un corpus de mesaje susÆinute în Parlamentul României în perioada 1991-2004. Începând cu anul 2006 am început så public o serie de zece volume masive, finalizatå în 2011, privind activitatea mea de ministru al Afacerilor Externe, sub titlul „România dupå Malta. 875 zile la Externe”.

Acum, într-o perioadå învolburatå, în care – în opinia mea – anomia, haosul şi lipsa de raÆionalitate par a fi dominante, am hotårât så redau (celor interesaÆi) o parte din discursurile susÆinute în perioada 2001-2004, în calitate de preşedinte al Partidului Social-Democrat.

Volumul de faÆå cuprinde o perioadå importantå pentru istoria politicå a României, perioadå ce ar putea fi mai bine înÆeleaså prin studierea acestor artefacte politice.

Primul discurs a fost prezentat la Congresul fondator al Partidului Social Democrat, în 16 iunie 2001, eveniment care a consacrat procesul de coagulare a forÆelor de stânga din România.

Structura acestei cårÆi am construit-o pentru o reflecta istoria zbuciumatå a acelor ani, precum şi complexitatea vieÆii politice. Am ales, în primul rând, toate discursurile prezentate la congresele PSD, fiindcå ele reprezintå momente cheie pentru înÆelegerea istoriei social-democraÆiei româneşti. Un al doilea set tematic al discursurilor îl constituie mesajele prezentate la întâlnirile cu structuri interne ale PSD, OrganizaÆia de Femei sau OrganizaÆia de Tineret, ori dupå întâlniri importante ale organelor de conducere ale partidului. În al 13

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

treilea rând, am inclus şi mesaje din campanie electoralå, nu pentru cå ele ar avea o bogåÆie ideaticå extraordinarå, ci pentru a reflecta nivelul de implicare politicå pe care trebuie så-l aibå un preşedinte de partid.

Discursurile însumate în aceastå carte sunt importante, în opinia mea, nu doar pentru istoria celui mai important partid politic al României, ci çi pentru cå ele conÆin relevée cu principalele probleme ale României din acea perioadå.

Prima mare temå este cea a relaÆiei României cu Occidentul. Partidul Social Democrat a fost cel mai puternic promotor al aderårii României la Uniunea Europeanå şi NATO, iar social-democraÆii au acceptat în perioada 2000-2004 så depunå o muncå extraordinarå pentru atingerea acestor obiective vitale. Adesea, prin måsurile necesare pregåtirii pentru integrarea euro-atlanticå, am mers, poate, împotriva intereselor de moment ale electoratului nostru, înså am fåcut aceste sacrificii pentru viitor, pentru recâştigarea normalitåÆii. Ulterior, a trebuit så constatåm faptul cå aderarea la Uniunea Europeanå nu a fost utilizatå la potenÆialul såu pentru a construi o Românie modernå, democraticå şi prosperå. Eşecul parÆial al integrårii României în Uniunea Europeanå în perioada ulterioarå, dacå ne gândim doar la nivelul foarte scåzut al fondurilor europene atrase, nu este imputabil în niciun fel Partidului Social Democrat.

Preocuparea pentru întårirea identitåÆii ideologice şi organizatorice a PSD este al doilea mare subiect. În opinia mea, documentul „Spre normalitate – o viziune social democratå modernå pentru viitorul României” poate fi considerat o piatrå de hotar pentru despårÆirea social-democraÆiei de etapa tranziÆiei. PSD îşi reafirma tradiÆia sa istoricå, pornind de la social-democraÆia tradiÆionalå, trecând prin RevoluÆia Românå, pentru a se afirma ca un partid al progresului, solidaritåÆii şi justiÆiei sociale.

Desigur, o carte de discursuri este, în mod fundamental, o carte-document, care poate fi utilå istoricilor, sociologilor, jurnaliştilor ori altor persoane interesate de istoria politicå. SperanÆa mea este înså ca volumele de faÆå, dincolo de elementele retorice şi polemice ale discursurilor, så constituie un îndemn pentru oamenii politici, actuali ori viitori, de a-şi urma cu tårie crezul politic, oricât de negri s-ar aråta la orizont norii de furtunå şi oricât de efemerå ar putea så parå uneori acÆiunea politicå. Convingerea mea este cå omul politic vizionar trebuie så se ridice deasupra timpurilor sale, pentru a le låsa celor ce vor urma materialele pentru o corectå Judecatå a Istoriei.

Au trecut 16 ani, de când, într-un dialog cu Marius Tucå, exprimam ceea ce era çi este un fel de legåmânt de credinÆå: „În general, încerc så nu fac råu altora, încerc så fac lucruri în care cred çi încerc så construiesc.4 Am siguranÆa cå existå o ordine imanentå în lume çi cå cei 4

Din påcate, apar – uneori – çi anumite riscuri personale. Iatå ce scria Octavian Andronic despre „cazul neelucidat încå, al grenadierului din Cişmigiu, presupus a fi acelaşi cu cel de la Liceul Jean Monnet. În Cişmigiu pericolul a fost potenÆial. La liceu a fost real. O elevå a fost grav rånitå şi a fost la un pas de moarte, lucru care, cu

14

Şi câteva precizåri...

care fac råu atrag råul asupra lor. Încerc så nu må gândesc foarte mult la trecut, ci mai ales la viitor. Îmi place så lucrez împreunå cu ceilalÆi...”5 Tot atunci, afirmam: „Ceea ce înseamnå putere poate cå înseamnå altceva decât credem adeseori. Existå cumva acest stereotip, Palatul Cotroceni çi preçedintele României. Vå dau un exemplu: cu toÆii au recunoscut, så spunem, capacitatea de influenÆå a lui Corneliu Coposu în ceea ce priveçte politica, fårå ca ea, aceastå capacitate de influenÆå så fi avut un rol deosebit în structuri oficiale. Nu vreau så spun cå aça trebuie fåcutå politica, din opoziÆie, dar vreau så spun, totuçi, cå puterea este, pânå la urmå, ca un set de atribute çi capacitate de a influenÆa lucrurile, distribuitå în funcÆie de mecanisme mult mai subtile într-o societate”.6 Când scriu aceste pagini, îmi iau rågazul de a reciti discursul extraordinar, din 1 ianuarie 1990, adresat pe calea radioului public, concetåÆenilor såi, de cåtre Vaclav Havel, discurs ce mi se pare încå extrem de actual. Poate doar pentru generaÆia mea: „Tråim într-un mediu moral corupt.

Moralmente suntem bolnavi cåci ne-am deprins så afirmåm altceva decât gândim.

Ne-am învåÆat så nu credem în nimic, så nu ne luåm în seamå unii pe ceilalÆi, så fim atenÆi doar la propria persoanå, la nimeni altcineva.

Au fost pervertite înÆelesul çi specificul unor concepte precum iubirea, prietenia, compasiunea, modestia sau iertarea care, pentru mulÆi dintre noi, mai înseamnå doar ciudåÆenii de naturå psihologicå sau sentimente caracteristice unui timp revolut, oarecum ridicole, la urma urmelor, în epoca navelor spaÆiale çi calculatoarelor. PuÆine sunt vocile capabile så spunå råspicat cå deÆinåtorii puterii nu ar trebui så fie atotputernici çi cå fermele care dau produse bio de calitate superioarå, destinate doar deÆinåtorilor puterii, ar trebui så-çi distribuie producÆia cel puÆin cåtre çcoli, cåtre orfelinate çi cåtre spitale, dacå nu au capacitatea necesarå så aprovizioneze întreaga populaÆie.

Fostul regim – sprijinindu-se pe ideologia sa sfidåtoare çi intolerantå – a transformat omul într-o simplå forÆå de producÆie çi natura într-un simplu mijloc de producÆie. Prin aceasta, a lovit chiar în substanÆa omului çi a naturii çi în legåtura ce o au ca parte a aceluiaçi întreg. A constrâns un popor înzestrat çi liber, apt så munceascå pentru Æara sa, puÆinå neşanså, se putea întâmpla şi în cel mai aglomerat parc al Bucureştiului”. (Octavian Andronic, Teroriçtii de lângå noi, 26 februarie 2003, în volumul Cronologie comentatå a Mileniului III. Anul 2003, vol.cit., p.87) Ceea ce nu am dorit så se spunå public, la acel moment, a fost faptul cå atacul era îndreptat spre fiul meu, care învåÆa la „Jean Monnet” çi cå la momentul atacului, soÆia mea era în çcoalå, discutând cu directoarea liceului. În plus, fusese trimiså çi o scrisoare de ameninÆare; autorul atacului fusese, cred, disponibilizat din armatå.

5 Emisiunea din 14 aprilie 1998, în dialog cu Marius Tucå, în volumul Milionarii de la miezul nopÆii, Ed. Machiavelli, Bucureçti, 2001, p.547 6 Vezi în Marius Tucå, Milionarii de la miezul nopÆii, Ed. Machiavelli, Bucureçti, 2001, p.550

15

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

la condiÆia unei rotiÆe oarecare dintr-un angrenaj zgomotos çi respingåtor, despre care nu este limpede de ce a fost nevoie så existe. O maçinårie ale cårei piese sunt sortite, fårå greç, degradårii, desigur, treptate, dar inexorabile.

Ne-am deprins, toÆi, cu regimul totalitar. Çi l-am admis ca pe un dat.

Referindu-må la atmosfera moralmente coruptå nu-i am în vedere doar pe domnii care månâncå legume bio çi privesc pe fereastra avionului. Vorbesc despre noi toÆi.

Ne-am deprins, toÆi, cu regimul totalitar, admiÆându-l ca pe un dat çi, prin aceasta, am depus mårturie pentru perpetuarea lui.

Altfel spus, suntem cu toÆii – desigur, în diferitå måsurå – råspunzåtori pentru funcÆionarea acestei maçinårii totalitare. Nimeni nu este doar victima acestui sistem. Am participat cu toÆii la statornicirea lui.

Pe ce îmi întemeiez afirmaÆiile?

Ar fi foarte convenabil så consideråm cå vom fi fiind legatarii unei rude îndepårtate ce ne-a låsat ultimii 40 de ani ca pe o tristå moçtenire de care am råmas stråini.

Dar noi am acceptat aceastå moçtenire parcå påcåtuind pentru a ne face singuri råu.

Acceptând acest adevår vom înÆelege cå stå numai çi numai în puterea noastrå så întreprindem ceva. Nu-i putem considera vinovaÆi, exclusiv, pe foçtii conducåtori, nu doar pentru cå ar fi neadevårat, dar çi pentru cå ar însemna så trecem sub tåcere ceea ce fiecare dintre noi trebuie så facå aståzi, datoria de a acÆiona individual, liber, raÆional çi fårå zåbavå.

Så nu ne îmbåtåm cu apå rece: cel mai capabil Guvern din lume, cel mai bun Parlament çi cel mai valoros Preçedinte nu pot realiza prea multe de unii singuri. A considera cå vor gåsi soluÆia pentru toate relele societåÆii ar fi, de asemenea, o greçealå.

Libertatea çi democraÆia presupun, implicit, atitudinea activ participativå a fiecåruia dintre noi, rezultând cå acela care vorbeçte despre ele îçi asumå pe deplin råspunderea”.7 Cartea pe care aÆi deschis-o este un demers unic çi dificil. Ea este o autoanalizå de discurs public de partid care îçi propune, în acelaşi timp, perspective istorice, comunicaÆionale çi instituÆionale. Am cåutat så scot în evidenÆå contextul în care enunÆam anumite idei, dar çi faptele pe care le aveam în vedere, rostul proiectelor pe care le propuneam. Toate aceste discursuri jaloneazå o perioadå crucialå în care România intra deplin în jocul politic european, la nivel de partide. Nu este o fotografie, nu este un album cu poze. Este o desfåşurare continuå, istorie în mişcare, un film care acoperå durata individualå a fiecårei secvenÆe. Çi, dincolo de orice, reamintesc observaÆia lui Otto von Bismarck: „Politica nu este o çtiinÆå exactå”.

7

16

Ces grands discours qui ont changé le monde. De Jesus à Obama, Paris, 2011

Cele douå Românii

3. Cele douå Românii

În 2004, dupå alegeri, am vorbit despre existenÆa a douå Românii. Era vorba despre douå pårÆi ale naÆiunii care, diferit açezate civilizaÆional, aveau viteze diferite, aveau açteptåri çi agende diferite.

Sigur, chiar dacå realitatea de care vorbeam atunci se baza pe o împårÆire dihotomicå urban/rural, ea pornea, mai curând, de la o abordare statisticå, de la stilul de viaÆå, de la valorile considerate esenÆiale în spaÆiul respectiv.

Timpul çterge înså „graniÆele” între cele douå lumi, construind spaÆii intermediare – la periferia oraçelor, în zona de extensie a conurbaÆiilor, acolo unde se dezvoltå o culturå a „gangului”, a promiscuitåÆii, a supravieÆuirii.

Dar porneam çi de la ideea nevoii de „convieÆuire”, de „coabitare”, între cele douå Românii, de fapt între cei care, statistic sau prin destin, educaÆie, naçtere, erau açezaÆi în „teritorii” de civilizaÆie diferite.

De aici a venit, de altfel, çi ideea centralå a acestui volum çi titlul cårÆii.

Ce s-a întâmplat, între timp, cu „cele douå Românii” despre care vorbeam în 2004?

Iatå un comentariu interesant dintr-un articol intitulat sugestiv „Dincolo de cele douå Românii”: „În decembrie 2004, în discursul care confirma acceptarea rezultatului alegerilor prezidenÆiale şi implicit înfrângerea sa în aceastå curså, Adrian Nåstase vorbea despre coexistenÆa a douå Românii. Mesajul såu era evident construit pentru a defini victoria la limitå a adversarului såu, subliniind faptul cå aceasta nu exprima constituirea unei majoritåÆi, ci doar exprimarea mai fermå a uneia dintre cele douå „majoritåÆi” paralele şi virtual egale numeric. Simplificator, România lui Båsescu era cea dinamicå, activå şi dornicå de schimbare, în timp ce România lui Nåstase era dependentå de stat, marcatå de o puternicå mentalitate paternalistå çi conservatoare.

Deşi discursul a fost contestat, la vremea respectivå, de voci diferite din medii diverse, el s-a dovedit a fi simptomatic pentru mesajul pe care urmau så-l transmitå, pe tot parcursul anului 2005, nu numai reprezentanÆii PSD, ci şi cei ai puterii nou-instalate.

17

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Aceastå „împårÆire a apelor” transforma România într-o naÆiune scindatå între învingåtori şi învinşi, atât guvernanÆii, cât şi principalul partid de opoziÆie dezvoltând implicit acest discurs prin elementele de acÆiune politicå. TendinÆa accentuatå de monopolizare a scenei a trådat indirect apetenÆa – conştientå sau nu – a celor douå forÆe politice cåtre crearea unei axe bipolare, care så excludå din prim-plan alÆi factori de reprezentare politicå, finalitatea fiind un sistem bipartidist.” 8 Din påcate, cele douå Românii au fost asmuÆite una contra celeilalte în aproape fiecare moment electoral. Politicienii çi-au ales tabåra, au ales o Românie a lor, de moment, chiar dacå, câçtigând alegerile, trebuiau, ulterior, så o guverneze pe toatå.

Aceste fisuri create înainte de alegeri – construite pe tiparul românul „gras” care e dus în spate de românul „slab” – s-au accentuat cu timpul, dezvoltând tensiuni sociale greu de colmatat dupå alegeri.

La începutul anului 2005, într-un interviu pentru „Adevårul”, Corina Drågotescu må întreba dacå mi-am schimbat pårerea, în sensul cå spuneam cå România are doi preşedinÆi, unul eu, altul Traian Båsescu. „Nu, eu am spus altceva atunci çi poate cå nu s-a înÆeles foarte bine. Votul românilor a fost foarte împårÆit, aproape egal. În primul tur de scrutin, eu am avut cu 700.000 de voturi mai mult decât Traian Båsescu. În turul al doilea, Traian Båsescu a atras multe dintre voturile PRM, dupå care le-a dat un prefect maghiar în Covasna. Eu m-am referit la faptul cå un anumit segment electoral sensibil egal cu cel care l-a votat pe Traian Båsescu m-a votat pe mine cu un anumit mesaj çi cu o anumitå legitimare. De aceea, atunci când Traian Båsescu vorbeşte despre mine sau este lipsit de respect în relaÆia cu preşedintele Camerei sau preşedintele PSD, el face o impoliteÆe faÆå de cei aproape 5 milioane de alegåtori care m-au votat. Din punct de vedere formal, sigur, Traian Båsescu este preşedintele României.

Dar nu cred cå poate cu 5 milioane de voturi så ignore cealaltå jumåtate a alegåtorilor din România. Cred cå Traian Båsescu are datoria de a fi preşedintele tuturor românilor, inclusiv al celor care m-au votat pe mine”.9 Iatå cum descria echipa Institutului PRO, felul în care s-au prefigurat „cele douå Românii”, rezultatele din votul la prezidenÆiale, pornind de la publicul Æintå vizat: „Båsescu a vizat mediul urban, tinerii şi zona de mijloc (a declarat ferm la începutul campaniei cå va ignora mediul rural). Nåstase s-a adresat zonei asistate (pensionari, mediul rural, muncitorii, familiile cu copii, 8

Dana Curciu-Sultånescu, Dincolo de cele douå Românii, în vol. „12/XII RevoluÆia portocalie în România”, Ed. FundaÆiei PRO, 2006, p.205 9 Interviu în cotidianul „Adevårul”, 12 ianuarie 2005

18

Cele douå Românii

såracii). Cu discurs clasic social-democrat, Nåstase a vrut så fixeze acest electorat (provenit din zona fostului preşedinte, Ion Iliescu) prin promisiunea continuårii sprijinului acordat în ultimii ani. Båsescu a ignorat mesajul de tip guvernamental şi s-a orientat pe un mesaj antisistem, cultivând o anumitå apropiere faÆå de electoratul extremist al celui de-al treilea candidat, Vådim Tudor (în perspectiva turului doi). Båsescu a mizat pe un val circumstanÆial, care så îi asigure un sprijin important în alegeri, fårå så mai conteze ce se întâmplå ulterior.

Adrian Nåstase a mizat extrem de puÆin pe un alt tip de public Æintå, limitându-şi astfel opÆiunile pentru turul al doilea, conducându-se astfel la pierderea alegerilor (mobilizarea excepÆionalå a electoratului lui Båsescu din turul 2 nu a fost dublatå de o mobilizare similarå pentru Nåstase, pentru care a fost oricum dificil så îşi påstreze acelaşi electorat din primul tur). Au contat şi derapajele discursive ale lui Ion Iliescu (dupå ce acesta a susÆinut constant echipa şi candidaÆii PSD, a avut câteva declaraÆii prin care a decredibilizat o parte din deciziile lui Adrian Nåstase – spre exemplu, cea prin care a contestat nominalizarea lui Mircea Geoanå pentru postul de premier).”10 La o lunå dupå alegeri, într-un document al Institutului Social-Democrat încercam så oferim posibile explicaÆii pentru rezultatele electorale din 2004: „Cea mai clarå tendinÆå care poate fi identificatå la aceste alegeri este reprezentatå de rezultatele slabe ale PSD în Ardeal şi Banat, în special în oraşele mari, în paralel cu menÆinerea predominanÆei partidului de guvernåmânt în fiefurile sale tradiÆionale din Muntenia, Moldova şi Oltenia. De asemenea, rezultatele alegerilor din 2004 confirmå adâncirea clivajelor dintre opÆiunile politice ale electoratului din mediul urban mare şi cel rural.

Din aceastå perspectivå se poate vorbi, într-adevår, despre fenomenul îngrijoråtor al existenÆei mai multor Românii. Pe de o parte, România Vechiului Regat şi România ardeleanå. Pe de altå parte, România urbanå şi România ruralå. Societatea româneascå apare, astfel, profund şi periculos divizatå. Cele douå pårÆi sunt, de fiecare datå aproximativ egale. S-a mai vorbit şi despre o Românie în cåutare de protecÆie (a statului) coexistând cu o Românie în cåutare de libertate (a concurenÆei)11...

10

Vezi Dana Curciu-Sultånescu, et al., op.cit., p.37-38 Çi Teodor Baconschi considerå cå existå douå Românii. El îçi dorea ca PDL så fie votat de „România care munceçte çi nu de România care cerçeçte”. Aici era vorba, desigur, de un atac la adresa Statului Social. În prezent, dupå trecerea sa la PMP, probabil cå-çi doreçte ca nici PDL så nu mai fie votat de „România care munceçte”. (vezi çi Adrian Nåstase, Albå ca Zåpada nu are grijå de pitici, în volumul ExerciÆii de libertate, Ed. Jurnalul, Bucureçti, 2012, p.153) 11

19

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

O a doua mare concluzie a alegerilor din 2004 este apariÆia a douå mari blocuri politice, PSD şi AlianÆa D.A. care cumuleazå aproximativ 70% din opÆiunile de vot ale populaÆiei active politic, aproximativ 11 milioane de cetåÆeni. Aceastå concentrare şi polarizare politicå – având potenÆial de limpezire şi structurare – reprezintå un alt rezultat al alegerilor din 2004”.12 În 2004 s-a înregistrat deci o polarizare aproape dramaticå a opÆiunilor de vot, poate cea mai intenså dupå 1990. Care au fost cauzele acestei separåri atât de trançante a votului electoral çi cine a jucat rolul de catalizator? „În primul rând, PSD ajunsese un partid hipertrofiat çi prin «înghiÆirea» unor partide mici, çi prin atragerea de partea Puterii a primarilor din OpoziÆie, care eliminase toate alternativele de stânga. În al doilea rând, AlianÆa D.A. a devenit, la nivel de reprezentare publicå, întreaga OpoziÆie din România, eliminând çi ea alte variante de dreapta pe scena politicå. În al treilea rând, PRM a scåzut la cotele electorale care nu îi mai permiteau så se legitimeze ca o alternativå. Partidul lui C.V. Tudor nu a mai fost luat în calculul electoratului ca o a «treia cale».

AlianÆa PNL-PD a fost o construcÆie (inspiratå) de marketing electoral çi a fost votatå ca atare, pe baza resurselor electorale pe care le furnizau Båsescu çi Stolojan, fårå så se mai facå distincÆia între democraÆi çi liberali. Aceastå polarizare electoralå a dus, în plan politic, la apariÆia a douå Românii: una socialå çi una liberalå. România socialå este România celor asistaÆi, a celor care açteaptå ca statul så le rezolve problemele. România liberalå este România celor care au acceptat formulele economice ale capitalismului (mai mult sau mai puÆin sålbatic), våzut ca motor al dezvoltårii çi al progresului, total neinteresaÆi de «victimele colaterale» ale acestui mecanism”.13 Mergând mai departe, Dan Sultånescu aråta recent cå România nu mai este de mult timp împårÆitå în douå („aça cum o descria Adrian Nåstase în 2004”), ci în trei. „Cele douå Românii descrise de Adrian Nåstase råman cumva evidente çi aståzi. Una de «supravieÆuire», alta de «dezvoltare». Una în care existå interes pentru protecÆia socialå, pensii çi salarii, nivel de trai, taxe mai mici, asistenÆå medicalå, siguranÆå mai mare; o Românie conservatoare, din zone pesediste çi cu un nivel de educaÆie çi de venituri mai mici decât media. Çi alta, a «reformiştilor», care sunt preocupaÆi de modernizare, anticorupÆie, economie, dezvoltarea industriei çi agriculturii, stimularea educaÆiei, a infrastructurii çi protecÆia mediului; un public cu mai micå încredere în politicieni, situat cåtre zona de mijloc, cu studii superioare, cumva alegåtori tradiÆionali a ceea ce se autodefineşte ca «dreapta» în România. Prima, 12

Institutul „Ovidiu Çincai”, Victoria democraÆiei sau a neocezarismului?, Raport asupra alegerilor parlamentare çi prezidenÆiale din România, Bucureçti, p.25 13 Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, Ed. Historia, Bucureçti, 2006

20

Cele douå Românii

România supravieÆuirii, este formatå cam din 45% dintre români. A doua, cea a dezvoltårii, conÆine cam 35% dintre români. Unde sunt restul de 20%?”14 În opinia sa, existå çi o a treia Românie, a celor care vor „råzbunare” politicå împotriva regimului Båsescu. Oricât de contraintuitiv ar pårea, oricât de ciudat ar suna în urechile cuiva care crede cå regimul Båsescu e deja îngropat, câtå vreme mandatul preçedintelui se va încheia în câteva luni, pentru mulÆi români, aceastå Æintå – crede Dan Sultånescu – este încå una realå, iar mobilizarea politicå depinde de cum se raporteazå actorii politici çi la aceastå temå. „Acest al treilea public sunt mai degrabå oameni în vârstå, din oraşe, oameni dur loviÆi de acÆiunile din 2010 çi care, în prezent, sunt alåturi de cei care au preluat moştenirea USL”.15 În viziunea lui Dan Sultånescu, niciunul din reprezentanÆii celor douå Românii clasice (supravieÆuire çi dezvoltare) nu are suficient sprijin pentru a câştiga singur. „Ce înseamnå asta? Înseamnå cå, dacå doreşte så câştige alegerile (din 2014 n.b.), orice candidat la alegerile prezidenÆiale trebuie så Æinå cont çi de aceastå a treia Românie.”16 Aceastå împårÆire nu este neapårat normalå çi nici utilå pentru viitor. Så ai måcar unul din cinci români preocupat, mai mult ca orice, de råzbunare politicå – aratå o societate traumatizatå, plinå de cicatrice çi råni încå vii, orientatå mai mult spre trecut decât spre viitor. „RaÆional, am putea crede cå finalul anului va însemna automat dispariÆia «lumii lui Båsescu» çi, implicit, detensionarea acestui public. În realitate, înså, vedem atât faptul cå Æinta acestei emoÆii doreşte în continuare så facå politicå (deci, Æine vie ura conturatå împotriva sa) çi, mai mult, continuå så dea mesaje împotriva grupului «supravieÆuitorilor» (aråtându-le cå e bine ce a fåcut Boc în 2010 çi cå ar face çi el acelaşi lucru, dacå ar ajunge premier)”.17 În urmå cu mai mulÆi ani, am scris un articol pentru Ziare.com18 intitulat „De la cele 2 Românii la România nimånui. Ziua Unirii. Unirea cui?” „În 2004 vorbeam despre cele douå Românii, încercând så atrag atenÆia asupra riscurilor pe care le-ar putea genera stilul politic hiper-conflictual promovat de Traian Båsescu.

14

Dan Sultånescu, Cele 3 Românii, www.infopolitic.ro, 18 martie 2014 „Factorul Båsescu” s-a adåugat clivajelor existente (clivajului valoric dintre valorile de supravieÆuire çi, respectiv, cele de dezvoltare) çi a creat un clivaj nou, politic, pe care îl vedem peste tot în media – pro sau contra Båsescu. De aceea, miza „partajului” publicului USL çi în special a electoratului radical anti-Båsescu este foarte importantå. Pentru cå acest electorat încå nu se simte satisfåcut, vrea råzbunare împotriva celor care i-au tåiat veniturile çi i-au scumpit viaÆa în anii trecuÆi, çi va veni la vot pentru asta de câte ori va putea. Acest grup este mai mobilizat pentru alegeri decât celelalte douå çi opÆiunea sa este cheia pentru asigurarea unei majoritåÆi în alegerile prezidenÆiale, în special în calculele pentru turul doi.” (ibidem) 16 Dan Sultånescu, Cele 3 Românii, art.cit.

17 Ibidem 18 Ziare.com, 1 decembrie 2011 15

21

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Må gândeam atunci la nevoia de a hotårî ce putem face «împreunå» pentru a reconstrui proiectul unirii Româniilor într-una singurå, cu o singurå agendå çi cu o singurå direcÆie, comunå. SperanÆe risipite...

Faptul cå Puterea sårbåtoreçte Ziua naÆionalå la Bucureçti, cu maçinuÆe de paradå çi diverse alte jucårii (oare de unde çi-or procura piese de rezervå în caz de conflict militar pentru zecile de tipuri de autovehicule aflate în dotarea diferitelor arme?), iar OpoziÆia la Alba Iulia ne aratå cå lecÆia Unirii nu a fost pe deplin învåÆatå.

Faptul cå preçedintele în funcÆie nu e capabil så dea mâna cu foçtii çefi de stat nici måcar cu ocazia Zilei Unirii, ne aratå cå versurile care ne încurajau så dåm „mânå cu mânå cei cu inima românå” nu au fost încå învåÆate pe dinåuntru.

Faptul cå vorbim de «Ziua naÆionalå» în timp ce unii vor ca România så nu mai fie, în buletinul såu de identitate, «stat naÆional», ne aratå fracturile pe care nu reuçim, cu niciun chip, så le depåçim, nelåsând vechile råni så se cicatrizeze. Îmi aduc aminte, la 1 Decembrie 2003, eram la Budapesta. Participam, ca prim-ministru, la o conferinÆå internaÆionalå importantå. Ambasada noastrå organiza Ziua NaÆionalå în saloanele unui mare hotel.

L-am invitat pe premierul Ungariei de atunci, Medgyessy, så participe. A venit, çtiind cå va fi huiduit, pentru acest gest, de un grup de huligani aflaÆi la intrarea în hotel. A venit, am ciocnit un pahar cu vin, ne-a felicitat, çi apoi s-a retras cu discreÆie.

L-am respectat çi mai mult pentru gestul åsta. Aça am pornit Parteneriatul pentru Mileniul 3, între România çi Ungaria, douå Æåri vecine, membre ale NATO, capabile så nu mai priveascå în oglinda retrovizoare a istoriei. Çi atunci, în interior? Suntem oare sortiÆi så tråim despårÆiÆi prin vendete, într-o Æarå în care DNA-ul este mai important decât Ministerul EducaÆiei, iar ascultarea telefoanelor omoarå orice dialog autentic?

Am reÆinut câteva cuvinte din discursul regelui Mihai de la Parlament. Redau din memorie: «copiii noçtri ne-au dat cu împrumut Æara în care tråim». Oare cum le-o vom înapoia?

Joi vom sårbåtori Ziua NaÆionalå. Fiecare cu speranÆele sale, fiecare cu gândurile lui.

Simt, aproape pretutindeni, o stare de blazare, de indiferenÆå, de nepåsare. Îmi mai aduc aminte cå eram, cândva, la Oslo, în centrul oraçului, de Ziua lor naÆionalå. Era prin mai. Asistam la o defilare superbå a çcolilor din oraç, cu mini-fanfare, cu instrumente cumpårate de pårinÆi care vindeau pe preÆuri simbolice pentru cei nevoiaçi lucruri de care nu mai aveau nevoie. Asistam la o bucurie a primåverii, la o bucurie a speranÆei.

22

Cele douå Românii

Çi am mai fost la Oslo acum câteva luni. În centru, un grup de rromi care descoperiserå sistemul nordic de asistenÆå socialå, cerçeau, enervând trecåtorii. M-au recunoscut çi au început så Æipe dupå mine. Oare çi ei vor sårbåtori mâine Ziua NaÆionalå?

Am schimbat data sårbåtorii naÆionale; nu mai este ziua regelui, nu mai este nici ziua insurecÆiei... Este ziua Marii Uniri. Este cu adevårat?”

Privind în urmå, descopår, pentru acea perioadå çi „doi Nåstase” – cel de la partid çi cel de la guvern, alåturi de alte ipostaze ale mele – în familie, la facultate etc. Redescopår „cele douå drumuri” – cel construit de mine çi cel promis de Traian Båsescu. Îmi reamintesc „cele douå PSD-uri” – cel care se reforma din interior çi cel care era „reformat” din exterior. Un partid care se moderniza çi un partid rezistent la schimbare.

Volumul acesta se va referi, inevitabil, la cele „douå Ideologii” – ceea a stângii româneçti çi europene (PSD) çi cea a dreptei „dalmaÆiene” (PNL altoit cu PD-ul socialist). Vor fi prezenÆi çi „cei doi prim-miniçtrii” – cel pentru România çi cel pentru Europa (çi, firesc, costurile „naÆionale” pentru politica europenå) sau „cele douå teme ale campaniei electorale” – corupÆia vs proiecte economico-sociale. Çi o ultimå observaÆie cinicå aici – prosperitatea s-a topit în trei ani, iar corupÆia a crescut... În încheierea acestui capitol, voi reda textul discursului meu, din 13 decembrie 2004, de dupå anunÆarea rezultatelor la alegerile prezidenÆiale în care vorbeam despre „cele douå Românii”, idee care a dat titlul acestui volum. „Dragi prieteni, Numåråtoarea noastrå paralelå, precum şi rezultatele oficiale ale BEC indicå faptul cå Traian Båsescu este viitorul preşedinte al României. Aceasta a fost voinÆa românilor pe care eu o respect. Gândurile mele se îndreaptå în acest moment cåtre toÆi românii care au votat ieri şi care au confirmat cå democraÆia româneascå este solidå. Vå mulÆumesc tuturor celor care m-au votat şi care m-au susÆinut în aceastå perioadå. MulÆumesc familiei mele, mulÆumesc colegilor de partid, colaboratorilor noştri, activiştilor noştri, celor care au fåcut un efort deosebit în aceste luni foarte complicate.

StimaÆi compatrioÆi, Datoritå voturilor dumneavoastrå, Uniunea NaÆionalå PSD+PUR are cele mai multe mandate. Avem deja negociatå o majoritate parlamentarå şi sper cå Traian Båsescu va Æine seama de ea. România nu-şi permite acum perioade de pauzå, perioade de cåutåri pentru cå presiunile externe sunt foarte mari. Pentru ca România så devinå o Æarå cu adevårat europeanå pânå în 2007, anul integrårii, este nevoie de foarte multå muncå şi mai 23

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

ales de spirit de colaborare şi de responsabilitate. Vom sprijini proiectele pe care le va propune Traian Båsescu pentru a continua drumul spre Europa şi spre bunåstare. Sper ca şi Traian Båsescu, în calitate de preşedinte, så sprijine toate proiectele similare pe care le vom propune noi în parlament sau prin intermediul viitorului guvern. Am convingerea cå prin dialog şi prin înÆelegere putem aråta românilor cå meritåm votul lor şi cå le ducem la îndeplinire mandatul. Rezultatul votului, faptul cå noi am câştigat alegerile parlamentare iar Traian Båsescu pe cele prezidenÆiale, aratå cå în prezent existå douå Românii.

Este vorba de o Românie urbanå, în creştere, cu o solidå componentå liberalå, deşi uneori afectatå de şomaj, care aşteaptå de la stat mai degrabå şanse decât sprijin.

Aceasta este România care l-a votat pe Traian Båsescu. Dar mai existå şi o Românie ruralå, cu oameni în vârstå şi oameni såraci, care are încå nevoie de ajutor nu doar pentru dezvoltare, ci şi pentru supravieÆuire. Aceşti oameni au avut încredere în mine.

Ambele Românii vor trebui reprezentate în anii urmåtori. Noi vom fi şi în continuare vocea românilor care ne-au votat. Împreunå, câştigåtorii acestor alegeri, Uniunea NaÆionalå PSD+PUR şi Traian Båsescu, suntem datori så gåsim soluÆii pentru rezolvarea tuturor acestor probleme. Din acest punct de vedere, principalele prioritåÆi ale României sunt reducerea såråciei şi combaterea corupÆiei. Economia a început så funcÆioneze şi så creascå, iar instituÆiile au devenit tot mai eficiente. Nivelul de trai înså este zona în care va trebui så se acÆioneze tot mai mult. Ambele Românii meritå så tråiascå mai bine, så se bucure de beneficiile integrårii, ale continuårii creşterii economice şi ale unei guvernåri echilibrate. De asemenea, va trebui så coagulåm în jurul nostru interesele tuturor românilor şi motivele care ne unesc iar nu cele care ne dezbinå. Avem un parlament echilibrat şi va urma foarte probabil o perioadå de coabitare. Îl felicit pe Traian Båsescu, l-am felicitat de altfel şi personal în cursul zilei de aståzi la telefon, şi-i urez succes în mandatul de preşedinte. Vå mulÆumesc.”

24

Reformå çi modernizare în societate çi în viaÆa de partid

4. Reformå çi modernizare în societate çi în viaÆa de partid

Pentru anul 2001, am ales discursul de la Congresul extraordinar de constituire a Partidului Social Democrat, din 16 iunie 2001.19 L-am considerat important atât pentru analiza prioritåÆilor de guvernare, cât çi pentru imperativele reformei ideologice çi organizatorice a partidului în noua fazå, odatå cu intrarea la guvernare.

Era extrem de importantå çi fuziunea cu PSDR çi constituirea Partidului Social Democrat, ultima etapå în transformarea partidului, de la FSN la FDSN çi apoi la PDSR.20

Scurt istoric al FSN Prima reuniune a FSN – ca partid politic21 – a avut loc la 7 aprilie 1990.22 Am participat la acea reuniune. Fusesem desemnat purtåtor de cuvânt çi responsabil pentru relaÆiile externe ale Frontului. Ulterior, fiind ales ministru al afacerilor externe (iunie 1990), în condiÆiile în care – conform unei hotårâri de guvern – ministrul nu avea voie så facå parte din partide politice – m-am suspendat din FSN, pe perioada mandatului.

19

Mai înainte, în 18 ianuarie 2001, ConferinÆa naÆionalå a PDSR a marcat „predarea de ştafetå” la şefia partidului de la Ion Iliescu la mine. Cei 894 de delegaÆi au votat în unanimitate pentru aceastå alegere. „Adrian Nåstase råmâne unul dintre puÆinii oameni politici lansaÆi şi şlefuiÆi dupå RevoluÆia din '89. El a învåÆat så fie şi elegant, şi ferm, şi inteligent, şi abil, şi mojic, şi råzbunåtor, şi generos. Din påcate pentru viitorul såu politic, postul de prim-ministru îi va toci serios popularitatea şi... unanimitatea. Sincer, m-aş bucura så aibå succes!” (Viorel Sålågean, Periculoasa unanimitate pentru Nåstase, în vol.cit., p.105) Am adåugat acest citat pentru adevårul ultimei afirmaÆii.

20 Anul 2001 începuse cu o veste rea – moartea lui Vasile Våcaru, unul dintre membrii fondatori ai FSN. Parlamentar, primul preçedinte al Comisiei de control al SRI. Inteligent, ferm, bun negociator. La început, eram pe poziÆii divergente – el fiind considerat un conservator. Ulterior, ne-am înÆeles foarte bine. Prin anii '93 -'95, ne trimiteam celebrele „scrisori deschise”, pe teme de ideologie çi acÆiune politicå.

21 Vezi çi DomniÆa Çtefånescu, Cinci ani din istoria României, Ed. Maçina de scris, Bucureçti, 1995, p.51 çi urm.

22 Consiliul de Coordonare al FSN, constituit cu acel prilej, format din 71 de membri, l-a ales în funcÆia de preşedinte al Frontului pe Ion Iliescu, desemnat şi candidat al Frontului pentru alegerile prezidenÆiale din 20 mai 1990. „VicepreşedinÆi au devenit Claudiu lordache, Marin Costescu, Sorin Vornicu, Vasile Ailenei, Nicolae S. Dumitru.

Din secretariatul Colegiului Director fåceau parte: Bogdan Påtraşcu, Constantin Ivanovici, Florica Dumitrescu, Vasile Våcaru, Adrian Nåstase”. Vezi Anne Jugånaru, Alexandru Radu, FSN – un paradox politic (1989-1992), vol.1, Ed. ProUniversitaria, Bucureçti, 2013, p.33

25

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

IniÆial, FSN – ca partid politic, s-a definit ca o „miçcare” de centru-stânga, orientare „ce-l apropie de valorile çi obiectivele social-democraÆiei europene”. Deci, nu un partid social-democrat, ci o miçcare care „se apropie” de social-democraÆie. 23 Cel care a avut ideea de a se adopta o doctrinå social-democratå a fost academicianul Mihai Drågånescu.24 Ulterior, aripa consideratå reformatoare a partidului – sub conducerea lui Petre Roman – a adoptat un nou statut, în 1991, în care se preciza, la art.2, „Frontul Salvårii NaÆionale aderå la principiile social-democraÆiei europene”. Iar în Programul såu politic (moÆiunea „Un viitor pentru România”), se aråta: „din punctul de vedere al acestei moÆiuni, Frontul Salvårii NaÆionale trebuie så fie un partid puternic, de orientare social-democratå, un partid de centru-stânga, modern. Proiectul politic pe care îl propunem semnificå delimitarea criticå çi refuzul atât al totalitarismului comunist, cât çi al variantelor «sålbatice» de liberalism”. În noul Statut al FSN (Roman), din martie 1992, se aråta, în acelaçi sens: „art. 2 – Frontul Salvårii NaÆionale este un partid de centru-stânga care programatic aderå la principiile social-democraÆiei europene moderne.” În paralel, s-a creat Frontul Democrat al Salvårii NaÆionale, în jurul lui Ion Iliescu. Conducerea era asiguratå de Oliviu Gherman (preçedinte al Senatului) çi de mine, care eram çi preçedinte al Camerei DeputaÆilor (în perioada 1992-1996).

Cele douå „facÆiuni” çi-au urmat, în continuare, fiecare drumul. Este de amintit faptul cå, dacå în 1990, la alegeri, FSN (unit) obÆinuse 67% din voturi, în 1992, cele douå partide au obÆinut doar jumåtate din aceste voturi! O lecÆie pe care nu au înÆeles-o mulÆi.

Mai târziu, FSN Roman çi-a schimbat numele în PD (Partidul Democrat), iar FDSN în PDSR (Partidul DemocraÆiei Sociale din România).

Mi s-a pårut interesantå, din acest punct de vedere, analiza realizatå de echipa Multimedia Political Communication: „Un sistem politic democratic stimuleazå iniÆial participarea formaÆiunilor politice în cadrul sistemului pentru ca, apoi, så tempereze şi så canalizeze aceastå participare într-un asemenea mod încât coagularea sau dispariÆia grupurilor recent mobilizate så nu distrugå 23

Vezi Ideologia çi obiectivele Frontului în Platforma Program a FSN, din 1990: „Ideologia frontului îşi are rådåcinile în realitate, în procesul social concret de democratizare a societåÆii româneşti declanşat de RevoluÆie.

Sursa fundamentalå a concepÆiei şi acÆiunii politice a Frontului o reprezintå nevoile vitale çi drepturile fundamentale ale omului, interesele comune ale tuturor cetåÆenilor României. Frontul Salvårii NaÆionale se constituie ca o mişcare de centru-stânga, adresatå oamenilor muncii, celor mai largi categorii sociale, orientare ce-l apropie de valorile şi obiectivele social-democraÆiei europene”.

24 Vezi Anne Jugånaru, Alexandru Radu, FSN-un paradox politic, vol. 1, Ed. ProUniversitaria, Bucureçti, 2013, p.29

26

Reformå çi modernizare în societate çi în viaÆa de partid

sistemul. Conform lui Samuel Huntington, evoluÆia dezvoltårii unui partid politic în Æårile în curs de democratizare se desfåşoarå în patru etape: 1. FacÆionalismul – este o primå etapå în care indivizii şi grupurile sfarmå modelele tradiÆionale de comportament politic (fundamentate în sistemul totalitar), formându-se grupåri în jurul unor interese, persoane sau idei. Acestea sunt mai curând organizaÆii „parlamentare”, decât „electorale”, iar conducåtorii facÆiunilor sunt aleşi pe baza poziÆiei lor sociale şi economice.

2. Polarizarea – în cea de-a doua etapå, participarea politicå se lårgeşte şi se ivesc partidele politice propriu-zise ca urmare a legåturii dintre facÆiunile politice (din prima etapå) şi diverse segmente sociale. În aceastå etapå, numeroasele grupuri şi scindåri îi determinå pe actorii politici mai curând så inventeze strategii pentru redistribuirea puterii în cadrul sistemului, decât pentru extinderea puterii sistemului politic.

Polarizarea facÆiunilor înseamnå, de fapt, polarizarea opiniilor care permite trecerea la politica de partid.

3. Extinderea – în cea de-a treia etapå, partidele formate fac apel cåtre masele largi ale populaÆiei pentru a le atrage în jurul lor. Organizarea participårii politice în partide este produsul unei lupte acerbe. Provocarea sistemului existent stimuleazå adesea conducåtorii facÆiunilor så fuzioneze, formând o opoziÆie în faÆa actorilor mai vechi din sistemul politic.

4. InstituÆionalizarea – este ultima etapå, când formaÆiunile politice luptå pentru menÆinerea pe eşichierul politic, iar scopurile acestora sunt strict electorale – câştigarea alegerilor democrate şi accederea la putere. În aceastå situaÆie, partidele oscileazå între guvernare şi opoziÆie, consolidându-şi poziÆiile atât pe plan politic (prin creşterea numårului de reprezentanÆi sau de „traseişti”, în politica româneascå), cât şi în plan electoral (consolidarea sau extinderea bazinului electoral). În linii mari, acest model democratic de construcÆie a sistemului s-a regåsit şi în construcÆia eçichierului politic românesc”.25

Crearea PSD PSD – ca partid – s-a nåscut prin fuziunea dintre PDSR şi PSDR. Astfel s-a încheiat o etapå necesarå înspre unificarea forÆelor politice social-democrate şi afirmarea unei puternice formaÆiuni politice de centru-stânga în România. „Am consolidat un curent de opinie politicå şi o stare de spirit social-democratå, cu adepÆi, susÆinåtori şi simpatizanÆi în toate structurile sociale.

25

Vezi Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, Ed. Historia, Bucureçti, p.61; vezi çi analiza detaliatå în p.62-65

27

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În egalå måsurå, suntem exponentul intereselor „clasei salariale”, muncitori, intelectuali, funcÆionari, al „clasei de mijloc”, proprietari şi antreprenori agricoli, întreprinzåtori mici şi mijlocii, precum şi al tineretului, al femeilor, al pensionarilor, al grupurilor sociale defavorizate”.26 De altfel, în Programul politic al PSD, din iunie 2001, se sublinia cå problema capitalå a României o reprezintå modernizarea de ansamblu a societåÆii, reducerea decalajelor economice faÆå de statele dezvoltate, integrarea demnå a Æårii în structurile euroatlantice, racordarea la procesul globalizårii, ridicarea standardului de viaÆå al populaÆiei.27 Fuziunea PDSR cu PSDR28 a avut loc în 16-17 iunie 2001, çi a dus la crearea unui nou partid, Partidul Social Democrat. Congresul de fuziune a avut loc la Sala Palatului prin votul unanim al celor 4030 de delegaÆi prezenÆi. Eu am fost ales, în unanimitate, preşedinte al PSD, iar fostul lider al PSDR, Alexandru Athanasiu, a devenit preşedinte al Consiliului NaÆional. Cu prilejul Congresului de fuziune, au fost adoptate statutul şi programul politic ale PSD, alåturi de rezoluÆiile privind locul şi rolul PSD în reconstrucÆia României noi, relaÆiile PSD cu InternaÆionala Socialistå, integrarea României în NATO şi UE. De altfel, PSD, în perioada 1999-2000, elaborase deja numeroase documente de pregåtire a unui viitor program de guvernare.29 26

Vezi PSD, Programul politic, 16 iunie 2001, p.5. Începând cu anul 2001, PSD s-a poziÆionat ca un partid social-democrat, considerat de obicei în Europa un partid de centru stânga. În Europa, social democraÆia a apårut, de altfel, ca o contrapondere la „capitalismul sålbatic” al secolului al XIX-lea, dar çi ca o opoziÆie la comunismul promovat de Karl Marx çi anarhismul promovat de Mihail Bakunin. „În secolul al XX-lea, social-democraÆia europenå a avut un destin sinuos, acum înså fiind recunoscutå ca partidul celor care: • deçi recunosc ecomonia de piaÆå çi drepturile capitalului privat, finanÆeazå sectorul de stat çi susÆin statul ca agent economic; • deçi recunosc dreptul capitalului privat la profit, redistribuie prin mijloace fiscale çi administrative bogåÆia, alocând pentru solidaritate socialå fonduri importante, uneori cu riscul creçterii deficitelor bugetare, deci creând inflaÆie; • deçi recunosc dreptul administraÆiei locale la autonomie çi decizie, considerå cå administraÆia centralå are prioritate; • deçi recunosc importanÆa productivitåÆii muncii ca factor de creçtere a bunåstårii, considerå cå este mai important så iei de la cei ce au pentru a da celor care nu au, decât så faci eforturi substanÆiale pentru a pune companiile çi oamenii în condiÆii de adevåratå competiÆie; • deçi considerå cå economia de piaÆå este o mai bunå soluÆie decât economia de stat, încearcå så supravegheze competiÆia çi legea cererii çi a ofertei, uneori cu costuri disproporÆionat de mari în raport cu efectele.” (Vezi çi Alin Teodorescu, Sociolog în viaÆa cotidianå, Ed. Economicå, Bucureçti, 2005, p.225) 27 Vezi PSD, Program politic, Bucureçti, 16 iunie 2001, p.2 „Modernizarea çi dezvoltarea societåÆii româneşti reprezintå esenÆa programului nostru politic Principiile şi obiectivele de politicå economicå, socialå şi internaÆionalå pe care le propunem sunt subordonate acestui Æel”, p.3 28 De ce a fost importantå fuziunea atât pentru PDSR, cât çi pentru PSDR? Legitimitatea datå de RevoluÆia din decembrie PDSR-ului se estompa odatå cu schimbarea de generaÆie de la vârful partidului. De asemenea, legitimitatea tradiÆionalå a PSDR nu putea supravieÆui foarte mult în noul context politic.

29 Vezi, Programul de reconstrucÆie, modernizare çi dezvoltare a societåÆii româneçti în perioada 2001-2004 – document prezentat la ConferinÆa NaÆionalå a PDSR din 9 octombrie 1999 çi Strategia PDSR privind dezvoltarea economico-socialå a României pe termen mediu – document prezentat la Reuniunea Consiliului NaÆional

28

Reformå çi modernizare în societate çi în viaÆa de partid

Ceea ce mi s-a pårut ciudat a fost faptul cå Traian Båsescu, preşedintele PD, mi-a trimis o scrisoare în care spunea cå PDSR şi-a schimbat doar numele nu şi idealurile politice, iar PSD nu se poate numi un partid social-democrat! I-am råspuns declarând cå preçedintele PD då dovadå de rea-voinÆå în aprecierea actului de guvernare, iar reacÆia sa virulentå la crearea PSD demonstreazå cå aceastå fuziune era un succes. De altfel, peste patru ani, partidul „social-democrat” al lui Traian Båsescu a trecut „cu arme çi bagaje” de la InternaÆionala Socialistå la popularii europeni! Într-un mesaj adresat reprezentanÆilor SPD, în 17 aprilie 2001, salutasem vizita reprezentanÆilor Partidului Social Democrat din Germania (SPD) la Bucureçti çi apreciam ajutorul pe care social-democraÆii germani îl ofereau într-un moment de mare importanÆå pentru social-democraÆia româneascå. „Formarea în România a noului Partid Social Democrat nu reprezintå un proces întâmplåtor, ci un act de arhitecturå politicå rezultat în urma a peste 10 ani de experienÆå çi de exerciÆiu democratic. Modernizarea çi dezvoltarea societåÆii româneçti reprezintå un imperativ esenÆial al programului nostru politic. Problemele capitale ale României – nevoia de modernizare a societåÆii, reducerea decalajelor economice, integrarea demnå în structurile euroatlantice, racordarea la procesul globalizårii çi ridicarea standardului de viaÆå al populaÆiei – nu pot fi puse într-o ecuaÆie corectå fårå implicarea unui partid social-democrat puternic, de tip european”, aråtam în mesajul transmis.

Fuziunea PSDR cu PDSR „reprezintå de fapt o sintezå între un socialism de tradiÆie çi o social-democraÆie modernå”. „Reuçita acestei coagulåri echivaleazå cu un certificat de maturitate politicå pe care ni-l dorim” – am adåugat.

De multe ori, afilierea doctrinarå a partidelor30 e folositå doar pentru imagine. Toate instituÆiile politice (nu numai partidele politice), fiind legate implicit de procesul de conducere politicå a societåÆii, se raporteazå, sau ar trebui så se raporteze, în mod real la nivelul de aşteptåri al celor în favoarea cårora funcÆioneazå, şi anume societatea şi individul. Prin urmare, legitimarea socialå este elementarå pentru un partid politic ce doreşte så aibå succes. Doctrinele structureazå aceste nevoi sociale, identificând soluÆii şi direcÆii specifice. al PDSR din 25 februarie 2000, în volumul Adrian Nåstase, Documente programatice ale Partidului DemocraÆiei Sociale din România, Institutul Român de Studii Social-Democrate, Bucureçti, 2000.

30 La sfârçitul anului 2001 (20 octombrie) subliniam, ceea ce devenise evident, çi anume cå modelul promovat de PD, „de competiÆie în interiorul aceluiaşi culoar doctrinar cu PSD” reprezintå un model depåşit pentru viaÆa politicå româneascå. În expunerea pe care am fåcut-o în cadrul seminarului „Societatea civilå în România şi situaÆia negocierilor de aderare la UE”, am aråtat cå „în raportul dintre noul PSD şi PD s-a accentuat conflictul, iar nu cooperarea politicå în virtutea valorilor social-democrate” ce ar fi trebuit împårtåçite de cele douå partide.

Referitor la refuzul liderului PD, Traian Båsescu, de a participa la seminar, alåturi de înalÆi reprezentanÆi ai social-democraÆiei europene, am precizat cå PSD urmeazå så reevalueze relaÆiile cu democraÆii pe viitor. „PD a decis så nu participe la aceastå manifestare care nu a fost organizatå de noi. Este decizia lor”.

29

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Partidele româneşti se bazeazå înså, într-o måsurå mai mare, pe imagine şi pe succesul popular al unor discursuri mai colorate.

Modernizarea societåÆii româneçti De-a lungul întregii sale istorii, România s-a aflat la graniÆa dintre civilizaÆiile aflate în competiÆie. Singura diferenÆå semnificativå faÆå de alte state – de exemplu, Cehia sau Ungaria – a fost aceea cå România s-a aflat mereu în afara graniÆei lumii dezvoltate, deşi îşi dorea så fie înåuntru.31 Ca societate de graniÆå, România a apårat Occidentul sau a încercat så participe la extinderea acestuia. L-am sårbåtorit pe Ştefan cel Mare şi am fåcut-o cu convingerea cå proiectul såu politic era un moment din lunga tradiÆie pro-occidentalå a societåÆii şi a politicienilor români. Dar ilustreazå, în acelaşi timp, şi condiÆia de a fi luptat în apårarea lumii civilizate, luptând, de fapt, la graniÆa acesteia.

Când românii au devenit o naÆiune, iar România un stat, modernizarea Æårii şi integrarea europeanå au devenit proiectele politice fundamentale ale întregii evoluÆii ulterioare a Æårii. Cu toate acestea, ele au eşuat. În ciuda faptului cå, de la Carol I încoace, România a încercat aproape toate ideologiile posibile, aproape toate formulele de guvernare şi aproape toate alianÆele, niciuna dintre combinaÆii nu a putut atinge vreunul dintre obiectivele finale – nici integrarea şi nici modernizarea nu au fost realizate.

Dacå privim retrospectiv istoria modernizårii statului şi societåÆii româneşti, din secolul al XlX-lea şi pânå acum, întâlnim un lung şir de eşecuri atât în privinÆa integrårii, cât şi a modernizårii. Fiecare nouå perioadå istoricå a pornit de la obiectivul şi de la speranÆa cå, evitând erorile trecutului printr-o nouå formulå politicå sau o nouå generaÆie de politicieni, va obÆine transformarea României dupå chipul şi asemånarea societåÆilor vest europene dezvoltate.

Fiecare nouå perioadå istoricå a conceput un set de reforme, unele extrem de radicale – precum împroprietårirea Æåranilor – altele, precum cele comuniste, utopice. Çi, de fiecare datå, o perioadå de modernizare a Æarii s-a încheiat cu un eşec şi a deschis drumul unei noi perioade şi unui nou set de reforme, care, la rândul såu, se încheia cu un nou eşec.

Niciuna dintre aceste perioade nu poate fi blamatå în întregime. De fiecare datå, prin presiunea politicå asupra societåÆii s-a mai introdus câte o schimbare, a mai fost modelatå o realitate socialå profundå, a mai fost achiziÆionatå o tråsåturå a modernitåÆii. În acelaşi timp, se mai întâmplau douå lucruri care, în final, duceau la eşecul încercårii de modernizare. În ciuda bunelor intenÆii ale reformatorilor, noile instituÆii sociale, economice sau politice moderne îşi 31

Comentariile ce urmeazå sintetizeazå un capitol al cårÆii mele, din 2004, Victoria normalitåÆii. Construirea României Europene, Ed. Mondo Media, Bucureçti, 2004, p.28-81

30

Reformå çi modernizare în societate çi în viaÆa de partid

modificau funcÆionarea, producând realitåÆi net diferite de cele ale Europei moderne. Introducerea relaÆiei contractuale între Æårani şi proprietarii de mari terenuri în secolul al XlX-lea a condus la ceea ce s-a numit „a doua iobågie”. Industrializarea socialistå a condus la un tip de muncå industrialå caracterizatå nu prin goana dupå eficienÆå şi calitate, ci prin risipå de resurse şi degradare calitativå. Iar, dupå 1989, privatizarea şi noile instituÆii ale economiei de piaÆå au condus mai puÆin la o economie de tip capitalist modern, şi mai mult la un capitalism dependent de absorbÆia de venituri din sectorul public. Cea mai mare parte a istoriei reformelor economice ale tranziÆiei de dupå comunism nu a constat în introducerea noilor instituÆii ale economiei moderne de piaÆå, preluate cu uşurinÆå din Occident, ci în combaterea mereu mai ingenioaselor modalitåÆi ale societåÆii de a le eluda sau de a le deforma.

Naşterea continuå a unei realitåÆi mereu altfel decât cea intenÆionatå prin reformele coordonate politic a fost principala surså a eşecurilor încercårilor de modernizare a României de la Unirea Principatelor şi pânå acum. Sigur, fiecare efort a avut rezultatele lui pozitive.

Mereu alte instituÆii şi realitåÆi specifice societåÆii dezvoltate au fost introduse şi, pânå la urmå, au prins rådåcini în societatea româneascå. Dar, la fel de multe realitåÆi ale tranziÆiei spontane li s-au alåturat. În final, societatea care a rezultat, societatea în care tråim acum este departe de a fi o societate modernå şi dezvoltatå.

Cel de al doilea factor care a condus la eşecul modernizårii României a fost viteza extrem de ridicatå a proceselor de schimbare din lumea dezvoltatå. În vreme ce societatea româneascå era schimbatå relativ lent şi cu sinuozitåÆi, prin efortul politicienilor såi, societatea occidentalå dezvoltatå, mai omogenå, se schimba mai repede pe seama evoluÆiilor sale interne, „naturale”. În opinia mea, prin termenul „modernizare” desemnåm un ansamblu neomogen de realitåÆi socio-economice şi politice care se întind de la analiza şi justificarea politicilor colonialiste sau neocolonialiste pânå la råzboiul contra terorismului çi implicaÆiile globalizårii. Pentru români, înså de la Bålcescu çi pânå în zilele noastre, cuvântul „modernizare” a însemnat un singur lucru – reproducerea în societatea româneascå a tråsåturilor definitorii ale civilizaÆiei occidentale dezvoltate. „Aceastå opÆiune politicå a dominat activitatea lui Alexandru loan Cuza, a fost exprimatå continuu de-a lungul domniei lui Carol I, explicå lungul şir de oscilaÆii politice çi apriga dezbatere asupra modernizårii de la sfârçitul secolului al XIX-lea çi pânå la sfârçitul celui de-Al Doilea Råzboi Mondial çi, nu în cele din urmå, explicå çi comunismul românesc. Cåci, în ciuda faptului cå regimul politic comunist çi societatea socialistå din România au exprimat opÆiunile politice şi ideologice de naturå hegemonicå ale fostei URSS, comunismul românesc a råmas totuşi puternic influenÆat de proiectul de modernizare de tip european, precum şi de proiectul integrårii în civilizaÆia Europei Occidentale, ambele fiind moşteniri ale guvernårilor anterioare. Industrializarea, urbanizarea, europenizarea culturii şi învåÆåmântului românesc – prin respingerea 31

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

rusificårii ştiinÆei, culturii şi a civilizaÆiei cotidiene – chiar şi naÆionalismul excesiv al ultimelor douå decenii ale comunismului românesc, toate acestea au fost asociate, pânå la urmå, cu cele douå proiecte politice tradiÆionale ale clasei politice româneşti din ultimele douå secole”.32 România este, în prezent, „o societate în tranziÆie”, o societate în care schimbarea nu vine „din interior”, nu este rezultatul unor evoluÆii sociale sau economice normale ale societåÆii. Ea vine „de sus”, ca iniÆiativå a clasei politice, şi este aplicatå prin intermediul forÆei de constrângere a statului. Dupå acest algoritm s-au desfåşurat toate încercårile de modernizare româneşti din istorie, nu numai cea comunistå. Inclusiv tranziÆia pe care o parcurgem acum urmeazå acelaşi drum esenÆial.

Pentru guvernul pe care l-am condus în perioada cea mai criticå a tranziÆiei – cåci a fost perioada integrårii deopotrivå în NATO şi în Uniunea Europeanå – cele mai dificile probleme pe care le-am avut de înfruntat au fost tocmai asemenea realitåÆi nåscute spontan şi îndreptate împotriva modernizårii, care s-au format în perioada guvernårilor anterioare sau chiar în timpul propriei noastre guvernåri.

Eu cred cå noi am avut un bilanÆ, în final, pozitiv, dar pânå la urmå chiar aceste realitåÆi pot încetini ritmul modernizårii. În acelaşi timp, societatea dezvoltatå occidentalå, departe de a aştepta så vinå din urmå cei întârziaÆi, îşi accelereazå evoluÆiile. România s-a schimbat mult din 1989 încoace, dar lumea dezvoltatå s-a schimbat şi mai mult, iar diferenÆele dintre societatea româneascå şi societatea capitalistå dezvoltatå, în ciuda reformelor întreprinse, au crescut şi mai mult.

Important în acest råstimp a fost faptul cå, pentru prima datå, societatea româneascå a îmbråÆişat în mod explicit ideea modernizårii şi tranziÆiei, ca atare, la modelul european.

Sunt probabil subiectiv când voi afirma cå în 2004, România se bucura çi de o conjuncturå favorabilå proiectului såu de modernizare – intrarea în NATO, finalizarea negocierilor cu UE, stabilitatea çi creçterea economicå, tratatul de bazå cu Rusia, relaÆiile apropiate cu China, constituiau un cadru extrem de favorabil.

Cred cå niciodatå în istoria sa, România nu s-a aflat în faÆa unei şanse mai mari de a intra în lumea dezvoltatå. Datoritå unei conjuncturi istorice speciale, eram în situaÆia în care nu numai noi – şi, mai ales un grup relativ restrâns de politicieni, intelectuali, actori economici şi grupuri sociale – så dorim så construim o Românie modernå şi dezvoltatå, dar, pentru prima datå, şi lumea dezvoltatå îçi dorea o Românie modernizatå, prosperå çi dezvoltatå. Aceastå decizie politicå modifica esenÆial situaÆia României şi perspectivele societåÆii româneşti.

Toate eforturile de modernizare a societåÆii româneşti avuseserå la bazå singura strategie posibilå pentru o societate care se dezvoltå „prin sine însåşi”. România urma, prin måsuri coordonate 32

Adrian Nåstase, Victoria normalitåÆii. Constituirea României Europene, Ed. Mondo Media, Bucureçti, 2004, p.25

32

Reformå çi modernizare în societate çi în viaÆa de partid

politic, så se modernizeze, iar în momentul în care modernizarea era „achiziÆionatå” çi decalajele faÆå de lumea dezvoltatå erau reduse semnificativ, România putea så înceapå eforturile de a fi primitå în comunitatea Æårilor dezvoltate. De-a lungul anilor, aceastå strategie a fost reluatå de fiecare grupare politicå dedicatå modernizårii, de fiecare datå când era iniÆiatå o nouå tranziÆie.

Ea a stat şi la baza acÆiunii guvernamentale în primii ani de dupå comunism. Çtim aståzi cå, din påcate, era o strategie pierzåtoare, pentru cå România nu a reuşit niciodatå, de-a lungul numeroaselor încercåri luate „de la capåt”, så reducå decalajele faÆå de lumea dezvoltatå.

Dar era totuşi singura strategie posibilå în conjuncturi normale. Începând înså cu anii 2000, aceastå strategie putea fi abandonatå, cåci nu ne mai aflam într-o conjuncturå normalå, ci într-una excepÆionalå. Elementul excepÆional al conjuncturii de atunci consta în decizia politicå luatå de Uniunea Europeanå de a „integra” România, ca şi în decizia NATO de a face România parte la tratatul AlianÆei Nord-Atlantice. Aceastå decizie politicå – cele douå sunt componente ale unei unice decizii cuprinzåtoare – însemna o cotiturå în istoria Æårii. România pur şi simplu ieçea din istoria „normalå” çi putea intra într-o istorie excepÆionalå.

S-a întâmplat lucrul acesta? Am fructificat aceastå çanså? Am folosit cei 30 de miliarde de euro, pregåtiÆi pentru România în anii 2007-2013? Nici måcar 10% – cam cât cotizaÆia pe care am plåtit-o. Au trecut 10 ani. Concluzia mea este cå România a eçuat, din nou, în acest proces de modernizare, care a fost devansat de procesul de integrare.

Dacå ne întoarcem la anul 2004, aça cum aråtam în Raportul pregåtit pentru Congresul extraordinar, PSD preluase guvernarea în decembrie 2000 cu cel mai scåzut nivel de încredere publicå din toate guvernele postrevoluÆionare.33 Deşi câştigåtor prin alegeri libere al tuturor 33

Iatå cum priveau analiçtii de la Multimedia Political Communication centrele de putere (de influenÆå) din interiorul PSD, imediat dupå preluarea puterii, în 2001: „Grupul Nåstase (majoritar în guvern, dar nu neapårat şi în partid) încearcå så impunå pe scena politicå un nou stil de corectitudine politicå. Stilul analitic şi didactic al premierului sugereazå impunerea unor standarde (deontologice şi metodologice) pentru activitatea de guvernare.

Acest stil, o datå impus, poate Æine loc de ideologie, şi poate acÆiona chiar ca un criteriu de selecÆie pentru clasa politicå. Evident, cei mai avantajaÆi sunt reprezentanÆii acestui grup şi Adrian Nastase însuşi. Mai mult decât oricând, premierul (care încearcå så aibå o aurå de preşedinte) impune reguli şi dicteazå metodologii, pe care încearcå så le impunå la nivelul întregii scene politice. Grupul Iliescu este mai puÆin reprezentat în guvern, dar are o bazå solidå la nivelul partidului. Acest grup, în care se gåsesc foarte mulÆi „foşti”, se poate simÆi ameninÆat de ascensiunea grupului Nåstase, care pare cå va acapara în întregime partidul. Rolul acestora în noul guvern poate fi unul instrumental, asemånåtor cu rolul pe care l-a jucat Traian Båsescu în cadrul fostei coaliÆii de guvernare sau în cadrul PD. Cozmâncå & co. pot fi „câinii” care trebuie så îi muşte periodic pe adversari, lansând mesaje de care o parte a electoratului are nevoie... De asemenea, existå un alt centru de putere care nu poate fi evitat: cel condus de fostul premier pedeserist, Nicolae Våcåroiu. De la tribuna Senatului, el ar putea juca rolul pe care l-a mai jucat un membru al acestui partid, în primii ani dupå revoluÆie: Alexandru Bârlådeanu. Acesta tempera avântul tânårului premier Roman, taxând din Parlament fiecare eroare guvernamentalå. Våcåroiu are chiar argumentul cå a condus la rândul lui un guvern, iar cuvântul såu trebuie luat în considerare. În fine, acelaşi discurs corect politic permite o mai mare sferå de acÆiune pentru diferitele grupuri şi grupuscule de la nivel local, care îşi

33

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

posturilor cheie din puterea legislativå (preşedinÆia ambelor camere ale Parlamentului), executivå (posibilitatea de a forma guvern cu sprijin parlamentar din partea UDMR şi PUR) şi prezidenÆialå (Ion Iliescu cucerise prin vot democratic funcÆia de preşedinte al României), Partidul Social Democrat era privit cu neîncredere de instituÆiile internaÆionale, de electoratul intern şi de mass-media.

România nu avea acord cu Fondul Monetar InternaÆional, nu dispunea de un program agreat cu Banca Mondialå, nu îndeplinea criteriile pentru aderarea la NATO, avea dificultåÆi majore în negocierile pentru aderare la Uniunea Europeanå şi continua så aibå dificultåÆi în relaÆia cu Raportorul pentru România al Parlamentului European. Ca urmare a acestei neîncrederi internaÆionale generalizate, România nu primise în decembrie 2000 dreptul de a elimina vizele pentru spaÆiul Schengen, aşa cum primise Bulgaria. Dintre toate cele 12 Æåri în curs de negociere a aderårii europene, România era singura care avea restricÆii de circulaÆie în spaÆiul Schengen, restricÆii în general rezervate unor Æåri din spaÆiul extraeuropean.

Pe plan intern, publicul românesc era dezamågit de performanÆa economicå a guvernelor coaliÆiei de dreapta şi înclinat într-o proporÆie îngrijoråtoare cåtre soluÆii politice extremiste.

De asemenea, electoratul intern se afla într-o perioadå de evoluÆie a propriei sale agende, care se muta de la problemele nivelului de trai la probleme de naturå structuralå ca birocraÆia, corupÆia, întârzierea reformelor şi inflaÆia. Deçi România cunoscuse în anul 2000 primul an de creştere economicå firavå, dar în condiÆiile celei mai ridicate inflaÆii din Europa şi a unor rezerve valutare ale Båncii NaÆionale insuficiente pentru susÆinerea procesului de reformare a economiei, arieratele continuau så creascå, şomajul oficial depåşea 10%, iar veniturile medii nu ajunseserå nici måcar la 80% din nivelul anului 1989.

Institutul Social-Democrat „Ovidiu Çincai” Este social-democraÆia, în special pentru o Æarå ca România, un råspuns echilibrat la ecuaÆia reforme economice – programe sociale?34 „Eu nu cred cå România îşi poate permite pot încerca puterea la nivel central. Descentralizarea şi democraÆia de partid (sugerate la nivel de discurs) pot avea un efect pervers, constituindu-se chiar într-un factor destabilizator. În toate aceste condiÆii, sarcina actualului cabinet nu este foarte comodå. Obligativitatea de a nu greşi poate fi fatalå actualului guvern şi se poate råsfrânge decisiv asupra viitorului electoral al liderului Nåstase”. (Multimedia Political Communication, 2001 – anul de miere al puterii, Regent House Printing & Publishing, Bucureçti, 2003, p.203-204) Eticheta PSD – de cel mai puternic partid politic din România – se întårise dupå alegerile din anul 2000, dar în interiorul partidului au continuat så existe diverse clivaje: între „conservatori” çi „reformatori”, între tineri çi båtrâni, între parlamentari çi organizaÆiile locale, între centru çi structurile din Æarå.

34 JustiÆia socialå, drepturile omului, siguranÆa personalå, identitatea culturalå, integrarea socialå prin educaÆie sunt, alåturi de buna guvernare, transparenÆa, participarea, dezvoltarea sustenabilå, protecÆia mediului, tot atâtea direcÆii care construiesc alternativa social-democratå la ideologiile neoliberale bazate pe piaÆå sau la agenda neoconservatoare.

34

Reformå çi modernizare în societate çi în viaÆa de partid

variante brutale sau şi le-a permis, dar a plåtit pentru asta. Nu poÆi så mergi 3 kilometri cu o maşinå Ferrari, cu 200 de kilometri pe orå, dupå care så te opreşti çi så mergi cu 5 kilometri pe orå pentru cå sunt gåuri în asfalt. Trebuie så ai grijå şi de drum, şi de maşinå. Trebuie så Æii seama de faptul cå reformele nu se fac cu roboÆi, se fac cu oameni şi dacå nu vrei så ai acele revolte populare care te aduc de fiecare datå la punctul 0 – så reîncepi un program cu FMI, så reîncepi un program cu NATO, så reîncepi un program cu Uniunea Europeanå – pierzând de fiecare datå, trebuie så renunÆi la politica de stop-and-go pe care ne-au reproşat-o occidentalii. Sunt necesare o anumitå gradualizare a eforturilor çi împårÆirea echitabilå a sacrificiilor. Sigur cå ele nu se realizeazå întotdeauna, şi peste tot, şi continuu. Dar trebuie så tindem spre o astfel de soluÆie. Sensibilitatea pentru social înseamnå pentru guvernele din România o datorie, o responsabilitate”.35 Social-democraÆia reprezintå o formulå extrem de complexå. În plan internaÆional, mişcarea socialistå are peste o sutå de partide cu doctrine extrem de diferite, unele mai liberale, altele mai socialiste sau chiar cu nuanÆe comuniste. Nu cred cå din acest punct de vedere social-democraÆia de la noi a reuşit pânå acum så-şi defineascå clar toate componentele. De altfel, în partid s-a propus, la un moment dat, un concept, o abordare care se numea „democraÆie socialå”. Am încercat så introduc dimensiunea socialå mult mai puternic. În cartea „Ideea politicå a schimbårii” am încercat så explic multe dintre aceste lucruri. Foarte multe elemente de doctrinå am încercat så le fixåm la nivelul anilor respectivi, Æinând seama de realitatea româneascå. Mi s-a pårut cå multe partide îşi construiesc doctrina bazându-se pe chestiuni teoretice. Cred cå pentru România abordarea social-democratå, înÆelegând aici acceptarea responsabilå a dimensiunii sociale, reprezintå o necesitate. Pentru cå într-un fel discutåm despre aceste teme într-o Æarå cu salariul mediu de 3.000 sau 5.000 de euro pe lunå çi e o cu totul altå discuÆie într-o Æarå în care salariul mediu este de 200 de euro. Mi se pare important så înÆelegem cå reformele trebuie susÆinute în permanenÆå din punct de vedere social.36 În anul 2001, am reorganizat activitatea principalului think tank al PSD, fondând Institutul Social Democrat „Ovidiu Şincai”. Organizarea şi funcÆionarea Institutului mi-a fost inspiratå de modelul occidental al parteneriatelor dintre partidele social-democrate şi institutele 35

Vezi Adrian Nåstase, De la Karl Marx la Coca-Cola, Ed. Nemira, Bucureçti, 2004, p.139 O validare a fuziunii a fost oferitå çi de rezultatele alegerilor locale parÆiale din iunie 2001. În esenÆå, din totalul de 27 de localitåÆi, candidaÆii PSD au câştigat în 18 localitåÆi, ceea ce reprezenta 66,6%, un municipiu – a fost singurul municipiu unde au avut loc alegeri – 6 oraşe şi 11 comune. La nivelul localitåÆilor urbane, PSD a obÆinut, practic, peste media generalå. În ceea ce priveşte ceilalÆi câştigåtori, existau doi independenÆi la TopliÆa şi, într-una dintre comune, doi candidaÆi din partea PUR, doi din partea PNL, un candidat de la PRM, unul de la Uniunea CroaÆilor şi unul de la Uniunea Sârbilor şi CroaÆilor din România. Practic, din cei 27 de primari, doar doi au revenit unor partide din opoziÆie şi niciun primar care så vinå de la Partidul Democrat, dintre candidaÆii propuşi de Partidul Democrat. Rezultatele erau semnificative pentru nivelul de încredere obÆinut dupå 6 luni de guvernare çi pentru eforturile organizatorice.

36

35

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

de teorie politicå, având ca exemple FundaÆia Friedrich Ebert (Germania), FundaÆia Jean Jaurès (FranÆa), Centrul InternaÆional Olof Palme (Suedia), Institutul Karl Renner (Austria), National Democratic Institute (SUA) etc.

FundaÆia „Institutul Social-Democrat Ovidiu Şincai” a devenit în timp principalul partener al PSD în procesul de modernizare doctrinarå şi instituÆionalå a social-democraÆiei româneşti, fiind o componentå importantå a societåÆii civile, apropiatå ideologic de stânga politicå.

Institutul „Ovidiu Şincai” s-a dezvoltat ca o organizaÆie care a devenit un spaÆiu important al dezbaterii publice, sub egida sa fiind organizate conferinÆe ale unor personalitåÆi importante ale lumii contemporane: António Guterres, Preşedintele InternaÆionalei Socialiste, Luis Ayala, Secretarul general al InternaÆionalei Socialiste, Madeleine Albright, fost secretar de Stat al SUA, Peter Schieder, Preşedinte al Adunårii Parlamentare a Consiliului Europei, Catherine Lalumière, fost Secretar General al Consiliului Europei, ca så enumår doar câteva din cele mai importante nume. Între documentele elaborate, menÆionez „Strategia politicå a PSD în 2003”, „Obiectivele strategice ale PSD în 2004”, „România europeanå: un nou proiect social democrat” etc.

Institutul „Ovidiu Şincai” a contribuit la punerea în evidenÆå a istoriei social-democraÆiei din România, realizând documentul „110 ani de social-democraÆie în România”. De asemenea, Institutul „Ovidiu Şincai” a încercat, prin rapoartele sale de analizå politicå asupra alegerilor locale şi generale din anul 2004 şi asupra politicii internaÆionale a României, så fie o voce distinctå în rândul centrelor de consultanÆå şi analizå politicå.

RelaÆia de parteneriat dintre PSD şi Institutul „Ovidiu Şincai” a avut rezultate importante în sfera educaÆionalå şi de pregåtire a membrilor şi simpatizanÆilor social-democraÆi. Astfel, prin cursurile Şcolii Academice Postuniversitare „Ovidiu Şincai”, specializarea „Management politic” o parte din membrii organizaÆiilor de tineret, dar nu numai, au avut posibilitatea de a-şi perfecÆiona pregåtirea teoreticå în domenii importante ale politicii (doctrine politice, management şi marketing politic, relaÆii internaÆionale etc). Prin intermediul „Atelierelor ISD de învåÆåmânt” o parte din responsabilii departamentelor de comunicare, imagine şi relaÆii publice din diverse organizaÆii şi instituÆii au avut posibilitatea de a realiza exerciÆii practice în domeniul comunicårii şi al relaÆiilor publice.

Un proiect foarte important realizat de cåtre Institutul „Şincai” în spiritul deschiderii sale cåtre societatea civilå a fost înfiinÆarea Şcolii Europene „Ovidiu Şincai”, în parteneriat cu Departamentul de Afaceri Politice al Consiliului Europei. Şcoala face parte din ReÆeaua de Şcoli de Studii Politice a Consiliului Europei în Europa de Sud-Est. Ca o concluzie la acest capitol, referitor la câçtigarea alegerilor çi la formarea PSD, adaug un comentariu ce mi-a dat de gândit: „Dupå victoria în alegerile generale de la sfârşitul lui 2000, PSD a fåcut prima schimbare autenticå de lider. Chiar dacå Adrian Nåstase a primit în ianuarie 2001 un partid la cheie, el l-a luat mai curând în chirie decât în posesie. CondiÆiile au 36

Reformå çi modernizare în societate çi în viaÆa de partid

fost clare: nu se dårâmå pereÆii interiori, nu se creeazå structuri diferite sau paralele, nu se deranjeazå locatarii de la etajele inferioare şi nu se då muzica prea tare. Sunt permise schimbåri de mobilier şi aducerea unor trofee care så dea ştaif interiorului. Dar cam atât. Metaforic vorbind, acestea au fost condiÆiile în care a început mandatul de lider PSD al lui Adrian Nåstase. În faÆa lui ståteau douå obiective, unul naÆional şi altul de partid, dar ambele gravitau în jurul aceluiaşi cuvânt: reforma.

Adrian Nåstase trebuia så fie omul reformei. „Aståzi ştim cå el a reuşit acest lucru mai bine la nivelul societåÆii româneşti decât la nivel de partid”.37 De multe ori, mi s-a reproçat cå aç fi, mai curând, un lider de dreapta, sau cel puÆin având atitudini de dreapta. În opinia mea, nu ne putem raporta strict ideologic la o perioadå care este atipicå. În momentul în care stabilim cå circulaÆia în România se face pe stânga şi nu pe dreapta, decizia aceasta presupune un numår de paşi pe care trebuie så-i urmåm. În momentul în care lucrurile s-au reglementat, începem så discutåm, din punct de vedere ideologic, ce este specific pe zona de stânga sau pe cea de dreapta.

Este înså tot mai evident cå România nu are o problemå, în primul rând, cu „doctrina”, ci cu „practica”. Criza economicå, prin care s-a relevat şi o crizå a valorilor în societatea româneascå, a evidenÆiat, din påcate, faptul cå, în douå decenii çi jumåtate de regim democratic, nu s-au dezvoltat anticorpi suficient de puternici pentru lupta cu autocraÆia.

Råmân, în continuare, ca obiective: nevoia de demnitate; nevoia de reuçitå personalå, de succes colectiv çi de promovare a tinerilor; nevoia de a çterge decalajele dintre mediul rural çi cel urban; nevoia de progres care så schimbe perspectivele.

37

Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit.,

p.229

37

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

38

Politicå çi globalizare

5. Politicå çi globalizare

Este globalizarea, ca ispitå a uniformizårii consumului, nu prin interculturalitate, ci prin instaurarea hegemoniei modelului economic nord-american, o milenarå çi ultimå încercare pentru omenire? Nu çtim încå, dar ne temem, iar din cauza acestei temeri raÆiunea nu va adormi...

Globalizarea supune civilizaÆiile la çocuri repetate. Unele spaÆii sunt obligate så se supunå acestui model, în funcÆie de interesele geostrategice ale propagatorilor såi.

România a intrat în procesul globalizårii prin afirmarea dorinÆei de integrare în UE. Aceastå dorinÆå coexistå cu un handicap: 50 de ani de comunism çi slåbiciunile tranziÆiei.

Dupå 1989, România a trecut, brutal, de la Karl Marx la Coca-Cola. Viitorul såu pare a depinde exclusiv de voinÆa electoralå a naÆiunii. Dar nu este suficient, deoarece, în lipsa unor oameni politici responsabili, care prin acÆiunile lor så responsabilizeze decizia, dar çi votul primit, am putea recådea în capcana romanticå a somnului de moarte. Iar dacå, în basme, voinicul, adormit prin vrajå, beneficia de miracol, în realitatea româneascå singura minune posibilå este solidarizarea naÆionalå în jurul unui nou proiect politic. Pânå în 2004, România avea un proiect, avea o direcÆie, avea un traseu bine definit – Europa, civilizaÆia occidentalå, democraÆia çi economia de piaÆå, statul social, solidaritatea şi identitatea naÆionalå. Ultimii ani au însemnat înså un derapaj, o ieşire din istorie, o alunecare în marasm.

Dupå douå decenii çi jumåtate de tranziÆie în slalom, membrii societåÆii româneçti sunt de pårere – într-o mare proporÆie – cå mergem într-o direcÆie greçitå.38 În Æårile Europei de Råsårit, în loc så discutåm despre proiecte viitoare, încå discutåm, chiar şi dupå douåzeci çi cinci de ani de la Råzboiul Rece, despre trecut, evaluând continuu, exorcizând în continuare trecutul, eventual rescriindu-l.

Fireşte, şi România se încadreazå în aceastå tendinÆå mai generalå din Europa Central-Råsåriteanå. Are loc, în continuare, nu o „båtålie pentru viitor”, ci o „båtålie pentru trecut”. La noi, aniversarea RevoluÆiei, în loc så fie un moment al bucuriei pentru recâştigarea libertåÆii, a

38

Vezi Adrian Nåstase, Båtålia pentru viitor – sezonul 2, Ed. MondoMedia, Bucureçti, 2011, p.16-17

39

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

devenit o ocazie pentru redeschiderea ritualicå a rånilor de la RevoluÆie, a certurilor pentru legitimitate, despre cine este şi cine nu este un adevårat revoluÆionar.

Vedem cå, în numele „crizei” şi al „interesului naÆional”, democraÆia respirå tot mai greu, regulile democratice sunt încålcate sistematic, iar „tirania executivului” nu mai este o simplå metaforå, ci o realitate a vieÆii cotidiene.

Asumarea integrårii europene ca proiect politic unanim nu a fost rezultatul unei decizii politice simple şi clare, pentru cå, imediat dupå 1989, România „nu a fost o zonå de interes pentru Marile Puteri. Nu se ştia unde se terminå Grupul de la Vişegrad, iar România a råmas o zonå-tampon, pânå când s-a destråmat Uniunea Sovieticå şi, de fapt, întregul sistem comunist din Europa”. Prin urmare, pânå la finalul lui 1991, România „a råmas oarecum în afara sferelor de influenÆå”. În consecinÆå, multe din procesele modernizårii nu au avut sprijinul occidental, de la început.

Totuçi, din momentul în care partidele politice din România çi-au asumat modelul european, nu a mai existat nicio deviere semnificativå. Scriam în 2004: „Este evident cå privatizarea, tranziÆia puteau så aibå configuraÆii diferite. Dar, pânå la urmå, discutåm de o anumitå bandå de frecvenÆå care a funcÆionat în zig-zag. DirecÆia este înså cea corectå, şi acesta este lucrul cel mai important”.39 Ulterior, transformarea integrårii în element fundamental al programelor şi strategiilor politice ale partidelor româneçti a fost recunoscutå chiar prin declaraÆii politice.

Oricum, în opinia mea, „integrarea europeanå era, în principal, o problemå de politicå internå”.40 „Au existat înså confuzii majore legate de modul în care se ajungea la acest model european. Iar acestea au alimentat discursul celor care acuzau puterea din primii ani de dupå 1989 de conservatorism. În funcÆie de modul în care a fost abordat şi promovat proiectul integrårii, s-au conturat cele douå tabere: conservatorismul de tip PDSR (care cerea un model intern de tranziÆie şi de integrare) şi radicalismul de tip CDR (care voia un model radical de reformå şi de deschidere rapidå a României faÆå de exterior)”.41 Cele douå variante de abordare au fost sintetizate de Pavel Câmpeanu, în „Mitul imitaÆiei çi mitul autohtonismului”.42

România politicå Afirmam, în urmå cu mulÆi ani, cå avem nevoie de un efort de clarificare intelectualå, pentru a nu porni mereu întrebându-ne: „încotro?” Pentru cå, dacå noi înşine nu proiectåm un 39

Adrian Nåstase, De la Karl Marx la Coca-Cola, op.cit., 2004, p.34-35 Ibidem, p.167 41 Dan Sultånescu, Mitologia integrårii europene, în vol. „Epoca Båsescu...”, 2007, p.213 42 Ibidem, p.214 40

40

Politicå çi globalizare

model viabil de societate, nu vom face decât exerciÆii de admiraÆie. Nu putem så revendicåm diverse afilieri doctrinare numai pentru a justifica o legitimitate sau a spera cå acest lucru este în sine o soluÆie. Este obligatoriu så ne asumåm ferm responsabilitatea rezolvårii unor sarcini contradictorii, evitând a mai folosi ideologia ca pe o scuzå sau ca pe un cadru ce impune limite. Nu trebuie så mai fim preocupaÆi de false probleme, de introducerea competiÆiei pe terenul steril al acuzaÆiilor a cåror bazå vine dintr-un trecut în care unii au reuşit så acumuleze prestigiu – fårå a face compromisuri –, iar alÆii nu, deşi au dorit acest lucru şi ar fi fost gata så facå şi compromisuri. Fiecare politician responsabil este îndreptåÆit så participe la competiÆie, dar nu trebuie niciodatå så uite cå la capåtul acesteia se aflå viitorul nostru ca societate. De aceea, demersul meu a optat întotdeauna, pentru definirea realå a problemelor şi nu fåcând apel la texte şi la teze doctrinare, la scheme abstracte de modernizare „instantanee”. Nu se poate construi în absenÆa realitåÆii şi a coeziunii sociale, aşa cum nu putem pretinde cå suntem capabili så susÆinem un model al unei societåÆi de „asistaÆi” sau, dimpotrivå, de rentieri. Dar nu putem nici renunÆa, în totalitate, la principiile statului-protector, mai ales în domenii foarte sensibile, cum sunt problema şomajului şi a creårii locurilor de muncå. PlåÆile compensatorii pentru disponibilizaÆi – sintagmå atât de des auzitå în anii tranziÆiei – nu reprezintå o soluÆie în condiÆiile în care cel ce-şi pierde locul de muncå suferå şi o pierdere a legitimitåÆii sale sociale, resimÆitå şi ca pe o pierdere a demnitåÆii, a calitåÆii sale de fiinÆå umanå. Iar aceastå excluziune este, în esenÆå, rodul unei acÆiuni umane asupra altor oameni, sau un alt fel de bellum omnium.

Ce dorim så devenim? O regiune de complementaritate economicå, aşa cum spunea un economist al dreptei, sau o Æarå capabilå de a gåsi o alternativå economicå eficientå şi prin capacitatea de integrare într-o sferå de co-prosperitate regionalå comunitarå? Mai trebuie sau mai putem så construim pe marginea ideii de dezvoltare durabilå? În måsura în care aceastå construcÆie ar stabiliza economia, ar reduce şomajul, ar reglementa firescul mecanismelor de piaÆå, cred cå ea se poate numi şi dezvoltare durabilå. Am considerat, de-a lungul anilor, cå revine social-democraÆiei sarcina de a crea sinergia dintre termenul scurt şi viitorul pe termen lung, între obligaÆiile de aståzi şi împlinirile de mâine, între naÆional şi univeral.43 Din påcate, „Situarea la margine a teritoriului care alcåtuieçte aståzi România este o tråsåturå care explicå multe çi poate fi urmåritå secole de-a rândul”.44 În opinia lui Lucian Boia, opinie pe care o împårtåçesc, „condiÆia de frontierå” a avut o dublå consecinÆå, în relaÆia cu exteriorul: o accentuatå închidere çi o tot atât de accentuatå deschidere, cu multiple consecinÆe de civilizaÆie dar çi de mentalitate.45 43

Vezi Adrian Nåstase, Båtålia pentru viitor – sezonul 2, vol.cit., p. 28-30 Lucian Boia, De ce este România altfel?, ed. a II-a, Ed. Humanitas, Bucureçti, 2013, p.37 45 Ibidem, p.38

44

41

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Aratå, cumva, istoria cå românii au „un complex de inferioritate”?46, cå ei îçi descoperå „neînsemnåtatea”? Çi cå, din acest motiv, ei au, periodic, reacÆii de orgoliu, „dramatizând relaÆiile cu stråinii”?47 Cred cå da.

Istoria înseamnå schimbare şi succesiune, iar istoria contemporanå este o erå în care viteza schimbårii a atins cote ameÆitoare. Timpul este valorificat mai eficient, epocile se scurteazå.

Abordarea pe care am încercat så o transfer colegilor mei a fost aceea cå era nevoie de atitudini çi de strategii capabile så facå faÆå schimbårii. Stânga este o doctrinå a schimbårii, se identificå cu schimbarea, o produce şi o controleazå. Nu mai este posibilå menÆinerea unei societåÆi în limitele unei tradiÆii înguste. Valorile tradiÆionale se perimeazå cu o vitezå crescândå, astfel cå se resimte nevoia unei avangarde în materie de sisteme axiologice moderne.

Tocmai astfel trebuie så înÆelegem însemnåtatea noii stângi. Ea este un curent de gândire de maximå actualitate, preocupat în primul rând cu managementul schimbårii, cu producerea şi sintetizarea unor sisteme de valori politice capabile oricând så facå faÆå vitezei cu care evolueazå societatea.

De aceea, în primul an al guvernårii, am încercat så pun accentul pe nevoia definirii schimbårilor necesare çi, apoi, pe necesitatea realizårii lor.

Din påcate, în România, conflictele de interese au degenerat, adeseori, în lupte surde, discreditând politicul ca activitate. Neîncrederea faÆå de politicieni a atins cote alarmante, astfel cå planul politic este perceput mai degrabå ca surså a corupÆiei şi a anarhiei decât ca generator de ordine. Avem o scenå politicå divizatå în permanenÆå de conflicte partizane.

Oricât de indispensabilå ar fi pentru dezvoltare, tehnocraÆia nu poate suplini nevoia de solidaritate şi coeziune socialå dintr-un sistem. Numai politicul are abilitåÆile necesare satisfacerii acestei nevoi.

DemocraÆia în România nu pare a fi un proces ireversibil. Cu greu îşi putea imagina cineva la finalul anului 2004 regresul democratic pe care România îl va parcurge. Înså, Råul s-a banalizat. România pare a fi nu doar o societate obositå, ci de-a dreptul anomicå, iar Occidentul este copleçit, în ultimii ani, sub povara propriilor probleme. În acest context, oamenii devin tot mai vulnerabili la mituri mesianice, la imagini false, care nu se bazeazå pe niciun argument serios, ci numai pe negarea politicului.

46 47

42

Lucian Boia, op.cit., p.61 Ibidem, p.62-64

Politicå çi politicieni

6. Politicå çi politicieni

Mi s-au pårut interesante cuvintele lui Petre P. Carp, citate de Lucian Boia, „România are atât de mult noroc, încât nu-i mai trebuie çi oameni politici”.48 Oare?

Dupå pårerea mea, „norocul” unor Æåri mai mici – cum este çi România – depinde çi de interesele marilor puteri dar, în mare måsurå, çi de oamenii politici care le conduc. Çi, bineînÆeles, de calitatea lor.

Politica, în sens larg, este consideratå, în ultima instanÆå, un sistem de instituÆii çi mecanisme care reglementeazå çi asigurå exercitarea puterii în societate. Çi, pentru cå atât instituÆiile cât çi mecanismele sociale presupun întotdeauna cå în spatele lor sunt oameni care acÆioneazå, politica este procesul prin care oamenii dintr-o societate ajung la decizii comune referitoare la ei toÆi, care sunt, pânå la urmå, realizate.49 Sarcina prioritarå a clasei politice româneçi, considerå prof. Vladimir Pasti, este de a asigura trecerea de la un sistem politic totalitar – sistemul comunist – la un sistem politic democratic, pe de o parte, iar, pe de altå parte, de a asigura trecerea de la o „economie planificatå centralizatå” la o economie de piaÆå bazatå pe proprietatea privatå asupra capitalului, în condiÆiile pe care structura socialå a societåÆii nu oferå o bazå socialå nici pentru primul, nici pentru cel de-al doilea proces.50 Spre deosebire de clasa politicå occidentalå, care se stråduieçte så råspundå în primul rând intereselor pe termen scurt ale oamenilor din societatea pe care o conduce, astfel încât 48

Lucian Boia, De ce este România altfel, ed. a II-a, Ed. Humanitas, Bucureçti, 2013, p.71 Vezi, pe larg, Vladimir Pasti, Sociologie politicå, Ed. Ziua, Bucureçti, 2004, p.71. În opinia sa, politica poate avea mai multe înÆelesuri: „1. Politica, ca artå a guvernårii – adicå politica conceputå ca activitate de guvernare în cadrul instituÆiilor politice existente cåtre obiective care, într-un fel sau altul, ajung så fie formulate de cåtre guvernanÆi; 2. Politica, ca viaÆå publicå, opuså vieÆii private – în care politica este mai cuprinzåtoare decât guvernarea çi se referå la toate aspectele vieÆii publice, fårå a interveni înså în zona privatå, în care individul se ocupå de probleme personale çi nu de cele ale „cetåÆii”; 3. Politica, ca negociere a intereselor çi obiectivelor divergente – ceea ce înseamnå cå este våzutå ca un proces cu cel puÆin trei elemente componente: persuasiunea, negocierea çi stabilirea unei decizii finale; 4. Politica, ca exercitare a puterii – fie în forma autoritåÆii (putere legitimå), fie în forma forÆei represive.” (ibidem) 50 Vezi Vladimir Pasti, op.cit., p.79 49

43

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

poate fi judecatå de aceçtia pornind de la måsura în care viaÆa lor cotidianå se schimbå în bine, „clasa politicå din România în tranziÆie trebuie så acÆioneze cotidian împotriva intereselor imediate ale populaÆiei, în speranÆa, valabilå doar teoretic, cå populaÆia va avea de câçtigat pe termen lung. Astfel încât, pe termen mediu, în vreme ce clasa politicå occidentalå se açteaptå så aibå de câçtigat de pe urma activitåÆii sale politice – în termeni de credibilitate, legitimitate çi autoritate – clasa politicå româneascå se açteaptå så aibå de pierdut în aceiaçi termeni. Aceastå pierdere de teren a clasei politice româneçti este confirmatå atât de imaginea din ce în ce mai deterioratå a instituÆiilor politice ale tranziÆiei, de la instituÆiile statului pânå la partidele politice, cât çi de convingerea populaÆiei cå, în prezent, clasa politicå conduce România pe o direcÆie greçitå a tranziÆiei”.51 Din acest motiv, în politicå, discursul face apel atât la dimensiunea conçtientå, cât çi la cea subconçtientå a minÆii noastre. NoÆiunea de retoricå este strâns legatå de trei moduri de persuasiune, identificate pentru prima oarå de Aristotel: ethos, pathos çi logos. Ethos-ul reprezintå apelul la credibilitatea oratorului; pathos-ul la emoÆiile publicului, iar logos-ul la logicå çi raÆiune. În aceste chei voi încerca så analizez discursurile mele politice din perioada guvernårii.

Voi încerca så prezint çi cadrul general politic, competiÆia între guvern (putere) çi opoziÆie, çi în afara campaniilor electorale. Voi încerca så adaug elementele de background, din interiorul partidului, în pregåtirea sau punerea în aplicare a unor decizii.

ColectivitåÆile sunt considerate a fi grupuri specifice care se reconfigureazå constant pe valori culturale çi sisteme ideologice. Indivizii din cadrul unei colectivitåÆi nu sunt înså simple „mase de manevrå” sau „oi”, aceçti termeni subsumându-se volumului lui H. Marcus çi al lui S. Kitayama, „A Collective Fear Of The Collective”.52 EsenÆa „colectivitåÆii” este aceea a unui grup de indivizi care lucreazå pentru binele „întregului”. Un exemplu ar putea fi acesta: susÆinåtorii ideologici ai unui partid vor ca partidul lor så câçtige alegerile. Este o idee simplå înså, în acelaçi timp, extrem de complexå. Aceasta ar putea pårea evident çi raÆional. Totuçi, este important så înÆelegem cå fiecare persoanå din acel grup dezvoltå acelaçi sentiment faÆå de ideea complexå a intereselor. Cu alte cuvinte, cå interesele fiecårei persoane coincid cu cele ale celorlalÆi. Scenariile/poveçtile create de instituÆiile academice sau publice, de experienÆele de fiecare zi, de discursurile politice sau de mass-media insuflå aceastå dorinÆå în minÆile oamenilor. Este interesant cum atâtea influenÆe externe pot convinge un grup de oameni cå a vota într-un anume fel este interesul lor. Totuçi, în acest caz, nu este vorba numai de un apel la ethos, çi la logos, ci çi la pathos. Concluzia la care ajunge colectivitatea este aceea cå ea susÆine un anumit partid deoarece crede cå asta va conduce la binele social sau la binele general 51 52

44

Vezi Vladimir Pasti, op.cit., p.77 H. Marcus, S. Kitayama, A Collective Fear Of The Collective, 1994, p.578-579

Politicå çi politicieni

çi, pe cale de consecinÆå, la propriul bine. În consecinÆå, colectivitatea nu este un simplu grup de adepÆi, ci un grup de indivizi independenÆi care devin interdependenÆi în beneficiul întregului, sau aça ar trebui så fie...

Voi încerca în acest volum så må refer la modificårile de atitudine çi de vot ale diverselor grupuri sociale, în special cu referire la perioada 2001-2004.

Sunt de acord cu Valeriu Stoica atunci când el considera cå „dacå victoria în politicå ar fi un scop în sine, aç spune cå este important så conduci, indiferent dacå aplici ideile çi principiile competitorilor sau adversarilor. Dar eu cred cå victoria în politicå çi exercitarea puterii53 nu sunt un scop în sine. De la începuturile epocii moderne, cea mai mare provocare în sfera politicului a fost çi a råmas crearea unei reÆele de instituÆii çi proceduri pentru filtrarea efectelor puterii. Pot fi prevenite sau måcar reduse efectele nocive ale puterii? Pot fi potenÆate efectele ei bune?”54 Din påcate, aça cum se vede tot mai des, întrucât actorii politici çi mass-media au ajuns så depindå unii de alÆii, politica nu s-a transformat numai într-o artå a persuasiunii, ci çi într-una a spectacolului, în care factori precum stilul, prezentarea çi marketingul poziÆiilor politice au o importanÆå egalå cu conÆinutul çi fondul acestora, dacå nu cumva mai mare.55 Iatå çi o conversaÆie interesantå, relevantå pentru noi: „— Carismå çi preçedinÆi. Cine posedå cea mai mare carismå? Cine o epuizeazå cel mai repede?

— Spunea Ken Jowitt prin anii '90 cå România are mai mare nevoie de instituÆii, norme çi proceduri decât de carismå. Carisma înseamnå vocaÆie, chemare, har. Må refer la carisma democraticå, nu la cea a tribunilor, a profeÆilor çi a demagogilor (nu folosesc aici acest termen în sens peiorativ). RaÆionalitatea actului politic se întemeiazå pe realism, pe calculul lucid al mizelor jocului, pe capacitatea de compromis çi pe devotament pentru principii. Nu aç nega faptul cå Ion Iliescu are un magnetism al såu, pe care çtie så-l utilizeze, så-l punå în operå în relaÆiile cu un public pe care l-a Æinut vreme de decenii captiv. A çtiut så mimeze devotamentul pentru stabilitate çi o anumitå austeritate în viaÆa personalå. Emil Constantinescu este deficitar la capitolul carismå, Æi-o poate spune oricine i-a fost în preajmå.

Traian Båsescu çtie så inducå încredere, så transmitå o imagine de vigoare, de forÆå.

— Cine a lucrat cel mai bine cu emoÆiile oamenilor çi în ce perioadå a mandatului?

53

Conform lui Max Weber, „Puterea reprezintå capacitatea indivizilor sau a grupurilor de a-çi impune propriile interese çi preocupåri, chiar atunci când ceilalÆi se opun”. (apud A. Giddens, Sociologie, Ed. All, Bucureçti, 2000, p.369) 54 Valeriu Stoica, Dragoç Paul Aligicå, Provocåri liberale, Dialoguri despre gândirea, istoria çi practica liberalismului, Ed. Humanitas, Bucureçti, 2003, p.336 55 Brian McNair, Introducere în comunicarea politicå, Ed. Polirom, Bucureçti, 2007, p.280

45

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

— În primul såu mandat çi jumåtate, Ion Iliescu a mobilizat cu mare eficienÆå pasiunile colective. A reuçit så menÆinå o majoritate a cetåÆenilor acestei Æåri în iluzia cå doreçte un stat democratic çi o economie modernå. Timp în care statul era oferit pe tavå oligarhilor nomenclaturiçti. Cred cå marele ghinion al lui Traian Båsescu a fost cå al doilea såu mandat a coincis cu criza economicå globalå. Çi-a asumat måsuri extrem de dure, dar inevitabile în condiÆiile negocierilor cu FMI. Orice ar spune criticii såi, acele måsuri au salvat România de la soarta Greciei. Dar Båsescu a pierdut enorm în planul capitalului såu electoral”.56 Eu voi fi sincer çi vå voi spune cå împårtåçesc opinia lui Ken Jowitt çi nu pe cea a lui Tismåneanu. Cred, în continuare, cå schimbårile, reformele, modernizarea presupun, în primul rând, consolidarea instituÆiilor, a normelor çi a procedurilor. Este ceea ce am încercat så fac eu, în calitate de lider politic.

Deçi teoria politicå modernå tinde så considere politica drept un proces raÆional, legat de interesul public, acesta este, în orice regim, çi o chestiune de simboluri, de evocare a sentimentelor çi a emoÆiilor folosite pentru a convinge colectivitåÆi. Mediatizarea prin preså reprezintå o tråsåturå de bazå a politicii contemporane, în care mass-media nu doar prezintå ci çi reprezintå politica în care încadrarea çi ambalarea/împachetarea informaÆiei poate influenÆa semnificativ opinia publicå. Modul în care publicul reacÆioneazå la discursul actorilor politici – promovat prin intermediul televiziunii, al internetului, al filmelor sau al presei scrise – nu depinde doar de opÆiunile individuale conçtiente, ci implicå çi procese socio-psihologice extrem de complexe.

Existå – considerå Alain Minc – trei „factori de producÆie”: capitalul, munca çi încrederea.57 El îl ataca recent pe preçedintele Hollande pentru cå acesta ar fi distrus încrederea francezilor.

Ce s-a întâmplat, oare, din acest punct de vedere, în România, în ultimii zece ani?

Trebuie så fim oneçti: nu existå soluÆii miraculoase pentru refacerea încrederii între politicieni çi cetåÆeni. Cu atât mai mult trebuie så combatem formula „politicienilor-vraci” care vindeau, într-o vreme, iluzia cå votul uninominal este soluÆia miraculoaså.58 Consider înså cå un contract social între politicieni çi cetåÆeni trebuie så aibå ca obiectiv crearea unei culturi a transparenÆei, responsabilitåÆii çi eficienÆei în conducerea instituÆiilor publice.

56

Vladimir Tismåneanu, Cristian Påtråçconiu, Cartea preçedinÆilor, Ed. Humanitas, Bucureçti, 2013, p.229-230 Alain Minc, Hollande nous débarrasse du socialisme, în L'Express, 29 ianuarie 2014 58 Cu toate acestea, pentru a-l cita pe Alin Teodorescu, avem o mare nevoie de utopie. „U-thops înseamnå în limba greacå locul care nu existå nicåieri. Un loc imaginar, creat, existând numai în vorbe sau cuvinte scrise.

Fiecare are propria lui utopie. Fiecare dintre noi are un loc secret, împårtåçit cu nimeni sau cu foarte puÆini, în care tråieçte când vrea så evadeze din lumea realå. Utopiile religioase, sociale, personale sau economice sunt cunoscute de multå vreme çi studiate cu multå disciplinå intelectualå. La un moment dat se spunea cå orice teorie socialå se compune din trei elemente: analiza (societåÆii prezente, declarate necorespunzåtoare), utopia (imaginea societåÆii viitoare, zugråvitå ca bunå pentru toÆi) çi strategia (modul de a ajunge de la societatea rea de acum la societatea bunå din viitor). În privinÆa strategiilor, teoriile sociale se reduc de fapt la douå: teorii care prevåd transformåri treptate, numite teorii reformiste, çi teorii care prevåd transformåri bruçte, numite revoluÆionare.”

(Alin Teodorescu, op.cit., p.116) 57

46

Guvernarea – punct de plecare çi rezultate la final

7. Guvernarea – punct de plecare çi rezultate la final

Imediat dupå votul din Parlament, din decembrie 2000, am mers la sediul Guvernului unde m-am întâlnit cu fostul premier, Mugur Isårescu. Am discutat aproximativ o orå despre unele dosare economice çi politice în derulare. A fost o întâlnire civilizatå. Am dorit înså çi fixarea condiÆiilor de „predare-primire” a mandatului noului guvern.59 De aceea, în baza unor acte normative, s-a realizat Cartea Albå a guvernårii, cuprinzând studiul „Starea economico-socialå a României” în anul 2000. Lucrarea a fost realizatå pe baza datelor oficiale, cu rigoare çtiinÆificå, de profesorul Florin Georgescu.60 Ea a fost prezentatå çi într-o conferinÆå de preså, în 3 mai 2001. În finalul lucrårii sunt prezentate çi câteva învåÆåminte desprinse din guvernarea 1997-2000.61 Formarea guvernului a fost discutatå înså în partid încå înainte de alegerile din 2000.

Aveam çi avantajul departamentelor de la partid, dar çi al unei activitåÆi intense, în opoziÆie, în comisiile de specialitate ale Parlamentului. În acest fel am avut posibilitatea de a-mi alege „echipa”.

Miniçtrii erau, în majoritatea lor, persoane pe care le alesesem, în timp, çi pe care le-am propus colegilor de partid. Unele dintre propuneri au venit natural, altele au fost oarecum „exotice”. Spre exemplu Mircea Geoanå çi Mihai Tånåsescu – pe care i-am întâlnit în SUA, cu 59

Era vorba de OUG 289/2000 pentru completarea Legii råspunderii ministeriale (115/1999) çi HG 2/2001 referitoare la aprobarea setului de documente care consfinÆeau transferul actului de administrare a Æårii.

60 Florin Georgescu, Starea economico-socialå a României în anul 2000, Bucureçti, 2002. Cartea Albå a preluårii guvernårii în luna decembrie 2000 (publicatå în aprilie 2002) a fost elaboratå pe baza datelor statistice çi financiar-contabile a informaÆiilor çi documentelor prezentate, în baza OrdonanÆei de UrgenÆå nr. 289/2000 a Guvernului çi a Hotårârii nr. 2/2001 a Guvernului, de cåtre ministere, alte instituÆii publice centrale, precum çi de cåtre autoritåÆile publice locale. Cartea Albå – a cårei iniÆiativå mi-a aparÆinut – s-a dorit a constitui un început pe calea asigurårii transparenÆei çi a informårii cât mai complete çi obiective a opiniei publice privind starea economico-socialå a Æårii în momentele de schimbare, pe cåi democratice, a Puterii politice în România.

Din påcate, aceastå iniÆiativå nu a fost continuatå de guvernele care au urmat.

61 Ibidem, p.183-185. În document se aratå, între altele, „cå, în guvernarea din perioada 1996-2000, puterea de cumpårare a scåzut cu 20%, şomajul a crescut cu 20%, procesul de såråcire s-a accentuat”.

47

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

ocazia unor vizite, în anul 2000 – çi cårora le-am propus så facå parte din cabinet. La fel s-a întâmplat cu Ioan Rus çi cu Ilie Sârbu, cu Vasile Puçcaç sau cu Vasile Dâncu. Au fost çi alte propuneri de miniçtri care çtiam cå vor fi acceptate cu uçurinÆå de preçedintele Iliescu. Trebuie så recunosc înså cå nu am avut dificultåÆi din partea lui Ion Iliescu în ceea ce priveçte formarea echipei guvernamentale. În ianuarie 2001, Thierry de Montbrial povesteçte în jurnalul såu despre noul guvern: „Echipa lui Nåstase are profesionalism, e tânårå çi energicå. Este noua generaÆie care vine la putere. Nimic comun cu începutul anilor ’90. Suntem foarte departe de neocomunismul pe care-l denunÆau comentatorii ignoranÆi din Occident. Am impresia cå aceşti oameni înÆeleg bine ceea ce trebuie fåcut (Iliescu, în ceea ce-l priveşte, råmâne prudent limitându-se la generalitåÆi — în aceasta se aseamånå cu Mitterrand — şi nu ezitå så se declare „socialist”), dar ei înÆeleg cå spaÆiul lor de manevrå este îngust: så nu faci nimic înseamnå så duci Æara de râpå; så acÆionezi prea brutal înseamnå så scoÆi poporul în stradå”.62 În anul 2000, am preluat Æara cu o pierdere de 3,4 miliarde de dolari faÆå de anul 1996 şi am adus-o, în cei patru ani, la un plus de 7,6 miliarde de dolari în ceea ce priveçte Produsul Intern Brut.

Numårul şomerilor s-a redus aproape la jumåtate faÆå de anul 2000, rata şomajului coborând de la 10,5% la 6%. Rata såråciei a scåzut de la 36% în 2000 la 23% în 2004 – iar a såråciei severe de la 13,8% la 7,9%.

Salariul minim net lunar era în anul 2000 de 28 dolari SUA; în 2004 a fost de 69 dolari.

Salariul mediu net lunar era în anul 2000 de 95 dolari SUA; în 2004, el a fost de 174 dolari.

Pensia medie de asiguråri sociale de stat era în anul 2000 de 42 dolari SUA; în 2004 a fost de 74,8 dolari. Pensia medie a agricultorilor era în anul 2000 de 8,7 dolari SUA; în 2004, a fost de 23,5 dolari. Fiscalitatea pe forÆa de muncå a scåzut de la 60% în anul 2000, la 49,5% în 2004.

ProducÆia agricolå în 2004 a fost cu 32% mai mare decât în 2000.

Departe de a fi „populiste”, politicile pe care le-am susÆinut în domeniul protecÆiei sociale s-au bazat pe patru principii fundamentale:

62

Thierry de Montbrial, Jurnalul românesc, Ed. Rao, Bucureçti, 2012, p.63: „Polul social-democrat care formeazå guvernul la sfârşitul lui 2000 este o majoritate prezidenÆialå à la Chirac, avant la lettre. O majoritate nåscutå şi ea din confruntarea directå cu extremismul reprezentat de Corneliu Vadim Tudor, amicul lui Le Pen. Nåstase poate fi forÆa, Iliescu e echilibrul, garanÆia cå lucrurile nu vor scåpa de sub control, cå excesele vor fi temperate, cå aventurile nu vor fi posibile. Nu e un vot ideologic, nimeni nu s-a orientat dupå platforma electoralå tipåritå de PDSR. Dar nici nu e nevoie. Iliescu e el însuşi o platformå, e social-democraÆia româneascå în carne şi oase, uşor de perceput ca atare chiar şi de cei care nu ştiu nimic despre doctrine, dar care simt nevoia unui politician capabil så-i reprezinte simbolic pe cei mulÆi. Prin prezenÆa lui pe scenå, politica pare mai puÆin exclusivistå, cercul e mai puÆin închis”. (Multimedia Political Communication, 2001, anul de miere al puterii, Bucureçti, Regent House Printing & Publishing, 2003, p.1)

48

Guvernarea – punct de plecare çi rezultate la final

• pe perioada tranziÆiei şi, probabil şi dupå ieşirea din tranziÆie, societatea româneascå produce polarizare şi inegalitåÆi, inclusiv inegalitate de şanse, prin mecanisme sociale şi economice „naturale”, care sunt produse atât de piaÆå, cât şi de reformele coordonate guvernamental; • aceste inegalitåÆi trebuie compensate prin politici guvernamentale de protecÆie socialå, care nu sunt nici paternaliste, nici îndreptate împotriva competiÆiei pe piaÆå, ci sunt rectificative. Rostul lor este så compenseze injustiÆia socialå pe care o produce tranziÆia; • protecÆia socialå şi, prin urmare, abordarea din perspectivå social-democratå a guvernårii şi a reformelor reprezintå o necesitate la fel de absolutå, pe cât o reprezintå politicile de privatizare, de stratificare socialå şi de creare şi funcÆionare normalå a pieÆelor pentru construirea unei economii de piaÆå funcÆionale; • pe termen lung, cea mai bunå protecÆie socialå o oferå creşterea economicå durabilå.63 Cine avea de pierdut în aceastå nouå societate româneascå? În primul rând, cei care au fost tot timpul marginalizaÆii societåÆii, adicå Æåranii. Så nu uitåm cå atât industrializarea capitalistå din perioada interbelicå, cât şi cea socialistå care i-a urmat s-au fåcut cu prioritate pe seama resurselor financiare obÆinute, prin intermediul foarfecelor preÆurilor, din rural şi pe seama Æårånimii, care a avut de plåtit cele mai mari costuri sociale ale tuturor tranziÆiilor de pânå acum. În consecinÆå, când am preluat conducerea guvernului, eram conştient cå preiau, de fapt, o situaÆie extrem de dificilå, ale cårei principale caracteristici erau:64 • economie care, pânå atunci fusese în cådere liberå şi cåreia guvernul Isårescu reuşise så îi asigure un minim de stabilitate doar întrucât pårea cå a atins „fundul gropii”; • populaÆie såråcitå şi în stare de semirevoltå, care nu mai avea încredere nici în guvernul central çi, în niciun caz, în autoritåÆile locale;65 • comunitate de afaceri strâns legatå de politicå, asigurându-şi succesul economic parÆial pe piaÆå şi parÆial prin accesul privilegiat la resursele publice; • administraÆie centralå deprofesionalizatå şi o administraÆie localå dispuså så-şi urmåreascå mai degrabå propriile interese şi så le slujeascå prioritar pe cele ale liderilor locali; 63

Vezi Adrian Nåstase, Spre normalitate. Guvernarea reformelor. Reforma guvernårii, Institutul Social-Democrat „Ovidiu Çincai”, Bucureçti, 2004, p.41 64 Vezi Adrian Nåstase, Victoria normalitåÆii. Constituirea României Europene, Ed. MondoMedia, Bucureçti, 2004, p.85-86 65 Legea privind venitul minim garantat (publicatå în Monitorul Oficial 401/20 iulie 2001), a instituit dreptul cetåÆenilor fårå venituri de a avea un venit minim garantat, asigurat prin acordarea unui ajutor social lunar (pentru o persoanå 630.000 de lei, pentru familii, între 1.134.000 şi 2.331.000 lei, în funcÆie de numårul de membri), prin intermediul autoritåÆilor publice locale, în schimbul cåruia cei în cauzå vor efectua un anumit numår de ore de muncå în folosul comunitåÆii.

49

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

• conjuncturå internaÆionalå defavorabilå, dublatå de o lipså cronicå de încredere în capacitatea guvernelor româneşti de a gestiona reformele şi de a-şi respecta angajamentele; • un sector bancar-financiar slab, aflat la apogeul unui lung şir de falimente frauduloase; • privatizare blocatå de lipsa de atracÆie a industriei româneşti pentru capitalul stråin; • mass-media ostilå şi o intelectualitate încremenitå în ideologia şi lozincile primei perioade postrevoluÆionare. Så nu uitåm cå, spre sfârşitul guvernårii CDR, personalitåÆi cu valoare simbolicå ale intelectualitåÆii, dupå ce cochetaserå o vreme cu politica, se refugiaserå tocmai în instituÆiile vechii tematici a luptei anticomuniste şi împotriva securitåÆii, precum CNSAS; • lipså acutå de fonduri; • corupÆie generalizatå în administraÆie, dublatå de lipsa cronicå de personal competent atât în administraÆia centralå, cât şi, mai ales, în cea localå.

România a suferit foarte mult, dupå 1989, din cauza lipsei de performanÆå economicå.

Deçi evoluÆiile politice au fost pozitive, deçi reformele democratice au început så se impunå, reforma economicå nu a urmat acelaçi drum. Singura çanså, astfel, ca România så poatå recupera decalajul care o separa de Æårile Uniunii Europene, a fost aceea a concentrårii tuturor eforturilor cåtre eficientizarea economiei. Pentru aceasta, a fost nevoie de voinÆå politicå, de performanÆå guvernamentalå çi de strategie. În anii 2001-2004, economia româneascå a înregistrat o combinaÆie excepÆionalå de dezinflaÆie, scådere a deficitului contului curent çi creçtere economicå puternicå. Fårå îndoialå, creçterea economicå susÆinutå din toatå acea perioadå a condus la ameliorarea decalajelor faÆå de Æårile dezvoltate, dar nu a fost nici pe departe suficientå.

PerformanÆa economicå, pe måsurå ce s-a început adoptarea legislaÆiei europene, nu s-a putut realiza doar pe stoc sau prin mecanisme de centralizare. Apropierea de Uniunea Europeanå a fåcut ca succesul economic så fie unul real. Çi trebuie evidenÆiat încå un aspect, care acum tinde så fie trecut în plan secund: creçterea economicå era rezultatul unei strategii coerente a guvernului.

Rolul guvernului este esenÆial, iar acesta se regåseçte çi în Æårile mai avansate. În cazul României, politica economicå a guvernului nu a fost uçor de susÆinut, mai ales în contextul problemelor tranziÆiei, care a generat presiuni sociale majore.

Refacerea sistemului economic çi relansarea din acei ani a venit imediat dupå o gravå depresie generatå de guvernårile anterioare. Ar trebui analizat mai profund care a fost rolul factorului politic în atingerea unor performanÆe remarcabile precum cele din cei patru ani.

Trecute în revistå, aceste evoluÆii sunt, în principal, urmåtoarele: • Anii 2001-2004 au reprezentat perioada cea mai prosperå din punct de vedere economic, cu o creçtere economicå globalå de peste 23% a PIB faÆå de 2000. Creçterea 50

Guvernarea – punct de plecare çi rezultate la final

•

•

•

•

•

•

•

•

•

a fost înregistratå în fiecare an, iar 2004 a adus çi cea mai mare ratå de creçtere din Europa (8,4%).

S-a început çi rezolvarea uneia dintre cele mai grave probleme ale tranziÆiei – inflaÆia. Acei ani au însemnat perioada cu cea mai acceleratå descreçtere a ratei inflaÆiei: de la 41% în 2000, la 9,3% în 2004.

VoinÆa politicå existentå atunci a impus o mai mare disciplinå la votarea bugetului, oferind mediului de afaceri çi întregii societåÆi o mai mare stabilitate. Astfel, s-a reuçit aprobarea bugetului de stat, la termen, pentru prima datå dupå 1990, în fiecare dintre anii care au urmat: 2001-2004. Era vorba de bugete consecutive.

Succesul economic intern s-a transmis çi în relaÆiile externe. Astfel, s-a reuçit finalizarea primului acord stand by cu FMI dupå 1990, în anul 2003 (ultimul fiind realizat în 1978). RelaÆia cu FMI a fost pentru prima datå puså pe baze normale, România reuçind så demonstreze cå poate så se Æinå de cuvânt. Din påcate, succesul de atunci nu a fost urmat, în guvernarea urmåtoare, de o evoluÆie similarå.

Mediul economic privat s-a dezvoltat foarte mult çi, poate cel mai important, guvernul a reuçit så îi ofere garanÆii de predictibilitate fiscalå. Astfel, au fost elaborate çi adoptate Codul fiscal çi Codul de procedurå fiscalå în 2003. Codul fiscal anterior al României fusese adoptat în 1941.

România a folosit, pentru prima datå, bugetul de stat ca instrument de dezinflaÆie (în acest fel, s-a mai rezolvat o problemå: deficitul bugetar a scåzut de la 4% din PIB în anul 2000, la 1,2% din PIB în 2004).

Problemele concurenÆiale au început så fie rezolvate, iar reforma structuralå a intrat în ultimii såi paçi: era vorba de cele mai importante privatizåri din perioada postdecembristå: Sidex, Petrom, Banca Agricolå. Toate reprezentau, de altfel, angajamente ferme ale guvernelor anterioare.

Dupå desfiinÆarea a peste 300.000 de IMM-uri între 1997-2000, guvernul a adoptat politici specifice fiscale çi bugetare prin care, dupå 2001, s-au reînfiinÆat peste 400.000 de IMM-uri, creându-se çi un milion de locuri de muncå noi. Numårul celor såraci a scåzut de la 8 milioane, în 2000, la 4 milioane în 2004.

Imaginea României la nivel internaÆional a fost una mai bunå, iar performanÆa economicå a avut çi rezultate concrete: a fost îmbunåtåÆit riscul de Æarå de cåtre agenÆiile internaÆionale de rating pânå la calificativul „investment grade” – ceea ce înseamnå Æarå fårå risc investiÆional, obÆinut în anul 2004.

De asemenea, tot ca element de prestigiu, a fost obÆinut pentru prima datå calificativul „High Case Scenario” de la Banca Mondialå în Strategia de asistenÆå a Æårii (Country Assistance Strategy). Efectul direct a fost obÆinerea unui miliard de dolari prin acest calificativ, pentru proiectele sociale çi de infrastructurå.

51

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

• Finalizarea anului 2004 cu un sold favorabil al contului trezoreriei statului, de un miliard de dolari, sumå ce a fost folositå de cåtre guvernarea AlianÆei, dupå 2004, pentru acoperirea deficitelor sale bugetare! Dincolo de diverse comentarii posibile privind activitatea politicå a guvernårii PSD, performanÆa sa economicå a fost, indiscutabil, una ridicatå.

Practic, niciun alt guvern nu a putut så refacå starea economicå a Æårii într-o manierå atât de categoricå çi într-un timp atât de scurt. În acest fel, guvernul PSD a låsat guvernului AlianÆei o „moçtenire” pozitivå. Concluzia principalå este aceea cå este nevoie, în permanenÆå, de strategie economicå, de coerenÆå çi de voinÆå politicå. Fårå acestea, un guvern nu numai cå nu ajutå economia Æårii så se consolideze, dar îi çi pune piedici importante. Çi cel mai grav lucru este cå, în afarå de problemele economice pe care le genereazå incompetenÆa unui guvern, ea poate conduce la grave probleme sociale.

Adicå ajunge så contribuie la creçterea såråciei çi a polarizårii sociale, în loc så ajute la creçterea bunåstårii.

Imediat dupå formarea guvernului am decis, la nivelul partidului, o ofensivå intenså çi în zona de politicå externå, pentru a scoate România din ceea ce pårea „indiferenÆå” a Occidentului sau chiar izolare. Iatå analiza Multimedia Political Communication în aceastå chestiune: „Strategia PSD în aceastå direcÆie a urmat patru obiective. În primul rând era vorba despre folosirea cât mai eficientå a unui cadou råmas sub pomul de Cråciun al fostei guvernåri: preşedinÆia troicii din fruntea OSCE. Mircea Geoanå se vede nevoit så preia, din primul moment, coordonarea unei structuri mult mai vaste decât Ministerul român de Externe. Era momentul în care organizaÆia europeanå, care implica înså şi cele douå puteri din America de Nord, era interesatå mai ales de securizarea spaÆiului din fosta Iugoslavie, zonå cu problemele cåreia diplomaÆia noastrå era familiarå... În al doilea rând, era declanşatå o adevåratå ofensivå diplomaticå menitå så introducå noua conducere a României în cele mai intime cabinete ale centrelor internaÆionale de decizie şi så o afişeze, fie şi la nivel ilustrativ, alåturi de mai marii momentului. Vârful de lance al acestei ofensive era Adrian Nåstase. Ajutat de statutul de fost ministru de externe şi de cel de expert în drept internaÆional, premierul se mişca natural în acest spaÆiu care i se potrivea mai bine decât polemica politicå internå. În esenÆå, obiectivul a fost atins: noua putere avea capacitatea simbolicå de a relua dialogul european şi transatlantic, demarat de predecesorii ei. În al treilea rând, a avut loc un marş înverşunat de apropiere a partidului de legitimarea finalå în plan internaÆional, prin påtrunderea în InternaÆionala Socialistå. Era un drum cu mai multe etape. Prima dintre ele e parcurså rapid: fuziunea cu PSDR-ul, de la care reuşeşte 52

Guvernarea – punct de plecare çi rezultate la final

så recupereze numele, dar nu şi fotoliul de membru în InternaÆionalå. Partidul mai are multå diplomaÆie de desfåşurat pânå la o recunoaştere deplinå a statutului såu de structurå social-democratå modernå, fårå legåturå cu trecutul comunist. Înså noul PSD îşi impune treptat imaginea de partid cu vocaÆie unificatoare în spaÆiul aglomerat al stângii româneşti.

Din acest moment, cu toatå opoziÆia PD-ului, intrarea efectivå în organizaÆia internaÆionalå devine numai o problemå de timp şi de etapizare birocraticå. În fine, Adrian Nåstase ştie foarte bine cå momentele de protocol la vârf sau simpla afişare a fotografiilor de familie cu liderii importanÆi ai momentului nu ajutå prea mult într-o Æarå în care Occidentul a adus, dupå 1990, mai mult inspectori care oferå note proaste sau evaluåri prudente. E nevoie de un rezultat concret, de un obiectiv declarat şi posibil de atins pe termen scurt. El se impune de la sine: eliminarea vizelor de intrare în spaÆiul Schengen”.66 În perioada 2000-2004 Parlamentul a desfåşurat cea mai substanÆialå activitate legislativå din perioada postdecembristå. Au fost promulgate peste 2.600 de legi, cu mult peste ceea ce s-a promulgat în cele trei legislaturi anterioare, respectiv 1.799 de legi. În acea perioadå au fost adoptate majoritatea legilor care au asigurat suportul masiv al integrårii europene a României, domeniu în care s-au adoptat peste 300 de legi, cât şi suportul legislativ al aderårii la NATO, domeniu în care au fost adoptate aproximativ 100 de legi.

A fost fixat, de asemenea, cadrul normativ pentru promovarea drepturilor copilului çi regimul juridic al adopÆiilor, piaÆa de capital, creditul agricol, achiziÆiile publice, codul muncii çi multe altele. 67 66

Multimedia Political Communication, 2001, anul de miere al puterii, vol.cit., p.2 În perioada 2001-2004, zeci de programe sociale au îmbunåtåÆit standardul de viaÆå al românilor. Dintre aceste programe menÆionez: acordarea de ajutoare pentru încålzirea locuinÆei, de care numai în iarna 2004 au beneficiat peste 1,6 milioane familii; alocaÆiile familiale pentru familiile sårace cu copii şi pentru familiile monoparentale prin care s-au redistribuit, în anul 2004, peste 4000 mld. lei cåtre 1,1 milioane familii; acordarea gratuitå a pachetelor de rechizite şcolare pentru copiii familiilor cu venituri reduse; garantarea venitului minim, de care au beneficiat, lunar, un numår mediu de 400.000 de familii; recorelarea – indexarea pensiilor, prin care s-a alimentat cu peste 1,5 mld. euro sistemul public de pensii, programul de locuinÆe sociale şi locuinÆe pentru tineri; acestuia i s-a adåugat un alt program, prin care statul a încurajat financiar economisirea în vederea construirii sau achiziÆionårii unei locuinÆe; acordarea medicamentelor compensate cu 90% pentru pensionarii cu venituri mai mici de 6 milioane de lei pe lunå, prin care s-a creat un mare orizont de aşteptare din partea tuturor celor aflaÆi în sistemul de asiguråri de sånåtate; „bani de liceu”, bursele sociale pentru adolescenÆii såraci, dar capabili de performanÆå çcolarå, care a fost conceput pentru garantarea çanselor egale, indiferent de mediul de provenienÆå al tinerilor. În legåturå cu restituirea proprietåÆilor aç menÆiona faptul cå, în perioada 2001-2004, au fost emise, în total, un numår de 1.445.861 titluri de proprietate, reprezentând o medie anualå de 481.954 titluri (de peste 5 ori mai mare decât media anualå realizatå în anii 1997-2000), astfel încât, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole a ajuns 99%. De asemenea, prin punerea în aplicare a Legii nr. 10/2001, Guvernul PSD a declanşat cel mai amplu proces de retrocedåri din fostele Æåri comuniste; dintr-un total de 210.000 notificåri s-au soluÆionat la nivelul întregii Æåri, prin emiterea de decizii administrative, aproximativ 67

53

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Recent, Alin Teodorescu a povestit la un talk-show, la o televiziune, despre vizita premierului suedez Göran Persson la Bucureçti, în primåvara anului 2004, pentru a contracara încercarea de blocare a negocierilor cu România çi amânarea aderårii noastre la UE. Este foarte adevårat, dar ar trebui amintit faptul cå, în primul an al guvernårii, la 24 iunie 2001, la Bucureçti, a fost semnat Acordul româno-suedez prin care se prevedea achitarea, pânå la sfârçitul anului 2002, a sumei de 120 milioane dolari, eçalonat, în 4 rate, în contul „datoriei suedeze”.68 Acest acord fusese perfectat de cåtre mine çi Göran Persson, în cadrul unei vizite pe care o efectuasem la Stockholm, în aprilie 2001 çi când am „negociat” scåderea pretenÆiilor suedeze de la 840 de milioane la 120 de milioane de dolari care urmau så fie plåtiÆi de statul român în 4 trançe pânå la sfârçitul anului 2002! Trebuie precizat cå, fårå rezolvarea „datoriei suedeze”,

75.000 situaÆii, respectiv, circa 35%. În perioada 2001-2004, am adoptat în domeniul culturii un cadru legislativ coerent – cu 40 de legi – de la patrimoniul imobil la arheologie, de la muzee çi colecÆii la cultura scriså, de la biblioteci çi audiovizual la dreptul de autor çi cinematografie. În perioada 2001-2004 au fost înfiinÆate Muzeul NaÆional de Artå Contemporanå, Muzeul ColecÆiilor de Artå, Muzeul HårÆilor şi al CårÆii Vechi, Muzeul Vasile Grigore – pictor şi colecÆionar, Muzeul NaÆional al Filateliei, Muzeul Portului Popular, Institutul NaÆional pentru Studierea Exilului Românesc, Centrul NaÆional de Culturå al Rromilor, Centrul NaÆional al Dansului etc. pentru finanÆarea cårora s-au utilizat peste 500 miliarde lei. În acelaşi timp, s-a înfåptuit prima etapå a procesului de descentralizare instituÆionalå, prin trecerea a 17 instituÆii care se subordonau Ministerului Culturii şi Cultelor sub autoritatea consiliilor judeÆene. De asemenea, s-a reuçit restaurarea unor obiective de cea mai mare importanÆå pentru patrimoniul cultural naÆional: Ateneul Român – restaurat complet pentru prima oarå în ultimii 100 de ani, Opera NaÆionalå şi Muzeul NaÆional de Istorie din Bucureşti la care în ultimii 50 de ani nu se realizase nicio lucrare, edificiile în cauzå fiind într-o realå situaÆie de insecuritate; Muzeul ColecÆiilor de Artå (Corpul A) care timp de mai bine de 20 de ani a fost låsat în paraginå, Complexul Sculptural Brâncuşi de la Târgu Jiu – complet restaurat dupå cele mai moderne tehnologii; Complexul Månåstirii Probota; Muzeul Satului din Bucureşti – care a suferit distrugeri semnificative în mai multe rânduri; reÆeaua bisericilor de lemn din Patrimoniul NaÆional UNESCO. Au fost sprijinite cultele pentru îmbunåtåÆirea activitåÆii de protejare, conservare, restaurare şi valorificare a patrimoniului cultural naÆional eclezial. Un efort substanÆial a fost fåcut pentru finanÆarea construcÆiei, reparaÆiilor şi reabilitårii unui numår de aproape 250 låcaşuri din Æarå şi stråinåtate, aparÆinând tuturor cultelor recunoscute legal, cu deosebire pentru Biserica Ortodoxå Românå, pentru care s-au cheltuit în total în perioada 2001-2004 peste 1.000 miliarde lei, faÆå de numai 500 miliarde în perioada guvernårii anterioare.

68 „La Palatul Victoria s-a produs operaÆiunea de predare-primire a guvernårii. Fostul premier, Mugur Isårescu, i-a predat noului premier, Adrian Nåstase, nu mai puÆin de 12 dosare voluminoase conÆinând: situaÆia creditelor externe contractate (aflu cå datoria externå a României la sfârşitul anului 2000 este de circa 9,6 miliarde dolari); blocajul financiar (care a ajuns la 165.000 miliarde lei – aproape cât un buget anual!); garanÆiile de stat pentru creditele externe; dosarele integrårii în Uniunea Europeanå; structurile birocratice din administraÆia de stat; problemele delicate ale datoriei României cåtre Suedia (datorie acumulatå an de an, începând cu anii 1930, în prezent trecând de 800 milioane dolari); documentele secrete ş.a. Cei doi premieri au demonstrat cå şi în România se poate face o predare-primire a puterii într-o manierå civilizatå. Så vedem cum va reacÆiona Cabinetul Nåstase, abia instalat, când va începe så råsfoiascå... realitatea”. (Viorel Sålågean, Cartea cu evenimente.

Primele 100 de zile ale Mileniului Trei, Ed. Penta Media, Bucureçti, 2002, p.11)

54

Guvernarea – punct de plecare çi rezultate la final

nu am fi putut încheia un acord cu FMI (eram în constituenÆå cu Suedia) çi nici så rezolvåm chestiunea vizelor (Suedia avea preçedinÆia UE).

E adevårat cå nimeni nu m-a anchetat pentru aceastå „economie” de 720 de milioane de dolari în „Trofeul Suedez”.69 Aç vrea så mai dau un exemplu despre legåtura guvernare/partid, prin prisma legåturii cu sindicatele. Am avut discuÆii interminabile, la partid, în legåturå cu situaÆia de la ReçiÆa. Am încercat så rezum aceastå situaÆie într-o conferinÆå de preså, la Costineçti, în august 2002: „SituaÆia de la ReşiÆa este complicatå prin faptul cå privatizarea de acolo a fost catastrofalå; contractul ca atare a fost catastrofal. El nu a stabilit clar condiÆiile de privatizare, clauzele postprivatizare şi am ajuns la o situaÆie delicatå în care, practic, cel care a cumpårat aceastå societate, compania americanå, considera cå nu sunt întrunite condiÆiile pentru a reîncepe activitatea. SoluÆia într-o altå Æarå ar fi fost înscrierea societåÆii în faliment. Societatea, cu cei 3000-5000 de muncitori a fost privatizatå, patronul are sau nu are bani, fabrica se închidea pentru cå el nu avea bani şi nu pornea, sau nu se înÆelegeau, falimentul ar fi fost rezultatul – asta se întâmpla oriunde într-o economie de piaÆå. Pentru cå România nu este încå o Æarå capitalistå, este o Æarå în tranziÆie, noi am preluat dimensiunea socialå a problemei – oraş mono-industrial, nu mai mergea nimic, oamenii nu aveau bani, nu puteau så-şi plåteascå întreÆinerea, erau daÆi afarå din caså – şi am început så dåm nişte ajutoare sociale, pentru cå acolo jocul era urmåtorul: patronul nu le dådea cårÆile de muncå şi, ca atare, ei nu puteau fi trecuÆi în şomaj – ca så putem så-i plåtim de la şomaj. Asta era soluÆia normalå, dar ei nu le dådeau cårÆile de muncå. Nedându-le cårÆile de muncå, ei ar fi trebuit så plece prin demisie, dar prin demisie nu ar mai fi avut dreptul la ajutor de şomaj. Şi atunci am inventat acea formulå, care intra tot în programul social. Am anunÆat programul social, dar şi el este tot o parte a ajutorului social. Cum dåm la anumite familii în Valea Jiului, aşa dåm ajutoare sociale şi aici. Problema este dacå stabileam prin lege, prin ConstituÆie cå la întreprinderile de acest gen dåm nu salarii, ci ajutoare sociale în valoare

69

Iatå ce a scris Viorel Sålågean în aprilie 2001: „Så vedem cu ce impresii se va întoarce premierul Nåstase din Suedia, unde, între altele, are de reparat «gafa secolului» fåcutå de unul dintre guvernele trecute. Nici mai mult, nici mai puÆin, în timpul guvernului Victor Ciorbea, România a recunoscut cu «ochii închişi» valoarea, actualizatå a unei datorii de 32 de milioane dolari, datând dinainte de-Al Doilea Råzboi Mondial. La cât credeÆi cå au fixat suedezii obligaÆiile actuale ale României? La fix 840 de milioane de dolari. Şi ministrul de finanÆe român a semnat «ca primarul». Prostia se plåteşte întotdeauna. Dar acum, iatå, o plåtim în valutå forte, cu sute de milioane de dolari!” (Viorel Sålågean, vol.cit., p.392)

55

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

de douå milioane, trei milioane. Tot aça, la întreprinderile privatizate prost, pentru cå, la un moment dat sindicatele, sau unii dintre liderii de sindicat, s-au înÆeles cu o parte a direcÆiei, cu o parte a FPS, cu o parte a nu ştiu cui şi au fåcut o privatizare care nu merge, iar în momentul în care nu mai merge fabrica, ies muncitorii, blocheazå o stradå, atunci trebuie oare Guvernul så le dea, în loc de salarii, ajutoare sociale lunare pânå când, nu ştiu, vin chinezii şi fac acolo o altå fabricå?”70 Guvernarea PSD a fost consideratå, de analişti şi de mediile internaÆionale, precum şi de o mare parte a electoratului, ca fiind cea mai performantå guvernare din toatå perioada postcomunistå. În numai patru ani, Guvernul PSD a reuşit så rezolve aproape toate problemele grave ale Æårii pe care le moştenise de la guvernarea PNæCD-PNL-PD. A redus inflaÆia sub 10%, a obÆinut o creştere economicå durabilå, a mårit consumul şi veniturile populaÆiei, a redus såråcia la jumåtate. În numai patru ani, a condus România în NATO şi în pragul semnårii Tratatului de aderare la Uniunea Europeanå, a reintrodus economia româneascå pe piaÆa internaÆionalå şi a declanşat cele mai mari proiecte de investiÆii şi construcÆii din întreaga perioadå. Cu toate acestea, sprijinul såu electoral s-a menÆinut cu greu la nivelul celui din 2000. Niciodatå pânå atunci nu s-au construit în România mai multe case; niciodatå nu s-au cumpårat mai multe autoturisme, computere, telefoane mobile, bunuri de larg consum; niciodatå nu s-a dezvoltat creditul de consum mai repede şi pe scarå mai largå; niciodatå nu a avut România mai mulÆi studenÆi şi mai mulÆi absolvenÆi de învåÆåmânt superior, niciodatå, dupå 1989, nu a ajuns moneda naÆionalå så se aprecieze în raport cu monedele internaÆionale. Erau adevåruri care înså nu ajungeau la alegåtori. PSD a obÆinut cel mai important vot pozitiv dintre toate partidele aflate la putere în România. Acesta a fost marele avantaj al PSD, inclusiv prin comparaÆie cu partidele care au urmat la guvernare.

Din påcate am acumulat, în timp, atribute negative de imagine, care au contribuit decisiv la conturarea dorinÆei de schimbare tot mai evidente, care a dominat agenda celei de-a doua pårÆi a mandatului. Plec în aceastå analizå inclusiv de la premisa cå nu a fost evaluatå corect, la dimensiunile şi consecinÆele ei, opÆiunea electoratului din 2000. Nu numai meritele şi gradul de atractivitate ale PSD (PDSR) au prevalat atunci în opÆiunile alegåtorilor, ci – mai ales – dorinÆa de a sancÆiona sever guvernarea CDR-PD-UDMR. În cei patru ani la putere, am fåcut şi paşi greşiÆi, unul dintre ei fiind chiar opÆiunea de a ne concentra aproape în mod exclusiv pe actul de guvernare. În tot acest timp, reforma şi 70

ConferinÆå de preså cu ocazia Seminarului pe tema activitåÆii externe çi de relaÆii internaÆionale a PSD, Costineçti, 23 august 2002

56

Guvernarea – punct de plecare çi rezultate la final

modernizarea partidului, procese existente, nu au cunoscut ritmuri la fel de susÆinute precum actul guvernårii. De asemenea – în opinia mea, çi nu numai a mea – ne-a costat percepÆia publicå privind stilul şi conduita politicå a partidului. Trebuie så recunosc faptul cå PSD a fost, mult timp, perceput de o parte importantå a electoratului, ca un „råu necesar” şi nu ca o opÆiune politicå şi valoricå dezirabilå. Aceastå conduitå politicå a fost asociatå cu atribute ca aroganÆå, ostentaÆie, corupÆie, birocratizare, centralizare. În plus efectele pozitive ale guvernårii nu s-au distribuit uniform în societate. Deşi eram conştienÆi de faptul cå progresele nu sunt încå evidente în viaÆa cotidianå a tuturor oamenilor – sau cel puÆin nu a tuturor categoriilor sociale româneşti – am sperat totuşi cå, printr-un efect de contagiune, românii vor deveni conştienÆi de evoluÆie şi vor aştepta råbdåtori ca „unda de creştere” så ajungå şi la ei. Evident, a fost o premiså naivå şi nerealistå. Cercetarea sociologicå ne spunea cå tocmai acele categorii sociale şi ocupaÆionale care au beneficiat cel mai mult de rezultatele pozitive ale guvernårii PSD erau cele care au votat nu doar în favoarea AlianÆei PNL-PD, cât mai ales împotriva PSD. Tocmai oamenii pentru care guvernarea PSD a însemnat o mai mare prosperitate şi a generat noi oportunitåÆi au fost cei care au respins, prin votul lor, continuarea guvernårii PSD. Un exemplu clar a fost cel al cetåÆenilor care au beneficiat de eliminarea vizelor, din 2002, şi care au ajuns så câştige mai mulÆi bani muncind în stråinåtate. Aceşti oameni au våzut lumea în schimbare şi şi-au maximizat aspiraÆiile. Efectul a fost transpunerea dorinÆei de schimbare din plan personal în plan general. Un alt tip de exemplu a fost cel al votanÆilor dintr-un bloc ANL construit de guvernarea noastrå. Printr-un sondaj, am aflat cå, în acel bloc, peste 60% dintre locatari au votat împotriva noastrå. Deşi pentru acei oameni construirea unei case reprezenta o performanÆå, era clar cå au existat în alte zone contraperformanÆe, care au acÆionat împotriva noastrå (calitatea vieÆii, venituri etc.). Succesul economic şi internaÆional al guvernårii PSD, dezvoltarea sectorului privat în economie, creşterea veniturilor şi a consumului, facilitåÆile de circulaÆie internaÆionalå şi de comerÆ internaÆional, stabilitatea monetarå şi a cursului de schimb, liberalizarea pieÆelor şi descentralizarea administrativå, toate acestea au fost benefice în primul rând pentru noua claså mijlocie a societåÆii româneşti, pentru întreprinzåtorii mici şi mijlocii, pentru angajaÆii marilor companii, pentru liber-profesionişti, pentru bugetarii şi funcÆionarii cu studii superioare, pentru toÆi cei care s-au adaptat mai repede şi mai bine la noua economie de piaÆå româneascå şi la un mod de trai mai apropiat de standardele societåÆilor dezvoltate occidentale. Milioane de oameni au beneficiat de toate aceste rezultate bune ale guvernårii PSD. Marea lor majoritate locuiau, lucreau şi votau în marile oraşe ale Æårii şi tocmai aici sprijinul electoral al PSD a fost mai redus şi, implicit, votul negativ la adresa PSD a fost mai puternic. Interesant a fost çi faptul cå marinarii de pe cele douå

57

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

fregate cumpårate din Marea Britanie çi care beneficiaserå de diurnå, luni de zile, prin decizia pe care o luasem, au votat pentru AlianÆa D.A.!71 Este evident cå am schimbat, prin intermediul guvernårii, condiÆiile de viaÆå ale populaÆiei, aspiraÆiile şi cerinÆele acesteia. Nu am çtiut înså så schimbam şi mesajul şi stilul nostru politic, pentru a råspunde acestor evoluÆii şi så gåsim strategii prin care så ne adresåm noilor categorii de electorat, care, prin oportunitåÆile generate de o bunå guvernare, devin mai tentate de soluÆii liberale.

Care a fost percepÆia românilor în legåturå cu direcÆia în care s-a îndreptat România?

Dupå cum aratå Leonard Sultånescu, sondajele de opinie oferå, în general, råspunsuri contradictorii în ceea ce priveçte „direcÆia Æårii”. Întrebarea deja clasicå privind direcÆia în care merge România reprezintå un indicator foarte bun cu privire la evaluarea stårii generale de spirit. S-a observat, în 2004, un paradox, deoarece impresia generatå de sondajele de opinie era infirmatå de impresia låsatå de, spre exemplu, de analiza agendei media sau de o analizå a discursului politic din guvernarea PSD. „Sondajele de opinie definesc o stare de spirit pozitivå, în disonanÆå cu agresivitatea, conflictualismul şi negativismul derivat din discursul mediatic. Cine priveşte România anului 2004 din perspectiva sondajelor e mirat så vadå o evaluare bazatå strict pe imagine. „Trebuie menÆionat cå PSD çi-a început guvernarea de la un moment relativ negativ.

Schimbarea aduså în 2000 nu a fost neapårat perceputå ca una în bine, ci mai degrabå ca evitarea unui råu mai mare (PRM). De asemenea, dezamågirea produså de guvernårile CDR-USD-UDMR nu a fost compensatå de un entuziasm de stânga. Ulterior, modul în care a fost guvernatå Æara a indus, la nivelul acestui indicator, o anumitå stabilizare a opiniilor cu privire la direcÆie”.72 Se poate constata totuçi cå în noiembrie 2000 situaÆia era catastrofalå – doar 12% din români considerau cå direcÆia în care merge România este bunå. În 2004, deci tot la sfârçit de mandat, procentul crescuse de trei ori çi jumåtate, la 42%. Practic, înaintea alegerilor din 2004, distanÆa dintre opiniile negative çi cele pozitive s-a redus aproape de zero.

71

Îmi aduc aminte de toate acuzaÆiile la adresa Guvernului pe care l-am condus pentru cumpårarea celor douå fregate, în urmå cu 10 ani. Atunci erau „coçciuge plutitoare”. Acum sunt „mândrele noastre contribuÆii la lupta mondialå împotriva vânzårilor de arme pentru Libia”. Sau contribuÆii la activitatea maritimå a NATO. 72 Vezi Leonard Sultånescu, art. cit., p.47

58

Guvernarea – punct de plecare çi rezultate la final

DirecÆia în care merge România (în sondaje 2000-2004)

În concluzie, vreau så afirm cå, în opinia mea, în perioada 2001-2004, guvernul PSD a demonstrat cå, în România, se poate: • så existe creçtere economicå; • så intråm în structurile euroatlantice; • så punem la punct programe çi politici economice çi sociale eficiente; • så ne respectåm angajamentele faÆå de partenerii externi. Çi a mai dovedit ceva – cå o societate în dezvoltare are nevoie de un stat puternic. Nu cred cå, în România, o astfel de abordare ar fi în acord cu interesul naÆional. Într-o lucrare recentå, profesorul Paul Dobrescu analizeazå abordårile neoliberale din SUA, inclusiv sub aspectul rolului statului în societate („small government”).

Este citat Ronald Reagan cu formula sa celebrå: „Statul nu este soluÆia, statul este problema”.73

73

Paul Dobrescu, Un deceniu cât un secol. Secolul lumii emergente, Ed. Comunicare.ro, 2013, p.43

59

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

60

Premier politic sau premier tehnocrat

8. Premier politic sau premier tehnocrat?

Una dintre întrebårile frecvente, în ultimii ani, a fost aceea dacå în perioada mandatului 2001-2004 a existat un raport echilibrat între acÆiunea de partid şi actul de guvernare. Aceastå întrebare fusese puså çi în 1997, dupå pierderea alegerilor, dar dintr-un unghi diferit. Atunci se considerase cå un handicap important al guvernårii PDSR fusese separarea tranşantå dintre actul politic şi actul administrativ. Cel puÆin jumåtate din membrii Cabinetului, incluzându-l pe Primul Ministru, erau tehnocraÆi, dar ei intraserå în partid treptat, pânå la sfârşitul mandatului. Acea stare de fapt a impus în anul 2000 formula politicå a suprapunerii funcÆiei de preşedinte al partidului cu cea de prim-ministru, alåturi de un guvern construit în special din rândul liderilor partidului. Cel puÆin asta a fost opinia mea çi aveam numeroase argumente. Este adevårat, Ion Iliescu a fost în permanenÆå împotriva suprapunerii celor douå funcÆii. Modelul Våcåroiu i se pårea mai util pentru partid. Çi dupå alegeri efectul acelor decizii politice a fost pus, din nou, sub semnul întrebårii. Unii colegi erau tentaÆi så reliefeze consecinÆele negative ale acestei strategii, considerând cå partidul a devenit o anexå a guvernårii çi cå acest lucru ne-a costat din punct de vedere electoral. În realitate, soluÆia aceasta trebuie judecatå cu pårÆile sale bune şi pårÆile sale rele. Mai mult, trebuie så constatåm cå ea s-a impus în viaÆa politicå româneascå (Cålin Popescu-Tåriceanu, Emil Boc, Victor Ponta).

Avantajele au fost coerenÆa guvernårii, bazatå pe un sprijin politic bine coordonat şi asumat de partid. În al doilea rând, este fals cå actul guvernårii nu este şi unul politic. Dimpotrivå, ceea ce ni s-a imputat public de multe ori a fost tocmai împletirea obiectivelor politice cu cele tehnic administrative. Aceastå soluÆie a obligat liderii partidului så nu fie numai comentatori ai actului de guvernare, ci så-şi asume integral responsabilitatea acestuia.

Dezavantajele au fost comprimarea zonei de angajare politicå a partidului. Acele elemente ale activitåÆii politice şi de partid care, prin natura lor, sunt independente de actul guvernårii (organizare, formare de resurse umane, dialog politic intern), nu au mai constituit prioritåÆi sau au fost tratate şi ele de o manierå tehnicå.

Dupå doi ani de guvernare, am sesizat cå existau mai multe probleme în funcÆionarea partidului. Am decis atunci cå e necesarå transferarea unor oameni de la guvern la partid şi am creat funcÆia de preşedinte executiv, pentru ca cineva så se ocupe de problemele partidului.

61

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Aceste måsuri au fost oportune, dar nu şi suficiente, deşi activitatea preşedintelui executiv a fost în mare måsurå eficientå.

Am creat şi un suport funcÆional, pentru ca departamentele partidului så poatå activa independent de procesul guvernårii. Din påcate înså, aceste departamente au avut în marea lor majoritate un statut pur formal, rolul lor fiind în continuare exercitat de cåtre structuri tehnice ale guvernårii, ceea ce a dat naştere, pe drept cuvânt, unui fenomen de subordonare a demersului politic demersului tehnic de guvernare.

Må întreb aståzi în ce måsurå guvernarea şi modernizarea partidului ar fi putut avea o evoluÆie simultanå, fårå ca acest fapt så însemne afectarea guvernårii în sine şi în special a suportului såu în Parlament şi în partid. Probabil cå ar fi fost extrem de complicat ca liderii afectaÆi de un eventual proces de reformare så susÆinå în continuare guvernarea.

Este adevårat cå am fost primul çef de guvern care deÆinea çi preçedinÆia partidului såu.74 PreçedinÆia partidului „securiza” poziÆia de lider al Guvernårii. Premierul nu mai era doar administratorul treburilor publice, ci avea çi controlul politic. El devenea liderul care deÆine cu adevårat puterea çi principalul purtåtor de imagine al Guvernårii. În aceastå chestiune am avut, de-a lungul anilor, divergenÆe de opinie cu preçedintele Iliescu. Ion Iliescu ar fi dorit ca cele douå funcÆii (preçedinte de partid çi premier) så fie deÆinute de douå persoane diferite. Era modelul guvernårii Våcåroiu, în care premierul era, în principal, administratorul economiei Æårii, controlul politic (inclusiv „mandatul politic”) urmând så fie dat de la partid.75 Eu am avut çi am altå pårere. Premierul trebuie så fie preçedintele partidului care câçtigå alegerile – pe model occidental.

Nu exclud situaÆia în care, atunci când se formeazå o coaliÆie de guvernare, så fie desemnatå, ca premier, o persoanå neutrå. Exemplul lui Mugur Isårescu mi-a råmas în minte. Evident, era çi este o persoanå competentå, calificatå dar, din poziÆia sa, de premier, nu avea niciun fel de autoritate asupra CoaliÆiei de guvernare. Mai ales în teritoriu, atunci când apåsa pe butoane, observa cå ele nu erau conectate la structurile locale.

Pot så înÆeleg raÆiunile pentru care preçedintele Iliescu ar fi preferat o soluÆie departajatå, dar eu, repet, consider cå aceasta este soluÆia prin care partidul poate fi mobilizat în sprijinirea programului de guvernare.

74

Cred cå ar fi trebuit så-l pun pe primul loc pe Petre Roman. În acest sens, menÆionez çi declaraÆia de la Londra a lui Ion Iliescu, din 10 septembrie 2004: „Aceastå practicå (preçedintele de partid så fie çi premier) a afectat çi, în mod firesc, afecteazå activitatea de partid”.

75

62

Premier politic sau premier tehnocrat

Iatå comentariul lui Valeriu Stoica în legåturå cu aceastå chestiune: „LecÆia aceasta a învåÆat-o foarte bine Adrian Nåstase, pentru cå, în perioada 1992-1996, PDSR-ul a avut un prim-ministru aça-zis tehnocrat, dacå Nicolae Våcåroiu poate fi numit aça, çi care a fost din punct de vedere politic inexistent. În 2000, când PDSR a revenit la putere, Nåstase çtia foarte bine cå dacå preia funcÆia de prim-ministru trebuie så fie çi preçedintele partidului çi cå fårå a cumula aceste douå funcÆii nu va putea så guverneze. Çi a çtiut foarte bine acest lucru nu de atunci, ci din perioada 1992-1996, pentru cå în 1992, când era preçedintele Camerei DeputaÆilor, nu a avut curajul så preia funcÆia de prim-ministru tocmai pentru cå nu avea o bazå de putere în partid. Între 1992 çi 1996 a acumulat destulå putere în partid, iar apoi çi-a consolidat-o în opoziÆie. Nåstase a înÆeles foarte bine care este raportul dintre un partid çi echipa de guvernare çi cå fårå o bazå de putere în partid nu poate så aibå un guvern puternic. Timp de 8 ani çi-a construit aceastå bazå de putere în partid.

Asta explicå de ce, odatå venit la putere, el este singurul prim-ministru care a pus în discuÆie supremaÆia preçedintelui în sistemul politic al României. Potrivit sistemului constituÆional, noi suntem o republicå parlamentarå, deçi s-a spus tot timpul cå suntem republicå semiprezidenÆialå. Numai cå, neavând prim-miniçtri puternici, cu bazå puternicå în partidele de guvernare, din 1990 pînå în 2000, s-a ajuns la situaÆia ca întotdeauna preçedintele så fie vioara întâi, fie cå a fost vorba de Iliescu, fie de Constantinescu. Asta explicå de ce între 1990-1996 Iliescu a pus çi a schimbat prim-miniçtri cum a vrut, lucru repetat çi în perioada 1996-2000”.76 Oricum, relaÆia dintre guvern çi partid este extrem de puternicå. „În orice Æarå din lume, guvernul câçtigå sau pierde alegerile. Partidul? Partidul este undeva în spate. În faÆå este guvernul. El intrå în dialog cu cetåÆeanul, el pare cå måreçte sau micçoreazå preÆurile. Guvernul este interfaÆa, el hotåråçte – sau cel puÆin aça apare electoratului – el face, el desface, el conduce Æara. De aceea, principalul agent electoral este guvernul.

76

Valeriu Stoica, Provocåri liberale, op.cit., p.62-63. „Trebuie deci så existe un prim-ministru çef de partid ca så îçi poatå îngådui så aducå un tehnocrat, acordându-i propria susÆinere politicå, iar atunci partidul, fiind sub controlul primului-ministru, acceptå aceastå idee çi nu face dificultåÆi ministrului. În actualul guvern avem o experienÆå interesantå în acest sens. IniÆial, Geoanå çi Tånåsescu nu erau oameni politici, erau niçte tehnocraÆi, dar pânå çi Nåstase, oricât de puternic era ca om politic, la un moment dat s-a våzut în situaÆia de a le spune: båieÆi, optaÆi, ori intraÆi în PSD çi deveniÆi oameni de partid, ori, dacå nu, n-o så puteÆi rezista ca tehnocraÆi pânå la sfârçitul guvernårii. Deci nici måcar în aceastå situaÆie nu a fost posibilå existenÆa unui tehnocrat în viaÆa politicå...” (Valeriu Stoica, op.cit., p.62-63)

63

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Un membru al staff-ului electoral al lui Bill Clinton mårturisea semnificativ cå, de douå ori pe såptåmânå, preçedintele întreba aproape obsesiv: Ce mai poate face guvernul ca eu så câçtig alegerile?”77

77

Paul Dobrescu, Iliescu contra Iliescu. Analizå din interior a campaniei electorale 1996, Ed. Diogene, Bucureçti, 1997

64

Eçecul desemnårii unui secretar general „tehnocrat”

9. Eçecul desemnårii unui secretar general „tehnocrat”

Imediat dupå preluarea guvernårii, în condiÆiile în care majoritatea liderilor partidului au preluat funcÆii în legislativ çi executiv, s-a pus problema asigurårii funcÆionårii curente a partidului. Atunci am propus un secretar general de facturå tehnocratå, care så gestioneze activitåÆile curente, la sediul partidului.

Aceastå opÆiune s-a bazat çi pe dorinÆa de a da un mesaj de deschidere a partidului spre societatea civilå, un mesaj de înnoire. Din påcate, pot spune cå aceastå formulå s-a dovedit greşitå şi nefuncÆionalå. Un secretar general fårå vechime în partid – era vorba de Cozmin Guçå – nu a avut autoritatea necesarå în faÆa liderilor partidului şi a organizaÆiilor teritoriale.

Din acest motiv, preocupårile sale au fost orientate mai degrabå spre construcÆia unei baze personale de putere şi a unei imagini publice proprii, decât spre buna funcÆionare a organizaÆiei. Practic, în perioada 2001-2003, dincolo de o anumitå dinamicå a relaÆiilor internaÆionale, activitatea centralå a partidului a stagnat.

Constatarea acestei situaÆii de fapt a impus o serie de modificåri de naturå organizatoricå, modificåri ce au fost operate, mai târziu, la Consiliul NaÆional al PSD din iulie 2003.

Am decis, în acel moment, så dåm o mai mare greutate activitåÆii propriu-zise la sediul central al partidului. Am înfiinÆat funcÆia de preşedinte executiv, funcÆie neprevåzutå de Statut, dar care şi-a dovedit pe deplin utilitatea în perioada pre-electoralå şi în campaniile din anul 2004.

De asemenea, o serie de colegi au acceptat så påråseascå funcÆiile din Guvern şi så meargå så lucreze, pe baze permanente la partid. Am lårgit structura DelegaÆiei Permanente şi a Secretariatului partidului, prin cooptarea de noi vicepreşedinÆi şi secretari executivi, tocmai pentru a atrage mai multe competenÆe în activitatea de zi cu zi a acÆiunii politice.

Aceste måsuri au coincis cu inaugurarea unui nou sediu central al Partidului Social Democrat, în strada Ion Ionescu de la Brad – mult mai funcÆional çi cu întårirea çi profesionalizarea aparatului politic al partidului.

Desigur, a existat în partid o dezbatere asupra caracterului statutar al schimbårilor operate atunci, precum çi asupra eficienÆei acestor schimbåri. S-a pus problema, nu o datå, cå funcÆia de Preşedinte executiv nu ar fi fost prevåzutå în Statut, iar cooptarea unor noi 65

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

membri în DelegaÆia Permanentå şi Secretariat ar fi transformat aceste organisme în structuri prea largi şi nu întotdeauna funcÆionale. Pot accepta aståzi ideea cå prin cooptåri succesive aceste instanÆe de decizie au ajuns la un numår mare, chiar exagerat, de membri. Pe de altå parte înså, procedând la o interpretare mai largå a Statutului, am reuşit så introduc måsuri organizatorice care au permis så ne pregåtim eficient pentru anul electoral.

Astfel, funcÆia de Preşedinte Executiv a putut asigura conducerea efectivå a structurilor naÆionale şi locale în perioada de pre-campanie şi campanie electoralå. Cooptarea unor noi vicepreşedinÆi dintre miniştri, percepuÆi mai degrabå ca tehnocraÆi, a dat un semnal consistent privind atragerea, în activitatea politicå a partidului, a unor personalitåÆi bine percepute de opinia publicå.

Ceea ce îmi pot reproça este cå nu am recurs niciodatå la instituÆia eliberårii din funcÆie, din dorinÆa de a menaja orgoliile unor colegi. Unii au råmas de jure în diferite instanÆe ale partidului, deşi activitatea lor de facto nu mai justifica aceastå prezenÆå.

Revenind la Cozmin Guçå – îmi pare råu så recunosc – el nu a reuçit så-çi câçtige autoritatea necesarå pentru a conduce organizaÆiile de partid. Activitatea sa – oarecum în afara vieÆii de partid – precum çi anumite decizii considerate partizane nu au confirmat speranÆele mele de dinamizare a PSD prin intermediul unui tânår inteligent.78 S-a dovedit cå pentru a conduce o structurå de partid este nevoie de mai mult decât atât. Altfel, poÆi fi un bun consultant în campaniile electorale sau în afara lor.79 78

„Actualul secretar general al PSD a sårit dintr-un eşalon obscur al partidului direct în aceastå funcÆie nou inventatå. Vag notoriu, numirea sa în respectiva funcÆie a fost interpretatå la vremea respectivå dintr-o dublå perspectivå. În primul rând, ca o aliniere a PSD la curentul tehnocratic: un manager de preså (adicå specialist) transplantat în politicå din nevoia unei persoane cu expertizå în ceva asociat politicii. În al doilea rând, a fost perceput ca un gest radical şi ostentativ prin care partidul „îmbåtrânit” şi „retrograd” îşi trimite un junior într-o poziÆie-cheie. Dupå cum s-a våzut destul de repede, niciuna dintre aşteptåri nu s-a confirmat. Guşå a avut, de la început, o strategie de omniprezenÆå mediaticå, ceea ce a implicat – fireşte – abordarea tuturor temelor momentului. Aceasta a însemnat dezvoltarea unui discurs nespecializat şi speculativ şi abandonarea, din start, a aurei de tehnocrat care ståpâneşte bine un domeniu şi îşi construieşte mesaje fundamentate. A urmat cedarea în faÆa mirajului limbajului politicianist, combinaÆia de fraze de lemn şi atitudinea arogant-dominatoare, care semånau perfect cu atributele „vechii gårzi” FDSN. Ascultat la radio, fårå a beneficia de informaÆiile clarificatoare pe care le aduce imaginea (adicå asocierea discursului cu o figurå de bårbat la vreo treizeci de ani), Guşå putea så fie oricând luat drept un veteran PSD, versat într-ale politicii, conştient de propria importanÆå şi de semnificaÆia imensului procent electoral din noiembrie 2000. Astfel s-a distrus şi cea de-a doua percepÆie iniÆialå. O altå capcanå cåreia i-a cåzut victimå Cozmin Guşå este fascinaÆia limbajului de tip Båsescu. Marea eroare de calcul a fost aceea cå limbajul nu funcÆioneazå eficient decât asociat organic cu acÆiunea şi cu un trecut politic legitimator.

Altfel, nu e decât limbaj abrupt, adesea violent în mod gratuit, stråbåtut de o încrâncenare demnå de un scop mai nobil. Pânå la urmå, trebuie så ai în spate scufundarea unui guvem sau cel puÆin a unei flote ca så poÆi pårea simpatic cand înjuri pe mai-marii momentului”. (Multimedia Political Communication, „Secunzii din clasa politicå”, în vol. Anul Armaghedon. Cronica politicå a anului 2002, Ed. Historia, Bucureçti, p.122) 79 „Restructurarea” de la guvern a domnului Cozmâncå n-a fost, nici pe departe, rezultatul unei nemulÆumiri la adresa activitåÆii sale. Pur şi simplu a fost rezultanta revelaÆiei pe care a avut-o premierul-preşedinte cå, låsat

66

Eçecul desemnårii unui secretar general „tehnocrat”

Din påcate, Cozmin Guçå nu a înÆeles cå felul în care acÆiona putea så må ajute sau så-mi creeze dificultåÆi în partid. Decizia mea fusese, în definitiv, o decizie de curaj, dar erau foarte mulÆi cei nemulÆumiÆi de aducerea lui. Probabil înså cå aceste aspecte i-au fost indiferente.

Miza a fost importantå pentru istoria PSD. Mai adaug câteva comentarii ale lui Octavian Andronic: „Lumea care n-a prea våzut cu ochi buni nici aplombul şi nici maniera de lucru a noului secretar general – care ieşeau evident din tipicul vieÆii de partid, strict ierarhizate pe criterii de vârstå şi vechime – a profitat de orice ocazie pentru a-i acuza iniÆiativele şi acÆiunile.

Guşå s-a situat pe poziÆii antagoniste în primul rând, cu mai marii partidului, faÆå de care nu numai cå n-a manifestat respectul cuvenit, dar nici måcar n-a ezitat så-i critice public. Cu spatele asigurat de preşedintele partidului, Guşå a Æinut treazå atenÆia opiniei publice dovedind cå existå diferenÆe de vederi în interiorul partidului, fårå ca cineva så bage cuiva pumnul în gurå. Sunt deja notorii schimburile de replici pe care le-a avut, periodic, cu Dan Ioan Popescu, mai mult, şi cu Mitrea sau Hrebenciuc, mai rar, sau cu Octav Cozmâncå, exclusiv în culise. Înscris pe orbita creårii unei partide proprii, recrutatå în special din zona tineretului şi a lumii mondene,80 Guşå a pierdut din vedere forÆa fenomenului de respingere pe care a manifestat-o organismul de partid. Acesta a intrat într-o fazå criticå la restructurare când «înÆelepÆii» partidului au constatat cå, cu un an înainte de alegeri, controlul asupra structurilor de partid pårea så fie deja pierdut, şi cå Guşå n-ar fi putut så facå «munca de jos» pe care o are în sânge un Cozmâncå. De aceea, trecerea pe linie moartå a lui Guşå era nu doar previzibilå, ci şi inevitabilå. Råmas în partid, Guşå ar fi trebuit så accepte un rol de care se dezobişnuise şi så-şi facå «studiile» elementare pe care le sårise la numire”.81 Subiectul aducerii din afara partidului a unor personalitåÆi pentru a fi impuse ca lideri este interesant – sub aspectul riscurilor pe care le presupune. Din påcate, în cazul lui Cozmin Guçå, rezultatul a fost negativ pentru partid çi, în plus, mi-a creat vulnerabilitåÆi în relaÆia cu „vechea gardå” çi cu Ion Iliescu – care mi-au reproçat, de multe ori, aducerea lui în PSD.

pe mâna lui Guşå, partidul are toate şansele så devinå un partid monden. Şi cum nu acesta este obiectivul electoral, Adrian Nåstase s-a gândit la singurul om care-l poate scoate din impas: asul „muncii organizatorice” – cea moştenitå de la råposatul partid unic şi doveditå ca esenÆialå pentru orice orientare ideologicå”. (Octavian Andronic, „Cozmâncå”, în vol. Anul 2003 – SeparaÆia palatelor. Cronologie comentatå a Mileniului III, FundaÆia AlegRO, Bucureçti, 2002, p.158) 80 La începutul lui februarie 2004, Cozmin Guşå a fost schimbat çi din conducerea AsociaÆiei pentru promovarea Tinerilor (APT) din PSD la solicitarea mea, în condiÆiile în care devenise membru în BP al PD. Victor Ponta, şeful organizaÆiei de tineret a PSD, a prezentat şase mandate din partea membrilor fondatori, în baza cårora a solicitat retragerea lui Cozmin Guşå. Victor Ponta a explicat cå în acest fel acÆiunile asociaÆiei nu vor mai fi politizate. El a renunÆat, la rândul såu,, la funcÆia de conducere din APT. 81 Octavian Andronic, „Demisia lui Guçå”, în vol. Anul 2003 – SeparaÆia palatelor. Cronologie comentatå a Mileniului III, vol.cit., p.162

67

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Pentru o înÆelegere mai bunå a acestei teme, voi adåuga trei analize, fåcute din trei unghiuri diferite: A) Echipa de la Multimedia Political Communication a fåcut o excelentå analizå a personajului Cozmin Guçå, despre „mårirea çi decåderea lui în PSD”: „Despre calitåÆile înnåscute ale lui Guşå nu se pot spune prea multe lucruri, în afarå de tinereÆe, prin simplul fapt cå nu a excelat printr-un atribut pozitiv care så-i devinå caracteristic şi poate de aceea şi constructul politic Guşå s-a pråbuşit. Atuurile lui au fost mai degrabå resursele: calitatea de director al trustului de preså «Jurnalul» şi lipsa de trecut politic. În acest context, calitatea sa de «homo novus» pe scena politicå este cea care i-a adus «mårirea».

Acest lucru înså, în condiÆiile acelor împrejuråri favorabile în care PSD avea nevoie de întinerirea partidului şi de un manager care så-l conducå. De altfel, Adrian Nåstase însuşi l-a prezentat pe Guşå, la numire, ca fiind tânårul ce vine în PSD ca manager, iar nu ca un om politic. Şi asta pentru a linişti oarecum spiritele, nemulÆumite de o asemenea decizie. Încå de la început s-a putut vedea lesne faptul cå Guşå nu s-a bucurat de un curent de opinie favorabil în partid, ci s-a impus repede datoritå voinÆei preşedintelui PSD. Rezultå deci cå tânårul nu a reuşit så câştige respectul colegilor de partid, în virtutea unor calitåÆi sau succese vizibile din trecut. De altfel, la scurt timp dupå «înscåunarea» sa, Guşå şi-a luat rolul în serios, ceea ce nu este nimic råu. Lipsa de experienÆå, înså, l-a fåcut pe tânår så nesocoteascå faptul cå în partid existå o ierarhie antemergåtoare şi cå, deşi avea un statut superior prin funcÆie, avea mult prea puÆine cunoştinÆe despre viaÆa internå de partid şi despre a face politicå propriu-zis. Acest lucru a fost, de altfel, uşor vizibil în confruntårile sale pe probleme specifice mai ales cu reprezentanÆii OpoziÆiei. Dacå la nivelul ringului politic o atitudine combativå, adesea arongatå, este un atu pentru partidul din care vine, în interiorul partidului acesta este curatå sinucidere. Astfel cå, în scurt timp, etichetele care i-au fost lipite tânårului Guşå de cåtre preså au fost aroganÆa şi sfidarea, total dezavantajoase în contextul în care pe de o parte societatea româneasca este conservatoare şi frustratå şi, pe de altå parte, presa îi catalogase drept «arogant» pe însuşi premierul Nåstase. Quod licet Jovis... nu i se permite lui Guşå.

Aceste douå dominante ale lui Guşå s-au evidenÆiat de-a lungul întregii sale traiectorii politice, ele fiind şi cele care i-au şi adus sfârşitul în PSD. Dacå la capitolul cunoştinÆe se poate oricând adåuga experienÆå, cåci nu sunt un datum fatalist, în privinÆa aroganÆei, tråsåturå înnåscutå, nu se poate încerca decât o diminuare a ei. Or lui Guşå tocmai acest lucru de fond i-a lipsit: pre-vederea, în sensul de vedere dinainte, înÆelegere şi anticipare a evoluÆiei politicii. Strålucirea puterii a luat ochii tânårului care, lipsit de truda parcurgerii treptelor intermediare ierarhiei de partid, nu a putut înÆelege situaÆia şi poate, frustrarea, 68

Eçecul desemnårii unui secretar general „tehnocrat”

colegilor mai vârstnici, care aşteaptå cuminÆi, de ani întregi, avansarea pe linie de partid.

Dacå s-ar fi dovedit puÆin mai înÆelept, tânårul ar fi avut multe de învåÆat de la «vârstnicii» partidului cårora le-ar fi câştigat, în final, şi respectul prin efortul personal de a se plia pe normele politicii româneşti.

Sfârşitul lui Guşå în PSD, acest «homo novus» venit din sfera mediaticå, se datoreazå, deci, fårå doar şi poate propriilor însuşiri şi porniri pe care tânårul nu a reuşit så şi le domine. De aceea consideråm cå nu se poate vorbi despre un eşec al politicii reformiste, de întinerire a partidului, cum s-a vehiculat în ultima vreme, ci este mai degrabå un eşec personal pe care Guşå şi l-a asumat pânå la urmå prin demisie”.82 B) Mi s-a pårut interesantå çi analiza realizatå de Octavian Andronic: „Cozmin Guçå s-a instalat autoritar în funcÆia de secretar general al PSD în urmå cu doi ani jumåtate şi pânå mai ieri nimic nu pårea de naturå så-i zdruncine o poziÆie în care se simÆea şi acÆiona ca peştele în apå. Venit din managementul privat – fusese aproape doi ani şeful trustului de preså al lui Voiculescu – Guşå a produs o veritabilå revoluÆie în interiorul unui aparat grevat de reflexe şi stereotipe moştenite sau create pe parcurs. În scurt timp, secretarul general a devenit una dintre cele mai mediatizate figuri ale partidului, luårile sale de poziÆie şi replicile ieşind şi ele din tiparul obişnuit. AcÆionând ca o interfaÆå a lui Adrian Nåstase, Guşå a preluat şi o bunå parte din reticenÆele sau din adversitåÆile manifestate la adresa acestuia, funcÆionând ca un veritabil paratråznet. Cu entuziasmul specific vârstei, Guşå a cålcat nu odatå şi în stråchini, dar acest lucru n-a fåcut decât så-l umanizeze şi så accesibilizeze mesajul pe care dorea så-l transmitå din partea partidului de guvernåmânt.

Guşå şi funcÆia sa nou creatå s-au dovedit nişte bune gåselniÆe din partea lui Adrian Nåstase, pus în dificultate de a-şi exercita complet autoritatea din cauza cumulului major de responsabilitåÆi.

De asemenea, pentru Guşå situaÆia a fost una de excepÆie, pe palierul såu el neavând, practic, şef şi putând så se desfåşoare în voie, atâta timp cât nu-şi incomoda patronul. InfluenÆa sa în partid a crescut exponenÆial, în ciuda opoziÆiei slab mascate a câtorva veterani ai aparatului, fåcând din el un pol de putere cu propensiuni certe spre zona de vârstå consideratå de premier a fi eşalonul de manevrå cel mai potrivit al viitoarelor manevre strategice.

Restructurarea Guvernului a creat înså o problemå majorå pentru Guşå şi pentru tabåra sa. Numirea lui Cozmâncå în funcÆia de preşedinte executiv îi ia, practic, toate atribuÆiile, låsându-i un rol decorativ pe care fostul ministru se va strådui så-l facå şi neplåcut.

82

Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit.,

p.231

69

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Oferta care i s-a fåcut de a deveni prefect al Capitalei83 – refuzatå cu o certå lipså de prudenÆå – reflectå intenÆiile preşedintelui partidului de a recalibra întregul instrumentar de care dispune, pe måsura obiectivului principal: recâştigarea alegerilor. Or, pentru asta are nevoie de APARAT, şi de rutina acestuia, în dauna exerciÆiilor de stil novatoare.

Guşå este, din acest punct de vedere, o victimå a «aparatului», sau o ofrandå aduså acestuia, dacå vreÆi. Cel puÆin pentru moment”.84 C) Iatå, în fine, un comentariu al lui Alin Teodorescu: „Cozmin Guçå, fost secretar general al partidului de guvernåmânt, PSD, a fost admis în PD. Ieçit nu se çtie de ce din PSD în vara anului 2003, Cozmin Guçå a înfiinÆat o organizaÆie bine mediatizatå, dar fårå niciun fel de ecou public. Ca activist în propria organizaÆie, domnul Cozmin Guçå a continuat så facå tot ce fåcuse çi la PSD: atacuri mediatice împotriva politicienilor zilei, luaÆi unul câte unul. Deosebirea este înså cå Æinta atacurilor nu a mai fost domnul Traian Båsescu, primarul general al Capitalei çi preçedintele PD, ci Ion Iliescu çi alÆi politicieni din PSD...

Nu te mirå aceste schimbåri de direcÆie. S-au mai våzut cazuri. Specia migratoare a politicienilor este bine-cunoscutå, afurisitå de preså çi studiatå de organizaÆii serioase...

Dar în cazul de faÆå nu este vorba de o simplå migrare. Domnul Cozmin Guçå çi domnul Traian Båsescu au fåcut ani de zile deliciul dezbaterilor serale televizate prin invectivele aruncate reciproc. Dacå mi-aduc bine aminte au vrut sau chiar au çi deschis un proces reciproc de calomnie. Dupå ce s-au cadorisit cu tot ce CNA-ul putea suporta pe ecranele televizoarelor fårå så aplice amenzi usturåtoare, cei doi politicieni îçi dau mâna în public çi pornesc pe un drum comun. Acest drum îi va duce din nou, curând, în faÆa publicului. Çi ce va spune publicul? Iatå doi politicieni buni de gurå, care s-au înjurat în toate felurile posibile çi care acum sunt împreunå, înjurând puterea.”85

83

La sfârçitul lunii iunie 2003, Cozmin Guçå a lansat ideea de a candida la Primåria generalå a Capitalei, precizând înså cå nu este interesat de postul de prefect – postul pe care îl oferisem eu, ca pregåtire – cu un an înainte – pentru alegerile locale. Guçå a declarat cå existå çi alÆi membri PSD care ar putea avea succes la Primårie, nominalizându-i pe Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea çi Florin Georgescu.

84 Octavian Andronic, „Guçå – o victimå a «aparatului»?”, în vol. Anul 2003 – SeparaÆia palatelor. Cronologie comentatå a Mileniului III, vol.cit., p.148 85 Alin Teodorescu, op.cit., p.251

70

Eçecul desemnårii unui secretar general „tehnocrat”

În 7 iulie 2003 Cozmin Guçå çi-a prezentat demisia din funcÆia de secretar general al PSD, motivele invocate fiind diferenÆele de opinie dintre el çi o parte a conducerii PSD, privind viitorul partidului.

O zi mai târziu, Traian Båsescu a declarat cå nu va accepta înscrierea lui Cozmin Guçå, ex-secretar executiv al PSD, în Partidul Democrat. El a precizat cå nu va accepta în rândul partidului såu „rebuturi politice”.

Se pare cå, ulterior, s-a råzgândit.

Argumentul invocat de Guçå pentru demisia lui a fost fuziunea cu PSM. Acum, la mai mult de 10 ani de la acea decizie de fuziune, continui så cred cå fragmentarea stângii ar fi oferit mai multe çanse dreptei çi lui Båsescu de a „jongla” cu formulele de guvernare. În plus, în condiÆiile de såråcie din România, PSD ar fi fost atacat çi din dreapta çi din stânga sa. De aceea eu am militat pentru unitatea stângii, chiar dacå Guçå nu a fost de acord! Încå de la venirea sa în partid, Ion Iliescu a avut o poziÆie foarte rezervatå – de fapt negativå – în legåturå cu numirea lui Guçå în postul de secretar general. Ulterior, au avut loc mai multe schimburi dure de cuvinte între cei doi.86 În finalul acestei secÆiuni, adaug o analizå referitoare la „transhumanÆa” lui Cozmin Guçå de la PSD la PD: „AtleÆii africani care concureazå în probele de fond şi semifond sunt un exemplu extrem de sugestiv pentru conceptul de «iepure». Aceştia conduc pentru o perioadå cursele şi menÆin o anumitå cadenÆå tocmai pentru a facilita obÆinerea victoriei de cåtre un anumit alergåtor.

Evident, efortul «iepurilor» este din plin råsplåtit. Şi, chiar deÆinerea supremaÆiei unei curse mondiale sau olimpice, fie şi numai pentru câteva minute, e un element cu oarecare însemnåtate.

Din aceastå perspectivå, Cozmin Guşå pare a fi exponentul perfect al «iepurelui»: în ultimii ani a ocupat, tranzitoriu, poziÆii importante pe scena publicå. Fostul absolvent de Fizicå din Cluj era, în 2000, manager în cadrul companiei «Jurnalul». A intrat în PSD în ianuarie 2001, dupå propriile spuse, «la doar cinci minute» dupå ce a fost rugat de Adrian Nåstase. Gestul såu a fost rapid recompensat: la ConferinÆa NaÆionalå Extraordinarå a partidului din 2001, când Adrian Nåstase a fost desemnat drept succesor al lui Ion Iliescu la conducerea PSD, Guşå a devenit Secretar General al partidului.

86

La începutul lunii octombrie 2003, în urma afirmaÆiilor în care Ion Iliescu l-a fåcut pe Cozmin Guçå „lichea”, acesta l-a dat în judecatå, cerându-i un miliard de lei pentru calomnie. La 1 martie 2004, Cozmin Guşå, membru atunci al BPN şi al PD, a înaintat o plângere la Înalta Curte de CasaÆie şi JustiÆie împotriva refuzului Parchetului de pe lângå Înalta Curte de CasaÆie şi JustiÆie (PICCJ) de a face cercetåri în legåturå cu Ion Iliescu pentru såvârşirea infracÆiunii de insultå. Ion Iliescu îl numise într-o declaraÆie anterioarå pe Cozmin Guşå, „un caraghios, un veleitar çi o lichea!”

71

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Conform declaraÆiei de la acea vreme a lui Adrian Nåstase, opÆiunea pentru Guşå a fost determinatå de faptul cå în interiorul partidului nu a întâlnit un om potrivit pentru acest post. Ce-i drept, Guşå s-a achitat cu brio de atribuÆiile «iepurelui»: a fost, ori de câte ori contextul a cerut-o, purtåtorul de imagine perfect antrenat pentru a Æine piept atacurilor presei şi opoziÆiei, dupå cum a impus pe agenda publicå exact temele şi cadenÆa dorite de PSD. Recompensele au fost pe måsurå: dintr-un seminecunoscut al vieÆii politice, a ajuns al doilea om din partidul de guvernåmânt, iar Fizica a fost schimbatå rapid pe mult mai prestigioasele cursuri de la «Ecole Nationale d'Administration» din Paris.

Ruptura de PSD a venit în momentul în care Guşå a forÆat nota, depåşindu-şi atribuÆiile de «iepure»: contestarea ierarhiei interne – prin modul în care a gestionat relaÆiile cu baronii locali sau cu preşedintele PSD Bucureşti, Dan Ioan Popescu.

Trimis pe banca de rezerve, Guşå a fost nevoit så-şi continue antrenamentele în vederea obÆinerii unui contract mai bun. Pentru cå, în momentul creårii IniÆiativei 2003, era evident cå asociaÆia era doar un instrument de negociere sau punctul de plecare pentru o nouå formaÆiune politicå.

Iar contractul a venit neaşteptat de repede: membru în Biroul Permanent NaÆional al PD. PoziÆie din care Guşå va avea, cel mai probabil, aceleaşi atribuÆii: va fi «iepurele» lui Traian Båsescu. (Sarcinile au fost repede luate în primire dacå ne gândim la zvonurile referitoare la o posibilå candidaturå a lui Guşå la Primåria Municipiului Bucureşti. Evident, dacå aceastå candidaturå ar deveni certitudine, şansele lui Guşå ar fi nule, iar AlianÆa D.A. ar ieşi extrem de şifonatå din «localele» din Bucureşti. Important este înså ca zvonul så prindå şi Båsescu så îşi facå jocul în voie).

A deveni din «iepurele» lui Hicham El Guerouj «iepurele» lui Haile Gebreselasie nu e un fapt lipsit de relevanÆå. Cu atât mai mult a renunÆa la Adrian Nåstase în favoarea unui contract cu Traian Båsescu e, fårå îndoialå, un transfer extrem de spectaculos. Care va råmâne înså doar în aceastå zonå a spectacolului. Guşå va continua så facå spectacol în acÆiunile de imagine ale PD şi atât. Pentru cå sunt puÆine şanse ca «rebutul tinerei generaÆii» (cum îl numea Båsescu pe Guşå) så devinå un competitor redutabil pe «scena politicå româneascå». Şi când nici aceastå poziÆie de «iepure» nu va mai fi mulÆumitoare, va încerca så obÆinå un alt transfer”.87 Sigur, ulterior, Cozmin Guçå a påråsit çi PD-ul çi pe Traian Båsescu. Dar obiectivul meu în aceastå lucrare nu este så scriu despre traseul politic sau mediatic al lui Guçå. Am dorit så prezint doar „escala” sa la PSD. Çi lecÆiile care pot fi învåÆate din ea!

87

Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, Ed. Historia, Bucureçti, p.32-33

72

Atacul cu „armaghedoane”

10. Atacul cu „armaghedoane”

Internetul çi-a fåcut intrarea în politica româneascå în 2002, prin celebrele „armaghedoane”.

Forme virale de scrisori anonime, destinate så genereze valuri. Astfel, principalele cotidiene au primit pe adresele de e-mail, în 2 ianuarie 2002, un document intitulat Armaghedon – o analizå a stårii de fapt din Armata Românå. Documentul fåcea referire la modalitåÆile de instruire, considerate „total depåşite”, din Armata Românå şi la „pregåtirea precarå” a Æårii noastre pentru aderarea la structurile Atlanticului de Nord. În 16 ianuarie, a apårut înså Armaghedon II, care viza situaÆia mea materialå. Trei zile mai târziu, Mugur Ciuvicå, fost şef de cabinet al preşedintelui Emil Constantinescu, a fost reÆinut de poliÆie în urma apariÆiei pe internet a raportului. Mugur Ciuvicå a negat legåtura sa cu raportul „Armaghedon II” şi a declarat cå Æinta era Emil Constantinescu. Partidele politice au considerat cå Puterea ar fi acÆionat ilegal în cazul reÆinerii lui Mugur Ciuvicå, acuzat de instigare la råspândire de informaÆii false. În aceste condiÆii, Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României, i-a trimis chiar o scrisoare preşedintelui Ion Iliescu în care îi cerea så „ia atitudine” în cazul Ciuvicå.

La începutul såptåmânii urmåtoare, am afirmat public cå scopul evident al raportului Armaghedon era discreditarea mea çi a guvernului çi cå ea venea din partea unui grup politic care „pare så fie cel al domnului Emil Constantinescu”. În aceeaçi zi, preçedintele Iliescu a cerut verificarea celor douå documente, „Armaghedon I” şi „Armaghedon II”, de cåtre organele abilitate ale statului, iar fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, i-a cerut şefului statului så intervinå pentru a clarifica situaÆia, respingând orice implicare în raportul „Armaghedon II”.

De altfel, în 22 ianuarie, am trimis Procurorului General declaraÆia mea de venit çi precizåri în legåturå cu acuzaÆiile publice cerute, solicitând ca Parchetul så facå investigaÆii çi så dea o soluÆie.88

88

În 20 noiembrie 2002, Parchetul de pe lângå CSJ a decis ca Mugur Ciuvicå şi Ovidiu Iane så fie scoşi de sub urmårire penalå în cazul „Armaghedon II”, considerând cå aceştia nu au comis nicio infracÆiune şi cå

73

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Oricum, aceste rapoarte anonime, fårå asumarea responsabilitåÆii, au creat valuri, reacÆii în lanÆ, generând nervozitate socialå, bârfe çi neîncredere în clasa politicå, în general.89 Miza Armaghedonului, dupå primul an de guvernare, era importantå. AcuzaÆiile erau grave, de aceea era nevoie de o reacÆie pe måsurå.90 Dupå apariÆia, pe internet, a textului „Armaghedon II”, mi-a fost clar cå în viaÆa politicå româneascå începuse så-şi facå loc tot mai mult un fenomen de naturå comunicaÆionalå. Nu ştiu dacå acest fenomen este exclusiv pozitiv sau este nociv; probabil, ca orice dezvoltare tehnologicå, el presupune şi elemente pozitive şi elemente negative, în funcÆie de utilizarea sa. Era

imaginea României nu a fost afectatå. Parchetul a constatat çi cå „informaÆiile cu privire la Adrian Nåstase cuprinse în raport erau false”, dupå ce i-a audiat pe toÆi cei menÆionaÆi în document.

89 „Scandalul «Armaghedon II», care s-a activat cu putere, mai ales dupå arestarea lui Mugur Ciuvicå, a declanşat în opinia publicå o adevåratå frenezie de acuze, reacÆii şi contrareacÆii. Venit ca o furtunå mediaticå, scandalul a creat condiÆiile unui schimb de lovituri grele în urma cårora unii jucåtori au marcat puncte importante, în timp ce alÆii au ieşit serios şifonaÆi la capitolul imagine. Dintre toÆi, cel care a beneficial cel mai mult de pe urma scandalului este Ion Iliescu, care a reuşit printr-o declaraÆie surprinzåtoare så iaså din anonimatul politic în care picotea. Mesajul lui Iliescu este un adevårat gest prezidenÆial care conÆine un halou de semnificaÆii subiective dintre care cele mai importante sunt reconfirmarea «liniştii prezidenÆiale» prin apelul la moderaÆie («probabil cå lucrurile trebuiau abordate cu mai multå reÆinere. Mie mi se pare cå reacÆia este puÆin exacerbatå»), dar şi activarea bruscå a dimensiunii liderului dominant prin solicitarea verificårii informaÆiilor din cele douå documente Armaghedon («InstituÆiile abilitate trebuie så facå luminå inclusiv în privinÆa informaÆiilor din cele douå documente»).

Principala calitate a mesajului prezidenÆial a fost tonul moderat folosit într-un context politic şi mediatic deosebit de agitat. ReacÆia calmå şi pozitivå a preşedintelui a råspuns perfect nevoii de echilibru într-o asemenea situaÆie.

Iliescu a înÆeles bine importanÆa momentului şi l-a valorificat la maxim, plusând a doua zi prin declaraÆia în care se oferå så medieze situaÆia conflictualå. A fost pentru prima datå dupå alegerile din 2000 când comportamentul politic al preşedintelui s-a acordat perfect cu rolul mediator al funcÆiei prezidenÆiale.” (Multimedia Political Communication, Anul Armaghedon. Cronica politicå a anului 2002, Ed. Historia, Bucureçti, p.19) 90 „Într-o situaÆie criticå, Adrian Nåstase a reacÆionat surprinzåtor. A ales calea care pårea sinucigaşå. A Æipat la preså, ceea ce era spectaculos din cel puÆin trei motive: 1) Nimeni nu Æipå la preså, dacå posedå un dram de raÆiune; 2) Premierul nu Æipå la preså, fiind oricum cel mai expus personaj public; 3) Adrian Nåstase nu Æipå, în general. Ei bine, acum a Æipat! Ba chiar a pårut puÆin disperat, puÆin vulnerabil şi foarte enervat. Deci cu totul altfel decât cyber-politicianul de pânå acum. Motive mai mult decât suficiente pentru preså de a se întreba «Ce Dumnezeu s-a întâmplat cu Nåstase?». Şi de a uita, pentru o vreme, de Armaghedon. Ba chiar de a reacÆiona, pe jumåtate ofensatå, pe jumåtate miratå. Adrian Nåstase a fost, pentru câteva clipe, extrem de uman. Mult mai uman decât în emisiunile confecÆionate de la Cråciun. Mai mult decât atât, momentul de enervare şi dramatismul cu care a spus «chiar nu pricepeÆi?!» i-au dezvåluit, paradoxal, puterea. O putere care nu vine din pârghii administrative, ci din sugestia unor informaÆii profunde şi a unei viziuni pe termen lung. A mai existat un singur astfel de moment straniu în declaraÆiile publice ale lui Adrian Nåstase: cel în care a spus cå Iugoslavia a fost un poligon de încercare. În episodul imediat urmåtor, Nåstase revine şi îşi cere scuze. Gest de rarå nobleÆe în România, menit så demonstreze cå raÆiunea nu şi-a pierdut-o, ba nici disperat nu e. În continuare, el promite o relaÆie nouå cu jurnaliştii, care «nu sunt inamicii clasei politice». Bomba fusese deja dezamorsatå. Armaghedon I çi II, dacå nu cumva şi continuårile lor, vor reveni fårå îndoialå în atenÆia mass-media, dar ele vor fi deja «ştirile de ieri», peste care a trecut deja câtva timp. Şi cine ştie dacå nu cumva premierul meritå puÆin mai multå blândeÆe?!... Pânå la urmå, un politician care poate spune «am greşit» devine, dintr-o datå, mai bun”. (ibidem, p.21-22)

74

Atacul cu „armaghedoane”

vorba de distribuirea pe internet a unor informaÆii, a unor evaluåri privind instituÆii ale statului, despre diverse alte subiecte, dar multe dintre ele sub protecÆia anonimatului.

A fost, mai întâi aça cum am aråtat – un aşa-zis Armaghedon I, în care era atacatå instituÆia armatei, iar scopul lui direct, rezultatul sau efectele pe care le puteam avea în vedere erau legate de dificultåÆi ce puteau så aparå în procesul de integrare, în candidatura noastrå pentru aderarea la NATO, dupå ce, în 1997, suferisem un eçec dureros.

A trecut puÆin timp, de la DeclaraÆia de la Sinaia a DelegaÆiei Permanente a PSD privind necesitatea unei reforme politice şi instituÆionale, çi a apårut un nou text.

Aşa-zisul raport Armaghedon II era un document defåimåtor. Era vorba de o sumå de calomnii, pur şi simplu, un document cu intenÆie politicå, realizat de un grup mai larg, care avea acces la documente publice, dar, în mod categoric, şi cu acces la unele documente care nu au fost publice.

Textul avea çi un obiectiv, o Æintå politicå internå perverså, ce apårea, foarte clar, în paragraful referitor la eventualele disensiuni între mine çi preçedintele Iliescu.

Nimeni nu a vrut så-çi asume statutul de autor al acelui document. Atunci, despre ce încålcare a dreptului la libera circulaÆie a informaÆiilor discutam? Pentru cine, dacå cel care a produs acea compilaÆie mincinoaså nu a dorit så aparå public?

Eu am considerat cå libertatea de expresie trebuie så fie acompaniatå de responsabilitatea ce fundamenteazå aceastå libertate, pentru cå întotdeauna existå consecinÆe în ceea ce priveçte exercitarea acestui drept.

Autorii în acel scandal nu erau jurnaliçti. Gestul lor nu avea semnificaÆia unui act de expresie jurnalisticå. Grupul care a pregåtit textul era un grup cu obiective politice, cu interese politice çi economice.

Am considerat – çi consider în continuare – cå competiÆia politicå trebuie så se desfåşoare dupå anumite reguli çi cå trebuie respectat dreptul persoanelor la propria imagine. De aceea este necesarå asumarea personalå sau colectivå a unor declaraÆii sau documente puse în circulaÆie. AduceÆi-vå aminte cât de supårat a fost preşedintele Emil Constantinescu atunci când a fost acuzat de relaÆii speciale cu doamna Rona Hartner çi de faptul cå acele informaÆii au venit pe o cale anonimå. Atunci, dânsul a avut un anumit tip de reacÆie, pe care l-am considerat corect.

Rapoartele Armaghedon, în mod categoric, au reprezentat acÆiuni politice, acÆiuni cu finalitate politicå şi, de aceea, acuzele referitoare la „politizarea ulterioarå a acÆiunilor” mi s-au pårut incorecte, pentru cå, acÆiunile în sine au pornit ca acÆiuni politice. De aceea, sigur cå dezbaterea a fost politicå şi reacÆia a fost politicå.

Ce s-a întâmplat, în realitate? Probabil, datoritå unor evoluÆii de competenÆå şi tehnologice, la nivelul Ministerului de Interne, la acel moment – mai ales cå toatå lumea era în alertå dupå primul raport – textul respectiv a putut fi identificat sau, cel puÆin, locul de unde el a fost 75

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

trimis. De aici au pornit de fapt lucrurile. Aveam o primå realitate – existenÆa necontestatå a punctului operaÆional de unde raportul a fost transmis peste tot, la ambasade, la ziare çi la instituÆii. A doua realitate a fost cå cel care a transmis aceste mesaje s-a autoidentificat sau, mai bine zis, a confirmat cå el este cel care a transmis mesajul. A treia realitate: el era un foarte bun prieten al domnului Ciuvicå, fostul director de cabinet al preçedintelui çi director în acea perioadå al echipei Emil Constantinescu. Poate cå era o coincidenÆå, poate cå nu era vorba de o legåturå specialå. Un element suplimentar, înså, aici, şi o întrebare foarte clarå: dacå domnul Iane (în prezent parlamentar) a transmis acel mesaj şi dacå legåtura sa cu domnul Ciuvicå a fost pur întâmplåtoare, atunci înseamnå cå a fost altcineva cel care a dat acel text – compilaÆia de documente publice şi texte provenite din zone mai „speciale”. Dar la acel moment, domnul Iane a afirmat categoric cå cel care i-a dat materialul era domnul Mugur Ciuvicå. De ce i l-a dat, nu vreau så må pronunÆ. Perspectiva din care privesc acum este diferitå.

Råspunsul meu la apariÆia textului distribuit de domnul Iane, pentru partea referitoare la situaÆia mea financiarå şi a familiei mele a fost acela de a pune la dispoziÆia procurorului general, datele din declaraÆia mea de avere şi declaraÆia de impozit fiscal, solicitând så fie riguros verificate. Am cerut, de asemenea, Parchetului så verifice toate elementele care erau cuprinse în raport. Unele erau absolut penibile. Se spunea, de exemplu, cå existå casete filmate cu mine în primåvara sau vara anului 2001 în Deltå, în condiÆiile în care, în 2001, nu fusesem niciodatå în Deltå. Erau afirmaÆii referitoare la eventuale relaÆii ale mele cu Adrian Costea çi cå înainte de 1986 aç fi luat nu çtiu ce de la Adrian Costea. În fapt, Adrian Costea fusese unul dintre oponenÆii din umbrå cei mai puternici ai mei çi, în 1997, crearea APR çi asumarea unui rol de cåtre Teodor Meleşcanu s-au fåcut în urma faptului cå Meleşcanu nu a putut fi impus ca prim-vicepreşedinte sau preşedinte executiv la nivelul PDSR. În acele condiÆii, atunci când l-am cunoscut, mai târziu prin 1998-1999, mi-a spus cå a fost o mare greşealå din partea sa exerciÆiul politic pe care l-a încercat, acesta fiind singurul mesaj pe care voia så mi-l dea într-o perioadå în care încerca, în calitate de consilier al preçedintelui Emil Constantinescu, så relanseze investiÆiile în România.

Comentând acele evenimente, într-o conferinÆå de preså din 21 ianuarie 2002, subliniam cå libertatea de expresie nu poate, în niciun fel, så fie puså în discuÆie şi dacå acest mesaj apåruse cumva, el trebuia så fie eliminat, pentru cå un stat democratic nu poate så funcÆioneze fårå o preså liberå şi fårå libertatea opiniilor. Pe de altå parte, o Æarå care nu vrea så meargå spre anarhie trebuie så accepte responsabilitatea pentru exprimarea opiniilor.

Nu cred cå aceastå concluzie s-a impus în anii care au urmat...

Nu am vrut så må dezvinovåÆesc în faÆa unui anonim care nu avea curajul så-çi asume responsabilitatea çi, de aceea, am considerat cå era important så solicit Parchetului så verifice

76

Atacul cu „armaghedoane”

acele lucruri, så ia legåtura la Cålåraçi, la IalomiÆa, în alte pårÆi, så vadå dacå sunt acÆionar la societåÆile comerciale din zonele respective. Era vorba în realitate de minciuni.91 Dupå atâÆia ani, cred în continuare cå „Armaghedonul” împotriva mea a fost o combinaÆie între un grup din afara partidului, apropiat de Emil Constantinescu, çi câÆiva „colegi” din partid, preocupaÆi de lista parlamentarilor PSD la urmåtoarele alegeri.92 Detalii – poate într-un alt volum.

91

Vezi ConferinÆa de preså dupå çedinÆa DelegaÆiei Permanente a PSD – Sediul Central PSD, 21 ianuarie 2002. Aç mai adåuga un comentariu al lui S. Tudor: „Fostul consilier prezidenÆial Mugur Ciuvicå este cel care a folosit primul internetul ca un instrument de marketing politic în România, prin transformarea Armaghedon II – un raport despre averea çi afacerile lui Adrian Nåstase... – în primul document politic viral”. (Sorin Tudor, Politica 2,0 – politica marketingului politic, Ed. Tritonic, Bucureçti, 2008, p.144) 92 „AcÆiunea de manipulare prin intermediul materialelor denumite generic „Armaghedon” a fost caracterizatå prin mai multe elemente: • Numele ales, «Armaghedon», cu referinÆe biblice, însemna sfârşitul lumii în urma unei catastrofe. Prin folosirea acestei denumiri, «Armaghedon», autorii «dezvåluirilor» doreau så sugereze cå «naÆiunea», «poporul român» se aflå în faÆa unui pericol iminent, iar gestul lor este fåcut în scopul de a «salva România»; • InformaÆiile cuprinse în aceste materiale, destinate cu precådere presei, nu erau verificabile, nu purtau semnåtura unuia sau mai multor autori ceea ce, evident, însemna şi neasumarea responsabilitåÆii celor afirmate; • Autorii «Armaghedoanelor» justificau trimiterea lor în aceastå formå în spaÆiul public prin aceea cå presa ar fi ocultat subiectele respective din diverse interese. Cele câteva premise induse erau: puterea este coruptå, ea controleazå mass-media şi amândouå sunt, deci, automat culpabile de acuzaÆiile cuprinse în conÆinutul materialelor intitulate «Armaghedon». În fapt, chiar aceste premise nu erau altceva decât fundamentul pe care au fost construite manipulårile ulterioare, pentru cå ele nu se bazau pe dovezi şi nu erau asumate. Sub pretextul publicårii unor informaÆii foarte importante, opinia publicå era supuså intoxicårilor şi i se inducea credinÆa cå presa este îngråditå şi aservitå intereselor puterii. Dar, chiar apariÆia acestor «dezvåluiri» dovedea cå, de fapt, presa îşi putea exercita liber atributele. De aceea, putem afirma cå materialele de tip «Armaghedon» au avut un scop manipulativ şi intoxicator”. (Institutul „Ovidiu Çincai”, Analiza asupra manipulårii în campaniile electorale, rap.cit., p. 30-31)

77

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

78

Efortul de modernizare doctrinarå

11. Efortul de modernizare doctrinarå

O componentå importantå în demersul politic de modernizare şi consolidare a PSD a fost activitatea de elaborare şi clarificare doctrinarå.

Integrarea PSD în familia InternaÆionalei Socialiste, precum şi nevoia de a adapta discursul şi viziunea noastrå politicå la noile realitåÆi specifice unei Românii aflate în proces accentuat de integrare europeanå au impus o analizå atentå şi o structurare mai coerentå a principiilor noastre doctrinare.

Un moment de referinÆå în cadrul acestui proces l-a constituit elaborarea şi adoptarea unui document amplu, cu pronunÆat caracter programatic şi doctrinar, intitulat „Spre normalitate”.

Acest document a avut menirea de a defini, din punct de vedere teoretic, obiectivele noastre politice, precum şi principiile şi valorile fundamentale pe care le promovam şi la care ne raportam în activitatea noastrå curentå.

Elementele constitutive ale matricei axiologice erau çi råmân în opinia mea: democraÆia, libertatea, proprietatea, munca, economia de piaÆå, justiÆia socialå, solidaritatea şi pacea.

Acestea sunt valorile fundamentale pe care se sprijinå întreaga articulaÆie de norme şi principii în acÆiunea politicå.

Filosofia politicå a PSD a fost şi va fi una înscriså marii familii a stângii, care a asimilat şi potenÆat tradiÆia unei gândiri liberale de stânga, dar care nu se confundå cu neoliberalismul, fiind edificatå în jurul conceptului unificator al solidaritåÆii sociale. În acelaşi timp documentul respectiv a fåcut şi o necesarå analizå a stadiului de evoluÆie a societåÆii româneşti şi a proceselor de tranziÆie prin care aceasta a trecut de la RevoluÆia din decembrie 1989.

Constituind în acelaşi timp şi o sintezå teoreticå a viziunii PSD privind viitorul şi statutul României în lume, documentul „Spre normalitate” a devenit în acelaşi timp şi un instrument politic menit så facå posibilå definirea identitåÆii social-democrate a PSD în raport cu cea a altor forÆe politice.

Doctrinar, PSD s-a afirmat, astfel, ca cea mai activå forÆå politicå a integrårii europene a României.

79

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Este de remarcat cå, prin adoptarea acestui document, PSD a reuşit så se distanÆeze de toate celelalte partide, care, sub raport doctrinar, se aflau încå în stadii preconceptuale, dominate profund de viziuni parÆiale şi conjuncturale.

Activitatea de clarificare conceptualå a PSD a fåcut posibilå şi o mai bunå comunicare politicå cu partide similare din Europa şi din lume şi a dat partidului posibilitatea så se înscrie fårå echivoc în tendinÆele cele mai moderne ale acÆiunii şi reflecÆiei politice social-democrate.

Tocmai aceastå compatibilizare de mesaj politic şi de viziune a fost de naturå så deschidå calea spre un dialog mai bine structurat, atât cu reprezentanÆii InternaÆionalei Socialiste, cât şi cu cei ai Partidului Socialiştilor Europeni.

Este important så subliniez cå demersul de guvernare din perioada 2001-2004 a dovedit cå PSD este un partid care îşi respecta principiile şi respingea tactica duplicitåÆii.

Ideea fundamentalå a documentului doctrinar „Spre normalitate”93 era aceea cå România trebuie så parcurgå fårå ezitare drumul spre integrarea europeanå şi cå societatea româneascå trebuie så fie bazatå pe o democraÆie realå, solidå şi predictibilå, cu o economie de piaÆå funcÆionalå şi care så respecte standardele unei Europe sociale.

A clådi normalitatea înseamnå a asigura o bunå guvernare, instituÆii publice credibile, comunitåÆi locale puternice şi angajate în realizarea propriului destin, care permit indivizilor så genereze dezvoltare şi så creadå în prezent şi viitor.

Aveam convingerea cå finalizarea procesului de tranziÆie, în sensul creårii unui capitalism modern şi echilibrat social în Æara noastrå, trebuia så nu conducå la o opoziÆie alienantå între capital şi demnitatea umanå.

Normalitatea înseamnå çi acum pentru mine echilibrul între economic şi social. Economicul înseamnå piaÆå, socialul presupune solidaritate. Între economic şi social trebuie så existe dialog. Aceasta este esenÆa dialogului social.

Refuzul unei tranziÆii fårå sfârşit, opÆiunea pentru o societate a echilibrelor şi pentru o dezvoltare economicå puternicå, sustenabilå şi care så nu admitå excluderea socialå reprezentau ideile fundamentale ale viziunii doctrinare pe care o propuneam.

93

Cu ocazia reuniunii Consiliului NaÆional, din 12 octombrie 2002, am dorit çi lansarea unei dezbateri doctrinare care se adresa atât membrilor de partid, cât şi societåÆii civile. O dezbatere çi asupra viitorului României, pentru conturarea unei noi sinteze ideologice, menitå så fie cât mai adecvatå realitåÆii, cât mai lipsitå de discontinuitate în raport cu valorile tradiÆionale ale social-democraÆiei şi, în egalå måsurå, deschiså inovaÆiei conceptuale.

Partidul deschidea o dezbatere amplå privind valorile şi ideile fundamentale ale doctrinei social-democrate, într-o perioadå în care existau destule voci care susÆineau cå epoca ideologiilor a trecut, cå pragmatismul şi abordarea tehnocraticå a problemelor guvernårii erau atitudini politice dezirabile şi cå recursul la doctrinå este desuet. „Tuturor celor care cred cå partidele de aståzi trebuie så se distanÆeze de suportul lor doctrinar, eu le råspund cå greşesc”, le spuneam colegilor mei.

80

Efortul de modernizare doctrinarå

Transformårile modernitåÆii ne obligau så ne regândim conceptele şi formulele de acÆiune, så ne reînnoim ideile şi så ne modernizåm programele, astfel încât så maximizåm eficienÆa politicå. Påstrând deci, identitatea social-democratå, dar adåugându-i noi abordåri, precum şi noi concepte şi instrumente de lucru. Social-democraÆia nu putea så råmânå doar la palierul justiÆiei sociale, ci ea trebuia så convingå şi prin dinamism economic şi prin impulsionarea iniÆiativei, a creativitåÆii.

Modernizarea social-democraÆiei româneşti trebuia så plece – în opinia mea – de la semnalele, uneori acute, ale realitåÆilor çi ale schimbårilor obiective ale lumii globalizate.

O contribuÆie importantå în document a reprezentat-o şi analiza rolului çi funcÆiilor statului în perioada post-tranziÆie. OpÆiunea pentru echilibrul dintre stat şi cetåÆean era çi este, în fapt, cosubstanÆialå viziunii social-democrate. O consecinÆå importantå a acestei viziuni era opÆiunea PSD pentru întårirea rolului statului de promotor al unei autentice solidaritåÆi sociale.94 În viziunea documentului nostru doctrinar, nevoia de a menÆine, deschis politic, partidul spre o diversitate de medii sociale şi de a susÆine un dialog continuu cu diferitele grupuri sociale şi de interese reprezenta un imperativ strategic.

Textul intitulat „Spre normalitate. O viziune social-democratå modernå privind viitorul României”95 a fost rezultatul mai multor întâlniri de brainstorming pe care le-am organizat çi la care au participat mai mulÆi colegi, între care Vasile Dâncu çi Dan Mihalache. Ideea de bazå a acestui efort a fost aceea de a aduce la zi, din punct de vedere ideologic, programul social-democrat, construind o nouå platformå de idei çi de valori pentru acÆiunea de guvernare. Ne aflam la jumåtatea mandatului çi simÆeam nevoia unei formule ideologice coerente, dupå fuziunea cu PSDR çi formarea PSD çi, de asemenea, încercam, privind la dezbaterile de idei ale stângii europene, så gåsim o formulå ideologicå proprie, în direcÆia „celei de-a treia cåi”, lansate de Blair în Anglia, de Schroeder în Germania çi de Jospin în FranÆa.96 94

Frica de un stat puternic a generat vidul de autoritate, disoluÆia puterii. Statul nu şi-a asumat rolul de agent al schimbårii. Fårå o intervenÆie puternicå a statului riscåm så adâncim condiÆia noastrå de Æarå aflatå la periferia Uniunii Europene. Diminuarea fårå discernåmânt a rolului statului (a statului român – ca reprezentant al intereselor generale – în România!) este contraproductivå în etapa actualå çi antreneazå nesocotirea gravå a intereselor naÆionale generale. JustiÆia pieÆei nu este totuna cu justiÆia socialå. ToÆi cetåÆenii au dreptul la „şanse de viaÆå”, înÆelegând prin aceasta o politicå de echilibru între încurajarea ofertei şi asigurarea drepturilor populaÆiei.

Veniturile nu trebuie egalizate, pe când accesul la educaÆie DA. (Vezi Adrian Nåstase, Båtålia pentru viitor – sezonul 2, vol.cit., p.16) 95 Vezi Adrian Nåstase, Spre normalitate. O viziune social-democratå modernå privind viitorul României, Bucureçti, 12 octombrie 2002 96 Noile conduceri social-democrate din anii '90 nu au avut forÆa de a se ridica împotriva transformårilor introduse de neoliberali în economie çi în rolul statului. Le-au acceptat – spune profesorul V. Pasti – ca pe o etapå istoricå împlinitå în evoluÆia societåÆii capitaliste. Pe de altå parte, nici nu aveau ce oferi principal ca alternativå. De aceea, s-au mulÆumit så gestioneze societatea – care oricum funcÆiona – çi så råspundå celor mai

81

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Schimbårile aduse în lume de dezvoltarea capitalistå – inclusiv ca urmare a revoluÆiei neoliberale çi a pråbuçirii comunismului – generau o nouå agendå politicå, care trebuia så råspundå altor probleme decât celor clasice. Problema centralå a epocii precedente a fost cea a bunåstårii populaÆiei în societåÆile capitaliste. La aceastå problemå s-au dat douå råspunsuri principial diferite, cel neoliberal, care consta în a låsa piaÆa så regleze çi economia, çi societatea, çi cel social-democrat, care a constat în statul bunåstårii generale. Or, în societåÆile dezvoltate cel puÆin, bunåstarea nu mai este o problemå. Problema se pune acum în termenii calitåÆii vieÆii. Nici abordarea liberalå, nici cea social-democratå veche nu råspund noii problematici çi pe råspunsul la aceastå temå nouå se axeazå a treia cale.97 În opinia lui Vladimir Pasti, a treia cale propune mai multe direcÆii de acÆiune politicå menite så remodeleze societatea capitalistå dezvoltatå çi organizarea ei politicå: • reconstrucÆia statului, acum aflat în situaÆia de a nu avea duçmani („statul fårå duçmani”), çi construcÆia noului stat democratic prin: descentralizare, forme çi proceduri de „democraÆie directå”, creçterea transparenÆei çi eficienÆei guvernårii, concentrarea pe managementul situaÆiilor de risc; • reînnoirea societåÆii civile, consideratå a fi în declin, prin parteneriat între guvern çi societatea civilå, stimularea iniÆiativelor locale, reînnoirea comunitarå; • democratizarea familiei, urmårind desfiinÆarea inegalitåÆilor de gen çi de generaÆie din familie, egalitatea sexualå çi emoÆionalå, drepturi çi obligaÆii reciproce între soÆi çi pårinÆi çi copii çi distribuirea echitabilå a muncii în gospodårie; • un sistem al economiei mixte, care menÆine sectorul public în economie, pune accentul pe piaÆå çi constå în menÆinerea unui echilibru între sectorul public çi cel privat, între reglementare çi dereglementare çi în viaÆa economicå çi viaÆa neeconomicå; presante cerinÆe de pe agenda populaÆiei: educaÆia çi sånåtatea. Ceea ce le lipsea era o ideologie sau, cum spunea Giddens, råspunsul la întrebarea „ce societate vrem så creåm çi mijloacele concrete de a ne îndrepta spre ea”. Aceastå lipså de proiect s-a încercat a fi compensatå prin „a treia cale”. A treia cale este un proiect politic care se doreçte a fi întemeiat çtiinÆific. Ea pleacå de la douå premise de bazå. Din cele douå ideologii fundamentale ale practicii politicii occidentale, liberalismul çi social-democraÆia „veche”, una este inacceptabilå (pentru cå este a celorlalÆi), iar cealaltå a murit. Existå înså forÆe politice care pot depåçi vechile ideologii çi acestea sunt reunite în „noua social-democraÆie”. (Vezi Vladimir Pasti, op.cit., p.170-171) 97 „Noua problematicå este rezultatul a trei revoluÆii care au loc simultan în lume în prezent: 1. globalizarea, care schimbå ordinea economicå a lumii; 2. transformårile din viaÆa personalå, care duc la restructurarea abordårii unor teme ca libertatea, egalitatea, solidaritatea çi bunåstarea; 3. relaÆia cu natura, care se pune acum în termenii ecologismului. Aceste trei procese, împreunå cu evenimente bogate în consecinÆe, cum ar fi pråbuçirea comunismului, genereazå cinci probleme (Giddens le numeçte „dileme”) ale lumii contemporane la care trebuie gåsite råspunsuri: 1. globalizarea, 2. individualismul societåÆii capitaliste dezvoltate, 3. raporturile politice dintre stânga çi dreapta, 4. „actorul politic” sau problema democraÆiei, 5. problemele ecologice. Råspunsurile aparÆin clasei politice tocmai pentru cå ele presupun alegeri. A treia cale se naçte ca råspuns specific dat de noua social-democraÆie la dilemele lumii contemporane”. (Vladimir Pasti, op.cit., p.171)

82

Efortul de modernizare doctrinarå

• societatea inclusivå, bazatå pe un sistem de includere socialå (în locul vechiului sistem de protecÆie socialå) care depåçeçte çi limitele sistemului „bunåstårii generale”, al vechii social-democraÆii, stimulând iniÆiativa, çi ale serviciilor sociale „de piaÆå” ale liberalismului, împiedicând excluderea socialå; • cosmopolitismul, ca modalitate de a regândi naÆiunea çi politica internaÆionalå.98 Iatå acum felul în care eu çi echipa mea susÆineam, în 2002, necesitatea unui nou demers ideologic: „IniÆiem aståzi un proces de reflecÆie doctrinarå, un demers care trebuie så conducå, în final, la o construcÆie ideologicå coerentå çi structuratå pe care Partidul Social Democrat så o utilizeze ca pe un instrument eficient în acÆiunea sa politicå.

Lansarea unui proiect de acest tip, oarecum singular în câmpul vieÆii politice din România, poate genera întrebåri çi reacÆii foarte diverse. Tocmai din acest motiv, înainte de a intra în substanÆa dezbaterii doctrinare, trebuie så råspundem unei prime mari întrebåri: «De ce este necesar çi oportun aståzi så ne distanÆåm de maniera strict pragmaticå a programelor çi documentelor noastre politice çi så focalizåm atenÆia Consiliului NaÆional asupra unui demers teoretic çi poate, prea abstract?» Cu alte cuvinte, de ce, într-un astfel de moment, PSD îçi ia un rågaz de a dezbate concepte çi sisteme de valori cu care operåm în mod obiçnuit în activitatea noastrå politicå?

Nu este exclus ca demersul nostru så genereze un anumit semn de întrebare, în partid sau în afara acestuia, cu privire la necesitatea unei asemenea dezbateri. Un astfel de scepticism nu ar fi decât o altå formå de expresie a unor mai vechi teorii privind moartea sau declinul ideologiilor în faÆa ofensivei pragmatismului politic. O reacÆie de acest tip s-ar înscrie în curentul mai larg care postuleazå caracterul desuet çi ineficient al unei vieÆi politice care are ca actori principali partidele.

Iatå, acum, un prim råspuns privind raÆiunile unei autoreflecÆii doctrinare în PSD. Asiståm azi la un proces de eroziune a clasei politice çi a structurilor sale. Se contureazå o ofensivå a unei viziuni asupra politicului care tinde så identifice partidele cu cauzele disfuncÆiilor societåÆii noastre. Se creeazå astfel percepÆia cå partidele nu sunt sisteme politice construite în jurul unor valori çi idei, ci doar niçte conglomerate amorfe, al cåror singur liant ar fi doar controlul puterii çi al beneficiilor sale.

98

Vezi Vladimir Pasti, op.cit., p.172; vezi, pe larg, çi A. Giddens, A treia cale. Renaçterea social-democraÆiei, Ed. Polirom, Iaçi, 2001

83

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Curentul de opinie care neagå rolul partidelor çi devalorizeazå clasa politicå este, în ultimå instanÆå, o formå subtilå de a ataca chiar esenÆa mecanismului democratic. Ideea unei societåÆi non-politice, a preeminenÆei administrårii tehnocratice a societåÆii, a unei devoluÆii motivate prin eçecul politicului çi care manipuleazå insatisfacÆia, pesimismul, apatia sau indiferenÆa electoratului reprezintå una din cele mai erozive forÆe pentru democraÆie.

Negarea suportului doctrinar çi a forÆei unificatoare a ideologiei favorizeazå apariÆia unei viziuni alienate çi pesimiste privind çansele reformei çi dezvoltårii în societatea româneascå.

Pe de altå parte, menÆinerea partidului doar în sfera acÆiunii practic-politice, a luptei electorale pentru putere çi a confruntårii de imagine cu celelalte forÆe politice din România, ne limiteazå posibilitatea de a opune adversarilor instrumentele confruntårii ideologice. O doctrinå coerentå, construitå în jurul unui nucleu de valori fundamentale este o formå de a obÆine nu numai succes electoral, dar în primul rând suport popular pentru realizarea proiectelor noastre politice”.99 Un alt efect al lipsei de doctrinå – scriam atunci – era çi starea conflictualå centratå pe persoane çi nu pe idei din majoritatea partidelor româneçti, dar çi dinamica aleatorie çi conjuncturalå a alianÆelor politice.

Constatam, cu acel prilej, cå în România se manifestå o scådere accentuatå a preocupårilor pentru teoria çi pentru dezbaterea doctrinarå. „Lipsa acestei dezbateri face ca legitimarea miçcårilor politice româneçti så fie, de multe ori, artificialå çi propagandisticå. În condiÆiile în care doctrinele politice sunt puÆin înÆelese sau acceptate de cåtre opinia publicå, este greu de crezut cå diversele etichete ale partidelor româneçti reprezintå rezultate reale ale unor reflecÆii profunde asupra cåilor de dezvoltare dezirabile pentru România.

Din nefericire, cultura politicå româneascå are puÆine elemente participative, iar acest fapt este accentuat de clasa politicå, preocupatå mai degrabå de dispute politicianiste çi de imagine. Dezbaterea de idei lipseçte çi, din acest motiv, doctrinele se rezumå, în imaginarul colectiv, la câteva sintagme generale çi dominate de diverse prejudecåÆi”.100 S-au schimbat lucrurile în ultimii ani? Nu mi se pare. Mai curând au involuat, iar guvernårile bazate pe diverse combinaÆii politice, între partide de stânga çi partide de dreapta, au dus la apariÆia unei „ideologii” sui-generis, pragmatismul.

99

Adrian Nåstase, Spre normalitate. Guvernarea reformelor. Reforma guvernårii, Institutul Social-Democrat „Ovidiu Çincai”, Bucureçti, 2004, p.4-5 100 Ibidem, p.5-6

84

Efortul de modernizare doctrinarå

EsenÆa acestei încercåri de sintezå ideologicå se regåseçte în finalul primului capitol: „Elementele constitutive ale matricei noastre axiologice sunt: democraÆia, libertatea, proprietatea, munca, economia de piaÆå funcÆionalå, justiÆia socialå, solidaritatea çi pacea.”

Acestea sunt valorile fundamentale pe care se sprijinå întreaga articulaÆie de norme çi principii la care ne referim în acÆiunea noastrå politicå.

Recursul la dezbaterea doctrinarå nu trebuia çi nu trebuie privit ca o detaçare faÆå de dificultåÆile prin care trece România. Acest demers ne permitea o decelare mai finå a problemelor çi conferea o coerenÆå mai bunå acÆiunii politice.

Eram datori så råspundem çi la întrebarea de ce trebuia så ne refundamentåm doctrinar.

Sintetic, råspunsul a fost formulat astfel: „Pentru cå acum se petrece în România ieçirea din starea de tranziÆie çi intrarea în normalitate”. Eram, deci, gata så påçim peste limita care despårÆea etape çi procese istorice definitorii pentru devenirea noastrå ca naÆiune, ca sistem politic çi economic, ca ansamblu social, dar çi ca partid. Un råspuns complementar la aceeaçi întrebare se referea la un alt proces major, care devenea tot mai activ asupra noastrå – efectele cumulate ale globalizårii care atingeau çi pentru România un prag critic.

Råspunsurile sistemului nostru politic nu mai erau circumscrise aproape exclusiv spaÆiului naÆional, ci trebuiau så fie simultan europene çi globale. DistincÆia clasicå între politica internå çi cea externå este tot mai inoperantå. Electoratul este naÆional, mijloacele de acÆiune politicå sunt predominant naÆionale, dar provocårile çi råspunsurile sunt tot mai mult transfrontaliere. Într-o astfel de realitate nici conceptele noastre politice nu mai pot fi de „uz intern”.101 Un concept central al analizei noastre era tranziÆia. Teoretic, suntem în permanenÆå în „tranziÆie”. Ne îndreptåm spre o nouå stare, påråsind-o pe cea veche. Uneori, transformårile se realizeazå gradual – prin reformare – alteori brutal, prin revoluÆii. Evident, în zona relaÆiilor sociale. Dupå 1989, s-a vorbit despre tranziÆie deçi, chiar dacå era clar de unde plecam, nu era atât de clar unde vrem så ajungem. „StaÆia” urmåtoare avea înså câteva repere: „democraÆie, drepturile omului, economie de piaÆå, stat de drept”. S-a încheiat oare tranziÆia pe care o doream finalizatå odatå cu intrarea României în clubul euroatlantic?

Råspunsul råmâne deschis. Iatå çi ceea ce scriam, în 2002, în documentul „Spre normalitate”, referindu-må la ieçirea din „labirintul tranziÆiei”. „Este deja un loc comun faptul cå, dupå 13 ani de la RevoluÆia din decembrie, România are unul din cele mai lungi procese de tranziÆie dintre toate fostele state comuniste central europene. Aceastå tranziÆie prelungitå çi uneori regresivå reprezintå unul dintre 101

Adrian Nåstase, Spre normalitate, op.cit., 2002, p.7

85

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

marile handicapuri ale României în încercarea sa de a se emancipa çi integra în sistemul democraÆiei occidentale.

Så nu uitåm înså cå, în România, regimul comunist a avut efecte profund perturbatoare. Comunismul a afectat grav atât ideea identitåÆii individuale, cât çi pe cea a valorilor comunitåÆii. Individul a fost subordonat unor imperative abstracte, iar ideea de comunitate a fost anihilatå.

Prelungirea tranziÆiei çi costul ei social foarte ridicat afecteazå tot mai multe categorii sociale çi genereazå o stare de incertitudine çi dezangajare socialå.

PercepÆia subiectivå privind un imobilism al reformelor sau o abatere de la sensul cel bun al evoluÆiei este sesizatå constant în sondajele de opinie.

S-a instalat o obosealå a electoratului çi un pesimism de maså generat de lipsa perspectivei unei ieçiri din labirintul tranziÆiei.

Este oare tranziÆia din România un proces interminabil sau unul ratat? Cu siguranÆå, nu. Råspunsul nostru se bazeazå pe o analizå atentå a fiecårui palier al sistemului nostru social, politic, economic. Dincolo de un astfel de demers analitic este posibilå susÆinerea unei ipoteze çi în acelaçi timp a unui angajament politic: „În România tranziÆia se va încheia pânå la sfârçitul anului 2004”.

Argumentele principale pentru o astfel de concluzie sunt bazate pe evaluarea progreselor pe care le-am fåcut în domeniul integrårii europene çi euroatlantice. Acestea ne dovedesc cå, în linii generale, România posedå tot mai pregnant caracteristicile unei societåÆi democratice, cu economie de piaÆå çi stabilitate macroeconomicå, socialå çi politicå tot mai bine conturatå.

Toate aceste caracteristici justificå afirmaÆia cå, în acest moment, în România a început o nouå etapå istoricå, respectiv cea a intrårii în normalitate.

Ceea ce distinge cele douå perioade din istoria noastrå postdecembristå este, pe de o parte, starea de instabilitate çi coexistenÆa structurilor fostului sistem comunist cu elemente ale democraÆiei çi economiei de piaÆå în perioada tranziÆiei çi, pe de altå parte, predominanÆa tot mai accentuatå, în special în ultimii doi ani, a unei tendinÆe spre stabilitate çi caracterul tot mai cristalizat capitalist-democratic al societåÆii româneçti aståzi, când trecem, în mod progresiv, la starea de normalitate”.102 Am încercat, totuçi, så evitåm confuzia între conceptul de tranziÆie çi cel de reformå. „TranziÆia presupune reformå, dar nu se reduce la aceasta. Reforma este în aceeaçi måsurå un proces specific normalitåÆii çi societåÆilor cu structurå çi regim politic matur. DemocraÆiile occidentale, chiar çi cele mai performante, aplicå procese çi politici de reformå.

102

86

Adrian Nåstase, Spre normalitate, op.cit., 2002, p.9-10

Efortul de modernizare doctrinarå

Reforma nu este o reacÆie de crizå, ci una de adaptare. TranziÆia este, spre deosebire de reformå, un proces de crizå, el reprezintå o perioadå de demolare a unei ordini çi instaurare a alteia. Procesele tranziÆiei sunt caracterizate de soluÆii provizorii, de tentative reuçite de reformå mixate cu soluÆii eronate sau specifice vechii ordini. Tocmai acest amalgam, aceastå juxtapunere de sisteme çi valori genereazå caracterul disfuncÆional al tranziÆiei. O societate în tranziÆie nu se încadreazå în niciuna din paradigmele clasice ale regimurilor politice. În tranziÆie vechea ordine politicå, economicå, socialå çi juridicå este în regresie, dar totuçi prezentå, iar noua ordine este încå, în majoritatea dimensiunilor ei, în stare de latenÆå.

Orice observator al societåÆii româneçti recunoaçte în cele de mai sus o descriere cu mare grad de exactitate a experienÆei pe care tocmai ne pregåtim så o încheiem”.103 Am încheiat-o oare?

Una dintre consecinÆele guvernårii a fost aceea cå, dupå doi ani de rezultate pozitive, PSD era în situaÆia de a-çi reidentifica suportul social. „O serie de categorii sociale care îçi regåseau interesele în programele noastre politice tind så se despartå de noi, iar alte grupuri, care iniÆial se aflau în alte sfere de influenÆå, se regåsesc tot mai aproape de viziunea noastrå politicå.

Calitativ aceastå schimbare poate fi una pozitivå, dar cantitativ ea reprezintå o pierdere pentru care trebuie så ne asumåm riscul, dacå dorim så guvernåm în funcÆie de o viziune politicå, iar nu exclusiv în funcÆie de paradigme cu scopuri electorale. Mai poate politica româneascå så se orienteze doar dupå criterii electorale de imagine?”104 Sigur, ne-am asumat acest risc, dar, evident, am pierdut, pe drumul reformelor, o parte din electoratul nostru tradiÆional.105 Aça cum subliniam, la mijlocul perioadei de guvernare, efortul nostru de a finaliza tranziÆia, de a råspunde criteriilor de performanÆå presupuse de cele douå procese de integrare, europeanå çi euroatlanticå, a condus la o evoluÆie paradoxalå. „O parte însemnatå din electoratul nostru a obÆinut prea puÆin în raport cu ceea ce açtepta, în timp ce zone electorale în care noi nu am obÆinut un numår de voturi important fructificå acum progresele guvernårii noastre. Aceçtia înså sunt mai puÆin vocali în expresia satisfacÆiei lor decât cei care se simt marginalizaÆi. O astfel de evoluÆie explicå, în parte, de ce avem o percepÆie publicå distonantå în raport cu performanÆa guvernårii. Creçterea economicå constantå çi consistentå, diminuarea accentuatå a inflaÆiei, reducerea çomajului, progresul în domeniul integrårii europene çi euroatlantice nu sunt încå valorizate de electoratul nostru tradiÆional. Acesta 103

Adrian Nåstase, Spre normalitate, op.cit., 2002, p.10 Adrian Nåstase, Spre normalitate, op.cit., 2002, p.12 105 În primul rând, tranziÆia a amplificat gradul de såråcie din societate çi a condus la marginalizarea unor mari grupuri sociale. TranziÆia a dezagregat çi diminuat clasa muncitoare, care a pierdut rolul såu din perioada comunistå. æårånimea a devenit mult mai puÆin omogenå, mare parte a acesteia a såråcit, situându-se, din punctul de vedere al calitåÆii vieÆii, într-una din cele mai defavorizate zone ale societåÆii. Un alt grup care a suferit disproporÆionat în tranziÆie a fost cel al pensionarilor. Ei au plåtit, fårå vinå, factura eçecurilor din tranziÆie, fårå a avea måcar speranÆa cå vor beneficia cândva de beneficiile acestor reforme. (ibidem, p.13) 104

87

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

açteaptå acum programe pentru reducerea efectelor såråciei çi/sau o creçtere palpabilå a bunåstårii. Aceste evoluÆii cer aståzi o strategie coerentå de comunicare cu electoratul çi un råspuns practic în procesul guvernårii”106. Din påcate, eforturile depuse în perioada 2001-2004 nu au reuçit så dea pe deplin satisfacÆie çi „celei de-a doua Românii”, care ne sprijinise la alegerile din 2000. În condiÆiile în care democraÆia la care ajunsesem nu producea încå soluÆii eficiente, såråcia era încå un flagel, polarizarea socialå era accentuatå, încrederea în instituÆiile statului nu era la cele mai înalte cote. De asemenea, libertatea nu era exercitatå dupå reguli precise çi nu era garantatå de instituÆii respectate. De aceea, ea le apårea unora ca anarhicå çi distructivå. JustiÆia nu trezea încrederea oamenilor, iar corupÆia era încå un fenomen care måcina sistemul din interior. „Så recunoaçtem: toate acestea sunt tare ale societåÆii româneçti actuale. Cunoaçterea çi analiza lor este insuficientå, înså politica trebuie så aducå soluÆii pentru rezolvarea tuturor acestor probleme. Sensul demersului nostru actual este tocmai în aceastå direcÆie, de a propune soluÆii inovatoare pentru noul stadiu spre care se îndreaptå societatea româneascå: posttranziÆia, normalitatea.

Aceasta este etapa trecerii de la libertatea exercitatå anarhic la libertatea contractului social; de la democraÆia incoerentå la democraÆia eficientå, raÆionalå çi pozitivå; de la economia de piaÆå, bazatå pe excludere çi în unele cazuri pe mecanismele subterane ale corupÆiei, la economia funcÆionalå de piaÆå (în cadrul cåreia libera exploatare a proprietåÆii private are obligatoriu de jucat un rol social); de la stadiul incertitudinilor naÆionale la integrarea în structurile globalizårii”.107 „În urma transformårilor sociale realizate în perioada de tranziÆie, societatea româneascå actualå nu mai are nimic din acel ansamblu monolitic specific perioadei totalitare, ci cuprinde corpuri sociale eterogene, cu un grad mai înalt sau mai scåzut de modernitate çi integrare. Cred de aceea cå cel mai important clivaj socio-politic nu este între cei bogaÆi çi cei såraci, între muncitori çi patronat sau între politicieni çi societatea civilå, ci între cei care au o çanså sau nu så se integreze rapid în noua societate, så facå faÆå schimbårilor, prin competenÆele, abilitåÆile çi resursele pe care le posedå (grad de educaÆie, profesionalizare, spirit de iniÆiativå, capital).

Noile structuri sociale nu sunt doar eterogene, dar çi extrem de fluide. Acceptând cå reuçita României depinde de reuçita fiecåruia dintre noi credem cå tranziÆia poate intra în etapa ei finalå numai dacå fiecare cetåÆean al României va parcurge propria lui tranziÆie.

106 107

88

Adrian Nåstase, Spre normalitate, op.cit., 2002, p.15-16 Adrian Nåstase, Spre normalitate, op.cit., 2002, p.18

Efortul de modernizare doctrinarå

Perioada tranziÆiei a fost dominatå de o focalizare excesivå a guvernårii pe dimensiunile macrosistemice çi macroeconomice. Acum este necesarå tranziÆia de la creçterea produsului intern brut la creçterea salariului çi a pensiei. Este açteptatå tranziÆia de la scåderea inflaÆiei çi stabilitatea ratei de schimb a monedei naÆionale la scåderea ponderii facturii de întreÆinere în bugetul familiei. Este natural så se petreacå çi tranziÆia de la creçterea ponderii proprietåÆii private în economie la creçterea ponderii locurilor de muncå bine çi corect plåtite. Aceste milioane de microtranziÆii personale sunt cele care vor valida succesul tranziÆiei mari.

Dupå 1990, în România, libertatea a devenit un bun personal al fiecåruia dintre noi.

Oamenii au început så-çi construiascå individual identitåÆi çi destine. Acesta a fost çi este un proces firesc çi fericit. Din påcate, dacå valorile individuale au fost sau sunt pe cale så fie recuperate, valorile comunitåÆii çi mai ales spiritul comunitar au fost neglijate. În viitor, scopul politicii trebuie så fie evitarea producerii unei fracturi ireparabile între diferitele segmente sociale, determinarea solidarizårii lor, în primul rând prin revalorizarea corectå a muncii, astfel încât grupurile sociale cele mai deschise la schimbare çi adaptare så nu fie împiedicate så se dezvolte, ci acestea så constituie surse de dinamism, modele çi pentru categoriile sociale cu un grad mai scåzut de integrare”.108 Am încercat çi în alte lucråri så analizez unele din temele importante ale social-democraÆiei – economie socialå de piaÆå sau capitalism social?; social-democraÆia çi statul social; „rebranduirea” social-democraÆiei.109 DiscuÆiile despre social-democraÆie – ca fundament ideologic al partidului, se integrau în dezbaterile stângii europene de la începutul mileniului. În mod evident, „a treia cale”110 însemna adåugarea unui „altoi” capitalist pe port-altoiul stângii tradiÆionale.

108

Adrian Nåstase, Spre normalitate, op.cit., 2002, p.18-19 Vezi, spre exemplu, Adrian Nåstase, România europeanå. Un proiect politic social-democrat, Ed. MondoMedia, Bucureçti, 2007 (inclusiv textul lui Cristoph Zöpel – „PrefaÆå la un proiect de anvergurå”); Capitolele „Noua social-democraÆie europeanå çi poziÆia României”, „InternaÆionala Socialistå” çi „Social-democraÆia aplicatå”, „Progressive Government” în dialogul meu cu Alin Teodorescu, De la Karl Marx la Coca-Cola, vol.cit., p.140-159; Vezi Adrian Nåstase, Social-democraÆia, între istorie çi futurologie, în vol. Båtålia pentru viitor – sezonul 2, vol.cit., p.119-156 110 Am participat, în 2003, la un Summit, la Londra, numit Progressive Government, consacrat utilizårii conceptelor moderne de guvernare. Summitul „Guvernarea progresivå” este o continuare a cunoscutului curent de idei şi politici „A Treia Cale”. La Summitul „Guvernarea Progresivå” s-au pus în discuÆie concepte noi ale guvernårii de stânga, precum şi modalitåÆi concrete de aplicare a lor. Faptul cå a participat un numår impresionant de lideri de stat şi de Guvern cu orientare de stânga aratå prestigiul de care s-a bucurat reuniunea. Am participat, din nou, la o reuniune „Progressive Government” în octombrie 2004, la Budapesta. Recent, în 24-25 aprilie 2014, la Amsterdam, a avut loc o nouå reuniune – „Progressive Governance Conference” organizatå de Policy Network, Center for American Progress çi Wiardi Beckman Stichting pentru a dezbate teme legate de locuri de muncå, democraÆie çi viitorul Europei. Din påcate, pentru motive evidente, nu voi putea participa la aceastå ediÆie a dezbaterilor.

109

89

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Fårå a intra în detalii, våd cå acum çi aceastå fazå idelologicå este depåçitå. Unii lideri se refugiazå în ignorarea doctrinelor, alÆii cautå noi idei çi råspunsuri la întrebårile noi. Este vorba de modelul de societate care så råspundå açteptårilor populaÆiei çi så fie compatibil cu realitåÆile globalizårii – care au agravat inegalitåÆile sociale, au mårit rata çomajului, au ruinat state çi instituÆii bancare sau de protecÆie socialå. În condiÆiile noi, oamenii politici cautå soluÆii la urbanizare (transportul în comun), la identitatea naÆionalå (suveranitate partajatå), la identitatea personalå (solitudine, stres), la drepturile cetåÆeneçti (invazia internetului çi a GPS-ului), la involuÆia democraÆiei. Ce „reÆetå” ideologicå poate så ofere Stânga europeanå? Voi încerca, mai târziu, så ofer schiÆe de råspunsuri la aceste întrebåri. În deschiderea lucrårilor seminarului internaÆional „Viitorul Europei. EvoluÆii recente în Europa çi impactul lor asupra viitorului Europei”, organizat de DirecÆia RelaÆii InternaÆionale a PSD în 26 octombrie 2002, la care au participat personalitåÆi politice de marcå, din plan intern çi internaÆional, au fost dezbåtute teme de actualitate referitoare la rezultatele alegerilor din statele europene, la evoluÆiile politice şi electorale din Europa, precum şi la mersul dezbaterilor privind viitoarea construcÆie europeanå.

M-am referit la evoluÆiile çi tendinÆele politice din Europa, evidenÆiind importanÆa consolidårii social-democraÆiei. Întrebårile care se puneau atunci erau legate de nedumerirea dacå existau puncte comune în procesele electorale din Europa Occidentalå şi din Europa Centralå şi de Est şi în ce måsurå se putea vorbi despre sfârşitul unei etape în istoria social-democraÆiei europene.111 Erau analişti care tindeau så considere cå s-ar fi putut încheia o etapå din istoria socialdemocraÆiei, acest fapt fiind determinat de alternanÆa pe care electoratul, în mod normal, încearcå så o impunå în procesul executiv şi legislativ.

111

„Suntem la ora marilor procese de integrare, plåtim, la fel ca çi restul lumii civilizate, tributul globalizårii, dar råmânem credincioçi çi identitåÆii noastre naÆionale. Azi, fragilitatea naÆiunii noastre este tot mai puÆin una generatå din exterior. Riscul este mai curând în noi. Dacå nu generåm platforma comunå a coeziunii noastre economice çi sociale, atunci riscåm så pierdem çi vitalitatea coeziunii naÆionale. La scara Europei, românii sunt un mare popor, o familie etnicå çi culturalå care a dovedit perenitate çi valoare. Ar fi o mare dramå dacå am uita importanÆa fiinÆårii acestui popor. Durerile tranziÆiei, deziluzia sau speranÆa în reclådirea propriei existenÆe într-o altå conjuncturå mai bunå îi fac pe unii så aleagå calea diasporei. Este dreptul lor, este opÆiunea lor, dar noi suntem datori så le oferim çansa de a se întoarce çi raÆiuni puternice de a nu pleca. Emigrarea reprezintå soluÆia individualå; noi trebuie så gåsim çi så impunem soluÆia colectivå – cea a dezvoltårii generale. Cei mai în vârstå pot så întrebe: pentru cine clådim, pentru ce ne sacrificåm, cine çi cum ne va urma? Sunt întrebåri simple, dar fundamentale. Ele privesc nu un viitor abstract, ci unul extrem de uman. TranziÆia a condus la o îmbåtrânire prematurå çi nedemnå a multor români. Familia a fost supuså unei uzuri care contrazice o bunå çi sånåtoaså tradiÆie. Tinerii au azi mai greu curajul de a deveni pårinÆi, iar unii au pierdut cu totul instinctul pårintesc. Sunt drame zilnice, sunt încå copii abandonaÆi. Ce opunem noi acestor tendinÆe nefireçti? Este nevoie de mari programe, de o reconstrucÆie a proiectului demografic românesc. Fårå un astfel de proiect vom pierde tocmai forÆa vitalå a naÆiunii noastre”. (Adrian Nåstase, Spre normalitate, op.cit., 2002, p.21)

90

Efortul de modernizare doctrinarå

„S-a vorbit de nevoia unei refondåri a social-democraÆiei, dar rezultatele alegerilor din Germania şi Suedia au invalidat aşteptårile privitoare la un posibil declin al social-democraÆiei din Europa”. Din påcate, în anii urmåtori, partidele de dreapta au câçtigat çi în Germania, çi în Suedia, çi în Ungaria.

Pe de altå parte înså, problema readaptårii permanente a social-democraÆiei la noile sfidåri şi provocåri legate de globalizare şi integrare råmâne deschiså. „ForÆa social-democraÆiei, ca doctrinå, constå tocmai în reformismul ei, în deschiderea spre inovare şi schimbare, în capacitatea de a gåsi noi råspunsuri la transformårile unei lumi în schimbare”, afirmam în 2002.

91

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

92

RelaÆia cu UDMR

12. RelaÆia cu UDMR

Una dintre cele mai importante mize pentru România, dupå 1989, a fost gestionarea relaÆiei dintre români çi maghiarii din România, astfel încât acest proces så genereze stabilitate localå çi regionalå çi nu så fie surså de conflict çi manipulare.

A fost un proces dificil, în care s-au fåcut çi greçeli, dar care a constituit una dintre premisele reuçitei integrårii României în NATO çi în UE. Retrocedarea bunurilor comunitåÆii maghiare (fårå exagerårile de dupå 2005), utilizarea limbii materne în justiÆie çi administraÆia localå, lårgirea drepturilor în domeniul educaÆiei în limba maternå au fost måsuri pe care PSD çi le-a asumat politic, chiar cu pierderi electorale.

Am fost primii care am reglementat utilizarea simbolurilor minoritåÆilor naÆionale doar cu respectarea simbolurilor naÆionale. Am fost corecÆi atunci când alÆii au exploatat „pericolul maghiar” în lupta electoralå împotriva noastrå çi a comunitåÆii maghiare din România.

Am plåtit politic pentru cå am realizat o reconciliere corectå între comunitatea maghiarå din România çi majoritatea româneascå, fårå a ceda în privinÆa valorilor naÆionale. În aceste condiÆii am fost admiçi în NATO çi UE. O relaÆie corectå, echilibratå, cu comunitatea maghiarå, fårå manipulåri, este mai mult decât necesarå, pentru a evita tensiunile çi incitårile de orice fel. Trebuie så ne respectåm, reciproc, diversitatea çi demnitatea.112 Cu ocazia participårii la Congresul UDMR, la Satu-Mare, în 31 ianuarie 2003, aråtam cå eu doream ca Uniunea Democratå Maghiarå din România (UDMR) så råmânå un partener al nostru, pe termen lung, în procesul de pregåtire a societåÆii româneşti pentru aderarea la UE. Am fåcut o scurtå evaluare a relaÆiei dintre noi şi UDMR, aråtând cå relaÆia dintre cele douå partide a decurs „pozitiv”, fiind bazatå pe „principii corecte”, de respect reciproc. „Aceastå colaborare a fost funcÆionalå şi productivå”, în condiÆiile în care „mulÆi au privit cu mult scepticism protocolul de colaborare dintre partidele noastre, vorbindu-se despre aceastå colaborare ca despre un compromis major, care ar fi generat consecinÆe periculoase pentru ambele partide”.

112

Vezi Adrian Nåstase, Blog'n roll (4), Ed. Monitorul Oficial, Bucureçti, 2013, p.47-52

93

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Pe de altå parte, am subliniat cå prezenÆa la Congresul UDMR, alåturi de importanÆi lideri ai PSD şi de membri ai Cabinetului (liderul grupului din Camera DeputaÆilor, Viorel Hrebenciuc, ministrul Afacerilor Externe, Mircea Geoanå, secretarul general al Guvernului, Çerban Mihåilescu, ministrul Apårårii NaÆionale, Ioan Mircea Paçcu) nu era „un simplu gest de politeÆe faÆå de UDMR, în calitate de partener de cooperare parlamentarå”, ci avea „o valoare de simbol”, marcând încheierea unei etape de evoluÆie în relaÆiile dintre PSD şi UDMR şi începutul unei perioade bazate pe o altå calitate a comunicårii politice.

Raporturile dintre cele douå formaÆiuni nu au fost tot timpul armonioase, existând şi momente „dificile”, în care au existat tensiuni şi suspiciuni reciproce. PSD percepea acÆiunea politicå a UDMR ca o „contestare a unitåÆii statului român”, în timp ce din partea UDMR existau suspiciuni privind „o politicå de asimilare etnicå”. „RelaÆia noastrå politicå s-a maturizat”, am spus eu acolo, menÆionând cå, în timp, cele douå formaÆiuni au parcurs împreunå un proces de schimbare a mentalitåÆilor, de înÆelegere şi acceptare reciprocå a obiectivelor politice. „Preocuparea noastrå, a PSD, privind apårarea unitåÆii şi integritåÆii statului român nu este incompatibilå cu afirmarea identitåÆii etnice a minoritåÆii maghiare”, iar raportarea permanentå la standardele europene a conferit soliditate acestui proces politic, aceastå evoluÆie în cadrul clasei politice exprimând şi o evoluÆie a societåÆii româneşti în ansamblul såu. „Am învåÆat cå toleranÆa este nu numai nobilå, ci şi eficientå, cå avem cu toÆii aceleaşi obiective, så înscriem România pe o traiectorie stabilå cåtre Europa şi cåtre un viitor mai bun; am învåÆat cu toÆii lecÆia cooperårii”, a fost concluzia mea, subliniind faptul cå „România este un model de convieÆuire etnicå”.

Am mai subliniat rolul UDMR ca vector important în relaÆiile politice internaÆionale, în construcÆia unei relaÆii strategice între forÆele politice din România şi cele din Ungaria în perspectiva integrårii europene.

Tot la Satu-Mare, în faÆa reprezentanÆilor la Congresul UDMR, am reluat poziÆia mea – exprimatå în nenumårate rânduri, çi în calitate de ministru de externe: „Credem cå drepturile omului se exercitå în mod individual, nu colectiv (...). Nu abdicåm de la acest principiu şi Æinem la exerciÆiul suveranitåÆii pe teritoriul României, în toate zonele Æårii şi la respectarea simbolurilor statului în toate comunitåÆile”. În opinia mea, autoritåÆile române vor respecta întotdeauna standardele europene în ceea ce priveşte drepturile minoritåÆilor naÆionale dar, în numele acestor standarde, se vor opune „oricåror revendicåri maximaliste, de autonomie pe criterii etnice sau altor formule care nu sunt europene în litera şi spiritul lor”.113 113

În sondajele din 2001, intenÆia de vot a populaÆiei maghiare era 23% pentru PNL çi 7% pentru PSD. În 2003, PSD crescuse la 24%, iar PNL scåzuse sub 20%.

94

RelaÆia cu UDMR

Iatå câteva note cu ceea ce le-am spus colegilor mei într-o çedinÆå de partid, din decembrie 2003: „Trebuie så decidem cum procedåm cu statuia. Deocamdatå, UDMR considerå cå avem douå probleme nerezolvate în relaÆia cu ei. Şi anume facultatea de la Cluj şi statuia. Cu facultatea nu avem o soluÆie, dar cu statuia eu vå propun s-o închidem în felul urmåtor: Am discutat şi la Guvern, am discutat, cred, şi aici la un moment dat. Este clar cå nu putem så dezmembråm statuia. Asta a fost ideea noastrå iniÆialå, vå aduceÆi aminte. În condiÆiile astea, facem înså un Parc al reconcilierii, cu încå o statuie care va fi un fel de Arc de triumf, care este contraponderea la statuia lor. Se lucreazå la acest model. Problema importantå – şi aici nu putem fi de acord sub nicio formå – ca ea så fie amplasatå in Parcul Pompierilor. De aceea, facem acest Parc al reconcilierii cu statuia şi celelalte... Am vorbit cu Medgessy,114 el n-are nicio problemå cu amplasarea, cei de aici au o problemå cu amplasarea. El vrea så scape de problemå, cum vrem şi noi så scåpåm de problema asta. N-o så putem så ieşim complet ne-şifonaÆi din aceastå chestiune, dar vå reamintesc cå datoritå neatenÆiei noastre sau a condiÆiilor de atunci, formal, acest subiect figureazå în protocolul pe care l-am încheiat cu ei. SoluÆia asta este mult mai bunå decât doar reamplasarea statuii. Aşa, o reamplasåm în altå parte şi o amplasåm împreunå cu altceva. Îi dåm şi o altå denumire. Asta este, cred, soluÆia de compromis pe care se poate merge”.115 În martie 2003, a fost creat Consiliul NaÆional al maghiarilor. „Societatea civilå”, prin Renate Weber, preçedinte al Consiliului NaÆional al FundaÆiei pentru o Societate Deschiså, a criticat decizia Guvernului de a-i solicita procurorului general al României verificarea mişcårii de iniÆiativå pentru înfiinÆarea CNM. „Premierul nu trebuia så cearå acest lucru Parchetului, pentru cå nu s-a ajuns pânå acolo încât så se punå în pericol siguranÆa naÆionalå. Din momentul în care a adresat acea solicitare procurorului general al României, a dat deja un mesaj de neîncredere, de suspiciune, cu privire la solicitårile acelor oameni”.

114

Peste 120 de persoane manifestaserå la 1 decembrie 2002, în faÆa Hotelului Kempinski, împotriva întâlnirii mele cu Medgyssy, ocazionatå de recepÆia oferitå de partea românå cu ocazia Zilei NaÆionale a României. Protestul acestora a fost „justificat” de faptul cå manifestanÆilor li s-a pårut inacceptabil ca politicieni ai partidului ungar de guvernåmânt så participe la o recepÆie în cadrul cåreia se serbeazå actul unirii de la 1 Decembrie, când Ardealul s-a alipit României.

115 La sfârçitul lunii ianuarie 2003, împreunå cu premierul Peter Medgyessy, precum çi cu preçedintele Partidului Socialist Ungar (PSU), Kovacs Laszlo, am pus bazele unei noi cooperåri, semnând un protocol de cooperare çi parteneriat, pornind de la ideea cå dezvoltarea relaÆiilor dintre cele douå formaÆiuni este în interesul cetåÆenilor din România çi Ungaria çi al consolidårii miçcårii social-democrate. Astfel, reprezentanÆii PSU au declarat cå vor susÆine PSD, în eforturile sale de a deveni membru cu drepturi depline al InternaÆionalei Socialiste çi al Partidului Socialiçtilor Europeni. Împreunå cu Peter Medgyessy, am convenit så transmitem çi o scrisoare prin care solicitam sprijinul Uniunii Europene pentru realizarea, într-un termen cât mai scurt, a autostråzii ce urma så lege Bucureçtiul de Budapesta.

95

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Pe de altå parte, Laszlo Tokes declarase, pentru postul britanic BBC, cå este påcat cå în România „se ia atitudine nefastå de tip juridic împotriva unor acte şi manifeståri care au caracter politic” şi care Æin de libertatea de exprimare şi de asociere a cetåÆenilor. Laszlo Tokes a comentat astfel solicitarea mea adresatå procurorului general de a face verificåri „legate de recenta constituire a Consiliului NaÆional al Maghiarilor (CNM) cu ocazia Forumului de la Odorheiu Secuiesc”.

Tot atunci, reprezentanÆii PD-PNL116 au criticat solicitarea de a se verifica constituirea CNM. Vicepreşedintele PD, Emil Boc, a declarat cå nu poate accepta revendicårile Consiliului, care nu se regåsesc în filozofia europeanå de Uniune, dar a subliniat cå o problemå politicå trebuie rezolvatå cu mijloace politice (sic). Eugen Nicolåescu, vicepreşedinte al PNL, a catalogat evenimentele ca fiind unele cu conotaÆii electorale, care „pot cåpåta importanÆå doar în accepÆiunea UDMR”. Markó Béla, preşedintele UDMR, dezaprobase public crearea Consiliului NaÆional al Maghiarilor, susÆinând cå este nevoie de o mai mare solidaritate în cadrul comunitåÆii maghiare din România şi nu de divizåri politice. „Încå nu våd ce noi programe politice ar putea propune noua organizaÆie, comparativ cu oferta actualå a UDMR”. Markó Béla a declarat cå divizarea minoritåÆii maghiare ar fi o problemå majorå, deoarece ea ar face ca aceastå comunitate så nu mai beneficieze decât de un reprezentant în Parlament.

116

În 17 octombrie 2002, senatorul UDMR Verestoy Attila comentase declaraÆiile lui Traian Båsescu, conform cårora „UDMR este în cârdåşie cu PSD” pentru a face un joc politic prin care şantajeazå partenerul de protocol. „Domnul Båsescu se autocaracterizeazå prin teribilismele pe care le spune. El este un domn simpatic şi un foarte bun prieten al meu, dar nu când discutå despre politicå”. Reprezentantul Uniunii a replicat şi la declaraÆiile şefului PNL, Theodor Stolojan, care spunea cå „UDMR trebuie så se lepede de trei ori de PSD”, afirmând cå Theodor Stolojan are experienÆå în a pleca de la un partid şi a ajunge la unul opus.

96

Promovarea tinerilor în partid

13. Promovarea tinerilor în partid

Unii m-au låudat, alÆii m-au criticat pentru atragerea în partid a tinerilor şi pentru promovarea lor. Consider cå çi în viitor trebuie continuat procesul de atragere a tinerilor de valoare în partid, pentru a da un mai mare dinamism acÆiunii politice. Am fåcut acest lucru în perioada în care am fost Preşedinte al PSD, atrågând în partid generaÆii noi de profesionişti capabili care au devenit, în timp, oameni importanÆi ai echipei de partid.

Obiectivul permanent trebuia så fie pregåtirea generaÆiei între 25-45 de ani pentru a juca un rol mai proeminent în luarea deciziilor partidului, la nivel naÆional şi local. „Aceastå generaÆie este cea care va conduce partidul în viitorul imediat şi, de aceea, trebuie stimulatå så îşi asume mai multe responsabilitåÆii”.117 Poate fi încurajatå din nou organizaÆia de tineret så devinå o „avangardå a partidului, printr-un stil mai agresiv, mai dinamic şi chiar mai radical de activitate publicå? Un punct aparte ar fi stimularea organizårii de structuri studenÆeşti în marile centre universitare, pentru promovarea unor valori autentice ale stângii moderne. Cred cå unele din obiectivele acestea au fost realizate în ultimii ani.

Conflictul dintre generaÆii este considerat a fi expresia unei emancipåri a tinerilor, care vor så îşi construiascå propriul drum în viaÆå. Orice emancipare presupune întotdeauna o rupturå faÆå de vechile structuri, care se manifestå printr-o luptå deschiså a noilor veniÆi împotriva celor care deÆin controlul.

Aparent, acelaşi lucru se întâmplå çi pe scena politicå. Din când în când, tinerii „se revoltå” împotriva „veteranilor”, sub pretextul cå vor så reformeze structurile depåşite ale partidelor din care fac parte. În general, tinerii sunt priviÆi cu o uşoarå simpatie. Ei sunt socotiÆi ca fiind prea naivi pentru a putea fi vinovaÆi de interese obscure. Se presupune cå ei nu au intrat încå în malaxorul relaÆiilor de partid, care macinå personalitatea şi caracterul. De aceea, chiar şi cele mai nesåbuite atacuri la adresa veteranilor par a avea ceva måreÆ şi înålÆåtor.

117

Victor Ponta a fost ales în 9-10 noiembrie 2002, preçedinte al TSD.

97

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

De obicei, astfel de demersuri nu au nici cea mai micå şanså de izbândå. Dar chiar aceastå înfrângere previzibilå conferå o aurå de martir, care înnobileazå imaginea juniorului luptåtor. „Clasa politicå trebuie schimbatå”. „Clasa politicå are nevoie de o întinerire serioaså”. „Clasa politicå are nevoie de oameni noi”. AfirmaÆii care au devenit veritabile slogane, folosite de partidele politice ori de câte ori liderii îçi simt atacatå legitimitatea poziÆiilor deÆinute.

Dincolo de problema schimbårii de generaÆie, foarte puÆine voci au fåcut referire la calitatea viitorilor lideri politici. Sunt oare „lupii tineri mai buni decât veteranii, au ei viziuni diferite şi pot genera schimbåri reale în bine”?118 Este „GeneraÆia Oajdea”119 mai pregåtitå? Se vorbeçte adesea despre vechea çi noua claså politicå. Înnoirea clasei politice a fost o temå favoritå, ani de zile, pentru mulÆi politicieni. S-a vorbit despre cât de depåçiti sunt cei din generaÆia mea, sau cei mai în vârstå – oameni care au contat în anii de dupå 1989, dar care sunt, în bunå måsurå çi inevitabil, legaÆi (måcar prin educaÆie, dacå nu çi prin experienÆa profesionalå) çi de perioada comunistå. Am fost tot mai mult acuzaÆi ca fiind „foçti”, ca fiind voci ale trecutului, oameni depåçiti din multe puncte de vedere. Trece timpul çi våd cum generaÆia celor care au avut legåturå cu trecutul de dinainte de 1989 este înlocuitå – în politicå, cel puÆin – cu generaÆiile celor formaÆi dupå. Çi, din påcate, nu sunt motive de optimism, în ceea ce våd în jur.

Am vrut, de aceea, så trag un semnal de alarmå în legåturå cu ceea ce eu am numit „generaÆia Oajdea”, o generaÆie de politicieni care au crescut çi s-au format, în principal, dupå 1989, çi care – cu unele excepÆii – reprezintå dezamågiri. Am sentimentul neplåcut cå o generaÆie care, deçi avea impregnatå în ea tuça perioadei comuniste, a reuçit, totuçi, så impunå la vârf personalitåÆi educate, remarcabile profesional çi uman, este înlocuitå de o generaÆie care nu-çi gåseçte identitatea, mult prea puÆin cultivatå, fårå capacitate de dialog, fårå culturå çi fårå 118

„Unul dintre cele mai importante elemente de analizå a evoluÆiei unui lider politic este mediul în care acesta se formeazå. Tinerii membri de partid intrå foarte devreme într-un sistem care are reguli informale, dar stricte, de comportament. Ei sunt obligaÆi så înveÆe rapid cå devierea de la acestea şi ieşirea din pluton sunt echivalente cu autoexcluderea din sistem. Efectul acestei ståri de lucruri este cå tinerii politicieni ajung så se uzeze într-un timp foarte scurt. Lupii tineri devin båtrâni, comportamentul lor e rigid şi le lipseşte cu desåvârşire acel spirit dinamic specific vârstei. Dimpotrivå, ei trebuie så-şi facå loc în interiorul unei lumi în care conteazå relaÆiile personale, venalitatea, obedienÆa sau apartenenÆa la o gaşcå şi ajung invariabil så repete greşelile şi comportamentele pe care poate doreau så le schimbe atunci când au intrat în politicå. Din aceastå cauzå îşi construiesc universul şi reflexele politice în cadrul unor mecanisme de decizie înguste şi fixe, care le submineazå creativitatea şi capacitatea de a lua decizii. Dintre aceste mecanisme, pot fi evidenÆiate fidelitatea faÆå de susÆinåtor şi nevoia de conflictualitate... Din toate aceste motive, «lupii tineri» devin cu mare greutate lideri proactivi şi cu atât mai puÆin vizionari. Criza de lideri şi personalitåÆi politice puternice la care asiståm aståzi este consecinÆa politicii deficitare de gestionare a resurselor umane din cadrul partidelor politice româneşti”. (Multimedia Political Communication, „Secunzii din clasa politicå”, în vol. Anul Armaghedon. Cronica Politicå a anului 2002, vol.cit., p.120) 119 Vezi Adrian Nåstase, Blog'n roll (4), vol.cit., p.52-55

98

Promovarea tinerilor în partid

pregåtire. Sigur, nu pot generaliza. Çi nici nu pot (çi nici nu vreau) så extrapolez aceste observaÆii pentru nenumåraÆii tineri formaÆi, specializaÆi, în alte domenii decât politica.

Ce încerc så transmit nu este revolta naturalå a unui om, care a depåçit vârsta de 60 de ani, în faÆa generaÆiilor mai tinere care îi iau locul, ci regretul cå în urmå, în politica româneascå, nu „råsar” suficient de mulÆi oameni de calitate. Din påcate, în noile generaÆii, sunt mulÆi oameni de valoare, oameni extraordinar de competenÆi çi cu sisteme morale solide, dar care nu aleg politica. Aceçti oameni, de multe ori, nici måcar nu mai aleg så råmânå în Æarå. Este o dramå pentru o naÆiune care, pe alocuri chiar çi în comunism, era obiçnuitå så îçi stimuleze elitele så preia un rol activ în societate. Çi este o dramå pentru cå locul låsat liber de oamenii valoroçi ajunçi la o anumitå vârstå, nu este ocupat de tineri competenÆi çi remarcabili, care så genereze optimism, ci – de cele mai multe ori – de oameni care compromit speranÆa în noua generaÆie.

Asiståm, de câÆiva ani, la promovarea în spaÆiul public a unor personaje impertinente, autosuficiente, oameni ai unei singure cårÆi (în cel mai bun caz), oameni ai unor idei fixe.

Astfel de oameni pot fi, din påcate, culeçi çi identificaÆi foarte uçor, iar exemplele sunt nenumårate. Din punctul meu de vedere, arhetipul lor l-a reprezentat Oajdea. Din påcate, acest „model” îl gåsim la toate partidele. Este un fenomen care a fost amplificat de modificarea regulilor electorale, care au permis accederea în Parlament çi a unor oameni fårå niciun fel de substrat personal çi profesional. Credeam cu toÆii cå Parlamentul va evolua sub aspectul calitåÆii atunci când votul se personalizeazå. Din påcate, rata de înnoire, de peste 60% a Parlamentului, a dus la impunerea unei generaÆii de persoane care sunt dispuse så se lipeascå cu superglue de scaunele din salå, în loc så se lupte cu argumente pentru ideile lor. Un Parlament care este dispus la astfel de gesturi este înså un instrument uçor de manipulat.

Dacå am fi avut aståzi un Parlament în care ar mai fi existat oameni precum Ion RaÆiu, Ion Diaconescu, Corneliu Coposu, Mircea Ionescu-Quintus sau Radu Câmpeanu, acesta ar fi fost mult mai greu de manevrat. Astfel de oameni înÆelegeau forÆa principiilor, çtiau så îçi cântåreascå responsabilitatea, så judece între diversele forme de presiune – fireçti într-o democraÆie – så decidå în nume propriu çi så se comporte la nivelul açteptårilor populaÆiei. Çtiau så respecte ConstituÆia, chiar dacå nu o votaserå.

Din påcate, noua generaÆie este încå restantå la acest examen, çi mai are de demonstrat.

Numele noi, aduse chiar çi din afara partidelor, ar trebui så impresioneze nu prin frezå, demonstraÆii de dans, tupeu sau buzunar, ci prin intelect, culturå, civilizaÆie çi viziune.

De la „generaÆia Oajdea” nu mai am nicio speranÆå. Este o generaÆie eçuatå çi „îmbåtrânitå” înainte de vreme, fårå legåturå cu Æara – care are mare nevoie de încredere çi perspectivå.

O generaÆie care ar trebui så iaså din spaÆiul public mâine çi faÆå de care trebuie så ne delimitåm cât putem de rapid.

99

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Am tot vorbit de „cele douå Românii”. MulÆi dintre cei formaÆi dupå 1989 sunt tentaÆi så construiascå modele în totalå opoziÆie cu cele ce existau înainte de 1989. Suntem din nou în faÆa a douå Românii – cele douå Românii tinere çi entuziaste. Una este agresivå, urâtå, hidoaså, tupeistå çi extrem de dåunåtoare pentru viitor. Çi alta, încå educatå, încå principialå, încå entuziastå çi dornicå de cunoaçtere – care se autoexclude çi care nu reuseçte så gåseascå pârghii de a se impune în politicå çi societate. Eu cred în aceastå Românie çi în ea ar trebui så investim cu toÆii – doar aceasta poate så reprezinte o salvare. În 2002, participând la Congresul TSD – momentul de revigorare a organizaÆiei de tineret – am fåcut unele promisiuni privind promovarea tinerilor în structurile de partid çi în cele guvernamentale. Care au fost rezultatele? În câteva luni, am îmbunåtåÆit calitatea reprezentårii tinerilor în Consiliul NaÆional şi în Biroul Executiv Central al PSD. Astfel, liderul TSD a fost ales vicepreşedinte al Partidului, membru în DelegaÆia Permanentå; în Biroul Executiv Central al PSD, de la un singur membru s-a ajuns la 12, iar din Consiliul NaÆional fåceau parte toÆi preşedinÆii organizaÆiilor de tineret, judeÆene, din Æarå.

Situarea pe poziÆii eligibile a tinerilor pe listele electorale a însemnat un motiv în plus în determinarea cu care aceştia şi-au îndeplinit misiunea. În urma alegerilor locale din primåvara anului 2004, au fost aleşi 84 de primari de pe listele PSD propuşi de TSD. Dupå aceleaşi criterii, au fost aleşi 43 de viceprimari, 2094 consilieri locali şi 102 consilieri judeÆeni la nivelul întregii Æåri.

Alegerile preliminare din 6 octombrie 2004 au evidenÆiat la nivel naÆional pe locuri posibil eligibile 26 de tineri, unii fiind în mod deosebit apreciaÆi de organizaÆiile proprii, fiind votaÆi astfel: 5 tineri s-au situat pe locul I pe liste, 5 pe locul II, 3 pe locul III. Dacå în legislatura 2000-2004 au fost aleşi 4 deputaÆi din rândul tinerilor, în urma scrutinului din 2004 au fost aleşi 17 deputaÆi şi 2 senatori propuşi de TSD. Din acest punct de vedere se poate spune cå proiectul „PSD întinereşte Parlamentul” a reuşit.120 Îmi aduc aminte cå, la o întâlnire a DelegaÆiei Permanente, în februarie 2004, i-am cerut lui Victor Ponta så organizeze o întâlnire naÆionalå cu oamenii din partid sub 35 de ani – din administraÆia localå, din guvern, din parlament, etc. Am vrut så aråtåm, printr-o mare reuniune – la Sala Palatului – cå, în partid, fuseserå aduçi numeroçi tineri çi cå ei aveau deja funcÆii în administraÆie. Era çi un råspuns pentru Båsescu – cel care în campania de la Bucureçti, 120

Înainte de a deveni membru cu drepturi depline, TSD participase la majoritatea acÆiunilor organizate de ECOSY. Cel mai important eveniment l-a constituit a VII-a Tabårå de Varå ECOSY sub egida „For a reunited Europe” organizatå de TSD în perioada 22-28 iulie 2004 la Nåvodari. Au participat aproximativ 3000 de tineri reprezentând toate partidele socialiste şi social-democrate din Europa şi au fost dezbåtute sub formå de conferinÆe şi seminarii, teme politice şi sociale, inclusiv aspectele privind integrarea europeanå.

100

Promovarea tinerilor în partid

în 2000, se plimba cu barca, cu niçte tineri care, pe urmå au dispårut – dar çi pentru campania de atunci a lui Dan Voiculescu.

AcÆiunea cu tinerii din partid a avut loc în martie 2004, când aproximativ 6000 de tineri social-democraÆi au participat, la Bucureçti, la o mare reuniune. Le-am vorbit atunci despre reformele çi schimbårile de care România avea nevoie. În discursul meu, am fåcut apel la liderii tinerilor social-democraÆi din administraÆia publicå så ni se alåture în viitoarele demersuri: „Îmi face o plåcere deosebitå şi sunt foarte onorat så am ocazia de a må adresa liderilor tineri ai partidului şi ai Æårii noastre. Un prim-ministru se gândeşte în fiecare minut la situaÆia României de aståzi. Este în fişa postului. Uneori gândurile nu sunt prea optimiste. Privindu-vå acum, am bucuria de a må gândi la situaÆia României de mâine. Şi ceea ce våd îmi då curaj. (...) Pentru cå acesta este momentul în care trebuie så lucråm împreunå pentru a produce schimbåri majore. În special, tinerii din România şi tinerii conducåtori trebuie så ducå la bun sfârşit aceastå sarcinå.

Fiecare generaÆie din România se confruntå cu propriile provocåri şi responsabilitåÆi.

Unii au fost chemaÆi så-şi apere Æara în vreme de råzboi. AlÆii au condus la eliberarea noastrå de sub dominaÆie stråinå. PårinÆii noştri au încercat så îşi påstreze demnitatea şi mintea limpede sub un sistem dictatorial. GeneraÆia mea a fost chematå acum 15 ani så conducå Æara în lupta pentru democraÆie şi libertate. Greu, cu eforturi, cu ezitåri, am construit sistemul democratic în România. Am reintegrat România în rândul Æårilor democratice. Nimånui nu îi mai este acum ruşine de sistemul politic din România.

A venit rândul generaÆiei voastre. Este rândul vostru så produceÆi un alt fel de revoluÆie – o revoluÆie a standardului de viaÆå şi a civilizaÆiei”.

101

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

102

Pregåtirea pentru alegeri

14. Pregåtirea pentru alegeri

La reuniunea Consiliului NaÆional din iulie 2003, „mesajul principal a fost îndemnul de victorie în alegeri”.

O preocupare importantå, çi pentru mine çi pentru colegii mei, a fost så ne asiguråm cå nu se poate naçte sau consolida o forÆå politicå la stânga noastrå. Fuziunile cu PSM çi cu PSRN plasate în aceeaşi zonå de (stângå nostalgicå) au marcat intenÆia de a låsa cât mai puÆin spaÆiu pentru contestarea radicalå de la stânga. Strategic vorbind, PSD şi-a propus – şi a reuşit – så ocupe întregul spectru politic dinspre stânga spre centru, împingând mult spre centru PD, partidul cu care împårÆea social-democraÆia şi deci un adversar politic ameninÆåtor.121 Tot Consiliul NaÆional a consemnat şi oficializarea împårÆirii „armatei” electorale a PSD pe douå fronturi: frontul guvernamental şi frontul de luptå politicå localå. Pe primul îl „Æineam” eu iar pe al doilea Octav Cozmâncå. Acest lucru presupunea un management al resurselor destul de strâns. „Supradimensionarea structurilor de conducere reprezenta desigur o motivaÆie în plus pentru liderii în ascensiune ai partidului, dar şi un disconfort pentru liderii mai vechi, care îşi vedeau atacat prestigiul funcÆiilor. De fapt, propulsarea formalå a unor noi lideri (Mircea Geoanå, Mihai Tånåsescu sau Victor Ponta)122 mergea în paralel cu golirea de importanÆå şi chiar de sens a funcÆiilor. Pentru asigurarea unui echilibru intern cât mai stabil, PSD a avansat «la excepÆional» o serie de oameni competenÆi, dar totuşi cu vechime foarte micå în partid.

121

Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, Ed. Historia, Bucureçti, p.233 122 La reuniunea Consiliului NaÆional, din 9 iulie 2003, au obÆinut funcÆia de vicepreçedinÆi ai PSD Mircea Geoanå, Mihai Tånåsescu, Çerban Mihåilescu, Acsinte Gaspar, Victor Ponta çi Ion Sasu. Numårul „adjuncÆilor” în partid s-a majorat astfel, de la paisprezece, la douåzeci de membri. FuncÆii de vicepreçedinte mai aveau: Ioan Rus, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ioan Solcanu, Viorel Hrebenciuc, Rodica Stånoiu, Nicolae Våcåroiu, Valer Dorneanu, Hildegard Puwak, Sorin Oprescu, Florin Georgescu, Doru Ioan Tåråcilå, Georgiu Gingåraş. Au fost cooptaÆi în echipa de conducere centralå, ca secretari executivi, Ion Radu (ex-PRM), Vasile Dâncu (ex-ministru), Titus CorlåÆeanu (fost consilier al meu), ex-membri ai PD: Bogdan Niculescu Duvåz, Victor Boştinaru, Dan Mihalache (consilier al meu), Gabriel Ispas, Ecaterina Andronescu. Adrian Severin a fost numit membru al DelegaÆiei Permanente, iar funcÆia lui Cozmin Guşå, de secretar general al PSD, a fost ocupatå de Dan Matei Agathon. Octav Cozmâncå a fost desemnat, în cadrul Consiliului NaÆional al PSD, preşedinte executiv al partidului.

103

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Ceea ce lipsea PSD era asigurarea comenzii unice. Cine va avea meritul victoriei sau, dupå caz, va purta responsabilitatea înfrângerii? Totul are un aer de provizorat, ca şi cum ar trebui låsat locul liber pentru adevåratul comandant suprem: Ion Iliescu.

Desigur, påtrunderea la vârf a unor lideri mai tineri, cårora li se poate reproşa mai curând formaÆia liberalå (dar în niciun caz trecutul comunist), era un semnal pozitiv pentru public şi mai îndulcea din eşecul reformei interne. O nişå pentru viitoarea înnoire exista, din moment ce oameni ca Mircea Geoanå sau Mihai Tånåsescu şi-au gåsit un loc lângå Nicolae Våcåroiu şi Octav Cozmâncå. Între vechi çi nou, între ofensivå çi apårare, PSD råmâne un partid solid, mare, fundamental inerÆial (çi în stare de miçcare) çi lent reformabil”.123 Cu acelaçi prilej, la aniversarea a 110 ani de social-democraÆie, Alexandru Athanasiu, preçedintele Consiliului NaÆional PSD, a prezentat în cadrul reuniunii Consiliului NaÆional din 9 iulie, o interesantå evaluare a doctrinei çi acÆiunii social-democrate: „Social-democraÆia româneascå a parcurs un drum tumultuos de la înfiinÆare pânå aståzi.

Nobilå în inspiraÆii, generoaså în idei, gata de sacrificiu pentru cei mulÆi, ea, social-democraÆia a fost întotdeauna la baza programelor de reformå ale societåÆii româneşti moderne. La începutul secolului XX, a susÆinut votul universal, timpul de lucru de 8 ore, pensii pentru muncitori, egalitatea în drepturi a femeii cu bårbatul. Figurile sale marcante au fost exemple de sacrificiu çi de corectitudine, au slujit intereselor påturilor largi ale populaÆiei româneşti şi s-au implicat responsabil în viaÆa publicå a României. În toatå aceastå perioadå, nu a existat moment important din istoria României la care social-democraÆia så nu fie actor şi martor important. Marea Unire, ieşirea din cel de-Al Doilea Råzboi Mondial, lupta împotriva regimurilor totalitare stråine au fost tot atâtea momente în care social-democraÆia românå şi-a afirmat prin reprezentanÆii såi idealurile, valorile, principiile de acÆiune politicå.

Reduså la o existenÆå pasivå şi de multe ori individualå în timpul regimului comunist, social-democraÆia se reafirmå ca mişcare de idei şi vector de acÆiune politicå imediat dupå RevoluÆia românå din decembrie 1989. Chiar dacå o lungå perioadå ideile social-democrate s-au manifestat în cadrul mai multor partide, idealurile social-democrate şi-au croit un drum durabil şi credibil în rândul electoratului românesc. PDSR, PSDR, PD, precum şi alte partide au guvernat în diferite momente în România. Acestei guvernåri, fiecare dintre partidele social-democrate a încercat, într-o måsurå mai mare, mai micå, cu succese şi eşecuri, så imprime din valorile polilice ale social-democraÆiei. Timpul, judecåtorul cel mai sigur al acÆiunii umane şi, evident, al celei politice a aråtat cå idealurile social-democraÆiei 123

p.233

104

Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit.,

Pregåtirea pentru alegeri

moderne, precum şi valorile acÆiunii sale politice nu pot fi bine realizate decât prin unificarea partidelor social-democrate. Aceastå evidenÆå nu a fost uşor puså în operå.

Nu s-a realizat în practicå lesnicios, pentru cå de multe ori orgolii mårunte şi interese derizorii au împiedicat acest proces normal.

Este meritul tuturor celor care, mai cunoscuÆi sau anonimi, au låsat de-o parte interese conjuncturale pentru a construi un partid puternic, nu doar numeric, ci şi prin statornicia, puterea şi corectitudinea valorilor polilice pe care le promoveazå. Aståzi, Partidul Social Democrat reprezintå nu doar cel mai important partid social-democrat din România, dar şi un mod responsabil de a face politicå social-democratå în România, un partid care şi-a însuşit valori şi proiecte ale social-democraÆiei moderne, un partid care şi-a asumat guvernarea neuitând principiile social-democrate, dar care şi-a construit mesajul politic pe interesele generale ale României. Un partid care şi-a afirmat de cele mai multe ori unitatea de acÆiune, fårå a reprima sau respinge diversitatea de opinii în cadrul såu. Într-un cuvânt, un partid care nu s-a speriat de reformå, dar nu a våzut în reformå un scop în sine, doar un titlu de glorie fårå conÆinut.

Dragi colegi, Cunoaşterea propriei istorii nu este doar un exerciÆiu de memorie sau un hobby de sfârşit de såptåmânå, ori, mai grav, un mod de a refuza realitatea la adåpostul faptelor trecutului. Cunoaşterea propriei istorii este referenÆialul valorii acÆiunii prezente, este îndreptarul pentru a nu repeta greşelile predecesorilor şi, în acelaşi timp, este reazemul statornic şi puternic al acÆiunii noastre politice.

PSD trebuie så fie, la nivelul acÆiunii politice, promotorul programelor de dezvoltare a României, cel care så aşeze şi så asume modernitatea României prin integrarea sa în Uniunea Europeanå la modul concret, serios, durabil şi ireveresibil. Dar, totodatå, el, PSD, trebuie så fie cel care så imprime în comportamentul membrilor såi valorile social-democraÆiei. Solidaritatea, justiÆia socialå, onestitatea trebuie så fie pentru membrii PSD nu doar lozinci de paradå, cum sper şi cred cå nu este cazul, ci un mod de acÆiune în comunitatea în care tråim.

PSD trebuie så fie sprijinul politic puternic şi sigur al tineretului român. El, tineretul, a fost întotdeauna pentru social-democraÆi nu doar haina îmbråcatå la diferite sårbåtori, ci fibra puternicå a acÆiunii social-democrate. Social-democraÆia şi-a propus totdeauna så fie vectorul, actorul cel mai important în dezvoltarea unei societåÆi, iar tinerii sunt primii şi cei mai importanÆi beneficiari şi judecåtori ai proiectelor de dezvoltare.

Noi, social-democraÆii, trebuie så temperåm excesele marginalizårii lumii construite pe egoism şi profit, så dåm şanse egale la educaÆie şi cunoaştere, så promovåm valorile includerii sociale şi nu pe cele ale excluderii sociale, så încurajåm competiÆia 105

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

în economie, dar şi accesibilitatea tuturor cetåÆenilor la serviciile publice, så nu confundåm niciodatå legile economiei şi ale pieÆei cu cultura, så nu înlocuim rolul statului cu economia de piaÆå în reglarea proceselor sociale, educaÆionale şi culturale.

Puterea PSD poate sta în istorie, poate sta în procentele obÆinute la alegeri, poate sta în numårul mare al membrilor såi, dar sigur va sta în modul în care amprenta durabilå a politicilor sale se va ilustra în programul de dezvoltare constantå şi durabilå a României. Aşa PSD va fi nu doar o paginå de istorie, ci o paginå de viaÆå realå, simÆitå la nivelul fiecåruia din cetåÆenii acestei Æåri. Încrederea mea, ca şi a colegilor din acest partid, este cå nu trebuie så ne risipim energiile în jocuri de putere. Istoria, din påcate, a social-democraÆiei dovedeşte cå de cele mai multe ori slåbiciunea ei a constat în divizarea ei. Avem şansa unui moment istoric pentru România.

Ar fi påcat ca el så fie pierdut datoritå slåbirii unitåÆii partidului. Cred cå valorile şi principiile social-democraÆiei sunt importante, dar esenÆial este ca ele så se aşeze în fapta de zi cu zi a guvernanÆilor, a tuturor membrilor de partid şi, în general, a tuturor celor care împårtåşesc aceste idealuri.

Domnule preşedinte şi dragi colegi, Închei spunând cå avem o istorie bogatå, 110 ani sunt, practic, patru generaÆii şi ceva de oameni care au slujit, dupå cum au crezut ei, dupå cum au simÆit şi dupå cum au fost låsaÆi så acÆioneze, valorile social-democraÆiei. România este aståzi o Æarå democraticå, România este aståzi o Æarå care într-o proporÆie substanÆialå, prin cetåÆenii ei, aderå la valorile, la programele social-democrate. Så nu pierdem aceastå ocazie de a låsa în istoria României un program social-democrat care så îi asigure, cum spuneam, dezvoltarea sigurå, durabilå, ireversibilå şi beneficå”.124 Pentru cå m-am referit la pregåtirea pentru alegerile din 2004, voi aminti faptul cå în perioada 2001-2003, am cåutat un sediu pentru departamentele Consiliului NaÆional çi pentru echipele de campanie. Am preluat un cåmin de nefamiliçti de pe strada Ion Ionescu de la Brad, pe care l-am igienizat, l-am modernizat çi l-am adaptat acestor scopuri.

Reamintesc faptul cå, în 1996, cu puÆin timp înainte de alegeri, am mai cåutat un sediu de partid. Cel din strada Athena – pe care îl folosisem prin 1992, nu mai era potrivit pentru activitåÆile noastre.

124

106

Alexandru Athanasiu, Discurs la reuniunea Consiliului NaÆional al PSD, 9 iulie 2003

Pregåtirea pentru alegeri

Cu multå greutate, (nu era un moment politic foarte favorabil!), am gåsit o soluÆie foarte bunå pentru sediul principal al partidului – clådirea din Çoseaua Kiseleff nr. 10 – casa în care funcÆiona fostul Muzeu „Toma Stelian”.125

125

Muzeul „Toma Stelian” a reprezentat primul efort de a se crea un muzeu naÆional al artiçtilor români (Muzeul Simu era mai ales consacrat artei stråine). Muzeul a fost creat pe baza unui legat al lui Toma Stelian (1860-1925) – cunoscut avocat çi om politic, în casa pe care o comandase arhitectului I.D. Berindei, pe terenul din Çoseaua Kiseleff nr. 10. Din påcate, la moartea sa, clådirea nu era terminatå çi ea a trebuit finalizatå prin intermediul Casei Çcoalelor. Iatå ce scria, în 1939, prof. G. Oprescu – numit încå din 1931 director al Muzeului – în catalogul lucrårilor existente la acea datå: „Regretatul Toma Stelian… låsase ce e drept un local fastuos – propria sa locuinÆå, în mijlocul unei grådini frumoase… Clådirea era înså neterminatå, iar veniturile absolut insuficiente pentru scopul ce urmårea… Prin Casa Çcoalelor s-au luat måsurile necesare ca så se termine construcÆia çi ca ea så devie cât mai proprie pentru noua sa destinaÆie”. Din 1949, ColecÆia muzeului a fost mutatå în clådirea fostului Palat Regal. În Kiseleff 10 a fost instalat, din 1950 çi pânå la cutremurul din 1977, sediul Uniunii Scriitorilor. Dupå consolidare, pânå în 1996, clådirea a fost folositå ca reçedinÆå diplomaticå – în ultimii ani ca reçedinÆå a ambasadorului irakian. Când acesta a påråsit clådirea, erau distruse instalaÆiile çi a fost nevoie de reparaÆii çi restauråri – plåtite de PSD, care de atunci foloseçte, ca sediu principal al partidului, aceastå frumoaså clådire. (Vezi Adrian Nåstase, Muzeul Toma Stelian, în Blog'n roll (4), vol.cit., p.81-82)

107

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

108

Ideea alegerilor anticipate çi alte variante

15. Ideea alegerilor anticipate çi alte variante

Cu ocazia unei vizite în Canada, premierul Chrétien îmi povestise formula pe care o folosea pentru råmânerea la guvernare – organiza alegeri anticipate cu 6 luni sau 1 an înainte de termen. În acest fel, spunea el, erodarea guvernårii este atenuatå iar opoziÆia nu se poate prezenta, în formulå maximå, la alegeri. Recunosc, mi s-a pårut o idee interesantå. Aveam înså çi un argument obiectiv puternic: dupå luarea deciziei de invitare a României în NATO, urmau etapele dificile ale aderårii la UE. Calendarul agreat cu Uniunea Europeanå prevedea: 1. finalizarea negocierilor la sfârçitul anului 2004; 2. semnarea tratatului de aderare în prima parte a anului 2005; 3. aderarea propriu-ziså la 1 ianuarie 2007.

Organizând alegeri parlamentare anticipate în 2003, am fi organizat un nou ciclu de guvernare, omogen, de patru ani 2003-2007. În plus, dupå primii doi ani la guvernare, sondajele aråtau pentru PSD o intenÆie de vot de peste 50%. În mod normal, am fi câçtigat cu uçurinÆå aceste alegeri.

Din påcate, preçedintele Iliescu – cel care ar fi avut un rol esenÆial în dizolvarea parlamentului – nu a fost de acord cu iniÆiativa mea, iniÆiativå ce obÆinuse acordul conducerii partidului.

Ion Iliescu declarase, într-un interviu televizat, la emisiunea „Starea NaÆiunii”, cå, „ar fi fost bine ca reprezentanÆii PSD så se fi abÆinut de la discuÆii despre alegeri anticipate, acestea nefiind în interesul guvernårii çi nici în interesul Æårii”. Ion Iliescu a mai apreciat cå a introduce „factori de discontinuitate la mijlocul mandatului nu ajutå nimånui”.126 126

Eu am început så vorbesc despre posibilitatea organizårii alegerilor anticipate încå din toamna anului 2002.

Astfel, într-o emisiune cu Marius Tucå („Marius Tucå Show”), în 10 septembrie 2002, am declarat cå existå o astfel de posibilitate pentru 2003. În ziua urmåtoare, preçedintele Iliescu a afirmat cå „ideea alegerilor anticipate nu are motivaÆie constituÆionalå”. M-am referit la posibilitatea organizårii alegerilor anticipate çi la sfârçitul lui octombrie 2002. Astfel, în 28 octombrie, declaram: „Riscåm så blocåm anul 2004, care este foarte important pentru integrarea în UE, cu organizarea alegerilor locale, parlamentare sau prezidenÆiale. Trebuie så verificåm dacå un mandat de patru ani pentru perioada 2003-2007, consacrat integrårii în UE, nu ar fi mai benefic”. Aceasta era, în opinia mea, abordarea corectå.

109

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În acele condiÆii, tema anticipatelor, la sfârçit de noiembrie 2002, a inflamat relaÆiile cu echipa de la Cotroceni. Îmi aduc aminte cå Radu Podgoreanu, la acel moment Secretar Executiv al PSD çi preçedinte al Comisiei de Politicå Externå din Camera DeputaÆilor, a afirmat cå nu se poate considera cå partidul ar beneficia de vreun sprijin din partea preçedintelui Ion Iliescu. El a mai spus cå, în cazul unor alegeri anticipate, preçedintele Iliescu nu intrå în competiÆie çi nu poate sprijini pe nimeni, adåugând cå „a venit timpul ca partidul så se scuture de influenÆa lui Ion Iliescu”. Am intervenit çi am precizat cå aceste declaraÆii nu reprezintå poziÆia partidului, ci poziÆia personalå a lui Radu Podgoreanu.

De altfel, Corina CreÆu, purtåtorul de cuvânt al AdministraÆiei PrezidenÆiale, a reacÆionat la acuzaÆiile aduse lui Ion Iliescu de câtre Radu Podgoreanu, precizând cå Secretarul Executiv al PSD nu cunoaçte atribuÆiile preçedintelui.

DeclaraÆiile lui Podgoreanu aråtau înså gradul de nemulÆumire din partid pentru faptul cå preçedintele Iliescu nu accepta organizarea alegerilor anticipate. În 27 noiembrie, Ion Iliescu a respins acuzaÆiile aduse de Radu Podgoreanu. El a declarat cå, în ciuda faptului cå nu avem aceeaçi poziÆie cu privire la alegerile anticipate, nu înseamnå cå între noi a intervenit un conflict, fiind vorba doar de o dezbatere intelectualå. Preçedintele Iliescu spunea cå argumentele prezentate de liderii PSD nu l-au convins de necesitatea alegerilor anticipate.

Oricum, eu am precizat cå alegerile anticipate nu vor fi convocate decât cu acordul preçedintelui Iliescu çi al partidelor parlamentare. Nici nu se putea altfel. Am mai spus cå alegerile anticipate ar fi evitat blocarea unor acÆiuni de politicå internå çi externå într-un an electoral çi cå nu erau o obsesie pentru partidul de guvernåmânt: „Ca så avem alegeri anticipate ar trebui mai întâi så fie dizolvat actualul Parlament. Procedura constituÆionalå este foarte clarå, doar preçedintele poate dizolva Parlamentul”.

Preçedintele Iliescu se pronunÆase încå – în 6 noiembrie 2002 – împotriva organizårii alegerilor anticipate în 2003, considerând cå România nu îçi permite så aibå campanii în doi ani consecutivi (alegerile prezidenÆiale s-ar fi Æinut, nemodificat, la termen, la sfârçitul anului 2004). În 13 noiembrie 2002, împreunå cu preşedintele Iliescu şi cu liderii PSD am avut o întâlnire, în vederea stabilirii unui calendar al desfåşurårii alegerilor anticipate, la începutul anului 2003, dar nu am ajuns la o înÆelegere în privinÆa organizårii acestora. Decizia în acest sens a fost amânatå pentru începutul anului 2003, dupå reuniunile NATO şi UE şi dupå consultarea tuturor formaÆiunilor politice parlamentare. La capåtul a douå ore de discuÆii, conducerea PSD a anunÆat cå susÆine în continuare ideea organizårii de alegeri anticipate în anul 2003, dar nu am obÆinut în acest sens sprijinul preçedintelui României. Eu am declarat cå „nu trebuie så ne pregåtim deocamdatå pentru alegeri anticipate”, dar cå „posibilitatea aceasta existå” şi cå „aceste alegeri ar putea avea loc în prima parte a anului viitor”. Preşedintele Iliescu a anunÆat înså cå nu çi-a schimbat opinia, potrivit cåreia un scrutin electoral anticipat, anul urmåtor, nu ar fi benefic României.

110

Ideea alegerilor anticipate çi alte variante

În zilele acelea, preşedintele Iliescu s-a întâlnit çi cu liderii PNL şi PUR, cu cei ai minoritåÆilor, pentru a discuta pe tema alegerilor anticipate. PNL a declarat cå nu agreeazå ideea alegerilor anticipate sau pe cea de modificare a ConstituÆiei. PUR a fost de acord cu organizarea alegerilor anticipate, dar cu o condiÆie, „ca acestea så coincidå cu interesul naÆional”.

Ion Iliescu a explicat, în cadrul emisiunii „Starea NaÆiunii”, de ce are reÆineri, ba chiar e împotriva anticipatelor. Preşedintele României a declarat cå, pe de o parte, PSD nu a analizat suficient de bine argumentele pro şi contra acestei propuneri, iar pe de altå parte: „S-a cam våzut din experienÆa altora: cei care provoacå alegeri anticipate le cam pierd!” Preşedintele s-a aråtat înså dispus så reia discuÆiile despre alegeri dupå summit-urile NATO şi UE. În aceste condiÆii, am mobilizat întreaga conducere a partidului şi le-am cerut så caute toate argumentele posibile care så susÆinå varianta alegerilor în 2003. În 22 noiembrie, referitor la alegerile anticipate, am explicat cå PSD va lua o decizie dupå summit-ul UE din decembrie, de la Copenhaga çi am anunÆat o serie de consultåri pe aceastå temå, inclusiv cu preşedintele Iliescu. Preşedintele Iliescu declarase anterior cå este prea devreme pentru a fi luatå o decizie pânå la finalul anului. „Dupå reuniunea de la Copenhaga intråm spre finalul acestui an, deci, pentru o decizie înÆeleaptå, cred cå trebuie puÆin rågaz”.

Am fåcut çi o declaraÆie politicå în privinÆa remanierii guvernamentale pe care am spus cå o voi lua în calcul dupå summit-ul de la Praga. Modelul dorit era cel al FranÆei sau Germaniei, care aveau câte 16 ministere, faÆå de 22 câte existau în România. Am mai declarat cå DelegaÆia Permanentå a partidului luase o decizie unanimå în favoarea alegerilor anticipate, pentru ca guvernul så obÆinå un sprijin parlamentar puternic, necesar pentru integrarea Æårii noastre în UE.127 În 12 decembrie, Preşedintele Iliescu a precizat cå oportunitatea organizårii de alegeri anticipate este o temå în discuÆie, existând atât argumente pro, cât çi contra. „Sunt absolut de acord cu ce a zis domnul preşedinte. Am o singurå rezervå: în legåturå cu rezervele domnului preşedinte! Dar sper så reuşim så-l convingem” – am spus eu. În replicå, Ion Iliescu a råspuns: „Depinde cine pe cine convinge”.

127

„Efectul pervers al ideii anticipatelor este cå se pare cå a trezit la realitate opoziÆia care dormea dulcele somn cu vise de mårire. Premierul Adrian Nåstase se consultå cu vârfurile Partidului Social Democrat çi emite ideea alegerilor anticipate, pentru primåvara anului 2003. În acelaçi timp, preçedintele cheamå toate partidele parlamentare la Cotroceni pentru a se consulta cu acestea privind felul în care va evolua România dupå ce vom fi invitaÆi (såptåmâna aceasta) så facem parte din NATO. Un vis, un proiect, o certitudine. Pentru mass-media e clar, suntem în NATO, vom relata de la faÆa locului, nu mai e nimic special. A, dacå eram excluçi, oho, ce mai çtire!!!

Dar aça, cine mai este interesat de o certitudine? Alegerile parlamentare anticipate, aceasta da, este o çtire. Multe necunoscute, ce vor face politicienii, cine cu cine se aliazå, cum se vor face listele, ce spun sondajele, adrenalina creçte, jurnaliçtii sunt interesaÆi, publicul mai puÆin, dar citeçte ce spun ziarele.” (Alin Teodorescu, op.cit., p.233)

111

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În 17 decembrie, am analizat situaÆia în plan intern şi extern, cu preçedintele Iliescu, dupå summit-urile de la Praga şi Copenhaga, precum şi prioritåÆile din domeniul economic, social, al reformei administraÆiei şi combaterii corupÆiei. Consultårile pe aceastå temå au fost amânate pentru anul 2003, în luna ianuarie.

Dupå acea discuÆie, în ziua urmåtoare, am anunÆat, prin intermediul purtåtorului de cuvânt al Guvernului, cå må gândeam la posibilitatea ca întregul Cabinet så renunÆe la mandat.

Acest lucru ar fi deschis calea unei noi formule a guvernului, care så cearå votul Parlamentului.128 Unii au sugerat (dupå alegerile din 2004) cå aç fi putut så-mi dau o demisie individualå în condiÆiile în care Ion Iliescu nu acceptase declançarea alegerilor anticipate. Într-o astfel de opinie nu se Æinea seama de faptul cå Ion Iliescu – ca preçedinte – era singurul care avea prerogativele constituÆionale de dizolvare a Parlamentului pentru organizarea alegerilor anticipate. Eu înså nu eram doar premier, ci çi preçedinte al PSD. O demisie a mea de la guvern ar fi dat sentimenul unui abandon pentru echipa mea çi putea genera o crizå politicå cu implicaÆii pentru finalizarea negocierilor cu UE. Alegerile anticipate nu puteau fi organizate „paçnic” decât printr-o colaborare între partid–guvern–preçedinÆie.129 În 20 ianuarie 2003, am anunÆat intenÆia de decalare a alegerilor prezidenÆiale de cele parlamentare, cele prezidenÆiale putând fi planificate la sfârçitul anului 2004, iar cele parlamentare în primåvara anului 2005.130 Alegerile locale urmând a avea loc în prima parte a anului 2004.

Acest calendar electoral a fost acceptat de preçedintele Iliescu, dar a fost respins de PRM çi PD, pe ideea cå separarea prezidenÆialelor de parlamentare ar presupune costuri „exorbitante”.131

128

„Iosif Boda: Cred cå Adrian Nåstase este singura personalitate remarcabilå care a reuşit så creascå la umbra unui nuc båtrân. ŞtiÆi bine cå sub umbra nucului nu creşte mai nimic. El a fost unul dintre cei care a crescut, totuşi, la umbra nucului şi a råmas acolo. Nåstase a avut o capacitate de supravieÆuire rar întâlnitå în politicå şi asta, poate, datoritå faptului cå a practicat arta compromisului tocmai cu cel sub umbra cåruia a crescut. Cei doi nu puteau så se lase reciproc så tråiascå, dar nici nu puteau så se omoare!” (Lucian Sârb, Revolta la urne, Ed. Tritonic, 2007, p.128) Cred cå Iosif Boda a avut dreptate, cu menÆiunea cå, în opinia mea, anul 2003 a fost un „an de cotiturå” çi pentru România.

129 „Lucian Sârb: Så revenim la şansa lui Nåstase de a provoca alegeri anticipate în 2003. Iosif Boda: N-ar fi fost vorba så obÆinå un scor mai mare, ci så-şi asigure o prelungire de mandat, så evite alegerile într-un an dificil – 2004 – şi så decupleze prezidenÆialele de legislative. Acest lucru nu i-a reuşit. Aici, Nåstase a fost înfrânt de Iliescu şi înfrângerea lui nu ştiu dacå a fåcut bine. Este înså evident cå Nåstase nu a avut curajul så meargå pânâ la capåt.

Lucian Sârb: Actul demisiei este unul destul de rar în peisajul politic românesc.

Iosif Boda: Ori organiza alegeri anticipate, ori îçi prezenta demisia... Atitudinea lui ar fi trebuit så fie urmåtoarea: foarte bine, eu må dau la o parte, formaÆi guvernul pe care îl vreÆi çi o så sprijin acest guvern cât o så pot eu, dar nu îmi asum råspunderea pentru ce se va întâmpla în 2004”. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.133) 130 Vezi çi Multimedia Political Comunication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit., p.10-11 131 Ibidem, p.11-12

112

Ideea alegerilor anticipate çi alte variante

Decalarea alegerilor era proiectul alternativ pe care l-am propus în 2003, dupå eçecul proiectului alegerilor anticipate. Dezbaterile publice çi relativa convergenÆå a opiniilor majoritåÆii actorilor politici conduceau la ideea cå decalarea alegerilor prezidenÆiale de cele parlamentare putea fi realizatå.

Propunerea a venit din partea noastrå. Måsura comporta o serie de avantaje legate de modernizarea sistemului politic çi de profesionalizarea partidelor politice care, în lipsa unor „locomotive”, trebuiau så producå o politicå mai atractivå. „Procesele electorale au însemnat o confiscare a dezbaterilor politice la nivelul candidaÆilor la preşedinÆie, ceea ce a însemnat implicit o diminuare a consistenÆei acestora concomitent cu privilegierea unor dimensiuni secundare precum abilitåÆile oratorice ale candidaÆilor, notorietatea pozitivå sau carisma. Având în vedere lecÆia anului 2000 care a fåcut ca mai mult de jumåtate din actuala OpoziÆie så fie reprezentatå, datoritå candidatului prezidenÆial, de un partid catalogat ca extremist, precum şi faptul cå PSD nu avea un alt candidat de factura popularå a lui Ion Iliescu, soluÆia decalårii alegerilor pårea fireascå. Într-un fel, ea securiza votul parlamentar care asigura în cele din urmå accesul la putere. Un alt argument, care probabil a fost luat în considerare de cåtre PSD, este acela cå, beneficiind de experienÆa guvernårii, partidul va putea veni cu o ofertå mult mai consistentå decât a OpoziÆiei. Aceasta, precum şi invocarea imperativului continuitåÆii din perspectiva integrårii europene ar putea cântåri decisiv în câştigarea de cåtre PSD a alegerilor şi asigurarea celui de-al doilea mandat consecutiv de guvernare într-un scrutin care va privilegia mai mult programele propuse”.132 Din påcate, nici acest proiect, iniÆial acceptat çi de Ion Iliescu çi de reprezentanÆii OpoziÆiei, nu a putut fi materializat.133 Ulterior, propunerile din februarie 2003, de reformå a administraÆiei centrale çi de restructurare a guvernului au fost decise, în cadrul PSD, ca o contramåsurå la refuzul preçedintelui Iliescu de a organiza anticipate.134 132

Multimedia Political Comunication, „România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii”, vol.cit., p.195 O altå propunere de departajare a alegerilor parlamentare de alegerile prezidenÆiale am fåcut în data de 18 noiembrie 2003, când am propus ca alegerile locale şi parlamentare så se desfåşoare simultan la data de 6 iunie 2004, iar alegerile prezidenÆiale så aibå loc la sfârşitul lui noiembrie. ReprezentanÆii PNL-PD au respins înså ideea simultaneitåÆii alegerilor locale şi a celor parlamentare. Partidul Democrat çi Partidul NaÆional Liberal semnaserå, în 6 februarie 2003, protocolul de constituire a unei alianÆe politice. Protocolul prevedea colaborarea în proiectele de integrare în UE, principalul scop al AlianÆei fiind crearea unei opoziÆii puternice împotriva PSD. Interesant înså, preçedintele PNL, Theodor Stolojan, a apreciat, într-un interviu acordat Rompres în februarie 2003, cå un tandem cu omologul såu democrat, Traian Båsescu, „nu mai este de actualitate”. În opinia sa, aceastå variantå, pe care ambele partide o luaserå în calcul la un moment dat, nu mai trebuie discutatå, deoarece „nu numai cå a cåzut perspectiva acestor alegeri anticipate, care a propulsat ideea unui asemenea tandem, ci çi pentru cå alegerile comune parlament – preçedinte nu mai sunt de actualitate”.

134 În contextul restructurårii Guvernului, la începutul lunii februarie 2003, am eliberat din funcÆie douåzeci de secretari de stat.

133

113

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Restructurarea guvernului a fost, pânå la urmå, soluÆia pe care am preferat-o, mutarea lui Octav Cozmâncå la partid fiind çi politic beneficå, pentru cå el dovedise cå çtie så Æinå în frâu foarte multe voci din teritoriu, putând fi astfel o garanÆie a liniçtii în partid pe perioada pregåtirii alegerilor.

Restructurarea era o victorie temporarå, oferind condiÆiile pentru a confrunta problemele adevårate în relaÆia cu economia çi cu Uniunea Europeanå.

Pe de altå parte, am reuçit så-l conving pe Eugen Dijmårescu – pentru care aveam o veche prietenie – så vinå la guvern, dar çi pe Elena Dumitru, pe Mircea Beuran çi, mai ales, pe Alexandru Athanasiu. Erau vizate, deci, economia, sånåtatea, educaÆia çi protecÆia socialå.

Justificarea restructurårii s-a bazat çi pe invocarea modelelor de guvern din Æårile UE. La nivelul imaginii Guvernului, restructurarea din 2003 a fost un gest de „primenire” (în faÆa publicului, a OpoziÆiei şi a mediilor internaÆionale) şi de „pedepsire” a celor responsabili pentru disfuncÆionalitåÆi ce nu mai puteau fi contestate.

Pentru marea parte a populaÆiei miniştrii „ineficienÆi” erau schimbaÆi, ministerele inutile au fost comasate (percepÆia generalå fiind cå ele au fost chiar desfiinÆate) şi Guvernul a devenit unul modern, european, „suplu şi flexibil”. Chiar dacå realitatea era puÆin diferitå, la nivelul publicului percepÆia a fost pozitivå. „Mai puÆini miniştri înseamnå mai puÆini funcÆionari plåtiÆi din banii publici. Mai puÆine ministere reprezintå o centralizare mai accentuatå, ceea ce, pentru mulÆi români, este dovadå de efjcienÆå”.135 Mai adaug aici o altå variantå la care ne gândisem – modificarea ConstituÆiei în favoarea opÆiunii de Republicå parlamentarå.

Am lansat o primå iniÆiativå, în 6 februarie 2002, atunci cånd am propus ca preçedintele Æårii så fie ales de cåtre Parlament. Aceastå soluÆie a fost susÆinutå de PSD la modificarea ConstituÆiei, dar fårå succes. PNL a salutat decizia PSD, dar PD çi PRM au respins aceastå propunere. Adoptarea ei avea ca scop instituirea unei republici parlamentare în România, în locul celei semiprezidenÆiale.

Preçedintele Iliescu declarase, cå nu este deranjat de „propunerea premierului referitoare la modificarea ConstituÆiei în sensul alegerii preçedintelui Æårii de cåtre Parlament”. Ion Iliescu a apreciat înså cå o eventualå precizare a poziÆiei sale în ceea ce priveçte instituirea republicii parlamentare ar influenÆa opiniile liderilor partidelor politice impliicaÆi în dezbaterea acestei teme.

Totuçi, la sfârçitul lunii februarie, Ion Iliescu a susÆinut ideea ca preçedintele statului så fie ales în continuare prin vot direct de cåtre cetåÆeni, deoarece aceçtia s-ar simÆi frustraÆi dacå nu çi-ar exercita acest drept cetåÆenesc.

135

p.204

114

Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit.,

Ideea alegerilor anticipate çi alte variante

În 8 martie, la finalul discuÆiilor de la Cotroceni, preçedintele Iliescu a declarat cå preçedintele va fi ales prin vot direct. În ceea ce priveçte reforma parlamentarå, preçedintele Ion Iliescu a precizat cå toate partidele au fost de acord ca Parlamentul så fie bicameral, fiind necesarå delimitarea mai preciså a atribuÆiilor celor douå Camere. S-au luat în discuÆie çi prevederile pentru completarea atribuÆiilor CurÆii ConstituÆionale çi ale InstituÆiei Avocatului Poporului.

115

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

116

Revizuirea ConstituÆiei

16. Revizuirea ConstituÆiei

Revizuirea ConstituÆiei se impunea ca urmare a schimbårilor esenÆiale şi a reformelor de substanÆå şi de structurå survenite în evoluÆia politicå, economicå şi socialå a Æårii, a mutaÆiilor înregistrate şi, în plus, ca urmare a unor imperfecÆiuni sau omisiuni existente în conÆinutul ori logica textului constituÆional, din 1991. Revizuirea nu era un obiectiv doar al Partidului Social Democrat; dimpotrivå, proiectul legii adoptat de Parlament era rezultatul unui acord politic prealabil. În forma adoptatå, propunerile reflectau pe lângå un spectru larg de soluÆii şi diversitatea şi complexitatea gândirii şi tendinÆelor politice din societatea româneascå. Am apreciat atunci ca pozitivå participarea cetåÆenilor, a societåÆii civile şi a mass-media la iniÆiativa de revizuire a ConstituÆiei. În acel context, a fost constituit Forumul ConstituÆional, ca modalitate instituÆionalizatå de dialog.

Aducerea la zi a ConstituÆiei era în concordanÆå çi cu acÆiunea Æårilor Uniunii Europene de a-şi elabora şi adopta o ConstituÆie paneuropeanå pentru prima datå în istoria Europei.

Chiar dacå proiectul de ConstituÆie Europeanå a cåzut, în urma unor referendumuri, a fost adoptat, ulterior, Tratatul de la Lisabona. În discuÆiile çi negocierile care au avut loc, PSD a convenit cu forÆele politice parlamentare participante ca lucrårile de revizuire så respecte trei mari repere: • Revizuirea Legii fundamentale så nu-şi propunå schimbarea regimului constituÆional existent şi renunÆarea la ceea ce s-a cucerit, construit şi întemeiat prin ConstituÆia din 1991, urmând a se påstra osatura de ansamblu, tot ce s-a dovedit a fi pozitiv şi valoros; • Revizuirea îşi propunea o actualizare şi o optimizare a unor soluÆii şi principii în vederea creşterii eficienÆei şi a autoritåÆii instituÆiilor de drept, aprofundarea şi consolidarea procesului democratic, fluidizarea procesului legislativ, consolidarea şi lårgirea drepturilor fundamentale ale omului şi realizarea cadrului instituÆional pentru integrarea euroatlanticå; • Având în vedere cvorumul parlamentar ridicat cerut pentru revizuirea ConstituÆiei s-a urmårit identificarea, din start, doar a acelor obiective de revizuire care erau strict necesare çi erau acceptate într-o måsurå de cel puÆin 66% de forÆele politice parlamentare.

117

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În faza negocierilor organizate de PSD, au participat, în mod constructiv, toate partidele parlamentare şi grupul minoritåÆilor naÆionale. Fiecare dintre acestea au formulat propuneri potrivit propriilor opÆiuni politice. În final, s-au convenit domeniile şi obiectivele de revizuire, ce au fost cuprinse apoi în Protocolul politic semnat de cei care au luat parte la lucråri.

La elaborarea propunerii de revizuire a ConstituÆiei s-a Æinut seama çi de observaÆiile şi sugestiile formulate, prin douå rapoarte, de cåtre experÆii Comisiei Europene pentru DemocraÆie prin Drept – Comisia de la VeneÆia. Îmi aduc aminte înså, cå, de la un amunit moment, Partidul România Mare nu a mai participat la lucrårile Comisiei şi s-a retras deliberat şi din dezbaterile plenului Camerei.

Fårå så-mi propun o prezentare exhaustivå a prevederilor Proiectului de revizuire, menÆionez câteva din cele mai importante modificåri şi completåri ale ConstituÆiei: 1) Într-un capitol nou s-a reglementat problematica integrårii euroatlantice, prevåzându-se cå aderarea României la Uniunea Europeanå şi NATO se poate aproba în şedinÆa comunå a celor douå Camere ale Parlamentului, cu o majoritate de douå treimi; 2) Pentru a se prezenta poziÆia autoritåÆilor statului a fost introdus expres principiul separaÆiei şi echilibrului puterilor în stat; 3) A fost consacrat rolul patronatelor şi al asociaÆiilor profesionale, alåturi de sindicate; 4) A fost instituÆionalizat, constituÆional, şi Consiliul Economic şi Social; 5) S-a prevåzut posibilitatea ca românii din diasporå care şi-au påstrat cetåÆenia så poatå ocupa funcÆii şi demnitåÆi publice, inclusiv militare, precum şi dreptul acestora de a dobândi terenuri prin moştenire legalå; 6) A fost introdus principiul egalitåÆii de şanse între femei şi bårbaÆi; 7) A fost consacrat dreptul cetåÆeanului la un proces echitabil şi la soluÆionarea cauzelor într-un termen rezonabil; 8) S-a prevåzut cå arestarea preventivå poate fi fåcutå numai de instanÆå, pe cel mult 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii cu câte încå 30 de zile, fårå a depåşi 120 de zile; percheziÆia se poate dispune numai de cåtre judecåtor; 9) S-a prevåzut expres garantarea proprietåÆii private, precum şi a celei publice şi s-a interzis trecerea silitå în proprietatea statului pe motive politice, etnice sau religioase; 10) S-a instituit råspunderea statului pentru orice fel de eroare judecåtoreascå (anterior råspunderea se referea doar la cazurile penale), s-a consacrat råspunderea judecåtorului pentru hotårârile greşite; 11) În vederea fluidizårii activitåÆii de legiferare şi a creşterii eficienÆei celor douå Camere ale Parlamentului, s-a introdus principiul competenÆelor diferenÆiate a celor douå Camere; 118

Revizuirea ConstituÆiei

12) Imunitatea parlamentarå a fost reduså doar pentru faptele care au legåturå cu exprimarea opiniilor politice. Pentru alte fapte parlamentarii pot fi urmåriÆi penal şi trimişi în judecatå, fårå aprobarea Camerelor din care fac parte. Se va solicita aprobarea doar pentru percheziÆie, reÆinere sau arestare preventivå; 13) S-a prevåzut reducerea numårului cetåÆenilor care pot semna o iniÆiativå popularå, de la 250.000 la 100.000; 14) S-a instituit un regim mult mai riguros şi mai limitativ pentru ordonanÆele de urgenÆå; 15) S-a prevåzut creşterea rolului Avocatului Poporului – dreptul acestuia de a sesiza, în cadrul controlului anterior, Curtea ConstituÆionalå şi posibilitatea invocårii excepÆiei de neconstituÆionalitate; s-a prevåzut, de asemenea, înfiinÆarea adjuncÆilor Avocatului Poporului pe diferite domenii; 16) Pentru justiÆie, s-a urmårit întårirea autonomiei acesteia, s-a prevåzut creşterea rolului Consiliului Superior al Magistraturii şi reorganizarea acestuia în douå secÆii – una pentru judecåtori şi una pentru procurori – în structura acestui important organism, care va fi garantul independenÆei justiÆiei, urmând så fie şi patru reprezentanÆi ai societåÆii civile. S-a prevåzut transformarea CurÆii Supreme de JustiÆie în Înalta Curte de CasaÆie çi JustiÆie; 17) S-a prevåzut creşterea rolului CurÆii ConstituÆionale, eliminându-se posibilitatea ca deciziile acesteia så poatå fi råsturnate de Parlament; 18) A fost consacratå expres libera iniÆiativå a economiei de piaÆå; 19) A fost instituÆionalizatå Autoritatea Electoralå Permanentå; 20) Pentru a se asigura continuitatea funcÆionårii instituÆiiior fundamentale ale statului, în concordanÆå cu practica democraticå din foarte multe Æåri, s-a negociat durata mandatului prezidenÆial de la 4 la 5 ani, începând cu alegerile din 2004.136 Concluzia unui sondaj IMAS, realizat în perioada de pregåtire a Referendumului ConstituÆional, aråta cå propunerea ca parlamentarii så poatå fi anchetaÆi çi judecaÆi pentru fapte 136

Liderii PD anunÆaserå, în 17 martie 2003, decizia partidului lor de a nu semna proiectul de lege pentru modificarea ConstituÆiei, întrucât comisia care s-a ocupat de elaborarea proiectului a respins douå propuneri pe care parlamentarii PD le considerau fundamentale. Comisia nu fusese de acord ca vârsta minimå pentru un senator så coboare de la 35 la 23 de ani çi nici nu a acceptat ca parlamentarii care migreazå de la un partid la altul så-çi piardå mandatul!!! În ceea ce priveçte PNL, încå din data de 1 martie 2001, PNL çi PDSR cåzuserå de acord asupra aspectelor din ConstituÆie care trebuiau modificate. Era vorba de garantarea proprietåÆii, diferenÆierea atribuÆiilor celor douå Camere çi limitarea imunitåÆii parlamentare, o comisie comunå a celor douå partide urmând a-çi începe activitatea în aprilie. Cele douå partide stabiliserå, în 29 martie, ca referendumul referitor la revizuirea ConstituÆiei så aibå loc la 30 aprile 2002. Ulerior, aceastå înÆelegere a cåzut.

119

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

penale era susÆinutå de 91% dintre români. Sondajul aråta cå românii vor ca preçedintele så stea mai mult la Cotroceni: 66% considerau normal mandatul de 5 ani, în timp ce 26% îl susÆineau pe cel de 4 ani. DesfiinÆarea obligativitåÆii serviciului militar era doritå de 59%, în timp ce 33% dintre subiecÆi voiau påstrarea vechiului sistem. În ceea ce priveçte drepturile acordate cetåÆenilor stråini, pårerile erau împårÆite în mod egal între cei care susÆineau acest lucru çi cei care i se opuneau.

A fost interesantå procedura folositå pentru a elimina riscul prelungirii la infinit a dezbaterii privitoare la revizuirea ConstituÆiei. În acest sens, am semnat un protocol cu celelalte partide parlamentare. Din påcate, ulterior semnårii Protocolului, au existat unele încercåri neloiale din partea unora dintre partenerii politici de a excede protocolul încheiat cu privire la revizuirea ConstituÆiei. În condiÆiile în care nu erau respectate cele convenite, PSD era pregåtit så susÆinå doar revizuirea articolelor care priveau aderarea României la NATO şi UE. De fapt, anumiÆi oameni politici au încercat så condiÆioneze participarea partidelor pe care le reprezentau la dezbaterea propunerii de revizuire, numai în condiÆiile luårii în considerare a unor amendamente, care, fie cå excedau textul acordului politic iniÆial, fie cå nu erau în concordanÆå cu anumite articole din ConstituÆie şi a cåror revizuire nu fusese convenitå între partidele semnatare ale acordului. Noi pornisem acest demers numai din raÆiuni care Æineau de interesele primordiale ale Æårii çi de aceea, dacå nu se respectau înÆelegerile convenite, PSD a comunicat, la sfârçitul lunii martie 2003, cå este pregåtit så propunå ca revizuirea ConstituÆiei så se rezume numai la articolele care priveau aderarea României la OrganizaÆia Tratatului Atlanticului de Nord çi la integrarea în Uniunea Europeanå.

Noi doream modificarea ConstituÆiei pentru a evita organizarea unor referendumuri succesive, de fiecare datå când ratificam diverse documente cu UE sau NATO. Aceste dificultåÆi legate de referendumuri în care cetåÆenii, indiferent de tema propuså, voteazå, în esenÆå, pentru validarea sau invalidarea guvernårii naÆionale. S-a våzut acest lucru cu ocazia referendumurilor din FranÆa sau Olanda, unde tema europeanå a fost depåçitå de clivajul politic intern, legat de alte subiecte. Aceasta a fost raÆiunea principalå a insistenÆei de revizuire a ConstituÆiei României.137

137

Textul adåugat în ConstituÆie (art. 148 alin. 1) prevede, în urma revizuirii, cå „Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferårii unor atribuÆii cåtre instituÆiile comunitare, precum çi al exercitårii în comun cu celelalte state membre a competenÆelor prevåzute în aceste tratate, se face prin lege adoptatå în çedinÆa comunå a Camerei DeputaÆilor çi Senatului, cu o majoritate de douå treimi din numårul deputaÆilor çi senatorilor”. Pentru detalii, vezi Adrian Nåstase, Reprezentarea României la Uniunea Europeanå în contextul reglementårilor interne çi europene, Bucureçti, Monitorul Oficial, 2012, p.97-116

120

Revizuirea ConstituÆiei

Adoptarea noii ConstituÆii, prin referendum138, în 2003, a fost o victorie pentru noi. Totuçi, lucrurile se complicau. Interviul dat de ambasadorul britanic vineri, înainte de referendum, cu embargo pentru duminicå, la ora 1 (în a doua zi a referendumului), nu a fost un gest foarte amical. Într-un fel, era previzibil, mai ales dupå lunga discuÆie pe care o avusese anterior cu un numår de lideri politici, inclusiv cu Traian Båsescu.

Referendumul pentru revizuirea ConstituÆiei s-a desfåçurat timp de douå zile. Duminicå, la ora 23, la Biroul Electoral Central rezultatele aråtau cå referendumul a fost valabil, la urne prezentându-se 55% din electorat.139 Mi se pare interesant, privind retrospectiv, faptul cå, a doua zi dupå referendum, liderii AlianÆei PNL-PD au cerut demisia Guvernului pentru corupÆie generalizatå çi anchetarea fraudei masive de la referendum. Traian Båsescu anunÆa cå AlianÆa va da publicitåÆii rezultatele numårårii paralele a voturilor, ce va aråta cå procentul adevårat de participare a fost de maxim 44%, deci cu 10 procente mai mic! Nu çtiu ce s-a mai întâmplat dupå aceea.

Bånuiesc cå nu s-a fåcut o plângere la Parchet, dar, probabil cå a fost un „test” înainte de acuzaÆiile de fraudå de la alegerile din 2004!

Mitul fraudei reprezintå, în România, o expresie a incapacitåÆii purtårii unei discuÆii coerente în legåturå cu fondul unei probleme. Aceastå incapacitate derivå şi din tipul relativ conservator al culturii politice româneşti, care încå nu a asimilat comportamentul democratic drept unul natural. „Din påcate, clasa politicå, în loc så îşi asume rolul de educare a populaÆiei în spirit democratic şi så mute discuÆia spre elementele de conÆinut asupra cårora trebuie så se pronunÆe populaÆia, preferå dispute facile, în care câştigå cel care strigå mai tare”.140 În legåturå cu posibilitatea „fraudei”, mi-am notat într-un jurnal cå la o reuniune a DelegaÆiei Permanente, din 29 septembrie 2003, atrågeam atenÆia asupra confuziei privind „DA-ul pentru Europa çi pentru ConstituÆie” çi DA-ul din AlianÆa D.A. (care era la început). DA pentru Europa are un anumit sens çi de asta unii voiau så råmânem la DA pentru Europa. Noi l-am schimbat puÆin. „Un vot pentru ConstituÆie, un vot pentru Europa”, ca så nu aparå DA-ul, care legitimiza logo-ul pe care AlianÆa îl va folosi dupå aceea.

La o zi dupå referendumul pentru ConstituÆie, din 18-19 octombrie 2003, am operat o remaniere a guvernului. Trei miniştri din echipa Executivului şi-au dat demisia, eu le-am acceptat çi i-am numit pe înlocuitori. Ministrul Integrårii Europene, Hildegard Puwak, ministrul 138

În 20 octombrie, în çedinÆa DP, le-am spus colegilor cå, dacå nu ar fi trecut referendumul, eram pregåtit så le propun demisia Guvernului. Probabil înså cå çi presiunea OpoziÆiei ar fi fost în acelaçi sens!

139 La referendumul din 18-19 octombrie 2003 participarea a fost foarte scåzutå – 55,7% din cei 17.842.103 cetåÆeni cu drept de vot, dintre care 89,70% au votat pentru, 8,81% împotrivå.

140 Multimedia Political Communication, România dezordonatå, 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit., p.331

121

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

SånåtåÆii, Mircea Beuran, şi secretarul general al Guvernului, Şerban Mihåilescu, au påråsit Executivul. La conferinÆa de preså de dupå DelegaÆia Permanentå a PSD, am anunÆat cå miniştrii Hildegard Puwak, Mircea Beuran şi Şerban Mihåilescu au cerut så fie eliberaÆi din funcÆie pentru ca diversele acuzaÆii care le fuseserå aduse în ultima vreme så nu afecteze activitatea Guvernului sau negocierile de aderare la Uniunea Europeanå. Am acceptat demisiile çi am anunÆat înlocuitorii celor trei miniştri demisionari. Vasile Puşcaş, negociator-şef al României cu UE, a fost numit ministru interimar la Integrare Europeanå, Ionel Blånculescu, ministru pentru control, a preluat şi portofoliul SånåtåÆii. Noul secretar general al Guvernului a fost numit Eugen Bejenariu, directorul RAPPS. Noii miniçtri au fost desemnaÆi în 27 noiembrie. Era vorba despre Ovidiu Brânzan, desemnat titular al portofoliului SånåtåÆii, şi de Alexandru Fårcaş, pentru Ministerul Integrårii.

Cei doi le-au succedat lui Ionel Blånculescu çi Vasile Puşcaş, numiÆi miniştri interimari în octombrie.

122

Comunicarea politicå – câteva noÆiuni de bazå

17. Comunicarea politicå – câteva noÆiuni de bazå „Comunicarea tinde så devinå un mit al lumii moderne. Tot ceea ce este råu este din cauza «lipsei de comunicare», a unei «comunicåri defectuoase» etc. Ca atare, comunicarea devine un panaceu: «comunicå mai bine!», «de ce nu comunicaÆi?» etc.”141 În aceeaçi analizå, se aratå cå efortul de comunicare adecvatå a deciziilor politice nu trebuie considerat drept propagandå sau manipulare. Acestea din urmå sunt formule clasice de pervertire a comunicårii politice. La fel de perverså este înså şi comunicarea politicå „dupå ureche”, care nu Æine seama de forÆa uriaşå pe care o are cuvântului rostit în faÆa maselor. Se poate spune astfel cå, în domeniul comunicårii politice, utilizarea abuzivå a principiilor înseamnå manipulare, iar ignorarea lor înseamnå iresponsabilitate. Existå decizii politice absolut necesare pentru dezvoltarea societåÆii, care înså sunt receptate negativ din cauza comunicårii necorespunzåtoare. „În România post-decembristå s-au ratat multe momente «istorice» din cauza unei proaste comunicåri politice, care nu a Æinut seama de mentalitåÆile şi orizontul de aşteptare al societåÆii româneşti. Lozincile de tipul «Nu ne vindem Æara!» sau «Noi muncim, nu gândim!» au zådårnicit multe decizii politice care ar fi putut schimba fundamental soarta României. Vina nu o poartå cei care au nåscocit astfel de lozinci. Ele au prins la public pentru cå ilustrau perfect anumite tråsåturi definitorii ale unei societåÆi care a fost intoxicatå decenii întregi de propaganda naÆional-comunistå. VinovaÆi sunt politicienii care, la vremea respectivå, nu au Æinut seama de aceste resorturi psiho-sociale, compromiÆând astfel o serie întreagå de valori şi idei care ar fi deschis calea cea mai directå pentru un viitor promiÆåtor. Datoria omului politic nu este doar de a lua deciziile cele mai înÆelepte. În egalå måsurå, el are obligaÆia de a comunica adecvat deciziile, astfel încât societatea så fie pregåtitå så le accepte, chiar dacå unele dintre ele produc în prima fazå efecte mai puÆin populare”.142 Comunicarea politicå trebuie så realizeze adecvarea mesajelor la publicul Æintå (categorii de vârstå, profesionale, etnice, religioase etc.). De asemenea, trebuie så încerce çi adecvarea mesajelor la tipul de decizie, în funcÆie de natura principiilor care le fundamenteazå: 141

Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit.,

p.128 142

Ibidem, p.129

123

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

• principii raportate la valorile socio-umane (ex: grila de impozitare, ajutoare sociale, disponibilizårile, alocaÆii etc.); • principii raportate la valorile naÆional-istorice (ex.: susÆinerea unei alianÆe militare, reglementårile privind minoritåÆile etnice, relaÆii externe, ceremonii naÆionale etc.); • principii de ordin raÆional-çtiinÆific (ex.: asigurarea resurselor energetice, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea tehnologiei, reglementåri în domeniul financiar-bancar etc.). „Pentru fiecare dintre aceste tipuri de decizii va trebui utilizat un limbaj specific, adecvat cu principiile care stau la baza lor. De exemplu, reglementårile din domeniul sånåtåÆii nu pot fi comunicate eficient printr-un limbaj raÆional, chiar dacå, din punct de vedere logic, argumentarea este corectå. ExplicaÆiile privind «plafonul bugetar» sau «necesitatea reducerii numårului de paturi» nu au nicio semnificaÆie pentru bolnavul aflat în suferinÆå. El nu va fi niciodatå dispus så accepte judecata rece, raÆionalå. El se aşteaptå så fie sprijinit de societatea din care face parte, în aceeaşi måsurå în care el însuşi a contribuit la sprijinul semenilor såi.”143 Este importantå çi unitatea mesajelor transmise, prin repetarea lor çi preluarea de cåtre toÆi purtåtorii de mesaj – atunci când mesajul este considerat un mesaj central.

Elliot Aronson vorbeçte în lucrarea sa The Social Animal (Ed. Worth Publishers, 2003, p.5), despre „influenÆa pe care oamenii o au asupra convingerilor sau comportamentului altora”. Cu alte cuvinte, nu numai cå indivizii se asociazå în grupuri de tip ad hoc, dar sistemul lor de valori çi comportamentul lor pot fi influenÆate de alÆii. Mai mult, nici måcar nu e necesar ca oamenii så influenÆeze acÆiunile. Acelaçi lucru îl pot face circumstanÆele. Experimentul lui Zimbardo de simulare a închisorii demonstreazå exact modul în care situaÆiile afecteazå puternic fiinÆele umane. Experimentul a avut rezultate atât de çocante încât a trebuit så fie închis dupå numai çase zile.

Deçi societatea, în ansamblu, se teme de noÆiunile de „comportament de maså” sau „comportament colectiv” – datoritå implicaÆiilor manipulårii – asta nu înseamnå cå ele nu existå.

George Orwell explicå, în Politics and English Language, cå limbajul poate fi folosit în mod eronat pentru a induce oamenii în eroare. Orwell declarå cå politicienii ascund multiplele modalitåÆi în care „engleza poate fi manipulatå” çi interpretatå greçit în scopul de a crea 143

„Pentru ca o decizie så poatå fi acceptatå, comunicarea trebuie så fie credibilå, convingåtoare. În acest sens, adecvarea mesajelor în funcÆie de public si de tipul de decizie nu este suficientå. Credibilitatea mesajelor depinde de credibilitatea celui care le rosteşte, iar în aceastå privinÆå trebuie discutatå imaginea reprezentantului politic. Valoarea unui partid se måsoarå mai ales prin valoarea çi diversitatea reprezentanÆilor såi. Un partid puternic este cel care dispune de acei lideri care pot acoperi cu succes diversele zone de comunicare, asigurând astfel receptarea favorabilå a unei game foarte variate de decizii politice. Din acest punct de vedere, un partid preocupat de perspectivele sale ar trebui så aibå în vedere „specializarea discursivå” a reprezentanÆilor såi”. (ibidem)

124

Comunicarea politicå – câteva noÆiuni de bazå

confuzie.144 Un alt exemplu similar de a induce efectul dorit este „pregåtirea prealabilå” (l-am putea denumi „fezandare”). Într-un articol al lui David M. Boush, How Advertising Slogan Can Prime Evaluation Of Brand Extensions („Felul în care sloganurile publicitare pot pregåti evaluårile privind extinderea unui brand”), apårut în Psychology & Marketing, se aratå cå sloganurile publicitare au un impact extrem de puternic asupra unui anumit brand prin „atragerea atenÆiei asupra calitåÆilor prin care noul produs fie se deosebeçte de produsele deja existente, fie se aseamånå cu acestea”.145 Astfel, indivizii sunt constrânçi så cumpere un anumit produs pentru acele calitåÆi cårora li s-a fåcut publicitate. Aronson spune cå „doar pentru cå noi credem cå suntem imuni la persuasiune, asta nu înseamnå cå çi suntem”. Totuçi, în cazul multor produse de consum, oamenii tind så le cumpere doar pentru cå sunt „puternic mediatizate”.146 Odatå ce o persoanå a cumpårat un produs, ea devine parte a unui focus group care deÆine produsul respectiv. Acel grup poate fi Æintit pentru comercializarea ulterioarå a aceluiaçi produs sau a altor noi produse.

Aceasta s-ar putea face prin publicitate, creçterea stimei de sine çi oferirea de avantaje financiare (de exemplu reduceri de preÆ). În acest mod, are loc un proces de calcul çi de deliberare raÆionalå. La fel se întâmplå în campaniile electorale ale partidelor (sau chiar în afara lor).

Existå numeroase metode eficiente prin care un politician poate influenÆa opinia publicå.

Aronson considerå cå „opiniile noastre pot fi influenÆate de experÆi çi indivizi pe care îi consideråm de încredere”. Credibilitatea unui comunicator poate fi mai mare dacå „trateazå o chestiune aparent opuså intereselor lor” sau dacå „nu încearcå så le influenÆeze opinia”. Alte metode de persuasiune ar fi gradul de atractivitate al comunicatorului în ochii opiniei publice sau modul în care auditoriul poate relaÆiona cu acesta.147 În esenÆå, domeniul campaniilor politice este strâns legat de transmiterea informaÆiei prin intermediul tehnologiilor digitale çi de apelul la procesele emoÆionale çi psihologice.

Potrivit lui Aronson (în The Social Animal), „puterea mass-media” se caracterizeazå prin fenomenul cunoscut sub numele de „contaminare emoÆionalå”. Aceastå noÆiune se referå la convergenÆa emoÆionalå a indivizilor faÆå de un subiect pe care îl våd în prime time (la o orå de maximå audienÆå). Cu alte cuvinte, poate fi privitå ca un mimetism automat, inconçtient, 144

G. Orwell, Politics and English Language, 1946, p.3-4 David M. Boush, How Advertising Slogan Can Prime Evaluation of Brand Extensions, 1993, Psychology & Marketing, p.70-72 146 Elliot Aronson, The Social Animal, Worth Publishers, 2003, p.54 147 Elliot Aronson, The Social Animal, Worth Publishers, 2003, p.51. Sunt mulÆi factori care cresc sau diminueazå noÆiunea de conformitate. Potrivit lui Aronson, aceçti factori sunt: unanimitatea grupului; angajamentul public faÆå de declaraÆia cuiva; responsabilitatea faÆå de o colectivitate în procesul de luare a deciziei; cultura individului çi presiunea exercitatå de grup. (idem, p.19-22) 145

125

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

al unui comportament, expresie sau sentiment pe care cineva îl vede la o altå persoanå. Acest fenomen s-a extins odatå cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare în maså. Extensia televizoarelor, practic, în fiecare locuinÆå, a fåcut ca çtirile så fie percepute drept realitate. Persuasiunea este, de cele mai multe ori, voitå/intenÆionatå, mai degrabå decât neintenÆionatå.148 ToÆi liderii politici trebuie så fie familiarizaÆi cu elementele de bazå ale comunicårii politice. Este importantå cunoaçterea tuturor „actorilor” politici, în special partide, grupuri de presiune, organizaÆii media, çi cunoaçterea mijloacelor de comunicare.

Ei trebuie så çtie, între altele, cå existå o mare diferenÆå între realitate çi „realitatea mediaticå”. „Într-o societate democraticå (...) libertatea cuvântului, a presei scrise çi a audiovizualului implicå libertatea de a crea pseudo evenimente. Politicienii, reporterii çi mass-media concurente se întrec în aceastå activitate de creaÆie. Rivalizeazå între ei propunând, într-o formå atrågåtoare çi «informativå», reportaje çi imagini din lume. Sunt liberi så facå speculaÆii asupra evenimentelor, så producå noi fapte”.149 Sunt frecvent folosite „scurgerile de informaÆii” (de exemplu, „stenogramele” PSD în campania din 2004).

Comunicarea politicå în campaniile electorale presupune respectarea unor reguli de bazå: coerenÆa; adaptarea campaniei; definirea strategiei; identificarea publicului Æintå; construirea imaginii; stabilirea temelor de campanie; lansarea campaniei; media planning; discursul; sloganul; comunicarea mesajului; analiza çi sinteza informaÆiei; monitorizarea çi producÆia sondajelor de opinie; celula de analizå strategicå çi politicå; celula de coordonare.150 Managementul informaÆiei este esenÆial. Sunt importante sursele (publice, confidenÆiale), gradul de adevår, selectarea informaÆiilor importante, transmiterea setului de informaÆii pe scara ierarhicå în sus. Sunt importante çi viteza de reacÆie („grupul de reacÆie rapidå”), organizarea „celulei de analizå” (în cazul unor crize), çi transmiterea unor mesaje de råspuns (inclusiv de diversiune).

Un lider politic trebuie så cunoascå felul (çi limitele) în care se utilizeazå sondajele de opinie sau cum se organizeazå „ziua votului” (mobilizare la vot, organizarea secÆiilor de votare etc.).

De asemenea, trebuie cunoscute efectele publicitåÆii politice, organizarea de mitinguri çi alte evenimente (timing, locaÆie etc.).

Trebuie cunoscute limitele legale ale campaniei negative. Una dintre problemele esenÆiale este stabilirea agendei publice în perioada pre-electoralå çi în campania electoralå. Acest lucru poate fi fåcut, direct sau indirect, de cåtre mass-media.151 148

Elliot Aronson, The Social Animal, Worth Publishers, 2003, p.51 Brian McNair, Introducere în comunicarea politicå, Ed. Polirom, Bucureçti, 2007, p.47 150 Vezi Andrei Stoiciu, Comunicarea politicå. Cum se vând idei çi oameni, Ed. Humanitas, Bucureçti, 2000, p.155 151 Vezi çi Brian McNair, op.cit., p.77 149

126

Comunicarea politicå – câteva noÆiuni de bazå

Comunicarea politicå internå este çi ea deosebit de importantå într-un partid. În PSD formele tradiÆionale erau: întâlnirile cu „activul”, „circularele”, „instrucÆiunile”.

Am introdus înså çi videoconferinÆele såptåmânale cu reprezentanÆii noçtri din teritoriu, în care angrenam çi membrii departamentelor sau miniçtrii care ofereau diverse informaÆii.

La un moment dat, am introdus çi un „newsletter” electronic, såptåmânal, pentru membrii Consiliului NaÆional.152 Retrospectiv, må întreb dacå, în realitate, PSD a dominat mass-media aşa cum se afirmå şi dacå da, care a fost eficienÆa unui astfel de demers.153 Excesul de comunicare publicå, inerent statutului de partid aflat la guvernare, nu a creat un avantaj relativ, ci a indus mai curând electoratului o stare de saturaÆie informaÆionalå, şi, uneori, sentimentul de manipulare.

Acest fapt nu s-a datorat atât concepÆiei generale despre comunicare a partidului, cât unei ståri de fapt: mass-media focalizeazå atenÆia publicului asupra puterii, cåreia îi creeazå, în ultimå instanÆå, o stare de dependenÆå. Iatå câteva observaÆii critice care necesitå o analizå obiectivå şi o strategie de remediere în viitor: • Binomul Guvern – PSD a dominat spaÆiul mediatic pânå la suprasaturaÆie; • Excesul de prezenÆå mediaticå a generat dezinteres şi chiar respingere în rândurile unei mari pårÆi a publicului. Concomitent a apårut „foamea” de altceva; • PSD şi liderii såi în special, au dominat, pe parcursul acelor ani, scena publicå.

Cantitatea a înecat calitatea. Publicul a fost suprasaturat cu evenimente minore care au fost supralicitate mediatic. Probabil cå a fost çi cazul meu; • Inundarea opiniei publice cu informaÆie poate este o tacticå bunå pe termen scurt, dar atunci când devine strategie de comunicare a guvernårii då naştere unor efecte nocive.154 Promisiunile politice sunt un vehicul de comunicare în relaÆia cu alegåtorii, vehicul pe care îl folosesc toate partidele politice din România şi din lumea întreagå.155 152

Exemple de acÆiuni recente de transfer de putere prin intermediul platformelor de socializare pe internet sunt revoluÆiile Primåverii arabe sau miçcarea Ocupy Wall Street. În aceste cazuri, indivizi au format grupuri care s-au transformat în miçcåri în favoarea drepturilor civile sau a libertåÆii de expresie. RevoluÆiile portocalii au folosit çi ele amplu, platformele de socializare pe internet.

153 „ToÆi prim-miniçtrii – observa un fost reporter politic al ziarului «Sunday Times» – cautå så obÆinå «dominaÆia asupra presei, radioului çi televiziunii ca o precondiÆie esenÆialå a dominaÆiei lor asupra Parlamentului, partidelor çi opiniei publice. Ei doresc så controleze çi så exploateze mass-media ca pe o pârghie a guvernului». Principalul mijloc prin care se poate asigura o asemenea dominaÆie este reprezentat de figura secretarului de preså”. (apud Brian McNair, op.cit., p.205) Asupra acestor aspecte, ar fi multe lucruri de comentat...

154 Vezi Adrian Nåstase, Comunicarea publicå – cauzå sau soluÆie a crizei politice?, în vol. Båtålia pentru viitor – sezonul 2, vol.cit., p.170-175 155 „Dintre toate lighioanele electorale, promisiunile sunt cele mai comune. Ele pot fi întâlnite la tot pasul în jungla politicii. Viu colorate, cu penaj impresionant, mai mici sau mai mari, aceste vietåÆi sunt atât de numeroase çi de variate încât este practic imposibil så le clasifici dupå un criteriu pertinent”. (Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii”, vol.cit., p.234)

127

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Promisiunile politice sunt enunÆate nu doar în cadrul campaniei electorale pentru a atrage votul hotårâtor, ele fac parte din retorica politicå discursivå de zi cu zi. Practicile discursive sunt, mai curând, resortul moral cu care actorii politici îşi legitimeazå acÆiunile. De cele mai multe ori, practicile discursive merg mânå în mânå cu politicile de imagine, pentru consolidarea capitalului de imagine al actorilor politici. Şi aici, ca în oricare alt domeniu, nu este suficient så faci lucruri bune, trebuie så le şi comunici. Iar de felul în care comunici (de practicile discursive, în fond) sunt legate mai întâi percepÆia imaginii în rândul opiniei publice, dar şi viitorul politic al unui lider sau partid politic.

Atunci când eçti la guvernare, proiecte anunÆate nu pot fi doar promisiuni electorale. Ele sunt, în acelaçi timp, çi promisiuni de guvernare.

Mesajele politice çi mai ales cele electorale, au nevoie så fie transmise cât mai larg.156 Publicitatea înseamnå „plasarea mesajelor organizaÆiilor, contra cost, în mass-media”. Publicitatea politicå, în sens strict, se referå la achiziÆionarea çi întrebuinÆarea spaÆiului de reclamå, plåtit la preÆul pieÆei, cu scopul de a transmite mesaje politice unui public de maså. Printre mijloacele de comunicare folosite în acest scop se pot numåra cinematograful, panourile publicitare, presa scriså, radioul çi televiziunea.157 „Minciuna” în politicå este, din påcate, o realitate a democraÆiei contemporane şi se datoreazå conflictului dintre dubla determinare a candidatului: îndeplinirea unei misiuni politice/sociale, respectiv obÆinerea unui mandat de care se leagå avantaje concrete şi individualizabile/personale.

Unul dintre cei mai fini gânditori politici, Hannah Arendt, remarca, în celebra lucrare „Crizele republicii”, cå „minciunile sunt adeseori mult mai plauzibile, mult mai ispititoare 156

„Ceea ce noi consideråm publicitatea electoralå include o serie întreagå de procedee împrumutate din metodele de promovare comercialå cum ar fi publicitatea radio, tv, preså scriså, stradalå (out-door), internet, spectacole electorale, materiale promoÆionale (tricouri, şepci, brichete, chibrituri, umbrele ş.a.m.d.), materiale de propagandå (fluturaşi, pliante), afişe, publicaÆii de campanie, corespondenÆå electoralå (prin poştå, prin e-mail sau SMS). La acestea se adaugå costurile pentru producÆia şi concepÆia serviciilor numite mai sus, precum şi costurile cu firmele care se ocupå de promovarea imaginii partidului. Dupå cum se poate observa ceea ce în aparenÆå pare simplu este de fapt, mai ales în cazul partidelor mari, un mecanism foarte complex care, din constatårile noastre, creeazå uneori dificultåÆi chiar şi partidului, cåruia îi vine greu så Æinå cont de toate aceste detalii sincronizându-le astfel încât så obÆinå efectul dorit: obÆinerea mai multor voturi şi, în final, victoria”. (IPP, Rapot 2005, op.cit., p.62) 157 Vezi Brian Mc Nair, op.cit., p.129 „Datoritå creçterii rolului televiziunii în campaniile politice, publicitatea a devenit în America forma preeminentå a retoricii politice. Reclama politicå reprezintå «în momentul de faÆå principalul mijloc prin care candidaÆii la preçedinÆie îçi comunicå mesajul cåtre alegåtori». În Marea Britanie, ca çi în alte Æåri cu o situaÆie asemånåtoare, deçi convenÆiile stilistice çi de reglementare diferå de cele din Statele Unite, publicitatea deÆine un rol capital în comunicarea politicå. Puterea publicitåÆii Æine çi de faptul cå ea disemineazå informaÆia despre programul candidatului sau al partidului la un nivel al detaliului pe care jurnaliçtii de televiziune arareori îl pot egala”.(idem)

128

Comunicarea politicå – câteva noÆiuni de bazå

pentru raÆiune decât este realitatea, fiindcå mincinosul are marele avantaj de a şti dinainte ceea ce doresc sau aşteaptå ascultåtorii såi så audå. El şi-a pregåtit intenÆionat povestea destinatå consumului public, având grijå så o facå credibilå, în timp ce realitatea are aceastå tråsåturå descumpånitoare de a ne confrunta cu neprevåzutul, pentru care nu eram deloc pregåtiÆi.”

Confruntat cu dilema alegerii între misiunea socialå şi avantajele personale, politicianul va fi tentat så îmbrace iniÆiativele sale publice în formule atrågåtoare pe care electoratul are disponibilitatea de a le asculta, chiar dacå acestea nu reflectå nici realitatea şi nici adevåratele sale intenÆii, cu scopul final de a acoperi acÆiunile care genereazå câştiguri proprii. „Pânå la un punct, aceastå opÆiune pare şi fireascå din punctul de vedere al omului politic: dacå doresc så-mi maximizez câştigurile, nu am niciun interes så spun adevårul; el va nemulÆumi publicul, iar în acest fel nu voi putea så-mi duc la bun sfârşit nici misiunea politicå şi nici proiectele personale.

Pentru democraÆie înså, acest tip de comportament este extrem de nociv, fiind una dintre cauzele crizelor sociale. SperanÆa vine din faptul cå alegerile sunt un exerciÆiu periodic, iar minciunile pot fi sancÆionate la momentul scadenÆei. În România, faptul cå, dupå 1992, niciun guvern nu a reuşit så câştige alegerile pe care le-a organizat ar putea fi interpretat ca un argument cå promisiunile au fost minciuni, iar intenÆiile de guvernare simple amågiri”.158 Un exemplu tipic de minciunå în politicå l-a reprezentat afirmaÆia lui Traian Båsescu în campania pentru prezidenÆiale, din 2004, când a spus cå el va câçtiga alegerile prezidenÆiale din primul tur. El çtia înså cå acest lucru era imposibil. Ar fi trebuit så obÆinå aproximativ 9 milioane de voturi, jumåtate plus unu din numårul total de votanÆi, nu de numårul celor care se prezintå la vot – situaÆie valabilå doar pentru al doilea tur de scrutin). În realitate, a obÆinut vreo 3 milioane. A existat vreo sancÆiune pentru minciunå?

Discursul politic se deosebeşte de restul discursurilor prin faptul cå el legitimeazå actorul politic (liderul sau partidul) ca autoritatea care deÆine adevårul suprem. „Båsescu sau Stolojan, PSD sau PRM, toÆi deÆin adevårul absolut. ToÆi îşi legitimeazå existenÆa pe spaÆiul politic, invocând un set de valori pe care le pot promova numai fiecare în particular, şi acestea ar reprezenta soluÆia idealå pentru România. Discursul politic mai este şi unul convenÆional. În diverse situaÆii de comunicare care alcåtuiesc agenda politicå zilnicå, actorii politici (liderii sau partidele care le reprezintå) au un grad sporit de vizibilitate, astfel cå ei trebuie så invoce argumente şi comportamente consacrate care au o recunoaştere socialå acumulatå în timp”.159

158

Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit.,

p.240

159

Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit., p.234

129

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

De multe ori, aveam nevoie de punctaje çi de tematici pentru diverse întâlniri sau conferinÆe de preså. Se întâmpla så primesc texte scrie în limbå de lemn, fårå explozie, fårå idei, doar cuvinte... Ceream mesaje, nu maculaturå. E foarte greu, ca lider politic, så gåseçti un speech-writer care så se potriveascå cu stilul tåu. Nu vreau så fiu nedrept. De-a lungul anilor, de la Ovidiu Çincai, la Dan Mihalache, la Vasile Dâncu çi la alÆii, pe care nu-i menÆionez aici, am avut çansa så lucrez cu personalitåÆi deosebite care m-au ajutat så-mi formulez, mai inteligent, ideile, atunci când nu le-am preluat pe ale lor!

Specificul acÆiunii çi comportamentul politic este – în opinia profesorului Vladimir Pasti – cå, spre deosebire de alte comportamente sau acÆiuni, este întotdeauna motivat çi justificat prin discursul politic. Discursul politic poate la fel de bine så aparÆinå guvernanÆilor sau unui candidat care solicitå votul electoratului sau unui elector care îçi acordå votul unui candidat, dar el însoÆeçte, de regulå, actul politic. Uneori, acest discurs politic poate så fie doar o declaraÆie de încredere în conducåtorul politic care iniÆiazå actul sau comportamentul çi så nu se refere direct la conÆinutul politic al acestui act. La rândul lor, politicienii au întotdeauna un discurs care justificå gestul politic pe care îl fac çi deciziile pe care le adoptå. Ca urmare, în viaÆa cotidianå actul politic este întotdeauna însoÆit de o explicaÆie.160 Iar discursurile din campania electoralå pot fi analizate din diverse unghiuri, în funcÆie de conÆinutul mesajelor, din punct de vedere comunicaÆional, ca vectori de propagandå sau de manipulare, din punctul de vedere al exprimårii, din punct de vedere hermeneutic (Æinând seama de subiectivitatea autorului dar çi a interpretului – mass-media, etc.).161 În perioada 2001-2004, am folosit în mod sistematic sondajele de opinie – ca instrument de evaluare a performanÆei politice.

EvoluÆia intenÆiei de vot pentru PSD a urmat în general modelul creditului iniÆial acordat guvernårii în primele luni de la preluarea puterii executive, dupå care a urmat un anumit 160

Vezi, pe larg, Vladimir Pasti, Sociologie politicå, Ed. Ziua, 2004, Bucureçti, p.36-37. „Premisa fundamentalå a sociologiei politice este cå aceastå explicaÆie, pe care politica o oferå singurå, este insuficientå. Dacå aceastå explicaÆie ar fi suficientå, atunci sociologia politicå nu ar mai avea rost sau ar fi reduså la simpla înregistrare a motivaÆiilor actelor politice prezentate de politicieni sau de cetåÆeni. În acest caz, sociologia politicå s-ar reduce la aplicarea de sondaje de opinie – pentru cetåÆeni – çi la înregistrarea de declaraÆii politice pentru politicieni. În loc så procedeze astfel, sociologia politicå afirmå din capul locului cå discursul politic prezintå o motivaÆie, în vreme ce explicaÆia sociologicå prezintå cauzele. Sociologia politicå nu se bazeazå pe convingerea cå oamenii politici mint – deçi, uneori, ei o fac – çi nici nu presupune cå cetåÆenii sunt de regulå manipulaÆi – deçi, uneori, ei sunt. Sociologia politicå presupune cå motivaÆia, atât a politicienilor, cât çi a cetåÆenilor este realå, dar ea este rezultatul unor cauze mai profunde, care trebuie cåutate în structura socialå, în structura instituÆiilor sociale çi în interesele – adesea contradictorii – ale grupurilor de oameni din societate”. (idem, p.37) 161 Vezi pentru evoluÆia discursurilor candidaÆilor la alegerile din 2004, Arthur Suciu, Analiza politicilor discursive în vol. 12/XII RevoluÆia portocalie în România, Ed. FundaÆiei PRO, 2006, p.107 çi urm. Au fost avute în vedere trei cupluri discursive consacrate în 2005: Traian Båsescu çi Cålin Popescu-Tåriceanu, Mircea Geoanå çi Ion Iliescu, Markó Béla çi Corneliu Vadim Tudor.

130

Comunicarea politicå – câteva noÆiuni de bazå

declin. Astfel, PSD, în martie 2004, a înregistrat, 64% intenÆie de vot, dupå care a cunoscut o scådere fluctuantå pânå la un minimum de 47%, în iunie 2002. Ulterior, vizita preşedintelui George Bush şi invitarea României de a face parte din NATO din toamna anului 2002 au reconstruit intenÆia de vot pentru PSD la valori asemånåtoare cu creditul iniÆial. Astfel, în decembrie 2002, PSD înregistra aproape 60% intenÆie de vot. Valorile de încredere pentru liderii partidului (pentru mine, pentru Mircea Geoanå), dar çi pentru preçedintele Iliescu au fost atunci la cote tot atât de înalte. În finalul acestui capitol, câteva consideraÆii ale analiçtilor de la MPC. Cu unii dintre ei am lucrat în campania electoralå din 2004: „A fi strategul unui partid înseamnå un avantaj important pentru politicianul care reuşeşte acest lucru. În primul rând, poziÆia sa este foarte puternicå în partid. Fårå så fie întotdeauna un lider de linia întâi, fårå så aibå nevoie de carismå şi fårå så dea neapårat «bine pe sticlå», strategul politic se bucurå de o influenÆå maximå în deciziile majore ale partidului. În al doilea rând, strategul politic este, între liderii la vârf, poate cel mai puÆin tangibil în cazul în care se schimbå conducerea partidului. Rolul såu este informal, iar ierarhiile formale se pot schimba, låsându-le aproape neatinse pe cele informale. În al treilea rând, strategul politic are un instrument de påstrare a puterii la care alÆi lideri au acces mult mai greu: politica de alianÆe. Strategul politic îşi poate menÆine poziÆia şi influenÆa prin angajarea (fie şi indirectå a) prietenilor såi politici din alte partide în susÆinerea propriilor proiecte şi interese. În al patrulea rând, strategul politic este primul care poate anticipa cutremure politice, primul care, manevrându-şi nava, poate vedea şi striga «påmânt! påmânt!». El are avantajul cå poate citi cu o clipå mai repede ce urmeazå så se întâmple.

Strategul politic reprezintå, practic, un nod al puterii într-un partid. Strategul primeşte toate «input»-urile politice, le filtreazå şi oferå «output»-ul: organizarea de structuri de partid, deschiderea de noi fronturi de luptå politicå, «replierea» pe terenuri sigure, negocierea politicilor de alianÆå sau non-agresiune”.162 Probabil cå aÆi fi vrut så aflaÆi cine au fost de-a lungul anilor „strategii” PSD. Pe unii îi çtiÆi, pe alÆii nu. Må voi referi, într-un alt capitol, çi la consultanÆii stråini cu care am lucrat.

162

Multimedia Political Communication, Anul Armaghedon. Cronica politicå a anului 2002, vol.cit., p.301

131

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

132

Înainte çi dupå alegerile locale

18. Înainte çi dupå alegerile locale

Echipa tehnicå de campanie electoralå pentru locale çi-a desfåçurat activitatea, zilnic, la sediul din Ion Ionescu de la Brad.

Eu conduceam reuniunile care se Æineau aproape în fiecare zi, la sediul central, dimineaÆa la ora 8:30, când treceam în revistå activitatea çi evenimentele petrecute cu o zi înainte çi mai ales ce trebuia så facem în ziua respectivå çi în perioada imediat urmåtoare. Se stabileau principalele mesaje care trebuiau transmise, modul de abordare a diferitelor teme çi probleme care Æineau de buna pregåtire a activitåÆii electorale.

O temå importantå au constituit-o criteriile de performanÆå pentru alegerile locale. Am evaluat ceea ce au propus judeÆele, în urma discuÆiei pe care am avut-o cu fiecare judeÆ în parte.

Per total, în 1996 avusesem 23,53% consilieri la judeÆe, municipii, oraçe çi comune. În 2000 am avut, de asemenea, 23,54% çi în 31 decembrie 2003, prin preluarea mai multor consilieri, am ajuns la 40,86%. În propunerile judeÆelor se menÆiona ca prag nivelul de 40,73%.

La primari, în 1996, avusesem 31,8%, în 2000 am avut 35,11%, în decembrie 2003 aveam 70,30%, iar în martie 2004 eram probabil la vreo 80-85%. Ne propuneam 59,39, aproape 60%.

Mi se pårea un procent destul de optimist, mai ales la municipii çi oraçe.

Din datele pe care le aveam de la judeÆe, la municipii, de pildå, se propunea så ne adjudecåm 79% din primåriile de municipii, nu numai din cele mari, reçedinÆe de judeÆ. La oraçe 72% çi la comune 57,87-58%.

Pentru alegerile locale din 2004, am pregåtit structura echipelor tehnice de campanie electoralå pe judeÆe, atribuÆiile direcÆiilor de specialitate din structura echipelor tehnice çi componenÆa acestora.

Deosebit de importantå pentru acea campanie a fost elaborarea Ghidului candidatului PSD – managementul campaniei electorale, un document deosebit de complex, de aproximativ 150 de pagini. Pentru cei interesaÆi, adaug „cuprinsul” cu temele prezentate în acel ghid:

133

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

„I. CANDIDATUL ...................................................................................................... 2 1. Selectarea candidaÆilor ......................................................................................... 2 2. Desemnarea candidaÆilor ..................................................................................... 3 3. Pregåtirea candidaÆilor ......................................................................................... 4 4. Comportamentul candidaÆilor .............................................................................. 5 a) întrebåri adresate candidaÆilor ......................................................................... 6 b) Umorul candidatului ...................................................................................... 6 II. ECHIPA DE CAMPANIE 1. ConcepÆia generalå a organismului de campanie ................................................... 8 2. ÎmpårÆirea orizontalå a sarcinilor ......................................................................... 8 3. Repartizarea verticalå a sarcinilor ........................................................................ 8 a) Directorul responsabil cu cercetarea electoralå ................................................. 10 b) Directorul de comunicare................................................................................ 10 c) Secretarul de preså ......................................................................................... 11 d) Responsabilul cu orarul de campanie ............................................................... 11 e) Directorul responsabil cu logistica de campanie ................................................ 11 f) Asistentul personal al candidatului ................................................................... 11 g) Coordonatorul voluntarilor din campanie ........................................................ 11 h) Managerul biroului de campanie ..................................................................... 11 i) Directorul responsabil cu finanÆele ................................................................... 12 j) Trezorierul...................................................................................................... 12 k) Consilierul juridic ........................................................................................... 12 1) Voluntarii ...................................................................................................... 12 III. PLANUL DE CAMPANIE .................................................................................... 14 1. Analiza mediului politic ....................................................................................... 14 2. Procesul de analizå çi cercetare ............................................................................ 14 3. Corelarea programului electoral cu açteptårile populaÆiei ....................................... 15 4. Studiul demografic çi geografic al zonei ................................................................. 15 5. Studiul istoriei politice zonale ............................................................................... 15 IV. STRATEGIA DE CAMPANIE ............................................................................. 16 1. Alegerea „Æintelor prioritare” ................................................................................ 16 2. Tactica ............................................................................................................... 19 a) Calendarul de campanie ................................................................................. 19 b) Bugetul (finanÆele) ......................................................................................... 19 c) Structura de campanie .................................................................................... 20 d) Comunicarea ................................................................................................. 20 3. Evaluarea Planului de Campanie ......................................................................... 20 134

Înainte çi dupå alegerile locale

V. COMUNICAREA ELECTORALÅ ........................................................................ 22 1. Alegerea mesajului .............................................................................................. 22 2. Factori care influenÆeazå alegerea mesajului ......................................................... 23 a) Obiectivul autorului ....................................................................................... 23 b) Obiectul comunicårii ...................................................................................... 24 3. Tehnici de bazå în structurarea mesajului electoral ............................................... 24 a) ComunicaÆi mesaje fårå echivoc ...................................................................... 24 b) Mesajul clarificå ideea .................................................................................... 24 c) Mesajul este purtåtorul unei valori................................................................... 24 d) Mesajul eficientizeazå comunicarea ................................................................. 25 4. Mesajul trebuie adaptat situaÆiei ........................................................................... 26 5. Evaluarea situaÆiei orienteazå tipul de mesaj ......................................................... 26 a) Forma mesajului ............................................................................................ 26 b) Caracteristici ale destinatarului ....................................................................... 27 c) Identificarea publicului ................................................................................... 28 d) Tonul ............................................................................................................ 28 e) Structurarea mesajelor .................................................................................... 29 f) Avantajele structurårii mesajului ..................................................................... 29 6. Tipuri de mesaje .................................................................................................. 30 a) Constatarea ................................................................................................... 30 b) Pårerea .......................................................................................................... 30 c) Recomandarea................................................................................................ 31 7. Sloganul Campaniei ............................................................................................ 31 a) Lizibilitatea .................................................................................................... 31 b) Concluzii ....................................................................................................... 32 8. Afiçul Electoral ................................................................................................... 33 a) Geografia afiçului ........................................................................................... 33 b) Câteva secunde .............................................................................................. 34 c) ViaÆa, moartea, renaçterea afiçului .................................................................. 34 9. Imaginea çi modul de prezentare a candidatului .................................................... 35 a) Comunicarea prin intermediul presei ............................................................... 37 b) Comunicarea prin intermediul radioului .......................................................... 37 c) Comunicarea prin intermediul televiziunii ........................................................ 39 d) Mijloace comunicaÆionale individualizate ......................................................... 40 1.) Scrisoarea electoralå ................................................................................. 40 2.) Vizitele personale ...................................................................................... 41 3.) Contacte telefonice electorale .................................................................... 41 4.) Literatura de campanie ............................................................................. 42 135

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

10. Utilizarea limbajului non-verbal ......................................................................... 43 a) PoziÆia corpului .............................................................................................. 43 b) Miçcårile ........................................................................................................ 43 c) Gesturile ........................................................................................................ 44 d) BraÆele ........................................................................................................... 44 e) Mâinile .......................................................................................................... 44 f) Expresia facialå............................................................................................... 44 g) Contactul vizual ............................................................................................. 45 h) IntenÆia / intensitatea ...................................................................................... 45 i) Durata contactului .......................................................................................... 46 j) Deschiderea spre public ................................................................................... 46 k) ImportanÆa vocii ............................................................................................. 47 l) Cum så fim bine auziÆi çi înÆeleçi ...................................................................... 47 m) MenÆinerea interesului auditoriului................................................................. 47 n) RitmaÆi discursul ............................................................................................ 48 o) Folosirea pauzelor .......................................................................................... 48 p) Implicarea auditoriului ................................................................................... 49 r) Construirea frazelor dinamice ......................................................................... 49 11. Adaptarea stilului la situaÆie .............................................................................. 50 a) Folosirea suporturilor vizuale ajutåtoare .......................................................... 50 b) Dezvoltarea imaginilor .................................................................................... 51 c) CreaÆi evenimente ........................................................................................... 51 12. Tehnici de realizare a materialelor electorale....................................................... 51 a) RealizaÆi materiale care så fie citite de alegåtori ................................................ 51 b) Exprimarea clarå a ideilor ............................................................................... 52 c) Paragrafele trebuie så fie bine construite .......................................................... 52 d) Cum trebuie redactate paragrafele .................................................................. 53 e) Cum trebuie redactate frazele.......................................................................... 53 f) Stilul si tonul trebuie adaptate la situaÆie .......................................................... 55 VI. DISCURSUL ŞI ARGUMENTAæIA CANDIDATULUI .................................... 62 1. Pregåtirea Discursului ......................................................................................... 62 2. Elementele Persuasiunii ....................................................................................... 63 3. Argumentele ....................................................................................................... 63 4. PårÆile Discursului ............................................................................................... 65 5. Rostirea Discursului ............................................................................................ 68 6. Tråsåturile personalitåÆii oratorului ...................................................................... 69 136

Înainte çi dupå alegerile locale

VII. ELEMENTE PRACTICE PENTRU CREAREA UNEI STRATEGII DE COMUNICARE............................................................. 70 1. Ce anume îi motiveazå pe alegåtori ...................................................................... 72 2. Câteva sugestii pentru realizarea unei comunicåri eficiente cu alegåtorii ................. 73 a) ImplicaÆi (afectiv) auditoriul prin demonstrarea unor valori comune împårtåçite ........................................................................................ 73 b) FormulaÆi datele problemei în termeni adecvaÆi ................................................ 74 c) AduceÆi exemple în sprijinul celor afirmate ....................................................... 74 d) IdentificaÆi „adversarii” ................................................................................... 74 e) OferiÆi soluÆia problemei .................................................................................. 74 f) ÎncurajaÆi participarea audienÆei ...................................................................... 74 g) PrezentaÆi concluzii, soluÆii .............................................................................. 75 ANEXA 1 ..................................................................................................................... 77 1. LEGILE LUI NAPOLITAN ............................................................................. 77 112 LecÆii Pentru O Carierå Politicå, de Josef Napolitan ..................................... 77 a) Sfaturi pentru candidaÆi .................................................................................. 89 b) Sfaturi Pentru ConsultanÆi.............................................................................. 91 c) Sfaturi pentru Managerii de Campanie ............................................................ 102 2. 50 DE LUCRURI PE CARE NU TREBUIE SÅ LE FACEæI ÎNTR-O CAMPANIE ELECTORALÅ ........................................................... 114 ANEXA 2 ..................................................................................................................... 123 Ghidul Oxford Union pentru discursuri în public ...................................................... 123 1. Introducere ......................................................................................................... 123 a) Elemente de bazå în construcÆia discursului ..................................................... 123 b) Elemente de bazå în prezentarea discursului .................................................... 123 c) ConstrucÆia unui discurs de succes .................................................................. 123 2. Cum så Æinem un discurs de succes ....................................................................... 127 a) Managementul întâlnirilor .............................................................................. 127 b) Discursurile în era tehnologicå ........................................................................ 127 c) Discursurile în media ...................................................................................... 128 d) Discursurile la întâlnirile de afaceri çi în comitetele de conducere ...................... 131 e) Discursurile la nunÆi ....................................................................................... 131 ANEXA 3 ..................................................................................................................... 133 1. Organigrama çi repartizarea sarcinilor în cadrul echipei de campanie ..................... 133

137

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

ANEXA 4 ..................................................................................................................... 135 1. Campaniile negative ............................................................................................ 135 Câteva strategii tradiÆionale pentru conduita care se impune a fi adoptatå faÆå de un atac negativ............................................................................................. 137 Bibliografie Generalå ...................................................................................................... 139” Un document deosebit care, în opinia mea, îçi påstreazå valoarea.

Alegerile locale din iunie 2004 au avut loc în 3.137 de localitåÆi urbane çi rurale. Complexitatea acelor alegeri a fost datå de faptul cå, la nivelul fiecårei localitåÆi, erau aleçi reprezentanÆii puterii executive – primarul – dar çi cele „legislative” – consiliul local. Se desfåçurau douå procese electorale distincte, atât prin mizå çi prin mecanismul de alegere, cât çi prin rezultat. Primarul era ales prin vot uninominal (sistem electoral majoritar cu douå tururi) în timp ce consiliul local era ales prin vot de listå (sistem electoral cu reprezentare proporÆionalå). În timp ce, în primul caz, rezultatul era individual çi individualizat, în al doilea, rezultatul era unul compozit, låsând locul unor alte alegeri, în interiorul consiliului local.163 Votul pentru consiliile judeÆene era semnificativ pentru evaluarea a ceea ce consideråm „votul politic”, ponderea partidelor politice çi reprezenta un indicator serios pentru alegerile parlamentare. Dincolo de sondaje, ale cåror rezultate pot fi „orientate”, funcÆie de cel care comandå sondajul, alegerile locale puteau constitui un fel de „sondaj” real, un test pentru urmåtoarele alegeri.

Este adevårat, partidele participante la alegerile locale din 2004 au câçtigat – toate – mai multe voturi faÆå de 2000, datoritå dispariÆiei unor partide sau alianÆe (UFD, AlianÆa pentru România) sau datoritå faptului cå mulÆi alegåtori au hotårât så dea un „vot util”, renunÆând så sprijine partidele fårå perspectivå (inclusiv PUNR, PNæ-CD). De asemenea, votul obÆinut prin redistribuire, de la partidele care nu au trecut pragul de 5% au alimentat „contul” electoral al partidelor mai mari. „Formal vorbind, luând în calcul formaÆiunile politice înscrise pe buletinele de vot, PSD a câçtigat la acest capitol, fie cå luåm în calcul voturile (32,7%) sau mandatele (543, reprezentând 37,81%). Iatå deci câçtigåtorul. Este urmat de cele douå partide ale AlianÆei «Dreptate çi Adevår», PNL çi PD, în aceastå ordine. Numai cå suma voturilor çi a mandatelor obÆinute de cele douå partide separat sau pe cele câteva liste comune depåçeçte cu puÆin voturile (33,86%) çi mandatele (553, reprezentând 38,51%) obÆinute de PSD, motiv suficient 163

Vezi, pe larg, Centrul de analize çi studii politice (CASP), Alegerile locale 2004. Câtå victorie, ce fel de schimbare, Bucureçti, iunie 2004

138

Înainte çi dupå alegerile locale

pentru membrii PD çi PNL så strige «Victorie!». În fapt, doar circa 100.000 de voturi separå partidele AlianÆei D.A. de PSD, ceea ce a çi dus la echilibristica postelectoralå”...

Lucrurile sunt mai complicate pentru cå „operaÆiunea de adunare råmâne, totuçi, ceea ce este un artificiu intelectual, cåci AlianÆa ca atare nu a fost votatå decât în Bucureçti çi în câteva localitåÆi din Cluj. DorinÆa de acÆiune comunå a celor douå partide (a liderilor lor cel puÆin) este evidentå, înså potenÆialul electoral al AlianÆei nu a fost testat decât marginal. S-au fåcut speculaÆii cå AlianÆa ar fi câçtigat mai mult dacå ar fi propus liste comune în toatå Æara. Din påcate avem prea puÆine indicii ca så putem susÆine cu tårie acest lucru”.164 Sigur, situaÆia post-electoralå în ceea ce priveçte conducerea consiliilor judeÆene nu a depins numai de voturi, ci çi de negocierile între partide – la centru çi la nivel local.165 În cadrul båtåliei pentru primårii, din cele 3.173 de primårii, PSD a câçtigat 1.702, adicå 54,26%. Astfel PSD a obÆinut o victorie categoricå. JudeÆele în care candidaÆii PSD çiau adjudecat cele mai multe primårii erau: Suceava – 79 mandate, Dolj – 74 mandate, DâmboviÆa – 71 mandate, Olt – 69 mandate, Iaçi – 65 mandate, Vrancea – 60 mandate.

AlianÆa D.A. a obÆinut 26,55%.

Totuçi, AlianÆa D.A. a câçtigat Primåria Generalå a Bucureçtiului çi patru primårii de sector. Victoria incontestabilå a AlianÆei D.A. s-a înregistrat la nivelul capitalelor de judeÆ.166 164

Centrul de analize çi studii politice (CASP), Alegerile locale 2004. Câtå victorie, ce fel de schimbare, Bucureçti, iunie 2004 165 Iatå evaluarea CASP: „Cum reuçeçte PSD så iaså din aceste dure båtålii mai bine decât a ieçit la urne?

Este în primul rând foarte bine pregåtit pentru faza postelectoralå, este conçtient cå scorurile electorale pot fi întoarse în favoarea sa çi mobilizeazå toate resursele pentru asta; Nu are bariere ideologice çi nici interdicÆii asumate de a aborda un partid sau altul: orice partid poate fi un partener potenÆial, chiar çi PNL çi PD; Face tot posibilul çi, în situaÆii de raport de forÆe defavorabil, se aliazå cu cine trebuie, indiferent de orientarea ideologicå, pentru a face parte din coaliÆia majoritarå constituitå la nivel judeÆean; Are (încå) o marjå de manevrå relativ semnificativå: poate promite funcÆii publice çi alte beneficii politice; Când protocoalele nu dau roade, se încearcå cumpårarea votului çi chiar a afilierilor partizane cu bani sau alte beneficii materiale; Boicotul este folosit în ultimå instanÆå pentru a da timp mai mult negocierilor çi tratativelor de racolare”. (Centrul de analize çi studii politice (CASP), Alegerile locale 2004. Câtå victorie, ce fel de schimbare, Bucureçti, iunie 2004) Unele dintre aceste afirmaÆii sunt, în opinia mea, tendenÆioase.

166 În 20 iunie, a avut loc al doilea tur de scrutin al alegerilor locale, în 1.842 de localitåÆi din Æarå. În Bucureçti, au fost aleçi primarii de sectoare, în afarå de sectorul 5, unde Marian Vanghelie învinsese din primul tur. Cu excepÆia sectorului 2, în care a câçtigat Neculai OnÆanu (PSD), celelalte primårii de sector au fost câçtigate de reprezentanÆii AlianÆei D.A.: Andrei Chiliman (PNL), la sectorul 1, Liviu NegoiÆå (PD), la sectorul 3, Adrian Inimåroiu (PNL), la sectorul 4, çi Cristian Poteraç (PNL), la sectorul 6. PSD a câçtigat alegerile locale pentru 14 municipii reçedinÆå de judeÆ, 105 oraçe çi peste 1.500 de comune. PD a câçtigat 10 posturi de primari în municipiile reçedinÆå de judeÆ, PNL – 9, UDMR – 3. Partidul Umanist, PNæCD, Forumul Democrat al Germanilor din România çi candidaÆii independenÆi au obÆinut câte un post de primar. Potrivit datelor Biroului Electoral Central, la alegerile locale (turul I çi turul II), organizate în datele de 6 çi 20 iunie, PSD a obÆinut un numår de 1.695 mandate de primari, PNL – 442 mandate, PD – 376 mandate, UDMR – 186 mandate, PRM – 81 mandate, AlianÆa D.A. –

139

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Chiar în 8 judeÆe din cele 21 câçtigate de PSD, primåriile reçedinÆelor de judeÆ au fost ocupate de membrii AlianÆei D.A. (Cluj, Cålåraçi, Slatina, Giurgiu, Botoçani, Piatra NeamÆ, Suceava) sau de PUR (Bacåu) ceea ce aråta deja menÆinerea departajårii urban/rural a votului politic.167 Din punctul de vedere al voturilor obÆinute şi, mai ales, din punct de vedere al numårului de consilieri şi primari aleşi, rezultatele alegerilor locale au fost favorabile PSD, ele marcând, per total, o creştere substanÆialå faÆå de alegerile locale din anul 2000. Este de remarcat cå, şi din punct de vedere al numårului total de voturi obÆinute, PSD a realizat o creştere faÆå de anul 2000. Aceastå creştere era cu atât mai importantå cu cât ea venea dupå o perioadå de patru ani de guvernare şi deci dupå un proces inevitabil de erodare. Era foarte important cå obÆinusem cel mai mare numår de aleşi locali de la înfiinÆarea partidului. Am obÆinut o echilibrare mai bunå a ponderii noastre în toate regiunile României. Din punct de vedere statistic, în 1996, dintr-un numår total de 1.718 consilieri judeÆeni, PSD obÆinuse 290, în 2000, din 1.718 consilieri, obÆinuse 496 iar în 2004, din 1.436, PSD a obÆinut 543 consilieri judeÆeni. În ceea ce priveçte numårul de consilieri locali, în 1996, din 39.833 de consilieri, PSD obÆinuse 9.463, în 2000, din 39.718 obÆinuse 11.370 iar în 2004, din 40.031 consilieri judeÆeni, PSD a obÆinut 14.980.

Iatå çi situaÆia primarilor: în 1996, din 2.952 primari, PSD obÆinuse 928; în 2000, din 2.957 de primari PSD obÆinuse 1.074, iar în 2004, din 3.138 de primari, PSD obÆinuse în final 1.702. Deci, per ansamblu, rezultate bune.

Pe de altå parte, momentul alegerilor locale a avut, pentru PSD, semnificaÆia unui semnal: atunci au devenit evidente toate procesele care aveau så ducå şi la rezultatele nemulÆumitoare din toamnå. Cele mai importante dintre ele au fost politizarea puternicå a votului, 10 mandate, iar candidaÆii independenÆi au obÆinut 82 mandate. În turul doi au intrat 3.686 de candidaÆi, cei mai mulÆi aparÆinând PSD (1.497), PNL (753), PD (620), PUR (217), PRM (179), UDMR (80). De asemenea, au participat çi 90 de candidaÆi independenÆi. La al doilea scrutin al alegerilor locale, din 20 iunie 2004, s-au prezentat la urne 6.108.657 de alegåtori, respectiv 50,17% din numårul persoanelor cu drept de vot. Din totalul de 6.020.549 de voturi, valabil exprimate, în cadrul turului doi pentru alegerea primarilor, 40,68% au revenit PSD, 18,89% – PNL, 17,58% – PD, 6,94% – AlianÆei D.A. (10 mandate). De asemenea, dintre alegåtorii al cåror vot a fost considerat valabil, 5,59% au optat pentru PUR, 2,63% – pentru PRM (74 de mandate), 2,11% – pentru UDMR (38 de mandate), 1,54% – pentru candidaÆi independenÆi (50 de mandate). În urma centralizårii voturilor turului doi, PNæCD a mai obÆinut 30 de primari, PNG – 22 de primari, PUNR – 13 primari, partidul ForÆa Democratå din România – 11 primari. Pentru primari, la alegerile din 2004, în primul tur prezenÆa la vot a fost de 54,23% iar în turul al doilea, prezenÆa a fost de 50,17%. DiferenÆa e fireascå. Un numår de 1.294 de primari fuseserå aleçi din primul tur.

167 În plus, dacå în 2000, PSD câçtigase 28 de reçedinÆe de judeÆ, în 2004, numårul lor scåzuse la 15, în timp ce PD çi PNL au crescut de la 9 la 24! Conform raportului CASP, schimbarea raportului de forÆe la nivelul primåriilor deÆinute va avantaja AlianÆa D.A. la nivelul anului 2004 çi va duce la obÆinerea celor mai mari câçtiguri în judeÆele în care a reuçit învingerea unor primari PSD. (idem, p.21)

140

Înainte çi dupå alegerile locale

limitarea deschiderii electorale şi agenda paralelå. Miza alegerilor locale nu a mai fost, aşa cum era normal, identificarea acelor persoane care au cele mai mari merite pe plan local, în virtutea cårora så fie învestite de comunitate cu un mandat administrativ. Prin efortul AlianÆei şi al societåÆii civile, miza a devenit îndepårtarea PSD din structurile administraÆiei locale.

Prin construirea acestei motivaÆii a votului, candidaÆii şi calitåÆile lor au trecut pe plan secund, determinantå fiind apartenenÆa lor politicå. Chiar şi în aceste condiÆii, PSD a obÆinut cel mai mare numår de primari şi consilieri. Dar pierderea marilor oraşe şi cu precådere a unor obiective-cheie, precum Bucureşti şi Cluj, a avut o mare semnificaÆie simbolicå, iar PNL şi PD au reuşit så impunå percepÆia cå au câştigat.

Capitala a contat enorm în ecuaÆia electoralå si în politizarea votului. Prin vizibilitatea sa şi gradul mare de interes suscitat, lupta electoralå de la Bucureşti a fost decisivå pentru imaginea la nivel naÆional a confruntårii electorale. Discursul candidaÆilor de la Bucureşti a avut o influenÆå puternicå asupra modului în care au fost percepuÆi candidaÆii din toatå Æara.

Din påcate, rezultatele slabe obÆinute de PSD, în Bucureçti, în competiÆia pentru postul de primar general (unde Mircea Geoanå a pierdut din primul tur, cu 29,7% din voturi), dar çi pentru primåriile de sector (pierdute toate, cu excepÆia sectorului 5) au influenÆat çi rezultatele pentru Consiliul General, dar çi pentru consiliile de sector.168 În Bucureçti, în campania de la locale, în 2004, au fost folosite, de altfel, numeroase operaÆiuni de „teasing”.

Dacå, de exemplu, Mircea Geoanå mergea în vizite electorale în Bucureçti, Traian Båsescu saluta din machete „prima vizitå oficialå a ministrului de externe în Capitalå”, amintindu-i cå „vizitele scurte sunt plåcute”. Diplomatul lui Geoanå era diplomatul celuilalt, iar geanta lui Båsescu, geanta primarului. La fel çi pentru pantofi. Chiar dacå nu s-a declançat o confruntare a creativilor celor doi çi nici måcar o confruntare la nivelul mesajelor între candidaÆi, campania ironicå a lui Traian Båsescu a reuçit så inducå un mesaj extrem de important – nepotrivirea lui 168

Potrivit rezultatelor finale, pentru Consiliul General al Municipiului Bucureçti (CGMB), AlianÆa PNL-PD a obÆinut 51,2% din numårul total al sufragiilor (380.718 voturi), fiind urmatå de PSD – 31,1% (230.944 de voturi) çi PRM – 6,4% (47.748 de voturi). Consiliul General al Municipiului Bucureçti (CGMB) a fost format din 55 de consilieri municipali, dintre care 32 ai AlianÆei, 19 ai PSD çi 4 ai PRM. Celelalte formaÆiuni politice participante la alegerile din 6 iunie nu erau reprezentate în CGMB, obÆinând ponderi sub pragul electoral de 5%.

Aceleaçi partide erau reprezentate çi în Consiliile Locale de sector – aproximativ în aceleaçi proporÆii, potrivit rezultatelor finale – cu excepÆia sectoarelor 1 çi 5, unde PUR a obÆinut ponderi peste pragul electoral. Potrivit rezultatelor finale, pentru Consiliul General al Municipiului Bucureçti (CGMB), AlianÆa PNL-PD a obÆinut 51,2% din numårul total al sufragiilor (380.718 voturi), fiind urmatå de PSD – 31,1% (230.944 de voturi) çi PRM – 6,4% (47.748 de voturi). Consiliul General al Municipiului Bucureçti (CGMB) a fost format din 55 de consilieri municipali, dintre care 32 ai AlianÆei, 19 ai PSD çi 4 ai PRM. Celelalte formaÆiuni politice participante la alegerile din 6 iunie nu erau reprezentate în CGMB, obÆinând ponderi sub pragul electoral de 5%. Aceleaçi partide erau reprezentate çi în Consiliile Locale de sector – aproximativ în aceleaçi proporÆii, potrivit rezultatelor finale – cu excepÆia sectoarelor 1 çi 5, unde PUR a obÆinut ponderi peste pragul electoral.

141

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Mircea Geoanå pentru fotoliul de primar.169 „Candidatul PSD nu a fost atacat pe elemente care så afecteze încrederea populaÆiei în el ca ministru, dimpotrivå, atributele asociate lui au fost preluate çi dezvoltate tocmai pentru a sugera nepotrivirea cu profilul robot al candidatului pentru Primårie. Iar replica lui Mircea Geoanå, sau mai bine zis absenÆa ei çi aplicarea unei strategii de non-combat au fåcut ca liderul PSD så parå, o datå în plus, incapabil så råspundå provocårilor, problemelor – în condiÆiile în care fuga de probleme nu era o opÆiune pentru electoratul bucureçtean”.170 În campania pentru locale au fost exersate diferitele tehnici de campanie negativå: „Alegerile locale din Bacåu 2004 pot servi ca exemplu didactic pentru ceea ce înseamnå o campanie negativå. EcuaÆia simplificatå la extrem a confruntårii PSD – OpoziÆie a funcÆionat impecabil în cazul Dumitru Sechelariu çi poate intra în istoria electoralå recentå ca «moartea unui baron». Primarul oraçului Bacåu a fost unul dintre exponenÆii relevanÆi ca imagine pentru toate relele ce puteau så fie imputate pe drept sau pe nedrept PSD-ului: pomeni politice cu mici çi bere, prost gust (stadionul «Dumitru Sechelariu»), trafic de influenÆå dovedit (orientarea fondurilor din Ministerul Transporturilor recunoscutå de fratele primarului), grandomanie (pista de carting de pe domeniile edilului) çi suspiciuni de corupÆie imposibil de demontat. Profund antipatizat de preså, Dumitru Sechelariu devenise încå din 2003 o Æintå preferatå pentru jurnaliçti çi pentru adversarii politici. Campania electoralå nu a fost decât ocazia pentru a readuce în actualitate toate erorile imputate primarului båcåuan.

Pentru Dan Voiculescu, cazul Sechelariu a fost o oportunitate deosebitå atât din punct de vedere politic, cât çi din punct de vedere jurnalistic. Pentru PUR, Bacåul a fost punctul de intersecÆie între obiective politice çi resurse mediatice. În consecinÆå, asediul mediatic împotriva lui Dumitru Sechelariu a început încå dinaintea campaniei electorale çi a atins cote maxime în zilele de dinaintea alegerilor. Reportaje dure difuzate în emisiunile de çtiri la ore de maximå audienÆå çi promovarea ostentativå a candidatului umanist Romeo Stavarache au fost cele mai relevante aspecte din campanie. Practic, PUR a câçtigat o victorie zdrobitoare în teritoriu prin intermediul unei campanii mediatice coordonate aproape exclusiv la centru”.

(Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., 169

Un alt element care l-a ajutat pe Traian Båsescu a fost faptul cå Zoe Petre, consilier prezidenÆial în administraÆia lui Emil Constantinescu, în perioada 1996-2000, a confirmat, într-o emisiune la Radio Total, cå ex-preçedintele României a primit, imediat dupå ce a fost ales în funcÆie, o scrisoare de la ambasadorul de atunci al României în SUA, Mircea Geoanå, în care acesta îçi exprima admiraÆia çi devotamentul deplin faÆå de preçedintele Emil Constantinescu. Acesta a fost cel de-al doilea atac deschis la adresa candidatului PSD pentru funcÆia de Primar General al Capitalei, pe perioada campaniei electorale. Primul a vizat „trecutul securist” al tatålui candidatului, Ioan Geoanå.

170 Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.213

142

Înainte çi dupå alegerile locale

p.204). De altfel, dupå alegeri, în 24 iunie, AlianÆa PNL-PD a cerut anchetarea penalå a secretarului de stat în Ministerul Transporturilor Sergiu Sechelariu, ca urmare a difuzårii unui reportaj electoral în care acesta recunoscuse cå ar fi deturnat fonduri pentru judeÆul Bacåu. OpoziÆia a cerut çi derularea unei investigaÆii la nivelul întregului guvern pentru depistarea tuturor cazurilor de deturnare de fonduri. Este prima datå când un reprezentant guvernamental recunoaçte cå a deturnat fonduri publice în interes de partid çi «de familie» declara atunci purtåtorul de cuvânt al PNL, Eugen Nicolåescu. În ziua urmåtoare, AlianÆa D.A. PNL-PD mi-a solicitat så-l demit «de urgenÆå» pe secretarul de stat Sergiu Sechelariu çi pe ministrul Miron Mitrea. «Consideråm cå organismele abilitate trebuie så demareze urgent ancheta referitoare la modul în care au fost alocate fondurile de la buget nu numai cåtre judeÆul çi municipiul Bacåu, ci çi pentru toate celelalte judeÆe ale Æårii. Opinia publicå din România are dreptul så fie informatå asupra felului în care membrii acestui Cabinet întrebuinÆeazå banii publici, iar organismele competente trebuie så se implice cu toatå seriozitatea pentru clarificarea acestei chestiuni». În aceste condiÆii, Sergiu Sechelariu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor çi ConstrucÆiilor, a anunÆat, la postul de televiziune Antena 1, cå çi-a dat «demisia de onoare» din funcÆia pe care a deÆinut-o.”171 Oricum, rezultatele din Bucureçti çi Bacåu au fåcut ca Miron Mitrea så cearå la çedinÆa DelegaÆiei Permanente din 21 iunie, demisia lui Viorel Hrebenciuc çi a lui Dan Ioan Popescu pentru eçecul în alegerile locale.172 O mizå importantå, la localele din 2004, a reprezentat-o çi Clujul. IniÆial, candidatul nostru a fost Vasile Soporan. Unii l-au considerat un fel de „iepure” în alegeri. În realitate, organizaÆia nu avea un alt candidat. În aceste condiÆii, probabil în urma unei analize personale çi cu unii din prietenii din Cluj, Ioan Rus a decis så candideze. Decizia a venit înså cam târziu.

Evident, câçtigarea alegerilor de cåtre PSD la Cluj ar fi avut un impact deosebit în tot Ardealul.

Dar, „dupå o primå parte a campaniei, în care cei doi candidaÆi au alergat umår la umår, diferenÆa a venit abia între cele douå tururi de scrutin. Ieçirea lui Gheorghe Funar din competiÆie a låsat neocupat un segment electoral suficient de consistent pentru a trança båtålia 171

De altfel, Dumitru Sechelariu, candidatul PSD pentru municipiul Bacåu, încercase så se distanÆeze de PSD, mizând pe imaginea de „independent” în turul doi al alegerilor locale. El a declarat, la un miting electoral, cå se simte trådat de partidul de guvernåmânt çi cå asocierea sa cu acesta, în 1999, a fost „cel mai neinspirat compromis”. Dumitru Sechelariu, atacat pentru petrecerile pe care le-a organizat pentru locuitorii Bacåului, a declarat cå ajutoarele çi gratuitåÆile de care au beneficiat anumite categorii de populaÆie nu au venit de la Consiliul Local sau de la Primåria municipiului, ci de la „omul Sechelariu”.

172 În ziua urmåtoare înså Biroul Executiv lårgit al organizaÆiei PSD Bucureçti l-a reconfirmat, cu unani mitate de voturi, în funcÆia de preçedinte al organizaÆiei, pe Dan Ioan Popescu. (Dacå în anul 2000 PSD obÆinuse mandatele de primar pentru toate cele çase sectoare ale Capitalei, în 2004 singurul candidat PSD care a învins în turul doi al alegerilor locale a fost Neculai OnÆanu, primar al Sectorului 2).

143

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

pentru Cluj. Era vorba despre electoratul dur al PRM, mult mai activ în Transilvania, unde problema maghiarå încå este resimÆitå acut de populaÆie. În competiÆia pentru atragerea votanÆilor lui Funar, Ioan Rus a pornit din start cu çansa a doua. Dupå ce PSD çi-a anunÆat candidatul real pentru primåria Clujului, UDMR a decis så-çi retragå propriul pretendent la fotoliul de primar al oraçului çi så susÆinå propunerea social-democratå. Venind pe fondul unei bune colaboråri dintre PSD çi UDMR, gestul nu a fåcut decât så blocheze accesul lui Ioan Rus la electoratul PRM. De partea cealaltå, Emil Boc a avut o atitudine mult mai pragmaticå. Nu doar cå a jurat cu mâna pe Biblie cå nu va colabora cu UDMR, ci, înainte de al doilea tur, a avut un discurs cu tente puternic naÆionaliste atrågând/stimulând un vot etnic ce l-a favorizat în mod clar”.173 O greşealå strategicå majorå a PSD a fost faptul cå nu am luat în calcul deschiderea unor cåi de comunicare cu categorii electorale mai largi, care så adauge noi grupuri de susÆinere în plus faÆå de electoratul clasic. Iar acest lucru nu a afectat numai alegerile locale, ci çi pe cele generale.174 Am fost limitaÆi la comunicarea cu categoriile de populaÆie fidele, care reacÆioneazå la un discurs cu o pronunÆatå dimensiune asistenÆialå. Dar social-democraÆia modernå presupune o receptivitate mult mai largå la nevoile mai multor categorii sociale şi o ofertå mult mai diversificatå, axatå pe aceste nevoi.

Un factor agravant al dificultåÆii de comunicare cu un electorat cât mai extins a fost axarea preferenÆialå asupra electoratului rural. Deşi extrem de logicå prin prisma susÆinerii de care ne bucuram în acel mediu, aceastå direcÆie nu trebuia totuçi så fie cvasi-exclusivå. Prin concentrarea asupra acestei adresåri, am sprijinit involuntar întårirea etichetei de „partid rural” şi am creat impresia cå nu avem soluÆii pentru mediul urban, cel mai activ şi dinamic segment social.

OpoziÆia a avut o agendå foarte clarå în alegerile locale: corupÆia şi lipsa de eficienÆå a administraÆiei PSD. Prin eforturi susÆinute puternic de mass-media şi de societatea civilå, aceastå agendå a fost consacratå şi în cele din urmå acceptatå de populaÆie, deşi în mod normal 173

Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.205 „Un potenÆial electoral important a fost «girat» çi de cåtre fostul premier, Adrian Nåstase, çi, secundar, de cåtre miniçtrii fostului Cabinet, cei care aveau o notorietate pozitivå: Mircea Geoanå, Ioan Rus, Victor Ponta, Cristian Diaconescu. Campania prin Æarå a lui Adrian Nåstase, susÆinutå prin mesaje referitoare la realizårile politico-economice ale guvernårii, a avut drept scop asocierea notorietåÆii construite de guvern pe durata mandatului cu performanÆele administrative ale candidaÆilor PSD. Spre deosebire de campania din Æarå, campania din Bucureçti a fost conceputå exact invers: s-a urmårit så se disocieze performanÆele administrative ale candidaÆilor PSD (Geoanå çi primarii de sector) de numele partidului çi al guvernårii lui Adrian Nåstase. Numai cå supramediatizarea la nivel central a activitåÆii guvernamentale, pe de o parte, çi critica susÆinutå a reprezentanÆilor societåÆii civile (ziare – „Evenimentul Zilei”, „România Liberå”, jurnaliçti – Rodica Culcer, Cornel Nistorescu sau ONG-uri – AsociaÆia Pro DemocraÆia, FundaÆia Soros, Societatea Academicå Românå) nu au fåcut decât så politizeze çi mai mult candidatura lui Mircea Geoanå”. (Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.208) 174

144

Înainte çi dupå alegerile locale

în definirea votului la nivel local agenda populaÆiei este compuså din cu totul altfel de probleme. În consecinÆå, deşi candidaÆii noştri au insistat în mesajele de campanie asupra necesitåÆilor şi prioritåÆilor fiecårei comunitåÆi în parte, cea mai mare rezonanÆå a avut-o discursul anticorupÆie, generalist şi de multe ori retoric, al candidaÆilor adverşi. Un exemplu a fost Traian Båsescu, care a reeditat la Primåria Capitalei succesul din 2000, strict pe baza unui mesaj violent, anti PSD, în condiÆiile în care performanÆa sa la conducerea Primåriei Capitalei s-a menÆinut, în toÆi cei patru ani, anteriori, la un nivel submediocru. În campania pentru locale, Traian Båsescu s-a poziÆionat ca lider „anticorupÆie” çi ca lider „anti-sistem” (era vorba de „sistemul ticåloçit”). În plus, el a jucat un fel de poker electoral, folosind un slogan – „Totul sau nimic” – un slogan care solicita un vot çi pentru primarii de sector, çi pentru consilierii generali. Din påcate, Mircea Geoanå, deçi cu notorietate foarte mare, nu a fost un candidat convingåtor.175 În plus, a avut dezavantajul cå toÆi ceilalÆi candidaÆi în loc så-l atace pe primarul în funcÆie au preferat så atace reprezentantul „establishmentului”.

Analiza rezultatelor alegerilor locale evidenÆia faptul cå eşichierul politic românesc suferise o tendinÆå puternicå de polarizare.176 În stânga, PSD råmânea principala forÆå politicå, dar 175 „Faptul cå Geoanå a intrat târziu în curså s-a våzut mai ales în campania improvizatå, nepersonalizatå çi neconvingåtoare. Produsele de advertising, deçi bine concepute din punct de vedere tehnic, au fost insuficient elaborate çi diversificate ca mesaj. Ele nu au transmis elemente de fond, un proiect concret al candidatului Mircea Geoanå pentru Bucureçti. Campania lui Mircea Geoanå nu s-a remarcat prin nicio patå de culoare çi a apelat prea puÆin la mijloace de comunicare neconvenÆionale. Prin comparaÆie, campania lui Traian Båsescu a fost mult mai dinamicå çi a punctat prin utilizarea puternicå a Internetului, unde a deÆinut practic monopolul, captând astfel simpatia tinerilor”. (vezi Dana Curciu-Sultånescu, et al., op.cit., p.30) IniÆial, Biroul Executiv al PSD Bucureçti aprobase desemnarea lui Bogdan Niculescu Duvåz drept candidat la Primåria Generalå a municipiului Bucureçti în primele zile ale lunii martie. Bogdan Niculescu Duvåz, purtåtor de cuvânt al PSD, fusese membru PD pânå în ianuarie 2003 çi era naçul de cununie al lui Traian Båsescu.

176 „Fenomenul (bipolaritåÆii n.b.) fusese cumva anticipat de alegerile locale din 6 şi 20 iunie 2004. Atunci, rezultatele celor trei scrutinuri locale au condus la o articulare ineditå a scenei politice româneşti. O primå dimensiune a acestor alegeri a fost dominaÆia consistentå a PSD la nivelul primåriilor: astfel, partidul condus în acel moment de Adrian Nåstase a obÆinut 1.702 primårii (adicå 54% din totalul de 3.137); adversarii cei mai proeminenÆi ai PSD au fost PNL cu 443 de primari, PD cu 380 de aleşi, UDMR cu 186 de primari, PUR cu 124 şi PRM cu 82 de aleşi; AlianÆa Dreptate şi Adevår PNL-PD a cucerit alte 10 posturi de primari. În schimb, alegerile pentru «autoritåÆile deliberative» au condus la crearea aparenÆei unui echilibru bipolar... Vorbim despre aparenÆa unui echilibru bipolar în måsura în care PNL şi PD, extrem de reticente înainte de alegerile locale în perfectarea alianÆei electorale, s-au descoperit puternic solidarizate abia dupå anunÆarea rezultatului scrutinului din 6 iunie. AparenÆa acestui echilibru se regåseşte aproximativ în aceiaşi parametri şi la nivelul opÆiunilor pentru consiliile locale... PSD avea înså 14.990 de mandate, în timp ce liberalii şi democraÆii adunau 13.146. Echilibrul bipolar a fost înså acreditat în primul rând de evenimente electorale legate de primårii, victoria liberalilor sau a democraÆilor în cursa pentru 20 de reşedinÆe de judeÆ şi mai ales victoria AlianÆei D.A. în singurele douå locuri în care ea s-a perfectat, la Bucureşti şi la Cluj, creând premisele estompårii avansului semnificativ pe care PSD îl obÆinuse, la nivel naÆional, în disputa pentru primårii. PSD a pierdut cele douå competiÆii electorale cårora chiar acest partid le-a ridicat foarte mult miza, trimiÆând în luptå doi miniştri în funcÆie: este vorba despre ministrul de externe Mircea Geoanå, candidat la Primåria Bucureştiului şi despre ministrul de interne Ioan Rus”. (Cristian Preda, Sorina Soare, Regimul, partidele çi sistemul politic din România, Ed. Nemira, Bucureçti, 2008, p.164.

Vezi çi Cristian Pîrvulescu, CompetiÆie çi bipolarizare, în Sfera politicii, anul XII, Nr. 110-111, 2004, p.8-12)

145

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

avea acum o contrapondere mai consistentå în spaÆiul politic de dreapta. Coagularea AlianÆei PNL-PD, precum şi lipsa unei forÆe unite de tip creştin democrat a favorizat ascensiunea politicå a noii coaliÆii, care absorbea aproape în întregime voturile electoratului de dreapta.

Alte forÆe politice, precum PRM, PUR şi UDMR deÆineau ponderi mai reduse, ceea ce conducea la concluzia cå în confruntarea electoralå din toamnå lupta se va duce, în principal, între PSD şi PNL-PD. Noile raporturi de forÆå dintre partidele parlamentare, singurele care aveau şanse de a se menÆine şi în viitorul legislativ, au produs şi o serie de regrupåri în rândul electoratului. Acesta devenise şi el – mult mai puternic polarizat şi mai radical în exprimarea votului såu. Un efect important al acestei polarizåri a electoratului era acela cå el devenise mai omogen din punctul de vedere al opÆiunilor sale çi mai tentat så utilizeze votul în mod eficient. Dispersia voturilor în alegerile parlamentare çi prezidenÆiale din toamnå urma så fie mai reduså decât în trecut.

Principalul nostru adversar politic, AlianÆa PNL-PD, realizase o creştere semnificativå, rezultatele alegerilor locale situând-o, practic, la acelaşi nivel cu PSD.177 Rezultatele alegerii primarilor la nivel naÆional, 6 çi 20 iunie 2004 PARTID PSD PD PNL ADA PRM UDMR PUR ALæII TOTAL 177

TUR I 899 (69,52%) 71 (5,49%) 107 (8,27%) 1 (0,07%) 7 (0,54%) 148 (11,44%) 12 (0,92%) 9 (3,78%) 1.293

TUR II 796 (43,51%) 305 (16,71%) 553 (18,36%) 10 (0,55%) 74 (4,05%) 38 (2,08%) 109 (5,97%) 160 (8,76%) 1.825

TOTAL 1.695 376 442 11 81 186 121 209 3.120

Unde çi de ce a crescut opoziÆia la alegerile locale? Raportul CASP oferå urmåtoarea explicaÆie: „AlianÆa D.A. a reuçit så câçtige semnificativ mai mult decât PSD în judeÆele cu un indice ridicat al dezvoltårii economice singurele excepÆii notabile fiind ConstanÆa çi Argeç. Cu toate cå, în mod normal, PSD a reuçit så câçtige în mod constant un procent superior din voturile pensionarilor la alegerile locale din 2004, AlianÆa D.A. a reuçit pentru prima datå så atragå în mod semnificativ voturile pensionarilor. Reorientarea spre stânga a discursului PNL çi relativa neglijare a acestui tip de electorat de cåtre PSD a fåcut posibilå aceastå schimbare electoralå. Din punct de vedere al profilului judeÆelor, AlianÆa D.A. a câçtigat în judeÆele cu o ratå mai mare de urbanizare, semnificativ mai dezvoltate, a cåror industrie este mai competitivå... Practic, datele de mai sus confirmå profilele diferitelor tipuri de electorat identificate de cercetårile sociologice post-comuniste. JudeÆele în care PSD a câçtigat au avut o creçtere economicå superioarå, aspect explicabil çi prin nivelul iniÆial de dezvoltare inferior”. (CASP, idem, p.22)

146

Înainte çi dupå alegerile locale

Dinamica voturilor de la alegerile locale la cele generale în 2000 Partid PSD CDR 2000 PD

Alegeri locale 27,4% 7,47% 9,9%

Alegeri generale 37,9%> 5,29% 7,58%

DiferenÆå voturi +10,5% -2,18 -2,32

PNL PRM UDMR ApR

7,0% 6,6% 6,30% 7,38%

7,48% 21,01% 6,90% 4,27%

+0,48 +14,41 +0,6 -3,11

Un fenomen pe care l-am observat cu prilejul alegerilor locale a fost cel de scådere a motivaÆiei electoratului nostru tradiÆional, care se prezentase în proporÆie mai reduså la vot.

Acest proces se afla în contrast cu cel de motivare a electoratului cu opÆiuni de dreapta. Exista, în acelaşi timp, o tendinÆå de reorientare a unei pårÆi din electoratul nehotårât, care era atras de ideea unei schimbåri de guvernare cu prilejul alegerilor generale. În aceste condiÆii, era foarte important så abordåm o strategie complexå de pregåtire a alegerilor şi de mobilizare la vot a electoratuiui nostru.

Miza alegerilor locale a fost deosebit de importantå. SemnificaÆia mesajului opoziÆiei în campania localå se afla nu atât în conÆinutul, mesajul sau mijloacele concrete utilizate în campanie, cât mai ales în decizia de poziÆionare. IniÆiativa de poziÆionare a principalelor forÆe politice în primåvara anului 2004 a aparÆinut AlianÆei D.A., care a definit situaÆia electoralå nu ca pe o confruntare între douå partide, ci ca pe o luptå între un partid (AlianÆa D.A.) çi un sistem corupt.178 Una dintre cåile cele mai eficiente de impunere a acestei disjungeri a fost personalizarea puternicå a confruntårii politice çi în special a adeversarului: PSD a fost redus la imaginea baronilor locali, iar aceçtia au fost nevoiÆi så se lupte direct, în plan imagologic, cu liderii AlianÆei çi, mai ales, cu Traian Båsescu.

Acest lucru a fost posibil prin trei categorii de instrumente de campanie: mesajele propriu-zise transmise de liderii centrali çi locali ai AlianÆei, analize çi comentarii de preså ale principalelor voci de opoziÆie ale societåÆii civile çi produse de campanie propriu-zise (cel mai important dintre acestea fiind o machetå de preså cu un mesaj semnat de copreçedintele AlianÆei, Theodor Stolojan, care îndemna populaÆia så voteze împotriva baronilor locali).179 178 179

Vezi Dana Curciu-Sultånescu, et al., op.cit., p.28 Idem, p.28

147

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În ceea ce priveçte temele de campanie pentru alegerile locale, sondajele au definit, desigur, temerile populaÆiei çi temele necesar a fi discutate în campania electoralå. Trebuie fåcutå înså o distincÆie. PopulaÆia a avut o agendå diferitå de agenda media çi de agenda partidelor. Pentru mass-media, principalele teme au fost corupÆia çi lipsa de eficienÆå a administraÆiei (dominatå în momentul alegerilor de PSD). Pentru populaÆie, principalele probleme au fost legate de viaÆa de zi cu zi çi ceva mai puÆin de funcÆionarea statului (tema corupÆiei era receptatå ca problemå, dar din perspectiva efectului asupra nivelului de trai).

Partidele au oscilat între aceste teme. „DiferenÆa s-a fåcut înså prin prestaÆia personalitåÆilor implicate, precum çi prin credibilitatea formatorilor de opinie. Aici, opoziÆia a avut un avantaj, fiindcå în afarå de sprijinul primit din partea presei interne, au contat çi voci precum mass-media din Occident sau ambasadorii occidentali la Bucureçti. ReprezentanÆii agenÆiilor de preså internaÆionale la Bucureçti au transmis constant çtiri care au stimulat agenda propuså de AlianÆå, iar ambasadorii au avut un rol indirect, prin intervenÆiile lor publice împotriva guvernului PSD”.180 Din påcate, campania electoralå din Bucureçti a avut o influenÆå puternicå asupra modului în care au fost percepuÆi candidaÆii din toatå Æara. La Bucureçti s-au confruntat liderul opoziÆiei, Traian Båsescu, çi respectiv ministrul de externe, Mircea Geoanå.181 În condiÆiile în care marea majoritate a spaÆiului de publicitate electoralå din mass-media centrale a fost ocupat de mesajele candidaÆilor pentru funcÆia de primar al Capitalei, alegåtorii din alte localitåÆi au votat politic, în funcÆie de prestaÆia electoralå de la Bucureçti. În plus, efectul de iradiere a popularitåÆii candidatului la primåria Bucureçtiului a fost extins prin desemnarea drept candidaÆi în câteva mari oraçe a unor lideri politici cu notorietate. Spre exemplu, la Cluj-Napoca.

Succesul opoziÆiei în cele douå oraçe, dar çi în alte localitåÆi mari a creat impresia cå partidul de guvernåmânt a pierdut alegerile locale, cu toate cå obÆinuse rezultate bune la nivelul întregii Æåri, precum çi în câteva oraçe foarte mari (Iaçi, ConstanÆa, GalaÆi, Craiova, Ploieçti).182 Un aspect interesant, legat de sondajele de opinie din cursul anului 2004: rezultatele de la urne au fost råsturnate de realitåÆile ulterioare. Primele surprize din 2004 au fost rezultatele din alegerile locale. La Bucureşti au fost infirmate estimårile conform cårora va exista un tur doi al alegerilor pentru fotoliul de primar general, Traian Båsescu reuşind så câştige din primul tur. O råsturnare spectaculoaså de situaÆie s-a produs çi la Bacåu, unde primarul Sechelariu a pierdut alegerile în faÆa unui contracandidat cvasinecunoscut, reprezentantul 180

Vezi Dana Curciu-Sultånescu, et al., op.cit., p.27-28 „Iosif Boda: Båsescu nu a fåcut niciun efort pentru cå Mircea Geoanå a fost ciugulit mårunt de atacurile lui Miticå Dragomir çi ale doamnei Tatoiu”. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.141) 182 Vezi Dana Curciu-Sultånescu, Dan Sultånescu, Remus Çtefureac, Bogdan Teodorescu, Anul 2004 – Alegeri în România, în vol. Bogdan Teodorescu, Dan Sultånescu (coord.) 12/XII: RevoluÆia portocalie în România, Ed. FundaÆiei PRO, 2006, p.27 181

148

Înainte çi dupå alegerile locale

PUR – Romeo Stavarache. SenzaÆia cå PSD a pierdut alegerile locale a fost accentuatå şi de faptul cå Emil Boc a obÆinut fotoliul de primar al Clujului, în dauna lui loan Rus, fostul ministru de interne.183 Pe ansamblu, rezultatele PSD în alegerilor locale nu au fost rele.184 Açteptårile au fost înså foarte mari. MulÆi se açteptau la rezultate mai bune. Efectul asupra nehotårâÆilor, în turul 2, mai ales în zona urbanå, a fost negativ.

A existat çi o anumitå inerÆie, de menÆinere excesivå a unor candidaÆi primari, aflaÆi în funcÆie de dinainte de ’89. Unii nu mai puteau råspunde nevoii de modernizare a localitåÆilor. Îmi aduc aminte cât de greu a fost de înlocuit primarul Lungu de la Bråila – care nu ieçise niciodatå din Æarå çi cunoçtea doar drumul la Bucureçti, la Comitetul Central sau la administraÆia centralå. La fel s-a întâmplat la Craiova. În alte cazuri, schimbarea unor candidaÆi ai partidului, cu oportuniçti veniÆi de la alte partide, i-a demobilizat pe militanÆii noçtri. În pregåtirea alegerilor locale, le-am cerut colegilor din partid så stabilim o regulå pe care o au cele mai multe partide din alte Æåri, çi anume numårul de femei în cadrul consiliilor locale çi judeÆene. Minimumul pe care puteam så îl acceptåm, la centru, era de 1 la 4, deci 25% femei, dar nu în aça fel încât så punem primii 4 barbaÆi çi dupå aceea 4 femei! Ideea era så punem o femeie pe locul doi, eventual, în cel mai råu caz pe locul trei, unde erau locuri mai multe çi, dupå aceea, la fiecare patru candidaÆi så fie o femeie.

Dacå analizåm rezultatele votului direct (consilii judeÆene) de la 6 iunie 2004, în comparaÆie cu cele ale alegerilor locale din 4 iunie 2000, constatåm modificåri semnificative faÆå de opÆiunile anterioare de vot. Cea mai importantå creştere a avut-o PNL, care a reuşit så-şi dubleze numårul de mandate. Pe locul al doilea s-a situat PSD care a reuşit, în condiÆiile unei fireşti erodåri ca urmare a participårii la guvernare, så obÆinå cu peste 700.000 de voturi mai mult decât atunci când a fost partid de opoziÆie. În ordinea creşterii numårului de voturi urmeazå PD şi PUR. Partidul România Mare a avut o creştere de douå procente faÆå de precedentele alegeri, iar UDMR nu a fost afectatå în mod semnificativ de apariÆia unui concurent, Consiliul NaÆional Maghiar.185 183

Vezi Leonard Sultånescu, 2004: EvoluÆii în sondajele de opinii, în vol. 12/XII RevoluÆia portocalie în România, p.43 184 Rezultatele alegerilor pentru primårii aråtau çi cå PSD a fost partidul cu cele mai multe femei alese. Astfel, din totalul de 1.293 de mandate de primar câçtigate din primul tur, 47 au fost atribuite femeilor. Dintre acestea, 32 de mandate au fost obÆinute de reprezentantele PSD, 5 de PNL, 4 de UDMR, 2 de PD, 2 de candidate independente.

185 De fapt, toate partidele politice au crescut în raport cu precedentele alegeri. SituaÆia este explicabilå dacå Æinem cont de faptul cå, faÆå de 2000, au dispårut de pe harta politicå româneascå douå partide, AlianÆa pentru România şi PNæCD, care au avut împreunå la alegerile precedente aproape 20% din mandate. Acest electorat a fost disputat şi împårÆit între partidele aflate în competiÆie: PNL a beneficiat masiv de electoratul PNæCD, situaÆie care explicå dublarea numårului de mandate. Cei care au votat cu ApR în 2000 s-au orientat la ultimele alegeri spre PUR, PD şi PSD. Acest lucru este dovedit de faptul cå Romeo Stavarache, înainte a de fi membru PUR, a fost în ApR, iar primarul Braşovului, George Scripcaru, a fost şi el unul din membrii acestui partid.

149

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Una din premierele absolute ale acestei campanii pentru alegerea autoritåÆilor la nivel local, în 2004, a fost introducerea unui prag electoral de 5%. Dacå la precedentele alegeri locale şi-au gåsit reprezentare în consiliile judeÆene un numår mare de partide (25 în urma alegerilor din 4 iunie 2000), în 2004 efectul pragului a fost devastator. Practic, cu câteva mici excepÆii, nu au mai råmas decât 6 forÆe politice la nivelul României (PSD, PNL, PD, PRM, PUR, UDMR). „Din punctul de vedere al calitåÆii vieÆii politice se poate aprecia cå aceasta va creşte ca urmare a scåderii numårului de jucåtori çi se va evita fragmentarea şi va creşte responsabilitatea în faÆa alegåtorilor. Un alt efect al introducerii pragului electoral de 5% va fi înså şi greutatea creårii de majoritåÆi în cadrul consiliilor locale şi judeÆene. Partidele mari, în condiÆiile unui vot relativ echilibrat, trebuie så se alieze pentru a constitui majoritåÆi care så asigure guvernarea localå. Or, acest lucru ar trebui så determine creşterea capacitåÆii de a negocia în scopul realizårii de alianÆe”.186 Aç sublinia una dintre concluziile expuse în Raportul Institutului „Ovidiu Çincai” referitor la alegerile locale din 2004. Conform acestui Raport, PSD devenise tot mai neoliberal în plan economic çi tot mai tehnocrat (adicå neutru) în planul discursului ideologic, iar AD.A. confiscase tot mai mult discursul PRM – naÆional-populist, în måsura în care a exprimat tot mai apåsat revolta (doar retoricå) împotriva såråciei. Mai mult, „AD.A. a scos în prim plan, din puÆinåtatea liderilor çi pseudo-liderilor såi, pe cei cu imagine de stânga, inclusiv de stângå populistå, precum Theodor Stolojan (om politic cu discurs çi comportament de stânga) sau Traian Båsescu (om politic cu retoricå çi comportament populist). FaÆå de aceçtia, discursul çi Æinuta unui Mircea Geoanå evoca, mai degrabå, imaginea unei drepte tehnocrate, deci dezideologizate. Riscul cel mai important consta în crearea unei confuzii politice generalizate, din care så câçtige, pânå la urmå, forÆele politice extremiste”.187 În alegerile locale, unii candidaÆi PSD s-au comportat, pur çi simplu, ca niçte tehnocraÆi, conferind partidului imaginea paradoxalå de partid „tehnocrat de maså” çi låsând adversarilor politici çansa de a apårea ca niçte idealiçti în luptå cu corupÆia.

Un alt element care a afectat imaginea PSD a fost cel al exercitårii unei puteri excesive. „În perioada scurså de la alegerile din anul 2000 şi pânå la începerea alegerilor din 2004, PSD a înregistrat o creştere a reprezentårii sale în conducerea administraÆiei locale de la aproximativ 30% pânå la aproximativ 75%. Aceastå creştere a avut, pe lângå efectele pozitive Æinând de coerenÆa administraÆiei, douå efecte negative, şi anume: instalarea unei ståri de autoliniştire la nivelul conducerii PSD, direct proporÆionalå cu creşterea sa în putere; instalarea unei ståri

186

Institutul „Ovidiu Çincai” (ISD), Raport asupra alegerilor locale din România, Bucureçti, iunie 2004, p.4 Institutul „Ovidiu Çincai” (ISD), Raport asupra alegerilor locale din România, Bucureçti, iunie 2004, p.25-26 187

150

Înainte çi dupå alegerile locale

alergice la nivelul populaÆiei, generatå de teama cå PSD – acuzat constant de a fi devenit un «partid-stat» – este prea puternic şi, de aceea, capabil de abuzuri”.188 PSD a avut de suferit în alegeri efectele perverse ale hiperputerii pe care o acumulase.

Pe de o parte, ele au constat în victimizarea partidelor oponente şi exacerbarea fricii faÆå de o posibilå scåpare de sub control a PSD. „Unii au votat cu opoziÆia şi pentru cå au dorit så arate solidaritatea – din milå, din admiraÆie sau din ambele – faÆå de cei care au pårut a fi victime ale persecuÆiilor «partidului-stat». (Cazul lui Traian Båsescu era ilustrativ pentru greşeala de a-l critica şi acuza vehement şi fårå probe perceptibile, de-a lungul întregului mandat. Båsescu a devenit simpatic, nu prin ceea ce a fåcut pentru bucureşteni, ci pentru cå a apårut ca un idealist capabil så suporte persecuÆia).

AlÆii au socotit cå reducerea puterii PSD este imperios necesarå pentru raÆiuni de echilibru politic şi, prin urmare, au dat votul opoziÆiei, indiferent de prestaÆia electoralå – mai degrabå neconvingåtoare – a acesteia”.189 Rezultatele la locale ale PRM au fost foarte slabe. Mai ales prin comparaÆie cu cele din 2000. În acest condiÆii, Corneliu Vadim Tudor a început så vorbeascå tot mai des despre fraude çi despre pericolul de fraudare la viitoarele alegeri parlamentare çi prezidenÆiale.190 Analiza strategiilor electorale de la alegerile locale din 2004 evidenÆiazå încercarea PSD de a evita „politizarea” lor çi punerea accentului pe proiectele contrete pentru fiecare localitate. OpoziÆia a încercat çi, parÆial, a reuçit så transmitå mesaje generale legate de guvernare la nivel central çi de „baroni” la nivel local.191 188

Institutul „Ovidiu Çincai” (ISD), Raport asupra alegerilor locale din România, Bucureçti, iunie 2004, p.20-21 Institutul „Ovidiu Çincai”, Raport asupra alegerilor locale din România. Se doreçte o schimbare? Ce schimbare se doreçte? Ce urmeazå?, rap.cit., p. 21-22 190 Iatå concluziile raportului CASP: „Cel mai mare perdant faÆå de alegerile generale din 2000 este PRM, fiind de asemenea singurul partid al cårui declin se coreleazå negativ cu migraÆia primarilor. Dacå la alegerile locale din 2000, PRM nu a reuçit decât un scor de 6,62% obÆinând 8,32% din totalul mandatelor de consilieri la consiliile judeÆene, la alegerile generale din 2000 a reuçit så fie principalul beneficiar al votului negativ determinat de rezultalele guvernårii 1997-2000. Moderarea discursului extremist nu a reuçit så aducå vreun beneficiu, la actualele alegeri locale în lipsa prezenÆei mediatice a lui Corneliu Vadim Tudor çi a oricåror personalitåÆi la nivel local. PRM a obÆinut un scor apropiat cu cel de la alegerile locale din 2000, dar dezastruos faÆå de cotarea în sondajele de opinie çi generalele din 2000, tendinÆa fiind de descreçtere. Scorul PRM çi diferenÆa faÆå de alegerile generale din 2000 nu se coreleazå cu evoluÆia electoralå a niciunui alt partid în 2004, înså PRM a scåzut cel mai mult în judeÆele în care opoziÆia anti-PSD a obÆinut rezultate bune în 2000 çi CDR a obÆinut un scor foarte bun în 1996. Dat fiind cå împarte o bunå parte a bazinului såu electoral cu PSD, alegerile generale din toamna lui 2004 pot fi fatale pentru PRM în condiÆiile în care PSD va scådea în opÆiunile electoratului. Actuala politicå de alianÆå tacitå cu PSD çi moderarea mesajului poate duce la o demobilizare masivå a alegåtorilor, demobilizare care poate duce chiar la ratarea intrårii în Parlament. C.V. Tudor nu va mai reuçi så capteze interesul mass-media în condiÆiile confruntårii PSD – AlianÆa D.A.”. (CASP, idem, p.23) Evident, aceastå evaluare avea çi rolul de a „orienta” strategia electoralå a lui Vadim pentru alegerile generale çi prezidenÆiale din România.

191 „Folosirea intenså a temei fraudårii alegerilor a reuşit så creeze o stare de suspiciune la adresa puterii, reacÆiile venite din partea PSD mai degrabå alimentând temerile legate de acest subiect. Legatå direct de tema 189

151

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

O mizå deosebitå a fost aceea în care çi PSD, çi partidele din opoziÆie au implicat, la nivel local, lideri din prima linie. PSD – pe Mircea Geoanå çi pe Ioan Rus. În ceea ce priveçte rezultatele monitorizårii realizate de CNA asupra prezenÆei în audiovizual, la alegerile locale din 2004, rezultå cå, per total, AD.A. a fost avantajatå, chiar dacå criticile legate de subordonarea televiziunilor au fost constant prezente în lunile premergåtoare. „La postul public România 1, cu un rating mediu în prime-time 5-7% din public, situaÆia s-a prezentat astfel: pe primul loc – AD.A. cu 30%, urmatå de PSD – 19,3%, PRM – 12,4%, PUR – 8,4% çi UDMR – 1,6%.

La PRO TV, cu un rating mediu în prime-time 7-10%, CNA a tras urmåtoarele concluzii: pe primul loc s-a aflat AD.A. – 32,3%, pe locul doi PSD cu 25%, pe locul trei – PRM cu 12%, pe locul patru – PUR cu 8,2%. UDMR nu a beneficiat de niciun fel de materiale.

La Antena 1, cu un rating mediu în prime-time 7-10%, situaÆia s-a prezentat astfel: AD.A. – 37,5%, PUR – 27,8%, PSD – 19,5%, PRM – 11,6%. Nici aici UDMR nu a avut nicio acoperire. Dintre partidele neparlamentare doar PNæCD a beneficiat de acoperire de 3,4%.

La Radio România ActualitåÆi, post public cu acoperire naÆionalå, partidele parlamentare au beneficiat de urmåtoarea mediatizare pentru alegerile din 6 iunie 2004: AD.A. – 31,5%, PSD – 28%, PRM – 18,2%, PUR – 16% çi UDMR – 2,7%.

Aceste rezultate indicå faptul cå AD.A., deşi avea o pondere parlamentarå cumulatå mai micå decât partidul de guvernåmânt, a beneficiat de o prezenÆå mediaticå superioarå PSD. Aceste date infirmå, totodatå, speculaÆiile în legåturå cu presupusul control exercitat de partidul de guvernåmânt asupra mass-media. Mai mult, scorurile importante obÆinute de AD.A. în mediul urban mare trebuie relaÆionate cu o prezenÆå superioarå cantitativ în mass-media.”192 În partid s-a pus întrebarea cum trebuie interpretat votul dat la 6 şi 20 iunie; care era semnificaÆia mesajului transmis de electorat? A spune cå votul indica dorinÆa de schimbare era insuficient. Dorea, oare, electoratul schimbarea politicii de guvernare sau doar schimbarea felului de a face politicå? Dorea electoratul schimbarea partidului de guvernåmânt sau dorea schimbåri în interiorul partidului de guvernåmânt?

corupÆiei, activitatea PNA a fost atacatå foarte dur, mizându-se pe diminuarea încrederii într-o instituÆie simbol a credibilitåÆii campaniei anticorupÆie a Guvernului. Pe måsura apropierii de 6 iunie 2004, AD.A. a mizat pe creşterea intensitåÆii atacurilor legate de corupÆia politicå la nivel local şi central. AD.A. a încercat så identifice corupÆia şi baronii locali cu cauza såråciei. Campania negativå a opoziÆiei a fost axatå pe acuzaÆii legate de controlul PSD asupra administraÆiei, mass-media şi şcolilor. Aceastå strategie a avut succes în mediul urban cu peste 80-100.000 de locuitori.” (Institutul „Ovidiu Çincai” (ISD), Raport asupra alegerilor locale din România, Bucureçti, iunie 2004, p.9) 192 Institutul „Ovidiu Çincai” (ISD), Raport asupra alegerilor locale din România, Bucureçti, iunie 2004, p.6-7

152

Înainte çi dupå alegerile locale

„Cu toate nemulÆumirile este greu de presupus cå s-ar fi dorit o schimbare a politicii guvernamentale, adicå a sensului transformårilor din societate şi economie. Principalele motive pentru o asemenea afirmaÆie sunt urmåtoarele: • dacå este adevårat cå indicatorii macroeconomici nu spun mare lucru cetåÆeanului obişnuit, tot atât de adevårat este faptul cå omul de rând nu este foarte îngrijorat de caracterul nedurabil al revirimentului economic (creşterii economice) spre a-l sancÆiona; • în plan existenÆial, situaÆia cetåÆenilor s-a îmbunåtåÆit – veniturile au crescut, puterea de cumpårare s-a întårit, locurile de muncå s-au înmulÆit, inflaÆia este mai bine controlatå, autoritatea publicå s-a consolidat; • oponenÆii PSD nu au prezentat niciun program alternativ ci, dimpotrivå, pårând cå nu fac decât så repete prioritåÆile şi proiectele partidului de guvernåmânt, ei nu au oferit nicio posibilitate electoratului så identifice o politicå sau un proiect de pus în locul celor actuale; • a devenit limpede cå politica guvernului român (oricare ar fi el) este şi va fi cea convenitå cu marii parteneri externi – în special UE – astfel încât schimbarea guvernului nu rezolva nicio problemå sub aspectul agendei politice.

Sondajele de opinie şi focus-grupurile aråtau cå performanÆele pe linia integrårii României în UE sunt decisive în opÆiunile unui numår mare de alegåtori. Din acest punct de vedere, ştirile venite în perioada alegerilor au fost, în general, pozitive. Contextul extern al alegerilor a fost favorabil. Aceasta ar fi dus la concluzia cå, în mod firesc, votul politic ar fi trebuit så confirme satisfacÆia faÆå de succesele europene ale guvernului. În mod paradoxal, înså, este posibil ca tocmai veştile bune så fi ridicat nivelul speranÆei care, la rândul såu, a mårit aşteptårile. Or, creşterea aşteptårilor conduce la sporirea nervozitåÆii, adesea manifestatå printr-o iraÆionalå dorinÆå de schimbare. În måsura în care opoziÆia era perceputå – pe drept sau pe nedrept – ca bucurându-se de mai multå încredere în Occidentul european şi ca fiind mai convinså de nevoia reformelor cerute de acesta, pe måsurå ce şansele integrårii europene par a creşte, teama cå guvernul ar putea fi un impediment în calea atingerii Æintei sporeşte...

DorinÆa de schimbare, în condiÆiile aråtate mai sus, pårea a indica faptul cå oamenii vor: a) respect mai mult decât milå (protecÆie/pomanå); b) speranÆå/perspectivå mai mult decât gestiune/bunåstare; c) cordialitatea şi solidaritatea liderilor politici mai mult decât excelenÆa acestora; d) cinste mai mult decât competenÆå.

SperanÆa se naşte din viziune. Fårå viziune nu existå perspectivå, iar fårå perspectivå nimic (inclusiv bunåstarea) nu este durabil – sau, cel puÆin, durabilitatea nu poate fi evaluatå şi, deci, perceputå. O stare (chiar şi bunåstarea) a cårei durabilitate nu poate fi evaluatå este 153

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

generatoare de incertitudine şi, în consecinÆå, de disconfort. Acest disconfort transformå speranÆa ca aşteptare calmå – întrucât este raÆionalå – într-o aşteptare anxioaså, nervoaså pânå la isterie. Prin urmare, guvernul care oferå îmbunåtåÆiri dar nu şi perspective, este perceput instinctiv ca (posibilå) frânå în valorificarea oportunitåÆilor nåscute din progresul pe care el însuşi l-a produs şi, de aceea, ca surså a riscului ca aşteptårile crescânde induse de acelaşi progres så fie infirmate, nesatisfåcute. Din nou, se manifestå paradoxul potrivit cåruia cu cât situaÆia curentå este mai bunå, cu atât ea devine mai inacceptabilå. În concluzie, un guvern care produce rezultate, dar nu oferå speranÆe este susceptibil de a fi schimbat cu ocazia alegerilor.

Aceasta poate fi una din explicaÆiile «votului pentru schimbare» la alegerile locale din iunie 2004: PSD a performat tehnic la guvernare dar, pe de o parte, nu se ştie cât din aceasta este meritul såu şi cât meritul stråinåtåÆii (UE, NATO, FMI etc.) care i-a monitorizat deplasarea potrivit «foii de parcurs» impuså de ea, iar, pe de altå parte, nu se vede ce perspective oferå el societåÆii odatå integrarea europeanå (de acum prezentatå ca sigurå) şi euroatlanticå încheiate”.193

Câteva concluzii în legåturå cu alegerile locale: Din punct de vedere aritmetic, rezultatul alegerilor locale nu a dat un învingåtor clar între PSD çi AD.A. (excepÆie au fåcut posturile de primari, în privinÆa cårora PSD a fost câçtigåtorul).

Din punctul de vedere al imaginii çi al açteptårilor induse, PSD a suferit un recul. Reechilibrarea raportului de forÆe în spectrul politic românesc a fost una dintre consecinÆele alegerilor locale din 2004. Aceastå reechilibrare trebuie våzutå din douå puncte de vedere, şi anume: • reducerea numårului partidelor relevante pe scena politicå româneascå; • egalizarea ponderii între PSD çi AD.A. Reducerea ponderii PRM în politica româneascå a fost a doua consecinÆå a alegerilor locale.

O nouå generaÆie de lideri PRM ar fi putut transforma partidul într-unul de dreapta, popular.

Prin votul care a plasat PSD sub nivelul estimårilor çi aspiraÆiilor sale, electoratul a dorit så sancÆioneze PSD – fårå ca neapårat så doreascå înlocuirea lui de la putere – iar nu så premieze AD.A., sau opoziÆia, în general.

193

Institutul „Ovidiu Çincai”, Raport asupra alegerilor locale din România. Se doreçte o schimbare? Ce schimbare se doreçte? Ce urmeazå?, Bucureçti, iunie 2004, p.17-19

154

Înainte çi dupå alegerile locale

Din discuÆiile pe care le-am avut dupå alegerile locale, a rezultat cå dacå dorea så schimbe tendinÆa votului,194 PSD ar fi trebuit: a) så demonstreze cå politica în România nu este doar operå de execuÆie a unui proiect stråin, desfåşuratå sub supraveghere stråinå, ci un proiect românesc înglobând o viziune româneascå asupra ordinii europene, euroatlantice şi globale, proiect pentru care guvernul se bate cu stråinåtatea; b) så formuleze un proiect convingåtor postintegrare europeanå, proiect care så creeze noi Æinte populare şi care så fie bazat pe şi justificat prin opÆiunea pentru anumite valori; c) PSD este obligat så construiascå un echilibru mai realist între prezentarea succeselor şi a nerealizårilor, a oportunitåÆilor şi a pericolelor; d) så vorbeascå despre un proiect inspirat de ideologia sa şi care reuşeşte så îmbine performanÆa curentå, adicå cea obÆinutå în marginile sistemului economico-social existent în România, cu performanÆa, performanÆa constând în schimbåri fundamentale aduse sistemului însuşi spre a-l face nu doar compatibil cu valorile social-democrate, ci şi promotor activ al acestora.

Presa a comentat rezultatul alegerilor locale din 2004, subliniind, între altele: • Echilibrarea luptei politice, prin egalizarea ponderii între PSD çi AlianÆå; • „Acumularea excesivå de putere” de cåtre PSD; • Problemele de imagine ale PSD, care a fost perceput ca un „partid corupt”; • DorinÆa electoratului de a sancÆiona PSD, nu de a premia AlianÆa D.A.; • Preluarea unei pårÆi a discursului tipic PRM de cåtre AlianÆa D.A.195 194

Pentru detalii privind sursa voturilor PSD, caracterul votului exprimat în favoarea AD.A., sensul deplasårii electoratului PRM, vezi Institutul „Ovidiu Çincai” (ISD), Raport asupra alegerilor locale din România, Bucureçti, iunie 2004, p.13-17 195 Devenea înså tot mai clarå situarea de partea AlianÆei a unor ONG-uri. Iatå un exemplu de abordare partizanå – Centrul pentru Analizå çi Studii Politice (CASP), care çi-a propus så realizeze o analizå a alegerilor locale çi care formuleazå, în final, mai multe „învåÆåminte” pe care le poate trage AlianÆa D.A. din aceste alegeri: „Din realitatea fictivå, cum a fost în multe din aceste analize, AlianÆa trebuie så se transforme într-o realitate efectivå. AlianÆa trebuie så prezinte liste comune çi så acÆioneze unitar în toate judeÆele Æårii. AlianÆa nu trebuie så se îmbete cu iluzia victoriei alegerilor locale. Victoria cea mai netå a fost înregistratå la competiÆia pentru reçedinÆele de judeÆ. Primåriile din zona ruralå aparÆin încå covârçitor PSD. Iar în judeÆe, la nivelul voturilor pentru consiliile judeÆene, scorul este în favoarea PSD. Un punct vulnerabil este politica de alianÆe. AlianÆa D.A. trebuie så înceapå rapid o apropiere de PUR çi a reapropiere de UDMR în vederea constituirii unei coaliÆii de guvernare solidå dupå alegerile generale din toamna acestui an. (Interesant, dacå urmårim deciziile lui Traian Båsescu, dupå alegerile prezidenÆiale! n.b.) AlianÆa trebuie så gåseascå mijloace så contracareze un fenomen care va cåpåta amplitudine imediat dupå alegeri: migraÆia aleçilor såi la PSD. Acest lucru a fost vizibil chiar în momentul negocierilor pentru constituirea majoritåÆilor în consiliile judeÆene, dar fenomenul va cåpåta proporÆii însemnate, racolarea aleçilor de altå culoare politicå fiind o strategie politicå postelectoralå extrem de uzitatå de PSD, aça cum s-a våzut în mandatul 2000-2004”.(Centrul pentru Analizå çi Studii Politice (CASP), Alegerile locale 2004. Câtå victorie, ce fel de schimbare, Bucureçti, iunie 2004)

155

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

156

Proiectul „Noul PSD”

19. Proiectul „Noul PSD”

Dupå alegerile locale, PSD începuse så scadå în sondaje şi a fost necesarå o intervenÆie fermå pentru a opri acest derapaj. Acel moment trebuia gândit cu multå atenÆie, pentru cå putea fi momentul declanşårii unei cåderi accelerate, care ne-ar fi condus spre o înfrângere categoricå. S-ar putea spune, cu superficialitate, cå declinul PSD de dupå alegerile locale a fost cel care a contribuit decisiv şi la rezultatul alegerilor generale. Nu este adevårat. Dacå tendinÆa din varå ar fi continuat, înfrângerea noastrå ar fi fost dezastruoaså. Nu a fost aşa tocmai datoritå acÆiunilor pe care le-am luat.

Au fost numeroase abordåri critice ale demersurilor politice ce au avut loc de la momentul alegerilor locale şi pânå la alegerile parlamentare. Patru elemente au fost puse în discuÆie cu precådere: • suspendarea activitåÆii DelegaÆiei Permanente şi instituirea Biroului Coordonator; • introducerea mecanismului alegerilor preliminare; • eficienÆa aşa-numitelor turnee „incognito” ale Preşedintelui PSD; • alianÆa cu Partidul Umanist din România.

Alte elemente care au avut impact pozitiv, dar care au creat şi tensiuni, au fost: solicitårile de demisii în teritoriu, acolo unde se înregistraserå rezultate slabe la alegerile locale, sau unde acuzaÆiile de corupÆie påreau a fi întemeiate; anunÆarea echipei de candidaÆi pentru PreşedinÆie şi Guvern şi abordarea în planul guvernårii a unor måsuri care så accentueze caracterul social-democrat al acesteia. Atunci când aceastå strategie a fost lansatå, toatå lumea era conştientå de faptul cå fårå un plan de urgenÆå, o înfrângere drasticå era inevitabilå. Deşi au existat, de la început, frustråri şi nemulÆumiri, majoritatea covârşitoare a colegilor nu au propus soluÆii alternative şi nu s-au opus. Pentru cå, în acel moment, aveam la dispoziÆie doar douå cåi de urmat: una era paradigma anului 1996, când continuasem la alegerile generale strategia ce se dovedise ineficientå cu ocazia localelor sau adoptarea unor inovaÆii strategice, menite så semnalizeze existenÆa unei schimbåri în PSD. Abordårile critice ulterioare au fost rezultatul unor analize post-factum. Iar concluziile erau contrafactuale.

InovaÆiile au fost grupate sub formula „Noul PSD”. Aceasta a fost soluÆia prin care s-a reuşit inversarea tendinÆelor definite de alegerile locale. Era vorba de un concept politic ataşat 157

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

lansårii unui proces de modernizare şi de reformare care poate cå a venit prea târziu şi a fost, inevitabil, incomplet. Aceste inovaÆii ne-au permis så preluåm iniÆiativa la nivel mediatic.

Am aråtat cå PSD este un partid puternic, activ, capabil så se adapteze şi så propunå o imagine nouå pentru viitor. Demersurile au fost cu atât mai oportune cu cât, în acelaşi timp, AlianÆa PNL-PD îçi redusese intensitatea activitåÆii politice şi a trecut printr-o crizå de leadership pânå la preluarea conducerii de cåtre noul såu candidat la prezidenÆiale. Este cert cå soluÆiile propuse au avut, fiecare în parte, avantajele şi dezavantajele lor. Mi le-am asumat.

DesfiinÆarea DelegaÆiei Permanente a fost privitå ca fiind la limita Statutului. MulÆi colegi s-au dezangajat şi şi-au fixat obiective şi strategii „cu relevanÆå postelectoralå” (am încercat o formulå elegantå). Înså a fost un semnal pozitiv privind preocuparea pentru înnoire la nivelul conducerii partidului. În acelaşi timp, a protejat leadership-ul partidului, în momentul în care, în plan intern şi internaÆional, se vehicula imperativul categoric al vânårii „peştilor cei mari”.

Era formula folositå de Gunther Verheugen, când îmi desemnase – ca „peçti mari” numele a doi miniçtri.

Alegerile preliminare au perturbat raporturile şi echilibrele stabilite în organizaÆii, au generat frustråri çi chiar pierderea unor oameni valoroşi. Dar, în acelaşi timp, ele au construit un moment de maximå vizibilitate politicå şi au generat efervescenÆå în partid.

Formula turneelor electorale a separat în mod accentuat campania partidului de campania prezidenÆialå, dar a diminuat percepÆia de rupturå între PSD şi oameni. Am deschis canale de comunicare directå, nemediatå de preså şi de strategiile acesteia.

Indiferent cât de întemeiate ar fi criticile pe care le-au formulat, ulterior, colegii mei, cu privire la cele patru noi elemente de strategie, a existat o realitate pe care nu o puteau nega: suprapunând aceste decizii pe curba înregistratå de PSD în sondaje rezultå cå, pe ansamblu, efectele au fost pozitive şi cå ele ar fi fost imposibile fårå asumarea acestor decizii politice.

Dupå alegerile locale – când rezultatele au infirmat sondajele pozitive anterioare – a fost nevoie deci de o strategie politicå çi de imagine care så inverseze trendurile (ceea ce s-a çi întâmplat). „În vara anului 2004, prima måsurå a fost aceea de continuare a campaniei de curåÆenie internå a PSD prin suspendarea baronilor locali (care a fost remarcatå; ea a generat înså, prin diverse sincope, çi noi acuzaÆii din partea presei). A urmat introducerea alegerilor preliminare, ca formå de desemnare a candidaÆilor pentru parlament. S-a dorit o loviturå de imagine care aråta cå încercårile de democratizare çi de modernizare ale PSD nu sunt doar vorbe goale. Partea negativå a acestei acÆiuni a fost datå de organizarea de multe ori deficitarå. EvidenÆierea unor scandaluri locale a estompat o bunå parte din succesul ideii în sine.

158

Proiectul „Noul PSD”

Oricum, aceste acÆiuni au determinat confiscarea agendei politice pentru o perioadå de timp, contribuind la legitimarea discursului despre «Noul PSD». A fost înlocuitå conducerea centralå cu o nouå echipå de conducere mai restrânså çi formatå din lideri cu o imagine necompromiså, sub egida premierului Adrian Nåstase. A fost instituit çi un nou comportament personal al liderului PSD, printr-un turneu prelungit de vizite neconvenÆionale în Æarå, fårå protocol çi fårå mediatizare. Efectul s-a våzut în creçterea în sondaje, în special în zona tradiÆionalå a electoratului PSD çi al lui Ion Iliescu.

Ultimul pas al strategiei a fost formarea Uniunii NaÆionale PSD+PUR. Asocierea cu PUR, un partid care a contestat PSD în alegerile locale, a avut o puternicå semnificaÆie politicå la acel moment. A evitat percepÆia cå PSD este izolat, a impus ideea cå este factor coagulant al scenei politice”.196 Aceastå strategie197 s-a materializat într-o hotårârea a DelegaÆiei Permanente care cerea preçedinÆilor organziaÆiilor PSD de la judeÆele, municipiile, oraçele çi comunele care înregistraserå rezultate inferioare celor din anul 2000 så-çi asume råspunderea çi så demisioneze din funcÆiile respective, pânå la 5 iulie 2004.

196

Vezi Dana Curciu-Sultånescu, et al., op.cit., p.32-33 „De-a lungul verii 2004, cele douå grupåri principale de partide din România, PSD çi AlianÆa Dreptate çi Adevår (PNL+PD) au parcurs câteva etape oarecum contradictorii. Dupå alegerile locale, PSD-ul a avut parte de un moment de reflux, deçi a reuçit, prin negocieri, så obÆinå 19 posturi de preçedinÆi de Consilii JudeÆene, unele chiar în judeÆele în care aveau o majoritate foarte relativå (Bråila, Giurgiu, Gorj, Sålaj etc.). În rest, deçi cifrele legate de numårul de primari çi consilieri au fost chiar mai mari decât în 2000, percepÆia generalå – alimentatå de presa scriså – dar çi de o propagandå bine orchestratå a AD.A., în special în marile oraçe – a fost cå alegerile locale au fost câçtigate de AlianÆå. În condiÆiile în care alegerile locale au aråtat o tendinÆå clarå de bipolarizare a scenei politice, PSD çi AlianÆa D.A., aflate în faÆa probei electorale finale din noiembrie, au intrat în febra restructurårii (în iulie 2004, Valeriu Stoica venea cu proiectul fuziunii rapide dintre PNL-PD, pânå la alegerile din noiembrie, iar PSD a lansat alegerile interne). Imediat dupå stabilirea preçedinÆilor de consilii judeÆene çi pânå la declançarea alegerilor interne, care au dinamizat partidul, PSD s-a aflat într-un soi de derutå. Exact în mod contrar s-a comportat AlianÆa D.A. care, dupå o perioadå de euforie datoratå rezultatelor de la locale (cu mult peste cele din 2000) ale celor douå partide însumate, a pårut automulÆumitå, iar turneele în teritoriu ale lui Stolojan çi ale staff-ului såu au început så fie monotone çi lipsite de impact. Aceste raportåri s-au våzut çi în sondaje. Dacå imediat dupå locale s-a continuat o tendinÆå clarå în opÆiunea de vot pentru AlianÆå – care a depåçit açteptårile –, cåtre sfârçitul lui august, PSD a reuçit så întoarcå tendinÆa, astfel cå la intrarea în campanie el avea cu 6-7% mai mult decât AlianÆa D.A. Momentul prin care AlianÆa a reuçit så schimbe radical situaÆia pe scena politicå a fost cel al renunÆårii lui Stolojan, un moment echivalent ca importanÆå çi impact electoral – deçi în sens invers – cu renunÆarea la candidaturå a lui Emil Constantinescu în 2000. În vreme ce renunÆarea lui Emil a provocat derutå çi demobilizare, aici, faptul cå Båsescu a preluat imediat conducerea AD.A. 1-a legitimat, la nivel emoÆional, exact în sensul de salvator, sens coerent cu structura çi istoria personajului politic Båsescu. Traian Båsescu a fost învestit cu o misiune (imagologic vorbind, Traian Båsescu s-a înfåÆiçat ca Sfântul Gheorghe în lupta cu balaurul, erijându-se în singurul råmas capabil så scoatå PSD-ul de la putere)”. (Multimedia Political Communication, Alegeri parlamentare çi prezidenÆiale. Analiza de marketing electoral pentru partidele politice, în vol. 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, op.cit., p. 350) 197

159

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Nu cred cå o astfel de decizie m-a fåcut mai popular în partid. Era o decizie dureroaså, dar necesarå în perspectiva alegerilor din toamnå. Çi primarii PSD de la municipiile reçedinÆå de judeÆ çi de la sectoarele din capitalå, care pierduserå alegerile din localitåÆile çi sectoarele respective, aveau responsabilitatea de a demisiona din funcÆiile de partid deÆinute în consiliile judeÆene çi al municipiului Bucureçti ale PSD, tot pânå la 5 iulie 2004.

Se stabilea ca, în august, så se organizeze un Congres Extraordinar al partidului, Congres care så adopte modificåri ale statutului PSD, cu deosebire privind restructurarea organelor de conducere ale partidului de la nivel central, judeÆean çi local. Tot la Congresul Extraordinar urma så fie desemnat candidatul PSD la funcÆia de preçedinte al României. În articolul 5 al Hotårârii se stabilea cå DelegaÆia Permanentå a PSD va fi mai restrânså çi cå ea va cuprinde, în principal, reprezentanÆi ai organizaÆiilor judeÆene çi nu doar miniçtri çi parlamentari, asigurându-se separarea responsabilitåÆilor politice de cele administrative çi legislative.

Urma så se creeze çi o structurå politicå pentru coordonarea çi corelarea activitåÆilor de partid, guvernamentale, parlamentare çi teritoriale.198 Hotårârea nr. 9 din 30 iunie mai stabilea cå se vor lua måsuri pentru consolidarea identitåÆii çi strategiei politice a partidului în vederea accentuårii caracterului de centru-stânga.

De asemenea, DelegaÆia Permanentå a PSD solicita tuturor organizaÆiilor så-çi îmbunåtåÆeascå relaÆiile cu mass-media, întårind caracterul transparent al funcÆionårii partidului (articolul 10).

Tot în acea Hotårâre, s-a luat decizia care a nemulÆumit o parte din liderii partidului: „Partidul Social Democrat va introduce un nou sistem de desemnare a candidaÆilor pentru alegerile parlamentare, printr-un vot preliminar al membrilor PSD din judeÆele respective, cu scopul de a stimula competiÆia internå çi transparenÆa alcåtuirii listelor de candidaÆi”.

198

Dupå alegerile locale, am anunÆat måsuri politice pentru a sancÆiona contraperformanÆele în alegeri prin înlocuirea din funcÆii. Au fost çi forme mai radicale – fostul primar çi candidatul PSD pentru funcÆia de primar al oraçului Tecuci au fost excluşi din partid, iar preçedintele organizaÆiei judeÆene PSD Arad, Dorel Popa, care a candidat la funcÆia de primar al municipiului çi a pierdut, a demisionat din funcÆie. În 2 iulie, Viorel Hrebenciuc çi Dan Ioan Popescu au demisionat din fruntea organizaÆiilor PSD Bacåu, respectiv Bucureçti. Gestul lor a survenit dupå ce DelegaÆia Permanentå a PSD a cerut ca liderii de filiale care au obÆinut rezultate mai slabe decât în alegerile din 2000 så facå un pas în spate. În cadrul conferinÆei extrordinare a PSD Bucureçti, în care çi-a anunÆat demisia, Dan Ioan Popescu l-a propus ca succesor pe Neculai OnÆanu, care a çi fost votat de majoritatea celor prezenÆi. Gestul lor a fost urmat de alte demisii, precum cea a fostului primar de la Sectorul 6, Dan Darabont – care a demisionat din funcÆia de lider al filialei Sector 6 a partidului – sau a lui Ion Rotaru, fostul primar pesedist din Piatra NeamÆ – care a demisionat din funcÆia de preçedinte al organizaÆiei municipale a PSD çi din cea de preçedinte interimar al filialei judeÆene a PSD NeamÆ. În 4 august, preçedintele organizaÆiei municipale a PSD Braçov, Ioan IoniÆå, çi cinci dintre adjuncÆii såi au fost demiçi din funcÆii, ca asumare a eçecului din alegerile locale. DelegaÆia Permanentå JudeÆeanå a decis dizolvarea Biroului Permanent al organizaÆiei municipale çi înlocuirea lui cu un „Comitet de coordonare” interimar. Acest for urma så conducå organizaÆia pânå în februarie 2005.

160

Proiectul „Noul PSD”

Dupå alegerile locale a avut loc o discuÆie durå la Cotroceni.199 În urma acelei discuÆii, intenÆia mea a fost så-mi dau demisia200 çi de la guvern, çi de la partid.

Acea zi de miercuri – a fost o zi complicatå. Fusesem invitaÆi – liderii PSD – la Cotroceni.

A avut loc o discuÆie destul de neplåcutå, cu acuze din partea preçedintelui la adresa partidului, dar çi a mea, pornind de la rezultatele alegerilor locale. NemulÆumirea era, în primul rând, a noastrå. De ce nu se obÆinuserå rezultate mai bune? Existau explicaÆii, dar nemulÆumirea era justificatå. Unii s-au întrebat de ce dupå acea discuÆie m-am retras câteva zile, nedorind så mai råspund nici la telefon. Må gândeam serios så-mi dau demisia çi de la guvern, çi de la partid çi, fårå intervenÆia câtorva colegi, probabil cå aç fi fåcut-o. RaÆiunea era legatå de unele comentarii la adresa familiei mele. Nu am vorbit despre asta atunci, nu voi vorbi mai mult nici acum.

Oricum, mai târziu, mi s-a pårut extrem de amuzantå siguranÆa unor judecåtori de la ICCJ care çtiau cå eu çtiam încå din 2003 cå voi fi candidat la prezidenÆiale în noiembrie 2004! În mod sigur înså, acel moment mi-a permis så admir „spectacolul” celor care pendulau între Cotroceni çi Guvern, çi så înÆeleg, mai bine, ce înseamnå ipocrizia, fidelitatea çi trådarea în politicå. Au urmat înså çi alte teste...

Dupå discuÆia de la Cotroceni din 5 iulie çi revenirea asupra intenÆiei mele de demisie, am hotårât cå este necesar så luåm måsuri radicale în perspectiva alegerilor din toamnå.

Astfel, în 10 iulie, membrii DelegaÆiei Permanente a PSD au decis suspendarea activitåÆii organismului de conducere al partidului pânå la Congresul Extraordinar care urma så se desfåçoare în luna august. Pânå atunci, conducerea executivå fusese exercitatå de Biroul Coordonator (BC).

Din BC fåceau parte, alåturi de mine, preçedintele executiv Octav Cozmâncå, Nicolae Våcåroiu, Valer Dorneanu, Titus CorlåÆean, Cristian Diaconescu, Zamfir Dumitrescu, Gheorghe Nechita, Dan Nica, Gabriel Oprea, Rovana Plumb, Ioan Rus, Ilie Sârbu, Ion Stan, Ion Sasu çi Marian Sârbu.

Spre deosebire de DelegaÆia Permanentå, Biroul Coordonator a avut o activitate zilnicå la sediul partidului. VicepreçedinÆii Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Çerban Mihåilescu çi Doru Ioan Tåråcilå råmâneau membri ai Biroului Executiv Central (BExC), continuând så sprijine activitatea PSD. Principalele sarcini ale BC au fost organizarea Congresului, coordonarea Comisiei pentru elaborarea propunerilor de completare çi modificare a Statutului PSD, definitivarea strategiei pentru alegerile parlamentare, elaborarea procedurii metodologice privind desemnarea candidaÆilor la alegerile parlamentare çi gestionarea problemelor curente.

199

În 5 iulie, DelegaÆia Permanentå a PSD s-a întâlnit cu preçedintele Iliescu, pentru analiza rezultatelor alegerilor locale. Ion Iliescu a cerut membrilor DelegaÆiei Permanente så schimbe imaginea de „partid de baroni çi corupÆi”.

El a condiÆionat revenirea în partid de îndeplinirea acestei sarcini.

200 La întoarcerea din Slovenia, în faÆa jurnaliçtilor care îl açteptau la Otopeni pentru a da o declaraÆie referitoare la posibila demisie a lui Adrian Nåstase din fruntea PSD, Ion Iliescu a conchis: „Nu vå priveçte!”

161

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În continuarea måsurilor de schimbare de dupå alegerile locale, am decis în 14 iulie remanierea a cinci miniçtri: Petre Daea l-a înlocuit pe ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu. Dan Mircea Popescu a înlocuit-o pe Elena Dumitru la Ministerul Muncii, SolidaritåÆii Sociale çi a Familiei, Bogdan Niculescu Duvåz l-a înlocuit pe ministrul delegat Marian Sârbu la Ministerul Muncii, SolidaritåÆii Sociale çi a Familiei. De asemenea, Anca æicåu l-a înlocuit pe Dan Nica la Ministerul ComunicaÆiilor çi Tehnologiei InformaÆiei, iar Gheorghe Emacu pe ministrul delegat Gabriel Oprea la Ministerul Afacerilor Interne.

Unele din aceste måsuri au avut rolul de a întåri echipa de la partid. În partid domnea o atmosferå destul de tensionatå. În cadrul Biroului Executiv Central al PSD, reunit la Palatul Parlamentului într-o çedinÆå maraton, în 15 iulie, am propus un program de modernizare a PSD. Biroul Executiv a stabilit subcomisiile pentru restructurarea partidului çi måsurile pentru pregåtirea consiliului extraordinar. La propunerea lui Viorel Hrebenciuc, s-a stabilit cå Biroul Coordonator – noua structurå de conducere apårutå dupå desfiinÆarea DelegaÆiei Permanente – îçi va påstra atribuÆiile pânå în februarie 2005. (În urmå cu o såptåmânå, la înfiinÆarea Biroului Coordonator, se anunÆase cå aceastå structurå va funcÆiona numai pânå la congresul extraordinar al partidului, programat pentru 27 august). El a motivat acea propunere prin faptul cå, la Congresul din august, trebuia så ne ocupåm exclusiv de pregåtirea alegerilor generale din toamnå.

Propunerea a fost acceptatå. Ea conÆinea çi o capcanå. „Bine, aÆi ales o altå echipå de conducere, dar atunci trebuie så vå asumaÆi råspunderea pentru rezultatele de la alegerile din noiembrie. De aceea, vom evalua situaÆia, la congresul din februarie 2005, nu în august 2004!”201 Ceea ce, în definitiv, era corect. Acest punct de vedere aråta înså cå exista o anumitå frustrare în partid faÆå de suspendarea DelegaÆiei Permanente.

M-a mirat çi ne-a mirat, la partid, faptul cå în 23 iulie, ziarul „Ziua” publica datele unui sondaj „secret” al PSD realizat de IRSOP în perioada 22-27 iunie 2004. Potrivit jurnaliçtilor de la „Ziua”, sondajul, „defavorabil PSD çi liderului såu, Adrian Nåstase”, scotea în evidenÆå rolul politic important al lui Iliescu în anul electoral 2004, relevând o apreciere bunå sau foarte bunå a activitåÆii lui Ion Iliescu în ultimul mandat, care ar legitima revenirea lui Ion Iliescu în fruntea PSD. 201

În primele zile din august, IMAS a dat publicitåÆii rezultatele unui barometru de opinie realizat în perioada 11-19 iulie 2004 (primul dupå alegerile locale din 6 iunie). Conform acestuia, eu pierdusem 12% din opÆiunile electorale, în comparaÆie cu luna aprilie a aceluiaçi an, ajungând la 39,3%. Theodor Stolojan urcase cu 15%, ajungând la 38,2%, diferenÆa fiind, în luna iulie, doar de 1%. C.V. Tudor înregistra 13,8% din intenÆiile de vot, în timp ce Emil Constantinescu, din aprilie, nu reuçise så depåçeascå 3%. Lia Roberts, care çi-a anunÆat intenÆia de a candida la preçedinÆia României în luna martie, çi-a înjumåtåÆit rezultatele, scåzând de la 4,8% – cât înregistra în luna aprilie – la 2,5%, odatå consumatå noutatea candidaturii sale. AlianÆa PNL-PD a trecut pe primul loc, înregistrând 42,2% din opÆiunile de vot ale alegåtorilor. PSD, care înregistra în luna aprilie 48,2% a ajuns la 35,9%.

UDMR a crescut de la 4,7%, la 5,1%, menÆinându-se aproape de pragul parlamentar. PRM a coborât de la 13% la 11%, iar PUR de la 4,3% la 2,6%.

162

Proiectul „Noul PSD”

Trei zile mai târziu, purtåtorul de cuvânt al AdministraÆiei prezidenÆiale, Corina CreÆu, a confirmat cå sondajul IRSOP publicat de ziarul „Ziua” fusese comandat de PreçedinÆie, precizând cå sondajul a fost doar un document de lucru întocmit înaintea alegerilor locale. Ea a negat, înså, cå acesta ar fi fost comandat pentru întâlnirea preçedintelui Iliescu cu liderii PSD, care avusese loc în 5 iulie. Potrivit sondajului, „93% dintre români considerau cå liderii PSD s-au folosit de putere pentru a se îmbogåÆi, 71% considerau cå a fost favorizatå extinderea corupÆiei în Æarå. 38% considerau cå Ion Iliescu ar trebui så elimine baronii locali dacå va reveni la conducerea partidului, 48% dintre români credeau cå PSD nu ar avea nicio problemå dacå Ion Iliescu ar pleca din partid, iar 43% considerau cå partidul s-ar scinda. 70% dintre români aveau o opinie bunå çi foarte bunå despre Mircea Geoanå, 69% îl creditau pe liderul PNL Theodor Stolojan, 67% îl plåceau pe Traian Båsescu, 63% aveau o pårere bunå despre Ion Iliescu çi 58% aveau aceeaçi pårere despre premierul Adrian Nåstase”. 74% credeau cå ar fi bine ca Mircea Geoanå så devinå prim-ministru dupå alegeri, 66% îl vedeau pe Theodor Stolojan în aceastå funcÆie, 64% ar fi dorit ca Adrian Nåstase så-çi continue mandatul, iar 46% îl vedeau premier pe Ion Iliescu.

DiscuÆiile în DelegaÆia Permanentå, pe aceste teme, au fost în acele såptåmâni, deosebit de tensionate. Din påcate, în unele situaÆii, am întârziat så luåm deciziile care se impuneau. În special, în legåturå cu unii lideri locali ai partidului, care beneficiau de avantajul de a controla electoral anumite judeÆe. „StimaÆi colegi, dacå nu vrem så facem nimic, e în ordine. Eu vå stau la dispoziÆie cu decizia pe care doriÆi s-o luaÆi la nivelul DelegaÆiei Permanente, dar îmi fac datoria så vå atrag atenÆia asupra acestor chestiuni.

Unii, în 1996, dupå ce am pierdut alegerile, au dispårut în naturå şi s-au mai întors doar dupå ce le-am câştigat în 2000, alÆii au avut un profil mai coborât, alÆii au stat bine în Parlament, alÆii...

Dacå în urmåtoarele douå såptåmâni nu dåm un mesaj solid, nu cå mai facem 7 strategii anticorupÆie pe hârtie, mai bine ne luåm vacanÆå çi ne vedem dupå alegeri. Problema este cå iaråçi, în partid, apare cumva ideea cå existå unii råi çi unii buni”.202

202

Comentariul meu era legat de ceea ce relatase Octav Cozmâncå, în çedinÆa noastrå: „Azi am discutat cu Mischie, cu Bebe Ivanovici şi cu Savu şi la început am avut chiar surpriza så constat cå înÆeleg lucrurile de o manierå bårbåteascå, serioaså şi cå acceptå aceastå mişcare. Le-am spus så facå un pas înapoi şi så punem un preşedinte interimar la partid. Evident, sunt preşedinÆi de consilii judeÆene administrative, urmând så-şi desfåşoare activitatea în continuare şi vom vedea apoi ce e de fåcut. Asta s-a întâmplat la 10:00, 11:00, 12:30, 13:00. I-am invitat din nou la ora trei. La trei au venit uşor schimbaÆi în abordarea acestei probleme, spunând cå, evident, sunt de acord, dar, ca moment, nu doresc acum, nu doresc såptåmâna aceasta, unul cå ieri i-a fost ziua, altul cå e

163

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Îmi aduc aminte de intervenÆia lui Hildegard Puwak pe aceastå temå. Ea spunea, în çedinÆa în care discutam lucrurile acestea, cå democraÆia deciziei include çi respectul pe care trebuie så ni-l aråtåm. Oricare dintre noi – spunea ea – trebuie så se supunå acestor comandamente pentru cå uneori ne sancÆioneazå viaÆa, alteori ne sancÆioneazå conjunctura. „Nu am fost câÆiva în situaÆia în care am procedat la fel când a fost nevoie pentru imaginea partidului? Cu sacrificii, cu suferinÆå çi cu tot ceea ce aduce ea”. În final, dupå multe discuÆii, am reuçit så luåm deciziile necesare în cazul lui Mischie, al lui Bebe Ivanovici (Gabriel Oprea fiind numit preçedinte interimar), al lui Gheorghe Savu, la IalomiÆa (în locul lui fiind desemnat Silvian Ciupercå). Am luat måsuri çi pentru Bihor, la Caraç-Severin (unde l-am propus preçedinte interimar pe Dan Mihalache), la NeamÆ, la Vâlcea etc.

Un aspect important în campania pentru alegeri îl reprezintå capacitatea de a insufla speranÆå alegåtorilor.

Aça cum se sublinia într-un raport al Institutului „Ovidiu Çincai”, dupå alegerile locale din 2004, speranÆa se naşte din viziune. Fårå viziune nu existå perspectivå, iar fårå perspectivå nimic (inclusiv bunåstarea) nu este durabil – sau, cel puÆin, durabilitatea nu poate fi evaluatå şi, deci, perceputå. O stare (chiar şi bunåstarea) a cårei durabilitate nu poate fi evaluatå este generatoare de incertitudine şi, în consecinÆå, de disconfort. Acest disconfort transformå speranÆa ca aşteptare calmå – întrucât este raÆionalå – într-o aşteptare anxioaså, nervoaså pânå la isterie. Prin urmare, „guvernul care oferå îmbunåtåÆiri, dar nu şi perspective, este perceput instinctiv ca (posibilå) frânå în valorificarea oportunitåÆilor nåscute din progresul pe care el însuşi l-a produs şi, de aceea, ca surså a riscului ca aşteptårile crescânde induse de acelaşi progres så fie infirmate, nesatisfåcute. Din nou, se manifestå paradoxul potrivit cåruia cu cât situaÆia curentå este mai bunå cu atât ea devine mai inacceptabilå. În concluzie, un guvern care produce rezultate dar nu oferå speranÆe este susceptibil de a fi schimbat cu ocazia alegerilor”.203 Din acest motiv, am încercat, în „interstiÆiul” dintre alegerile locale çi cele parlamentare, så marcåm unele evenimente pozitive ale guvernårii, inclusiv prin vizite ale unor demnitari stråini.204 ziua lui duminicå, celålalt, Mischie, cå se cåsåtoreşte fiul lui, adicå pun nişte chestiuni de facturå sentimentalå, omeneascå, la care, sigur, nu poÆi så råspunzi cu duritate”.

203 Institutul „Ovidiu Çincai” (ISD), Raport asupra alegerilor locale din România, Bucureçti, iunie 2004, p.18 204 Alegerile locale au avut loc în 6 iunie 2004. În aceeaçi såptåmânå, în 2 iunie, la çase ani de la preluarea uzinelor de automobile Dacia-Piteçti de cåtre concernul francez Renault, a fost lansat concomitent, la Paris çi Bucureçti, noul model Dacia Logan, destinat în principal pieÆelor din Europa de Est çi America Latinå, iar la 4 iunie a fost inaugurat primul tronson al autrostråzii Bucureçti-ConstanÆa („Autostrada Soarelui”), în lungime de 58 km. Autostrada fåcea parte din coridorul de transport paneuropean IV, având o importanÆå economicå deosebitå.

164

Proiectul „Noul PSD”

„Procurorii PNA” au finalizat urmårirea penalå în „dosarul Flota”205 în 10 august çi au dispus trimiterea în judecatå a 80 de inculpaÆi, acuzaÆi de prejudicierea statului român cu 11 mii de miliarde de lei, ca urmare a înstråinårii unui numår de 16 nave aparÆinând flotei maritime româneçti. Traian Båsescu, unul dintre acuzaÆii principali din acest dosar, a declarat cå învinuirile care i se aduceau reprezintå o încercare de discreditare a unui adversar politic, înaintea alegerilor generale. Primarul general nu a fost suspendat din funcÆie pe perioada procesului în instanÆå, situaÆia lui, în cazul dosarului „Flota”, fiind în afara Legii administraÆiei publice privind • Între 12 çi 14 iunie, Preşedintele Chinei Hu Jintao a întreprins o vizitå în România, unde a semnat alåturi de Preşedintele Ion Iliescu o declaraÆie privind stabilirea unui parteneriat amplu de prietenie şi cooperare, precum şi acorduri în domeniul turistic şi comercial. În 13 iunie a fost semnat contractul de construcÆie a unui nou pod peste Dunåre, la Bråila, de cåtre firma chinezå China Road & Bridge Corporation. ConstrucÆia urma så coste circa 300 mil. dolari şi så scurteze cu 100 de km distanÆa dintre Dobrogea şi Moldova. În 16 iunie, am inaugurat lucrårile de construcÆie a autostråzii „Transilvania”, care ar fi legat Bucureştiul de Centrul Europei (pe traseul Braşov – Cluj-Napoca – Oradea). În lungime de peste 400 km, autostrada urma så fie gata, conform contractului semnat cu firma americanå Bechtel, în 2012.

• În 2 iulie 2004, la Månåstirea Putna (judeÆul Suceava) a avut loc comemorarea împlinirii a 500 de ani de la moartea domnitorului Çtefan cel Mare. Am fost prezent acolo, împreunå cu preçedintele Iliescu, cu Patriarhul Teoctist çi cu Mitropolitul Daniel.

• Cu ocazia unei vizite în România, Cancelarul german Gerhard Schroeder s-a recules, în 12 august 2004, la mormântul tatålui såu din Ceanu Mare, comunå unde l-am însoÆit.

• La sfârçitul lui august 2004, am participat la ceremonia de închidere a Olimpiadei de varå, ediÆia 2004.

Stadionul Olimpic din Atena, unde au fost prezenÆi 75.000 de spectatori, gåzduia ceremonia de închidere a celei de-a 28-a ediÆii a Jocurilor Olimpice, care au avut loc în capitala Greciei în perioada 13-29 august. Dintre cei 110 sportivi români care au participat la Olimpiada de la Atena, nu mai puÆin de 44 s-au clasat pe locurile ce au adus puncte României, care a cucerit în Grecia 19 medalii: 8 de aur, 5 de argint, 6 de bronz. Locul 14 pe naÆiuni în clasamentul pe medalii a fost o performanÆå deosebitå, în condiÆiile în care la Jocurile Olimpice de la Atena au participat sportivi din 202 Æåri. Pentru rezultatele de la Atena, sportivii români au avut dreptul la premii în bani, în valoare de peste 4 milioane de euro.

Inclusiv antrenorii, medicii şi toÆi ceilalÆi membri ai colectivului tehnic. Conform legii, aurul olimpic este recompensat cu 55.000 euro, argintul cu 44.000 euro, iar bronzul cu 33.000 euro. Un loc patru valoreazå 10.000 euro, un loc cinci – 7.500 euro, iar un loc çase – 5.000 euro.

• În 18 octombrie 2004, în prezenÆa premierului francez Jean Pierre Raffarin, la Palatul Victoria a fost semnat contractul pentru construirea tronsonului de autostradå Comarnic-Predeal între Ministrul Transporturilor şi compania francezå Vinci. Pentru cei 37 km de autostradå, valoarea totalå a proiectului era de 480 mil. euro, compania constructoare primind dreptul de a exploata autostrada timp de 25 de ani.

Lucrårile urmau så înceapå în 2005 çi så dureze, conform estimårilor, 30 de luni.

205 În comunicatul Parchetului NaÆional AnticorupÆie se aratå cå între infracÆiunile reÆinute în sarcina „lotului” „Flota” figureazå şi cele de abuz în serviciu în formå calificatå, fals intelectual, uz de fals, bancrutå frauduloaså, spålare de bani, diminuarea nejustificatå a valorii de vânzare a unor active din capitalul de stat, înşelåciune şi delapidare. Urmårirea penalå în dosarul cauzei s-a efectuat de o echipå complexå alcåtuitå din procurori, ofiÆeri de poliÆie judiciarå şi experÆi contabili şi a vizat 136 de inculpaÆi, învinuiÆi şi fåptuitori. Pentru un numår de 51 de persoane s-a dispus disjungerea cercetårilor. Dosarul a avut ca obiect stabilirea modului în care flota româneascå a pierdut o serie de nave maritime – mineraliere de mare capacitate – ca rezultat al infracÆiunilor såvârşite de cei care au iniÆiat şi derulat în mod fraudulos asocierea CNM Petromin SA ConstanÆa cu grupul de firme private Torvald Klaveness Oslo din Norvegia, în perioada aprilie 1991 – august 2000.

165

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

încetarea ori suspendarea mandatului de primar. Dan Darabont, prefectul Capitalei, declarase cå Traian Båsescu putea fi suspendat din funcÆia de primar doar în cazul în care acesta ar fi fost arestat preventiv. Unii çi-ar fi dorit ca Båsescu så fie arestat preventiv pentru cå, în felul acesta, el ar fi putut fi suspendat çi din funcÆia de primar general.

Pe de altå parte, întotdeauna m-am gândit la jocul pe care l-au fåcut cei care se ocupau de dosarul lui Båsescu încå din ani ’92-’96, apoi încå din timpul lui Emil Constantinescu (vå amintiÆi probabil dosarul „Flota” „pregåtit” de Corpul de Control de la Guvern, din acea perioadå).

Iar unii (inclusiv colegi) ar fi dorit, poate ca Båsescu så fie arestat preventiv în august 2004.

Vå daÆi seama ce scandal uriaç ar fi urmat... Oricât de dur a fost Ioan Amariei, çeful PNA, în acea perioadå, nici måcar el nu a fåcut o astfel de propunere.

Pe de altå parte, când îl ascult, dupå zece ani, pe Traian Båsescu „certându-i” pe cei care candideazå având dosare penale, nu pot så nu må amuz, aducându-mi aminte cå Traian Båsescu a candidat la funcÆia de Preçedinte al României, având un dosar penal pentru care avea termen la instanÆå în ianuarie 2005! În ceea ce priveçte structura executivului, încå din 8 martie, anunÆasem o nouå formulå a Guvernului, care urma så aibå trei miniştri de stat: Dan Ioan Popescu – ministru de stat pentru probleme economice, Ioan Rus – ministru de stat pentru coordonarea serviciilor publice şi Ioan Talpeş – ministru de stat fårå portofoliu, pentru coordonarea domeniilor apårårii, integrårii europene şi justiÆiei.206 Preşedintele Iliescu acceptase propunerea de înlocuire a ministrului JustiÆiei, Rodica Stånoiu, cu Cristian Diaconescu, secretar de stat în MAE. În urma remanierii guvernamentale au fost înfiinÆate urmåtoarele structuri: Ministerul Mediului şi Gospodåririi Apelor, care a fost condus de SperanÆa Maria Ianculescu; Autoritatea NaÆionalå pentru Turism, care a fost coordonatå de ministrul Transporturilor, Miron Mitrea; Cancelaria prim-ministrului, în fruntea cåreia a fost numit Alin Teodorescu. APAPS şi AVAB au fost comasate. Fostul şef al Corpului de Control, Victor Ponta, a fost numit ministru delegat pentru implementarea planurilor de acÆiune internaÆionale. Ministerul Agriculturii, Pådurilor, Apelor şi ProtecÆiei Mediului s-a transformat în Ministerul Agriculturii, Pådurilor şi Dezvoltårii Rurale, condus în continuare de Ilie Sârbu. Ministerul EducaÆiei, Cercetårii çi Tineretului a devenit Ministerul EducaÆiei çi Cercetårii, condus de Alexandru Athanasiu, iar AgenÆia NaÆionalå pentru Tineret a trecut în subordinea directå a primului ministru.

206

Ioan Talpeş, proaspåt numit ministru de stat pentru Integrare Europeanå, Apårare şi JustiÆie, a revenit asupra a ceea ce s-a considerat a fi o ameninÆare lansatå la adresa parlamentarilor OpoziÆiei, afirmând cå totul a fost o glumå. În 9 martie, Ioan Talpeş fusese chestionat de deputaÆii şi senatorii OpoziÆiei, care i-au cerut så dea låmuriri privind relaÆia sa cu Kurt Treptow, istoric britanic acuzat în România de pedofilie. În faÆa presei, Ioan Talpeş declarase: „Så nu dea Dumnezeu så spun eu tot ce çtiu despre cei care calcå strâmb şi se våd cu dumneavoastrå”. Talpeş a recunoscut cå l-a cunoscut pe Kurt Treptow, dar numai în calitate de istoric.

166

Alegerile preliminare din partid

20. Alegerile preliminare din partid

Introducerea alegerilor interne207 pentru desemnarea candidaÆilor la alegerile parlamentare a fost privitå, iniÆial, cu speranÆå în interiorul PSD şi bine perceputå în mass-media şi în opinia publicå. Din påcate, au existat şi efecte colaterale negative. Alegerile interne au generat tensiuni la nivelul eşaloanelor medii ale partidului, de multe ori cu repercusiuni negative asupra coerenÆei organizaÆionale la nivelurile inferioare. Rezultatele au fost modificate çi prin apariÆia candidaÆilor PUR pe locurile pentru care deja se desfåşurase scrutinul intern, ceea ce a amplificat nemulÆumirea la nivel local şi a dus la demobilizarea nivelurilor inferioare, adicå exact cele responsabile cu pregåtirea şi desfåşurarea efectivå a campaniei. Desfåşurarea alegerilor interne a permis înså PSD så se întoarcå pe primul loc în opÆiunile electoratului, dupå ce douå luni succesive – iulie şi august – PSD se plasase, în sondajele de opinie, sub AlianÆå.208 Din påcate, intervenÆiile prelungite asupra formei finale a listelor de candidaÆi au creat confuzie în mass-media şi în opinia publicå şi au indus percepÆia cå partidul este incapabil de o democraÆie internå realå. Ca urmare, timp de şase såptåmâni, Uniunea PSD+PUR şi candidatul såu au scåzut în opÆiunea publicului, ajungând la egalitate cu AlianÆa în såptåmâna înlocuirii lui Theodor Stolojan cu Traian Båsescu.

Consider înså cå ideea alegerilor preliminare este o soluÆie care nu trebuie abandonatå.

Este un proces cu valenÆe pozitive pentru reforma clasei politice çi pentru consolidarea democraÆiei în partid. Problema care se pune este aceea de a gåsi soluÆii çi mecanisme fiabile, çi

207

Alegerile preliminare au avut loc în PSD în 5 septembrie, pe baza unei Hotårâri a BEX (nr. 230 din 30 iulie 2004) referitoare la normele metodologice de alegeri preliminare în PSD pentru desemnarea candidaÆilor partidului la Camera DeputaÆilor çi Senatul României.

208 Alegerile interne din PSD au reuçit så ocupe agenda mediaticå, timp de douå luni, mai ales în contextul în care AlianÆa nu a reuçit så propunå un proiect electoral propriu care så contrabalanseze proiectul PSD. În al doilea rând, a reuçit legitimarea discursului din campanie al partidului, discurs structurat în jurul mesajului: recunoaçtem cå mai sunt multe de fåcut, dar rezultatele noastre de pânå acum çi faptul cå suntem capabili så învåÆåm din greçeli (partidul este capabil så se reformeze) ne recomandå pentru încå un mandat.

167

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

de a permite, în limite rezonabile, transparente çi controlabile, exprimarea nevoilor strategice çi politice ale centrului în raport cu teritoriul.

Am încercat så må exprim cât mai elegant. În practica PSD, pentru listele judeÆene la alegerile parlamentare, raportul era 2:1 pentru candidaÆii locali faÆå de cei de la centru. æinta noastrå, dupå alegerile locale, era schimbarea modului de raportare la propriul electorat şi la populaÆie în ansamblul ei, în condiÆiile în care, în ultimii ani, se crease un decalaj destul de mare între zona de luare a deciziilor şi beneficiarii acestor decizii, existând percepÆia cå hotårârile se luau în cadrul unui cerc de iniÆiaÆi şi nimeni din afarå nu le putea influenÆa.

Am vrut så demonstråm cå acest lucru nu mai era valabil în partid. Acesta era çi motivul pentru care am decis introducerea unui sistem de alegeri preliminare, prin care membrii PSD erau chemaÆi så aleagå candidaÆii ce vor fi înscriçi pe listele electorale.

SemnificaÆia esenÆialå a acestor alegeri era redefinirea politicii PSD, astfel încât så existe o mai mare apropiere de bazå. Eu am crezut cå, la acel moment, PSD se dezvoltase suficient, astfel încât så fie necesar un instrument care så reglementeze distribuÆia puterii în interiorul partidului. Exista çi nevoia de a verifica sprijinul de care liderii formaÆiunii se bucurau cu adevårat la nivelul membrilor de partid din organizaÆii.

Verdictul de „cei mai buni” pe liste trebuia så aparÆinå membrilor partidului, fiind o modalitate de a consolida legåtura cu membrii de rând.

Eu speram ca acest sistem så fie perfecÆionat çi utilizat în viitor în interiorul partidului pentru urmåtoarele cicluri politice. Alegerile preliminare trebuiau så devinå, în opinia mea, un instrument permanent pentru a asigura o împospåtare a cadrelor de conducere printr-o legitimitate care så fie datå de sprijinul membrilor de partid din fiecare organizaÆie. „Dacå urmårim modul çi ritmul în care PSD a gestionat, la nivel de mesaj, tema alegerilor interne vom realiza cå am fost în faÆa unei strategii de precampanie. Câteva sunt caracteristicile acestor mesaje: • Au urmat un calendar bine definit; • Mesajele au fost emise în mod constant de reprezentanÆii la vârf ai PSD – cu observaÆia cå Adrian Nåstase a fost principala voce; • Au fost repetate în mod conçtient câteva subteme. Aceste subteme ar fi: încurajarea dezbaterilor interne ca semn al forÆei partidului, promovarea femeilor çi tinerilor, PSD este primul partid de mari dimensiuni din România care decide care sunt candidaÆii pentru Parlament în urma unor alegeri interne – temå legatå permanent de ideea cå aceastå practicå este comunå în democraÆiile puternice din Europa.

O scurtå cronologie a desfåçurårii evenimentelor relevå aceste caracteristici subliniate mai sus.

168

Alegerile preliminare din partid

La începutul lunii august, Adrian Nåstase stabilea metodologia dupå care se vor desfåçura aceste alegeri. Interesant cå, tot atunci, liderul PSD supralicita, anunÆând cå vor fi «rezervate» 30% dintre locuri pentru tineri, respectiv 25% dintre locuri pentru femei. Dacå analizåm rezultatul final al alegerilor interne, când în special procentul tinerilor a fost mult mai mic, realizåm cå acest anunÆ a avut în primul rând rolul de a-l poziÆiona pe Adrian Nåstase ca promotorul reformei în PSD. Mesajul lui Adrian Nåstase a fost amplificat de cåtre ceilalÆi lideri ai PSD – de exemplu Nicolae Våcåroiu, care a prezis cå aceste alegeri «vor aduce multe nume noi pe liste».

Tot atunci s-a lansat un nou concept de imagine – Consiliul de Integritate Moralå – care, deçi a fost ulterior trecut în «umbrå», s-a bucurat în august çi septembrie de o mediatizare intenså çi, în linii mari, favorabilå. O lege simplå a relaÆiilor publice spune cå pentru impunerea unui concept central de imagine trebuie så se avanseze çi o serie de concepte secundare, cu rol de potenÆare a acestuia. Consiliul de Integritate Moralå a fost unul dintre acestea.

Subiectul alegerilor interne era astfel creat.

La mijlocul lunii august, acelaçi Adrian Nåstase anunÆå cå desemnarea sa drept candidat oficial va fi deciså în urma unui sondaj intern. Din nou, avem de-a face cu o tacticå de imagine. În primul rând, desemnarea sa prin consensul tuturor membrilor PSD îi conferea o legitimitate în plus. În al doilea rând, Adrian Nåstase dovedeçte prin aceastå declaraÆie cå este primul care este hotårât så respecte regulile alegerilor democratice din partid. În partea a doua a lunii, apropierea alegerilor interne a echivalat cu deschiderea altor subteme cum ar fi: procedurile prin care candidaÆii îçi pot face cunoscutå candidatura în rândul membrilor simpli ai PSD (se simuleazå astfel un proces electoral în toatå regula), unii membrii contestaÆi, cazul lui TriÆå FåniÆå, anunÆå cå nu vor mai candida ç.a.m.d. Se sugereazå cå måsurile luate pentru reformarea partidului au deja efect – «grâul începe så se separe de neghinå». Tot în partea a doua a lunii, în ziua Congresului extraordinar al PSD, Adrian Nåstase då un interviu amplu agenÆiei Mediafax, în care reia temele cele mai importante legate de alegerile interne. În ceea ce priveçte ultima parte a procesului: desemnarea preliminarå a candidaÆilor çi definitivarea listelor în septembrie, este necesar så facem o distincÆie necesarå între realitatea unui eveniment çi imaginea despre el. Este puÆin probabil ca, în momentul în care s-a hotårât så se foloseascå conceptul de imagine: alegeri interne, så nu se fi anticipat cå rezultatul alegerilor va fi contestat de cåtre preså. Se çtia cu siguranÆå cå numårul tinerilor çi femeilor va fi mai mic decât cel anunÆat. De asemenea, se çtia cå vor råmâne nume controversate pe liste. Cu alte cuvinte, se çtia cå vor exista elemente din realitate care vor genera atacuri mediatice, ceea ce, de altfel, s-a çi întâmplat. Probabil nu se anticipa apariÆia unor amånunte cel puÆin ciudate – candidaÆi care au avut mai multe voturi decît numårul maxim posibil etc. – amånunte 169

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

care au permis unei pårÆi a presei så avanseze teza cå PSD s-a autofraudat grosolan. Aceste riscuri au fost înså asumate. Un calcul rece fåcut în iulie demonstra, înså, cå dacå PSD çi Adrian Nåstase nu mutau hotårâtor, atunci ar fi pierdut cu siguranÆå çi alegerile generale.

PSD a riscat çi... a câçtigat – dincolo de criticile apårute în preså, alegerile interne au reuçit så reimpunå PSD ca principalå forÆå politicå çi så legitimeze discursul din campanie al partidului, respectiv al candidatului la PreçedinÆie, Adrian Nåstase”.209 Ideea de bazå a alegerilor preliminare a fost aceea de a sublinia voinÆa de schimbare a „Noului PSD”.210 Iatå cum era redactat textul spotului pe care l-am difuzat – contra platå – pe mai multe televiziuni:211 „În Partidul Social Democrat a venit vremea schimbårii. Pe 5 septembrie, Partidul Social Democrat organizeazå alegeri preliminare interne în vederea desemnårii candidaÆilor pentru alegerile parlamentare din acest an. 30% din locurile de pe listele electorale ale partidului sunt rezervate tinerilor sub 35 de ani çi 25% femeilor. Am încurajat orice membru al partidului så candideze dacå a obÆinut cel puÆin 1000 de adeziuni de la colegii såi. La alegerile preliminare interne, pe 5 septembrie, membrii Partidului Social Democrat decid, prin vot secret, reprezentanÆii lor în Parlamentul României”. Închei acest capitol, cu o întrebare cinicå: este omul politic – o marfå ca oricare alta? Într-o societate de piaÆå, este greu – din påcate – så påstrezi un format idealist. PoÆi, eventual, så încerci profesionalizarea „meseriei” de om politic. În trecutul recent, considerând cå una dintre cauzele vidului politic din Japonia era såråcia de idei a clasei politice, japonezii care doreau så se implice în viaÆa publicå s-au întors la şcoalå. Ei urmeazå cursuri de formare pentru meseria de om politic. Avatar al şcolilor de elocinÆå care s-au înmulÆit rapid, acest gen de instituÆii îi educå pe aleşii locali şi naÆionali. S-a pus întrebarea dacå aceastå formå de educaÆie reprezintå o reînnoire a culturii politice. În Japonia, aceste şcoli cunosc succesul şi datoritå suspiciunii cetåÆenilor faÆå de politicienii profesionişti. De aceea, primii au acceptat ideea cå, pentru a participa efectiv la viaÆa politicå, trebuie mai întâi så înÆeleagå cum funcÆioneazå sistemul. În felul acesta, Japonia şi-a asigurat o claså politicå, dublatå de un statut de elitå.212 M-aç fi bucurat så fi existat „sezonul 2” la alegerile preliminare din PSD – care s-au derulat în urmå cu 10 ani!

209

Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.302-303 Totuçi, în baza Deciziei 254/2004 care reglementeazå publicitatea, sponsorizarea çi teleshoppingul, Consiliul NaÆional al Audiovizualului a solicitat televiziunilor så opreascå difuzarea clipului PSD. 211 Peste 1000 de membri PSD s-au înscris în alegerile preliminare pentru desemnarea candidaÆilor la Parlament.

Dintre aceçtia, 287 candidau pentru scaun de senator, iar 722 s-au înscris pentru Camera DeputaÆilor. Din cei 170 de deputaÆi, çi-au depus candidatura 98, iar dintre cei 69 de senatori care au activat în legislatura 2000-2004, 31 voiau så obÆinå un nou mandat 212 Adrian Nåstase, Båtålia pentru viitor – sezonul 2, vol.cit., p.24 210

170

„Baronii locali”

21. „Baronii locali”

Nu mi-a plåcut niciodatå formula „baroni locali”, pentru cå ea încearcå så acrediteze ideea cå partidul este un fel de stup fårå matcå çi cå el nu mai funcÆioneazå pe baza ierarhiilor, cå este mai curând o aglutinare de grupuri de interese. Cred cå o astfel de formulå reprezintå, în cel mai bun caz, o exagerare şi, în cazul cel mai råu, un neadevår. Sau aça ståteau lucrurile în 2004... Sigur cå organizaÆiile PSD care, la început, erau firave şi erau formate din funcÆionari publici, supuşi întotdeauna presiunii unei puteri sau alteia, s-au modificat ca structurå. Multe dintre ele au, ca membri, oameni independenÆi, independenÆi sub aspect material. Ei nu mai depind de stat, ceea este un lucru important. Este o modificare esenÆialå faÆå de 1992, 1993, 1994. Evident cå aceste organizaÆii au viaÆa lor proprie, au o anumitå dinamicå. Så luåm evoluÆia organizaÆiei de la ConstanÆa – spuneam în 2002, la o conferinÆå de preså la Costineçti – cum a evoluat de la dominaÆia, de acum câÆiva ani, a domnului Dumitrescu, pe care nu ştiu dacå vi-l mai aduceÆi aminte, la formulele actuale, nu ştiu dacå sunt complet aşezate sau nu este evident cå organizaÆia tråieçte altfel viaÆa de partid.

Mai spuneam la acea conferinÆå de preså: „Marian Oprişan este cel mai tânår dintre ei şi, de aceea, a fost cel mai vulnerabil, pentru cå un anumit tip de putere administrativå, combinatå cu o anumitå putere politicå, bazatå pe un anumit tip de patriotism local au generat un anumit tip de comportament. Eu cred cå Marian Oprişan a greşit dacå a distribuit caseta respectivå. Nu cred cå acest model politic poate så fie acceptat, indiferent de faptul cå a fost criticat, cå avea sau nu avea dreptate în problema respectivå, cå a fost agasat de toate acele lucruri.

Am încercat så våd cine în partid nu m-ar asculta sau nu ar asculta DelegaÆia Permanentå. Am fåcut aşa, un inventar. Domnul Stancå? Cine anume? Domnul Mischie, mi se spune. Domnul Mischie este o persoanå extravagantå, o cunoaşteÆi de multå vreme, dar dacå veÆi face sondaje – am fåcut sondaje de opinie localå, pe zona Olteniei – el are un grad mare de susÆinere. Cå e bine sau e råu asta putem så discutåm, dar noi nu suntem organizaÆie de caritate. Când o så ne transformåm într-un ONG sigur cå o så privim lucrurile altfel. Deocamdatå, trebuie så Æinem seama de o realitate politicå localå.

171

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Ideea pe care unii ziarişti încearcå så o introducå, anume cå nu existå autoritate în partid, mie mi se pare cel puÆin exageratå. În sfârşit, poate ştiÆi mai multe lucruri decât mine, dar eu credeam cå am o bunå cunoaştere a partidului. Sunt lucruri care trebuie corectate şi asta vom face în perioada urmåtoare. Am format grupuri operative şi vrem så facem ordine şi så eliminåm tot ceea ce este dincolo de ceea ce poate fi acceptabil la nivel de conduitå, ca atitudine çi ca reacÆie la semnalele din preså”.213 De altfel, la nivel local, în perioada 2001-2004, a fost schimbatå conducerea a mai mult din jumåtate dintre organizaÆiile judeÆene, fie prin organizarea de alegeri în filialele respective, fie prin decizii ale DelegaÆiei Permanente.

Chiar dacå nu toate schimbårile au fost benefice, nu se poate vorbi despre o stagnare din acest punct de vedere. Niciodatå nu vom gåsi un raport perfect echitabil. Oare un preşedinte de organizaÆie judeÆeanå ales din 1990 trebuie så råmânå preşedinte sau trebuie schimbat obligatoriu? Ori existå o soluÆie mai bunå: så se facå o rotaÆie la conducerea organizaÆiei? Nu vom putea gåsi un råspuns exact pentru cå fiecare organizaÆie are specificul såu, un mod care s-a impus în judeÆul respectiv.

Schimbårile pe care le-am iniÆiat au pornit fie de la existenÆa unor tensiuni în interiorul organizaÆiilor respective, fie de la semnalåri ale presei sau ale unor instituÆii ale statului privind comportamentul discreÆionar al unor lideri locali ai PSD. Acest comportament discreÆionar a fost sancÆionat de preså prin eticheta de „baroni locali”.

Din påcate, nu am avut o reacÆie coerentå în ceea ce priveşte gestionarea acestor schimbåri în conducerea organizaÆiilor judeÆene şi în legåturå cu tema „baronilor locali”.

Deşi au existat elemente care demonstrau acest comportament discreÆionar sau existenÆa unor reÆele de interese economice consolidate, fårå nicio legåturå cu activitatea normalå a unui partid politic, am adoptat relativ târziu måsuri de corecÆie.

Abia începând cu 2003, dar, mai ales, din martie 2004 am iniÆiat demiterea unor şefi de organizaÆie, deşi existau de mult timp numeroase sesizåri din partea unor organe de control administrativ.214 Consider cå dacå am fi luat aceste måsuri mai devreme, rezultatul electoral al PSD ar fi fost cu totul altul. Teza „baronilor locali ai PSD” nu s-ar fi impus ca un clişeu al discursului

213

ConferinÆa de preså cu ocazia Seminarului pe tema activitåÆii externe çi de relaÆii internaÆionale a PSD, Costineçti, 23 august 2002 214 Ca urmare a discuÆiilor avute, DelegaÆia Pemanentå a PSD, reunitå în 27 martie, într-o şedinÆa extraordinarå, a decis suspendarea din funcÆii a opt lideri de organizaÆii locale. Aceştia erau: Nicolae Mischie – Gorj, Constantin Bebe Ivanovici – Ilfov, Gheorghe Savu – IalomiÆa, Florian Serac – Bihor, Enache Barbu – Caraş-Severin, Raul Bobeanu – NeamÆ, Iulian Comånescu – Vâlcea şi Marian Vanghelie – Bucureşti, sector 5.

172

„Baronii locali”

OpoziÆiei. Ulterior s-a demonstrat cå acest clişeu ne-a costat scump din punct de vedere electoral şi al imaginii partidului.

Au existat dupå alegeri, în partid, voci care contestau în numele autonomiei organizaÆiilor locale, måsurile adoptate atunci. Eu cred, în continuare, cå autonomia organizaÆiilor locale este necesarå, dar ea nu trebuie så pericliteze imaginea generalå a partidului. În mod paradoxal, tema „baronilor locali” ne-a costat mai puÆin în judeÆele la care ea se referea, decât în zone puternic urbanizate, expuse unui grad mai ridicat de informare.

Conducerea centralå a partidului – consider eu – trebuie så îşi prezerve dreptul de a interveni asupra structurilor locale, atunci când se constatå abateri grave de la anumite norme legale sau de moralitate politicå. În 2004, în dialogul pe care l-am publicat la Nemira, Alin Teodorescu m-a întrebat cum priveam chestiunea „baronilor locali”. Iatå care a fost råspunsul meu: „Nu este niciun dubiu cå «baronii locali» reprezintå o etichetå de discreditare care a prins foarte bine la preså şi care va fi destul de greu de eliminat. Ea a fost pentru prima datå asociatå cu unii lideri ai Partidului Democrat, fiind apoi preluatå şi atribuitå unor lideri locali Æårånişti asupra cårora planau suspiciuni privind implicarea în acte de corupÆie... Personal, consider cå atunci când se vorbeşte de baroni locali ne aflåm în faÆa unui råzboi de imagine, ceea ce face ca orice acÆiune a instituÆiilor statului care ar putea så corecteze anumite comportamente så fie denaturatå. Prefer, de exemplu, dacå existå cumva lideri locali ai PSD sau ai altor partide implicaÆi în acte de corupÆie, så fie numiÆi, fårå reÆinere, corupÆi.

Altfel, riscåm, aşa cum s-a şi întâmplat în unele cazuri, så aruncåm asupra unor oameni cinstiÆi umbre de îndoialå şi suspiciuni. Iar aceastå imagine îi va urmåri permanent şi îi va împiedica så-şi facå treaba aşa cum se cuvine. ŞtiÆi, la un moment dat am adresat unui ziarist urmåtoarea întrebare: «PoÆi så-mi spui un lider local care nu este baron?» Jurnalistul respectiv nu a ştiut ce så-mi råspundå pentru cå în mintea sa noÆiunile de lider local şi cea de baron local deveniserå sinonime. Or, så må iertaÆi, dacå aşa ar sta situaÆia, probabil cå am putea spune cå România este o Æarå neguvernatå, o aglomerare de «baroni» în care fiecare acÆioneazå pe moşia sa dupå cum îl taie capul. Ceea ce nu este cazul, decât în viziunea unor oameni cu mintea råvåşitå”.215 Aça cum aråtam în çedinÆa de la partid, din 26 februarie 2004, la Bruxelles, preocuparea nu era atât legatå de Guvern. „Ei au spus, domnule, în definitiv, la nivelul Guvernului aÆi mai luat unele decizii, mai schimbaÆi acum nişte structuri, e problema voastrå la nivelul Guvernului, 215

Adrian Nåstase, Alin Teodorescu, De la Karl Marx la Coca-Cola, vol.cit., p.129

173

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

dar la nivel local, baronii locali çi judeÆele sunt nişte feude. Vå spun mai brutal, dar la fel de direct cum mi-au spus cei cu care am discutat între patru ochi, nu atât discuÆiile mai oficiale, pentru cå eu cred cå trebuie så înÆelegem, cu toÆii, mesajul ca atare. Toate lucrurile astea se adunå, de la SNTR pânå la nu ştiu ce se întâmplå în Ilfov216 sau ce se întâmplå în Gorj. Felul în care vorbeşte Mischie cu sindicatele, felul în care vorbeşte nu ştiu care... Toate lucrurile astea se contabilizeazå. Sigur, noi ştim cå existå o istorie în spatele fiecårei poveşti, dar în momentul în care ele sunt toate adunate începem så avem probleme.

Vå repet, avem o perioadå de douå-trei såptåmâni în care va trebui så luåm nişte decizii.

Unele dintre ele probabil cå nu vor conveni unora sau altora dintre colegi, dar eu vreau så vå spun foarte clar: problema noastrå acum nu mai este så Æinem seama de sensibilitåÆile unuia sau altuia, ci de interesele partidului çi de interesele Æårii în acest moment. Este foarte important så înÆelegem cå unii dintre colegii noçtri, «baronii locali», pot så stea şase luni, nouå luni så-şi scrie memoriile şi dupå 2005 så revinå, eventual. În orice caz, trebuie så înÆelegem cå este nevoie så luåm nişte måsuri foarte ferme. Nu mai putem de fiecare datå så scåpåm pe soluÆia cea mai comodå. Nu putem så consideråm cå dacå avem o problemå cu Iorgovan îl punem secretar la Biroul permanent de la Senat şi am scåpat de problemå. Nu. Am scåpat de problema aia micå cu Iorgovan, dar am creat o problemå mai mare în planul imaginii şi percepÆiei partidului. Asta trebuie înÆeles. Sigur, pentru colegii de la Senat a fost mai simplu så rezolve aşa. Dacå eram acolo probabil cå şi eu aş fi judecat la fel, dar toate aceste cedåri succesive ne costå şi ne costå în termenii unei victorii electorale care va depinde, în mare måsurå, de percepÆia externå. Suntem din ce în ce mai legaÆi de aceste jocuri externe. Ne place sau nu, 216

Ca så dau un exemplu: în interiorul grupului parlamentar de la Camerå çi la nivelul organizaÆiei de Ilfov se dezvoltase o tensiune deosebitå legatå de cererea de ridicare a imunitåÆii parlamentare pentru deputatul Viorel Gheorghiu, ginerele lui Bebe Ivanovici, care era, atunci, preçedintele organizaÆiei PSD Ilfov. Acesta era acuzat de înscenarea furtului propriului autoturism. Dupå ce ministrul JustiÆiei, Rodica Stånoiu, a trimis Camerei DeputaÆilor cererea de ridicare a imunitåÆii parlamentare, grupul PSD i-a cerut ministrului så-çi susÆinå cererea în faÆa Parlamentului. Grupul parlamentar PSD din Camera DeputaÆilor s-a pronunÆat în favoarea cererii de ridicare a imunitåÆii lui Viorel Gheorghiu, acuzat cå çi-a înscenat furtul propriei maçini pentru a încasa asigurarea. Gheorghiu a fost nemulÆumit de decizia colegilor såi, declarând cå „A fost bun pentru partid doar când a cotizat în campania electoralå cu 900 milioane de lei”. El a afirmat cå întreaga poveste ar fi fost instrumentatå de cineva din interiorul PSD. El a fåcut apoi o conferinÆå de preså, dorind så fie judecat pentru cå numai astfel îçi poate stabili nevinovåÆia. L-a acuzat pe procurorul Cristian Panait cå nu a probat rechizitoriul întocmit în cauza sa. Viorel Gheorghiu susÆinea cå a fost „lucrat” de mafia din Ilfov çi din IGP. În fine, la 1 octombrie, deputaÆii au decis retragerea imunitåÆii parlamentare a deputatului Viorel Gheorghiu, cu 179 de voturi pentru çi 88 împotrivå. Eu am apreciat decizia Camerei DeputaÆilor de ridicare a imunitåÆii deputatului PSD Viorel Gheorghiu, dar am afirmat cå ar fi fost bine ca aceastå decizie så fi fost adoptatå mai devreme, pentru a nu afecta imaginea partidului. Aceastå afirmaÆie m-a „costat” înså. În anul 2006, când s-a pornit linçajul mediatic împotriva mea, Viorel Gheorghiu, cu o anumitå experienÆå în domeniul dezinformårii, a realizat çi sponsorizat o broçurå intitulatå „Kritik”, cu tot felul de mizerii referitoare la mine çi pe care oamenii lui au distribuit-o în cutiile de scrisori din zona de nord a Bucureçtiului, inclusiv la sediile unor ambasade.

174

„Baronii locali”

depindem de ele, oricât de tare am dori noi så vorbim despre suveranitatea poporului român, care existå şi care trebuie promovatå”.

Spuneam, tot atunci, cå „trebuie så avem curaj så-i spunem şi lui Bebe Ivanovici şi altora, «måi båieÆi, vå iubim, sunteÆi ai nostri, vå mângâiem pe creştet, staÆi o turå pe margine şi mai vedem dupå aceea.» Aici, la nivelul partidului, trebuie luate decizii foarte, foarte strânse, foarte corecte. Cine nu acceptå regulile ca atare... Unde mai apar probleme legate de folosirea banilor, în special a celor comunitari, pe şmecherii cu båiatul directorului executiv de la prefecturå, cu fata nu ştiu cui de dincolo, afarå. În aceastå chestiune, cå e vorba de Suceava, cå e vorba de DâmboviÆa, la orice judeÆ, afarå”.

Un exemplu foarte cunoscut l-a reprezentat Dumitru Sechelariu. În iulie 2002, primarul Bacåului, Dumitru Sechelariu, çi-a sårbåtorit aniversarea de 44 de ani, împreunå cu electoratul båcåuan. La festivitate au fost aduse 10 tone de cârnaÆi, 1 vagon de Feteascå çi câteva autospeciale cu bere. Manifestårile au avut loc în parcul central al oraçului. Megapetrecerea s-a numit „Duminica GenerozitåÆii”. Eu am criticat petrecerea respectivå organizatå de Sechelariu cu ocazia zilei sale de naçtere. Preçedintele Iliescu a avut o reacÆie mult mai durå, spunând cå gestul lui Sechelariu dezvåluie o „mentalitate de våtaf”. Sechelariu çi-a cerut scuze, dar a replicat cå singura sa vinå este cå s-a nåscut în România!217 Prin luna august 2003, primarul Dumitru Sechelariu a declarat cå nu este exclus så candideze în 2004 la funcÆia de primar al municipiului Bacåu din partea altui partid decât PSD: „Dacå va fi PSD, vom vedea! Cine då mai mult va avea de câştigat”. Sechelariu era convins cå va fi ales, indiferent de formaÆiunea pe care o va avea în spate: „La Bacåu, puterea este ca şi câştigatå. Cum så o dau eu din mânå, dupå ce am muncit 7 ani?” „Primåria o voi pierde numai în momentul în care voi vrea eu”. DeclaraÆia lui Doru Sechelariu218 ne-a fåcut foarte mult råu. Dar çi lui. Dovadå cå, în 2004, a pierdut alegerile de primar. Era un om harnic, muncitor, dar sentimentul de autosuficienÆå i-a creat o imagine extrem de negativå.

217

„Orgia de cârnaÆi şi bere dezlånÆuitå de primarul Sechelariu în parcurile båcåoane, de ziua lui şi a lui frate-såu, i-a cålcat pe båtåturi pe mai-marii de la Bucureşti. Domnului preşedinte Iliescu i s-a pårut o mitocånie sadea şi n-a rezistat så nu-l compare pe domnul Sechelariu cu un våtaf care-şi cheamå argaÆii så le dea boabe, iar domnului Nåstase nu i-a convenit din punctul de vedere al imaginii partidului, mai ales într-un an când el însuşi a renunÆat la manifestårile de adeziune din partea simpatizanÆilor såi, aniversându-çi ziua de naçtere prin muncå, la Sevilla”.

(Octavian Andronic, „Sindromul Sechelariu: Cârnatul, agent electoral”, în vol. „Anul 2002. Capitalismul de cumetrie”, op.cit., p.173) 218 Dupå alegerile locale, Dumitru Sechelariu, fostul primar al Bacåului din partea PSD, a fost numit în funcÆia de preçedinte executiv al PNG. Preçedintele PNG l-a definit pe Sechelariu un „baron pozitiv” deoarece „toate afacerile lui Dumitru Sechelariu sunt curate çi nu existå niciun dosar incriminator cu privire la ele”. Preçedintele PNG a fost de pårere cå tandemul Becali-Sechelariu „va rupe çi va câçtiga Moldova”. La rândul lui, Sechelariu a declarat cå se bucurå så facå parte din PNG çi a apreciat cå un om cu experienÆa lui este binevenit într-un partid în care majoritatea membrilor nu au mai fåcut politicå.

175

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Care este, de fapt originea formulei de „baron”? „Termenul «baron» a påtruns în rostirea politicå româneascå prin 1993-1994, în legåturå cu personajele care fåceau parte, pe atunci, din conducerea Partidului Democrat. În acel context, baronii aveau o altå semnificaÆie decât cea care se acordå azi acestui cuvânt. Era vorba despre personalitåÆi cu un grad ridicat de independenÆå politicå şi materialå, faÆå de care liderul Petre Roman nu putea acÆiona discreÆionar, dupå modelul disciplinat şi unificator pe care îl vor impune, treptat, PDSR sau PNæCD-ul lui Coposu. Chiar dacå unii dintre baronii PD controlau organizaÆii judeÆene, ei se defineau ca atare mai ales prin raporturile specifice pe care le aveau la centru. În ciuda situaÆiei lor materiale şi a relaÆiilor, ei nu aveau, individual, un potenÆial electoral semnificativ. Intrau în Parlament în fruntea unor liste, dar nu au avut mai niciodatå succese în alegerile locale, pentru posturi de primari la care au candidat, de altfel, foarte rar. Alexandru Sassu, de pildå, a fost mai degrabå un candidat simbolic al PD pentru alegerile din Bucureşti.

Paradoxal, PD avea baroni cu profil de dreapta, cu discurs elevat şi elitist, experÆi în afaceri, în diplomaÆie sau måcar în cozerii elegante, pentru uzul talk-show-urilor. Prin intermediul lor, partidul putea vorbi pe mai multe voci convingåtoare şi asta a ajutat mult la momente de conflict, cum a fost, de exemplu, criza Ciorbea.

Azi, prin baronii såi, PSD vorbeşte, direct cu mai multe judeÆe. Aici avem de-a face cu un alt concept. Baronul PSD este mult mai apropiat de realitatea landlord-ului.

El controleazå un teritoriu, pânå la nivel de judeÆ, cu pârghii esenÆiale la nivel economic, de relaÆii şi de imagine. În acel teritoriu, baronul oferå pâine (locuri de muncå) şi circ (fotbal, chermeze grandioase, economate). Într-un fel, avem de-a face cu o formulå a paternalismului local, cu o multiplicare pragmaticå a modelului Iliescu, fermentul care a stat la baza naşterii şi fortificårii partidului.

Prin felul în care gestioneazå relaÆii şi resurse în plan local, baronul este esenÆial în plan electoral. Pentru cå poate orienta sau reorienta voturi.

Aceastå capacitate e determinatå de imaginea suficient de bunå pe care o are fiecare baron în spaÆiul lui de acÆiune. În plan central, partidul råmâne cu o problemå. Pentru cå baronii au o imagine extrem de proastå imediat cum ieşi din judeÆul pe care îl ståpânesc.

Pentru PSD, aceastå «instituÆie» este expresia clasicå a råului necesar. Ea explicå, într-o bunå måsurå, de ce partidul råmâne aproape neatins de scandalurile de imagine declanşate la centru. Urât peste tot, baronul continuå så genereze influenÆå şi imagine pozitivå în judeÆ. Şi fiecare elector tråieşte real într-un judeÆ.

176

„Baronii locali”

Partidul are acum o foarte serioaså problemå de dozaj. O inerÆie totalå faÆå de potentaÆii locali va bloca sigur relaÆiile – complicate – cu UE. O lepådare de baroni va genera aplauze la scenå deschiså, dar şi o sfâşiere a legåturilor PSD cu electoratul din teritoriu”.219 Çi iatå o continuare a acestei excelente analize: „În România existå cel puÆin douå realitåÆi. Una este a comunicårii şi alta este a realitåÆii de zi cu zi. NoÆiunea de «baron local» face parte din «spaÆiul comunicaÆional». Inventat şi lansat de mass-media, acesta a intrat foarte repede în vocabularul analiştilor politici. Acest lucru s-a datorat uşurinÆei cu care termenul în cauzå acoperea o seamå de sensuri. Voiai så caracterizezi un lider al organizaÆiei locale a PSD, ale cårui practici în materie de administraÆie frizau ilegalitatea, spuneai: «baron local». Doreai så fii înÆeles atunci când încercai så explici un fenomen inegalabil al relaÆiilor de cumetrie localå – ziceai «baron».

Baronul local a devenit, aşadar, o noÆiune pe care mass-media a folosit-o ori de câte ori a dorit så simplifice lanÆul caracteristicilor, denumindu-le pe toate acestea cu un singur cuvânt – baron. În planul real, înså, noÆiunea de baron nu are un corespondent întemeiat. Şi Nicolae Mischie şi Bebe Ivanovici nu au nimic în comun cu sensul primar al cuvântului baron. Poate doar conotaÆia de imagine legatå de atitudinea unui baron în ceea ce priveşte feuda sa.

Cele douå planuri au, aşadar, «realitåÆi» paralele (în sensul percepÆiilor colective şi nu în cel matematic) care se întrepåtrund arareori. Dacå în planul comunicårii lucrurile sunt cât se poate de clare (atitudinea cvasiunanimå a mass-media fiind negativå), în planul real lucrurile sunt oarecum diferite, baronii locali bucurându-se de popularitate în rândul comunitåÆilor respective.

Gradul în care planul comunicaÆional poate så determine o schimbare în cel real i-a preocupat dintotdeauna pe teoreticienii comunicårii. Acest lucru a devenit şi o preocupare a PSD din momentul în care partidul a început så se confrunte cu problema baronilor locali. În timp ce, în planul mediatic, baronul local devenea un concept din ce în ce mai vehiculat, atrågând tot mai multe conotaÆii negative, în plan real, acest lucru nu transpårea în egalå måsurå. Presiunea mediaticå se dovedea, aşadar, insuficientå pentru schimbarea atitudinilor electorale, acest lucru fiind determinant pentru relaÆia PSD cu baronii.

Din acest motiv, decizia care trebuia luatå de cåtre PSD era una extrem de dificilå, deoarece era minatå de urmåtoarea întrebare: «Va determina oare schimbarea baronilor un curent de opinie favorabil la adresa Guvernului şi a partidului de guvernåmânt şi în ce måsurå acest curent de opinie favorabil se va reflecta în numårul voturilor la alegeri?»”

219

Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.114-115

177

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În opinia noastrå, suspendarea baronilor nu a avut scopul de a influenÆa planul real.

De ce? Pentru cå baronii locali aduc cele mai multe voturi în judeÆe. Vrancea, Dolj, Gorj, Bacåu sunt fiefuri PSD. RaÆionamentul suspendårii baronilor trebuie cåutat în planul comunicårii. PSD are nevoie de o imagine bunå. Prin urmare, îl intereseazå spaÆiul comunicårii în måsura în care acesta va putea schimba percepÆia despre partid şi pe spaÆiul extern. Astfel, autosuspendarea baronilor este un exerciÆiu de comunicare pentru a genera o schimbare de percepÆie în exterior. În realitatea de zi cu zi, baronii sunt, prin mecanisme economice locale, mult mai mult decât demnitari aleşi sau numiÆi. Ei sunt însuşi partidul. Şi chiar mai mult decât partidul – ei sunt Puterea. Poporul ştie, din instinct, cine este cel puternic, iar baronii ştiu cå berea şi cârnaÆii netezesc drumul cåtre fotoliul de preşedinte de Consiliu judeÆean”.220 Pentru un punct de vedere diferit, menÆionez opinia lui Octavian Andronic.221 Nu çtiu dacå v-am convins cå „funcÆia de baron” a existat încå de la începuturile istoriei „multimilenare” FSN. Oricum se pare cå nu l-am convins în niciun caz pe Marian Vanghelie – ale cårui inteligenÆå çi – adeseori – înÆelepciune, am avut prilejul så le apreciez: „ Încercåm så inventåm calibre çi încercåm så inventåm lideri de carton împotriva unor lideri autentici care au reuçit de 10, 15, 20 de ani în judeÆele lor. A fost o greçealå, pårerea mea personalå, o speculeazå în continuare presa. Când vrem så îl omorâm pe unul spunem «baronul X», când vrem så îl omorâm pe altul spunem «baronul Y». Vå spun, este o chestie inventatå de Adrian Nåstase în care, cu tot respectul pentru el, acest lucru nu l-a ajutat cu nimic, mai råu l-a încurcat.”223 De încurcat, e adevårat, unii dintre ei m-au încurcat...

De altfel, în aceastå chestiune, Marian Vanghelie se întâlneçte cu o vajnicå fanå a AlianÆei D.A. – Ioana Lupea – care scria, recent: „Baronul local a fost atestat documentar, pentru prima datå, în guvernarea Nåstase”.224 Cred cå e vorba doar de o proastå documentare...

220

Idem, p.115-116 „Puterile de la centru nu mai sunt discreÆionare, iar însåşi stabilitatea şi autoritatea centrului se bazeazå pe comuniunea de interese cu structurile de bazå. De multe ori, un «baron» local dispune de mai multå putere decât Adrian Nåstase, mai ales dacå îşi datoreazå poziÆia unei situaÆii sociale şi materiale care face ca un numår important de persoane så depindå de el. La urma urmelor, mai mult decât pânå acum, structura centralå reprezintå expresia dorinÆelor şi voinÆelor structurilor de bazå, şi nu viceversa. Iar viitoarele alegeri vor pune în evidenÆå, mai mult decât în oricare dintre scrutinurile de pânå acum, «dictatura» organizaÆiilor locale, care nu vor mai înghiÆi pe nemestecate listele fåcute la centru”. (Octavian Andronic, „Baronii la control”, 22 februarie 2003, în volumul Cronologie comentatå a Mileniului III, Anul 2003, vol.cit., p.60) 223 Marian Vanghelie în emisiunea, „Jocuri de putere”, Realitatea TV, cu Rareç Bogdan, 10 februarie 2014 224 Ioana Lupea, SoluÆie pentru stârpirea baronului dåunåtor, în cotidianul „Evenimentul Zilei”, 24 aprilie 2004.

221

178

Minciuna çantajului cu fuziunea

22. Minciuna çantajului cu fuziunea

În 19 februarie 2003, Preçedintele Iliescu i-a invitat la Cotroceni pe primarii de sector ai municipiului Bucureçti çi pe preçedintele organizaÆiei PSD Bucureçti, Dan Ioan Popescu.225 Dupå ultima çedinÆå a DelegaÆiei Permanente, Cozmin Guçå îçi exprimase nemulÆumirea faÆå de modul cum organizaÆia de Bucureçti a PSD a gestionat criza cu administraÆia localå. În replicå, Dan Ioan Popescu a declarat cå „domnul Guçå este tânår çi lipsit de experienÆå”. Preçedintele Iliescu a dezaprobat utilitatea a douå dintre proiectele de modernizare a Capitalei cu creditare din partea BEI çi susÆinute de Traian Båsescu: construirea unei pasarele la Gara Basarab çi a unei parcåri subterane. Ulterior întâlnirii, preçedintele organizaÆiei PSD Bucureçti, Dan Ioan Popescu, l-a acuzat pe Cozmin Guçå cå ar fi alimentat conflictul dintre Traian Båsescu çi consilierii municipali. El a declarat cå strategia adoptatå de organizaÆia pe care o conducea era cea corectå. În 4 martie, Ion Iliescu i-a chemat la aceeaçi maså pe primarul general al Capitalei, Traian Båsescu, çi pe primarii de sector, pentru a discuta despre fondurile BEI. În urma discuÆiilor mediate de Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni, s-a ajuns la o înÆelegere între consilierii locali ai PSD çi primarul general al Capitalei, Traian Båsescu. Consiliul General al municipiului Bucureçti a deblocat o parte din finanÆårile BEI. În 24 martie, preçedintele Iliescu a participat la çedinÆa Consiliului General al Capitalei.

Au fost deblocate 7 dintre proiectele primarului general. Astfel, Ion Iliescu a soluÆionat, prin mediere directå, conflictul dintre consilierii PSD çi Traian Båsescu. În mai 2003, Preşedintele Iliescu a trimis Parchetului NaÆional AnticorupÆie cererea de începere a urmåririi penale pentru Traian Båsescu în dosarul „Flota”, dosar în care ex-ministrul Transporturilor era acuzat de abuz în serviciu, în perioada 1990-1992. Båsescu a fost cercetat 225

Este adevårat cå, în acea perioadå, eu refuzam så må întâlnesc cu Båsescu. Reamintesc faptul cå, la sfârçitul lunii noiembrie 2002, am anulat întâlnirea cu preçedintele PD, Traian Båsescu, pe tema deblocårii creditelor BEI pentru municipiul Bucureçti. Decizia mea a venit dupå declaraÆiile lui Båsescu referitoare la iminenÆa schimbårii Cabinetului Nåstase çi alcåtuirea unui nou guvern în frunte cu Mircea Geoanå sau Ioan Mircea Paçcu. Am spus atunci cå nu are rost så ne vedem çi så açtepte formarea noului guvern!

179

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

pentru înstråinarea flotei româneşti prin vânzarea a şaisprezece nave. Fostul ministru al Transporturilor a negat acuzaÆiile care i s-au adus, declarând cå decizia preçedintelui Ion Iliescu a fost una politicå. În ziua urmåtoare, Traian Båsescu a ripostat faÆå de decizia preşedintelui privind redeschiderea «dosarului Flotei», declarând cå acesta conÆine falsuri grosolane şi cå ar fi fost fabricat la cererea premierului Adrian Nåstase, pentru ca liderul democraÆilor så renunÆe la funcÆiile pe care le deÆine şi la lupta electoralå. Preşedintele PD a mai declarat cå „premierul l-ar fi şantajat cu «dosarul Flotei» în schimbul fuziunii dintre PD şi PSD”. Purtåtorul de cuvânt al Guvernului a negat acuzaÆiile de şantaj politic ale lui Traian Båsescu la adresa premierului.

Aç vrea så må opresc puÆin asupra acestui aspect. Întâlnirea mea cu Traian Båsescu avusese loc în 26 martie, când îl primisem la Palatul Victoria în urma rugåminÆii domnului Iliescu. În discuÆia pe care am avut-o atunci, dincolo de aspectele legate de investiÆiile în Bucureçti,226 i-am propus, într-adevår, fuziunea dintre PSD çi PD, pentru urmåtoarele motive: • întreÆineam, inutil, o competiÆie la InternaÆionala Socialistå, organizaÆie care ar fi preferat så aibå, din România, un singur membru; • puteam så ne unim forÆele pentru locale; noi nu ar mai fi trebuit så „inventåm” un candidat pentru Bucureçti, din moment ce el ar fi fost candidatul comun; • puteam så gåsim o soluÆie câçtigåtoare, pentru preçedinÆie / guvern, în 2004; • nu trebuia så facem coaliÆii cu partide mai mici pentru a obÆine o majoritate în Parlament; • i-am dat exemplul cu FSN-ul. Unit, avea aproape 70%. Separate, cele douå „aripi” ale sale, au avut, în 1992 (împreunå) cam jumåtate din voturi.

Eram în biroul meu de la Palatul Victoria. I-am spus: „Traiane, hai så mergem, acum, la sala de preså çi så anunÆåm începerea negocierilor”. Mi-a spus cå trebuie så se mai gândeascå çi så vorbeascå cu colegii lui. Practic, a refuzat. N-a fåcut nicio declaraÆie presei. Asta se întâmpla în 26 martie. Comentariul pe care l-a repetat çi în anii urmåtori a fost acela, din 7 mai, acela cå l-am çantajat cu Dosarul „Flota” în schimbul fuziunii. Deci comentariul såu a avut loc dupå aproape o lunå çi jumåtate de la întâlnirea noastrå, dar dupå o zi de la anunÆul prin care Preçedintele Iliescu a anunÆat cå trimisese la PNA cererea de începere a urmåririi penale pentru Dosarul „Flota”.

CredeÆi cå dacå în 26 martie, eu l-aç fi „çantajat” cu „fuziune contra dosar”, Båsescu nu ar fi comentat public, imediat?

De altfel, în 20 mai 2003, i-am lansat o nouå invitaÆie de fuziune liderului PD, transmiÆându-i cå ar trebui så realizeze cå disputele între el çi consilierii PSD nu sunt în folosul bucureçtenilor.

226

Traian Båsescu îmi solicitase o întâlnire pentru discuÆii asupra proiectelor de modernizare a Bucureştiului cu creditare externå. În urma întrevederii s-a decis deblocarea unora dintre fondurile de finanÆare externå pentru modernizarea Bucureştiului, precum şi normalizarea relaÆiilor dintre primarul general şi consilieri.

180

Minciuna çantajului cu fuziunea

Am adåugat cå nu må pot înÆelege cu preçedintele PD, pentru cå acesta îmi cere så rezolve problemele în calitate de primar al Capitalei, iar apoi atacå partidul de guvernåmânt din poziÆia pe care o deÆine la PD.227 Båsescu a refuzat categoric unificarea miçcårii social-democrate din România,228 declarând cå „PSD-ului îi trebuie o trecere prin OpoziÆie”.

Interesant este faptul cå în 9 august, organizaÆia PD Bucureşti a adresat o scrisoare Consiliului Europei, în care cerea så se facå toate demersurile necesare pentru stoparea „mascaradei politico-judiciare” instrumentate de Ion Ilieseu şi Adrian Nåstase împotriva liderului PD, Traian Båsescu, în privinÆa „dosarului Flota”. Autorii scrisorii invocau aceeaçi minciunå, çi anume faptul cå Adrian Nåstase i-ar fi propus lui Traian Båsescu, sub çantajul „dosarului Flota”, så declare public cå PD va fuziona cu PSD. În 2005 înså, Båsescu „a trecut” PD-ul din stânga în dreapta spectrului politic, pornind de la ideea cå PSD-ul este prea puternic pe stânga, iar pe dreapta, PNæCD-ul nu mai putea så performeze.229

227 Traian Båsescu, în calitate de primar general al capitalei, dorea så fie considerat, într-un fel, corespondentul pentru dialog al primului-ministru. Traian Båsescu îmi solicitase o întrevedere, referitor la creditele de la BEI. El declarase cå blocarea creditelor a deteriorat foarte mult imaginea României çi stopeazå rezolvarea problemelor bucureçtenilor. Råspunsul meu a fost: „Dânsul trebuie så respecte, la fel ca toÆi primarii de municipii, regulile jocului. Dacå vrea så discute cu Guvernul, trebuie så fie dispus så discute çi cu reprezentanÆii Guvernului, care sunt prefecÆii”. RaÆiunea acestui råspuns era aceea cå Båsescu refuza så discute cu prefectul Bucureçtiului çi dorea så discute numai cu çeful Guvernului.

228 În legåturå cu Partidul Democrat, eu consideram cå trebuie så urmårim, în continuare, obiectivul de unificare social-democratå, indiferent cå acesta se înfåptuia cu structuri sau cu individualitåÆi. Era important înså så observåm cå exista o capcanå a fragmentårii stângii, exista o anumitå tentaÆie de a se construi un partid la stânga noastrå. Aveam douå posibilitåÆi: så controlåm acest proces sau så facem o extensie de mesaj spre stânga.

229 La alegerile parlamentare din 2004 PD nu a reuşit så învingå PSD-ul, nici måcar în alianÆå cu PNL. „A contat foarte mult, în aceastå ecuaÆie, fuziunea dintre PDSR şi PSDR (2001) şi accederea PSD în InternaÆionala Socialistå. Legitimarea internaÆionalå a PSD a creat mari probleme PD, pentru cå astfel proiectul antipedeserist devenise tot mai puÆin legitim. PD a ratat o fuziune cu PSDR, pierzând sensul istoric al social-democraÆiei (sens totuşi prea puÆin determinant, pe care l-a preluat PSD). Mai mult decât atât, ca efect al disputelor tot mai dure dintre PSD şi PD, ultimii s-au îndepårtat cu totul de InternaÆionala Socialistå. Petre Roman a demisionat din PD, formaÆiunea pe care o fondase. În mandatul de preşedinte al lui Båsescu, PD şi-a pierdut rådåcinile şi doctrina.

Råsturnarea urmåritå de Roman, adicå înfrângerea definitivå a PSD (nu doar a lui Iliescu), a eşuat, prin urmare a fost adoptat proiectul alternativei la PSD”. (vezi Arthur Suciu, Analiza politicilor discursive, op.cit., p.116-117)

181

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

182

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

23. Rolul elitelor în politicå.

Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

Rolul elitelor nu este de a judeca sau de a da verdicte. Rolul lor este de a construi idealuri (çi instrumentele pentru a ajunge la ele), de a crea cadrul social necesar pentru realizarea climatului de comunicare şi de cooperare. Prin alegerile din 1996 s-a inoculat ideea cå aceia care au preluat puterea aparÆineau unei elite „politico-culturale” a societåÆii româneşti. O elitå „autoimpuså” pe considerente fie de „cunoaştere luminatå” – în cazul intelectualilor de dreapta –, fie pe temeiul „moralitåÆii” – în cazul politicienilor. ExperienÆa a demonstrat cå cei „15.000 de specialişti” nu au fost capabili så relanseze economia, iar mitul moralitåÆii a fost doar o perdea menitå a ascunde abisale tentaÆii de revanşå, dorinÆe de recuperare a destinului personal pe seama unei comunitåÆi. „Algoritmizarea vieÆii politice a fost o eroare a cårei perversitate a condus la cvasiruinarea Æårii. Pânå în 1996, o astfel de soluÆie ar fi fost privitå ca inacceptabilå, atât de cåtre politicieni, cât şi de societatea civilå. Dupå 1996 înså, vocea civicå nu a mai fost auzitå, iar vocea politicå a fost acoperitå de vacarmul clientelelor. În timpul guvernårii PSD, din perioada 2000-2004, nu am avut, poate, tåria de a ne opune tentaÆiei clientelare. În anii regimului Båsescu înså, ministerele au fost împårÆite ca nişte feude, la fel şi regiile statului. Ele trebuiau så funcÆioneze nu pentru binele public, ci pentru atingerea unor strategii obscure de partid, adeseori oneroase. Guvernul a devenit un fel de structurå «federalå», fårå ierarhii şi fårå solidaritate. Nu exista centru de putere în România care så nu fie sub control politic. Loialitatea politicå a devenit singurul criteriu de selecÆie a indivizilor în posturi de conducere. Elita politicå a devenit elitå clientelarå a partidului sau a coaliÆiei: aproape toÆi directorii erau membri ai unui partid aflat în coaliÆie. În afara «sistemului de partid» nu existå decât anonimatul çi mai nou çomajul”.230

230

Adrian Nåstase, Båtålia pentru viitor – sezonul 2, vol.cit., p.14-15

183

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Rolul elitelor în societate este decis de istorie, dar şi de societate în ansamblul ei231. În istoria fråmântatå a României232 elitele au fost chemate så gestioneze procese sociale şi politice cu efecte majore asupra evoluÆiei întregii societåÆi. Ca fruntaşi ai unor mişcåri sociale, mişcåri de idei sau chiar ca participanÆi direcÆi la decizia administrativå şi politicå, vârfurile spiritualitåÆii româneşti au tråit adesea în mijlocul comunitåÆii, direct sau virtual, au demonstrat o solidaritate vizibilå sau implicitå cu concetåÆenii lor, au renunÆat la „deliciul” izolårii în lumea ideilor şi au acceptat så se afle în linia întâi a båtåliei pentru viitor. O astfel de misiune le-a permis så studieze îndeaproape particularitåÆile modelului nostru cultural, comportamentul grupurilor sociale, cu bune şi rele, funcÆionarea statului şi a vieÆii politice.

Dupå 1989, au descins în arenå, pentru o scurtå perioadå, elitele din epoca politicå ce tocmai se încheiase. PrezenÆa lor ar fi îndreptåÆit pe oricine så creadå cå lucrurile se vor desfåşura sub semnul unui bun proiect de societate pe care acestea îl vor oferi. Dar nu s-a întâmplat aşa şi, purtând încå grave sechele ale unor traume ce nu mai pot fi negate, elitele intelectuale s-au retras într-un scepticism care a avut drept efecte secesiuni, crize, cu consecinÆe grave pentru întreaga societate. Astfel, scena publicå a råmas goalå şi, treptat, a început procesul de cristalizare a mediului politic la nivelul partidelor çi personalitåÆilor.

Din cauza specificului politic al Æårii, recompensarea elitelor sau consacrarea rezultatelor obÆinute de cåtre acestea nu au fost aproape niciodatå posibile. Desigur, exclud acum din discuÆie spectacolul politic de captare a bunåvoinÆei, pe care comunismul l-a fåcut posibil, pentru a putea obÆine iertarea stråinåtåÆii, tåcerea elitelor sau orbirea opiniei publice.

Dupå 50 de ani de suspiciune faÆå de mediul social, de curså pentru o performanÆå a cårei valorificare era de domeniul iluziilor, în arena publicå au apårut, dupå 1989, persoane supercompetente, dar cu o viaÆå socialå minimå, cu o teamå de întâlnirea cu ceilalÆi, cu reticenÆe majore privind orice implicare în activitåÆi publice.

231

Vezi, pe larg, Adrian Nåstase, Båtålia pentru viitor – sezonul 2, vol.cit., p.83-98 „Elita româneascå, în toate epocile, a împrumutat masiv. Toate modelele politico-culturale sunt de import.

IniÆial, s-a preluat modelul slavo-bizantin: bizantin, prin filierå slavå. De fapt, sud-slavå, şi, mai precis, bulgåreascå.

Nu numai cå românii, ortodocşi, au scris timp de secole cu caractere chirilice, precum slavii ortodocşi, dar au folosit iniÆial slava veche ca limbå de culturå: în bisericå, în cancelaria domneascå, în primele scrieri religioase sau istorice (şi asta, pânå pe la 1600)... Modelul ulterior este cel turco-fanariot, desåvârşit în secolul al XVIII-lea.

Românii (fireşte, elita) continuå så scrie cu caractere chirilice, acum înså în limba românå, folosesc ca limbå de culturå limba greacå şi se îmbracå în veşminte orientale, oarecum turceşti. De fapt, şi în mediul aristocratic, şi în cel urban, grecii se tot înmulÆesc şi ajung så ocupe poziÆii-cheie în plan politic (începând cu domnitorii, numiÆi de Înalta Poartå, originari cei mai mulÆi din Fanar, cartierul grecesc al Istanbulului); cultural şi economic, se petrece o adevåratå simbiozå româno-greceascå” (Lucian Boia, op.cit., p.41-42) 232

184

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

Era vorba de o semnificativå latenÆå culturalå şi intelectualå care aştepta, fårå speranÆå, o oportunitate de etalare socialå. Dar aşteptarea avea nişte parametri ideali, nu derivaÆi dintr-o realitate particularå. Astfel, dupå 1989, s-a nåscut o tensiune socialå pe arena publicå româneascå între aşteptårile, pe deplin justificate ale tuturor cetåÆenilor, mai ales ale elitelor, şi oferta socialå care abia se nåştea şi tindea cåtre o configuraÆie sever limitativå.

Momentul erupÆiei acestor imense latenÆe sociale, dar mai ales deschiderea „celulelor” în care erau sechestraÆi intelectualii, a avut o strålucire deosebitå, un moment de majorå solidarizare socialå. Drept consecinÆå, s-au nåscut numeroase iniÆiative, unele elitiste, altele socializante. Aceste iniÆiative au determinat regrupåri mai mult sau mai puÆin aleatorii care, dupå momentul bucuriei spirituale al oportunitåÆii de manifestare, au pus problema funcÆionårii şi gestionårii. Cum era şi firesc, a apårut criza de management, care, în organizaÆiile profesionale, este depåşitå de modul de lucru „de azi pe mâine”, înså în configuraÆiile sociale create pe temeiul compatibilitåÆii de opinii aduce eşecul. Cea mai importantå cauzå era cea a criteriilor de evaluare a performanÆelor şi eficienÆei pornind de la dificultåÆile de acomodare, de comunicare.

Destul de repede au apårut fenomene ca secesiunile, etichetårile, blocarea comunicårii, intoleranÆa.

Noua scenå se configura ca un mediu cu numeroase aglomeråri nestructurate de competenÆe, fårå intercomunicare şi care, în acelaşi timp, cåutau condiÆii de afirmare. O stare aproape paradoxalå de tensiune dominå şi azi viaÆa publicå, mai ales la nivelul elitelor şi competenÆelor, stare ce nu poate fi dezamorsatå şi pentru cå, lucru ciudat, deşi atâtea personalitåÆi graviteazå în viaÆa publicå româneascå, nu se poate vorbi de autoritåÆi care så poatå mobiliza grupuri coerente şi solidare, capabile så aibå un impact semnificativ asupra unor domenii sau comunitåÆi profesionale, civice ş.a.

Un exemplu interesant l-a constituit disputa legatå de candidatura independentå a lui Mircea Diaconu la europalamentarele din acest an. Sau cea legatå de eventuala graÆiere a lui Gicå Popescu sau, anul trecut, cea care l-a vizat pe Sergiu Nicolaescu. Sunt multe alte exemple.

Acest fenomen nu este doar o stare de fapt cu o duratå bine determinatå, ci este şi premisa pentru viitorul acestei societåÆi şi al perpetuårii elitelor româneşti. Ce impact poate avea o altfel de configuraÆie a scenei publice în zona elitelor asupra evaluårii şi perceperii României în spaÆiul european çi internaÆional?

Crize de toate tipurile, tensiuni generate de abordåri, percepÆii, soluÆii diferite ale aceleiaşi probleme, cum a fost de exemplu criza iugoslavå sau anexarea Crimeii, genereazå dezbateri în grup sau în mass-media ori chiar proteste de stradå, care încearcå så influenÆeze decizia politicå. ReacÆia la aceste forme de exprimare din partea politicului şi a administraÆiei este mai mult sau mai puÆin satisfåcåtoare, dar întregul proces de decizie este marcat de o notå de respect mutual între pårÆi. În România, lucrul acesta nu se mai petrece, având, din påcate, efecte 185

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

deosebit de grave pentru ambele tabere şi pentru întreaga societate, diagnosticatå ca un mediu ostil, agresiv, în care funcÆioneazå o condiÆie minimå de cooperare şi de încredere.

IntelighenÆia „de dreapta” din România s-a aflat în permanenÆå, dupå RevoluÆie, în cåutarea unui Mesia, a unui lider providenÆial pe care så-l poatå sluji, în care så-şi poatå investi proiecÆiile politice utopice. Refuzul de a privi lumea cu prudenÆå şi scepticism, aşa cum se cere unor intelectuali dotaÆi cu spirit critic, i-a determinat pe unii dintre ei så supraliciteze realitatea, så exagereze defectele adversarilor şi så treacå sub tåcere slåbiciunile amicilor. În 1996, Emil Constantinescu a fost omul politic în jurul cåruia s-a construit mitologia personajului salvator, Ion Iliescu fiind intens demonizat. Începând cu anul 2004, Traian Båsescu a atras, cu abilitate, tradiÆionala exaltare utopicå a „intelighenÆiei”. În acest fenomen de creare a mitologiei Liderului Salvator, calitåÆile sau defectele reale ale omului politic nici nu mai conteazå. Singurul lucru important este acela cå politicianul respectiv este încårcat cu atributele excepÆionalitåÆii doar pentru a putea deveni obiect al cultului personalitåÆii.

Aş îndråzni så spun cå, de fapt, „intelighenÆia” construieşte cultul personajului salvator, deoarece omul politic pare a reprezenta tot ceea ce „intelectualul” nu poate fi. Politicianul are la dispoziÆie instrumentele pentru a transforma realitatea pe care „intelighenÆia” nu le are, dar pe care sperå så le posede, fie şi în mod indirect, crezând cå, în schimbul adulaÆiei publice, va putea co-participa la „beÆia” puterii. În mod sistematic, politicienii nu pot îndeplini Miracolul Fericirii Publice, aşa cum este el visat şi promovat de intelectuali, eşuând. Înså, recunoaşterea falimentului obiectului adulaÆiei politice ar ridica semne de întrebare çi asupra capacitåÆii „intelighenÆiei” – presupus excepÆionale – de a deosebi Binele de Råu, Adevårul de Fals sau Utopia de Realitate, în virtutea cåreia membrii ei îşi arogå rolul de Prooroci. Acceptarea realitåÆii, în sensul nåruirii utopiei politice, este deopotrivå periculoaså pentru Cezar şi Curtea sa, deoarece intelectualii şi-au ales, vrând-nevrând, o comunitate de destin cu obiectul admiraÆiei lor. Ca atare, fanatismul societåÆii civile, prin susÆinerea excepÆionalitåÆii pozitive a Cezarului, în pofida tuturor evidenÆelor, este refugiul ales de „intelighenÆie” pentru salvarea disperatå a onorabilitåÆii sale morale şi a credinÆei în capacitatea sa de a decripta sensurile lumii.

Mi s-au pårut interesante, sub acest aspect, observaÆiile lui Andrei Pleçu: „Pentru mine, elita cuprinde oamenii cel mai bine pregåtiÆi din fiecare domeniu. Asta înseamnå cå existå o elitå Æåråneascå, o elitå a muncitorilor, o elitå a medicilor, o elitå a gânditorilor, a scriitorilor. Nu e vorba de un concept închis çi exclusiv, de o minoritate care funcÆioneazå diafan, ca un grup de îngeri. Ci de solidaritatea subînÆeleaså a celor care, în meseria lor, au atins un nivel de peformanÆå maxim çi pe care, de altfel, îi cåutåm ori de câte ori avem nevoie. Ne-am obiçnuit så bombånim elitele, dar când vrem så mergem la doctor, de exemplu, imediat ne interesåm care e cel mai bun, care este chirurgul cel mai eficace. Dacå vrem så bem un vin bun, cåutåm printre cele mai bune, cåutåm vinuri «alese». Elitå vine de la «a alege», un cuvânt care trimite la selecÆia pe criterii de calitate. Acum, când se spune 186

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

«elitå», lumea se gândeçte ori la «elita politicå», ori la «intelectuali». Când ai de înjurat ceva în România, la ora asta, când trebuie gåsit un vinovat pentru modul cum merg lucrurile, foarte des pe listå, pe unul din primele locuri, apar elitele intelectuale, care greçesc oricum.

Adicå, dacå nu se bagå, sunt «elitiçti», stau în turnul lor de fildeç. (Deçi, cum îmi spunea un prieten, din turnul de fildeç se vede, totuçi, mai departe decât de la firul ierbii). Iar dacå se bagå, sunt somaÆi så-çi vadå de treabå: «Ia, låsaÆi-ne cu fasoanele dumneavoastrå!»”233 Foarte interesantå este çi analiza lui Dan Sultånescu despre elitele din zona tehnocratå în perioada de tranziÆie çi în cea post-tranziÆie. În opinia sa, guvernarea 2001-2004 a fost marcatå de o calmare a relaÆiilor dintre zona politicå şi zona elitelor administrative. A fost perioada în care procesele de guvernare au decurs cel mai lin, cu cele mai puÆine convulsii, şi pentru cå exista o consonanÆå între interesele PSD şi cele ale acestei elite. Finalizarea tranziÆiei, proces sesizat încå din perioada guvernårii Nåstase, a condus înså la un proces relativ nou... Este vorba de împlinirea principalelor obiective ale elitelor tehnocratice (legate de reconfigurarea economiei), fapt care duce la o schimbare de atitudine a acestora faÆå de relaÆia cu statul (în sensul ieşirii din zona statului cåtre zona privatå).

Elita tehnocraticå se apropie de finalul procesului în care se transformå într-un fel de „burghezie” autenticå. Pe acest fond, interesele sale devin unele pluraliste, greu de coagulat în jurul unei singure idei (la fel cum era în perioada de dinainte, când comportamentul conservator era subsumabil unei viziuni comune privind tranziÆia şi reformele). Acum, intrând pe o piaÆå mai mult sau mai puÆin concurenÆialå, dar din poziÆia de actori principali (ca patroni, ca deÆinåtori de mijloace de producÆie, marxist vorbind), e mult mai complicat de armonizat interese distincte şi, prin urmare, sesizåm dispariÆia sentimentului de claså care a existat pânå atunci. În aceastå nouå arie, rolul „noii burghezii” începe så se disipeze, influenÆa sa råmânând doar în presiunea funcÆionårii mecanismelor de piaÆå constituite în ultimii ani. În urma acestei evoluÆii, PSD tinde så råmânå descoperit, prin pierderea unei baze funcÆionale de susÆinere. Elitele administraÆiei şi tehnocraÆiei se reconfigureazå în cadrul pieÆei (fie ca reprezentanÆi ai statului pe o piaÆå concurenÆialå, fie ca reprezentanÆi ai unor companii privatizate), iar singura zonå råmaså liberå pentru PSD este cea a discursului autentic de stânga (påstrat doar ca o componentå instrumentalå pânå acum).234 233

Andrei Pleçu, Lumea confundå elitele cu elitismul, în vol. În cåutarea României pierdute, vol.cit., p.14-15. Vezi çi deosebirea între „democraÆia idealå” çi „exclusivismul conducerii elitare”, din punctul de vedere al modelului poliarhic al lui Robert Dahl, în Adrian Nåstase, Båtålia pentru viitor – sezonul 2, vol.cit., p.26-28 234 D. Sultånescu, Aparatul de stat, în vol. 12/XII RevoluÆia portocalie în România, vol.cit., p.263-264. „PSD a fost ani de zile susÆinut de congruenÆa dintre interesele tehnocraÆiei şi cele ale populaÆiei asistate. Prin promovarea unei tranziÆii asistenÆiale (în care rolul starului era axat pe protejarea angajaÆilor în detrimentul accelerårii schimbårilor), erau satisfåcute çi interesele tehnocraÆiei care avea nevoie de timp pentru a se transforma în autenticå burghezie, cât çi interesele populaÆiei asistate care açtepta şi primea ajutor de la stat. Aceastå

187

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În cartea mea din 2011, „Båtålia pentru viitor. Sezonul 2”, am ales, ca studiu de caz, pentru oscilaÆiile de abordare în zona politicå, evoluÆiile lui Mircea Cårtårescu din zona publicisticii. Mircea Cårtårescu, un scriitor valoros, este relevant pentru evidenÆierea modului în care are loc pervertirea intelectului unor oameni atunci când aceştia se cred, sau sunt îndemnaÆi så se considere, „profeÆi ai naÆiunii”. Literatura de opinie politicå a lui Mircea Cårtårescu din ultimul deceniu este un excelent corpus de texte ilustrative pentru utopianismul aşa-numitei „intelectualitåÆi de dreapta” din România. Mircea Cårtårescu este cu atât mai semnificativ pentru obsesiile ideologice ale societåÆii civile „de dreapta” cu cât credinÆa lui în puterile miraculoase ale Cezarului pare a fi sincerå, scriitorul nefiind între beneficiarii sinecurilor acordate, cu largheÆe, de Traian Båsescu adulatorilor såi.

Editorialele sale din „Jurnalul NaÆional”, în toatå perioada de precampanie, vizau „alianÆa paradoxalå” dintre Iliescu çi Nåstase, pe care o descrie cu talent de poet: un „tandem grotesc”, un „cuplu construit pe viciu”, „legåtura dintre cei doi e una hidoaså çi malignå”. Descrierea este „plasticå”: „LuaÆi separat, avem un pensionar çi un hip-hop-ist”.235 Concluzia, mai puÆin poeticå, este chiar militantå: „Din fericire, oamenii çtiu cå e nevoie de o schimbare”.236 Comentariile mele referitoare la rezultatele – nesatisfåcåtoare – ale alegerilor locale i-au produs cårturarului Mircea Cårtårescu o „satisfacÆie supremå”. „Un val de încântare sumbrå, de bucurie sadicå m-a cuprins ascultând discursul premierului Adrian Nåstase”.237 Distinsul autor îçi mai ruga cititorii så-çi aminteascå istoria FSN-ului çi opÆiunea mea, reprobabilå se pare, în opinia sa, pentru „bunicuÆa”.238 Pentru partizanatul exagerat al lui Mircea Cårtårescu mi se pare interesant felul în care, în preziua campaniei pentru alegerile din toamnå, îl apåra pe Traian Båsescu în legåturå cu deciziile sale referitoare la flota comercialå a României:

congruenÆå a dus la påstrarea tot timpul a douå atuuri importante pentru PSD, care l-au definit ca cel mai puternic partid din România: baza electoralå constantå, menÆinutå prin discursul de stânga; baza funcÆionalå constantå, prin satisfacerea intereselor tehnocraÆiei şi birocraÆiei”. (D. Sultånescu, Aparatul de stat, în vol.

12/XII RevoluÆia portocalie în România, vol.cit., p.264) 235 Mircea Cårtårescu, Craii de Curtea-Nouå, Jurnalul NaÆional, 31 august 2004 236 Idem 237 Mircea Cårtårescu, Panicå în ochii premierului, Jurnalul NaÆional, 8 iunie 2004 238 Idem – „Ne-am obiçnuit så fie cumpåraÆi fotbaliçtii. Cazul lui Alin Teodorescu ne-a obiçnuit çi cu piaÆa sociologilor” (Jurnalul NaÆional, 30 martie 2004). Dar probabil cå intrarea în zona politicå a lui Sebastian Låzåroiu nu l-a mai çocat, pentru cå era deja obiçnuit. Mi se pare interesant så aflåm cå „prima sa cålåtorie dupå revoluÆie a fost în Statele Unite. Timp de trei luni am stråbåtut Æinutul dintre cele douå oceane...” (Jurnalul NaÆional, 4 mai 2004). Poate cå atunci s-a contaminat cu virusul revoluÆiilor portocalii, alåturi de diverçi reprezentanÆi ai „societåÆii civile”, „çcolarizaÆi” acolo.

188

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

„Trebuie så ne-o imaginåm, acesta-i tristul adevår, ca pe o sinistrå panoramå de sicrie plutitoare, uzate fizic çi moral, peticite çi necompetitive, pe care e de mirare cå s-a mai gåsit cineva så dea vreun ban. Multe dintre vase, în momentul vinderii lor, erau arestate în diverse porturi, pentru cå nu-çi puteau plåti datoriile.

Firmele proprietare decåzuserå teribil, aveau datorii colosale, practic activitatea lor comercialå încetase. Çi apoi: a fost flota noastrå cu adevårat a noastrå?...”239 Cred cå în felul acesta distinsul poet a prevåzut rezultatele expertizei referitoare la „Flotå” de dupå alegerile prezidenÆiale. În såptåmâna de dinaintea votului, la turul I, Cårtårescu a publicat, în „Jurnalul NaÆional”, un pamflet murdar, cu scop partizan, intitulat „Baroane”240. Preluând tema de la Arghezi, Cårtårescu a scris, cu urå, un articol cu atacuri la adresa mea, în care a introdus minciunile vehiculate la acel moment, de propagandiçtii portocalii (homosexualitate, Deltå, palate, Milicå/NATO), adåugând înså çi de la el – de exemplu „sfert de culturå” –, ajungând, cu bucurie, la concluzia cå „sistemul solar” må ignorå.

De ce må opresc asupra acestui personaj? Pentru cå el exprima în preså (atunci când presa era cenzuratå, nu-i aça?) starea de fanatism a unor intelectuali în acea perioadå, dar çi gradul de „segregare” politicå çi culturalå din România.

Iatå ce scria el în ziua urmåtoare turului al doilea la prezidenÆiale, dovedind ce spuneam eu despre pericolul transformårii României în „maidan”, dacå aç fi cerut renumårarea voturilor. „Mai mult, aç spune cå nici måcar un rezultat corect, dacå-l va scoate învingåtor pe Nåstase cu vreo sutå de mii de voturi diferenÆå, nu va fi acceptat de un electorat care a tot fost înçelat çi care nu mai crede în imparÆialitatea instituÆiilor. E ca-n povestea cu Petricå çi lupul.

Prin urmare, în afarå de victoria lui Traian Båsescu (care de fapt a çi câçtigat, aråtând cum un singur om, în ciuda tuturor trucurilor murdare, poate pune cu botul pe labe hidra pesedistå), nu se poate imagina la aceastå orå o soluÆie acceptabilå pentru criza româneascå. Declararea lui Nåstase ca învingåtor ar sfida mult prea mult acea parte a României care, ani de zile oprimatå şi dispreÆuitå, deçi e cea mai valoroaså – oamenii cu studii superioare din mediul citadin –, ar putea trece la manifeståri de nesupunere civicå fåÆiçå”.241 Mi se pare interesant çi faptul cå, în perioada în care PSD era la guvernare, Mircea Cårtårescu îçi publica editorialele (critice) la adresa puterii în „Jurnalul NaÆional”. Iar când PSD a ajuns în opoziÆie242, Jurnalul NaÆional nu mai era „frecventabil”. Devenise „frecventabil” Evenimentul Zilei!

239

Mircea Cårtårescu, Nimic råu despre PNA, Jurnalul NaÆional, 17 august 2004 Jurnalul NaÆional, 22 noiembrie 2004 241 Mircea Cårtårescu, Victorie pe merit, Jurnalul NaÆional, 13 decembrie 2004 242 Dupå alegerile din 2004, editorialele lui Cårtårescu se refereau la Eminescu, la Uniunea Scriitorilor, la amintiri din armatå!

240

189

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Am decis, în cartea mea din 2011, så må refer la câteva dintre articolele sale ulterioare – „Trågând linie çi adunând” (31 mai 2005); „Confesiunile unui învins” (7 august 2009); „ProducÆia literarå nu e o gråmadå de cårÆi, ci un sistem” (25 august 2010); „TurbulenÆe çi derapaje” (24 iunie 2011); „În jurul unei decoraÆii” (5 august 2011). Din acele texte, din articolele lui Mircea Cårtårescu am reÆinut câteva juråminte de credinÆå: „Pentru mine personal, faptul cå l-am susÆinut pe Traian Båsescu, cå am crezut în el, cå în ciuda defectelor lui omeneçti nu l-am låsat baltå, deçi am scris mereu critic când am crezut cå e cazul, s-a transformat într-o usturåtoare înfrângere” (7 august 2009) çi „Nu poÆi susÆine la nesfârçit diferenÆa dintre omul Båsescu çi politicianul Båsescu, pentru cå faptele unuia le contamineazå pe cele ale celuilalt...” (24 iunie 2011). În 2011, în articolul din Evenimentul Zilei, Mircea Cårtårescu menÆiona cå Båsescu trebuia så çtie despre el nu neapårat din lectura „Levantului”, ci pentru cå „în confruntarea cu Adrian Nåstase pentru preçedinÆia României, se proiectaserå în favoarea sa douå filmuleÆe, unul cu Andrei Pleçu çi celålalt cu mine...”.

Tot atunci, el adåuga: „L-am susÆinut pe Båsescu când era vital så fie susÆinut çi-l susÆineau toÆi (cred cå Mircea Cårtårescu a avut date eronate în aceastå chestiune – n.b.)243 – pentru cå PSD-ul era våzut ca pericolul de moarte pentru România, cum este cu adevårat çi azi, în ciuda orbirii atâtora – çi am încetat så-l susÆin când mi-am dat seama cå el nu mai poate câçtiga în faÆa valului enorm de adversari”.

Deçi „pânå foarte târziu am fost un om neatent la realitate, cu totul scufundat în sine însuçi, nu am avut nicio relaÆie cu lumea exterioarå”, Mircea Cårtårescu a decis så fie un „îndrumåtor” pentru popor la alegerile prezidenÆiale. Ulterior, pentru a justifica decizia sa de implicare partizanå, alåturi de alÆi reprezentanÆi ai „societåÆii civile”, a continuat demonizarea PSD, considerat „råul cel mare”.

243

Iatå doar câteva nume dintre cele 300 de personalitåÆi care au semnat o listå de susÆinere pentru mine: Albulescu Mircea – actor; Alexandru Bogdan – academician; Alifantis Nicu – solist, compozitor; Balaç Soter Iolanda – atletå; Berindei Dan – academician; Blaier Andrei – regizor; Bolborea Ion – sculptor; Bostan Elisabeta – profesor universitar doctor; Brad Ion – scriitor; Bucåtaru Olga – actriÆå; Cajal Irina – istoric de artå; Cândea Vasile – academician; Cårmåzan Ion – regizor; Chiriacescu Sergiu – proferor universitar doctor – membru corespondent al Academiei Române; Cimpoi Mihai – scriitor, academician, preçedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; Conta Iosif – dirijor; Crâçmaru Damian – actor; Cråciun Victor – Preçedinte Asociatia Românilor de Pretutindeni; Dabija Nicolae – membru de onoare al Academiei Române, poet, publicist; Dogaru Ion – profesor universitar doctor membru corespondent al Academiei Române; Drågånescu Mihai – academician; Dumitrescu Zamfir – profesor universitar doctor, pictor; Enåchescu Voicu – dirijor; Grigore Vasile – pictor; Guguianu Marcel – sculptor; Hera Constantin – profesor universitar doctor, membru al Academiei Române; Holender Ioan – director general Opera de Stat din Viena; Hossu Emil – actor; Ionescu Stana Ileana – actriÆå; Lipå Elisabeta – canotoare; Lucescu Mircea – antrenor; MaliÆa Mircea – academician; Mårgineanu Viorel – pictor; Moisuc Viorica – profesor universitar doctor, istoric; Moldoveanu Eugenia – artist plastic; Breban Nicolae – scriitor; Ogåçanu Virgil – actor; Olteanu Matei Draga – actriÆå; Pintea Vasile – pictor çi grafician; Polihroniade Elisabeta – şahistå; Popescu Bitånescu Rodica – actriÆå; Popescu Horea – regizor; Saizescu Geo – regizor; Sala Marius – academician; Såraru Dinu – scriitor, director general Teatrul NaÆional Bucureçti; Stånescu Carmen – actriÆå; Uritescu Valentin – actor; VlåduÆescu Gheorghe – academician; Zamfir Cåtålin – profesor universitar doctor, membru corespondent al Academiei Române.

190

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

În acel context, iatå ce scriam pe blogul meu, în februarie 2012: „În patru zile, Traian Båsescu a råmas şi fårå Boc, şi fårå Cårtårescu. Am citit zilele trecute, cu surprindere, editorialul prin care scriitorul îşi anunÆå retragerea totalå din zona comentatorilor vieÆii politice. Iar editorialul la care fac referire nu a fost doar un anunÆ sec, ci o declaraÆie de dezamågire faÆå de clasa politicå şi, surprize-surprize, faÆå de Traian Båsescu care, la apusul preşedinÆiei sale, a devenit şi el, ca noi, ceilalÆi, «un politician». Evident, domnul Cårtårescu nu poate spune lucrurile atât de direct, dar o face destul de bine printre rânduri.

Må gândeam, totuşi amuzat, cå nici Båsescu nu mai este, iatå, ce a fost. Singurul efect al apelului såu la «societatea civilå de bine» a fost pasul în lateral al lui Mircea Cårtårescu. Şi totuşi, aşa nu merge.

Am observat, în ultimii doi ani, o retragere în umbrå, neasumatå, dar simÆitå inclusiv de Båsescu, a celor care l-au susÆinut în primii ani de mandat şi chiar la începutul celui de-al doilea. Eu cred cå astfel de retrageri „tactice” nu sunt semne reale de onestitate. Pentru cå onestitatea nu implicå tåcere, ci şi o minimå asumare a unei decizii greşite. Adicå, aşa cum ai putut aduce argumente pentru a susÆine pe cineva, trebuie så ieşi şi så spui de ce ai renunÆat la a-l mai susÆine. Pentru cå, altfel, tot ceea ce råmâne este o istorie mistificatå. Şi Cårtårescu, şi alÆi intelectuali au fåcut posibilå mistificarea din 2004-2005, când s-a creat intens imaginea unei adevårate revoluÆii care ar fi avut loc într-o Românie înfuriatå la culme şi de mine, şi de PSD. Asta în condiÆiile în care Båsescu câştigase la mustaÆå (era så spun, la garå) prezidenÆialele, iar noul Guvern nu se baza pe o majoritate realå.

Aceastå atmosferå a fåcut posibil şi valul de abuzuri judiciare care a început atunci şi valul de jafuri şi de nepåsare care ne-a låsat şi ne laså fårå drumuri, fårå parazåpezi sau fårå spitale. Ascultând ce spuneau formatorii de opinie din acei ani erai sigur cå Æara întreagå e alåturi de asemenea måsuri.

MulÆi au devenit båsescieni pentru cå era la modå, pentru cå aşa era tot anturajul, pentru cå aşa dådea bine, pentru cå asta te ajutå social. În fond, de ce te-ai îndrågosti, tu scriitor, de cineva care nu ştie nici måcar ce ai scris? Care se comportå vulgar sau violent în public, care insultå şcoala şi profesorii? Iar acum are loc refluxul.

E evident cå societatea a întors spatele definitiv çi argumentat actualei guvernåri. Så fii alåturi de Båseascu nu mai e la modå, nu mai e profitabil çi anturajul çi-a schimbat pårerea.

DespårÆirea de el e la fel de ameÆitå cum a fost çi «înhåitarea» iniÆialå. La fel de buimacå.

TradiÆional, intelectualii se puneau în fruntea mulÆimilor, le låmureau, schimbau idei, argumentau tendinÆe. Dar aståzi, acest gen de intelectuali, despre care vorbesc, formeazå ei înçiçi o gaçcå, o mulÆime uniformå de oameni, se imitå unii pe alÆii çi se frecventeazå mai 191

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

mult ca så-çi vadå ideile confirmate. Nu fac istorie, încearcå doar så valorifice oportunitåÆi în interes personal sau pentru vanitåÆi mårunte.

Nici în trecut şi nici acum aceşti oameni nu au avut soluÆii. În 2004-2005, au îmbråÆişat «doctrina Båsescu», ea însåşi construitå în pripå. Adicå dacå e fårå PSD e bine. Båsescu era, oricum «råul cel mai mic». Acum sunt toÆi total buimåciÆi, au descoperit cå påmântul e rotund, s-au îmbufnat şi s-au retras în sihåstria intelectualå a formelor pure”.244 Multe persoane şi-au asumat public rolul de susÆinåtori ai lui Traian Båsescu în 2004. A fost promovat ca binele absolut, ca speranÆå a democraÆiei şi ca liderul care poate scåpa Æara de råul (de) lui Nåstase. Nu doar cå nu a democratizat, dar a fåcut sistemul şi mai autoritarist.

Ulterior, cei care susÆineau fårå ezitåri cå Traian Båsescu este soluÆia, au început, pe rând, så fie abandonaÆi de preşedinte. Cei luaÆi consilieri la Cotroceni au fost forÆaÆi så plece. Cei chemaÆi în partid au fost respinşi, mai mult sau mai puÆin agresiv, de apropiaÆii lui Båsescu. Cei din preså care erau cultivaÆi au fost rapid triaÆi.

S-a întâmplat cå acum oamenii bine pregåtiÆi, cu nivel ridicat de educaÆie, care au crezut în Traian Båsescu, sunt dezorientaÆi. Sunt în acea fazå a disonanÆei cognitive în care nu çtiu sigur cum så îçi argumenteze alegerea fåcutå. Çi, în loc så recunoascå cinstit cå au greçit çi cå au fåcut o alegere proastå, cautå în continuare argumente pentru a se justifica faÆå de ei înçiçi çi faÆå de prieteni. Aça se face cå ajungem în situaÆii tot mai absurde, care fac så vedem intelectuali justificându-şi alegerea pentru „råul” Båsescu prin inventarea unui „råu” şi mai mare, în persoana mea. „Chiar dacå e råu cå l-am votat pe Båsescu, era şi mai råu dacå venea Nåstase”. Ei cautå, cu disperare, argumente care så îi ajute så demonstreze aceastå teorie. Dacå eu nu aç fi existat în 2004, aceçti oameni nu ar mai fi fost nevoiÆi så îl susÆinå pe Traian Båsescu!

Dincolo de performanÆa individualå, dincolo de realizårile din propriile domenii, implicarea publicå a intelectualitåÆii în România a generat unul din cele mai ciudate rezultate: în 2004, într-un mod total nespecific, aceastå elitå a ales så susÆinå un candidat care nu semåna deloc cu modelul pe care îl doreau. Au susÆinut un candidat fårå performanÆe intelectuale deosebite, cu o apetenÆå minimå în ceea ce priveçte susÆinerea realå a educaÆiei, provenit din comunism çi din partidul pe care l-au criticat mereu çi promotor al unui model de conducere mai apropiat de stilul autoritarist al despoÆilor orientali decât de consensualismul parlamentar european. Pe scurt, l-au susÆinut pe Traian Båsescu, considerând cå înfrângerea mea în alegeri justificå acest gest.

Mircea Cårtårescu – despre care Båsescu nu auzise – a hotårât så îl susÆinå. La fel Gabriel Liiceanu sau Octavian Paler – deçi, ulterior, acesta din urmå a fost un critic acid al lui Båsescu.

244

Adrian Nåstase, Cod portocaliu de oportunism çi ceaÆå, în volumul ExerciÆii de libertate, Bucureçti, Ed. Jurnalul, 2012, p.189-190

192

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

În definitiv, întrebarea lui Cårtårescu, formulatå într-un alt context,245 mi se pare încå justificatå: „Cum ne vom mai da mâna çi cum ne vom mai privi în ochi de-acum încolo, noi, «intelectualii adevåraÆi»”?

Un al doilea exemplu de implicare partizanå – sub masca onestitåÆii academice – îl oferå Tom Gallagher – profesor la Oxford, în Marea Britanie. Este fascinant felul în care priveçte el România çi viaÆa politicå româneascå, susÆinând partide çi lideri de dreapta din Æara noastrå. În cartea sa, „Furtul unei naÆiuni”, Tom Gallagher pune eçecurile seculare ale românilor pe seama a ceea ce el numeçte „elitele cleptocrate”. Cartea lui Gallagher este înså interesantå din trei motive: 1. susÆine cå românii nu pot arunca vina pe „conspiraÆia stråinilor” pentru propriile eşecuri; 2. demonstreazå cå problemele „interne” sunt mai vechi decât perioada comunistå; 3. Gallagher oferå argumente pentru o interpretare favorabilå intelectualilor şi partidelor de dreapta din România actualå, sugerând cå doar aceştia pot schimba starea de lucruri în bine.246 «Teoria conspiraÆiei» este, într-adevår, o schemå de gândire veche şi påguboaså (deşi nu specificå doar românilor). Menirea ei este så izoleze poporul de comunicarea cu exteriorul, så ofere o scuzå plauzibilå pentru eşecurile elitei conducåtoare şi så creeze un soi de «excepÆionalism» în raport cu celelalte popoare.247 A doua tezå este aceea a perpetuårii din vechime a problemelor sistemice. În special a fenomenului «selecÆiei inverse». Comunismul nu a creat, ci doar a adâncit opoziÆia dintre elite şi popor prin ceea ce a fost numit «lupta de claså». Problema exista şi în perioada interbelicå şi mult înapoi, mai înapoi chiar de fanarioÆi. AbsenÆa preocupårii elitelor pentru interesul public şi naÆional explicå cele mai multe eşecuri ale României. CorupÆia şi polarizarea socialå, ca şi mistificarea istoriei şi a vieÆii publice sunt fenomenele generate de aceastå atitudine condescendentå a conducåtorilor faÆå de popor. În locul unei educaÆii sånåtoase a cetåÆenilor a fost preferatå constant Æinerea lor în ignoranÆå. Din aceastå cauzå, modernizarea Æårii s-a fåcut cu mare greutate, în timp ce tradiÆiile orientale au continuat så råmânå principalul reper pânå târziu. Toate progresele românilor au fost înregistrate împotriva atitudinii generale a conducåtorilor.

A treia tezå a lui Gallagher vizeazå în mod direct «marile realizåri» ale comunismului, precum şi efectele vizibile în perioada tranziÆiei. Împreunå cu intelectualii de dreapta, el 245

Mircea Cårtårescu, Cum ne vom mai privi în ochi?, Jurnalul NaÆional, 6 iulie 2004. Bånuiesc faptul cå întrebarea din 2004 îi viza çi pe Mona Muscå, pe Carol Sebastian etc.

246 Tom Gallagher, Furtul unei naÆiuni. România de la comunism încoace, Ed. Humanitas, Bucureçti, 2004 247 Vezi A. Suciu, Începutul schimbårii la faÆå a României, în vol. Epoca Båsescu..., vol.cit., p.285

193

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

sugereazå cå, dupå 1989, elitele comuniste sunt cele care au preluat puterea, acoperite de haina democraÆiei, dar şi de absenÆa unei legislaÆii care så condamne actele de corupÆie.

Elitele comuniste s-au perpetuat la putere, s-au îmbogåÆit chiar, devenind elite capitaliste, dar au propagat în permanenÆå o ideologie egalitaristå. Criptocomuniştii au urmårit prin aceasta så-şi conserve poziÆia socialå şi så obÆinå, în plus, susÆinerea electoralå a maselor.

Fostul preşedinte Ion Iliescu este personajul-cheie în funcÆionarea întregului sistem. El este acela care, vorbind despre polarizarea socialå, a avertizat asupra pericolelor întoarcerii «chiaburilor», el a întors minerii împotriva intelectualilor, el s-a împotrivit privatizårii în ritm accelerat a marilor întreprinderi de stat. Sub emblema «sårac şi cinstit», Ion Iliescu a ascuns actele înfioråtoare de corupÆie ale clientelei sale politice”.248 În analiza cårÆii lui Gallagher, Artur Suciu observå, în mod corect, cå, în esenÆå, „concluziile de ordin ideologic sunt favorabile unei întoarceri hotårâte spre dreapta. În primul rând, „inversiunea” realizatå de comunişti prin crearea unei elite a proletariatului ar fi fost doar în beneficiul påturii de îmbogåÆiÆi ai tranziÆiei, majoritatea proveniÆi din rândurile cadrelor PCR şi ale SecuritåÆii. Ca urmare, adevåratele elite ar trebui så fie repuse în drepturi.

Astfel, „politica dreptei pare cå vine în întâmpinarea mersului istoriei, care confirmå parcursul cåtre libertate al României, în timp ce stânga ar fi pierdut partida. Avem de-a face cu o suprapunere de sensuri aproape exemplarå. La nivel general-istoric, se produce o råsturnare, dinspre o teorie a fatalismului, a ratårii, cåtre una a libertåÆii şi destinului; în planul istoriei recente, elitele proletariatului sunt înlocuite cu adevåratele elite, democrate; din punct de vedere axiologic, libertatea câştigå teren în faÆa egalitåÆii; politic, dreapta câştigå în faÆa stângii.

Teoria de mai sus este confirmatå, cel puÆin în parte, de evenimentele sociale şi politice petrecute în ultimii doi ani, şi mai ales în 2006, cu un singur amendament: este o continuare mai degrabå negativå, care nu ne laså så întrevedem dacå dreapta va reuşi så se impunå în viitor”.249 Tom Gallagher a publicat çi numeroase articole în presa româneascå. În 29 iulie 2007, i-am transmis o scrisoare publicå:250 „Domnule Tom Gallagher, V-am citit cu atenÆie editorialele din ultimii ani. Am încercat så înÆeleg raÆiunile pentru care un cetåÆean român care predå în Anglia se transformå în comisar sovietic. SuficienÆa unor judecåÆi partizane, siguranÆa în aprecierea oamenilor çi a evenimentelor din România 248

A. Suciu, art.cit., p.286 A. Suciu, art.cit., p.286-287 250 Adrian Nåstase, Scrisoare deschiså cåtre Tom Gallagher, în Blog'n roll (1), Ed. Uranus, Bucureçti, 2009, p.47-52 249

194

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

din partea cuiva care îçi petrece majoritatea timpului în West Yorkshire trebuie så recunosc cå m-a fascinat.

Felul în care dezvoltaÆi antipatii faÆå de cei care îçi dau demisia din comandourile prezidenÆiale – cum ar fi Renate Weber –, felul în care stigmatizaÆi personalitåÆi politice importante din România – Ion lliescu, Emil Constantinescu, Adrian Severin ç.a. explicând, cu hotårâre, cine este «bun pentru Cotroceni» çi cine este «bun pentru Orient», mi s-a pårut remarcabil.

Sigur cå aveÆi dreptul, ca orice cetåÆean român (apropo, aveÆi cetåÆenie românå?), så faceÆi judecåÆi politice de valoare asupra a ceea ce nu merge bine în Æarå (må refer la România, nu la Marea Britanie!). Totuçi, calitatea de judecåtor de destine pe care vi-o asumaÆi – în calitate de profesor la Bradford pentru conflicte etnice çi pace – mi se pare exageratå.

Oricum, mi s-a pårut penibilå scrisoarea pârâcioaså pe care aÆi adresat-o împreunå cu V. Tismåneanu (un mare admirator al lui Ion Iliescu – din câte Æin minte) ministrului de externe al Suediei, Carl Bildt, la începutul lunii mai, pentru «a-l îndemna så-çi îndrepte atenÆia încå o datå cåtre Europa de Sud-Est», în special cåtre România («pentru a lua cunoçtiinÆå de situaÆia politicå îngrijoråtoare» din Æarå), de copiii nerecunoscåtori çi iresponsabili care voiau så-l suspende pe preçedintele Traian Båsescu çi så-i demitå pe «reformatorii» pe care el i-a promovat în funcÆii guvernamentale. MenÆionaÆi în scrisoare, deprimat çi preocupat, situaÆia cea mai flagrantå, cea a demiterii «curajoasei doamne ministru de justiÆie, Monica Macovei», cea care a fåcut România så adere la UE «la data prevåzutå». Probabil înså cå nu vå mai amintiÆi cine a lucrat pentru a se ajunge la stabilirea «datei prevåzute».

Nu voi comenta sugestia jenantå, dupå care Traian Båsescu «se aseamånå acelor actori rezonabili çi reformatori din perioada crizei iugoslave», în timp ce Cålin Popescu-Tåriceanu, elegant çi fluent în limbi stråine, ar semåna mai mult cu Miloçevici, fiind mai apropiat standardelor formale ale elitei europene. Bånuiesc cå aÆi avut în vedere poziÆiile celor doi exprimate în legåturå cu proiectul referitor la statutul provinciei Kosovo.

Am fåcut aceastå introducere mai lungå, pentru a ajunge la un comentariu publicat de dumneavoastrå în România Liberå, din 13 iulie, care îmi oferå prilejul câtorva reflecÆii despre justiÆie çi manipulare în România de aståzi. O så-mi permit så sintetizez teza din articol: Monica Macovei, «simbolul binelui justiÆiar, este aståzi izolatå çi ostracizatå, în vreme ce Adrian Nåstase, simbolul oligarhiei corupte çi cinice, e din nou în urcare». Aceste douå fenomene paralele simbolizeazå, dupå dumneavoastrå, eçecul reformei în justiÆia de la noi. Principala dumneavoastrå tezå e legatå de ideea de solidaritate. Societatea civilå a trådat-o, în bunå måsurå, pe Macovei în vreme ce oligarhia a råmas solidarå cu mine. Am aflat, de multå vreme, cå orice manipulare creatoare de imagini eficiente trebuie så plece de la fotografii în alb çi negru intens. Articolul dumneavoastrå este o astfel de pozå, retuçatå pânå la despårÆirea definitivå de realitate. Monica Macovei, din aceastå poveste, provine din «marea 195

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

familie politicå a instituÆiilor civice», a luptat, pe viaÆå çi pe moarte, cu corupÆia çi s-a trezit acum «surghiunitå aidoma poetului roman Publius Ovidius Naso cu peste douå milenii în urmå». Simplu, emoÆionant, dupå un model hollywoodian care îmbinå, iscusit, eroismul çi romantismul. Ce ne facem înså dacå realitatea este diferitå?

Monica Macovei provine, de fapt, din «marea familie politicå» a procuraturii.

A lucrat în sistemul comunist de justiÆie ani buni, într-o zonå în care nu ajungeai fårå referinÆe excelente. Îmi aduc aminte, când s-a prezentat pentru a candida la un post important la Adunarea Parlamentarå a Consiliului Europei, cå în CV-ul transmis parlamentarilor, la perioada profesionalå de dinainte de 1989, a notat, cu naivitate, «magistrat», çi nu «procuror» în regimul Ceauçescu. Nu ar fi dat bine la imagine. A fost eliminatå din procuraturå în timpul guvernårii CDR, când i s-a reproçat cå Æine pe loc dosare. Dacå din motive de voinÆå sau de neputinÆå, conteazå mai puÆin acum. Atunci a devenit dânsa avocat çi a început så se implice çi în «viaÆa civicå».

Doamna din povestirea dumneavoastrå a încercat, vreme de doi ani, så repolitizeze justiÆia. SituaÆia în care s-a gåsit era hilarå. A acuzat faptul cå guvernul pe care l-am condus influenÆa magistraÆii, dar, s-a dovedit cå din cauza legilor promovate tocmai de acel guvern, dânsa nu putea influenÆa aceeaçi justiÆie, nu putea numi pe cine dorea în funcÆii, nu putea controla cum trebuie mersul dosarelor. Aça cå a promovat, de-a valma, un pachet de norme care ne întorceau cu vreo trei ani în urmå, plecând de la o premiså cât se poate de seducåtoare: politizarea promovatå de dânsa era bunå pentru cå dânsa însåçi reprezenta binele. În acest moment, doamna Macovei nu e exilatå, e angajatå pe bani buni de un guvern din Balcani, la recomandarea guvernului britanic, care, dupå cum am aflat din preså, a çi finanÆat întregul transfer. În castingul din articolul dumneavoastrå, eu reprezint råul. Sunt un «oligarh» care a çtiut så-çi påstreze sângele rece într-o situaÆie dificilå, çi acum må våd «reabilitat» prin susÆinerea oligarhiei din care fac parte.

Nu o så vå întreb cum m-au susÆinut «oligarhii» care, de fapt, dupå alegeri, s-au orientat spre noua putere. Orice scenariu de film are çi punctele lui slabe. Çi nu vreau så vorbesc prea mult despre mine. Dar dacå urmåriÆi atât de atent mersul reformelor din România, nu pot så nu risc o întrebare. Dumneavoastrå çtiÆi care sunt «gravele infracÆiuni economice» pentru care am fost trimis în judecatå? ÇtiÆi cå ele se referå la tocurile de la câteva ferestre, la cârpe de praf çi la farfurii de plastic pentru uz propriu cu care aç fi fåcut contrabandå?

Dacå, în perioada guvernårii mele, doamna Macovei ar fi fost trimiså în judecatå pentru asemenea fapte, aÆi fi denunÆat, probabil, un dosar politic menit så-i distrugå imaginea.

Sau, o altå întrebare. Ce pårere aveÆi despre justiÆia realizatå doar la televizor? Despre procurori care îçi anunÆau din timp programul zilei ca så fie filmaÆi intens în faÆa casei mele?

196

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

Çi despre aceiaçi procurori care îçi schimbau brusc programul a doua zi dupå ce îmi dådusem demisia din toate funcÆiile? Seamånå aça ceva cu o justiÆie în care au fost implementate «standardele etice europene» la care vå referiÆi?

De fapt, ca så fiu exact, articolul dumneavoastrå denunÆå societatea civilå românå, care nu ar fi sprijinit-o pânå la capåt pe doamna Macovei. S-o sprijine în ce? În continuarea aceloraçi proceduri compromiÆåtoare la care m-am referit mai sus? În promovarea altor pachete de legi care schimbau ce se schimbase deja, în aça fel încât nici magistraÆii çi nici justiÆiabilii så nu mai çtie pe ce lume tråiesc? Care a fost eficienÆa doamnei Macovei? Dumneavoastrå çtiÆi cå singura condamnare efectivå a unui «baron local» în România este rezultatul unui dosar instrumentat în timpul guvernårii PSD? Ca o concluzie, mi se pare incorect så treceÆi de la analiza evoluÆiilor din România (politice, strategice), în calitate de profesor pentru conflicte etnice çi pace la Universitatea din Bradford, la implicarea directå în viaÆa politicå din România fårå så vå asumaÆi, tråind aici, consecinÆele unor opÆiuni politice pe care încercaÆi så le modelaÆi conform unor resentimente sau, în general, subiectivitåÆi care nu pot avea nicio legåturå cu studiul obiectiv, imparÆial, al unui cercetåtor din stråinåtate.

Articolul dumneavoastrå este, din påcate, continuarea unei atitudini total partizane bazate pe un basm care a fåcut çi face mult råu realitåÆii. Çtiu mai bine ca mulÆi alÆii câte neajunsuri a avut çi are sistemul judiciar românesc. De aceea çtiu înså cå ele nu se vor rezolva prin mici revoluÆii nåscute çi consumate în cabinetul unui ministru. Dar mai sunt conçtient cå «epoca de aur» a justiÆiei române, sub mandatul Monicåi Macovei, nu e marcatå de realismul necesar çi aducåtor de rezultate, ci de partizanate oarbe. Altfel spus, «à la guerre comme Gallagher»....

Monica Macovei a reuçit parÆial «så-çi facå treaba» în justiÆia românå. Sper ca dumneavoastrå så reuçiÆi så evitaÆi acest lucru”. Într-un interviu publicat în „România liberå”, din 24 noiembrie 2010, Tom Gallagher sintetiza concluzia noii sale cårÆi, „Deceniul pierdul al României. Mirajul integrårii europene”, Editura All, 2010, în fraza „UE ar trebui så çtie cå România nu e în stare så se modernizeze”.

Iatå comentariile mele, referitoare la noua carte, comentarii publicate pe blogul meu251: „Primul semn de întrebare era chiar în privinÆa titlului cårÆii: a fost cu adevårat un «deceniu pierdut» perioada 2000-2010? În opinia mea, o astfel de sentinÆå brutalå este nedreaptå şi incorectå. Este nedreaptå faÆå de toÆi acei oameni care au realizat eforturi imense 251

Adrian Nåstase, Ce-a mai fåcut comisarul Tom Gallagher?, în vol. Blog'n roll (3), p.266-271

197

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

pentru aderarea României la Uniunea Europeanå şi incorectå pentru cå în ultimul deceniu societatea româneascå a progresat în unele domenii, chiar dacå în altele a regresat.

Prima tezå pe care Tom Gallagher încearcå så o acrediteze este aceea cå perioada 2000-2010 este un tot unitar, iar «eşecul» integrårii României în Uniunea Europeanå trebuie distribuit, în mod uniform, tuturor partidelor care s-au aflat la guvernare. Or, lucrurile nu stau deloc aşa, din perspectiva urmåtoarelor argumente: PSD a avut responsabilitatea negocierilor de aderare, pe care le-a finalizat la sfârşitul anului 2004. A existat o adevåratå voinÆå de modernizare din partea PSD, iar rezultatul a fost crearea principalelor instituÆii care ar fi trebuit så facå din România o Æarå modernå. În mod evident, în doar 4 ani nu se puteau finaliza procese complexe de modernizare, înså, la sfârşitul anului 2004, România era orientatå în mod energic pe aceastå direcÆie. A urmat înså regimul Båsescu, prin care România a fost deturnatå din drumul spre modernitate, fiind generalizat sistemul clientelar, corupÆia nu a fost reduså, ci a devenit sistemicå, instituÆiile au intrat rând pe rând în colaps. În mod normal, dupå încheierea negocierilor de aderare şi semnarea Tratatului de aderare, România, având certitudinea apartenenÆei la Uniunea Europeanå, ar fi trebuit så se pregåteascå pentru şocul integrårii. Ce s-a întâmplat de fapt? România conduså de Traian Båsescu nu a fost în stare så realizeze o strategie postaderare, iar lupta bezmeticå pentru putere a luat locul oricåror acÆiuni de transformare modernå a societåÆii româneşti. Economia nu a fost consolidatå, ci s-a intrat în vârtejul consumului pe datorie şi al bulei speculative imobiliare. RelaÆiile cu FMI au fost sistate, pentru a nu exista un observator al dezastrului care era pus la cale. «BileÆelele roz» au devenit simbolurile unei puteri preocupate doar de îmbogåÆirea propriei clientele. Numårul angajaÆilor din sectorul public a crescut dupå anul 2004 cu aproape o jumåtate de milion de salariaÆi, fårå o creştere semnificativå a calitåÆii bunurilor publice furnizate. Are PSD, partid de opoziÆie, vreo responsabilitate pentru toate acestea? În mod evident, nu!

PSD a mai fost la guvernare 9 luni în anul 2009, înså rolul såu în cadrul Guvernului a fost secundar. Oricum, dintr-un deceniu, PSD s-a aflat la guvernare mai puÆin de jumåtate, astfel încât responsabilitåÆile pot fi în mod clar departajate, pentru cine doreşte acest lucru.

Ca atare, cred cå ar trebui så vorbim de un succes al aderårii (România nu a pierdut valul Luxemburg-Helsinki al celor 12 state invitate în 1997 şi 1999 så înceapå negocierile de aderare), dar de un eşec al integrårii.

A doua tezå a lui Tom Gallagher este aceea cå România este «refractarå la modernizare». Nu voi intra în discutarea teoriilor modernizårii, dar Tom Gallagher ar trebui så ştie cå nu existå societåÆi «refractare la modernizare», ci doar eşecuri de gestionare a proceselor 198

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

de modernizare. România a traversat mai multe experienÆe modernizatoare, care nu au fost înså finalizate pentru cå societatea româneascå nu a beneficiat de suficient timp (din cauza råzboaielor, a dictaturilor), pentru a asimila complet instituÆiile şi practicile modernitåÆii.

Proiectul apartenenÆei la Uniunea Europeanå ar fi fost şansa primei modernizåri complete din istoria României, înså ceea ce s-a întâmplat în ultimii şase ani şi cu deosebire în anul 2010 ne-a blocat pentru o lungå perioadå. Desigur, ideea potrivit cåreia România nu poate fi modernizatå nu este nouå, am auzit-o de atâtea ori şi pe parcursul negocierilor de aderare, fiind tema de atac predilectå a dreptei conservatoare eurosceptice la adresa statului român.

Acum, când se pune problema gåsirii unor motive pentru amânarea aderårii României la spaÆiul Schengen, iar båtålia pentru bugetul Uniunii pentru exerciÆiul 2014-2020 este nemiloaså, este utilå «frågezirea» Æårii noastre pe motivul aşa-numitei «non-modernitåÆi».

De altfel, teza potrivit cåreia «România nu se poate moderniza decât cu biciul» am auzit-o şi la personaje precum Monica Macovei, autoarea anti-reformei din justiÆie, sau la alte personaje din «societatea civilå portocalie». Mecanismul de Verificare şi Cooperare a fost legitimat tocmai prin aceastå idee, a imaturititåÆii elitelor politice româneşti de a realiza modernizarea societåÆii. Or, de mai mulÆi ani ni se aratå adevårata faÆå a aşa-zişilor «democraÆi», care promoveazå sistematic proiectul «dictaturii luminate». Efectele centralizårii puterii în mâinile lui Traian Båsescu le vedem: blocajul instituÆional şi politic generalizat, anarhia şi disoluÆia rapidå a autoritåÆii statului.

A treia tezå promovatå de Tom Gallagher poate fi sintetizatå în formula «EurocraÆii sunt de vinå». Nu sunt eu un mare admirator al eurobirocraÆiei, dar nu este corect så punem pe seama acesteia nerealizårile politicienilor din România, în special ale prietenilor portocalii ai lui Tom Gallagher. De altfel, trebuie så distingem între atitudinea faÆå de România a Comisiei Prodi (1999-2004), dominatå de reprezentanÆi ai stângii, şi cea a Comisiei Barroso, puternic profilatå de reprezentanÆi ai dreptei europene, şi anume: pânå în 2004 exista un puternic ataşament faÆå de extinderea Uniunii, comisarii europeni fiind deschişi, dar exigenÆi faÆå de progresele noastre pe calea aderårii; dupå 2005 s-a instalat oboseala extinderii, astfel încât din partea echipei Barroso s-au cåutat instrumente pentru a controla cât mai eficient eventualele luåri de atitudine criticå ale României. La Bucureşti nici nu s-a pus måcar problema de a avea atitudinea – câteodatå încåpåÆânatå – a Poloniei, reprezentanÆii regimului Båsescu fiind mulÆumiÆi cå sunt låsaÆi så bålteascå în conflicte politice greu de înÆeles chiar şi pentru cei mai subtili analişti europeni (desigur, nu este cazul lui Tom Gallagher!). În sfârşit, a patra tezå susÆinutå de dl. Gallagher este aceea cå nu a fost împiedicatå afirmarea «capitalismului pirateresc». Aici, sunt de acord cu analistul britanic, dar responsabilitatea principalå aparÆine guvernelor regimului Båsescu. Comisia Barroso, dominatå de reprezentanÆi ai dreptei politice europene, împreunå cu guvernele României post-2004, au 199

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

acceptat ideea cå noile state membre pot fi un El Dorado pentru companiile occidentale, iar în numele economiei de piaÆå au fost acceptate reguli laxe în ceea ce priveşte drepturile salariaÆilor, utilizarea intensivå a forÆei de muncå de cåtre companiile multinaÆionale, adesea pânå la extenuarea fizicå a angajaÆilor. Din aceastå frescå nu poate lipsi Banca NaÆionalå a României, care se aratå acum foarte îngrijoratå de posibilitatea diminuårii profitului båncilor, dar nu a fåcut nimic pentru a proteja clienÆii de clauzele abuzive ale instituÆiilor bancare. În final, consider cå interesul constant pe care Tom Gallagher îl aratå României este låudabil, mai puÆin înså caracterul – adesea vådit partizan – al scrierilor sale. De aceea, îi sugerez så înveÆe câte ceva din modul în care Hugh Seton-Watson – un alt istoric britanic – s-a apropiat de România şi a cåutat så o înÆeleagå.

PS: Cartea lui Tom Gallagher este extrem de subiectivå. Vrea så demonstreze faptul cå PSD este de partea «råului», iar Traian Båsescu şi PDL sunt «partea bunå a istoriei». Volumul «Deceniul pierdut» are 315 pagini, din care aproape douå treimi sunt acordate perioadei 2000-2004 (capitolul «UE recâştigå şi pierde iniÆiativa: 2005-2007» începe la pagina 185). DisproporÆia cantitativå în analiza deceniului 2000-2010 reflectå nu atât un deficit de informare, cât dorinÆa de demonstra cu orice preÆ cå PSD este responsabil de eşecul integrårii României în Uniunea Europeanå. Ceea ce aratå cå Tom Gallagher este doar un instrument jalnic de propagandå portocalie”.252 Am recitit recent unele capitole ale cårÆii lui Tom Gallagher – „Deceniul pierdut al României” – o carte plinå de resentimente, scriså, cu patimå, de un adversar unfair al PSD. Analizele sale sunt partizane, reuçitele României din perioada 2001-2004 i s-au pårut forme de „înçelåtorii” la adresa UE. Iatå un exemplu: „O datorie istoricå faÆå de Suedia a oferit o nouå modalitate de a dobândi influenÆå într-o capitalå europeanå în care, potrivit negociatorului şef cu UE, Vasile Puşcaş, România avea o problemå serioaså de imagine. Parlamentul a aprobat achitarea datoriei, în valoare de 120 de milioane de dolari, şi acordarea de beneficii economice unei companii suedeze din sectorul energetic în valoare de alte 20 de milioane de dolari. La 29 252

Referindu-se la România, Tom Gallagher afirma: „Aceastå Æarå perifericå modestå nu se potrivea decât în foarte micå måsurå profilului unei Æåri demne de a adera la UE la un deceniu dupå iniÆierea negocierilor de aderare. Putem spune, fårå så fim incorecÆi, cå procesul de integrare a fost conceput pentru state care au un profil social şi economic diferit de cel al României. Acest lucru a impus UE så reflecteze şi så decidå dacå foloseşte într-adevår cele mai bune instrumente care så permitå acestui candidat atât de diferit de toÆi ceilalÆi så-şi transforme condiÆiile specifice în aşa fel încât så poatå fi membru cu drepturi depline al clubului european”.

(Tom Gallagher, Deceniul pierdut al României. Mirajul integrårii europene dupå anul 2000, Bucureçti, Ed. All, 2010, p.2)

200

Rolul elitelor în politicå. Cu douå exemple: Mircea Cårtårescu çi Tom Gallagher

mai 2002, Nåstase, însoÆit de colegi apropiaÆi, a zburat la Stockholm. Aceastå vizitå avea loc într-un moment în care tentativa de aderare a României pårea så fi fost recent periclitatå din cauza faptului cå nu-şi respectase angajamentele luate în privinÆa protecÆiei copiilor instituÆionalizaÆi. Göran Persson, prim-ministrul suedez, un social-democrat, l-a întâmpinat pe Nåstase numindu-l „un politician special”, „Adrian, bunul meu prieten” şi a declarat cå „procesul de reformå din România este considerat o reuşitå şi o dovadå de curaj”. Niciun alt lider european nu şi-a manifestat atât de deschis sprijinul pentru tentativa României de aderare la UE precum Persson, mai ales cå PSD era abia la începutul mandatului”.253 ÎnÆelegeÆi de ce era supårat profesorul de pace de la Bradfort?

Orice succes al României din perioada aceea era „måsluit” de Gallagher. Pe el nu l-ar fi deranjat ca, în loc de 120 de milioane de dolari, România så plåteascå Suediei 840 de milioane – cât conveniserå, anterior, reprezentanÆii CDR. „PSD a reuşit så manipuleze chiar şi lucrårile Comisiei Europene apropiindu-se de forÆele politice majore aflate în centrul elaboratului sistem al UE. A reuşit så insereze consilieri pânå la cele mai înalte nivele ale Comisiei Europene, a cåror misiune era så susÆinå cå România ar putea adera pe baza promisiunii cå va realiza reformele în viitor. PSD s-a alåturat celei mai numeroase familii politice europene, grupul socialist, în 2003, dupå ce fusese deja acceptat în mod oficial în InternaÆionala Socialistå. A reuşit så convingå chiar şi partide de centru-dreapta aflate la guvernare în state din UE. Luxemburgul este un exemplu gråitor în acest sens. În pofida faptului cå este un stat mic, acest membru fondator are foarte multå influenÆå...

Jean-Claude Juncker, succesorul lui Werner în funcÆia de prim-ministru şi o figurå dominantå în politica de centru-dreapta în ultimii 15 ani, s-a dovedit un statornic apåråtor al României pentru a fi incluså în primul val de aderare”.254 Pentru partizanatul cinic al lui Tom Gallagher mi se pare relevantå çi caracterizarea fåcutå Monicåi Macovei: „Este de remarcat faptul cå Monica Macovei, ministrul care a încercat mai bine de doi ani (2004-2007) så schimbe atitudinea şi procedurile operaÆionale din sistemul justiÆiei, a fost un avocat al drepturilor omului şi nu o persoanå a cårei carierå a evoluat în

253

Tom Gallagher, op.cit., p.61-62 Idem, p.62. „Astfel de relaÆii au fost extrem de valoroase pentru Nåstase ori de câte ori întâmpina dificultåÆi în relaÆia cu Comisia Europeanå în privinÆa implementårii acquis-ului. Legåturile bilaterale cu oficiali UE au fost folosite pentru a evita Comisia Europeanå. Acest lucru l-a determinat pe un jurnalist cu multe relaÆii så constate cå «cinicii politicieni de la Bucureşti au înÆeles foarte repede cå simpatiile politice cu oameni influenÆi pot îndepårta îngrijorarea tehnocraÆilor de la Bruxelles». Înså legåtura cu socialiştii s-a dovedit a fi cea mai avantajoaså pentru Nåstase şi PSD. Günther Verheugen, comisarul pentru extindere, îi considera în tot mai mare måsurå pe Nåstase şi PSD parteneri şi pårea så uite faptul cå cel mai activ susÆinåtor al acestora printre membrii UE este Silvio Berlusconi, prim-ministru de dreapta al Italiei din 2001 pânå în 2006 şi dupå 2008”. (ibidem) 254

201

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

cadrul unor structuri juridice convenÆionale. Personajele importante din sistemul judiciar au continuat så susÆinå în 2002 cå nu sunt necesare reforme radicale, iar între Monica Macovei şi CSM, care avea acum puteri sporite, dar continua så fie dominat de figuri din vechea gardå, au avut loc schimburi de replici extrem de vehemente”.255 Så nu fi çtiut oare Tom Gallagher – în ciuda conexiunilor sale – cå Monica Macovei, înainte de 1989, fåcuse parte din procuratura lui Ceauçescu, care chiar era o „structurå juridicå convenÆionalå” – ceea ce nu se prea potrivea cu postura de „avocat al drepturilor omului”?

Oricum, în mod paradoxal, criticile lui Gallagher la adresa mea par, pentru un om normal, laude.

255

202

Tom Gallagher, op.cit., p.129

Societatea civilå çi ONG-uri partizane

24. Societatea civilå çi ONG-uri partizane256

Încrederea în clasa politicå çi modul în care este cuantificatå aceasta suportå interpretåri şi evaluåri diferite, şi nu neapårat din perspective ideologice. Contextul nu poate fi fracturat, nu poate fi folositå o grilå unicå în analizarea eficienÆei unei structuri sociale, fårå a face apel şi la retrospectivå, la experienÆa acumulatå, la desluşirea stadiului real în care se gåseşte societatea.

Din perspectiva anumitor medii, electoratul este un fel de lagår de exterminare a credibilitåÆii clasei politice, care foloseşte o schemå socialå proprie şi judecåÆi de valoare sui-generis. Doreşte electoratul un „nou ståpân”? Este o nevoie imperioaså sau sugeratå? „Så nu plângi, så nu râzi, så nu condamni, dar så înÆelegi”, povåÆuia Spinoza. Poate cå actuala claså politicå s-a låsat prea puÆin înÆeleaså în demersurile ei, poate cå nu a ştiut så-şi justifice acÆiunile, poate a oscilat nepermis în unele privinÆe, dar tipurile mentale se schimbå mai greu. În ceea ce priveşte societatea civilå şi ceea ce unii au considerat cå ar reprezenta aceasta pentru istoria româneascå postdecembristå, a existat credinÆa unora cå trei grupuri de reprezentare extrem de elitiste, iconoclaste şi închise, ca GDS, AlianÆa Civicå şi SAR, se pot suprapune în întregime noÆiunii de societate civilå çi, oricum, de pe poziÆia suzeranului.

A mai existat şi încrederea celor trei facÆiuni cå, dacå se va schimba regimul, pot influenÆa în bine România, încât nici måcar atunci când eşecurile acelora pe care i-au susÆinut, propus şi propulsat s-au dovedit mai mult decât evidente, reprezentanÆii acestor forumuri civice (în fapt, politice) nu au renunÆat la cåutarea unor raÆiuni explicative, menite så justifice nu atât ineficienÆa oamenilor susÆinuÆi, cât implicarea în numirea lor.

Se poate reduce societatea civilå doar la câteva voci care pretind poziÆii hegemonice în virtutea unor calitåÆi pe care nu neg cå le posedå, dar contest cå sunt folosite în beneficiul de ansamblu al societåÆii?

De-a lungul timpului, societatea civilå s-a constituit ca urmare a adâncirii tensiunilor dintre individ şi stat – situaÆie a cårei origine dateazå încå din Evul Mediu occidental – çi reprezintå suma asociaÆiilor necoordonate de stat, în care individul îşi duce existenÆa privatå, îşi formuleazå 256

Prima parte a acestui capitol sintetizeazå aspecte prezentate de mine în volumul: Båtålia pentru viitor – sezonul 2, vol.cit., p.72-77

203

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

iniÆiativele şi cautå så îşi împlineascå o parte a nevoilor şi intereselor sale. O definiÆie interesantå a societåÆii civile oferå Ernest Gellner: „O societate în care sistemul politic şi cel economic sunt distincte, unde politicul este instrumental, dar poate împiedica şi împiedicå extremele interesului individual, iar statul, la rândul lui, este controlat de organizaÆii cu o bazå economicå... Societatea civilå se bazeazå pe separarea sistemului politic de cel economic şi de viaÆa socialå”.

NoÆiunea de societate civilå a fost utilizatå çi de clasicii gândirii politice europene, ca Locke, Hobbes, Rousseau sau Ferguson, iar înaintea lor de gânditori italieni renascentişti, ca Machiavelli sau Guicciardini, la care noÆiunea de „vivere civile” avea aproape înÆelesul modern pe care îl dåm societåÆii. Într-un discurs Æinut la Athenaeum Club din Londra, în 1991, E. Shills deplângea faptul cå asocierea dintre virtute, ca spirit public al „civilitåÆii”, şi guvernåmintele republicane este negatå de cåtre specialiştii ştiinÆelor politice. El argumenta cå societatea civilå are trei componente majore: „1. Este o parte a societåÆii prin care se înÆelege un complex instituÆional autonom din punct de vedere economic, religios, intelectual şi politic, diferit de familie, clan, localitate sau stat. 2. Exprimå un complex de relaÆii şi reguli formale şi informale, ca proceduri şi practici, diferite de cele ale guvernåmântului. 3. SusÆine, prin natura sa, schimbarea continuå a pattern-urilor sociale şi individuale, tinzând la redefinirea conduitelor şi comportamentelor”. În ultimii ani, s-a sugerat cå societatea civilå şi caracteristicile sale trebuie reinterpretate nu numai în Estul european, dar çi în Lumea vesticå, deoarece aceste caracteristici Æin de pluralism çi de întrepåtrunderea între normele çi reglementårile supravegheate de puterea statalå (guvern şi autoritåÆi administrative) şi normele şi practicile cu care opereazå societatea, fårå a mai recurge la instituÆiile statului. Trebuie revåzute bazele societåÆii civile şi funcÆiile sale şi în Occident, pornind de la reliefarea problemelor interne din lumea clasicå a capitalismului: probleme sociale, cele legate de redefinirea statului bunåstårii, nevoia de responsabilitate şi de atitudini civice pro-active, înlocuirea constrângerii cu consensul ş.a.m.d. Un exemplu relevant în acest sens l-au oferit numeroasele manifestaÆii antiglobalizare cu ocazia diverselor întruniri ale FMI, BM, G20. În faÆa unor actori politici şi economici cu o dimensiune globalå (FMI, BM, OMC, NATO, corporaÆii transnaÆionale), diversele organizaÆii ale societåÆii civile încercau o asociere care så le asigure o dimensiune mondialå şi care så beneficieze de o capacitate de mobilizare sporitå.

Societatea civilå uneşte în interiorul ei sensibilitåÆi şi interese, complementaritate şi antagonisme, individualism şi solidaritate, democraÆie şi cetåÆenie, constituÆionalism şi autonomie, şi tocmai în posibilitatea existenÆei acestor perechi relativ opuse stå forÆa societåÆii civile de a participa activ la coordonarea sau jalonarea evoluÆiei unei Æåri.

Societatea civilå nu se ocupå numai cu strânsul cetåÆenilor pentru mitinguri, proteste sau altfel de manifeståri de acest gen. Ar fi o înÆelegere extrem de limitatå a funcÆiilor çi rolurilor societåÆii civile.

204

Societatea civilå çi ONG-uri partizane

Fårå a dezvolta mai mult, aici, aceste aspecte, voi considera cå viziunea pe care am îmbråÆiçat-o asupra societåÆii se apropie mai mult de ideile lui Henri Bergson. Acesta spunea cå societatea „este ca un organism ale cårui celule, unite prin legåturi invizibile, se subordoneazå unele altora într-o ierarhie savantå şi se adapteazå în mod natural, pentru binele întregului, unei discipline care ar putea cere chiar şi sacrificarea pårÆilor”. Concluzia lui era: „Ar fi o greçealå så reproçåm moralei sociale cå neglijeazå obligaÆiile individuale. Chiar dacå nu am avea obligaÆii, teoretic, decât faÆå de alÆi oameni, noi am fi, de fapt, obligaÆi faÆå de noi înşine, pentru cå solidaritatea socialå nu intervine decât în momentul în care Eul social se suprapune în fiecare dintre noi peste Eul individual. În cultivarea acestui eu social constå principala noastrå obligaÆie faÆå de societate”. „Societatea civilå” din România şi-a fåcut intrarea în istoria postdecembristå pe uşa din dreapta. Anii de tranziÆie explicå înså de ce s-a întâmplat acest lucru, de ce „societatea civilå” s-a radicalizat pe måsurå ce devenea din ce în ce mai „subÆire” şi, mai ales, de ce a continuat så persevereze pe partea dreaptå, ignorându-şi, în foarte multe situaÆii, rolul tradiÆional de critic al guvernului. „În 1989, decizia de a-l executa pe Ceauşescu a revenit unui grup redus numeric de opozanÆi ai acestuia din interiorul sistemului, între care Silviu Brucan şi Ion Iliescu. Råmas orfan, poporul l-a îmbråÆişat imediat pe ultimul din listå şi l-a ales drept conducåtor la primele alegeri libere. Frontul Salvårii NaÆionale, creat nu atât din vidul de putere de la RevoluÆie, cât din «materia disponibilå» a garniturii secunde a Partidului şi a SecuritåÆii (aceastå explicaÆie a fost introduså în circuitul politic tot de «societatea civilå» româneascå – n.b.) s-a transformat într-o formaÆiune socialistå ultramajoritarå. În aceastå situaÆie, singura soluÆie a dreptei a fost strângerea rândurilor (formarea ConvenÆiei Democrate), iar a „societåÆii civile” – radicalizarea mesajelor. Dreapta politicå nu s-a bucurat de susÆinerea sindicatelor, care astfel au fost excluse dintr-o «societate civilå» devenitå, prin reacÆie faÆå de populismul majoritarist, tot mai elitistå çi mai înverşunatå”.257 În mandatul 2001-2004, presiunea unor ONG-uri pentru unificarea OpoziÆiei de dreapta çi pentru crearea unei alternative la PSD a început de pe la mijlocul anului 2002.

Astfel, în 19 iunie 2002, Grupul pentru Dialog Social i-a invitat la o discuÆie pe liderii principalelor partide din OpoziÆie, PNL çi PD, pentru a afla în ce måsurå este posibilå o alianÆå a acestora, ca o alternativå la PSD.258 257

Artur Suciu, În cåutarea „societåÆii civile”, în volumul Epoca Båsescu..., p.238-239 „În primii ani ai guvernårii PSD, «societatea civilå» şi-a diminuat considerabil prezenÆa în spaÆiul public.

Retorica anticomunistå şi-a pierdut relevanÆa politicå şi au fost înregistrate primele cazuri de intelectuali, unii 258

205

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În aceste condiÆii, noi urma så ne „batem” nu numai cu partidele din opoziÆie, ci çi cu o serie de ONG-uri – care acÆionau ca submarine de atac din partea opoziÆiei. În 18 octombrie 2002, cunoscutul om de afaceri George Soros a declarat, cu ocazia lansårii cårÆii sale, „Despre globalizare”, la Bucureçti, cå, în România, Guvernul deÆine prea mult control în Parlament çi societate. În opinia sa, problema democraÆiei româneçti nu era Guvernul, ci OpoziÆia, care nu era suficient de puternicå. Soros a mai menÆionat cå unul din fondurile sale de investiÆii, ce activeazå în Europa de Est, a investit 114 milioane de dolari în România.

Acesta mi se pare un punct de plecare în constituirea AlianÆei D.A., prin presiunile realizate de ONG-urile care au preluat mesajele lui Soros.259 În luna august 2003, Societatea Academicå din România (SAR) a dat publicitåÆii un raport care analiza guvernarea PSD, dar, mult mai interesant, a lansat propunerea ca partidele din OpoziÆie så realizeze uniunea PNL-PD, ca posibilå formulå câçtigåtoare în alegerile din 2004. Sondajul CURS, comandat de SAR la începutul lunii august çi care prezenta erodarea votului, a generat de altfel controverse între liderii PSD çi preçedintele SAR. La mijlocul lunii noiembrie 2004 – deci înainte de începerea campaniei electorale – SAR a publicat çi un raport cu titlul „Iliescu se întoarce çi, dacå PSD câçtigå, poate forma din nou alianÆa roçu-brunå cu PRM”. proveniÆi chiar din «societatea civilå», care s-au înscris în PSD sau au susÆinut public acest partid. Clivajul stânga/dreapta a devenit invizibil pentru o vreme; în schimb, a ieşit la luminå o nouå fracturå, în cadrul PSD, între reformistul Nåstase şi conservatorul Iliescu. O parte dintre foştii adepÆi ai lui Constantinescu s-au retras într-o tåcere indiferentå, iar o altå parte a susÆinut eforturile de reformare a PSD şi a societåÆii, începute de Adrian Nåstase. Pregåtind intrarea în istorie a lui Ion Iliescu, Nåstase spera cå va reuşi så-şi integreze partidul într-un cadru politic normal, în care, eventual, PNL ar fi putut reprezenta o alternativå politicå agreabilå. Fostul premier a dorit ca evoluÆia politicå så devinå cât mai previzibilå, iar alternanÆele la putere så nu se mai transforme în tot atâtea «revoluÆii». Nåstase a fost dispus så recunoascå inclusiv o parte dintre greşelile din istoria PDSR, fårå a mai accentua rolul istoric jucat de Iliescu la RevoluÆia din 1989. Iliescu nu a acceptat înså aceastå interpretare, apropiatå – în opinia sa – mai degrabå de ideologia «societåÆii civile», captivå dreptei. Dacå Nåstase, fie şi indirect, admitea cå o parte din pretenÆiile «societåÆii civile» sunt legitime, cå PSD trebuie så se adapteze la cadrul democratic, pentru Iliescu organizaÆiile civice de dreapta n-au fost niciodatå mai mult decât nişte «agenturi» vândute occidentalilor. Aceastå fracturå din interiorul PSD, care s-a adâncit de la an la an, a permis atât partidelor dc opoziÆie, PNL şi PD, cât şi «societåÆii civile» så se reactiveze, ba chiar så se recoalizeze pentru a deveni o alternativå politicå la PSD. Jocul alegerilor din 2004 a fost extrem de complicat. Lupta anticomunistå nu a fost o temå electoralå, pentru a nu aminti de eşecul CDR, şi întreaga campanie s-a concentrat asupra corupÆiei Guvernului Nåstase. Nåstase a devenit astfel, pentru AlianÆa D.A., principalul adversar, iar, pentru PSD, principalul responsabil de rezultatul alegerilor, într-un final de mandat în care partidul de guvernåmânt renunÆase la reformele interne (anterior renunÆase la alegerile anticipate propuse de Nåstase) şi adoptase linia politicå a lui Iliescu. Tema anticomunistå a fost ignoratå şi, cu toate acestea, plecând de la corupÆia «partidului-stat», adversarii PSD au propus o schimbare de paradigmå asemånåtoare cu aceea avansatå la alegerile din 1996”. (A. Suciu, art.cit., p.240-241) 259 OrganizaÆia „Freedom House” a publicat, în ianuarie 2003, un raport referitor la anul 2002, în care sublinia faptul cå cele mai grave probleme ale României erau reprezentate de corupÆie çi opoziÆia slabå!

206

Societatea civilå çi ONG-uri partizane

Tematica textului era axatå în jurul a trei idei care se aseamånå foarte mult cu acuzaÆiile pe care PNL çi PD la aduceau PSD: 1) PSD este un partid incapabil de a guverna çi de a se reforma; 2) PSD se va alia cu PRM çi 3) existå perspectiva ca Ion Iliescu så constituie o frânå în calea integrårii europene. ConstrucÆia acestor idei era simetricå: mai întâi era sugerat eçecul (existent sau previzibil) al PSD în promovarea reformei çi a luptei împotriva corupÆiei, apoi se lansau recomandåri pentru electorat în legåturå cu ceea ar trebui så voteze.260 Raportul SAR era un instrument care så fie folosit în campania electoralå de cåtre Traian Båsescu, considerându-se tema „corupÆiei” ca un subiect central pentru societatea româneascå.

Alina Mungiu-Pippidi afirma: „Grupurile regionale (de interes n.n.) converg într-o reÆea naÆionalå – La Piovra – care amestecå afacerile cu politica, iar legea este distorsionatå pentru a o proteja”. Era folositå o retoricå vadimistå în susÆinerea existenÆei unei „Mafii” la nivel naÆional, structuratå çi funcÆionalå în mod similar cu cea italianå.261 Teza centralå a Raportului SAR, din 15 noiembrie, era aceea cå „AlternanÆa la putere anul acesta (în 2004, n.b.) nu poate fi decât beneficå pentru calitatea actului de guvernare – chiar çi pentru viitorul europen al PSD însuçi” (ne-a înduioçat grija pentru PSD).

Textul Alinei Mungiu-Pippidi, un document de propagandå electoralå, încerca så demonstreze cå: 1) simpla alternanÆå la putere rezolvå toate problemele României; 2) Traian Båsescu este eroul care luptå împotriva corupÆiei çi cå acesta ar trebui ales; 3) prioritatea absolutå a României este lupta împotriva corupÆiei, iar dincolo de acest lucru nu mai conteazå nici performanÆele unei echipe de guvernare, nici credibilitatea sau trecutul politic al unor oameni, nici intergarea europeanå.262 În ceea ce priveçte implicarea partizanå a Alinei Mungiu-Pippidi – coordonatoarea acÆiunii ONG-urilor pentru „un parlament curat” – de partea AlianÆei D.A., avem çi mårturia lui Cozmin Guçå.263 Dar çi pe cea, oarecum diferitå, a lui Traian Båsescu.264 260

Vezi pentru detalii Institutul „Ovidiu Çincai”, Vadimizarea analizei politice, p.1-4. Raportul pregåtit de Alina Mungiu-Pippidi era construit în sensul de a determina orientarea cititorilor (alegåtorilor) spre un vot favorabil AlianÆei D.A. 261 Raport ISD, Vadimizarea analizei politice, 19 noiembrie 2004, p.4 262 Vezi Raportul ISD, 19 noiembrie 2004, p.6 263 „Atunci, în 2004, pe lângå «tovåråçia» cu Båsescu împotriva lui Nåstase et comp., eram implicat cu toatå determinarea în campania AlianÆei D.A., coordonând strategia de operaÆiuni publice, în special. Ce-au fåcut cei despre care vorbesc? Pe lângå faptul cå au acÆionat palid în campanie (cu excepÆia remarcabilå numitå Alina Mungiu!), dupå câçtigarea alegerilor, n-au açteptat decât o jumåtate de semn al puterii ca så se înregimenteze într-o funcÆie bine plåtitå çi ca så nu mai vorbeascå deloc despre excesele de acolo!” (Cozmin Guçå, op.cit., p.155) 264 Traian Båsescu a afirmat într-o emisiune TV, la Realitatea TV (13 aprilie 2014), cå Alina Mungiu-Pippidi face parte din „specia aça-ziçilor deontologi”. „Dar eu mi-o aduc aminte pe aceastå dnå Mungiu-Pippidi, când s-au predat dosarele turnåtorilor la CNSAS, umbla dupå mine „vai, dar soÆul meu, çtiÆi, cå n-a fost turnåtor”. Habar nu aveam dacå a fost sau nu a fost! Tot aceastå dnå Mungiu-Pippidi, când s-a supårat pe viaÆå? În trecutele alegeri europarlamentare, când încå aveam o influenÆå foarte mare asupra PDL, am cerut så punå oameni din societatea civilå pe primele locuri pe listå – pe Monica Macovei, pe Cristian Preda, pe Traian Ungureanu. Nu çtiu cine a

207

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

De altfel, Societatea Academicå Românå, conduså de Alina Mungiu-Pippidi, a avut rolul politic determinant în crearea coaliÆiei PNL-PD.265 O atitudine asemånåtoare a avut, în acea perioadå, çi AsociaÆia Pro DemocraÆia. În Raportul AsociaÆiei Pro DemocraÆia erau analizate situaÆia electoratului dupå alegerile locale, bipolarizarea scenei politice, tranziÆia de la confruntare la alternanÆå. Abordarea autorilor rezulta înså din chiar descrierea contextului politic: „Dupå alegerile din 2004, viaÆa politicå româneascå a ieçit din epoca îngheÆului. Dupå un deceniu çi jumåtate de autoritarism electiv, din care ultimii patru ani cu pronunÆat caracter de sfârçit de domnie, politica româneascå a început, în 2004, în cadenÆå electoralå, revigorarea. Bipolarizarea ce a intervenit consecutiv alegerilor locale, când cele douå formaÆiuni politice importante au obÆinut 67% din voturi, s-a accentuat la alegerile parlamentare. Astfel Uniunea NaÆionalå PSD+PUR çi AlianÆa D.A. au întrunit 69% din voturi şi 73,4% din mandate în Camera DeputaÆilor çi 77,3% din mandate la Senat. Între tendinÆa fuziunii (AlianÆa D.A.) çi posibilitatea sciziunilor (într-un PSD divizat între trecut çi viitor) cele douå formaÆiuni politice exprimå starea politicii româneşti actuale.

Faptul cå alternanÆa prezidenÆialå din 12 decembrie 2004 a determinat çi alternanÆå guvernamentalå dovedeşte gradul de personalizare a vieÆii politice româneşti. În consecinÆå, coabitarea între un preşedinte de o culoare politicå çi un guvern de alta nu avea, în noul context politic, nicio logicå politicå, nici una constituÆionalå”.266 Îmi este greu – çi aståzi sau, mai ales, aståzi – så fiu de acord cu aceste concluzii care ignorau rezultatul votului çi caracteristicile unui regim democratic modern. În aceste condiÆii, a fost dificil så avem o abordare dezinhibatå în relaÆia cu societatea civilå. În acei ani, PSD a avut dificultåÆi de relaÆionare cu o parte a ONG-urilor, apropiate de partidele de dreapta, deoarece unele dintre acestea au jucat rolul unei opoziÆii deghizate, iar noi nu am avut întotdeauna abilitatea şi deschiderea necesare pentru a le câştiga încrederea.

mai fost, ocupasem patru locuri. Dna Mungiu-Pippidi a zis cå dânsa vine tot pe lista PDL, cå aça voia dânsa, i se pårea cå este de bonton så fii la PDL, se purta atunci, cå aveam eu procente multe, cå dupå ce n-am mai avut procente multe, sigur cå n-a mai fost de bonton PDL. S-a dus la organizaÆia Iaçi çi un preçedinte de organizaÆie – care vå spun çi acum, este vândut PSD de sus pânå jos – a propus-o. Adicå, spre deosebire de ceilalÆi, dânsa a venit de jos în sus, cu votul organizaÆiei de Iaçi så fie puså så candideze la PE pe listele PDL”.

265 Societatea Academicå Românå (SAR) a lansat, în 16 martie 2004, un studiu intitulat „În cåutarea unei alternative”, bazat pe rezultatele unui sondaj realizat de CURS în perioada 3-10 martie, pe un eşantion de 1.098 de persoane cu drept de vot. Sondajul CURS aråta cå, contrar impresiei create de sondajele anterioare, românii vor în marea lor majoritate (72%) o schimbare politicå în anul 2004. Studiul aråta cå existå o disproporÆie între nevoia de schimbare ce caracterizeazå trei sferturi din electorat şi convingerea cå existå o alternativå la puterea actualå (42% dintre votanÆi). Din totalul persoanelor intervievate în sondaj, 30% au spus cå nu ar vota. Dintre cei care erau hotårâÆi så se prezinte la vot 41% ar alege PSD, 30% – AlianÆa PNL-PD, 14% – PRM şi 6% – UDMR. 266 AsociaÆia Pro DemocraÆia, Alegeri la limita democraÆiei. Analiza procesului electoral din România, octombrie-decembrie 2004, p.11-12

208

Societatea civilå çi ONG-uri partizane

Ulterior, în opoziÆie, PSD nu a mai fost perceput a fi „partidul-stat”, ci forÆa de opoziÆie care trebuia så se opunå tendinÆelor autoritare ale puterii.

OrganizaÆiile civice pot så se implice în protecÆia statului de drept, så-şi foloseascå în mod util pentru democraÆie atât expertiza, cât şi credibilitatea. În viziunea mea, organizaÆiile civice pot fi parteneri utili în orientarea guvernårii, în împårÆirea råspunderilor şi a poverilor gestiunii sociale prin descentralizarea orizontalå, prin transferul unor competenÆe de la stat ca formå de organizare politicå a societåÆii cåtre structurile civile ale societåÆii, precum şi în reabilitarea pluralismului politic.

Din påcate, dupå alegerile parlamentare din 2012, unele din ONG-uri s-au radicalizat, din nou, în condiÆiile revenirii PSD la guvernare.

209

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

210

Partide politice

25. Partide politice

Care au fost relaÆiile PSD cu alte partide? Cum ne-am raportat la PUR, la UDMR, la PNL çi la PRM? Legea partidelor politice, adoptatå în 2003, obliga formaÆiunile mici så se comaseze cu cele mari sau så disparå, prin condiÆiile de reînscriere impuse (din 49 de partide au råmas 25). În aceste condiÆii, PSD a absorbit PSM, Partidul Moldovenilor çi PRNS, iar PNL a reuçit reunificarea liberalå, prin absorbÆia ApR, UFD çi PNL (Câmpeanu).267 Oricum, partidele principale româneçti erau, în continuare, în acea perioadå, în eforturi de cåutare a identitåÆii lor ideologice268 çi încercau så-çi defineascå strategiile electorale.

Pentru a înÆelege viaÆa de partid, dinamica ei, este important înså så cunoçti grupurile de presiune269 din afarå çi grupurile de putere270 dinåuntrul partidelor.

267

Vezi çi Octavian Andronic, Anul 2003 – SeparaÆia palatelor. Cronologie comentatå a Mileniului III, Bucureçti, FundaÆia AlegRO, 2013, p.11 268 „Ideologia creioneazå explicaÆii şi justificåri pentru modul în care se alocå resursele la nivelul diverselor structuri sociale. Nu în ultimul rând, ideologia se constituie în garant al viabilitåÆii proiectului unei societåÆi pentru care un partid se angajeazå så producå un anumit gen de schimbåri. Dar numai garanÆiile ideologice sunt insuficiente, mai cu seamå pentru o societate care a cunoscut opresiunea unui regim ce justifica «paradisul» (neprecizat temporal) prin ideologie. Dincolo de orice considerente teoretice spectaculoase sau spectaculare, ideologia nu are forÆa de a rezolva, în mod eficient, problemele fundamentale cu care se confruntå o societate. Poate, cel mult, så creeze iluzia remedierii acestora. Nu se poate concepe niciun proiect serios de dezvoltare socialå fårå a lua în considerare gradul såu de aplicabilitate şi adecvarea sa la mijloacele pe care societatea le are în momentul respectiv la dispoziÆie. De aceea, în raport cu identificarea şi soluÆionarea problemelor reale, ideologia este doar un discurs secundar. Uneori, apare falsa impresie cå o ideologie s-a stins sau a råmas doar o etichetå politicå. În realitate, s-au produs doar radicale modificåri ale principalelor componente ale discursului, echivalând cu fenomene adaptative la somaÆiile realitåÆii” (Vezi Adrian Nåstase, Partidele politice: între ideologie çi crizå politicå, în vol. Båtålia pentru viitor – sezonul 2, p.167) 269 „Grupurile de presiune îi reunesc pe cei care, având un interes comun, acÆioneazå împreunå, cu obiectivul de a modifica, conform propriului interes, politicile publice. Ca urmare, grupurile de presiune se constituie întotdeauna prin raportare la clasa politicå a societåÆii (sau comunitåÆii)”. (Vladimir Pasti, op.cit., p.182) 270 „Grupurile de putere sunt orientate, în primul rând, spre conducerea domeniului în care activeazå – firmå sau instituÆie, ramurå sau sector de activitate etc. – çi joacå în interiorul acestora rolul pe care îl are clasa politicå la nivelul societåÆii.” (idem, p.183)

211

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Spre deosebire de perioadele anterioare, guvernarea de dupå 2000 a fost dominatå de integrarea în UE çi NATO, grupurile de putere çi cele de presiune (inclusiv cele din afara României) fiind interesate în realizarea acestor obiective. Evident, PSD ca partid de guvernare a avut un rol de iniÆiator çi a fost supus unor presiuni externe.

Personal, m-a interesat çi må intereseazå de ce un grup specific (inclusiv în interiorul unui partid) face o anumitå alegere în politicå. În general, çtiinÆa politicå explicå opÆiunile prin prisma unui interes obiectiv, cum ar fi cel legat de distribuÆia puterii economice sau politice.

Totuçi, chiar çi în astfel de cazuri, este interesant de çtiut de ce aceste interese se aplicå unor grupuri specifice çi dacå procesul de decizie este expresia gândurilor conçtiente generate de procese subconçtiente sau este vorba de aglutinarea meschinå, de punerea împreunå a unor interese personale.

Politica în România este, într-o foarte mare måsurå, determinatå de lideri. Pe „spinarea” acestora urcå sau coboarå partidele. Cazul lui Meleçcanu a fost revelator în acest sens. Partidele sunt practic legate de erorile liderilor çi de greçelile acestora, care se råsfrâng asupra lor.

La fel çi victoriile.

Conducerea politicå nu seamånå cu niciun alt tip de conducere. Managementul economic şi social beneficiazå de instituÆii şi de repere pe termen lung, precum contractele, „brand-ul”, tendinÆele pieÆei şi durata relativ lungå a valurilor tehnologice. Politica nu beneficiazå de nimic din toate acestea. Contractele sunt rare în politicå, iar, atunci când ele existå, nu au în spate forÆa coercitivå a unor instituÆii mai puternice – cum ar fi, de exemplu, statul, cu justiÆia sa.

Mai mult decât orice altå activitate, politica este o relaÆie directå între oameni, relaÆie mijlocitå doar de discurs, de principiile pe care un om îşi propune sieşi så le respecte şi de „voinÆa politicå”, adicå de hotårârea fiecårui politician de a face ceea ce crede el cå trebuie så facå. Toate astea se exprimå pe fundalul unei capacitåÆi asociative faÆå de toÆi cei care împårtåçesc aceleaçi idei, valori çi interese, alcåtuind partidul, familia politicå çi orientarea ideologicå din care faci parte.271

271

Adrian Nåstase, Victoria normalitåÆii. Constituirea României Europene, Bucureçti, Ed. Mondo Media, 2004, p.21-22

212

RelaÆia cu PNL

26. RelaÆia cu PNL

RelaÆia PSD cu PNL a avut mai multe episoade. Dupå RevoluÆie, relaÆia a fost mai mult la nivel de lideri: Iliescu – Câmpeanu. A urmat o perioadå, în guvernul Stolojan, de colaborare, într-o formulå de „guvern de serviciu” (în pregåtirea alegerilor) 1991-1992. Dupå alegerile din 1992, am încercat, în numele FDSN, formarea unui guvern de uniune naÆionalå. Din påcate, PNL era extrem de divizat, iar PNL-AT – care participa la negocieri – s-a raliat PNæCD, dorind så råmânå în opoziÆie, considerând cå guvernul minoritar (al nostru) se va pråbuçi rapid.

N-au intuit corect. Guvernul Våcåroiu çi-a dus mandatul pânå la capåt. A urmat, pentru PNL, perioada complicatå a CDR çi relaÆia dificilå cu PNæCD çi PD. Dupå alegerile din 2000, am negociat cu PNL – condus de Valeriu Stoica – un protocol de susÆinere parlamentarå, pentru a evita reîntoarcerea la formulele asemånåtoare „Parteneriatului Negru”. Reamintesc faptul cå PSD obÆinuse numai 37%. O alianÆå cu PRM – în acea perioadå (un partid considerat extremist çi antisemit) – ar fi blocat toate proiectele externe ale României, deçi, aritmetic, o astfel de soluÆie era facilå.

Trebuie så recunosc, în acele condiÆii, cå Valeriu Stoica a înÆeles miza acceptårii unui guvern minoritar PSD. Ulterior, el a rupt (la propriu) acea înÆelegere. Çi a explicat motivul: „De ce exclud eu personal alianÆa PNL-PSD? O asemenea alianÆå a mai existat în 1991-1992. Dupå acea alianÆå, PNL nu a mai intrat în Parlament. Eu cred cå çi acum, dacå în 2004 sau la începutul lui 2005, PNL se aliazå cu PSD pentru o guvernare de patru ani, PNL va ajunge în aceeaçi situaÆie în care a fost în 1992. Adicå, în 2008 riscå så nu mai intre în Parlament sau va avea o pondere mult diminuatå çi, în orice caz, îçi va compromite definitiv çansa pe care o are în aceastå perioadå, exact ca în 1990”.272 Aceasta a fost çi raÆiunea retragerii din înÆelegerea încheiatå cu PSD dupå alegerile din 2000.

272

Valeriu Stoica, Dragoç Paul Aligicå, Provocåri liberale. Dialoguri despre gândirea, istoria çi practica liberalismului, Ed. Humanitas, Bucureçti, p.325-326

213

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Mi se pare interesantå mårturisirea fåcutå de Valeriu Stoica: „Dacå PNL, din 1997 çi pânå în 2002, a devenit un partid semnificativ în România este pentru cå el s-a apropiat de adevårata Românie çi nu a ignorat-o. Iar dacå dorim ca în continuare så devenim mai puternici, çansa este ca, råmânând fideli principiilor liberale, så gåsim cele mai bune cåi, mijloace, inclusiv så utilizåm acea strategie a vicleniei, aça cum au utilizat-o bråtienii, pentru a înçela obstacolele care ne stau în faÆå, pentru a reuçi ca principiile liberale în final så îçi gåseascå substanÆå în realitatea româneascå. Dar fårå acest joc permanent între principii çi realitate çi fårå a abandona principiile sau a tråda valorile nu este posibil ca aceste valori çi principii så capete substanÆå. Noi nu facem poezie liberalå, ci politicå liberalå”.273 La fel de interesant mi se pare comentariul urmåtor: „În 2000, PNL a avut înÆelepciunea så lanseze reconstruirea discursului politic pe alte dimensiuni: acceptarea clarå a foçtilor comuniçti drept competitori în jocul politic, respectiv PDSR la acea datå, acum PSD, çi astfel acceptarea legitimitåÆii politice. Vreau så spun cå nu a fost deloc o mutare politicå uçoarå.

Pentru cå ceea ce mi se reproçeazå mie çi aståzi este cå aç fi fost concesiv cu PDSR-ul, cu Adrian Nåstase, cu Ion Iliescu. În 2000 am spus foarte clar cå scena politicå nu mai poate fi divizatå pe criteriul comunist/anticomunist, trebuie så schimbåm criteriul çi mai ales trebuie så ne acceptåm reciproc. Este condiÆia procedurii democratice despre care vorbeam mai devreme”.274 Cu Theodor Stolojan, ca preçedinte al PNL, nu au existat contacte politice. De altfel, Stolojan a dovedit cå nu are calitåÆile unui lider politic (çi „dezertarea” lui din 2004 a aråtat acest lucru), deçi a fost un bun premier çi are calitåÆi de manager în zona administrativå.275 273

Valeriu Stoica, op.cit., p.17 Valeriu Stoica, op.cit., p.40-41. „În democraÆie nu se poate câçtiga decât dacå iei în calcul majoritatea înainte de orice. A reproça cuiva, asta este o aberaÆie. Este motivul pentru care la Congresul din vara anului 2002 am spus cå, în realitate, ceea ce mi se poate reproça nu este faptul cå am dus partidul cåtre stânga, ci cå am apropiat partidul de Românial realå. Or, aceastå apropiere este singura cale pentru a avea succes electoral. Dacå pluteçti în sfere abstracte, în dulci çi pure seninåtåÆi liberale sau libertariene, nu ai nicio legåturå cu România realå. Revenind, prima chestiune era aceasta a obiectivului çi a cåilor prin care ne atingem obiectivul, çi acestea fuseserå asumate la Congresul din februarie 2001. Numai cå în anul 2002 s-a observat, pe bunå dreptate, çi aici este legitimå critica fåcutå în acea perioadå preçedintelui partidului, cå nu ne apropiam de obiectivul nostru.

Deci dupå un an çi jumåtate de guvernare PSD, pluteam încå în zona acestui 10%. Problema era cum puteam evada din aceastå zonå?”. (Valeriu Stoica, op.cit., p.309) 275 Interesant este totuçi cå, la începutul anului 2003 (25-26 ianuarie), preçedintele PNL, Theodor Stolojan, a declarat cå partidul såu ar putea participa la guvernare cu PSD, dupå 2004, dacå la viitoarele alegeri niciuna dintre cele douå formaÆiuni nu va putea obÆine majoritatea necesarå pentru a guverna de una singurå. AlianÆa cu PD nu mai era o prioritate, din momentul anulårii organizårii alegerilor anticipate. Ulterior, înså, Theodor Stolojan a precizat cå ideea colaborårii nu ar prinde contur decât într-un moment de crizå politicå.

274

214

RelaÆia cu PNL

Nu voi insista aici asupra relaÆiilor PSD cu PNL-ul condus de Crin Antonescu – în primul rând pentru cå s-ar putea så nu cunosc unele detalii. Vreau înså så adaug, în acest capitol, un råspuns public pe care i l-am transmis. Cândva, prin 2010, domnul Crin Antonescu a acuzat (m-a acuzat) cå, prin felul în care am guvernat în 2004, practic, l-am „ajutat” pe Traian Båsescu så câçtige alegerile prezidenÆiale. I-am råspuns atunci, pe blogul meu276: „1. Pentru cei care nu îçi (re)amintesc, PSD în 2004 a câçtigat alegerile parlamentare. Cu 37,1% faÆå de 31,8%, cât au obÆinut colegii domnului Antonescu din AlianÆa D.A. Aça cå discursul despre cum populaÆia se såturase de noi este ridicol. Cel puÆin la acest capitol, am obÆinut o legitimitate mult mai mare decât combinaÆia liberalo-pedistå.

2. Candidatul PSD la preçedinÆie (Adrian Nåstase) a obÆinut, în primul tur de scrutin, 40% din voturi, cu 7 procente peste candidatul AlianÆei D.A., Traian Båsescu. Din nou, noi am fåcut tot ce am putut pentru ca Båsescu så nu câçtige. Faptul cå, în turul doi, au venit çi voturi de la PRM çi nu numai pentru a-l ajuta pe Båsescu så câçtige, este cu totul altå discuÆie. Faptul cå AlianÆa din care fåcea parte domnul Antonescu a folosit, dupå primul tur de scrutin, diversiunea cu fraudarea alegerilor, pe modelul «RevoluÆiei portocalii» de la Kiev, iarå nu cred cå este un motiv de mândrie.

3. Îmi amintesc çi contribuÆia candidatului PNL, de la acea vreme, în aducerea la putere a lui Traian Båsescu. Liberalii au acceptat ca un «comunist» (Båsescu) så fie candidatul lor la preçedinÆie (în locul preçedintelui lor, un alt «comunist» çi el, dar care cådea tot mai mult în sondaje. Iatå, sondajele erau singurul criteriu «moral» al deciziei lor de atunci). Sper cå domnul Antonescu nu a plâns çi dânsul, alåturi de Traian Båsescu, atunci când preçedintele såu a dezertat din campanie.

4. Spre deosebire de mine, de Victor Ponta, de colegii noçtri din PSD, liberalii (çi, bånuiesc, çi Crin Antonescu) chiar l-au votat pe Traian Båsescu. Noi am votat împotriva lui. De fiecare datå.

5. În regimul Adrian Nåstase, cel atât de blamat de domnul Crin Antonescu, opinia publicå îl susÆinea mai mult pe candidatul PSD decât pe cel al PNL. Çi acest lucru a fost valabil pe toatå perioada anului 2004.

6. Este necinstit pentru oricine încearcå så se delimiteze de trecutul propriu så vinå acum çi så spunå cå nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase a Båsescu. Liberalii, din påcate pentru ei, «au mâncat usturoi». Crin Antonescu nu trebuie så se comporte precum Mircea Cårtårescu, care declarå acum cå nu mai este «båsist», dupå ce, în trecut, era în prim-plan, alåturi de el. Çtiu, Crin Antonescu n-a fost chiar susÆinåtor vehement al 276

Adrian Nåstase, Cine l-a ajutat pe Traian Båsescu så câçtige alegerile..., 10 noiembrie 2010, în vol.

Blog'n'roll (3), p.255-258

215

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

lui Båsescu, dar partidul såu a fost. Çi, chiar dacå vrea så se substituie pe sine întregului PNL, nu va putea så o facå, modificând trecutul, indiferent de strategiile desenate de consilierii de aici çi de aiurea.

7. Nu nouå trebuie så ni se reproçeze susÆinerea lui Traian Båsescu. PSD l-a avut ca adversar direct pe Båsescu întotdeauna. Iar momentul guvernårii comune cu PDL, de anul trecut, are o explicaÆie care Æine, din påcate, tot de PNL. CåutaÆi în presa de atunci çi veÆi vedea cå PSD a açteptat aproape o såptåmânå ca PNL så se Æinå de cuvântul dat înainte de alegeri în ceea ce priveçte formarea unei majoritåÆi comune, care trebuia formatå în noaptea alegerilor. Liberalii au Æinut înså prea mult la obsesia lor de a avea premier (deçi, aproape doi ani, PSD acordase un sprijin din opoziÆie pentru premierul liberal Tåriceanu). Sigur, puteam så ståm pe margine çi så açteptåm (eu, personal, am susÆinut acest lucru). Dar majoritatea partidului a decis så dea o çanså unei majoritåÆi de tip german, între adversari ideologici, pentru ca România så aibå un guvern. Cel care a impus atunci acea decizie a pierdut apoi çi alegerile prezidenÆiale, çi pe cele din PSD. Este adevårat cå acceptarea, tardivå, de cåtre liberali a unei înÆelegeri nu a mai folosit la nimic. Çtiu aceste lucruri pentru cå am participat la acele discuÆii, încercând så determin o soluÆie, dar timp de o såptåmânå, liberalii, care conduseserå Guvernul timp de patru ani, voiau så aibå tot ei conducerea cabinetului, considerând cå PSD-ul nu are alternativå çi cå trebuie så accepte. A fost o eroare. Dar, acum, nu putem så ne facem cå nu çtim cå motivul pentru care România n-a avut o majoritate sånåtoaså în 2009 a fost comportamentul de atunci al unor lideri liberali.

8. Cât despre «trådårile» celor din PSD, ele sunt un fenomen pe care ar trebui så îl vedem în ansamblul såu. Dupå 2006, Traian Båsescu çi-a consolidat puterea cu sprijinul total al unor fruntaçi liberali, care au venit în final chiar în partidul prezidenÆial. Gheorghe Flutur, Gheorghe Çtefan, Mona Muscå, Theodor Stolojan, Valeriu Stoica çi atâÆia alÆii, care au stat lângå Båsescu. Aça cå, dacå tot vorbim despre trecut, le reamintesc liberalilor cå, dupå 2006, puterea lui Båsescu nu a devenit totalå tocmai pentru cå a existat PSD çi tocmai pentru cå noi am stat alåturi de Tåriceanu, chiar din opoziÆie, în timp ce unii dintre colegii domnului Antonescu s-au dus så adauge o literå la denumirea partidului lui Traian Båsescu.

9. Eu, personal, sunt unul dintre cei care poate fi cel mai puÆin acuzat de adversitate faÆå de liberali. Dimpotrivå, am susÆinut în repetate rânduri nevoia unui dialog între partidele noastre. Într-o vreme – pentru cei care îçi amintesc interviul dat de mine, prin 2008, ziarului «Adevårul» – susÆineam chiar un tip de parteneriat mai solid, cu o formulå de alianÆå çi cu participare comunå în alegeri. Am crezut cå dialogul între partide democratice poate så ajute la depåçirea unor obstacole ideologice. Çi cred în continuare acest lucru, tocmai pentru cå aceasta este singura cale de a face o opoziÆie unitå çi eficientå.

216

RelaÆia cu PNL

Sincer, nu înÆeleg sensul çi rostul unor astfel de atacuri. Ce putem realiza în acest fel?

Nu çtiu dacå aceste atacuri sunt o încercare de a påstra legåtura cu un anumit tip de electorat de dreapta. Eu cred cå, aspirând la voturile pedeliçtilor, Crin Antonescu riscå så piardå respectul nostru, al celor din PSD. Dupå moÆiunea de cenzurå din varå, de la tribuna Parlamentului, domnul Antonescu ne ataca pe noi la fel de mult ca çi pe PDL. Acum face la fel. Cum poÆi cere celor care susÆin PSD så te respecte când vorbeçti astfel despre PSD? Domnul Antonescu a predat istorie. Dar cred cå çtie cå nu e cazul så ne întoarcem spre trecut, så dezgropåm tot felul de poveçti. Så ne apucåm så dezbatem istoria comunismului, faptele sau – çtiu eu? – çi trådårile liberale din perioada interbelicå. La ce ar ajuta?

Aç vrea så cred cå discursul din ultima vreme al domnului Antonescu este doar o decizie tacticå çi nu pregåtirea pentru un alt tip de abordare strategicå. Avem nevoie de o opoziÆie unitå. Noi vom lupta împotriva PDL çi împotriva lui Traian Båsescu în continuare çi speråm så îi avem alåturi de noi çi pe liberali”.

Nu este locul aici så comentez ce s-a întâmplat, ulterior, cu „creçterea” çi „descreçterea” USL.

217

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

218

AlianÆa cu PUR

27. AlianÆa cu PUR

Una dintre cele mai controversate decizii ale mele çi ale PSD a fost alianÆa cu Partidul Umanist din România. IniÆial, atunci când aceasta a vizat valorificarea în favoarea PSD a rezultatelor de la alegerile locale, reacÆiile au fost îndeobşte pozitive. Ulterior, atunci când a fost formatå Uniunea NaÆionalå PSD+PUR, atitudinea criticå s-a intensificat în special datoritå faptului cå ea impunea modificåri pe listele rezultate ca urmare a alegerilor preliminare.

Criticile au devenit foarte intense înså, în special dupå ce PUR a ieşit din Uniune şi a fåcut posibilå formarea majoritåÆii guvernamentale a lui Traian Båsescu. În aproape toate judeÆele, organizaÆiile locale ale Partidului Umanist din România erau fie lipsite de influenÆå, fie dezorganizate din punct de vedere politic. OrganizaÆiile locale ale PUR colectau, în general, traseişti politici şi veleitari fårå pondere semnificativå. Argumentele principale pentru încheierea acestei alianÆe electorale – respectiv evitarea izolårii PSD şi crearea unui front mediatic favorabil în campania electoralå – nu au fost întemeiate decât la nivel central. La nivel local, unitåÆile media asociate cu PUR au continuat ofensiva împotriva candidaÆilor PSD. Pe parcursul campaniei electorale, contribuÆia majoritåÆii covârşitoare a candidaÆilor PUR a fost lipsitå de impact pozitiv, adeseori chiar nulå. În cea mai mare parte, campania Uniunii NaÆionale PSD+PUR a fost asumatå de reprezentanÆii PSD. Inclusiv din punct de vedere financiar. În urma negocierilor cu PUR, PSD a fost de acord ca acest partid så deÆinå un numår de locuri eligibile egal cu 6% din totalul numårului de deputaÆi çi senatori ai Parlamentului.

PUR obÆinuse 6% în alegerile locale şi nu exista o altå bazå de discuÆie pentru negociere în afara acestui procent. El s-a tradus la nivelul locurilor obÆinute de Uniune într-un procent de 14% la Camera DeputaÆilor şi 19% în Senat. În contextul lunii septembrie 2004, alianÆa electoralå cu PUR pårea o strategie corectå, din mai multe puncte de vedere: • Evita izolarea politicå a PSD; • Era constituitå pe ideea de a opune unei alianÆe politice, construitå pe ideea îndepårtårii PSD de la putere, o construcÆie tot de tip alianÆå (chiar dacå debalansatå); • Încercarea de a evita situaÆia din alegerile locale, când PUR şi trusturile media asociate acestuia au funcÆionat ca un factor suplimentar de erodare a PSD. 219

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Principalul neajuns în relaÆia cu PUR a fost faptul cå nu s-a reuşit formalizarea sub raport juridic a acestei alianÆe politice, ceea ce a dat PUR multå libertate de mişcare postelectoralå. Motivul era acela cå „formalizarea” alianÆei presupunea înscrierea la tribunal, iar acolo ar fi început jocul contestaÆiilor, cu rezultatul inevitabil de a nu putea så înregistråm, în timp util, alianÆa la BEC. Reamintesc cå finalizarea negocierilor cu PUR a avut loc în toamnå.

RelaÆia cu PUR277 a fost deci destul de complicatå. La alegerile generale din 2000, construisem, împreunå cu PUR, Polul DemocraÆiei Sociale din România (PDSR). Era o modalitate de a menÆine sigla PDSR. Am oferit PUR unele posturi guvernamentale çi posturi în administraÆia localå. În momentul în care a apårut o anumitå erodare a executivului çi am decis o restructurare a guvernului, PUR a decis ieçirea de la guvernare çi pentru a participa separat la alegerile locale. Era çi o modalitate de a verifica gradul de suport la nivel politic. Rezultatul a fost un vot de aproximativ 7%, dar cu performanÆe inegale. O mare båtålie s-a dat pentru primåria Bacåului, unde reprezentantul PUR a avut o confruntare foarte durå cu reprezentantul PSD – Doru Sechelariu, care, de altfel, a pierdut competiÆia. Reprezentantul PUR a beneficiat, toatå campania, de sprijinul mediatic al Antenei 1. Încå din 2002, apåruserå înså unele disensiuni. De aceea, într-o çedinÆå internå din martie 2003, spuneam cå relaÆia cu PUR-ul trebuie så o vedem atent çi cå va trebui så sancÆionåm orice tentativå a PUR-ului de a-çi construi identitatea politicå prin raportare criticå la noi.

Dacå vor så se dezvolte, dacå vor så-çi dezvolte audienÆa electoralå – e în ordine – spuneam atunci – dar nu prin atacarea noastrå sau a guvernului.

La sfârçitul lunii august 2003, PUR a luat decizia de a rupe protocolul cu PSD, pornind çi de la faptul cå PSD nu acceptase ca çi PUR så-çi facå grup parlamentar propriu. Noi susÆineam cå, din moment ce candidasem împreunå, grupurile parlamentare trebuie så funcÆioneze unitar.

Colegii mei considerau cå, oricum, oferisem prea multe locuri în Parlament pentru PUR, iar ideea unui grup parlamentar, separat de PSD, putea sugera o politicå „la douå capete”, în Parlament.

277

Partidul Umanist din România a fost înfiinÆat în 1991. PUR a participat la alegerile din 1992, obÆinând 23.220 de voturi la Camera DeputaÆilor (0,21%) çi 16.689 de voturi la Senat (0,15%). În 1996, PUR a obÆinut la locale 156 de mandate de consilieri locali, 13 de consilieri judeÆeni şi 7 posturi de primar, dupå care, la legislative, a devenit membru al Uniunii NaÆionale de Centru (împreunå cu Partidul Democrat Agrar din România şi Mişcarea Ecologistå din România). La alegerile locale din 2000, PUR a reuşit så obÆinå 595 de posturi de consilieri locali, 22 de consilieri judeÆeni şi 32 de primårii. La alegerile generale a fåcut parte din Polul Democrat-Social din România (împreunå cu Partidul DemocraÆiei Sociale din România şi Partidul Social Democrat Român). În mai 2001, PUR şi-a schimbat titulatura în Partidul Umanist din România – Social Liberal. În 2004, PUR-SL a participat la locale cu liste proprii (2.443 de consilieri locali, 73 de poziÆii în consiliile judeÆene çi 124 de primari).

220

AlianÆa cu PUR

Câteva zile mai târziu (în 6-7 septembrie), liderii filialelor judeÆene ale PUR, reuniÆi la Braçov, au adoptat o DeclaraÆie politicå intitulatå „Diversiunea PSD-istå a eçuat”. Potrivit acesteia, „doi dintre liderii PSD cei mai reprezentativi – distinsul intelectual Octav Cozmâncå çi incoruptibilul Viorel Hrebenciuc – au fost însårcinaÆi cu torpilarea Partidului Umanist, prin metoda subminårii din interior”.

SituaÆia PUR în alegerile locale a fost deosebit de interesantå. Intrat în parlament, împreunå cu PSD, participant la guvernare timp de 2 ani, PUR a încercat så se pre-poziÆioneze în alegerile locale, astfel încât så poatå folosi rezultatul lor ca bazå de negociere cu PSD çi cu PNL/PD pentru alegerile generale. El a cåutat så gåseascå o niçå electoralå între PSD çi AlianÆå. „În perioada de precampanie çi în prima parte a acesteia, principala direcÆie de comunicare a constat în promovarea PUR ca partid al managerilor, spre partea a doua accentuându-se dimensiunea de partid al noului, dominat de tineri şi femei, emblematic fiind sloganul „Ofensiva tinerilor”. æinând cont de tipul confruntårii între PSD şi AD.A., PUR a fost nevoit så promoveze un mesaj mai puÆin ideologizat, accentuând dimensiunea tehnocraticå a ofertei. În mare parte, candidaÆii PUR au încercat så sugereze cå reprezintå o claså politicå cu totul nouå. Dat fiind cå era destul de clarå poziÆia de minorat a partidului, PUR a încercat o delimitare cât mai clarå faÆå de PSD, în acelaşi timp låsând så se înÆeleagå cå ar prefera mai degrabå alianÆe post-electorale cu AD.A. În special, în ultima parte a campaniei, necesitatea distanÆårii imagologice faÆå de PSD a dus la o concentrare a atacurilor la adresa partidului de guvernåmânt, efectuate atât prin vocea candidaÆilor, dar şi prin intermediul organelor de preså controlate de preşedintele PUR, Dan Voiculescu. Câştigarea primåriei de la Bacåu, singura realizare notabilå, a conferit legitimitate acestui tip de mesaj şi a confirmat succesul acestei strategii”.278 Dupå alegerile locale, au avut loc negocieri pentru consiliile locale çi pentru cele judeÆene, cu rezultate diverse. Apoi, în toamna lui 2004, PUR a început negocierile çi cu PSD, çi cu AlianÆa D.A.279 DiscuÆiile se purtau, practic, alternativ. În final, am încheiat o alianÆå electoralå 278

Institutul „Ovidiu Çincai” (ISD), Raport asupra alegerilor locale din România, Bucureçti, iunie 2004, p.11 În 30 august, Bogdan PiÆigoi, secretarul general al Partidului Umanist din România, a confirmat cå umaniçtii poartå discuÆii atât cu PSD, cât çi cu PNL-PD în privinÆa încheierii unei posibile alianÆe electorale. În final, în 4 septembrie, în cadrul Consiliului NaÆional, PUR a decis så se alieze cu PSD în alegeri. În urma negocierilor cu PSD, PUR a obÆinut 22 de locuri eligibile pe liste la Camera DeputaÆilor çi 10 locuri la Senat. Dupå alianÆa cu PUR, aportul nu a fost cel scontat. Deçi PUR a obÆinut 32 de locuri eligibile pe listele parlamentare, mulÆi membri çi chiar organizaÆii întregi au trecut de partea AlianÆei, migrând în principal la PNL (filiale cum ar fi cea de la Bacåu, în frunte cu Romeo Stavarache, sau Buzåu, o parte a filialei PUR Prahova, cu preçedinte cu tot, liderii PUR Zalåu çi Sålaj, mai multe filiale ale PUR Gorj, dar çi cele din Timiçoara, Lugoj, Cålåraçi). Precampania a suprins unele filiale PUR în pragul colapsului (Cluj). La acea datå, mai multe filiale, cum ar fi cea de la GalaÆi, aveau semnate protocoale de colaborare cu AD.A. Un punct de vizibilitate pentru PUR a fost legat de scandalul provocat de organizaÆiile PSD pe tema „intruçilor” PUR pe listele parlamentare. În campania pentru alegerile parlamentare, PUR-ul nu a fost vizibil ca partid. Din påcate...

279

221

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

çi nu o alianÆå politicå, penrtru cå timpul scurt råmas la dispoziÆie risca så ne punå în situaÆia de a nu ne putea prezenta împreunå la alegeri, în måsura în care s-ar fi înaintat unele contestaÆii la instanÆå. Dar înÆelegerea viza çi colaborarea guvernamentalå, çi cea parlamentarå viitoare.280 În volumul såu despre Uniunea Social Liberalå, publicat recent, Dan Voiculescu doreçte så explice raÆiunile pentru care, în 2004, PUR „a evadat” din Uniunea NaÆionalå PSD+PUR çi a trecut în coaliÆia de guvernare formatå în jurul AlianÆei D.A.: „...consider cå este necesar så analizez, încå o datå, legitimitatea repoziÆionårii Partidului Umanist din România (devenit ulterior Partidul Conservator) în decembrie 2004.

Atunci, cam la fel ca în 2009, Traian Båsescu forÆase formarea unui guvern al AlianÆei D.A., iar PUR a fåcut diferenÆa care a asigurat învestirea cabinetului Tåriceanu. Cel puÆin aparent, între cele douå momente – decembrie 2004 şi decembrie 2009 – ar putea fi identificate anumite similaritåÆi. Şi totuşi, la o analizå obiectivå şi aplicatå cred cå se pot observa diferenÆe esenÆiale. În primul rând, în 2004, PUR fåcuse o simplå alianÆå electoralå cu PSD, adicå o structurå care îşi încetase existenÆa imediat dupå alegeri. În schimb, parlamentarii din noul Grup Independent (format în decembrie 2009) fuseserå membri ai Partidului Social-Democrat. În cazul lor, obligaÆiile politice şi morale erau cu totul altele. În al doilea rând, în 2004 România încå nu-şi îndeplinise cel mai important obiectiv strategic – aderarea la Uniunea Europeanå –, iar o instabilitate guvernamentalå ar fi putut bloca întregul proces de integrare europeanå, mai ales pe fondul problemelor din Bulgaria, unde se prelungea o crizå politicå şi instituÆionalå majorå, determinatå exact de incapacitatea de a forma o majoritate parlamentarå stabilå. Cele douå Æåri erau conectate în eforturile de aderare, iar, dacå România ar fi urmat modelul Bulgaria, exista posibilitatea amânårii integrårii efective pânå spre 2010. În condiÆiile crizei economice declanşate în 2008, ar fi foarte relevant de stabilit dacå, în ipoteza decalårii termenului de 1 ianuarie 2007, România ar mai fi ajuns vreodatå membrå a Uniunii Europene. În condiÆiile prezentate, evaluând obiectiv situaÆia din 2004 şi implicaÆiile sale majore pentru integrarea europeanå, cred cu tårie cå decizia mea din acel moment a fost singura opÆiune responsabilå. În schimb, în 2009, când Grupul Independent se «sacrifica» pentru stabilitate, România era deja membrå cu drepturi depline a Uniunii Europene. În al treilea rând, în vara lui 2004, PUR obÆinuse un rezultat notabil la alegerile locale, peste 7% (pentru a înÆelege potenÆialul acestui scor, reamintesc cå tot în jur 7% obÆinuse PD 280

Vezi pentru analiza opÆiunilor PUR (arbitru politic; acÆiunea pe cont propriu; alianÆa cu PNL çi PD dupå alegerile locale; „revenirea” în PSD), MPC, România dezordonatå..., vol.cit., p.297-302

222

AlianÆa cu PUR

la alegerile parlamentare din 2000). Pe o asemenea platformå, având o reprezentare consistentå în administraÆia localå, un grup parlamentar relevant şi un program politic de centru-dreapta, axat pe promovarea intereselor clasei de mijloc, PUR avea tot dreptul la o agendå politicå proprie care så-i permitå o colaborare aplicatå cu AlianÆa D.A., cealaltå formaÆiune parlamentarå de dreapta. Prin contrast, membrii Grupului Independent din 2009 treceau, peste noapte, de la stânga la dreapta, având evident precedentul «luminos» al domnului Båsescu, cel care, tot peste noapte, a ieşit din InternaÆionala Socialistå şi a devenit membru al Partidului Popular European.

Iar diferenÆele între decembrie 2004 şi decembrie 2009 ar putea continua. Mai amintesc doar cå, în 2004, Traian Båsescu venea, dupå propriile relatåri, «cu cåciula în mânå la Grivco» pentru a negocia o alianÆå. În schimb, în 2009 se vorbea tot mai des de reÆele clientelare şi presiuni cu dosare. E drept, dupå cinci ani de preşedinÆie, domnul Båsescu avea alte mijloace”.281 Eu am o pårere diferitå despre ce s-a întâmplat atunci çi cred cå motivele au fost mai „complexe”. În primul rând, PSD-ul nu fåcuse o alianÆå electoralå cu PUR doar pentru a obÆine un sprijin în alegerile parlamentare çi prezidenÆiale. Evident, înÆelegerea propunea çi o continuare a alianÆei în guvernare – cum se întâmplase çi în anul 2000, când am avut acelaçi tip de înÆelegere la alegeri, urmatå de participarea la guvernare pânå în 2003.

Nu am încheiat o alianÆå politicå pentru cå PUR, folosindu-çi rezultatele de la locale, a negociat simultan çi cu PSD, çi cu PNL/PD, ceea ce a fåcut ca înÆelegerea cu noi så poatå fi finalizatå doar în septembrie 2004. O alianÆå politicå, la acel moment, trebuia înscriså la tribunal çi, prin jocul contestaÆiilor, nu ar mai fi permis înscrierea çi participarea noastrå, împreunå, la alegerile din toamnå.282 În al doilea rând, este evident cå un scandal legat de formarea guvernului crea probleme pentru semnarea în 2005 a Tratatului de aderare cu UE. PUR a acceptat înså jocul de poker al lui Båsescu, inclusiv prin çantajul cu alegerile anticipate. Era greu de crezut cå PUR, la eventualele alegeri anticipate, ar mai fi avut 32 de reprezentanÆi în Parlament. De aici, probabil, o anumitå presiune din partea noului grup parlamentar al PUR asupra liderilor partidului.

281

Dan Voiculescu, Uniunea Social Liberalå. Ideea care l-a îngenuncheat pe Båsescu Traian, Bucureçti, Ed. Rao, 2014, p.23-24 282 Buletinul de vot la parlamentare aråta clar, ca participanÆi, Uniunea NaÆionalå PSD+PUR, AlianÆa D.A., PRM etc. Deci nu PSD sau PUR separat. În plus, conform Legii partidelor politice (Legea nr. 14/2003), „dacå niciunul dintre partidele politice participante la scrutin nu a obÆinut majoritatea absolutå în Parlament, partidele politice cu reprezentare parlamentarå pot constitui coaliÆii pentru asigurarea guvernårii. CoaliÆiile nu sunt supuse înregistrårii, iar protocolul de constituire va cuprinde numai dispoziÆii privind asigurarea guvernårii çi a sprijinului parlamentar” (art. 36).

223

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În al treilea rând, dacå PUR se simÆea ideologic çi prin opÆiuni mai aproape de partidele de dreapta, de ce îçi alesese ca vector de intrare în Parlament PSD çi nu AlianÆa D.A.?

Eşecul AlianÆei D.A. de a obÆine preçedinÆia celor douå Camere l-a determinat pe Traian Båsescu så accepte cererile PUR, spre a reuşi astfel så formeze guvernul pentru ca, ulterior, så cearå organizarea de alegeri anticipate sub administrarea unui guvern având în centru AD.A. şi care så fie controlat de preşedinte. Dublul standard a fost înså mai mult decât evident: PUR a fost suficient de moral pentru a putea forma guvernul împreunå cu AD.A., dar a fost imoral când trebuia så guverneze împreunå cu AD.A.283 Vreau så adaug çi o analizå interesantå realizatå de experÆii de la Multimedia Political Communication: „Dacå am face acum un sondaj printre membrii simpli ai PSD, privind oportunitatea alianÆei cu PUR, ne-ar ieçi, cel mai probabil, un procent copleçitor care s-ar exprima împotriva acesteia. Acelaçi rezultat ar fi înregistrat, cel mai probabil, çi în rândul analiçtilor politici.

Punctul nostru de vedere este contrar. Çi anume: alianÆa electoralå cu PUR a fost esenÆialå atât pentru candidatura lui Adrian Nåstase, cât çi pentru PSD. AlianÆa cu PUR a adus o serie de plusuri politice çi de imagine care au întrecut cu mult singurul minus real – locurile din Parlament cedate unui candidat care nu avea decât çanse mici de a intra, pe propriile picioare, în Parlament: 1) Dupå alegerile locale, era din ce în ce mai evident un curent de opinie printre liderii partidelor: PSD este duçmanul comun. Ne referim în special la liderii UDMR çi PUR. UDMR-ul se reorienta deja spre o posibilå alianÆå post-electoralå cu AlianÆa, ceea ce însemna cå foçtii parteneri (PSD çi UDMR) vor deveni duçmani; PUR negocia çi el cu AlianÆa. Marele pericol era ca, în campania electoralå, så rezulte o scenå politicå dezechilibratå: pe un taler PSD, singur, iar pe celålalt taler, restul clasei

283

„Un alt partid-cheie pentru formarea unei majoritåÆi guvernamentale stabile este PUR. Acesta se afla în alianÆå electoralå cu PSD, datoritå cåruia a reuşit så intre în parlament şi så-şi formeze grupuri parlamentare proprii. A urmat un balet al declaraÆiilor corectate sau retractate a doua zi, din care electoratul PUR nu pare så fi înÆeles prea mult, în afarå de dorinÆa de a se ajunge cu orice preÆ la guvernare. Pentru a-şi måri capacitatea de negociere cu AlianÆa D.A., PUR a votat în parlament alåturi de PSD pentru alegerea preşedinÆilor celor douå Camere, Adrian Nåstase şi Nicolae Våcåroiu. Aceastå tacticå de negociere a dat rezultate, astfel încât, speriaÆi cå ar putea pierde şi formarea guvernului, Traian Båsescu şi Cålin Popescu-Tåriceanu au oferit PUR un post de ministru de stat fårå portofoliu (George Copos) şi încå douå posturi de miniştri, dintre care cel mai important era cel al Economiei şi Industriilor, ocupat de CodruÆ Şereş, care în varianta unui guvern cu PSD trebuia så ocupe postul de vicepremier”. (Institutul „Ovidiu Çincai”, Victoria democraÆiei sau a neo-cezarismului?, rap.cit., p.32-33)

224

AlianÆa cu PUR

politice. AlianÆa electoralå cu PUR a reuçit så reechilibreze scena politicå – PSD avea acum un aliat politic, UDMR revenise çi el la o poziÆie de neutralitate binevoitoare.

2) RaÆiunile mediatice. Unul dintre factorii principali ai eçecului PSD la alegerile locale a fost relaÆia proastå cu presa. PSD a «concurat» la locale pe aceeaçi scenå dezechilibratå de care vorbeam mai sus. Media a hiperbolizat dezechilibrul de pe scena politicå. Rezultatul? Demobilizarea electoratului PSD; electoratul fluctuant, care ar fi înclinat înainte de campanie så voteze cu PSD, a trecut în barca AlianÆei. În particular, «gurile de foc» ale PUR: Antena 1 çi Jurnalul NaÆional au avut o contribuÆie semnificativå în aceastå campanie mediaticå. Or, prin alianÆa cu PUR, PSD a echilibrat çi raportul de forÆe din media.

3) Echilibrarea raportului de forÆe în lupta pentru PreçedinÆie – unui candidat al unei alianÆe electorale, Theodor Stolojan, i se opunea acum un candidat al altei alianÆe electorale, Adrian Nåstase.

4) Tempo-ul campaniei. Ritmul precampaniei curgea în mod clar în favoarea PSD – acÆiunile politice în forÆå ale acestuia nu au primit un råspuns din partea AlianÆei, care juca reactiv çi fårå vlagå. Or, prin alianÆa cu PUR, PSD a urmårit så imprime definitiv tempo-ul campaniei: un PSD care, aflat la Putere, avea resursele så fie ofensiv contra unei AlianÆe, care, deçi în OpoziÆie, era mai degrabå defensivå. Tactica PSD a reuçit... pânå în momentul loviturii de teatru: retragerea lui Stolojan çi intrarea în scenå a lui Traian Båsescu.

Variabila de imagine Æine de modul în care prezidenÆiabilul Adrian Nåstase s-a definit în perioada de precampanie. Am asistat, mai ales în comparaÆie cu strategia AlianÆei, la o strategie profesionistå în jurul unor piloni clari: un concept de imagine reluat permanent, un calendar de acÆiuni bine definit, cu paçi concreÆi. Dacå comparåm acÆiunile din precampanie a celor doi candidaÆi, Adrian Nåstase çi Theodor Stolojan, vom vedea tocmai aceaste diferenÆe.

Staff-ul de campanie al lui Adrian Nåstase a pornit de la constatarea cå preçedintele PSD era perceput ca un prim-ministru eficient, dar îi lipsea «aerul de prezidenÆiabil». Ceea ce a urmat dupå alegerile locale, cu preponderenÆå în lunile august çi septembrie, au fost o serie de acÆiuni de imagine, care au avut ca scop conturarea unei imagini de prezidenÆiabil. Çi în acest caz am avut de a face cu un calcul strategic. S-a încercat, în primul rând: apropierea, la nivelul imaginii, de electoratul tradiÆional PSD çi, în al doilea rând, întårirea imaginii de lider a lui Adrian Nåstase. Prima direcÆie urmårea så contracareze o slåbiciune importantå, evidenÆiatå de preså în multe rânduri: Adrian Nåstase era perceput mai degrabå ca un candidat de dreapta decât ca unul de stânga: cult, cu o avere semnificativå, întotdeauna

225

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

«la patru ace». A doua direcÆie a fost menÆinutå prin prezentarea lui Adrian Nåstase ca promotor al reformei în PSD, iar, ulterior, ca liderul care a impus Uniunea PSD+PUR. Aceste direcÆii de imagine care urmåreau så realizeze «portretul prezidenÆial» al lui Adrian Nåstase au cåpåtat consistenÆå printr-un calendar de acÆiuni bine definit çi urmårit pas cu pas. Astfel, am asistat la promovarea repetatå a unei imagini de tipul: Adrian Nåstase, fårå costum, în rândul românilor obiçnuiÆi, ascultându-le problemele. Timpul scurt în care aceastå strategie de imagine trebuia puså în practicå a reclamat o repetiÆie aproape obsedantå. În ciuda faptului cå liderul PSD a fost ironizat în preså pentru aceastå schimbare bruscå «de recuzitå», efectul de repetiÆie s-a impus. Pentru a contrabalansa efectele negative ale acestei repetiÆii, Adrian Nåstase a avut grijå så comunice simfonic – adicå pe mai multe canale (presa, båile de mulÆime, comunicarea din partid) çi pe mai multe direcÆii (în principal cele douå identificate de noi mai sus). Am asistat practic la ceea ce Jacques Ellul numea «modelul simfonic al persuasiunii».

De cealaltå parte, Theodor Stoiojan, deçi a fost anunÆat din 2003 ca opÆiunea AlianÆei pentru alegerile prezidenÆiale, nu avea încå definitå o imagine de prezidenÆiabil care så se potriveascå conceptului central al campaniei AlianÆei: lupta împotriva corupÆiei reprezentate de PSD. În loc så vedem un polician în vânå, decis, båtåios, vedeam un politician care comunicå cu presa prin intermediul comunicatelor, care priveçte cu reticienÆå «båile de mulÆime» ç.a.m.d. La aceastå percepÆie a contribuit decisiv çi calendarul de precampanie al AlianÆei, care era neunitar, nu cuprindea acÆiuni electorale clare ç.a.m.d. Cu alte cuvinte, dacå comunicarea candidatului prezidenÆial Adrian Nåstase respecta un model simfonic în care preçedintele PSD era dirijorul, cea a lui Theodor Stolojan se asemåna mai degrabå cu cea a unui cvartet, în care el era unul dintre soliçti (alåturi de preçedintele PD, Traian Båsescu, de purtåtorul de cuvânt al PNL, Eugen Nicolåescu, çi de purtåtorul de cuvânt al AlianÆei, Cålin Popescu-Tåriceanu).

Rezultatul? La sfârçitul lunii septembrie, Adrian Nåstase conducea cursa prezidenÆialå cu peste 13 procente în faÆa lui Theodor Stolojan, care coborâse sub pragul de 30%. Çi astfel a urmat, în mod firesc dacå privim acum retrospectiv, intrarea în scenå a lui Traian Båsescu. AlianÆa avea nevoie de alt lider care så îi tinå piept lui Adrian Nåstase. În caz contrar, ar fi urmat încå patru ani de «stat pe tuçå», în båncile OpoziÆiei”.284 Am fost întrebat, dupå alegerile generale din 2004, dacå regretam cå am dat locuri pe listå PUR. Am råspuns cå nu, pentru cå, deçi unii dintre colegii mei erau supåraÆi cå nu au reuçit så 284

226

Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.304-306

AlianÆa cu PUR

intre în Parlamentul României, trebuia så înÆelegem cå, la nivelul alegerilor locale, atunci când s-a våzut cå multe dintre hainele purtate de colegii noçtri erau rupte la colÆuri çi în diferite locuri, bombardamentul mediatic al Antenei 1 a fost cel care a scos în evidenÆå toate aceste lucruri. Au fost, probabil, 6-7 procente pe care noi le-am pierdut din aceste motive. Problema este dacå fårå PUR çi fårå un anumit tip de neutralitate a Antenei 1 am fi reuçit så obÆinem un scor bun la parlamentare. Så ne aducem aminte cå PUR era curtat çi de AlianÆa D.A.285

285

Vezi interviul meu în „Adevårul”, 12 ianuarie 2005

227

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

228

RelaÆia cu PRM

28. RelaÆia cu PRM

SituaÆia PRM a fost specialå çi în 2000, çi în 2004. În 2000, ca urmare a situaÆiei economice çi sociale dificile, determinatå de guvernarea CDR, gradul de sprijin pentru PRM a crescut foarte mult. Rezultatul a fost cå Vadim a intrat în turul II la prezidenÆiale (çi din cauza refuzului preçedintelui Constantinescu de a mai candida). În plus, CDR ne-a låsat „moçtenire”, din aceste motive, grupuri parlamentare (ale PRM) mari çi foarte vocale. Din contrå, în condiÆiile unei guvernåri cu rezultate mai bune în 2001-2004, la alegerile parlamentare din 2004 rezultatele PRM au fost devastatoare. Çtiind acest lucru, Vadim a repetat obsedant ideea fraudårii „viitoare” a voturilor, idee preluatå çi de Traian Båsescu dupå primul tur de scrutin de la prezidenÆiale.

Existå, în opinia mea, o legåturå puternicå între calitatea guvernårii çi reacÆiile de extremism. OpÆiunea pentru extremism çi pentru miçcåri antisistem este legatå de insuccesele guvernårii, de frustråri sociale, de gradul de såråcie.286 Nu îmi propun så fac aici o analizå mai amplå a relaÆiei cu PRM, începând cu anul 1992.

Poate cu un alt prilej.287 Nu pot înså så nu reamintesc o declaraÆie a sa, din 21 noiembrie 2003 – minunatå pentru „coerenÆa” politicå a liderului PRM – când a susÆinut cå este „filosemit” şi cå regretå pamfletele sale literare în care îi critica pe evrei. „A venit momentul så repar o mare nedreptate care 286

Vezi, în sens contrar, lucrarea realizatå de Multimedia Political Communication: „Premierul Adrian Nåstase declara, cu ceva timp în urmå, cå presa e vinovatå de ascensiunea lui Vadim, deoarece nu promoveazå mai intens succesele guvernårii. Aceastå frazå conÆine prezumÆia cå succesele guvernårii limiteazå posibilitatea apariÆiei unor mişcåri extremiste solide. Din punct de vedere politologic, aceastå prezumÆie este falså. Cel mai bun exemplu este dat de campania electoralå din FranÆa din aceastå primåvarå. Acolo am våzut eşecul teribil al premierului Jospin, care a fost depåşit de Jean-Marie Le Pen, deşi venea cu o guvernare în care succesele economice erau incontestabile. Practic, Jospin a rezolvat multe din problemele economice ale FranÆei şi a gestionat cu succes tranziÆia la moneda europeanå. Dar revigorarea economicå pe care a produs-o nu a fost suficientå pentru alegåtorii francezi, care au optat pentru o variantå paradoxalå: extremistul Le Pen”. (Multimedia Political Communication, Anul Armaghedonului..., vol.cit., p.272) 287 Poate fi, totuçi, consultatå analiza Vadim dupå Vadim, în Media Political Communication, România dezordonatå..., vol.cit., p. 398-405

229

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

mi s-a fåcut şi pe care, în ultimii ani, a alimentat-o şi a råspândit-o chiar Ion Iliescu: eu nu sunt antisemit, ci filosemit”, a spus atunci liderul PRM. DeclaraÆia lui Vadim Tudor încerca så facå uitat discursul antievreiesc pe care îl practicase ani în sir şi care l-a consacrat în stråinåtate ca lider extremist.288 RelaÆia mea cu Vadim porneçte de la Colegiul „Sf. Sava”. El era mai mare decât mine cu un an. Mergeam împreunå la cenaclul literar, condus de admirabilul profesor Mihai Bårbåtescu, sensibil çi aspru în acelaçi timp.

L-am reîntâlnit pe Vadim în facultate. Eu eram student la Drept, el la Sociologie. În aceeaçi clådire a UniversitåÆii Bucureçti. Aveam, pe atunci, o prietenå – pe care o açteptam, de la cursuri – citind în Biblioteca de la Filosofie – colegå de an, la sociologie, cu Vadim. M-am întrebat, întotdeauna, cum, çtiind lucrurile astea çi çtiindu-må, a putut gåzdui, în revista lui, acuzaÆiile de homosexualitate la adresa mea. Când må întâlnea, folosea scuza penibilå: „Ce, nu çtii de glumå?”. L-am dat în judecatå de câteva ori, dar el devenise indispensabil în formarea unei majoritåÆi în perioada 1992-1996 („patrulaterul roçu”). Lua „dividende” din utilizarea voturilor pe care le avea în Parlament. „Interesul” politic pentru voturile lui prima, din påcate, asupra a ceea ce ar fi trebuit så fie o reacÆie personalå a mea.

Am avut, totuçi, de-a lungul anilor, unele reacÆii dure la adresa lui (interviuri, declaraÆii).

Trecea peste ele çi se întorcea la interesul lui (banii pentru revistå, sedii, cålåtorii în stråinåtate, etc.). Cålca în picioare pe cei care îl deranjau în obÆinerea lor.

Mai bine adaug câteva fragmente din articolul „Rinocerul”, scris de Eugen Mihåescu289: „CE S-AR MAI PUTEA scrie despre Corneliu Vadim Tudor? De douåzeci de ani, de când a venit la de-a gata så conducå partidul fondat de Eugen Barbu şi Mircea Muşat, Vadim, încå preşedintele Partidului România Mare, a fost portretizat în fel şi chip. Nu-i vorbå cå a şi furnizat material pentru cå a înjurat în politicå pe toatå lumea, de la dreapta la stânga, şi în preså de la stânga la dreapta. Vreau så-l descriu pe Vadim acum ca pe omul ce pierde o båtålie în care foarte puÆini reuşesc så izbândeascå: båtålia cu natura. S-a spus cå e demagog, fanfaron, cå are un limbaj suburban. Eu voi spune cå este un învins, pentru ca a 288

De altfel, în februarie 2004, Eyal Arad, reprezentantul firmei israeliene Arad Communications, s-a întâlnit cu lideri ai FederaÆiei ComunitåÆilor Evreieşti pe tema contractului de susÆinere a campaniei lui Corneliu Vadim Tudor. Preşedintele PRM i-a trimis lui Eyal Arad o scrisoare-confesiune în care se preciza: „Îi cer lui Dumnezeu şi celor pe care i-am rånit iertare. Ştiu cå Dumnezeu må va ierta, numai dupå ce aceia pe care i-am rånit o vor face. Må cåiesc acum şi pentru totdeauna şi promit så nu se mai întâmple niciodatå, împotriva nimånui...

A fost o greşealå cå am negat Holocaustul în România, care a avut loc între 1941 şi 1944, sub regimul Antonescu”.

Interesantå schimbare de mesaj a lui Vadim, în an electoral...

289 Eugen Mihåescu, Rinocerul, în „Cotidianul”, 13 ianuarie 2013

230

RelaÆia cu PRM

pierdut deja båtålia cu trecerea timpului. Teoretic, ar trebui så fie un bårbat în putere, în realitate, se dovedeşte a fi un nevolnic. Numele Vadim Tudor nu mai trebuie rostit. Ca al demonului care sperie vitele, acreçte laptele çi face gravidele så lepede”.

Privind înapoi, înclin så-i dau dreptate lui Cristian Tudor Popescu, cel care în calitate de moderator la dezbaterea cu Båsescu, de la prezidenÆiale, dupå ce a citit mizeriile apårute în „România Mare”, cu acuzaÆii aberante de homosexualitate290, m-a întrebat cum mai puteam så discut cu el, încercând så-l conving så nu se retragå de la alegerile din primul tur, pornind de la fantasmagoriile de fraudå electoralå.

Mai adaug faptul cå poziÆia lui Corneliu Vadim Tudor pentru turul II s-a definit prin douå acÆiuni/declaraÆii publice, ambele venind în susÆinerea lui Traian Båsescu. Mai întâi, pe 1 decembrie Corneliu Vadim Tudor a declarat, în cadrul unei conferinÆe de preså, cå exclude categoric orice colaborare politicå cu „maçinåria mafiotå” reprezentatå de PSD. Apoi, pe 3 decembrie, liderul PRM a fåcut o altå declaraÆie publicå prin care sugera electoratului såu så nu-l voteze pe Adrian Nåstase. „Nåstase e nedemn pentru funcÆia de preçedinte. Tråieçte în mocirlå çi ce face el este incalificabil pentru o fiinÆå umanå”, îçi justifica demersul liderul PRM. „Dintre Adrian Nåstase çi Traian Båsescu îl aleg pe Båsescu pentru cå are moravuri sånåtoase”.

290

În dezbatere, Cristian Tudor Popescu a citat din „România Mare” textul mizerabil de pe prima paginå al revistei: „Adrian Nåstase, un bolnav periculos, protagonist al mai multor casete video, în care apare participant activ, de fapt pasiv, la orgii homosexuale – una e filmatå la un club de pederaşti din Anglia, unde Bombonel se hârjoneçte cu mai mulÆi håndrålåi, toÆi în pielea goalå, dar el consuma cocainå”. Pentru articolul respectiv fåcusem plângere penalå împotriva lui Vadim. Textele îi erau atribuite lui Nati Meir, aflat de mai mulÆi ani în închisoare, çi care mi-a cerut scuze, ulterior, pentru minciunile respective.

231

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

232

RelaÆiile externe ale partidului

29. RelaÆiile externe ale partidului

Perioada 2001-2004 a însemnat o activitate de relaÆii externe deosebit de dinamicå în contextul integrårii Partidului Social Democrat în InternaÆionala Socialistå çi în Partidul Socialiçtilor Europeni. În acea perioadå, am avut întâlniri periodice cu conducerile SPD din Germania, Partidul Socialist Francez, Partidul Laburist din Marea Britanie, Partidul Socialist Portughez, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, Democratici di Sinistra (Italia), PSD Suedia, Partidul Laburist din Israel, PSD Finlanda, Partidul Laburist din Norvegia, Partidul Socialist din Ungaria, Partidul Socialist din Bulgaria, Partidul Socialist din Albania, PASOK şi Partidul Laburist Olandez. În acel cadru, am încheiat diverse acorduri de cooperare çi parteneriat cu: • Partidul Social Democrat din Germania (SPD). În perioada 2001-2004 s-au aplicat prevederile protocolului semnat în octombrie 2000 de cåtre PDSR şi SPD în vederea creårii Grupului Parlamentar Comun de Lucru; • Partidul Laburist din Israel, 14 februarie 2002. A fost primul acord semnat de PSD cu un partid membru cu drepturi depline al InternaÆionalei Socialiste; • Partidul Socialist Ungar, Satu Mare (Protocolul de parteneriat PSD-PSU), 31 ianuarie 2003. Documentul, apreciat de cåtre personalitåÆi ale InternaÆionalei Socialiste, a confirmat calitatea excelentå a relaÆiilor dintre PSD şi PSU, propunând, în acelaşi timp, instrumente de cooperare ce au contribuit semnificativ la dezvoltarea relaÆiilor dintre România şi Ungaria, în cadrul Parteneriatului pentru secolul 21; • Partidul Socialist Bulgar (Protocolul de Cooperare şi Parteneriat), 17 februarie 2003.

Acordul, semnat între douå partide social-democrate în curs de aderare la InternaÆionala Socialistå, reconfirma angajamentul european şi voinÆa lor de a construi o relaÆie de parteneriat între România şi Bulgaria, Æåri aflate în faza finalå a procesului de aderare la Uniunea Europeanå.

• Adunarea ConstituÆionalå Democraticå din Tunisia. Parafat la data de 2 noiembrie 2002 şi semnat la data de 2 iunie 2003; 233

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

• Grupul Socialist din Parlamentul European, 11 noiembrie 2004. Documentul semnat şi de cåtre Institutul Social Democrat punea bazele programului de pregåtire a parlamentarilor social-democraÆi care vor deveni observatori la Parlamentul European, începând cu septembrie 2005. În acea perioadå, PSD a participat la toate evenimentele majore ale InternaÆionalei Socialiste.

• 29-30 iunie 2001, Consilul IS Lisabona. Pentru prima datå, o delegaÆie a Partidului Social Democrat a luat parte la o reuniune a Consiliului InternaÆionalei Socialiste, eveniment care avea så demareze procesul de integrare a partidului nostru în cadrul celei mai mari familii politice a lumii.

• 26-27 noiembrie 2001, Consiliul IS Santo Domingo. Consiliul InternaÆionalei Socialiste propune acordarea statutului de membru consultativ Partidului Social Democrat, ca urmare a cererii oficiale pe care noi o adresasem IS, la începutul lunii iunie 2001.

• 31 mai-1 iunie 2002, Consiliul IS Casablanca. Începând cu acel Consiliu relaÆia dintre PSD şi familia social-democratå se instituÆionalizeazå.

• 20-21 ianuarie 2003, Consiliul IS Roma. Consiliul IS, analizând evoluÆiile Partidului Social Democrat, propune acordarea statutului de membru cu drepturi depline partidului nostru. Decizia de la Roma a însemnat momentul decisiv pentru integrarea PSD în IS, aceasta prefaÆând astfel votul viitorului Congres.

• 23-26 iulie 2003 – al 49-lea Congres ISDUE, Costineşti. Deşi nu era încå oficial membru cu drepturi depline al IS, PSD organizeazå, în premierå, în România, un mare eveniment al familiei social-democrate.

• 5 septembrie 2003, Reuniunea Liderilor Socialişti şi Social-DemocraÆi, Tirana. La Tirana se instituÆionalizeazå un nou mecanism de cooperare şi solidaritate între socialiştii şi social-democraÆii din regiune.

• 27-28 octombrie 2003, Congresul InternaÆionalei Socialiste, Sao Paolo. Congresul din Brazilia reprezintå pentru PSD un moment de referinÆå. Votul unanim de la Sao Paolo a confirmat evoluÆiile partidului şi caracterul social-democrat al politicii guvernamentale. Dobândirea calitåÆii de membru cu drepturi depline a consacrat PSD ca membru în cadrul social-democraÆiei mondiale.

• 7-8 februarie 2004, Consiliul InternaÆionalei Socialiste, Madrid. Primul Consiliu al IS, de dupå Congresul de la Sao Paolo, consolideazå poziÆia PSD în cadrul InternaÆionalei Socialiste. Se constituie Comitetul InternaÆionalei Socialiste pentru Europa de Sud-Est, în care preçedintele PSD deÆinea copreşedinÆia.

• 14-19 februarie 2004, prima vizitå oficialå în China a unei delegaÆii a InternaÆionalei Socialiste la invitaÆia Partidului Comunist Chinez. Cu ocazia Congresului de la 234

RelaÆiile externe ale partidului

Sao Paolo, InternaÆionala Socialistå a hotårât crearea unui grup de contact IS-PCC (Partidul Comunist Chinez). În calitate de co-autor al acestui proiect, am participat la prima vizitå oficialå a unei delegaÆii IS în China, ca membru al acestui grup. Cu ocazia convorbirilor de la Beijing s-a convenit crearea unor mecanisme de contact şi consultare între cele douå pårÆi vizând problematica guvernårii globale.

• 6 noiembrie 2004, Summitul Liderilor Socialişti şi Social DemocraÆi din Balcani, Bucureşti. Ca o dovadå a solidaritåÆii tradiÆionale a familiei social-democrate, InternaÆionala Socialistå organizeazå la Bucureşti Summitul liderilor socialişti şi social-democraÆi din Balcani. Participarea Preşedintelui IS, Antonio Guterres, şi a Secretarului General IS, Luis Ayala, cât şi a liderilor tuturor partidelor din regiune, a probat nu doar susÆinerea PSD în alegerile parlamentare şi prezidenÆiale, ci şi capacitatea partidelor noastre de a promova un proiect social-democrat pentru Europa de Sud-Est. Amintesc çi faptul cå, în 2003, Antonio Guterres, Preçedintele InternaÆionalei Socialiste, a efectuat prima sa vizitå în România. El a revenit, de altfel, la Bucureçti, în 6 noiembrie 2004, cu ocazia Summitului Liderilor Socialiçti çi Social DemocraÆi din Balcani.

Secretarul General al InternaÆionalei Socialiste, Luis Ayala, a fost çi el oaspetele PSD, în perioada 16-18 mai 2004, revenind apoi în România, în 6 noiembrie 2004, cu ocazia reuniunii pe care am menÆionat-o.

Reamintesc çi cele douå proiecte la care partidul nostru a fost coautor: • Grupul de contact IS-PCC, care a organizat prima vizitå oficialå din istoria InternaÆionalei Socialiste, la Beijing, în perioada 14-19 februarie 2004.

• Comitetul InternaÆionalei Socialiste pentru Europa de Sud-Est, constituit cu ocazia Consiliului IS de la Madrid. Noua structurå îşi propunea intensificarea cooperårii între partidele de stânga din regiune, construirea unei viziuni comune, menite så ajute Europa de Sud-Est så depåşeascå decalajele de dezvoltare şi så o pregåteascå pentru integrarea în structurile europene şi euroatlantice.

Integrarea partidului în Partidul Socialiştilor Europeni a reprezentat o altå dimensiune majorå a acÆiunii PSD, atât în plan intern, în efortul de modernizare a partidului, cât şi în planul acÆiunii internaÆionale. În februarie 2002, PSD a primit statutul de membru asociat al Partidului Socialiştilor Europeni.

• 14-15 noiembrie 2002, Consiliul PSE, Varşovia. În contextul amplificårii relaÆiilor cu socialiştii europeni, o delegaÆie a Partidului Social Democrat a participat la reuniunea Consiliului PSE de la Varşovia, unde a contribuit în mod activ la dezbateri.

235

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

• 7 octombrie 2003, Reuniunea specialå consacratå aniversårii semicentenarului PSE, Bruxelles. Eu am fost invitat så sårbåtoresc, alåturi de socialiştii europeni, 50 de ani de eforturi şi reuşite ale Grupului Socialist.

• 24 aprilie 2004, Congresul Partidului Socialiştilor Europeni, Bruxelles. Pentru prima oarå, o delegaÆie a PSD a participat la un Congres al PSE. De altfel, PSD a organizat, împreunå cu Socialiştii Europeni, un numår semnificativ de evenimente: • 19-21 octombrie 2001, Viitorul Europei, Bucureşti. PSD a propus organizarea la Bucureşti a unei conferinÆe comune PSD-PSE, consacrate viitorului Europei şi având tema „Societatea civilå în România şi stadiul negocierilor în vederea aderårii la Uniunea Europeanå”.

• 26-27 octombrie 2002, Viitorul Europei, „Recentele evoluÆii din Europa şi impactul acestora asupra viitorului Europei”, Bucureşti. Un eveniment din agenda socialiştilor europeni, desfåşurat la Bucureşti, consacrat contribuÆiilor social-democraÆilor la unificarea Europei şi identificårii mecanismelor prin care partidele noastre pot contracara populismul, demagogia şi extremismul politic.

• 10-12 octombrie 2003, Viitorul Europei, „Extinderea UE – un viitor comun pentru toÆi. SituaÆia României şi Bulgariei. Problema romilor – o problemå europeanå”, Bucureşti. Acest eveniment continua seria proiectelor organizate împreunå cu socialiştii europeni, de aceastå datå fiind consacrat derulårii procesului de integrare a României şi Bulgariei în Uniunea Europeanå şi politicilor pe care social-democraÆii le promovau pentru a asigura un viitor mai bun comunitåÆilor de romi.

• 21-22 octombrie 2004, vizita la Bucureşti a liderului Grupului Socialist din Parlamentul European, Martin Schulz.

• 11 noiembrie 2004, vizita la Bucureşti a lui Jan Marinus Wiersma, vicepreşedinte PSE. MenÆionez çi faptul cå preşedintele PSE, Poul Nyrup Rasmussen, a efectuat în cursul anului 2004, douå vizite în România: • în iulie, cu ocazia taberei de varå ECOSY, de la Costineşti; • pe 28 august, cu ocazia participårii la Congresul Extraordinar al PSD. Seminarul internaÆional „ConstrucÆia unui partid social-democrat modern” a fost organizat de PSD, ISD şi FundaÆia Friedrich Ebert, în perioada 17-18 martie 2005, la Bucureşti, la Palatul Parlamentului, çi s-a bucurat de prezenÆa Secretarului General al PSE, Philip Cordery.

236

RelaÆiile externe ale partidului

RelaÆia PSD-PSE a reprezentat nu doar un factor major în efortul nostru de restructurare şi de modernizare a partidului, dar, în egalå måsurå, a contribuit remarcabil la solidaritatea Grupului Socialist cu eforturile Guvernului PSD de a face din România un stat mebru al Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007.

Votul pozitiv din Parlamentul European din 13 aprilie 2005 a subliniat, o datå în plus, contribuÆia Grupului Socialist la împlinirea proiectului de aderare la UE, proiect esenÆial pentru România.

Partidul Social Democrat a obÆinut deci, în perioada 2001-2004, rezultate deosebite în domeniul relaÆiilor internaÆionale. Partidul a utilizat, în permanenÆå, calitatea sa de membru al familiei social-democrate pentru a servi, prin mijloace çi instrumente specifice, interesele României çi consolidarea sprijinului internaÆional pentru integrarea Æårii în structurile europene çi euroatlantice.

Procesul de integrare în cadrul InternaÆionalei Socialiste, început dupå constituirea PDSR, a cunoscut un impuls semnificativ în anul 2000, când, împreunå cu PSDR, am format Polul Social Democrat.

Dupå victoria în alegeri, din toamna anului 2000, prin decizia conducerii PDSR çi a PSDR, dar çi a grupului de personalitåÆi provenind din Partidul Democrat çi din AlianÆa pentru România s-a realizat unificarea tuturor acestor forÆe ataçate valorilor social-democraÆiei în Partidul Social Democrat.

Congresul din 16 iunie 2001291 a demonstrat dorinÆa comunå de a construi împreunå un partid modern, iar pe de altå parte a confirmat dorinÆa çi interesul social-democraÆiei internaÆionale de a avea un partener politic credibil çi important în România. Ulterior, Partidul Social Democrat a devenit membru cu drepturi depline al InternaÆionalei Socialiste – cu ocazia Congresului IS din octombrie 2003, de la Sao Paolo – membru cu drepturi depline al Partidului Socialiçtilor Europeni, dupå semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeanå, în aprilie 2005.

Pe de altå parte, Institutul Social Democrat „Ovidiu Çincai”, fundaÆia partidului – fundaÆie pe care am înfiinÆat-o în amintirea celui care, în calitate de consilier apropiat al meu, a avut un rol deosebit în modernizarea ideologicå a partidului – a reuçit så devinå partenerul 291

„Pentru PSD, susÆinerea primitå de la partenerii europeni a avut dublå semnificaÆie. Având în vedere cå AlianÆa D.A., principalul adversar electoral al PSD, a fost fondatå de PD, şi el membru al InternaÆionalei Socialiste, PSD a folosit sprijinul InternaÆionalei în douå sensuri: pentru a se legitima ca partid european, cu bune conexiuni internaÆionale care vor putea fi folosite pe viitor în slujba intereselor naÆionale, dar şi pentru a delegitima PD, partid care, în opinia liderilor PSD, a încetat så mai fie un partid socialist autentic intrând în alianÆå cu un partid de dreapta (PNL) împotriva unui alt partid de stânga (PSD). Astfel, reuniÆi în cadrul Summitului liderilor socialişti şi social-democraÆi din Balcani de la Bucureşti, lideri ai InternaÆionalei Socialiste (printre care domnii António Guterres, Preşedintele IS şi Luis Ayala, secretar general al IS, dar şi fostul ministru de externe grec, George Papandreou, Preşedintele PASOK) au fost extrem de clari în sprijinul lor acordat PSD, dar şi în lipsa de susÆinere acordatå PD, pentru cå «s-a aliat cu un partid de dreapta». (IPP, Raport 2005, op.cit., p.73)

237

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

credibil al marilor fundaÆii social-democrate, cum ar fi FundaÆia Friedrich Ebert, Karl Renner Institute, Jean Jaurès, Westminster Foundation, Olof Palme, cu care a organizat un numår important de evenimente referitoare la activitatea partidelor social-democrate çi la dezbaterea de idei din cadrul social-democraÆiei contemporane. În perioada 2001-2004, OrganizaÆia de Femei a PSD çi TSD au devenit, la rândul lor, membri cu drepturi depline ai InternaÆionalei Socialiste a Femeilor çi respectiv ai YUSI (Uniunea Tineretului IS), confirmând capacitatea de a coopera în mod substanÆial cu structurile similare ale social-democraÆiei mondiale.

Pentru a atinge statutul pe care l-a obÆinut, în acei ani PSD a trebuit så confirme partenerilor externi soliditatea angajamentului ideologic, atât în acÆiunea politicå, cât çi în cea guvernamentalå. În acelaçi timp, partidul a trebuit så facå faÆå opoziÆiei sistematice venite din partea celui de-al doilea partid românesc afiliat la InternaÆionala Socialistå – Partidul Democrat.292 La Sao Paolo, la Congresul InternaÆionalei Socialiste, au fost cam 40 de propuneri de schimbare de statut pentru unele partide politice, membre ale InternaÆionalei sau care aveau un anumit statut în cadrul InternaÆionalei. Propunerea lui Gutteres, preçedintele InternaÆionalei, a fost de a se face un vot în bloc pentru toate. Unele treceau de la statutul de membru cu drepturi depline, altele la statute intermediare, dar propunerea a fost så se facå un singur vot, pe baza recomandårilor comitetului respectiv al InternaÆionalei. Gutteres, înså, a întrebat: este cumva cineva în salå care doreçte un vot separat, fiind împotriva vreunuia dintre propunerile comitetului? Reprezentanta Partidului Democrat – Lavinia Çandru – s-a înscris la cuvânt çi a spus cå are mandat så voteze împotrivå çi a cerut un vot separat pentru PSD. Antonio Gutteres, în mod firesc, a supus votului acea propunere care s-a votat independent.

A existat deci un singur vot separat de votul în bloc – acela pentru PSD, çi în felul acesta probabil cå noi am obÆinut cel mai frumos vot de încredere posibil, pentru cå din 146 de formaÆiuni politice membre ale InternaÆionalei Socialiste singurul care a fost împotrivå a fost reprezentantul Partidului Democrat.

Ar trebui så spun cå s-au fåcut de râs, a fost o situaÆie absolut penibilå çi care, sigur, a låsat urme, pentru cå propunerea PD a fost çi un afront la adresa conducerii InternaÆionalei Socialiste çi a procedurilor, a filtrelor succesive – care, de obicei, au credibilitatea fireascå în cadrul membrilor organizaÆiei. În orice caz, pentru noi a fost clar un vot de încredere çi nu va putea nimeni vreodatå så spunå cå ne-am ascuns în spatele unui vot în bloc, împreunå cu alte partide.

A fost un vot direct pentru PSD. Vreau înså så ne aducem aminte de acest gest inamical

292

238

IPP, Raport 2005, op.cit., p.73

RelaÆiile externe ale partidului

al partidului lui Båsescu, înainte ca acesta så treacå la PPE! Oricum, Lavinia Çandru acÆionase pe baza instrucÆiunilor primite direct de la Traian Båsescu.

La fiecare çedinÆå a DelegaÆiei Permanente, aveam pe agendå çi informåri referitoare la activitåÆile externe ale guvernului. Iatå douå relatåri pe care le-am fåcut în 6 octombrie 2003: „Am vorbit la Roma foarte mult cu Tony Blair. Am avut şi o şanså în autobuzul cu care am mers la recepÆia datå de preşedintele Italiei. Am stat unul lângå altul şi, practic, douåzeci de minute i-am spus tot ce aveam de spus. Nu ştiu dacå l-am plictisit foarte tare, dar oricum i-am spus toate lucrurile, începând de la problema vizelor, unde, dupå pårerea mea, existå o mare şanså så se dea un semnal politic important din partea Marii Britanii. Sigur cå Tony Blair nu este în cea mai bunå situaÆie politicå în Æarå în momentul åsta şi asta mi-a spus şi el, dar, pe de altå parte, mi-a spus: De îndatå ce am så pot, rezolv aceastå chestiune. Eu sunt convins cå ori în toamna asta, ori în primåvara viitoare, vom avea o decizie favorabilå”. „Am vorbit şi cu Schroeder. Schroeder m-a întrebat foarte direct: Cu ce pot så te ajut? Åsta era stilul lui. I-am spus: Acum – «economia funcÆionalå de piaÆå». Avem nevoie. Sunt multe lucruri, nu trebuie insistat pe foarte multe. Trebuie så ne luåm pentru fiecare etapå câte una sau douå probleme care ne intereseazå şi pe care så încercåm så le promovåm”. În luna august, în 2002, în cadrul Reuniunii cu responsabilii PSD pentru activitatea externå çi de relaÆii internaÆionale, am vorbit despre un aspect important – faptul cå dispårea tot mai mult separarea dintre politica internå şi cea externå, motiv pentru care trebuiau generate cât mai multe dezbateri pe problematica europeanå. Cele douå direcÆii de acÆiune se leagå tot mai strâns şi acest lucru se vede în mod evident în ceea ce priveşte activitatea europeanå – finanÆårile au loc direct din exterior pentru comunitåÆile locale, multe proiecte interne sunt determinate de unele construite în cadrul internaÆional.

Pe de altå parte, faptul cå relaÆiile externe nu se desfåşoarå numai la nivel central şi cå, tot mai mult comunitåÆile locale sunt implicate, în mod direct, în astfel de acÆiuni. În stânså legåturå cu acest aspect, am subliniat şi importanÆa unei mai bune cunoaşteri a realitåÆilor externe de cåtre responsabilii din teritoriu, în condiÆiile în care cele mai multe proiecte promovate de Comunitatea Europeanå, în special finanÆårile nerambursabile sau creditele de genul SAPARD sau PHARE se bazeazå pe relaÆia directå. Toate acestea necesitau o pregåtire bunå şi echipe omogene, la nivel local, care så cunoascå problematica în cauzå, mai ales cå se constatau greutåÆi în elaborarea proiectelor pentru obÆinerea unor astfel de finanÆåri.

Vreau så amintesc çi abordarea pe care am prezentaat-o în deschiderea celui de-al treilea seminar al ConvenÆiei Partidului Socialiçtilor Europeni, structurå regionalå a InternaÆionalei Socialiste, care s-a desfåçurat la Bucureçti, în martie 2003. „Unitatea în diversitate, aceasta este substanÆa Europei”, am apreciat, adåugând cå, în acelaşi timp, dimensiunea etnicå a fost „prima carte albastrå a diversitåÆii de idei”.

239

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Am precizat cå, în contextul crizelor postmoderne şi al provocårilor ridicate de problema globalizårii, construcÆia europeanå reprezintå un proiect ce meritå så fie continuat în pofida tuturor obstacolelor, pentru simplul motiv cå nu existå o alternativå mai bunå pentru securitatea şi stabilitatea continentului din care face parte şi Æara noastrå. „Europa la care dorim så aderåm este o Europå socialå mai aproape de cetåÆenii såi”. Noi acceptåm economia de piaÆå ca fiind un instrument al progresului economic şi al prosperitåÆii, bazat pe libera competiÆie, dar, în acelaşi timp, respingem includerea acestor norme în viaÆa socialå. L-am citat, cu acel prilej, pe fostul premier francez Lionel Jospin, care a fåcut o distincÆie netå între economia de piaÆå şi societatea de piaÆå. „Sunt convins cå, prin contribuÆia sa, România îşi poate îndeplini rolul de legåturå între interesele statelor europene mai mici şi mai mari pentru echilibrul şi armonia construcÆiei europene. De asemenea, am convingerea cå întreaga regiune central-sud-est-europeanå poate deveni un ingredient necesar al definitivårii noii identitåÆi europene”.

Cu ocazia vizitelor de nivel înalt din stråinåtate organizam acÆiuni la care invitam çi reprezentanÆi ai opoziÆiei. Voi da un exemplu, preluând un fragment din „Jurnalul românesc” al lui Thierry de Montbrial: „DelegaÆia se adunå la 11.30 pentru a merge în cortegiu la Palatul Victoria. În «galeria cu oglinzi» a acestei clådiri impunåtoare din anii ’30, are loc o ceremonie de semnare a unor acorduri, publice şi private, urmatå de o conferinÆå de preså comunå a lui Raffarin şi Nåstase.

Notez prezenÆa lui Louis Schweitzer, preçedintele grupului Renault: cu achiziÆionarea uzinelor Dacia, Renault a fåcut o investiÆie semnificativå în România.

Dupå mai mult de o orå de stat în picioare, mergem repede la Hotelul Intercontinental – e cu totul altceva decât Sofitel! – pentru prânzul de onoare oferit de gazdele noastre. În sfârşit, am impresia cå nu sunt aici în rol de påpuşå. Îl revåd cu plåcere pe fostul preşedinte Emil Constantinescu, care pregåteşte pentru publicare un pamflet despre propria Æarå, pe ministrul Culturii, Råzvan Theodorescu – fostul soÆ al Roxanei – şi mai ales pe episcopul Robu. Incontestabil, îmi place acest om. El îmi spune, cu zâmbetul såu plin de bunåtate, cå, în timpul unei recente întâlniri cu preoÆii såi, m-a folosit, ca så spunem aşa, pentru a-i întreba dacå au credinÆå... Într-adevår, îi povestisem cum într-o zi, la Roma, am pus aceastå întrebare unor cardinali! Oricare ar fi intenÆia gestului såu, eu våd în el un semn de complicitate.

240

RelaÆiile externe ale partidului

Sosesc şi cei doi prim-miniştri. Adrian Nåstase må salutå cu cåldurå şi-i spune lui Raffarin, uimit de faptul cå ne tutuim, cå a citat în ultima sa carte o conversaÆie pe care o avusesem cu el în 1990”.293 Doresc så închei acest capitol cu un citat din mesajul adresat Consiliului Extraordinar al Partidului Social Democrat, din 28 august 2004, de cåtre Antonio Guterres, Preçedintele InternaÆionalei Socialiste: „Vreau så-i transmit lui Adrian Nåstase çi social-democraÆilor români profunda noastrå gratitudine pentru ceea ce faceÆi pentru România, pentru modernizarea Æårii voastre çi pentru a o pregåti în a fi membru çi partener cu drepturi depline în toate structurile europene çi euroatlantice.

Pentru InternaÆionala Socialistå, opiniile çi acÆiunile voastre au fost extrem de importante, definind politicile noastre çi strategiile referitoare la politica mondialå”.

293

Thierry de Montbrial, vol.cit., p.95

241

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

242

RelaÆia cu Uniunea Europeanå – câteva aspecte

30. RelaÆia cu Uniunea Europeanå – câteva aspecte

Prioritatea politicå absolutå, în a doua parte a mandatului guvernamental, devenise (dupå eliminarea vizelor çi invitaÆia pentru România de a deveni membru NATO) accelerarea negocierilor pe toate capitolele de aderare la UE294. Aceasta a fost çi raÆiunea pentru care, în paralel cu structura clasicå a guvernului, am creat Comitetul Executiv pentru Integrarea Europeanå – o structurå interministerialå, de coordonare a pregåtirii pentru UE, structurå cu reuniuni såptåmânale, pe care le conduceam.295 Negocierile cu statele membre ale UE, dar, mai ales, „jocurile” care se fåceau în Parlamentul European ne-au creat numeroase probleme politice. Mai ales în 2004, anul alegerilor la noi, dar çi la nivelul Parlamentului çi Comisiei Europene. De exemplu, „Raportul privind progresele României pentru aderarea la Uniunea Europeanå”, adoptat în Comisia de Politicå Externå, Drepturile Omului, Securitate çi Apårare Comunå a Parlamentului European, în februarie 2004, deçi sublinia progresele obÆinute, evidenÆia anumite aspecte critice privind calitatea procesului de aderare a Æårii noastre la Uniunea Europeanå. În aceste condiÆii, era nevoie de îmbunåtåÆirea modului de comunicare cu Parlamentul European, dupå ce s-a constatat cå opiniile unor europarlamentari, precum olandezul Arie Oostlander, derivau din „lacune” în cunoaçterea unor realitåÆi româneçti.296 294

La 20 februarie 2003, Günther Verheugen, comisarul UE pentru România, a avut o serie de întâlniri, la Bucureşti, cu preşedintele Iliescu, cu grupurile parlamentare ale Puterii şi OpoziÆiei şi cu membrii Cabinetului. El a apreciat eforturile României pe calea integrårii în UE, dar a recomandat accelerarea reformelor şi a luptei împotriva corupÆiei. Tot atunci, în privinÆa declaraÆiei preşedintelui FranÆei – care afirmase cå România, în chestiunea Irakului, a pierdut o bunå ocazie så tacå – eu am declarat: „Cred cå România, ca orice Æarå europeanå, are dreptul la propriile interese naÆionale şi nu ne place ca cineva så ne spunå cum så procedåm în politica externå”.

295 În 7 ianuarie 2003, a avut loc prima çedinÆå a Comitetului Executiv pentru Integrarea Europeanå, care a hotårât prioritåÆile României pentru aderarea în structurile europene. Astfel, în perioada preçedinÆiei elene a Uniunii Europene, România çi-a propus så închidå, provizoriu, capitolele de negociere care vizau realizarea unei economii funcÆionale de piaÆå.

296 În 29 ianuarie 2004, europarlamentarul creştin-democrat Arie Oostlander, raportorul pentru Turcia (!), a propus în Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European un amendament care recomanda Comisiei Europene „suspendarea negocierilor de aderare cu România”. Amendamentul a fost susÆinut şi de baroneasa Emma Nicholson, vicepreşedintele Comisiei de afaceri externe şi raportor pentru România. O zi mai târziu, raportoarea

243

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Ooslander era, de fapt, raportor pentru Turcia, çi nu pentru România, la Parlamentul European. Era un joc prin care se încerca o ieçire elegantå în relaÆia cu Turcia, sacrificându-se România. În februarie 2004, ideea doamnei Nicholson era cå România çi Turcia ar fi trebuit så devinå membre ale Uniunii Europene în 2009. Unii dintre cei cu care lucram aveau nevoie de o maså criticå favorabilå unui anumit tip de decizie în legåturå cu Turcia, fie pentru a justifica un refuz la momentul acela, fie pur çi simplu, pentru a împinge lucrurile pentru mai târziu.

Asta era ambianÆa.

Elmar Brook îmi spusese foarte clar cå el era împotriva începerii negocierilor cu Turcia. În 2004, la Bruxelles se dezvolta un puternic curent împotriva lårgirii UE, mai ales contra României (çi Bulgariei). Unii cåutau un „Æap ispåçitor”. România putea foarte bine så serveascå acestui scop. În plus, unii dintre occidentali nu doreau så spunå direct Turciei (cu care aveau diverse interese strategice – americanii – sau economice – europenii) cå nu vor da un aviz favorabil pentru integrare. Voiau, de aceea, så împacheteze aceastå decizie într-o poveste de principiu, punând çi România în „pachet”.297 Practic, la fiecare reuniune, discutam evoluÆiile legate de procesul de integrare, relaÆiile bilaterale cu Æårile membre ale UE, „stårile de spirit” ale raportorilor pentru România. Astfel, în februarie 2004, le spuneam colegilor din DelegaÆia Permanentå cå atmosfera în legåturå cu România se înråutaÆise. „Cå noi am fåcut sau nu am fåcut, cå alÆii au fåcut sau nu au fåcut, este clar cå prietenii noştri ne susÆin, dar, dacå nu le dåm muniÆie în perioada imediat urmåtoare, vor ceda şi ei. Textele sunt clare. Am avut şi discuÆii pe care nu pot så vi le povestesc. O så mai discutåm zilele urmåtoare.

Este o foarte mare frustrare, o nemulÆumire pe anumite zone. Este şi starea asta de tensiune de la Comisie, sunt alegeri în diferite Æåri, nu se ştie cine ce anume posturi va avea. În Comisie, de asemenea”.

Spuneam atunci: „Så nu uitåm cå România va adera la Uniunea Europeanå în ianuarie 2007, nu în mai 2004. Så fim pregåtiÆi ca unele evaluåri så fie chiar mai exigente decât pentru cele 10 state care vor adera în luna mai, în acest an. Så nu amestecåm înså obiectivele de Comisei Europene pentru România, Emma Nicholson, a susÆinut în Parlamentul European propunerea de suspendare a negocierilor de aderare la Uniunea Europeanå, sugerând ca ar fi în „interesul României så se concentreze asupra creårii unui sistem juridic eficient şi bine condus”. Amendamentul a fost susÆinut şi de preşedintele Comisiei de politicå externå a Parlamentului European, Peter Brook. Demersul creştin-democraÆilor europeni a fost respins înså de grupul socialiçtilor din Parlamentul European, care au susÆinut Guvernul PSD. 297 Nu întotdeauna reacÆiile membrilor PES ne-au ajutat. DeclaraÆiile lor purtau uneori mai curând amprenta unor interese naÆionale. Astfel, în octombrie 2003, înainte de realizarea unor importante contracte economice (privatizåri) cu firme austriece, Hannes Swoboda, membru al Partidului Social Democrat din Austria çi çeful delegaÆiei austriece din Parlamentul European, a pus pe jar clasa politicå româneascå, afirmând cå România nu va fi pregåtitå de aderare înainte de anul 2010. El a revenit, ulterior, afirmând cå anul 2007, ca termen pentru aderarea la UE, este în pericol dacå România nu va face eforturi mai mari în pregåtirea pentru integrarea în UE.

244

RelaÆia cu Uniunea Europeanå – câteva aspecte

parcurs, ceea ce avem de fåcut în acest an, cu ceea ce avem de îndeplinit pânå la aderarea din 2007”. În conformitate cu calendarul de aderare, România avea înså la dispoziÆie trei ani pentru finalizarea reformelor stabilite. În ceea ce priveşte criteriul politic de aderare, Rapoartele de Æarå ale Comisiei Europene pentru anii 2001-2003 aråtau cå România îndeplineşte şi continuå så îndeplineascå criteriul politic de la Copenhaga şi cå la Consiliul European de la Bruxelles, din decembrie 2003, şefii de stat şi de guvern din UE au susÆinut finalizarea negocierilor în 2004, semnarea tratatului de aderare cât mai devreme în 2005 şi intrarea României în Uniune în 2007.

Promptitudinea çi calitatea råspunsurilor pe care le-am furnizat în dialogul bilateral intens au determinat faptul cå, în final, din Raportul Comisiei de politicå externå au fost eliminate formulårile care cereau suspendarea negocierilor. DiscuÆiile pe care le-am avut, felul în care am discutat la nivelul unora dintre grupurile politice din Parlamentul European au dus la o concluzie foarte clarå: ideea suspendårii negocierilor cu România era neoportunå, fiind consideratå, de mulÆi, chiar extravagantå.

Am explicat cå unele dintre problemele semnalate nu erau tocmai exacte, în condiÆiile în care România purta încå negocieri pe anumite capitole.

Am vrut så subliniez faptul cå negocierile pentru aderare au avut nu numai un caracter tehnic (pe capitole) cu guvernele statelor membre çi a Comisiilor, dar çi o dimensiune politicå, existând o anumitå presiune care venea de la partidele parlamentare din statele membre çi era exercitatå prin poziÆiile politice çi structurile Parlamentului European.

Totuçi, la finalul anului 2004, în siajul deciziei Comisiei Europene, plenul Parlamentului European a dezbåtut, în cursul zilei de 14 decembrie, raportul referitor la progresele înregistrate de România pe calea aderårii la Uniunea Europeanå, raport întocmit de deputatul francez Pierre Moscovici çi care fusese adoptat, anterior, în Comitetul de Afaceri Externe a legislativului paneuropean.

La 30 noiembrie, Comitetul de Afaceri Externe al Parlamentului European adoptase çi el, cu o foarte largå majoritate, raportul referitor la progresele înregistrate de România pe calea aderårii la Uniunea Europeanå.

Documentul menÆinea mesajul esenÆial al textului elaborat de raportul Pierre Moscovici, recomandând încheierea negocierilor de aderare în 2004, semnarea Tratatului de aderare în 2005 çi aderarea propriu-ziså în 2007.

Un caz special l-a constituit problema copiilor instituÆionalizaÆi çi a celor cu handicap, care devenise un motiv de îngrijorare internaÆionalå odatå cu primele relatåri mass-media despre situaÆia din çcolile româneçti de specialitate (internate çi case de copii). Încå din martie 1990, mai multe staÆii de televiziune çi multe ziare importante din lume au transmis reportaje despre ceea ce se putea vedea în aceste instituÆii. Problema apåruse, de fapt, ca o încercare de a explica evoluÆia sistemului lui Ceauçescu. Circulau tot felul de istorii despre securiçti crescuÆi în case de copii, deveniÆi apoi fanatici apåråtori ai familiei dictatorului.

245

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Dupå depunerea cererii de aderare a României la Uniunea Europeanå, copiii, protecÆia lor çi instituÆiile în care ei creçteau au devenit un subiect politic extrem de fierbinte. În perioada 1996-2000 au avut loc trei fenomene simultane çi contradictorii.

Existau semne ale dezvoltårii unui sistem internaÆional de adopÆii ilegale çi paralegale cu sprijinul unor persoane din politica çi administraÆia din România, sistem care a intrat în 1998 în atenÆia Interpol, FBI, Comisiei Europene çi a Parlamentului European. CSAT a fost informat, în repetate rânduri, despre aceastå problemå, iar în 29 mai 2001 un director Interpol a informat Parlamentul European despre existenÆa unor probe certe de constituire a reÆelelor ilegale de trafic de copii, fårå înså a nominaliza România. În aceste condiÆii s-au multiplicat eforturile interne legislative, administrative çi politice de a gåsi o soluÆie potrivitå acestei probleme. Se constatase o corelaÆie clarå între eforturile de soluÆionare a problemei çi campaniile de sprijinire a adopÆiilor internaÆionale desfåçurate în România çi în Europa Occidentalå. Aceste campanii doreau så acrediteze ideea cå România este prea såracå pentru a se putea ocupa de copiii såi, iar românii îçi abandoneazå uçor çi iresponsabil copiii. „Ce s-a întâmplat de fapt între 21 mai 2001 çi 13 iulie 2001? S-a întâmplat cå, poate pentru prima datå de când România este guvernatå democratic, câÆiva oameni aflaÆi în vârful statului român au priceput cå vorba fårå faptå este ca irigaÆia fårå ploaie. Ajutå, dar nu rezolvå. Cei trei oameni sunt Adrian Nåstase, prim-ministru, Çerban Mihåilescu, secretarul general al guvernului, çi Gabriela Coman, secretar de stat la Autoritatea pentru ProtecÆia Copilului. Când au citit versiunea iniÆialå a Raportului Nicholson çi reacÆiile presei româneçti çi stråine, aceçti oameni au håituit pur çi simplu întregul sistem de protecÆie a copilului, instituÆiile internaÆionale, oamenii din preså, experÆi independenÆi, pentru a înÆelege ce s-a întâmplat. Çi au aflat. Începând din 1997 a fost pus în practicå legalå în România un sistem de organizare a exportului de copii, pe cât de complex, pe atât de odios. InstituÆia abilitatå a guvernului autorizase peste o sutå de agenÆii så primeascå copii numiÆi «adoptabili». Copiii «adoptabili» erau copii frumoçi, sånåtoçi, vioi care tråiau în centrele de plasament, sau cu o vorbå veche, în orfelinate. Unele dintre aceste fundaÆii stabiliserå legåturi cu agenÆii de adopÆii din stråinåtate.

AgenÆiile stråine gåseau «clientul» pentru adopÆie, comunicau agenÆiilor din România, acestea fåceau actele necesare, mergeau la Comitetul Român de AdopÆii, adoptau copilul legal çi îl expediau în stråinåtate. Çi primeau banii”.298

298

Vezi Alin Teodorescu, Sociolog în viaÆa cotidianå, Bucureçti, Editura Economicå, 2005, pg.83. „Din acest comerÆ odios s-au scos zeci de milioane de dolari pe an în 1997, 1998, 1999 çi, mai ales, 2000.” (idem, p.83)

246

RelaÆia cu Uniunea Europeanå – câteva aspecte

Tot Alin Teodorescu sublinia faptul cå „la vârful guvernului Nåstase s-au adoptat douå decizii majore: så se opreascå adopÆiile internaÆionale çi så se restructureze sistemul de protecÆie a copilului din România. Prima decizie a fost uçoarå, dar consecinÆele ei vor fi grele. Cåci multå lume a scos un ban bun, de o vilå, de un Mercedes, de un cont la bancå din vânzarea copiilor români. Çi nu numai persoanele din România. În curând vom vedea acuze internaÆionale cå România încalcå drepturile copilului, cå adopÆiile internaÆionale sunt permise de tratate internaÆionale. Sunt permise, dar nu sunt obligatorii. Guvernul României çtie ce vine. Numai cå de data aceasta are ca sprijin çi Uniunea Europenå, çi Parlamentul European, çi pe aceastå adevåratå tornadå politicå, Emma Nicholson. Cea de-a doua decizie, respectiv cea de restructurare a sistemului de protecÆie a copilului din România, este mai lungå çi mai complicatå.

Dacå reuçeçte, ar fi poate pentru prima datå în istoria administraÆiei româneçti când se modernizeazå un segment al acesteia.”299 În februarie 2004, Traian Båsescu m-a acuzat cå mi-am „deschis uşile puterilor de la Bruxelles vânzând copii”. El a prezentat anexele a trei dintre memorandumuri prin care înalÆi oficiali europeni şi americani au fåcut lobby pentru infierea a 1.100 de copii. Pe listå se aflau: preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, comisarul european pentru drepturile omului, Gil Robles, şi senatorul John Kerry, contracandidatul numårul unu al lui George Bush, în tabåra democraÆilor. Preşedintele PD a prezentat mai multe documente care, spunea el, reflectau atât încålcarea de cåtre guvernanÆi a Moratoriului privind adopÆiile internaÆionale, cât şi implicarea unor înalÆi oficiali europeni şi americani în acest proces. Solicitårile respective vizau, în realitate, proceduri începute cu ani în urmå. Oricum, era clarå „complicitatea” unor oficiali de la Bruxelles cu Traian Båsescu. Unii ne presau pe o parte, alÆii pe partea cealaltå – în legåturå cu adopÆiile!

De exemplu, în 9 aprilie, Ambasada SUA din Bucureçti a organizat o teleconferinÆå la care au luat parte mai multe familii de americani ce au adoptat unul sau mai mulÆi copii din România. Americanii s-au pronunÆat vehement împotriva acuzaÆiilor raportorului pentru România al Parlamentului European, baroneasa Emma Nicholson, potrivit cåreia copiii adoptaÆi în stråinåtate îçi pierd identitatea etnicå çi culturalå, cât çi legåturile cu Æara în care s-au nåscut.

Iar în 6 mai 2004, ambasadorul SUA la Bucureçti, Michael Guest, a criticat „restricÆiile dure” impuse prin noua Lege a adopÆiilor internaÆionale. În replicå, çeful delegaÆiei Comisiei Europene la Bucureçti, Jonathan Scheele, a declarat cå trebuie diminuat interesul celor care vor cu orice preÆ så adopte copii din România, susÆinând cå înstråinarea lor de mediul cultural, etnic çi religios ar fi regretabilå.

299

Alin Teodorescu, op.cit., p.83

247

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

O altå temå – discutatå – sub aspectul implicaÆiilor – a fost relaÆia cu Republica Moldova300, sau „tandemul” cu Bulgaria.301 Îmi amintesc çi de relatarea pe care am fåcut-o în DelegaÆia Permanentå, cândva la sfârçitul anului 2003, despre vizita prim-ministrului olandez çi a lui Fabrizio Barbasso, noul director general al DirecÆiei de Extindere a UE. Vizitele au fost foarte reuçite. Premierul olandez plecase extrem de încântat de ce våzuse aici. A fost çi la Sibiu, dar a fost çi la o întâlnire la ASE. Era absolut încântat de discuÆia respectivå. Am fost împreunå cu el. Au fost câÆiva studenÆi puÆin „obraznici”, normali, aça cum trebuie, direcÆi, dar asta i-a plåcut teribil premierului. Pe urmå am fost cu el çi la o expoziÆie, un târg de business olandez. A menÆionat acolo cå a fost la studenÆi çi ce bine a fost, cå am discutat çi cå o så mai mergem la întâlniri din astea. Ca un copil era, efectiv, dupå discuÆia asta. Era extrem de încântat.

Abordarea mea în domeniul relaÆiilor externe Æinea seama, pe de o parte, de relaÆiile pe linie de partid, inclusiv cu çefii guvernelor socialiste sau social-democrate, dar çi de relaÆiile cu premierii sau oamenii politici de dreapta.302 300 La o conferinÆå de preså, la partid, în 9 iulie 2001, unul dintre ziariçti m-a întrebat dacå Moldova este un „stat românesc”? Iatå råspunsul meu: „Råspunsul meu este cel pe care l-am dat în 1999, atunci când am lansat acest concept. Reamintesc cå teoria celor douå state româneşti a fost lansatå de mine în urmå cu zece ani (deci în 1991), pe un considerent foarte simplu. Atunci când unele partide doreau så anexeze Moldova (Basarabia), eu am spus cå nu putem så folosim decât un alfabet pe care Europa îl cunoaşte, nu schimbåri prin forÆå ale frontierelor, ci modelul german care, dupå pårerea mea, poate fi avut în vedere. ExistenÆa celor douå state germane a permis, la un moment dat, prin exercitarea dreptului la autodeterminare, unificarea celor douå state germane, repet, nu prin anexare, ci prin voinÆa populaÆiilor care tråiau în spaÆiile respective. Argumentele sunt de ordin istoric (çi nu revin asupra lor) çi, de asemenea, de populaÆie, populaÆia din Republica Moldova fiind reprezentatå 60-66% din populaÆie româneascå. Dincolo de discuÆiile cu «limba moldoveneascå», cu «poporul moldovean», care sigur cå sunt elemente mai noi de acÆiune politicå pe care nu vreau acum så le comentez. Ele Æin de o anumitå orientare politicå, ideologicå, de anumite raporturi de forÆå. Punctul meu de vedere, înså, råmâne constant, l-am afirmat nu o datå, chiar dacå lucrul åsta a deranjat sau poate chiar så mai deranjeze la Chiçinåu”. Din påcate, la începutul lui octombrie 2001, Ion Morei, ministrul JustiÆiei din Republica Moldova, a evocat „expansionismul românesc” în Basarabia, declaraÆie care a deschis un scandal diplomatic între Bucureşti şi Chişinåu. Ion Morei a luat cuvântul la Strasbourg în calitate de reprezentant al Executivului din Republica Moldova în procesul intentat Guvernului de la Chişinåu de cåtre Mitropolia Basarabiei. În aceste condiÆii, eu am anunÆat cå renunÆ la intenÆia de a vizita Chişinåul în a doua decadå a lunii octombrie, aşteptând clarificåri din partea oficialitåÆilor de la Chiçinåu. În aceste condiÆii, relaÆiile cu guvernul Tarlev çi cu preçedintele Voronin nu au fost foarte apropiate.

301 Dupå alegerile din Bulgaria, în care regele Simeon fusese desemnat prim-ministru, i-am fåcut o vizitå, în 14 august, la locuinÆa sa privatå (înainte de instalarea oficialå). Dupå întâlnirea pe care am avut-o cu Simeon de Saxa Coburg Gotha, am declarat cå tandemul Sofia – Bucureçti este cea mai bunå modalitate de realizare a scopurilor comune ale celor douå Æåri – aderarea la structurile europene çi euroatlantice. AfirmaÆia mea a stârnit înså comentarii în presa bulgarå, care considera cå un asemenea tandem ar fi în detrimentul Bulgariei. „Bulgaria nu acceptå formula «tandem cu România pentru aderarea în NATO» a declarat purtåtorul de cuvânt al Ministerului bulgar de Externe, Elena Poptodorova, în 20 august, referindu-se la ideea lansatå de mine în cadrul întâlnirii cu omologul bulgar.

302 În vara lui 2002, ministrul francez de Interne, Nicolas Sarkozy, se declarase nemulÆumit de un interviu pe care îl acordasem, în 23 iulie, unui cotidian românesc. În interviul respectiv, îmi exprimam regretul cå „românii au devenit material didactic pentru Guvernul francez”, în condiÆiile în care lupta împotriva insecuritåÆii era tema principalå a dezbaterilor electorale din FranÆa. Tot în discuÆiile pe care le-am purtat la partid, în decembrie 2003, Miron Mitrea era foarte mulÆumit cå organizasem vizita lui Berlusconi la Bucureçti, „altfel nu rezolvam în negocierile cu Comisia problema cu procentul de 10% nave arestate în porturi stråine”. S-a referit çi la contractele încheiate cu Germania, cu FranÆa, cu Spania. Concluzia lui (çi a mea): „Integrarea europeanå este pe bani”.

248

PSD çi mass-media

31. PSD çi mass-media

Acesta este un subiect destul de delicat çi de complex. El presupune, retrospectiv, analiza relaÆiilor partidului cu presa, a guvernului (inclusiv „publicitatea de stat”), dar çi a mea cu reprezentanÆii presei.

De la preluarea guvernårii, în decembrie 2000, am avut întâlniri destul de frecvente cu jurnaliçtii çi cu reprezentanÆii lor – de exemplu, cu membrii Clubului Român de Preså.303 Tot pentru funcÆionarea dialogului cu ziariçtii, aç vrea så anexez relatarea unei întâlniri a Clubului Român de Preså la care am fost invitat, în 2 aprilie 2001, aça cum a fost fåcutå de regretatul Viorel Sålågean: „Existå, la începutul Secolului 21, un club select, în România, un club intelectual de facturå elitistå, care cuprinde cei mai importanÆi lideri de opinie din presa româneascå. Azi, membrii «Clubului Român de Preså» (cåci despre el este vorba) s-au întrunit în plenara lunarå în eleganta salå de conferinÆe «ConstanÆa», din la fel de elegantul hotel «Marriott» din Bucureşti, abia inaugurat. Au fost prezenÆi, între alÆii, Dumitru Tinu – directorul ziarului «Adevårul» şi preşedintele Clubului Român de Preså, Mihai Tatulici – directorul revistei «Privirea» şi directorul executiv al clubului, Sorin Oancea – directorul corporaÆiei de televiziune «Antena 1»; Hadji Culea – preşedintele postului naÆional public T.V.R., Andrei Dimitriu – preşedintele SocietåÆii Române de Radio, Cornel Nistorescu – directorul ziarului «Evenimentul Zilei», Sorin Roşca Stånescu – directorul ziarului «Ziua», Horia Alexandrescu – directorul noului ziar «Independent», Marius Tucå – directorul ziarului «Jurnalul NaÆional», Bogdan Ficeac – redactorul-şef al ziarului «România Liberå» ş.a.m.d. pânå la epuizarea 303

„Asearå (28 ianuarie 2001), la Hotel «Marriott» din Bucureşti am participat la întâlnirea premierului Adrian Nåstase cu membrii Clubului Român de Preså. Subiectele abordate: impresiile dupå Strasbourg şi Bruxelles, dificultåÆile enorme ale guvernårii, gafa preşedintelui Ion Iliescu la Focşani. Este bine cå au fost reluate întrunirile lunare ale membrilor Clubului Român de Preså, asociaÆie elitistå cu 45 de membri, reprezentând principalele ziare şi publicaÆii”. (Viorel Sålågean, în vol.cit., p.105)

249

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

listei celor 43 de membri ai C.R.P. O prezenÆå notabilå, deosebit de agreabilå, invitatul serii, premierul Adrian Nåstase, însoÆit de cinci miniştri: Mihai Tånåsescu, ministrul finanÆelor; Ovidiu Muşetescu, ministrul privatizårii; Octav Cozmâncå, ministrul administraÆiei publice locale; Dan Nica, ministrul comunicaÆiilor, şi Vasile Dâncu – ministrul informaÆiilor. Alåturi de ei mai erau Viorel Hrebenciuc çi Octavian Çtireanu, al doilea consilier prezidenÆial, cunoscut publicist çi fondator al CRP. Regula nescriså, dar la fel de severå ca orice articol de lege, este simplå şi incitantå: invitatul – în cazul în speÆå premierul Adrian Nåstase – îşi expune pe parcursul a 15 minute punctul de vedere în legåturå cu subiectele pe care le considerå el importante, dupå care, timp de douå ore, urmeazå tirul întrebårilor. Oricine poate pune orice întrebare, iar invitatul stabileşte dacå e cazul sau nu så råspundå sau ce anume så spunå.

Nimeni înså, niciun membru al Clubului Român de Preså nu are voie så foloseascå în vreun fel informaÆiile aflate. Orice încålcare a acestei cutume se sancÆioneazå dur, cu excluderea din Club. Nu pot decât så må supun, chiar şi în aceste însemnåri, acestei reguli, destul de desuete, dar pe care am consimÆit s-o respect când m-am înscris în C.R.P. Oricum, câteva opinii cu caracter general, fårå niciun fel de detalii, ale premierului meritå amintite: discuÆiile cu reprezentanÆii Fondului Monetar InternaÆional şi ai Båncii Mondiale sunt mult mai dure decât se vede pe micile ecrane sau la conferinÆele de preså, unde se fac eforturi teatrale de a zâmbi; existå o mare lipså de încredere faÆå de promisiunile pe care le face guvernul, oricât de bine ar fi ele fundamentate; existå probleme serioase în privinÆa loialitåÆii şi profesionalismului funcÆionarilor unor ministere; este incredibil cât de bine este pus la punct mecanismul pasårii deciziei, ca pe un cartof fierbinte, când e vorba de arestarea sau trimiterea în judecatå a unui «urs» mafiot; dosarele sunt aruncate când în braÆele poliÆiei, când în ale procuraturii, iar uneori la tribunal zac uitate sub praf; atât de mult am schimbat legile, încât dacå F.M.I. aude cå mai vrem så modificåm o lege – cum este acum legea privatizårii – ne spune pe şleau s-o låsåm baltå cå ne fug investitorii stråini. La Clubul Român de Preså se discutå deschis şi elegant, ca la orice club care se respectå din lume. Se «vând» şi se «cumpårå» opinii, se fac provocåri, se dau replici mai fruste sau spirituale. Dacå nu ai supleÆea conversaÆiei, dacå nu ai niscaiva idei, dacå nu ai o leacå de umor, dacå nu eşti un om agreabil, mai bine stai acaså. Nu îÆi place figura unui coleg de breaslå, nu îÆi place ziarul sau emisiunea lui, nu eşti de acord cu Æinuta sa moralå, nu ai decât så recurgi la armele spiritului pentru a te face ascultat. Cred cå întâlnirea de azi cu premierul Nåstase a fost o reuşitå deplinå şi ea a marcat o adecvare a Æinutei şi a atmosferei Clubului Român de Preså la ştaiful cluburilor occidentale. Cocteilul care a urmat a fost un prilej de a discuta lejer cu premierul şi cu miniştrii care l-au însoÆit. Cu doi dintre ei am proiectat o întâlnire, sper beneficå, peste douå zile: Octav Cozmâncå şi Vasile Dâncu.

Impresia låsatå de premier a fost deosebitå: eleganÆå şi coerenÆå în exprimare, ton spiritual, profunzime şi seriozitate ori de câte ori s-a simÆit nevoia. Chiar dacå pânå acum nu a 250

PSD çi mass-media

strålucit prin rezultate deosebite, totuşi, pot spune cå echipa guvernamentalå a lui Adrian Nåstase se detaşeazå, evident, ca fiind cea mai profesionistå dintre guvernele tranziÆiei. Nu ştiu cât va rezista, nu ştiu când va face şi «ouåle de aur» pe care le aşteaptå românii, dar sigur acum Nåstase şi echipa sa ştiu ce au de fåcut, vor så facå, au început så facå. Mai aşteptåm faptele, care dupå 100 de zile de la instalarea la putere ar trebui så aparå. Råmâne ca istoria så consemneze måcar prin douå-trei fraze cå a existat un guvern Nåstase sau så-l sancÆioneze dur, trecându-l în definitiva uitare”.304 Çi ca så trec, acum, la ultima parte a mandatului, în 2004, mai „contondentå” în urma unor discuÆii pe care le-am avut cu reprezentanÆii presei, Guvernul a propus o serie de måsuri: reducerea acordatå ziariştilor la plata impozitului pe venitul global pentru cheltuieli cu sursele de informaÆii, cum ar fi modificarea mersului trenurilor pentru ca presa scriså så ajungå la destinaÆie, reprogramarea mersului acelor trenuri care transportau presa, în sensul unor ore mai târzii de plecare din Bucureçti, constituirea unui Consiliu NaÆional Mass-media în care så activeze, pe lângå asociaÆii ale presei, çi reprezentanÆi ai guvernului şi presedinÆiei (cu statut de observatori), acest organism urmând a fi finanÆat de Guvern. „Guvernul considera cå este de datoria sa så joace un rol de moderator sau facilitator al înfiinÆårii unui organism instituÆional cu forÆå de autoreglementare”. De altfel, Guvernul a invitat reprezentanÆii organizaÆiilor de media så se pronunÆe asupra oportunitåÆii înfiinÆårii unui asemenea organism. ReprezentanÆii presei çi ai organizaÆiilor de media au respins înså aceastå propunere, considerând-o inutilå şi nocivå. „O funcÆionare normalå a autoritåÆilor şi instituÆiilor publice, o aplicare corectå çi egalå a legilor ar asigura de la sine libertatea presei çi ar face inutilå existenÆa unei alte structuri menite så monitorizeze aceastå libertate”, menÆiona un comunicat semnat de mai multe organizaÆii de media. Au existat şi alte propuneri, cum ar fi eliminarea discriminårii fiscale între instituÆiile de media sau deductibilitatea prin lege o retururilor la presa scriså.

Am solicitat, în acea perioadå, lista incidentelor care au vizat diverçi jurnaliçti. Majoritatea au produs conflicte cu diverçi patroni de societåÆi comerciale, conflicte cu bodyguarzii lor. Am cerut MAI så prezinte public o situaÆie a acelor incidente. Rezultatul a fost un raport din 12 octombrie 2004, privitor la agresiunile înregistrate împotriva jurnaliçtilor de cåtre MAI, în perioada 1999-2004. Raportul menÆiona 71 de plângeri depuse de ziariçti, din care 41 constau în agresiuni fizice sau ameninÆåri, 31 fiind furturi, tâlhårii, calomnii, insulte.

Dintre aceste cazuri, MAI rezolvase 51 de cazuri. Printre cele 20 de cazuri nerezolvate se

304

Viorel Sålågean, La ceas de tainå cu ziariçtii, în vol.cit., p.359-361

251

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

afla, din påcate, çi cazul lui Ino Ardelean, ziaristul timiçorean, båtut grav la finele anului 2003.

Sigur, are dreptate Bogdan Teodorescu, citându-l pe P. Albert, în cartea sa „Cinci milenii de manipulare”: „În toate Æårile, guvernele au încercat så frâneze dezvoltarea presei, pentru cå ea fåcea dificilå exercitarea puterii: ingeniozitatea legislatorilor a creat un arsenal de legi, reglementåri, dispoziÆii diverse pentru a restrânge libertatea presei şi a îngreuna difuzarea ziarelor, dar eficacitatea constrângerii şi a represiunii a fost întotdeauna temporarå, deoarece evoluÆia politicå generalå (lårgirea corpului electoral, progresul parlamentarismului etc.) a condus la creşterea interesului pentru chestiunile politice în påturi sociale din ce în ce mai largi. ÎnvåÆåmântul, a cårui generalizare a fost rapidå, a lårgit în mod constant audienÆa potenÆialå a presei. Urbanizarea a constituit, de asemenea, un factor important al dezvoltårii sale. Creşterea nivelului cultural al claselor avute ca şi al maselor populare a mårit curiozitatea şi a diversificat gusturile publicului: presa a fost, deci, singurul instrument capabil så le satisfacå”.305 Nu pot nega tentaÆia çi dorinÆa subiectivå de a vedea în zona mass-media ceea ce voiam så se întâmple în Æarå sau ceea ce credeam cå se întâmplå. Cred, în continuare, cå pentru consolidarea optimismului social este nevoie ca oamenii så vadå la televizor sau så citeascå în preså nu numai despre scandaluri, manele, manechine, crime, incendii, accidente de maçinå, elodii. Dar poate cå må înçel. Oricum, românii care au plecat din Æarå nu mai au „parte” de aça ceva urmårind televiziunile din FranÆa sau din alte Æåri.

Mi se pare interesant, din acest punct de vedere, experimentul OTV. În România, Dan Diaconescu, prin OTV, a încercat så propunå o televiziune „antisistem”, în care såråcia fåÆişå a mijloacelor så devinå un vehicul al sinceritåÆii şi o formå de a rezona cu spectatori la fel de såraci. De aici, sloganul la care s-a ajuns în cele din urmå: „Televiziunea celor mulÆi”. Concret, OTV a propus douå noutåÆi pentru acest public cu venituri mici şi studii fragile: påtrunderea în zone interzise prin dezvåluiri şocante de culise şi posibilitatea de a se exprima necenzurat pe post.306

305

Bogdan Teodorescu, Cinci milenii de manipulare, Bucureçti, Ed. Tritonic, 2007 „În emisiunea nocturnå în care telespectatorii puteau suna şi spune orice, moderatoarele asistau impasibile, minute în şir, la discursurile unor oameni care vorbeau despre complotul evreiesc, citau doct Protocoalele ÎnÆelepÆilor Sionului sau aclamau acÆiunea teroristå din 11 septembrie trecut. Practic, ele se comportau ca nişte operatoare telefonice care mai citesc din când în când câte un articol de ziar. Nu contraziceau pe nimeni, nu propuneau niciun punct de vedere alternativ, inclusiv pentru motivul cå marea majoritate a temelor fierbinÆi în disputå le erau total stråine. Dan Diaconescu a încålcat cu bunå ştiinÆå toate normele deontologice. El nu a judecat niciodatå materialele pe care le primea spre difuzare decât prin prisma audienÆei pe care o puteau aduce. Ori de câte ori invitaÆii lui fåceau acuzaÆii concrete, încadrabile clar în zona insultei sau calomniei, zâmbea complice, nu tempera pe nimeni şi nu solicita niciodatå probe. Mai mult, dacå discuÆia lâncezea sau devenea prea generalå, stimula agresivitatea invitatului, amintindu-i diferite atacuri la care fusese supus („se zice despre dumneavoastrå...”).

306

252

PSD çi mass-media

„Rezultatul final al acestui experiment de comunicare a fost un adevårat infern al trivialitåÆii. Treptat, postul a reuşit så încalce ritmic şi normele legale care guverneazå audiovizualul, şi legile scrise sau nescrise ale meseriei de ziarist. Este interesant cå, din momentul ridicårii licenÆei OTV, polemica s-a purtat şi se poartå aproape exclusiv în legåturå cu emisiunea unde au fost invitaÆi Vadim Tudor şi Romeo Beja. Dar televiziunea era de multå vreme într-o profundå ilegalitate, iar interesele agresate nu au fost întotdeauna politice.

Difuzarea casetelor audio cu dialogul jucåuş între Liviu NegoiÆå çi Laura Andreçan contravine legii. Aflam atunci cå un om politic holtei råspunde bårbåteçte la provocårile fårå perdea ale unei tinere cu legitimaÆie de ziarist. Este un aspect de viaÆå privatå, nu exista niciun fel de interes public în legåturå cu difuzarea acelui dialog. Liderul PD nu poate fi acuzat nici de hårÆuire, nici de condiÆionarea unor prestaÆii, practic el e la adåpost de orice infracÆiune pe care publicul ar fi trebui så o cunoascå pentru a aprecia cum se cuvine un om politic.

Difuzarea casetei video cu ziarista din Vrancea307 a fost, dacå se poate spune aşa, şi mai ilegalå. De data asta, aveam de a face cu o înregistrare privatå, fåcutå într-un spaÆiu privat, cu o persoanå care nu e publicå”.308 În aceste condiÆii, în urma emisiunii antisemite cu Corneliu Vadim Tudor çi a unor plângeri din partea ambasadelor stråine, Corina CreÆu, purtåtoarea de cuvânt a preşedintelui Iliescu, a transmis o scrisoare deschiså cåtre CNA.309 Scrisoarea solicita luarea în discuÆie a emisiunii În felul acesta, s-a creat imaginea unei emisiuni la care nu le poÆi plicitisi, la care meritå så te uiÆi searå de searå pentru cå «nici nu ştii ce pierzi».” (Multimedia Political Communication, Anul Armaghedonului..., vol.cit., p.267) 307 În august 2002, în Vrancea, a izbucnit un scandal legat de Marian Opriçan, preçedintele Consiliului JudeÆean çi al organizaÆiei judeÆene. Ziarista Silvia Vrânceanu, corespondenta „Evenimentului Zilei”, publicase mai multe articole în care aråta implicarea lui Opriçan în structurile de tip mafiot din judeÆ. În replicå, Opriçan a ameninÆat-o pe Silvia Vrânceanu cå va difuza o casetå „compromiÆåtoare”, filmatå cu ocazia unei petreceri private. Eu m-am declarat nemulÆumit de comportamentul lui Opriçan. Cred cå acea casetå a çi fost difuzatå.

308 Multimedia Political Communication, Anul Armaghedonului..., vol.cit., p.266 309 Consiliul NaÆional al Audiovizualului (CNA) a decis retragerea licenÆei pentru postul de televiziune OTV, dupå ce preşedintele Ion Iliescu a sesizat conducerea CNA în legåturå cu discursul lui C.V. Tudor prezent la o dezbatere publicå televizatå. Clubul Român de Preså a criticat politica postului de televiziune, transformat „într-un fel de mahala” de unde se lanseazå „tot felul de atacuri murdare şi instigare la urå rasialå şi antisemitism”. Decizia CNA de suspendare a licenÆei de emisie a postului OTV a generat foarte multe reacÆii. Dan Diaconescu, directorul general al postului, a declarat cå deÆine dovezi compromiÆåtoare despre mai multe oficialitåÆi care, odatå publicate, pot duce la destabilizarea vieÆii politice româneşti. Majoritatea forÆelor politice de pe scena româneascå şi-a exprimat acordul faÆå de decizia CNA, singurul care a protestat fiind C.V. Tudor, care şi-a dat demisia din delegaÆia românå la Adunarea Parlamentarå. În 20 septembrie 2002, Ion Iliescu a precizat cå nu a fåcut presiuni asupra CNA în legåturå cu suspendarea postului OTV. De altfel, çi reprezentanÆii partidelor din Comisia de Culturå a Camerei DeputaÆilor au apreciat cå decizia CNA în cazul OTV a fost legalå çi corectå. Numai reprezentantul PRM a declarat cå este o încålcare a libertåÆii presei çi cå PRM va depune o moÆiune în acest sens, intitulatå „DemocraÆia în pericol”.

253

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

realizate de Dan Diaconescu. Ulterior au apårut nuanÆårile. Mai întâi duminicå, un alt comunicat, semnat tot de Corina CreÆu, sugera cå nu s-a dorit o astfel de reacÆie din partea CNA şi cå sesizarea preşedinÆiei era una obişnuitå, alåturi de multe altele. Oricum, preşedinÆia încerca så sugereze cå nu este responsabilå pentru un eventual exces al CNA. Mai mult, chiar preşedintele Iliescu a fåcut câteva comentarii despre decizia CNA, minimalizând importanÆa scrisorii transmise de Corina CreÆu. Practic, din tot acel scandal, preçedintele Iliescu, în mod incorect, a fost responsabilizat direct pentru politizarea excesivå a subiectului.

O altå disputå cu opoziÆia de atunci viza „controlul” asupra televiziunii publice. Fårå a dezvolta aici acest subiect, voi preciza cå la sfârçitul lui 2004, finalul „epocii Nåstase”, despre care se spune cå a distrus presa româneascå çi a transformat-o în „slugå” (l-am citat pe Traian Båsescu, dintr-o çuetå cu românii de la Chicago), TVR avea un profit anual de 20 de milioane de euro çi în conturi mai mult de 15 milioane. Erau în derulare mai multe programe de modernizare çi retehnologizare. În prezent, TVR are datorii de peste 150 de milioane de euro çi probleme structurale ce determinå o creçtere, în continuare, a acestei datorii. În plin dezastru financiar, au continuat angajårile çi, mai mult, au continuat så aparå noi canale ale postului public. Deçi exista o scådere a audienÆei televiziunilor publice în toatå Europa, TVR a ajuns la coada oricårui clasament. Ea a scåzut, în ceea ce priveçte cota medie de piaÆå, de la aproximativ 40% la 7,2%. Dau aceste cifre ca så înÆelegem cå dezastrul de acolo a devenit nu doar economic, ci çi profesional. Postul public a produs programe din ce în ce mai scumpe, programe la care se uitau din ce în ce mai puÆini oameni. Programele de çtiri, croite partizan de Rodica Culcer, erau populate cu clone ale Monicåi Macovei (Laura Çtefan, Dan Tapalagå etc.), oferind doar înverçunare çi urå.310 Concluzia pentru TVR, la sfârçitul „regimului Båsescu”, este intrarea în insolvenÆå.

Un moment important pentru aceastå dezbatere l-a constituit depunerea unei moÆiuni, referitoare la libertatea presei, de cåtre PD çi PNL, în toamna anului 2004, înainte de campania electoralå. MoÆiunea a fost înså respinså, la Camera DeputaÆilor, cu 124 de voturi împotrivå, 84 pentru çi 4 abÆineri. În esenÆå, imixtiunea politico-guvernamentalå pe piaÆa de media s-ar fi manifestat: „– în alocarea çi dirijarea de fonduri publice pentru publicitate (însuçi premierul Adrian Nåstase a recunoscut cå Executivul este cel mai mare plåtitor de publicitate); – în activitatea Consiliului NaÆional al Audiovizualului;

310

254

Adrian Nåstase, ExerciÆii de libertate, Bucureçti, Ed. Jurnalul, 2012, p.223-224

PSD çi mass-media

– prin aplicarea unui tratament economico-financiar diferenÆiat çi discriminatoriu în privinÆa operatorilor de media çi în activitatea unor mijloace de informare în maså”.311 În plus se considera cå lipsa de reacÆie a guvernanÆilor în cazul jurnaliçtilor agresaÆi çi maniera de încurajare a acestor agresiuni ilustrau atitudinea arogantå çi de dispreÆ a Guvernului la adresa presei româneçti.

Erau încriminate crearea Ministerului InformaÆiilor Publice, situaÆia Rompres, propunerea legislativå referitoare la dreptul la replicå a lui Ioan Mircea Paçcu312, situaÆia CNA, datoriile ziarelor çi televiziunilor la bugetul de stat, publicitatea de stat, precum çi obstrucÆionarea accesului la informaÆiile de interes public sau unele ameninÆåri çi agresiuni la adresa ziariçtilor. În timpul dezbaterilor, Vasile Dâncu, preçedintele AgenÆiei pentru Strategii Guvernamentale, a subliniat – în legåturå cu legea liberului acces la informaÆii – cå, dupå adoptarea legii de cåtre guvernul nostru, în 2001, s-au creat 4.724 de instituÆii privind exprimarea opiniei çi privind liberul acces la informaÆii. În 96% din cazuri instituÆiile centrale çi locale au organizat asemenea structuri. În 2003 s-au primit 662.447 de solicitåri pentru informaÆii publice çi la 97% din acestea s-a dat un råspuns pozitiv. S-au creat, de asemenea, foarte multe instituÆii de formare. Societatea civilå a participat la acestea.

El s-a referit çi la acuza frecventå legatå de monopolizarea spaÆiului public de cåtre discursurile majoritåÆii parlamentare sau de cåtre discursurile guvernanÆilor. În acest sens, el a oferit o çtire de pe agenÆiile de preså çi care invoca ultimul raport de monitorizare al CNA-ului.

Astfel, în perioada 1 – 15 octombrie 2004 exista urmåtoarea situaÆie. OpoziÆia era mult mai prezentå în spaÆiul mediatic decât puterea. În perioada 1-15 octombrie, Traian Båsescu

311

Unul dintre exemple l-a constituit Cazul SC „Maritime Training Center Television” – MTC ConstanÆa, caz care a fåcut obiectul unei moÆiuni simple introduse la data de 7 mai 2002. Se considera cå prin intermediul MTC ConstanÆa, la ordinul ministrului Miron Mitrea, companii naÆionale ca CFR Marfå SA, CNAPM ConstanÆa, CN Aeroportul InternaÆional Otopeni SA au vårsat peste 6 milioane de dolari în contul unei societåÆi „Global – Media” al cårei principal acÆionar, cu 65,4% dintre acÆiuni, era Cristian Burci, patronul postului de televiziune „Prima TV”. În plus, în martie 2002, am decis în guvern o masivå reeçalonare a datoriilor unor trusturi de preså.

312 Proiectul de lege privind dreptul la replicå iniÆiat în martie 2002 de ministrul Apårårii, Ioan Mircea Paşcu, a fost considerat mai dur decât reglementårile privind dreptul la replicå din Legea presei din Republica Socialistå România. Legea comunistå prevedea amenzi între 200 şi 1.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere în publicarea dreptului la replicå (ceea ce echivala cu un salariu minim din acea perioadå). Proiectul lui Paşcu propune sancÆiuni mergând pânå la 5% din cifra de afaceri a ziarului pentru nepublicarea unui drept la replicå. Dezbaterile au fost foarte dure. De aceea, am declarat cå ea „nu reprezintå o prioritate sau nu ar trebui så fie consideratå o prioritate naÆionalå. Avem ale prioritåÆi în acest moment, så ne batem pentru ele împreunå çi nu så creåm sentimentul unei acÆiuni politice de forÆå împotriva presei”. De altfel, în 12 iunie, çi Ioan Mircea Paçcu, ministrul Apårårii, s-a disociat de propriul proiect de lege referitor la dreptul la replicå, disociindu-se de Legislativ pentru „prevederile aberante” ale proiectului de lege, inclusiv pentru articolul 13, prin care ziariçtii trebuiau acÆionaÆi în justiÆie, indiferent dacå ar fi publicat dreptul la replicå sau nu.

255

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

a avut, conform raportului CNA, 112 apariÆii la televiziune, Adrian Nåstase 74, Cålin Popescu Tåriceanu 46, Mircea Geoanå 24! În ceea ce priveçte posturile importante de televiziune çi de radio, care erau invocate întotdeauna de opoziÆie ca fiind „trompetele Guvernului sau ale partidului de guvernåmânt”, postul naÆional de televiziune TVR 1, acordase opoziÆiei, în ultimele douå såptåmâni, 40,99%, iar puterii 14,15%, o disproporÆie flagrantå; Antena 1 – 49,91% opoziÆiei, 22,24% majoritåÆii; PRO TV – 51,85% pentru opoziÆie, 19,53% pentru majoritate; PRIMA TV 42,3% pentru opoziÆie, 30,5% pentru majoritate ç.a.m.d. „Este flagrantå diferenÆa dintre imaginea pe care încercaÆi så o proiectaÆi prin aceastå moÆiune çi realitatea måsuratå de una din instituÆiile importante de reglementare în domeniul mass-media”.

Un alt reprezentant al guvernului a fåcut, la rândul såu, mai multe comentarii. Astfel, în legåturå cu frecvenÆele radio, alocate „prioritar” „apropiaÆilor” guvernului, Çerban Nicolae – ministru pentru RelaÆia cu Parlamentul – a menÆionat cazul lui Aristotel Cåncescu, fost sentator PD, preçedinte al Consiliului JudeÆean Braçov, care, în mai puÆin de doi ani, a obÆinut nu mai puÆin de 20 de frecvenÆe radio çi 3 frecvenÆe de televiziune prin intermediul a çase societåÆi comerciale. De asemenea, el a fåcut precizarea a ceea ce înseamnå informare publicå, prin datele furnizate de Guvern, çi reclamå. „Publicitatea guvernamentalå nu este reclamå, pentru cå Guvernul nu-çi face reclamå, Guvernul informeazå opinia publicå, çi pentru asta apeleazå la mijloacele de informare în maså, aça cum este firesc”. În ceea ce priveçte atacurile la adresa jurnaliçtilor, el a precizat cå, din 71 de cazuri de agresiuni înregistrate împotriva jurnaliçtilor, puÆine au råmas nerezolvate, grosul acestor soluÆionåri a fost fåcut în perioada guvernårii 2001 – 2004, ele datând, nesoluÆionate, din perioada 1999-2000. În ceea ce priveçte plângerile din partea autoritåÆilor în perioada guvernårii PSD, a aråtat Çerban Nicolae, nu a existat, cel puÆin cunoscut, vreun proces iniÆiat de vreun demnitar din partea guvernului împotriva unui jurnalist. „Existå, înså, finalizate, çi poate cå ar fi fost bine så le menÆionaÆi, procesele de insultå çi calomnie finalizate în instanÆå, çi anume cele iniÆiate de domnul Cristian Mititelu çi de doamna Gabriela Adameçteanu, împotriva unui jurnalist cunoscut, care a fost condamnat så plåteascå sume exorbitante. E vorba de Ion Cristoiu, e vorba de procesul intentat çi câçtigat de secretarul de stat la Ministerul JustiÆiei, ceea ce este cu atât mai grav çi cu atât mai descalificant, MocuÆa, împotriva jurnalistului de atunci Ralu Filip. Çi, de asemenea, pentru cå tot aÆi amintit de cazul Ciuvicå, acesta a fost obligat de instanÆå så plåteascå despågubiri morale de 1.000 de lei, într-un proces intentat înså de Traian Båsescu, nu de cåtre un reprezentant al puterii”.313 313

Tot Çerban Nicolae menÆiona: „Cristian Tudor Popescu, preçedintele Clubului Român de Preså, invitat la Marius Tucå, a afirmat: «În România, nu este, în niciun fel, limitatå libertatea de exprimare».” Iar Renate Weber, preçedinta FundaÆiei pentru o Societate Deschiså, a spus, în legåturå cu aceastå moÆiune, nu în legåturå cu

256

PSD çi mass-media

Ce se întâmpla în acei ani? Aça cum aråtam în dezbaterea de la Parlament, au apårut sute de posturi private de televiziune, de radio, mii de publicaÆii independente deservite de câteva mii de ziariçti profesioniçti, a fost reglementat spaÆiul audiovizual care era coordonat de o autoritate independentå, conform practicilor europene. A apårut o lege care reglementa liberul acces la informaÆiile publice. Erau paçi serioçi care se fåcuserå în România de-a lungul acelor ani, în a edifica un spaÆiu informaÆional liber çi corect. Se poate afirma, fårå îndoialå, cå, din acest punct de vedere, România anului 2004 nu semåna cu cea din 1989 çi cå aveam unul dintre cele mai dezvoltate spaÆii informaÆionale din Europa de Est. Ceea ce a fost interesant în acea perioadå, inclusiv în dezbaterea publicå – pe aceste subiecte çi nu numai – era faptul cå acuzele nu se bazau pe percepÆii, date, informaÆii nemijlocite din teritoriu ale reprezentanÆilor opoziÆiei, ci pe tot felul de rapoarte çi monitorizåri, fåcute adeseori superficial, realizate de diverçi experÆi stråini – sigur, uneori bazându-se pe informaÆii distorsionate venite de la „prietenii” din România. Era o practicå ce a continuat...314

altceva: „Vocile care acuzå, acum, trebuiau så fie continue çi nu în momente când se vâneazå capital electoral”.

Oricum, nu vreau så insist asupra comentariilor lui Cozmin Guçå legate de averea çi moralitatea unor jurnaliçti extrem de activi în perioada 2001-2004. (Cozmin Guçå, Un ospiciu numit România. Cronica unui eçec premeditat, op.cit., p.144-145) Çi nici de cei care – foarte vocali în acei ani – s-au dovedit cå erau turnåtori ai SecuritåÆii nu vreau så amintesc.

314 AgenÆia de Monitorizare a Presei de la „Academia CaÆavencu” scotea, la douå såptåmâni, rapoarte de monitorizare pe presa scriså çi pe televiziuni. Cele care erau la presa scriså erau tulburåtoare. Astfel, în februarie 2004, „Evenimentul Zilei”, în ceea ce priveçte PSD, då 23 de çtiri negative, 34 neutre çi 2 pozitive. La liderii politici, pentru mine 25 negative, 8 neutre, 1 pozitivå. Mai mult sau mai puÆin, tot aça ståteau lucrurile çi în „Adevårul”, în „România Liberå”, în „Ziua”, în „Libertatea”, în „NaÆional”. În „Jurnalul NaÆional” çi în „Azi” statistica aråta, într-adevår, altfel! JudecaÆi înså ponderea ziarelor respective! Acesta era rezultatul „publicitåÆii de stat” de la guvernul „Nåstase”. Un exemplu de „presiuni” din partea guvernului împotriva presei l-a reprezentat ziarul „Evenimentul Zilei”, prin prisma unor hotårâri ale patronului (Michael Ringier) în legåturå cu anumite decizii editoriale. Må bucurå faptul cå Academia CaÆavencu, în raportul såu de monitorizare pentru 2004, remarca: „EvoluÆia ziarului în perioada ce a urmat schimbårii conducerii editoriale nu a confirmat suspiciunile privind o posibilå aservire a ziarului faÆå de PSD sau transformarea sa într-un tabloid.” (p.18) La fel s-a întâmplat çi la „România Liberå”.

257

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

258

O legendå: publicitatea de stat

32. O legendå: publicitatea de stat

Una dintre legendele întreÆinute în preså, în ultimii zece ani, a fost aceea cå, în perioada în care eram prim-ministru, am „sugrumat” libertatea ziarelor çi libertatea de expresie a ziariçtilor.

Vå prezint documentul de analizå, realizat de ministrul Mihai Tånåsescu, la cererea mea, referitor la volumul cheltuielilor cu sponsorizarea, reclama çi publicitatea realizate, direct, de cele mai mari companii de stat, în perioada 2000-2003. Solicitarea acelui material, precum çi concluziile sale mi-au atras numeroase antipatii – pe de o parte dinspre unii colegi miniçtri, care aveau în subordonare sau coordonare companiile respective, dar çi din partea unor publicaÆii, mai apropiate (sau nu) de guvern. Am fåcut o analizå care aråta cå, în paginile aceluiaçi ziar, în funcÆie de publicitatea acordatå, apåreau comentarii elogioase la adresa unor segmente guvernamentale, dar, pentru cå trebuiau så fie „echilibrate” în abordare, în ziarele respective, Æinta de „compensare” era çeful Guvernului. Mi s-a pårut foarte ciudatå aceastå situaÆie care, în plus, nu avea justificare obiectivå pentru unele forme de publicitate sau cheltuielile nu se puteau justifica în condiÆiile unor datorii mari la bugetul de stat.

De aici a pornit nemulÆumirea unor çefi de ziare împotriva mea. Privind retrospectiv, må întreb dacå nu am greçit?!315

315

Chestiunea publicitåÆii de stat fusese luatå pe cont propriu de cåtre unii dintre membrii cabinetului. Adresa pe care am remis-o miniçtrilor, prin intermediul lui Eugen Bejinariu, în încercarea de a afla cine çi cum då bani prin regii çi societåÆi de stat, la ziare çi televiziuni, a creat un mare deranj.

259

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

260

O legendĂĽ: publicitatea de stat

261

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Iatå câteva exemple316: PETROM SA CHELTUIELI RECLAMÅ ÇI PUBLICITATE mil.lei BENEFICIAR SC CONSULTING ALPRESS SRL – INDEPENDENT SC PRO SPORT SA – PRO SPORT SC ROMBUSINESS SRL – BILETE CFR SC AMEROM TELEVISION SRL – PRIMA TV NEW OPEN MEDIA SC EDITURA ATAC LA PERSOANÅ SA – ATAC LA PERSOANÅ SC CURIERUL NAæIONAL REDACæIA SA – CURIERUL NAæIONAL SC FUSION MEDIA GROUP – FESTIVALUL CALLATIS SOC. ROMÂNÅ DE RADIODIFUZIUNE SC ADVERTISING NATIONAL NETWORK SRL – ZIARUL NAæIONAL SC R. SA – ROMÂNIA LIBERÅ GLOBAL MEDIA – PRIMA TV SC CONSULTING ALPRESS SRL – ZIARUL INDEPENDENT SC AD WORK SA BILETE CFR LIGA ASOCIAæIILOR SPORTIVE DIN PETROL PANOTAJ PE STADION SC ADEVÅRUL SA – ZIARUL ADEVÅRUL SC JURNALUL SA – JURNALUL NAæIONAL MEDIA PRO GRUP – PRO TV SC ANTENA 1 SA – ANTENA 1 SC PENTA IMPEX SRL – ZIARUL ROMANIAN BUSINESS JOURNAL SC RD MEDIA CONSULTING SRL – COTIDIANUL 316

262

2000

2001 1.309 2.862 3.100 1.448 1.821 435 966

2002

207 2.187

4.146 1.972

2.318 306

2.894

210 1.304 2.691

45.000

90.000

3.589 110.000

6.809 2.149 4.060 1.320 1.847

7.563 3.594

9.518 10.286

567

798

2.548 2.129

Lista completå o puteÆi consulta în vol. Adrian Nåstase – Blog'n roll (5), p.126-127

378

2003

O legendå: publicitatea de stat

SC RH PRESS SRL – COTIDIANUL SC CURENTUL SA – CURENTUL SC OMEGA PRESS INVESTMENT SRL – ZIUA SC CICERO SA – AZI SC RING PRESS SRL – BURDA TRUSTUL DE PRESÅ CROM SRL – CRONICA ROMÂNÅ SC LIBERTATEA SRL – ZIARUL LIBERTATEA SC TOP DOC VIDEO PRODUCTION SRL PRIMA INTERNATIONAL MEDIA SPORT ROMÂNIA SRL – PANOTAJ PE STADION ALCADO SRL EUROJOB SRL NEW OPEN MEDIA SC EXPRESS SRL – EVENIMENTUL ZILEI EDITURA SEARA SRL – PLAI CU BOI AS LIVAS – ECHIPÅ BASCHET SC PROD DRIVE SRL – TITI AUR AS FC DINAMO

780 580 905 403 448 437

1.891 507 4.204 1.275 610 504

1.534 1.915 5.029 904 672 672

400 808 690

378

774

1.321 675 2000 2.950 2000

1.900 359

1.048 1.013 1.740 170 126

2000

SNTFC CFR CÅLÅTORI CHELTUIELI RECLAMÅ ÇI PUBLICITATE mil.lei BENEFICIAR ZIUA ROMBUSINESS SC EXPRESS SRL EVENIMENTUL ZILEI ADEVÅRUL RINGIER ROMÂNIA SRL – LIBERTATEA

2000 502 1.153

2001 1.232

2002 838

406 3.333

506

2003

407

RH PRESS SRL CRONICA ROMÂNÅ

250 132

NAæIONAL JURNALUL NAæIONAL VIP

280 335 296

263

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

SNTFM CFR MARFÅ SA CHELTUIELI RECLAMÅ ÇI PUBLICITATE mil.lei BENEFICIAR ZIUA ADEVÅRUL EVENIMENTUL ZILEI CURIERUL NAæIONAL RINGIER LIBERTATEA NAæIONAL CRONICA ROMÂNÅ

2000 281

2001 1.459 1.489 644

2002

2003

1.187 673 139 276 273 135

COMPANIA NAæIONALÅ POÇTA ROMÂNÅ CHELTUIELI RECLAMÅ ÇI PUBLICITATE mil.lei BENEFICIAR ADEVÅRUL

2000

2001 570

2002

2003

BURSA CAPITAL ACADEMIA CAæAVENCU JURNALUL NAæIONAL

138 139 170 339

131 1.343 940

PRO SPORT ROMÂNIA LIBERÅ

242 355

3.902 1.031

ZIARUL FINANCIAR ZIUA LIBERTATEA CRONICA ROMÂNÅ COTIDIANUL EVENIMENTUL ZILEI CURIERUL NAæIONAL NAæIONAL INDEPENDENT

193 283 361 270 164 419 161 166

264

681 3.375 281

352 419

683

2.793 2.245 1.686 1.127 568 912 761

O legendå: publicitatea de stat

ELECTRICA SA CHELTUIELI RECLAMÅ ÇI PUBLICITATE mil.lei BENEFICIAR REVISTA DE COMERæ ÇI INDUSTRIE CURENTUL EVENIMENTUL ZILEI ADEVÅRUL COTIDIANUL AZI

2000 3.734

2001 392 959

2002 2003 392 382 763 134 119

91 174 127

TERMOELECTRICA CHELTUIELI RECLAMÅ ÇI PUBLICITATE mil.lei BENEFICIAR

2000

ADEVÅRUL ROMÂNIA LIBERÅ

2001 66 103

2002 2003 76 312

HIDROELECTRICA CHELTUIELI RECLAMÅ ÇI PUBLICITATE mil.lei BENEFICIAR ADEVÅRUL CURENTUL EVENIMENTUL ZILEI COTIDIANUL

2000

2001

2002 2003 651 767

424 709 326

Aç vrea så fie clar – ziarele respective solicitau publicitatea, acordând un fel de „protecÆie” pentru çefii regiilor, societåÆilor çi, implicit, pentru unii miniçtri. Când am oprit mecanismul åsta de „muls” bugetul instituÆiilor de stat, am devenit „duçmanul public numårul 1”. Dacå vå uitaÆi la cifre, înÆelegeÆi cu uçurinÆå.

Deçi documentul semnat de Eugen Bejinariu era din 6 ianuarie 2004, el a fost publicat doar în 20 iulie, dupå alegerile locale, în Evenimentul Zilei. Ce scria în el: „În conformitate 265

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

cu cele stabilite de Guvern, toate ministerele çi celelalte autoritåÆi ale administraÆiei publice centrale, precum çi instituÆiile sau agenÆii economici aflaÆi în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea acestora, vor încheia contracte de publicitate pentru anul 2004 numai dupå prezentarea bugetelor aferente çi a contractelor corespunzåtoare în vederea obÆinerii acordului prealabil al domnului Adrian Nåstase, prim-ministru al României”.

Peste câteva zile, Bejinariu adåuga: „Facem precizarea cå datele solicitate sunt necesare pentru a putea asigura negocierea unor preÆuri corespunzåtoare, care så permitå utilizarea, cu maximå eficienÆå, a fondurilor alocate în acest scop”.

Aceste note circulare încercau så punå ordine în „publicitatea de stat”. Nu guvernul pe care îl conduceam dådea bani pentru diferite proiecte de publicitate, pe baza unor decizii coerente. Deciziile erau luate, la nivelul unor ministere, în mod haotic, subiectiv, pentru asigurarea unor „protecÆii” personale iluzorii sau pentru susÆinerea unor canale media apropiate.317 Recunosc cå am vrut så pun ordine în aceastå operaÆiune. În sensul de a susÆine, prin publicitate de stat, doar proiecte rezonabile. Nu de tipul: „FolosiÆi Aeroportul Otopeni”.

Mai trebuie så recunosc faptul cå, pânå la urmå, nu am primit informårile respective.

Din 2005, lucrurile s-au rezolvat. La 15 mai 2005, în cotidianul italian „La Stampa” a apårut un interviu al preşedintelui Båsescu, în care acesta declara: „Am încurajat de asemenea magistraÆii så îi judece pe corupÆii care au activat în ultimii 15 ani çi care continuå så activeze. Mi se opun toÆi cei care provin din fostul regim, nu numai politicieni, ci çi faimoşi ziarişti sau editorialiçti, care ne acuzå cå intervenim. În anii 2000-2004, televiziunile çi mai ales ziarele au primit circa 46 milioane de euro de la guvern çi de la întreprinderile de stat, sub formå de publicitate. Acum am tåiat acele contracte de publicitate şi am dezechilibrat unele bugete. ToÆi sunt furioşi. Dar oamenii sunt de partea mea, deoarece doresc schimbarea”.

317

„Conform unui document pus în circulaÆie de executivul condus de premierul Tåriceanu, 15 dintre ministerele guvernului Nåstase au cheltuit, direct sau prin regii çi alte foruri din subordine, aproape 66 de milioane de euro pentru diferite campanii guvernamentate, în perioada 2000-2004. Primul loc în topul ministerelor care au acordat publicitate îl deÆine Ministerul Industriei çi ComerÆului, urmat de Ministerul Transporturilor çi de Ministerul Agriculturii çi Dezvoltårii Rurale. DistribuÆia publicitåÆii de stat nu a Æinut întotdeauna cont de criteriul audienÆei. Multe publicaÆii sau posturi de televiziune cu audienÆe modeste au primit contracte de publicitate susbstanÆial mai mari decât alte instituÆii de preså ce aveau o audienÆå mai reprezentativå, dar erau mai critice faÆå de putere. Câteva exemple în acest sens ar fi ziare cum ar fi „Gardianul” sau „Independent”, publicaÆii neauditate çi cu tiraje modeste, care au primit sume considerabil mai mari decât alte ziare cu tiraje semificativ mai mari, dar cu o atitudine mult mai criticå faÆå de putere. Çi în spaÆiul audiovizual existå exemple asemånåtoare.

Prima TV, un post privat de televiziune care, deşi ocupa locul 4 la audienÆå naÆionalå, a beneficiat de contracte de publicitate din bani publici considerabil mai consistente decât alte televiziuni cu audienÆe mai mari.” AgenÆia de Monitorizare a Presei, „Libertatea presei în România. Anul 2004”, p.13

266

Pregåtirea pentru alegeri

33. Pregåtirea pentru alegeri

Se spune, de obicei, cå pregåtirea pentru urmåtoarele alegeri trebuie så înceapå imediat dupå ce ai câçtigat sau ai pierdut alegerile. Dupå alegerile din noiembrie 2000, partidul a avut ca prioritåÆi consolidarea – în 2001 – fuziunii cu PSDR, obÆinerea statutului internaÆional (acceptarea ca membru al IS) çi organizarea activitåÆii guvernamentale cu prima prioritate – stabilizarea macroeconomicå çi (în plan extern) eliminarea vizelor în spaÆiul Schengen. În 2002, am început înså pregåtirea concretå pentru alegerile din 2004.

Astfel, la întâlnirea DelegaÆiei Permanente cu filialele PSD din teritoriu, în 24 iulie 2002, la Suceava, subliniam cå partidul avea nevoie de o redimensionare şi de o revigorare a activitåÆii în cadrul filialelor locale, de o revizuire la nivel doctrinar şi ideologic. Aceasta era concluzia desprinså în urma celor trei întâlniri succesive pe care DelegaÆia Permanentå le avusese la Sibiu, Snagov şi Suceava cu conducerile filialelor din Transilvania, Muntenia çi Moldova.

Seria acestor întâlniri debutase în 15 iulie la Sibiu çi s-a încheiat pe 24 iulie la Suceava.

Mesajul de nevoie a unei redimensionåri çi revigoråri a activitåÆii filialelor, de creçtere a credibilitåÆii PSD, care înregistrase o scådere în preferinÆele electoratului, era util pe fondul înså çi al „erodårii” produse de cele aproape 600 de zile de guvernare. O primå decizie luatå în acest sens a fost cea privind instituirea unor grupuri operative, care så Æinå permanent legåtura cu organizaÆiile din teritoriu, deplasându-se la faÆa locului pentru a analiza scandalurile semnalate de preså sau de colegii de partid, în care erau implicaÆi unii dintre membrii PSD. Eram destul de nemulÆumit de indisciplina existentå în rândul unora dintre membri, care preferau dialogul cu colegii prin intermediul presei, în locul dezbaterii problemelor în cadrul organizaÆiilor statutare ale partidului.

Pe de altå parte, am vorbit la Suceava despre nevoia unei revigoråri a doctrinei social-democrate çi am invitat la concentrarea tuturor partidelor social-democrate din România spre obiectivele comune ale social-democraÆiei.

Pe de altå parte, la reuniunea Bex din iulie 2002, am subliniat importanÆa Programului social care urma så se axeze, în esenÆå, pe protecÆia categoriilor de persoane cu venituri mici, principalele instrumente urmând a fi: venitul minim garantat, recorelarea pensiilor, indexarea salariilor, ajutoare pentru plata întreÆinerii şi la energie termicå, evitarea creşterii necontrolate 267

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

a tarifului apei potabile, stoparea situaÆilor de evacuare a cetåÆenilor din apartamente, asiguråri sociale, realizarea unui mecanism de creditare pentru cumpårarea de locuinÆe de cåtre cetåÆenii cu venituri mici şi mijlocii.

Programul social urmårea asigurarea necesarului alimentar al populaÆiei şi a unei mese zilnice pentru elevii din învåÆåmântul obligatoriu de stat.

Nivelul pensiilor reprezenta în continuare un subiect destul de dureros pentru populaÆie. În toamna anului 2002, la çedinÆa Consiliului NaÆional PSD din 12 octombrie, am subliniat cå primii doi ani de guvernare au reprezentat dovada cea mai bunå cå Partidul Social Democrat çtie mai bine decât alÆii ce trebuie fåcut în Æarå, cå „a schimbat profund modul de a face politicå çi de a guverna”.

O evaluare a celor 600 de zile de guvernare a relevat faptul cå multe dintre angajamentele luate au reuşit så fie finalizate, în condiÆiile în care PSD a ştiut så îşi fixeze obiective rezonabile. „O guvernare eficientå şi bine focalizatå asupra prioritåÆilor explicå de ce am reuşit så câştigåm şi så menÆinem încrederea electoratului, iar în plan extern så readucem credibilitatea României”, am spus atunci.

La capitolul realizåri, am indicat, în primul rând, eliminarea vizelor pentru cetåÆenii români care doreau så circule în Æårile europene, reluarea procesului de integrare în NATO, continuarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, continuarea privatizårii.

Un alt element pozitiv a fost faptul cå, pentru al doilea an consecutiv, proiectul bugetului de stat a ajuns în Parlament în timp util, astfel încât så poatå fi adoptat pânå la sfârşitul anului.

Sub raport economic, am aråtat cå guvernul a contribuit decisiv la refacerea echilibrului macroeconomic, reducând sistematic inflaÆia şi deficitul bugetar şi asigurând, dupå patru ani de cådere economicå, o creştere semnificativå a produsului intern brut.

Evident cå exista un proces de erodare a imaginii pe care un partid aflat la guvernare o capåtå în mod firesc, dar o guvernare eficientå nu este în mod automat şi o guvernare care aduce sprijin popular. „Noi trebuie så dovedim nu numai competenÆa noastrå în guvernare, ci şi validitatea şi credibilitatea întregului nostru proiect politic. Trebuie så convingem societatea româneascå så investeascå încredere şi efort într-un proiect afirmativ çi generos, nu într-unul reactiv çi constrângåtor”, aråtam cu acel prilej.

România trebuia så intre în normalitate şi acest lucru, în opinia mea, însemna a asigura o bunå guvernare, instituÆii publice credibile, comunitåÆi locale puternice şi angajate în realizarea propriului destin.

Reiau un fragment din acel discurs: „Avem convingerea cå finalizarea procesului de tranziÆie, în sensul creårii unui capitalism modern şi echilibrat social în Æara noastrå, trebuie så nu conducå la o opoziÆie alienantå între capital şi demnitatea umanå. Normalitatea înseamnå echilibru între economic şi social. Economicul înseamnå piaÆå, socialul presupune solidaritate.

268

Pregåtirea pentru alegeri

Între economic şi social trebuie så existe dialog. Aceasta este esenÆa dialogului social pe care noi l-am sprijinit în aceşti doi ani de guvernare şi îl vom sprijini în continuare”.

PSD a fost, de altfel, permanent preocupat în acea perioadå de sprijinirea tranziÆiei printr-un program social adecvat, care så facå procesul suportabil. „Consideråm cå este necesar så umanizåm tranziÆia şi så reclådim speranÆa oamenilor în normalitate, så refacem încrederea cetåÆenilor în virtuÆile şi forÆa de regenerare a democraÆiei, så readucem românilor încrederea în forÆele lor, în capacitatea lor de a fi cetåÆeni europeni egali. Este timpul så redescoperim mândria de a fi român, fåcând ca talentul şi valorile naÆionale så îşi regåseascå locul în sfera valorilor europene”, am mai spus la reuniunea Consiliului NaÆional.

Am mai subliniat cå acordurile cu FMI nu erau contrare politicilor social-democrate.

Reducerea pierderilor din economie, sånåtatea finanÆelor publice prin menÆinerea unui deficit bugetar redus, descreşterea ratei inflaÆiei, reducerea cheltuielilor administrative – care erau câteva din aspectele „impuse” de FMI, erau, în opinia mea, politici necesare pentru redresarea çi dezvoltarea economiei naÆionale, pentru integrarea europeanå.

Cu acelaçi prilej, am anunÆat demararea unei analize a activitåÆii consilierilor şi primarilor PSD, la epuizarea unei jumåtåÆi din mandatul aleşilor locali. „Intråm într-o a doua fazå, care înseamnå o linie dreaptå cåtre alegerile locale din 2004”. Am avertizat cå activitatea aleşilor PSD va reprezenta un criteriu de performanÆå. Începeam, de pe atunci, pregåtirea pentru campania electoralå din 2004, reprezentanÆii FundaÆiei Friederich Ebert, susÆinåtoarea social-democraÆilor germani, prezentând la reuniunea de la Sibiu un manual de campanie electoralå modern, folosit cu succes, de Partidul Social Democrat din Germania, la ultimele alegeri.

Subliniam, cu aceeaçi ocazie, la çedinÆa Consiliului NaÆional din octombrie 2002, cå lunga perioadå postrevoluÆionarå se apropia de sfârşit, putându-se vorbi despre „intrarea în normalitate”, ca efect imediat al încheierii etapei de tranziÆie pe care societatea româneascå o parcurgea de mai bine de 12 ani.

Voiam så subliniez – deçi probabil cå nu am avut dreptate – cå o lungå perioadå postrevoluÆionarå se apropia de sfarşit. „Este perioada în care am aşezat temeliile noului edificiu al economiei de piaÆå şi al statului de drept. Accesul la resursele bunåstårii este înså în continuare foarte inegal distribuit. Credem de aceea cå cel mai important clivaj socio-politic nu este între cei bogaÆi şi cei såraci, între muncitori şi patronat sau între politicieni şi societatea civilå, ci între cei care au o şanså sau nu så se integreze rapid în noua societate, så facå faÆå schimbårilor, prin competenÆele, abilitåÆile şi resursele pe care le posedå: grad de educaÆie, profesionalizare, spirit de iniÆiativå, capital”. Într-un fel, înså, evidenÆiam, de atunci, existenÆa celor douå sau a mai multor Românii.

Precizam cå accesul la resursele bunåstårii înseamnå educaÆie, sånåtate, formare profesionalå, pregåtire pentru comunicare, culturå şi alte bunuri sociale. Din acest motiv propuneam o nouå viziune asupra redistribuirii, printr-o politicå de amplificare a participårii şi de împårÆire 269

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

mai egalå a şanselor şi a accesului la bogåÆie. Totodatå, propuneam o nouå viziune asupra statului, care så fie cel ce construieşte reforma, tempereazå excesele pieÆei, sprijinå iniÆiativa, dar nu se substituie acesteia. „Statul nu trebuie så vâsleascå, ci så stea la cârmå”, spuneam, reluând un citat celebru.

Economia de piaÆå, respectiv libera concurenÆå, este motorul cel mai puternic al producÆiei şi iniÆiativei. Este nevoie ca economiei de piaÆå şi structurilor democraÆiei så li se adauge prin voinÆå şi acÆiune politicå o bunå guvernare, a cårei sintezå trebuia så fie un stat activ, responsabil, social şi raÆional. „Nu suntem pentru egalitarism, ci pentru o egalitate de şanse”, afirmam atunci, adåugând cå noua politicå a partidului va defini egalitatea ca includere şi inegalitatea ca excludere.

Pe de altå parte, solidaritatea socialå nu trebuie så însemne o slåbire a mediului concurenÆial şi o descurajare a competiÆiei între indivizi. Nu se poate tolera ineficienÆa economicå şi incompetenÆa. „Falsa protecÆie socialå care a funcÆionat ani buni în economia româneascå trebuie så disparå. Este imposibilå, indezirabilå şi inutilå practica susÆinerii activitåÆilor ineficiente prin redistribuiri mascate dinspre activitåÆile rentabile. Statul nu trebuie så distribuie decât în mod excepÆional ajutoare sociale, el trebuie så furnizeze oportunitåÆi. „A fi social-democrat înseamnå så generezi şi så redistribui prosperitatea, nu så gestionezi såråcia”, subliniam în faÆa colegilor mei.

Viziunea PSD asupra relaÆiei dintre stat şi cetåÆean pornea de la ideea cå acest raport trebuie så se bazeze pe responsabilitate. Dacå crearea capitalului, garantarea dreptul de proprietate au fost esenÆiale în primii ani de dupå RevoluÆia din decembrie, în procesul restabilirii relaÆiilor de piaÆå, acum accentul trebuia så cadå pe dreptul la muncå. „Social-democraÆia susÆine proprietatea privatå, ca motor al economiei de piaÆå, înså accentueazå rolul social al acesteia şi dreptul la muncå cinstit retribuitå”. Statul nu mai genereazå direct locuri de muncå, dar trebuie så susÆinå crearea acestora şi så urmåreascå protecÆia şomerilor, obligând la diverse forme de asigurare contributivå şi şcolarizare continuå.

Astfel, în opinia pe care o exprimam, social-democraÆia respingea planificarea şi metodele etatiste de intervenÆie în economie, înså nu susÆinea abandonarea oricårui rol al statului în economie. Acolo unde piaÆa nu reuşeşte så realizeze anumite obiective sociale, guvernul trebuie så facå uz de instrumente politice pentru a le îndeplini. „Proiectul nostru politic, afirmam la Consiliul NaÆional, susÆine democratizarea democraÆiei”, în condiÆiile în care politica s-a izolat de societate prin dezideologizare, comercializare şi electoralism, iar exerciÆiul democratic tinde så fie redus la alegeri organizate cu mijloacele marketing-ului în scopul exclusiv de a obÆine şi påstra puterea.

Reforma administraÆiei publice reprezenta o altå provocare, cu care guvernul se confrunta. „Aceastå reformå este menitå så contribuie, în mod esenÆial, la transformarea localitåÆilor în comunitåÆi în cadrul cårora cetåÆenii sunt chemaÆi så decidå asupra modului de dezvoltare a 270

Pregåtirea pentru alegeri

comunei, oraşului sau municipiului în care tråiesc”. Autonomia locaIå nu însemna pentru mine „independenÆa absolutå” a organelor administraÆiei locale faÆå de „centru”, cum credeau foarte mulÆi, ci dependenÆa acestora faÆå de problemele cetåÆenilor.

Mai aråtam, cu acel prilej, cå dialogul cu societatea civilå reprezenta o dimensiune esenÆialå a acÆiunii politice şi cå este nevoie de transparenÆå decizionalå pentru a apropia actul guvernårii de cetåÆean. În plus, consideram cå era momentul ca PSD så îşi redefineascå relaÆiile cu mass-media, în funcÆie de aşteptårile pe care partidul le avea faÆå de preså, dar çi în raport de aşteptårile pe care presa le avea faÆå de partid. „Noi credem cå aceastå relaÆie trebuie så fie guvernatå de interesul public. EsenÆialå este transparenÆa activitåÆilor noastre faÆå de preså şi reclådirea unui climat de parteneriat, care så asigure informarea publicå a cetåÆenilor despre activitatea autoritåÆilor publice la nivel central şi în teritoriu”.

Anul 2003 a fost çi el un an complicat. În cadrul unei çedinÆe a BPN, în 18 martie 2003, atrågeam atenÆia asupra faptului cå, în primii doi ani de guvernare, s-a produs o anumitå uzurå, çi s-au intensificat çi atacurile împotriva noastrå çi la nivel mediatic, çi la nivel politic. Astfel, anumite lozinci, anumite sintagme au prins destul de bine çi ele începuserå så creeze un bulgåre de zåpadå, o acÆiune care putea fi devastatoare în alegerile ce urmau: „PSD – partid stat”; „PSD – partid al corupÆilor”; „PSD – partid al baronilor locali”. Formule care nu aveau neapårat substanÆå în conÆinut, care nu acopereau neapårat realitåÆile din partid, ci fixau, mai curând, exemple çi situaÆii individuale. Este evident acum cå aceste chestiuni de imagine nu am çtiut så le contracaråm la timp. În acelaçi timp, observam mai multå coerenÆå sub aspectul atacurilor din partea opoziÆiei.

Apårea çi un alt risc – acela al mesajului populist. În condiÆiile în care problemele sociale se acumulaserå, apårea çi o anumitå tentaÆie din partea presei, din partea partidelor politice de a ataca anumite reforme, de a ataca o anumitå modalitate de a rezolva problemele, printr-un recurs la mesajul populist. Apåreau elemente ale unui populism legat de stânga extremå, dar çi un alt tip de populism legat de dreapta extremå, cu componente extremiste, eventual naÆionaliste. În iunie 2003, am prezentat în BPN un studiu amplu de marketing electoral, cuprinzând, de fapt, 40 de sondaje (în fiecare judeÆ, cu excepÆia Bucureçtiului) pentru a ne face o idee despre situaÆia partidului. Rezultatul era încurajator – la nivel naÆional, intenÆia de vot pentru PSD era de 43% faÆå de 37%, cât avusesem la alegerile din 2000. Totuçi, rezultatele nu includeau çi Bucureçtiul.

Pentru cå nu reuçisem så îl conving pe preçedintele Iliescu de utilitatea alegerilor anticipate, am decis – în perspectiva alegerilor urmåtoare – så restructuråm „tandemul” guvern-partid.

271

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Am pornit în aceastå restructurare de la câteva elemente importante. În primul rând, nevoia de a repartiza forÆele noastre între Guvern çi partid.318 La acel moment, practic, aproape toate forÆele noastre erau concentrate pe Guvern çi, bineînÆeles, pe Parlament. La partid, practic, acÆiunile erau discontinue, concentrate de obicei pe çedinÆele de DelegaÆie Permanentå.

Reuçisem så facem câteva lucruri importante: så creåm sediul din Ion Ionescu de la Brad, så permanentizåm departamentele pe o formulå de continuitate. Totuçi, în pregåtirea viitoarelor alegeri, am considerat util ca, în paralel cu restrângerea numårului de ministere, så deplasåm o parte dintre colegii noçtri la partid. În acest fel, Octav Cozmâncå putea så treacå la partid çi så coordoneze activitatea de pregåtire pentru alegerile locale çi campania pentru prezidenÆiale çi alegerile parlamentare. În felul acesta, el putea så se ocupe permanent de aceste activitåÆi pentru cå eu, ca preçedinte de partid çi ca çef al Guvernului, nu puteam så acord suficientå atenÆie acestor probleme de organizare çi probleme politice. De aceea, l-am propus pe Octav Cozmâncå preçedinte executiv.

De asemenea, i-am desemnat pe Dan Matei Agathon çi pe Leonard Cazan secretari executivi care så se alåture celorlaÆi secretari executivi.

Am prezentat în reuniunea noastrå çi modificårile din fiecare minister319, solicitând aprobarea necesarå. Le-am precizat cå avusesem douå discuÆii destul de lungi cu preçedintele Iliescu, care a acceptat propunerile pe care le fåcusem çi care, sigur, era în mod firesc interesat de ceea ce se întâmplå în perioada urmåtoare. Am precizat înså cå responsabilitatea era a mea. Le-am spus colegilor cå nu vreau cumva så las impresia cå doresc så må ascund în spatele unui acord pe care, eventual, preçedintele Iliescu l-ar da pentru aceastå formulå. Era responsabilitatea Guvernului, era responsabilitatea mea, era responsabilitatea partidului. „Så nu ne ascundem dupå degete. În final, vom plåti la nivelul partidului dacå nu facem ceea ce trebuie la nivelul guvernårii”.

Reuniunea Consiliului NaÆional, din 9 iulie 2003, a avut o agendå foarte bogatå. Am dorit så realizåm, înainte de reuniunea propriu-ziså a Consiliului NaÆional, o scurtå reuniune solemnå pentru aniversarea a 110 ani de la crearea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România. A urmat un mesaj al lui Alexandru Athanasiu, preçedintele Consiliului NaÆional, care a prezentat o sintezå a evoluÆiilor social-democrate din România. În cadrul reuniunii am prezentat çi o sintezå a unui document ce cuprindea liniile generale ale unei noi ofensive politice pe care doream så o lansåm. Au fost prezentate çi hotårârile 318

AcÆiunea politicå, atunci când partidul este la putere, se întrepåtrunde inevitabil cu acÆiunea guvernamentalå.

Mesajele noastre cele mai importante erau legate de ceea ce vom face prin Guvern sau prin intermediul acÆiunii guvernamentale. Exista un risc – puteam så çi pierdem, så çi câçtigåm, în funcÆie de måsurile luate.

319 La partid, stabilisem un grafic de deplasåri såptåmânale în teritoriu, ale miniçtrilor çi secretarilor de stat, inclusiv în judeÆele Covasna çi Harghita.

272

Pregåtirea pentru alegeri

de comasare prin absorbÆie a Partidului Socialist al Muncii çi, respectiv, Partidului Socialist al Renaçterii NaÆionale de cåtre Partidul Social Democrat, precum çi hotårârile Consiliului NaÆional referitoare la strategia politicå a partidului pentru anul 2004, programul economic al partidului pentru 2004 çi programul social pentru aceeaçi perioadå.320 Uneori, la çedinÆele DelegaÆiei Permanente, aveam çi invitaÆi din stråinåtate. Astfel, în 29 septembrie 2003, la întâlnirea noastrå a participat Wang Jiarui, membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, în acelaçi timp ministru al Departamentului InternaÆional al Comitetului Central al partidului. În intervenÆia sa, oaspetele nostru de atunci a spus câteva lucruri interesante: „Aprecierea noastrå pentru relaÆiile dintre partidele noastre este urmåtoarea: RelaÆiile dintre partidele noastre reprezintå relaÆiile cele mai bune în relaÆiile partidului nostru cu partidele politice din Europa centralå şi de est. În perioada cea mai grea cu care s-a confruntat China, perioada epidemiei de SARS, domnul Adrian Nåstase a fost singurul care a efectuat o vizitå în China în calitate de conducåtor al Guvernului, în calitate de şef de guvern şi lider de partid.

Este o vizitå unicå în China. Cu acest eveniment, consider cå nu trebuie så se mai spunå prea mult despre relaÆiile dintre partidele noastre. În viitor mai avem un drum lung de mers.

Dorim ca relaÆiile dintre partidele noastre så fie traduse în schimburi de experienÆå între partidele noastre, precum şi printr-o integrare reciprocå culturalå între Æårile noastre, ca şi în stimularea relaÆiilor economice dintre Æårile noastre”.

Punctul meu de vedere era acela cå, dincolo de vorbe, de mesaje, organizarea de evenimente este esenÆialå. „Facem evenimente, suntem «cålare» pe situaÆie. Trebuie så fim conçtienÆi de faptul cå trebuie så facem de trei ori mai multe evenimente când suntem la putere 320

La întâlnirile noastre politice, unele dintre cele mai açteptate intervenÆii erau cele ale lui Çtefan Cazimir.

Iatå un exemplu de la reuniunea Consiliului NaÆional din 9 iulie 2003: „Domnule preçedinte, stimaÆi prieteni, o parte însemnatå a atenÆiei noastre se îndreptå firesc spre 2004, adicå spre anul confruntårilor electorale. Aş dori, în legåturå cu asta, så propun câteva teme de gândire şi så exprim unele opinii. O bunå campanie electoralå trebuie, cred, så satisfacå douå condiÆii: A) Så fie permanentå; B) Så fie deşteaptå. CondiÆia A face relativ impropriu însuşi termenul de campanie. Pentru cå tot ce întreprinde un partid fie la guvernare, fie în opoziÆie sfârşeşte prin a avea consecinÆe electorale. Aşadar, nu campanie electoralå, ci preocupare cotidianå pentru ziua când se vor face socotelile.

Orice strategie, orice acÆiune, orice gest politic se cer privite din aceastå perspectivå. Şi pentru cå nu existå strategii, acÆiuni sau gesturi care så atragå numai consecinÆe benefice la fiecare dintre ele trebuie calculat cu grijå soldul.

A mulÆumi pe toatå lumea nu este în stare nici Dumnezeu. Trebuie så încercåm aşadar så nu-i nemulÆumim pe cei mulÆi. CondiÆia B: o campanie eficace trebuie så fie deşteaptå. Dacå subapreciem inteligenÆa alegåtorilor riscåm så pierdem meciul. Un principiu de bazå al publicitåÆii de orice fel este asigurarea unui raport optim între ce-i în raft çi ce-i pe sticlå. Degeaba ai în raft marfa cea mai grozavå, dacå imaginea ei pe ecran e de o calitate slabå sau mediocrå”.

273

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

decât atunci când suntem în opoziÆie, pentru cå, în mod evident, existå un grad de rezervå faÆå de ceea ce facem noi”.321 La o çedinÆå a DelegaÆiei Permanente din toamna lui 2003, sugeram så ne asociem la un proiect interesant: Jesus Christ Superstar, o serie de concerte pentru toatå perioada electoralå, pe care puteam så le organizåm în toate capitalele de judeÆ pentru tineri çi pentru cei mai puÆini tineri. Era unul din marile spectacole ale generaÆiei „de vârstå medie”. Un spectacol în care ar fi cântat Felicia Filip.

Pregåtirea viitoarelor cadre în partid era, de asemenea, foarte importantå. În decembrie 2003, insistam cå trebuie så pregåtim oamenii pentru viitoarele guvernåri. „Nu vom putea så formåm guvernul dupå 2004 cu aceiaçi oameni care sunt acum, oricât de tare credem cå suntem de neînlocuit. Deci cum îi pregåtim pe oamenii açtia, nu luându-i lângå noi, discutând cu ei, pregåtindu-i? Eu asta încerc så spun”.322 În opinia mea, era necesar så introducem în partid çi un sistem de comunicare în timp real. De aceea, la sfârçitul anului 2003, am stabilit så facem douå videoconferinÆe, una lunea dupå çedinÆele DelegaÆiei Permanente – så comunicåm operativ ce am hotårât – çi una sâmbåtå, dimineaÆa, la ora 9,00, înainte de plecarea în teren pentru a transmite ce s-a întâmplat în cursul såptåmânii çi o serie de noi sarcini. Ulterior, am stabilit ca fiecare departament så îçi prezinte activitatea în faÆa structurilor judeÆene. Începând din decembrie 2003, împreunå cu echipa de consultanÆi stråini, ne-am armonizat programele pentru 2004. În decembrie fåceam deja primele 8 focus-grupuri exploratorii. În ianuarie, am realizat programul pentru o cercetare mare pe Æarå çi 8 focus-grupuri, de asemenea, în total, 2 exit-polluri, 10 cercetåri de teren naÆionale, 96 de focus-grupuri çi 10 focus-grupuri pe teme speciale.

Echipa de consultanÆi era foarte bunå, cel puÆin din punctul de vedere al cercetårii. Erau specialiçti în domeniul cercetårii calitative, în domeniul electoral. Era o echipå mixtå de americani çi de israelieni.

Al doilea tip de cercetåri erau studii pentru evaluarea candidaÆilor la alegerile generale, locale, precum çi performanÆele organizaÆiilor locale ale PSD.

321

În ceea ce priveçte sondajele, realizasem deja sondaje în toamna lui 2003, în Timiç, Cluj, GalaÆi, Caraç-Severin, pentru o cercetare judeÆeanå. Am stabilit discuÆii cu vreo 15 judeÆe. Am stabilit un program, så încheiem toate studiile regionale, pe judeÆe, la 1 martie. Çi pe problemele candidaÆilor la municipii, la localele din oraçe çi pentru alegeri generale çi primarii din marile oraçe, inclusiv „ideologiile” locale. Am avut înså çi probleme. Astfel, am descoperit cå în unele judeÆe unde am lucrat cu operatori locali pentru a-çi influenÆa ponderea în fiecare judeÆ au apårut douå efecte: unul cå unde au fost mai tari unii sau alÆii au influenÆat sondajele çi, în al doilea rând, am descoperit în unele judeÆe chestionare teancuri låsate la Alimentara sau în alte locuri, unde vânzåtoarele completau ele chestionarele. Nu aveam controlul, în totalitate, al operatorilor.

322 Reuniunea DelegaÆiei Permanente, 2 decembrie 2003

274

Pregåtirea pentru alegeri

În ianuarie 2004, definitivasem deja Comisia naÆionalå de pregåtire a alegerilor323, care era, practic, conducerea partidului la nivel central çi la nivel local. Coordonarea activitåÆilor de campanie, în mod firesc, revenea preçedintelui executiv, care era cel care, la sediul partidului, urma så facå toatå acÆiunea de coordonare, inclusiv la nivel local.

Viorel Hrebenciuc urma så fie directorul de strategie çi cel care så asigure çi legåtura cu celelalte echipe de consultanÆi.

Secretariatul Executiv: Leonard Cazan. DirecÆia de pregåtire candidaÆi: Miron Mitrea.

DirecÆia de comunicare çi reacÆie rapidå: Dorina Mihåilescu. DirecÆia de analizå çi sintezå: Dan Mihalache çi Radu Podgoreanu. DirecÆia juridicå: Acsinte Gaspar. DirecÆia administrativå çi economicå: Aristide Roibu. Mandatarul financiar: Cristiana Bårbåtescu.

Dupå aceea, DirecÆia de management programe: Çerban Mihåilescu. DirecÆia marketing electoral: Vasile Dâncu. DirecÆia imagine çi publicitate electoralå: Dan Matei. DirecÆia de relaÆii çi imagine externå: Mircea Geoanå. Purtåtor de cuvânt: Bogdan Niculescu-Duvåz. În aceeaçi çedinÆå, le spuneam colegilor cå aç dori ca Victor Ponta çi organizaÆia de tineret så aibå un rol important çi în echipa de coordonare çi în cea tehnicå. În 5 ianuarie 2004, în cadrul DelegaÆiei Permanente, stabileam deja obiectivele çi strategia pentru 2004. Era clar pentru mine cå alegerile locale vor crea, în mare måsurå, curentul de opinie dominant pentu alegerile parlamentare çi trebuia så fim extraordinar de atenÆi, mai ales Æinând seama sau având grija så ne stablim corect miza, pentru cå dacå noi ne apucam så vorbim cå o så câçtigåm Bucureçtiul çi nu îl câçtigam çi facem o mizå din asta – sau Timiçoara, sau Clujul – atunci psihologic aveam o problemå. Le-am cerut colegilor så revedem strategia pentru oraçele mari.

Trebuia så revedem ce înseamnå pentru noi ofensiva politicå în 2004 çi care erau temele succesive cu care så asiguråm ofensiva politicå. Era evident cå se încerca din nou impunerea câtorva teme pe care noi så ne apåråm: corupÆie, CNSAS, revoluÆie, loviturå de stat, çi aça mai departe. Era important pentru noi så intråm pe ofensivå. Noi am avut o zonå oarecum de ofensivå, dar pe care am jucat-o mai curând neutru ca så îi putem lua la vot çi pe ceilalÆi – ConstituÆia, dar ea, pânâ la urmå, nu a fost tema noastrå. Am încercat så o realizåm elegant çi cu ceilalÆi çi atunci am pierdut oarecum posibilitatea de a puncta decisiv.

O altå temå împotriva noastrå era violenÆa împotriva presei çi caracterul nedemocratic al guvernårii çi al partidului. Nu mai era neapårat partidul-stat, deçi våzusem un interviu al cuiva de la Institutul de Politici Publice, care vorbea despre „partidul-stat-mafiot”.

323

Din luna februarie 2004, Æineam, în mod regulat, çedinÆele echipei tehnice de campanie – conducând cele 13 direcÆii de campanie.

275

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Strategia noastrå, pentru alegerile din 2004324, fixa contextul politic premergåtor alegerilor, dar çi obiectivele propuse – formarea viitorului guvern çi obÆinerea a peste 4 milioane de voturi.

Principalele direcÆii de acÆiune stabileau temele politice ale PSD în campanie (argumentele legate de guvernare; avantajele structurale çi calitative ale PSD faÆå de ceilalÆi competitori; ofertå politicå adaptatå agendei cetåÆenilor; contracararea temelor politice ale opoziÆiei). Aveam în vedere: mobilizarea structurilor çi membrilor de partid; calitatea dialogului cu societatea civilå; asigurarea unei bune guvernåri locale acolo unde PSD deÆinea conducerea consiliilor locale çi unde deÆinea funcÆia de primar; politica de alianÆe preelectorale; organizarea campaniei electorale; intensificarea, în perioada de precampanie, a contactelor cu alegåtorii.325 De obicei, dupå çedinÆele BPN sau ale DelegaÆiei permanente, organizam conferinÆe de preså.326 Am recitit unele din transcrierile anumitor conferinÆe de preså la care participam eu 324

Vezi Strategia PSD pentru alegerile parlamentare çi prezidenÆiale din 2004, Congresul extraordinar al PSD, Bucureçti, 27 august 2004 325 „PSD abordeazå alegerile din 2004 de pe poziÆii ofensive. Ca partid cu o bunå experienÆå a guvernårii şi cu o popularitate care, la doi ani de la alegeri, se menÆine peste scorul electoral, nu ne putem propune decât o nouå victorie. Avem drept scop så câştigåm alegerile locale cu 10 puncte procentuale peste ceea ce am avut în 2000, så câştigåm preşedinÆia României şi så câştigåm alegerile parlamentare cel puÆin cu acelaşi scor din toamna lui 2000. În anul 2000 am fost ofensivi, dar am mers mai Æintit. Probabil cå în 2004 vom avea o acÆiune electoralå mult mai amplå, cu un ritm mai ridicat. Strategia de campanie este extrem de simplå: vom face campanie pe promisiunile îndeplinite.

E previzibil cå anul 2004 ne va aduce în poziÆia de a aråta publicului cå mare parte din promisiunile electorale au fost îndeplinite, în timp ce restul se vor afla în curs de îndeplinire. Am reuşit în aceşti doi ani så cuplåm bine agenda guvernamentalå cu agenda publicului, iar programele guvernamentale ale PSD au fost concepute tocmai ca så råspundå aşteptårilor publicului: diminuarea såråciei (prin Programul social), securitatea naÆionalå (previzibila aderare la NATO), stabilitatea politicå (n-am reeditat certurile perioadei 1996-2000). De asemenea, este capital pentru PSD så comunice constant çi amplu despre acÆiunile şi realizårile sale – exemplu, Raportul de 600 de zile asupra guvernårii”.

(Multimedia Political Communication, „Anul Armaghedonului...”, vol.cit., p.302) 326 În cadrul conferinÆelor de preså de la partid prezentam elementele esenÆiale ale discuÆiilor noastre din DelegaÆia Permanentå. Spre exemplu, în 25 iunie 2001, relatam ziariçtilor despre felul în care încheiasem, dupå zeci de ani, contenciosul cu Suedia. Astfel, i-am informat pe membrii DelegaÆiei Permanente în ceea ce priveşte întâlnirea cu prim-ministrul Suediei, domnul Göran Persson, şi despre încheierea Acordului interguvernamental de stingere a datoriei României faÆå de unele companii suedeze. ImplicaÆiile erau importante. Semnarea acestui acord de stingere a tuturor pretenÆiilor suedeze reprezenta un element de creştere a credibilitåÆii Æårii noastre în plan internaÆional.

SoluÆia adoptatå reprezenta, din multe puncte de vedere, o poziÆie care ne permitea, pe de o parte, så încheiem un capitol extrem de delicat, al relaÆiilor financiare externe ale Æårii noastre şi, în acelaşi timp, reprezenta şi o modalitate de a încuraja investiÆiile stråine din zona Europei de nord, în special din Suedia. Aceastå soluÆionare, la un nivel mult mai coborât decât pretenÆiile iniÆiale ale companiilor suedeze, s-a putut realiza prin implicarea directå a premierului suedez, Gören Persson. Am mai subliniat cå în urma stabilirii unei relaÆii mai apropiate cu Guvernul suedez, pe timpul PreşedinÆiei suedeze la Uniunea Europeanå, România a cåpåtat, alåturi de Bulgaria, o menÆiune pozitivå şi un interes special în ceea ce priveşte ajutorul ce-i va fi acordat în perioada de preaderare. Stingerea datoriei se înscria şi într-un cadru mai larg, cu Fondul Monetar, în condiÆiile în care dupå 1994, practic, în toate înÆelegerile cu Fondul Monetar aceastå datorie revenea ca un element de condiÆionare pentru diverse înÆelegeri ale noastre cu FMI. Consider cå, în acest mod, am reuşit så încheiem un capitol delicat, politic şi financiar.

276

Pregåtirea pentru alegeri

çi am våzut cå puneam accentul pe informarea în legåturå cu subiectele de pe ordinea de zi çi apoi råspundeam çi la întrebåri legate de guvernare.327 În ceea ce priveçte organizarea campaniei electorale, la nivelul partidului s-a considerat: „În primul rând, conducerea unitarå a campaniei este esenÆialå. ExperienÆa ne aratå cå suprapunerea de competenÆe çi dublarea echipelor de campanie este extrem de contraproductivå.

Campania prezidenÆialå, cu particularitåÆile ei, va fi construitå pe suportul general al campaniei partidului”.328 Era o decizie care decurgea din experienÆele anterioare legate de alegeri (1996, 2000) când campania pentru prezidenÆiale a candidatului PSD fusese organizatå independent de campania pentru parlamentare. Acest aspect nu a fost înÆeles corespunzåtor de unele persoane din afara partidului. În martie 2004, aveam deja foarte multe forÆe reunite la partid pentru campanie. Din påcate, nu aveam un manager de campanie. Atunci le-am propus celor din DelegaÆia Permanentå så îl numim în aceastå poziÆie pe Dan Andronic, care atunci lucra la „Realitatea”. Era nevoie de o mare mobilitate legatå de reacÆiile pe televiziuni, pe radiouri, pe ziare. Uneori ne cålcam pe picioare, sunau câte trei colegi la aceeaçi televiziune. Împotriva noastrå se strângeau echipe care erau extrem de puternice, extrem de profesioniste. Noi (cei de la guvern) puteam så ståm câte douå-trei ore la sediu çi så avem dreptate fiecare în parte. Munca de campanie este o muncå de dimineaÆå pânå seara, o muncå dificilå care începe la 8 dimineaÆa çi se terminå noaptea.

Voiam så punem împreunå toate forÆele pe care le gåseam. Dacå Enoiu era bun pe o anumitå zonå, trebuia så îl luåm pe Enoiu alåturi de noi. Dacå Mihaela Nicola era bunå pentru alte chestiuni, o luam pe Mihaela Nicola. Nu trebuia så låsåm nimic din forÆele acestea de creaÆie care existau pe piaÆå. Începând cu 19 ianuarie, pe baza unei decizii luate în DelegaÆia Permanentå, s-a stabilit un program intens de 4 zile, în care så ne întâlnim succesiv cu toate organizaÆiile noastre judeÆene. În acelaçi timp, liderii lor au participat la un program minim de pregåtire. Erau câteva teme mari pe care am apreciat cå este bine så le transmitem: Viorel Hrebenciuc – importanÆa strategiei electorale çi a ofertelor pentru alegeri; semnificaÆia comunicårii eficiente cu mass-media, 327

La o conferinÆå de preså, la partid, în 9 iulie 2009, am fost solicitat så comentez o afirmaÆie a domnului Ciorbea potrivit cåreia scandalul din PNæCD a fost provodat de PSD. Am aråtat atunci cå: „Este evident faptul cå în zona creştin-democratå, din påcate, nu avem un partener. Sigur, am avut impresia cå prin domnul Marga PNæCD a aråtat cå a învåÆat ce greşeli a fåcut şi cå este capabil så se revigoreze. Din påcate, domnul Marga nu a fost acceptat practic så conducå partidul. Nu vreau så fac acum foarte multe comentarii, s-au fåcut la nivelul presei, dar eu cred cå este un lucru regretabil pentru acest partid, pentru cå, dupå pårerea mea, noi trebuie så avem în România întregul spectru de partide, aşa cum funcÆioneazå ele în Uniunea Europeanå, pe continent şi ceea ce se întâmplå acum la nivelul PNæCD ne aratå cå, practic, nu s-a reuşit så se iaså din starea de råzboi rece în viaÆa politicå româneascå”.

328 Strategia PSD pentru alegeri parlamentare çi prezidenÆiale din 2004, doc.cit., p.22

277

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

imaginea çi publicitatea electoralå – Dan Matei Agathon çi Dorina Mihåilescu; marketingul electoral performant, rolul sondajelor de opinie – Vasile Dâncu; importanÆa pregåtirii candidaÆilor pentru alegerile locale – Miron Mitrea; respectarea legislaÆiei financiare în pregåtirea çi desfåçurarea campaniei electorale – Çerban Mihåilescu çi Aristide Roibu. Era o primå punere în temå a colegilor noçtri de la judeÆe cu problemele importante ale campaniei electorale. În echipa de campanie au intrat çi Bogdan Teodorescu çi Alin Teodorescu. Çi consulanÆii americani ne cereau så aibå, în permanenÆå, un om de contact în echipa de campanie, pentru a asigura viteza de reacÆie çi capacitatea de a lua decizii în timp real.

Din punct de vedere tactic, consideram cå de modul în care vom reuşi så recâştigåm electoratul urban depindea în mare måsurå succesul electoral. Mediul urban înseamnå concentrarea unui numår mare de voturi, care pot înclina balanÆa puterii într-o direcÆie sau alta. În acelaçi timp, era important så conservåm voturile din mediul rural şi chiar så realizåm o creştere a audienÆei partidului la sate. Trebuia så evitåm repetarea situaÆiei din 1996, când un anumit efect psihologic de recul în alegerile locale s-a propagat dinspre oraşe spre mediul rural, contribuind la înfrângerea noastrå. Din påcate, nu am reuçit, pe deplin, acest lucru.

Din analiza noastrå, Æinând seama çi de prezenÆa la vot la locale, dar çi de ce se întâmplase în 2000, concluzia era cå pentru a obÆine un numår suficient de mandate çi a constitui pivotul viitoarei majoritåÆi parlamentare PSD trebuia så atragå voturile a peste 4 milioane de cetåÆeni.

Acest obiectiv trebuia considerat principalul criteriu de performanÆå al partidului. La alegerile locale, la numårul total de voturi pentru consilierii judeÆeni (care reprezintå indicatorul votului politic), PSD obÆinuse aproape 3 milioane de voturi, ne propuneam, în perspectiva alegerilor generale, o creçtere cu aproximativ 1/3 a suportului nostru electoral, ceea ce era (çi a fost) foarte mult. În mod evident, obiectivul politic major al PSD în alegerile din toamna lui 2004 era menÆinerea la guvernare çi câçtigarea unui nou mandat prezidenÆial. Era important çi ca rezultatele alegerilor så conducå la obÆinerea de cåtre partid a unui numår de mandate parlamentare care så ne confere statutul de pivot al viitoarei guvernåri.

Una dintre discuÆiile eterne era legatå de activitatea departamentelor.329 Pe de o parte, liderii partidului voiau så fie miniçtri, dar nu voiau så lase nici conducerea departamentelor pentru alÆii...

329

În perioada 2001-2004, în cadrul Consiliului NaÆional al PSD au funcÆionat urmåtoarele Departamente: Departamentul pentru politici macroeconomice; Departamentul pentru politici financiare şi monetare; Departamentul pentru politici industriale şi comerciale; Departamentul pentru politici în domeniul agriculturii, apelor, pådurilor çi mediului; Departamentul pentru politici în domeniul infrastructurii, transporturi, comunicaÆii şi turism; Departamentul pentru politici în domeniul muncii, solidaritåÆii sociale çi familiei; Departamentul pentru politici în domeniul educaÆiei naÆionale şi cercetårii; Departamentul pentru politici în domeniul ocrotirii sånåtåÆii; Departamentul pentru politici în domeniul culturii, cultelor, tineretului şi sportului; Departamentul pentru politici în domeniul apårårii şi siguranÆei naÆionale; Departamentul pentru politica externå şi integrare europeanå; Departamentul pentru politici în domeniul administraÆiei şi ordinii publice; Departamentul pentru politici în domeniul justiÆiei şi legislaÆiei; Departamentul pentru relaÆiile cu partidele politice, sindicatele şi patronatele.

278

Pregåtirea pentru alegeri

Çtiu cå nu eram foarte popular, insistând pe aceastå chestiune. Repetam de fiecare datå cå nu existå suficient timp çi pentru activitatea de la guvern, çi pentru cea de la partid. Eu de asta am renunÆat la funcÆia de la partid çi l-am låsat pe Octav Cozmâncå, iar ceea ce facem la nivelul nostru trebuie så facem çi la nivel local, la nivelul preçedinÆilor executivi çi la nivelul departamentelor. Era aceeaçi filozofie. Trebuia så mårim ritmul. Pentru asta era nevoie nu doar så dåm sfaturi la telefon çi så îi dåm telefoane din când în când lui Dan Matei så facå comunicate, ci trebuia efectiv så se producå comunicatele aici, så existe mecanismul de monitorizare pe fiecare departament, pe fiecare zonå. Fiecare departament trebuia så „baleieze” în faÆa lui, så vadå ce este de fåcut. Era nevoie de oameni la sediu care så aibå çi capacitatea, çi dreptul de a decide. Nu se dorea så descentralizåm decizia la partid, dar asta era foarte råu.

O cutumå pe care o preluasem de la Partidul Socialist francez era întâlnirea DelegaÆiei Permanente a partidului, înainte de începerea sesiunilor parlamentare, cu grupurile parlamentare ale PSD çi cu membrii guvernului. Fåceam evaluåri combinate asupra relaÆiei executiv-parlament, iar membrii grupurilor parlamentare aflau strategia, pe termen scurt, a partidului, aflau evaluårile partidului în legåturå cu ultimele evoluÆii politice. Astfel, în august la Sinaia,330 prima oarå am organizat o astfel de întâlnire, care nu s-a mai fåcut sub presiunea timpului. Au fost foarte multe discuÆii pe grupuri de persoane, care nu întotdeauna se întâlnesc pentru a comenta anumite chestiuni politice. La micul dejun, dimineaÆa, şi dupå aceea, la diferitele întâlniri, mese, se discutau lucruri absolut fireçti. Din påcate, viaÆa noastrå extrem de agitatå nu ne permitea så comunicåm în acest mod, mai puÆin formal.

Unii spuneau cå, în felul acesta, se vedea cå PSD nu este unit, cå existå grupuri de interese. Eu cred cå se vedea, în felul acesta, cå PSD este un partid care îşi tråieşte în mod firesc viaÆa, cu opinii diferite, cu abordåri diferite şi cred cå acest lucru era pozitiv şi cå funcÆionam firesc, ca partid, acceptând dezbaterile de idei şi discuÆii de acest gen. De altfel, tot în august 2002, la Snagov, am organizat o dezbatere, de acest gen, cu membrii Cabinetului. Am vrut så vedem, pornind de la anumite abordåri politice, de la temele şi Æintele clare pe care le propusesem, de la programele pe care le aveam, ce anume trebuie så stabilim ca modalitate flexibilå de abordare, faÆå de ceea ce era prioritar pe termen scurt. În martie 2004, am discutat, pe larg, la partid, chestiunea restructurårii guvernului. Le-am prezentat colegilor, mai întâi, atribuÆiile celor trei miniçtri de stat ce urmau så fie numiÆi.

Ministrul de stat pe probleme economice urma så asigure elaborarea politicilor publice pentru creçterea economicå, pentru a face mai eficientå activitatea de comerÆ exterior, crearea de locuri

330

Vezi, de exemplu, Adrian Nåstase, ConferinÆa de preså cu ocazia întâlnirii DelegaÆiei Permanente a PSD cu membrii grupurilor parlamentare ale PSD, Sinaia, 26 august 2002

279

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

de muncå, dar ceea ce este interesant drept criterii de performanÆå: obÆinerea statutului de economie funcÆionalå de piaÆå din partea Uniunii Europene.

Ministrul de stat pentru coordonarea serviciilor publice urma så råspundå de creçterea calitåÆii serviciilor oferite populaÆiei, iar ca misiuni speciale, de redistribuirea mai echilibratå din punct de vedere social a creçterii economice.

Ministrul de stat pe probleme de apårare, integrare europeanå çi justiÆie trebuia så continue reforma puterii judecåtoreçti, så contribuie la încheierea negocierilor cu Comisia Europeanå, så asigure aplicarea planurilor de integrare în NATO, iar drept criterii de performanÆå, împreunå cu întreaga echipå, finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeanå pânå la sfârçitul anului, dar mai ales relansarea reformei în domeniul justiÆiei.

Rolul celor trei miniçtri de stat însemna în mod cert coordonarea mai eficientå a unor domenii cheie în procesul de integrare europeanå. Totuçi, decizia luatå reprezenta o etapå tranzitorie construitå pentru a facilita çi activitatea mea ca preçedinte de partid. În lunile råmase pânå la alegeri, în calitate de „vector electoral” al PSD, aveam nevoie de mai mult timp liber pentru campania electoralå. Aceasta însemna cå implicarea mea în activitatea guvernului çi mai ales în sectoarele delicate urma så fie limitatå la maximum, rolul de coordonator al Executivului urmând a fi preluat de cei trei vicepremieri.331 Revenind la „echipa de campanie”, Noul Birou Coordonator al PSD, format dupå dizolvarea DelegaÆiei Permanente, era format din: Adrian Nåstase; Octav Cozmâncå; Nicolae Våcåroiu; Valer Dorneanu; Titus CorlåÆean; Cristian Diaconescu; Zamfir Dumitrescu; Gheorghe Nichita; Dan Nica; Gabriel Oprea; Rovana Plumb; Ioan Rus; Ion Sasu; Ilie Sârbu; Marian Sârbu; Ion Stan, iar Comisia NaÆionalå a PSD pentru pregåtirea alegerilor parlamentare çi prezidenÆiale (CNPA) a fost organizatå ca organism de lucru al Biroului Executiv Central al Consiliului NaÆional al PSD. În subordinea sa era creatå Echipa tehnicå de campanie 331

„În mod cert, Adrian Nåstase doreçte så evite greçeala pe care a fåcut-o Isårescu în 2000 când a fåcut campanie electoralå printre întâlniri çi reuniuni guvernamentale. Premierul nu îçi va mai eroda imaginea în contextul activitåÆilor cotidiene. Aceasta înseamnå cå în urmåtoarele luni România va avea un prim-ministru cu un pronunÆat profil prezidenÆial: nu se va implica în dispute sterile cu opoziÆia, nu se va låsa pråfuit de problemele domestice ale guvernårii, dar va marca, în schimb, momentele pozitive care pot fi valorificate în cursa electoralå. Dupå restructurarea guvernamentalå, noul Adrian Nåstase îşi va intensifica deplasårile în teritoriu şi îşi va face simÆitå prezenÆa prin ieşiri publice mai ales în momente cheie ale guvernårii. Aceasta înseamnå cå trebuie så ne aşteptåm la un Nåstase care vorbeşte mai rar, pentru ca, atunci când o va face, så genereze evenimente mediatice de larg interes.

La urma urmei, strategia este fireascå pentru cå tot ceea ce declarå de acum încolo candidatul PSD la preşedinÆie are valoare electoralå. Prin urmare, este absolut necesar ca semnalele emise så fie calibrate cu gijå. Mai mult decât atât, trebuie limitat numårul gafelor şi al erorilor care ar putea fi speculate de OpoziÆie. Iar cea mai bunå tacticå în acest sens este reducerea numårului de mesaje emise şi contrabalansarea lor printr-o calitate şi greutate superioarå”.

(Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.106)

280

Pregåtirea pentru alegeri

electoralå (ETCA)332. Director de campanie a fost desemnat Dan Nica. Conform Hotårârii privind organizarea çi funcÆionarea Comisiei NaÆionale a PSD pentru pregåtirea alegerilor parlamentare çi prezidenÆiale (nr. 224 din 30 iulie 2004), CNPA urma så elaboreze Strategia PSD pentru pregåtirea alegerilor parlamentare çi prezidenÆiale. În perioada februarie-martie 2004, fuseserå elaborate Strategia politicå a PSD; Strategia pentru alegerile locale; Analizele asupra strategiei, tacticii çi mesajelor politice ale partidelor concurente; Ghidul de poziÆii politice; Platforma electoralå a PSD pentru alegerile locale.

332

Structura echipei tehnice a Comisiei NaÆionale pentru pregåtirea alegerilor era compuså – potrivit Hotårârii nr. 35 din 9 iulie 2003 a Consiliului NaÆional al PSD – din: DirecÆia strategii çi oferte electorale; Secretariatul executiv; DirecÆia management programe; DirecÆia pregåtire candidaÆi; DirecÆia marketing electoral; DirecÆia imagine çi publicitate electoralå; DirecÆia comunicare çi reacÆie rapidå; DirecÆia relaÆii çi imagine externå; DirecÆia analizå çi sintezå; Purtåtorul de cuvânt; DirecÆia juridicå; DirecÆia administrativå çi economicå; Mandatarul financiar. Pentru fiecare dintre aceste direcÆii, erau stabilite responsabilitåÆi concrete, structurile proprii (compartimente, etc.). Documentul era foarte detaliat – avea 56 de pagini. Aceste responsabilitåÆi figurau în Hotårârea privind organizarea çi funcÆionarea Comisiei NaÆionale a PSD pentru pregåtirea alegerilor çi a Comisiilor JudeÆene de pregåtire a alegerilor. În ceea ce priveçte structura echipei tehnice de pregåtire a campaniei electorale, aceasta era formatå din Departamentul organizaÆii teritoriale (Mihai Darie); Departamentul comunicare çi mass-media (Titus CorlåÆean); Departamentul analize çi dezbateri publice (Dan Mihalache); Departamentul cercetarea opoziÆiei (Dorina Mihåilescu); Departamentul publicitatea electoralå (Bogdan Dumitrescu); Secretariat executiv (Cristina I. Popescu).

281

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În 2004, în paralel cu pre-campania çi cu campania electoralå, s-au derulat numeroase vizite politice importante în România: Ministrul Federal al Economiei din Germania (W. Clement); Prim-ministrul Bulgariei; Prim-ministrul R. Cehe; Prim-ministrul FranÆei; Secretarul general al NATO; Prim-ministrul Suediei; Prim-ministrul Norvegiei; Cancelarul Austriei; Günther Verheugen; Cancelarul Germaniei.

Au fost, de asemenea, în vizitå personalitåÆi din familia social-democratå: António Guterres, preçedinte I.S. în contextul participårii la un eveniment major dedicat dimensiunii cooperårii internaÆionale a stângii la Bucureçti; Luis Ayala, secretar general I.S.; Enrique Barón Crespo, PES; Pierre Moscovici, PSF; Peter Mandelson, Labour Party; Anthony Giddens, London School of Economics; László Kovácz, ministrul de externe ungar, MSZP; Simon Peres, Labour, Israel; Preçedintele Partidului Socialist Luxemburg.

Au fost çi unele evenimente externe, în 2004, cu impact în România: Reuniunea V7 la nivel de prim-miniçtri, Bratislava (martie); Consiliul European de primåvarå (martie); Congresul PES, Bruxelles (aprilie); Summit economic european ICE Varçovia (aprilie); Consiliul European de varå (iunie); Summit-ul NATO, Istanbul (iunie); PreçedinÆia românå a CS ONU (iulie); Jocurile Olimpice, Atena (august).

282

Rolul consultanÆilor stråini

34. Rolul consultanÆilor stråini

Nu am vorbit prea mult, în aceçti ani, despre rolul consultanÆilor stråini. Subliniez, încå o datå, deciziile pe care le luam noi, în cadrul partidului. Adeseori, ele îmi aparÆineau. Nu vreau så transfer, retrospectiv, aceastå responsabilitate. Au trecut 10 ani de la acele momente de pregåtire a alegerilor. Voi publica, pentru prima datå, în traducere, douå dintre analizele pe care le-a pregåtit echipa de consultanÆi pentru noi (în special pentru mine)333: „... Centrul de comandå (the War Room) începe så capete formå, înså nu este operaÆional în måsura în care ar trebui. Am vorbit cu D. despre asta. Centrul de comandå este un loc al deciziilor, nu al discuÆiilor prelungite. Cele mai importante decizii care trebuie luate în fiecare zi sunt: cele cu caracter defensiv – ceea ce necesitå un råspuns la informaÆiile apårute în preså, care este acel råspuns şi cine îl va transmite; şi cu caracter ofensiv – care este subiectul/mesajul pe care îl dorim preluat de mass-media, care este contextul şi cum så îl transmitem. Reuniunile din fiecare dimineaÆå de la Centrul de comandå trebuie så fie mai bine structurate în jurul acestor decizii importante, timpul alocat discuÆiilor fiind mai scurt. Cei care iau parte la aceste reuniuni trebuie så fie gata så înÆeleagå acele decizii şi så fi parcurs revista presei din dimineaÆa respectivå. Tu nu trebuie så participi la reuniunile Centrului de comandå decât în situaÆii excepÆionale; cu tot respectul, prezenÆa ta blocheazå discuÆiile libere şi (cu puÆine excepÆii) nu reprezintå o folosire strategicå a timpului pe care îl ai la dispoziÆie.

Alegerea mesajului şi a subiectului zilei nu trebuie så aibå legåturå cu chestiunile politice (care, cel mai adesea, nu ajutå la promovarea strategiei noastre şi nici la convingerea publicului), ci ar trebui så se refere la chestiunile care îi privesc pe oameni. Subiectele şi imaginile ar trebui så fie: tu sau un ministru ajutând personal victimele inundaÆiilor, nu aspectele legislative sau migraÆia politicå; eforturile guvernului în crearea de locuri de muncå, nu poveşti despre sloganul PSD; måsurile pe care le iei în lupta împotriva corupÆiei (pe care publicul o percepe ca fiind o problemå economicå), nu subiecte despre noua lege electoralå. Ca regulå 333

Era vorba de grupul Greenberg, Quinlan, Rosner Reserch Inc.

283

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

generalå, scopul ar trebui så fie ca subiectul principal al zilei så fie despre relaÆia ta, a guvernului tåu şi a PSD cu poporul. Asta necesitå disciplinå; dacå oferim presei o ocazie så scrie despre un subiect politic, ea nu va ezita så o facå.

Coordonarea între campaniile locale şi cea naÆionalå este prea slabå. Dupå cum ai våzut miercuri dimineaÆå, deciziile privind sloganul pentru campaniile locale au debutat fårå prea mare legåturå cu strategia naÆionalå şi fårå sondaje publice (care trebuie så fie anterioare oricårei campanii publicitare). Abia azi am primit sondajul de opinie al partidului pentru principalele oraşe şi judeÆe; ceea ce a limitat abilitatea noastrå de a oferi un input folositor.

Dispui de oameni capabili, cu experienÆå, care se ocupå de campaniile locale; unul dintre ei trebuie så participe zilnic la reuniunile de la Centrul de comandå pentru a asigura o coordonare adecvatå. În timpul cålåtoriei, am încercat så clarific capitolele de bazå ale strategiei pentru toÆi membrii echipei principale de campanie. Meritå så o repet, cåci ai nevoie de ajutor ca så conduci atât campania, cât şi guvernul în cadrul acestei strategii. Sunt şapte elemente care trebuie luate în considerare în aceastå ordine (deşi unii paşi se suprapun): 1) Mai întâi, aratå cå înÆelegi cå votanÆii sunt frustraÆi din cauza faptului cå nu s-a fåcut mai mult în ultimii trei ani, în special în privinÆa veniturilor şi a corupÆiei; focus group-urile şi sondajele aratå cå, dacå începi cu aceste douå puncte, votanÆii vor fi semnificativ mai receptivi în a asculta mesaje legate de succesele guvernului şi de planurile tale de viitor. Acesta a fost scopul principal al speech-ului din 27 martie; acum acest mesaj trebuie repetat de tine şi de alÆii sub diverse forme.

2) Prezintå succesele guvernului într-o formå credibilå. Sondajul din aprilie va aråta cele mai credibile modalitåÆi prin care putem face acest lucru, iar mesajele de interes public, care sunt acum în producÆie, vor veni în sprijinul acestei idei.

3) Defineşte-Æi viziunea şi programul pentru urmåtorii patru ani. Deşi votanÆii cred cå ai reuşit lucruri importante, nu vor vota cu tine şi cu PSD doar pentru ele. Ei au nevoie de o poveste convingåtoare despre ce anume doreşti så îmbunåtåÆeşti în urmåtorii patru ani. Începem acest proces cu speech-ul din mai.

4) Exprimå-Æi opÆiunea în alegeri. Bush spune cå alegerile din America sunt despre cine poate proteja mai bine America de råu; Kerry spune cå sunt despre cine poate relansa economia. Dezbaterea privind natura opÆiunii determinå în multe privinÆe rezultatul oricårei alegeri. Trebuie så definim alegerile din România ca o opÆiune în privinÆa liderului sau a partidului care va îmbunåtåÆi condiÆiile economice şi sociale ale oamenilor obişnuiÆi – muncitori, fermieri, pensionari. Pentru moment, noi doar spunem cå este o opÆiune despre cine va oferi «o şanså realå oamenilor». InvestigaÆiile noastre la acest moment cautå modalitåÆi mai puternice de a exprima acest lucru.

284

Rolul consultanÆilor stråini

5) Dezvoltå argumente mai puternice împotriva oponenÆilor tåi. Cele pe care le-am utilizat împotriva AlianÆei şi a lui Stolojan sunt slabe. De aceea, este atât de important så formåm rapid o echipå de investigaÆii asupra opoziÆiei.

6) ObÆine un rezultat bun la alegerile locale. Un rezultat slab poate cå nu e fatal pentru alegerile generale, înså ar face totul mai dificil şi mai riscant.

7) Asigurå-te cå obÆii un semnal clar cå România va intra în UE în 2007. Chiar dacå românii nu înÆeleg prea bine ce înseamnå apartenenÆa la UE çi implicaÆiile acesteia, ei sunt tentaÆi så interpreteze çtirile negative ca un semn cå existå probleme mai serioase decât ar fi crezut în legåturå cu guvernul, economia çi Primul ministru al României. În consecinÆå, credem din ce în ce mai mult cå un rezultat negativ – eçecul de a obÆine undå verde în 2004 – poate avea consecinÆe serioase asupra alegerilor generale.

Deçi, evident, trebuie så elaboråm strategii çi planuri de campanie çi pentru scenariul unei decizii negative din partea UE în acest an, prioritatea strategicå este cå trebuie så facem tot ce putem ca så obÆinem o decizie pozitivå.”

Iatå çi un model de mesaj pregåtit de consultanÆii noçtri: „Întrebåri şi råspunsuri privind candidatura lui Geoanå la Primåria Capitalei Cele de mai jos reprezintå câteva idei privind råspunsuri la posibile întrebåri, într-un mod care så trimitå mesajul nostru principal: este vorba de a da un nou impuls schimbårii Bucureştiului, cåci Bucureştiul meritå mai mult, la fel ca şi România. Î: De ce aÆi decis schimbarea candidatului la Primåria Bucureştiului atât de târziu? Este din cauza sondajelor care aratå cå Duvåz va pierde?

R: Duvåz este un candidat foarte puternic şi noi credem în el. Înså una dintre prioritåÆile noastre este aceea de a genera o schimbare pentru Bucureşti şi, pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de candidatul cu cele mai bune calitåÆi pentru a schimba România. Bucureştiul meritå un lider demn de o capitalå europeanå şi Geoanå este singurul care poate da un nou impuls schimbårii – lucru dovedit de activitatea lui de pânå acum în care a fåcut dovada unei înalte integritåÆi. Î: Cum justificaÆi mutarea lui Geoanå de la Ministerul Afacerilor Externe într-un moment atât de critic, când închiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeanå ar putea eşua în lipsa unui conducåtor/coordonator al acestui proces?

R: Geoanå a reuşit cu succes så schimbe România dintr-o Æarå despre care se credea cå nu are nicio şanså så adere la UE, într-una care se aflå în pragul aderårii. Acest lucru este un fapt în Europa şi nu poate fi negat – Geoanå a pus în mişcare un proces care va duce 285

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

România acolo unde trebuie så fie în Europa, un proces care acum este suficient de stabil ca så continue şi fårå el. Acum, el îşi va folosi calitåÆile, viziunea şi energia în slujba capitalei României şi va demara procesul de schimbare care este la fel de puternic: îmbunåtåÆiri permanente şi durabile în domenii precum drumurile, serviciile, locurile de muncå. Î: Nu este ipocrit så promovaÆi un mesaj de schimbare când se ştie cå actualul primar al Bucureştiului a încercat så ia anumite måsuri în acest sens, iar PSD-ul le-a blocat?

R: PSD-ul doreşte tot ce este mai bun pentru cetåÆenii Bucureştiului şi a încercat, pe cât posibil, så susÆinå proiectele care vizau o schimbare realå. Ca primar, Geoanå se va concentra pe chestiunile critice, imediate, care afecteazå viaÆa tuturor locuitorilor (stråzi, servicii etc.). Ştim cå anumite schimbåri au început şi acesta este un lucru bun, înså, în acest moment, oraşul nu poate aştepta – are nevoie de o energie realå şi de un nou impuls pentru schimbare. Geoanå este cea mai potrivitå persoanå pentru a aduce aceastå schimbare.

Bucureştiul şi România meritå tot ce este mai bun.”

Poate cu un alt prilej, voi dezvolta mai mult acest capitol.334

334

O echipå de specialiçti americani a participat çi la campania noastrå electoralå din 1996. „Invitarea unor specialiçti stråini se poate dovedi utilå în ordine metodologicå, dar ea nu se substituie efortului propriu de a identifica preocupårile dominante ale momentului, de a oferi råspunsuri într-o formå percutantå, care så Æinå seama de interesele çi nevoile electoratului”. Vezi çi comentariile de acolo (Paul Dobrescu, Iliescu contra Iliescu, op.cit., p.178-179)

286

Candidatura la prezidenÆiale

35. Candidatura la prezidenÆiale

SituaÆia, în 2004, dupå alegerile locale, era foarte complicatå. AlianÆa D.A. depåçea, pentru prima datå, PSD în intenÆia de vot. Gradul de încredere pentru mine scåzuse cu 12 procente. În aceste condiÆii, a avut loc o çedinÆå a organizaÆiei PSD Bucureçti. Am afirmat, cu acel prilej, cå numirea lui Mircea Geoanå în locul lui Bogdan Niculescu-Duvåz pentru a candida la Primåria Generalå nu a fost o miçcare premeditatå, ci o greçealå. „A fost o perioadå extravagantå. Am avut mai mulÆi candidaÆi la Primåria Capitalei. Am greçit cå nu am pregåtit un candidat imediat dupå 2000”.

Consiliul PSD Bucureçti a decis ca Mircea Ursache, çeful AVAS, så fie preçedintele Biroului Coordonator al organizaÆiei çi director de campanie electoralå a PSD Bucureçti. DelegaÆia Permanentå a organizaÆiei s-a autosuspendat çi, în locul ei, dupå modelul de la centru, a fost numit un Birou Coordonator, format din 23 de membri, al cårui preçedinte era tot Mircea Ursache. Din Biroul Coordonator al PSD Bucureçti mai fåceau parte Sorin Oprescu, Aura Vasile, Neculai OnÆanu, preçedinÆii organizaÆiilor de sectoare, ministrul delegat pentru relaÆia cu partenerii sociali, Bogdan Niculescu-Duvåz, çi ministrul delegat pentru relaÆia cu Parlamentul, Çerban Nicolae.335 În aceeaçi çedinÆå, din 6 august 2004 – çi presa a relatat acest lucru – am anunÆat cå PSD a comandat un sondaj pentru stabilirea posibililor candidaÆi la PreçedinÆia României, din partea partidului, rezultatele acestui sondaj urmând så fie publicate în termen de o såptåmânå.

AnunÆul era clar. În 6 august, anunÆam cå PSD nu avea un candidat la prezidenÆiale çi cå el urma så fie stabilit în funcÆie de circumstanÆe çi de un sondaj comandat. Iatå deci încå un argument cå afirmaÆiile judecåtorilor care considerau cå eu eram candidatul partidului încå din toamna lui 2003 sau primåvara lui 2004 nu aveau temei.336 335 În 8 octombrie, Biroul Executiv al PSD Bucureçti a hotårât desfiinÆarea Biroului Coordonator al PSD Bucureçti çi Dan Ioan Popescu s-a întors în fruntea organizaÆiei.

336 În legåturå cu desemnarea candidatului PSD la prezidenÆiale, menÆionez cå în 8 decembrie 2003, într-un moment când unii credeau cå eu eram deja candidat, purtåtorul de cuvânt al PSD, Bogdan Niculescu-Duvåz, comunica presei cå viitorul candidat va fi persoana cea mai bine plasatå în urma sondajelor de opinie çi, de

287

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

De altfel, o temå de discuÆie în partid, prin septembrie 2003 (în primul rând cu preçedintele Iliescu), a fost dacå eu ar trebui så-mi anunÆ candidatura la prezidenÆiale çi apoi så må retrag, pânå la alegeri, de la conducerea guvernului.

Sigur, ideea fusese probabil avansatå de cei care doreau un acces „mai bun” la zona guvernamentalå çi eu îi „deranjam”.

PoziÆia mea a fost clarå – nu eram convins cå voi candida la prezidenÆiale (oricum sondajele din 2004 urmau så arate cine este cel mai potrivit), iar eu, ca preçedinte al PSD, trebuia så ofer o cât mai bunå çanså reprezentanÆilor partidului la parlamentare, printr-o bunå guvernare pânå la alegeri. În ampla lucrare de analizå, realizatå de echipa Multimedia Political Communication, sunt analizate – la nivelul anului 2003 – variantele de „moçtenitori” politici ai lui Ion Iliescu.

Redau un fragment interesant, pentru subiectul pe care l-am ales: „Preşedintele Nåstase Candidatura lui Adrian Nåstase la funcÆia de preşedinte este cea mai plauzibilå opÆiune pentru PSD. În favoarea acestui scenariu opereazå foarte multe argumente care îi asigurå preşedintelui PSD, indiferent de variantele alternative care ar putea fi lansate, exclusivitatea asupra candidaturii la funcÆia de preşedinte al României.

Ca preşedinte, Adrian Nåstase are putere de decizie în privinÆa desemnårii candidatului şi poate så aprecieze destul de precis sprijinul de care se bucurå în partid. Asta înseamnå un atu decisiv în desemnarea sa drept candidat. Spunem atu decisiv pentru cå în lipsa sprijinului politic nu poate fi imaginatå o candidaturå de succes, fiind greu de crezut cå un lider politic poate så ajungå preşedinte fårå o bazå logisticå solidå care så-i susÆinå campania şi så-i legitimeze pretenÆia la funcÆia supremå în stat. În acest moment, Adrian Nåstase este fårå îndoialå liderul politic cu cea mai mare anvergurå dupå Ion Iliescu, cât şi cu o experienÆå politicå suficientå pentru a se potrivi cu funcÆia de preşedinte. În plus, faptul cå a crescut în politicå în calitate de protejat şi locotenent al lui Ion Iliescu face ca accederea la funcÆia supremå în stat, dupå încheierea mandatelor lui Iliescu, så parå un scenariu firesc. Asocierea permanentå cu Ion Iliescu reprezintå, de asemenea, un avantaj din perspectiva faptului cå PSD va putea prezenta din nou tandemul asemenea, candidatul PSD pentru PreçedinÆia României va fi desemnat la Congresul NaÆional Extraordinar al PSD, ce va avea loc în partea a doua a anului viitor. De altfel, prima datå a fost evocatå posibilitatea candidaturii mele la alegerile prezidenÆiale de cåtre Secretarul general al PSD, Cozmin Guçå, în 22 ianuarie 2003: „Avem destui colegi de valoare care pot så câçtige alegerile prezidenÆiale. Din punctul meu de vedere cel mai sigur ar fi så candideze Adrian Nåstase pentru ca så câçtige alegerile prezidenÆiale”. Eu înså am declarat în acest sens: „Este prea devreme, deocamdatå nu ne-am pus aceastå problemå çi o så açteptåm pânå la momentul la care o astfel de decizie se va impune. Candidatul PSD la alegerile prezidenÆiale urmeazå så fie ales în urma unui Congres Extraordinar al partidului”.

288

Candidatura la prezidenÆiale

Iliescu-Nåstase, dar de data aceasta în formå inversatå, cu Nåstase preşedinte şi Ion Iliescu tutore al guvernårii prin controlarea partidului (aceasta evident în ipoteza în care Nåstase şi PSD ar câştiga alegerile).

Atributele personale çi performanÆele profesionale ale lui Adrian Nåstase converg, de asemenea, spre impunerea candidaturii sale la funcÆia de preçedinte. Vorbeçte foarte bine mai multe limbi stråine, are abilitåÆi reale de diplomat, este profesor de drept internaÆional çi a reuçit så impunå imaginea unei reÆele de relaÆii personale printre înalÆi oficiali din stråinåtate, lucru absolut necesar pentru un preçedinte de succes al secolului XXI. Sigur, s-ar putea replica faptul cå acesta este un profil ideal al «preşedintelui european» şi cå nu înseamnå neapårat cå România realå va opta pentru un astfel de candidat. La urma urmei, Ion Iliescu a fost ales de trei ori preçedinte al Æårii çi nici nu cunoaçte atât de bine limbi stråine, nu este un diplomat strålucit, nu este specialist în drept internaÆional şi nici nu a avut relaÆii privilegiate cu mai marii lumii. De altfel, aceastå inadecvare la piaÆa internå ar putea fi şi una dintre sursele majore de vulnerabilitate a candidaturii lui Adrian Nåstase. Şi cu aceasta intråm în capitolul de probleme legate de candidatura primului-ministru la preşedinÆie.

O primå dificultate ar fi legatå de faptul cå Adrian Nåstase însuşi a declarat cå are o reÆinere personalå în a candida la preşedinÆie, preferând mai degrabå un nou mandat de prim-ministru. În aceste condiÆii, existå riscul ca o candidaturå impuså de presiunea partidului så afecteze «entuziasmul» candidatului Adrian Nåstase pânå acolo încât acesta så lipseascå cu desåvârşire în 2004. Un candidat mai puÆin entuziast înseamnå un candidat mai puÆin energic şi, totodatå, mai puÆin convingåtor. Sunt nuanÆe pe care electoratul le poate sesiza mai ales în toiul unei confruntåri cu un candidat de opoziÆie odihnit şi gata så preia puterea.

O altå problemå este faptul cå Adrian Nåstase vine de la putere pentru a solicita puterea. Şi nu numai atât, Adrian Nåstase vine exact din nucleul puterii, în condiÆiile în care timp de patru ani a fost Æinta predilectå a atacurilor OpoziÆiei care l-au erodat inevitabil. Ce înseamnå aceasta? În primul rând o contabilizare directå şi personalå a tuturor eşecurilor guvernårii. Faptul cå Adrian Nåstase este un lider autoritar constituie un avantaj de imagine, dar în acelaşi timp reprezintå şi o problemå serioaså prin faptul cå preia întreaga responsabilitate a guvernårii. Acest raÆionament este valabil şi în sens pozitiv pentru primul-ministru, adicå acesta ar putea valorifica la fel de bine, direct şi personal, toate succesele guvernårii.

O problemå capitalå este, aşa cum spuneam, posibila inadecvare a profilului premierului la cerinÆele pieÆei electorale interne. Faptul cå premierul, în ciuda eforturilor din ultima vreme, nu va reuşi så semene cu Iliescu în privinÆa apropierii de oameni, a „umanizårii”, va fi un punct de råscruce. Råspunsul la aceastå dilemå ar putea lua douå forme: fie o renunÆare la artificiile de «umanizare» şi accentuarea dimensiunii candidatului-instituÆie, fie o accentuare a «umanizårii» sale, greu de realizat çi cu consecinÆe imprevizibile. Este greu de spus dacå cea mai bunå soluÆie ar fi calea de mijloc sau originalitatea. Cert este cå aceasta va fi o provocare pentru creatorii de imagine ai premierului, dar şi pentru Adrian Nåstase însuşi.

289

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Existå o certitudine. Adrian Nåstase este cel mai plauzibil candidat al PSD pentru preşedinÆie. El va avea asiguratå cea mai mare parte a voturilor PSD, problema sa fiind så obÆinå restul de voturi pentru depåşirea pragului de 50%. Încå nu ştim dacå moştenitorul lui Iliescu îi va moşteni şi voturile, pentru cå cei doi au profiluri diferite. Înså, chiar dacå unii dintre votanÆii lui Iliescu nu vor vota pentru Nåstase, actualul premier poate atrage voturi din alte pårÆi, aceasta înså doar cu condiÆia ca marea promisiune a integrårii så-şi gåseascå un råspuns pozitiv în toamna lui 2004”.337 În 13 august 2004, am declarat cå må voi prezenta la alegerile prezidenÆiale din 2004: „În acest moment çi dupå analizele pe care le-am fåcut çi pentru partid, dar çi dupå cercetarea pe care am fåcut-o la nivel de sondare a opiniei publice338, nu cred cå existå o variantå care så aibå un sprijin mai mare în interiorul partidului”.

Decizia oficialå a fost anunÆatå în 16 august.339 Ulterior, la Congresul Extraordinar al PSD din 27 august340, am fost desemnat, cu unanimitate de voturi, candidatul PSD la 337 Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit., p.377-378 338 „Surse din cadrul PSD spun cå decizia lui Nåstase de a candida la funcÆia de preşedinte al României se bazeazå pe rezultatele unui sondaj de opinie care îi atribuie liderului PSD prima şanså la PreşedinÆie, între toate celelalte personalitåÆi pe care partidul le-ar putea arunca în curså. Sondajul se aflå în lucru çi se preconizeazå cå va fi finalizat în aceastå perioadå, el måsurând şansele la funcÆia supremå în stat pentru patru posibili candidaÆi: Adrian Nåstase, Mircea Geoanå, Mugur Isårescu çi Ioan Mircea Paçcu. Aceleaşi surse din PSD susÆin cå sondajul îl situeazå pe Adrian Nåstase în fruntea clasamentului, cu aproximativ 50% din intenÆia de vot a românilor, urmat, la o diferenÆå de 20% de Mircea Geoanå çi Ioan Mircea Paçcu. Guvernatorul Båncii NaÆionale a României, Mugur Isårescu, al cårui nume a fost vehiculat, la un moment dat, ca eventual candidat pentru Cotroceni çi din partea AlianÆei PNL-PD, ocupå ultimul loc în sondajul comandat de PSD. (Camelia Ionescu, Nåstase va candida la PreçedinÆie, http://jurnalul.ro/stiri/politica/nastase-va-candida-la-presedintie-62983.html) 339 În 20 ianuarie 2004, am declarat cå voi accepta så candidez la alegerile prezidenÆiale în cazul în care se va ajunge la concluzia cå aceasta este cea mai bunå soluÆie pentru partid. „Eu ştiu foarte bine cå mulÆi dintre colegii mei considerå cå ar trebui så fiu candidatul partidului. Ştiu acest lucru, îl apreciez foarte mult şi, fårå îndoialå cå, dacå aceasta va fi cea mai bunå decizie de echipå, aceasta va fi şi decizia mea”. Am evitat så precizez dacå aç opta pentru postul de premier sau pentru funcÆia de preşedinte al României, afirmând doar cå, de-a lungul anilor, am acceptat orice fel de provocare. Este adevårat cå mi-am declarat intenÆia de a candida pentru funcÆia de preçedinte al României în alegerile din luna noiembrie çi într-un interviu din 29 iunie acordat AgenÆiei de çtiri Reuters. Cu ocazia primei çedinÆe a Biroului Coordonator, în 10 iulie, am declarat cå „nu voi avea nicio ezitare” så candidez la PreçedinÆia României din partea partidului de guvernåmânt dacå se va considera cå lansarea mea în cursa electoralå este „cea mai bunå formulå”, iar colegii de partid îmi vor cere acest lucru.

Am låsat partidul så decidå candidatura din partea PSD la Congresul din luna august, evitând så dau un råspuns în aceastå problemå. De altfel, analiza a luat în calcul çi varianta Mircea Geoanå – cu un potenÆial deosebit de creçtere. „Istoria” sa de ambasador în SUA çi ministru de externe, relaÆii personale, sociabil, neconflictual, îl recomandau pentru a candida la funcÆia de preçedinte. Din påcate, el nu avea încå suficiente „cicatrici” în viaÆa de partid çi nu ar fi primit un sprijin semnificativ din partea „electoratului lui Iliescu”. Pe de altå parte, „performanÆa” sa de la localele din Bucureçti a nemulÆumit mulÆi membri de partid.

340 În 3 septembrie, l-am nominalizat pe Mircea Geoanå pentru funcÆia de prim-ministru, într-un viitor guvern PSD. Motivul pe care l-am dat în privinÆa desemnårii lui Mircea Geoanå în aceastå funcÆie a fost acela cå noul Executiv trebuie så fie format dintr-o echipå tânårå, care så asigure continuitatea guvernårii çi a proiectelor derulate de PSD. Nominalizarea lui Mircea Geoanå pentru funcÆia de premier a fost o decizie pe care conducerea partidului çi-a asumat-o. Mircea Geoanå a fost inclus pe lista PSD pentru Senat în Dolj. La puÆin timp dupå ce a

290

Candidatura la prezidenÆiale

PreçedinÆie341. În calitate de preçedinte al PSD, i-am propus lui Ion Iliescu så se întoarcå la conducerea partidului dupå terminarea mandatului de preçedinte al României. Ion Iliescu a mai fost invitat så candideze pe listele PSD pentru Senat. La congres, a fost elaboratå o platformå electoralå pentru o posibilå viitoare guvernare. Tot la Congresul Extraordinar a fost înfiinÆat çi Consiliul de Integritate Moralå, condus de academicianul Mihai Drågånescu. Noua structurå, incluså în statutul partidului de guvernåmânt, a avut drept rol verificarea aplicårii normelor metodologice privind alegerile preliminare din PSD, alegeri care s-au desfåçurat în data de 5 septembrie çi care au avut scopul de a definitiva listele PSD pentru Parlament.

Imediat dupå Congresul Extraordinar al PSD candidatul AlianÆei PNL-PD, Theodor Stolojan, a comentat lansarea oficialå a candidatului PSD în cursa pentru Cotroceni, acuzându-må cå aç fi „cel mai bun prieten al baronilor”, pe care „nu îi voi sacrifica”. Theodor Stolojan a mai declarat cå nu se poate vorbi despre un „nou PSD”. El a catalogat alegerile preliminare din PSD drept „un exerciÆiu de imagine”.1342 Am råspuns acuzaÆiilor liderului PNL, invitându-l pe Theodor Stolojan så prezinte, într-o viitoare conferinÆå de preså, måcar un singur proiect în sprijinul românilor, pe care så poatå discuta çi prin care så arate cå a înÆeles care este, de fapt, rolul unui candidat la PreçedinÆie în România. Dar, oricum, campania negativå a PD a continuat.343 fost nominalizat pentru a ocupa funcÆia de prim-ministru, Mircea Geoanå a anunÆat cå va prezenta, în cel mai scurt timp, o schiÆå a programului såu de guvernare. Çi preçedintele Iliescu a fost de acord cu nominalizarea. Ion Iliescu a declarat cå eçecul lui Mircea Geoanå în alegerile locale a fost „un accident, o încercare, puÆin aventurå”. „A fost un accident, nu are importanÆå. Eu am pierdut alegerile din ’96 çi apoi le-am câçtigat în 2000, deci în viaÆa politicå se întâmplå”, a declarat Ion Iliescu, råspunzând unei întrebåri referitoare la faptul cå Mircea Geoanå a fost nominalizat pentru o eventualå funcÆie de premier. „Existå o inerÆie çi a electoratului, din acest punct de vedere, çi o anumitå conjuncturå în cadrul concret al Capitalei. Se învaÆå din toate: çi din succese, çi din insuccese”.

341 Preşedintele Iliescu declarase, într-un interviu acordat presei internaÆionale, încå de la mijlocul lunii ianuarie 2004, cå „Adrian Nåstase este cel mai potrivit candidat pentru PreşedinÆia României din partea PSD”. În opinia sa, „Adrian Nåstase este cel mai experimentat personaj politic, atât în ceea ce priveşte conducerea unui partid politic, cât çi în privinÆa responsabilitåÆilor de stat”.

342 În 17 august, dupå anunÆul meu, liderul PRM, CV Tudor, a declarat cå må va învinge înainte de primul tur. Preçedintele PRM a citat date dintr-un sondaj a cårui surså nu a dorit så o dea publicitåÆii, potrivit cåreia aç fi creditat cu 20% din sufragiile electoratului, ocupând locul al treilea. Toate celelalte sondaje aråtau complet diferit. Iatå, spre exemplu, sondajul INSOMAR, publicat în 18 august (realizat în perioada 11-15 august, pe un eçantion de 1112 persoane, reprezentativ la nivel naÆional). La întrebarea: „Dacå duminica viitoare ar avea loc alegeri pentru funcÆia de preçedinte al României, Dvs. pe cine aÆi vota?”, 24% dintre cei intervievaÆi au råspuns”cu Theodor Stolojan”, 41%, „cu Adrian Nåstase”, 7.6% „cu CV Tudor”,20.3% „nu sunt hotårât”, 1.8% „cu Traian Båsescu”, 1.8% „cu Mircea Geoanå”, 0.9% „cu Lia Roberts”. La întrebarea: „Dacå duminca viitoare ar avea loc alegeri generale, cu ce partid sau alianÆå politicå aÆi vota?”, 36.1% au råspuns „cu PSD”, 25.9% „cu AlianÆa D.A.”, 18.6% „nu sunt hotårât”, 8.6% „cu PRM”, 4.8% „cu UDMR”, 2.2% „cu PUR”, 1.4% „cu PNG”. Nu mi-a fost clar niciodatå dacå Vadim era de bunå-credinÆå când fåcea astfel de afirmaÆii1çi era intoxicat, construind o lume a fabulaÆiilor, sau era un artizan al minciunilor care trebuiau så ofere notorietate prin circ.

343 „Adrian Nåstase are complexul remorcii tractate de Iliescu”, a afirmat Traian Båsescu, subliniind cå relaÆia sa cu Theodor Stolojan se bazeazå pe respect, iar încercarea de a transpune, în acest caz, relaÆia Nåstase-Iliescu este una forÆatå. Båsescu a fåcut aceste remarci dupå ce eu afirmasem cå Theodor Stolojan este o „marionetå” a lui Traian Båsescu. El a mai spus cå „poate într-o zi va spune Nåstase dacå are investiÆii de vreun miliard de euro în stråinåtate”. „Nåstase crede cå s-a nåscut ieri çi îçi permite så-l întrebe pe Stolojan ce a fåcut în trecut.

291

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Pentru depunerea candidaturii mele la BEC era nevoie de depunerea unor mape cu semnåturi de susÆinere. În final, au fost aproape 2 milioane de semnåturi (1.914.134).

Revåzând acum situaÆia numericå pe judeÆe, am fost surprins så constat unele rezultate paradoxale. Astfel, în Giurgiu, numårul celor care au semnat pentru susÆinerea mea la preçedinÆie era de 100.643. În alegeri, în turul I, au votat cu mine 77.349, iar în turul II, 83.478, deci mai puÆini decât cei care semnaserå! Încå un exemplu: în Ilfov, numårul semnåturilor depuse la BEC era de 65.753. La vot, în primul tur, au votat pentru mine 66.277 de alegåtori, iar în turul II, 65.852! Çi, în fine, situaÆia din Vrancea. Numårul semnåturilor fusese de 109.038, iar voturile au fost 96.786 (turul I) çi 103.666 (în turul II)! În mod normal, numårul votanÆilor trebuia så fie mai mare decât numårul semnåturilor de simpatizanÆi!

Iatå înså cum vedeam eu angajamentul politic al unui viitor preçedinte. El este cuprins în „Decalogul” meu, în calitate de candidat la prezidenÆiale, în 2004: „Decalogul” Preşedintelui Angajamentul meu este pentru un mandat de slujire responsabilå a intereselor tuturor cetåÆenilor Æårii!

Pentru un mandat al dezvoltårii şi modernizårii României!

Pentru un mandat al continuitåÆii lucrurilor bune începute în Æarå!

Pentru un mandat al curåÆeniei morale în raporturile dintre guvernanÆi şi cetåÆeni!

Pentru aducerea la îndeplinire a unui mandat cu aceste multiple responsabilitåÆi şi argumente, consider cå stilul de muncå al Preşedintelui trebuie så se sprijine pe urmåtorii 10 piloni mai importanÆi: 1. Continuarea importantului proiect politic al reconcilierii naÆionale. Pagina de reconciliere inauguratå odatå cu începutul acestui secol va continua så înregistreze normalitatea şi normalizarea societåÆii româneşti. Dupå ce toatå societatea româneascå a reuşit så atingå un echilibru ce i-a îngåduit så atingå performanÆe notabile pe plan intern şi internaÆional, acum ar fi de-a dreptul dramatic så reintroducem – la scara întregii Æåri – stilul conflictual, adversitatea inutilå şi voluntarismul capriciilor iresponsabile.

Este penibil så-l întrebi pe Stolojan de trecut çi så uiÆi de propriul tåu trecut”, a mai spus Båsescu. El a mai spus cå, dacå AlianÆa va câçtiga, va monta în PiaÆa Victoriei Æepe pe care va scrie: „Æeapa lui Nåstase, Æeapa lui Iliescu, Æeapa lui Mischie, Æeapa lui Iacubov”. „Trebuie så se çtie de toate Æepele pe care aceçtia çi alÆii ca ei le-au dat poporului român”. Eu am transmis o scrisoare extrem de durå celor doi co-preçedinÆi ai AlianÆei. Mi-am încheiat epistola într-o manierå care poate i-a contrariat pe mulÆi: „çi uneori, deçi atât morala creçtinå, cât çi logica omului public îÆi cer, nu mai suporÆi så-Æi vezi obrazul înroçit de palmele jigodiilor. Çi atunci, simÆi nevoia så dai çi tu”.

292

Candidatura la prezidenÆiale

2. InstituÆionalizarea dialogului democratic cu toÆi vectorii importanÆi ai societåÆii româneşti: Guvern, Parlament, partide politice, organizaÆii profesionale, structuri ale societåÆii civile. În politicå, nu e suficient så fim buni oratori ai propriilor idei, ci, deopotrivå, trebuie så fim şi foarte buni ascultåtori ai opiniilor celorlalÆi. Retorica ieftinå, stilul atoateştiutor, pornirea spre «comandå unicå» sunt incompatibile cu nevoia de civilizaÆie şi eficienÆå a dialogului democratic, cu obligaÆia de respect pe care-l datoråm oricårui interlocutor.

3. Definirea agendei politice reale a cetåÆenilor şi a problemelor care conteazå cu adevårat, pentru a reuşi identificarea soluÆiilor, a resurselor şi mijloacelor necesare acÆiunii politice... Preşedintele va veghea – potrivit ConstituÆiei – ca actul de guvernare så se bazeze pe problemele şi dorinÆele cetåÆenilor, nu pe capriciile «manageriale» ale şefilor de instituÆii, så fie o guvernare prin consultarea celor guvernaÆi şi nu un exerciÆiu de orgolii, desfåşurate «în algoritm».

4. Va fi consolidatå dimensiunea strategicå a unor proiecte sociale şi politice, prin eliberarea acÆiunii politice de sub apåsarea termenului scurt, a constrângerilor zilei de azi şi construirea posibilitåÆii de a privi în viitor. Se va urmåri implementarea Strategiei de Dezvoltare Durabilå – încheiatå, în linii mari, în actualul mandat – în strânså legåturå cu Planul NaÆional de Dezvoltare (PND), adoptat de Guvern la solicitarea UE. Conduita şi råspunderea unui şef de stat incumbå abordårile de fond, de largå perspectivå – şi nu substituirea anticonstituÆionalå a atribuÆiilor curente pe care le au Guvernul şi administraÆiile executive din teritoriu.

5. România curatå. Pentru ca economia funcÆionalå de piaÆå så construiascå – så continue creşterea şi dezvoltarea economicå – infrastructura asiguratå de instituÆiile statului, pentru acest efort de edificare, va trebui så fie una, cu precådere, de ordin moral. Preşedintele va garanta funcÆionarea convergentå a tuturor instituÆiilor statului, astfel încât intrarea şi ieşirea de pe piaÆå så se facå strict dupå regulile concurenÆei, performanÆei şi utilitåÆii pentru oameni. În politicå se intrå şi se iese democratic, prin vot. În piaÆa funcÆionalå se va intra şi se va ieşi exclusiv pe criteriul rentabilitåÆii sociale – sub reflectorul legii, al controlului public şi transparenÆei depline...

6. Multiplicarea legåturilor dintre decizia politicå şi expertiza profesionalå a specialiştilor. Preşedintele va stimula nevoia de a înÆelege şi utiliza – în orice act decizional – consilierea ştiinÆificå şi exerciÆiul opiniei de control public şi profesional din partea institutelor specializate. Un Preşedinte nu poate da exemplul unor decizii arbitrare, ticluite peste noapte şi ambalate în glazura priceperii la toate şi la tot.

Conduita Preşedintelui nu poate încuraja atomizarea deciziilor şi voluntarismul în adoptarea lor – invocând auctorial autoritatea care i-a fost încredinÆatå.

293

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

7. Preşedintele va ridica etica responsabilitåÆii faÆå de cetåÆeni la rangul de criteriu fundamental pentru exercitarea actului decizional – indiferent de nivelul şi anvergura acestuia. E necesar så continuåm dezbaterea în spaÆiul public a formelor de realizare a unei democraÆii participative cât mai largi, mai instituÆionalizate şi mai eficiente.

8. AdministraÆia PrezidenÆialå va continua så påstreze pe frontispiciu valoarea general umanå, conservând potenÆialul de încredere, de autoritate, de receptivitate şi de speranÆå de care aceastå instituÆie s-a bucurat, în aceşti patru ani, din partea cetåÆenilor României.

9. Vom avea o preşedinÆie pentru România profundå, pentru România înÆelepciunii românilor; o preşedinÆie a echilibrului judecåÆilor, prin descurajarea oricåror poziÆii extreme sau radicale – pornind de la adevårul cå libertatea fiecåruia înceteazå în momentul în care prejudiciazå libertatea celorlalÆi.

10. Påstråm disponibilitatea spre dialog şi deliberare – în legåturå cu orice problemå a Æårii şi a oamenilor – ca pe o atitudine de referinÆå a conduitei Preşedintelui.

Aceastå disponibilitate este veritabila probå pentru vocaÆia profund democraticå a oamenilor politici şi bårbaÆilor de stat din lumea civilizatå, este calea regalå prin care putem traversa împreunå complicatul univers al confruntårilor politice”.344 Programul meu electoral era intitulat „Ce-mi propun så susÆin ca preçedinte al României” çi cuprindea çapte puncte esenÆiale: creçterea câçtigurilor nete prin reducerea impozitului pentru salariile mici de la 18% la 10%, ceea ce ar aduce un spor salarial lunar de 600.000 de lei, atingerea valorii de cel puÆin 15 milioane de lei pentru salariul mediu în anul 2008, recalcularea pensiilor pentru 4,3 milioane de pensionari çi continuarea creçterii pensiilor cu cel puÆin 50% pânå în anul 2008. Totodatå, programul prevedea majorarea subvenÆiei pe hectar de la douå milioane de lei în 2004 la 2,5 milioane de lei în 2005 çi la 4,5 milioane de lei pânå în 20072008, cu continuarea måririi pensiilor pentru agricultori.

Un alt punct din program viza acordarea a o sutå de mii de burse de continuare a studiilor liceale pentru tinerii care proveneau din familii cu venituri mici sau din mediul rural, contravaloarea bursei anuale fiind de aproximativ 14 milioane de lei. În programul electoral se mai susÆinea reducerea impozitului pe profit de la 25% la 19% în 2005, çi la 16% în 2008, crearea de noi oportunitåÆi pentru tineri prin stimularea agenÆilor economici care angajau absolvenÆi noi çi îi menÆineau în activitate cel puÆin cinci ani çi mai mulÆi bani pentru oameni prin eliminarea risipei çi corupÆiei prin îmbunåtåÆirea administraÆiei publice çi gestionarea mai eficientå a finanÆelor publice ca parte a eforturilor de integrare în Uniunea Europeanå.

344

294

Vezi Adrian Nåstase, Victoria normalitåÆii..., op.cit., 2004, p.297-300

Candidatura la prezidenÆiale

În document se prevedea continuarea programelor realizate în perioada 2001-2004 de Guvern, cum ar fi „Cornul çi laptele” în çcoli, compensarea cu 90% a medicamentelor pentru pensionari, acordarea ajutorului de încålzire, distribuirea tichetelor de cålåtorie cu trenul pentru pensionari çi introducerea calculatoarelor în çcoli. În campania pentru prezidenÆiale, eu am subliniat, de altfel, cå preçedintele României trebuie så fie un mediator între instituÆiile statului çi un „avocat” al oamenilor. În opinia mea, exprimatå într-o emisiune televizatå, în 13 noiembrie 2004, ConstituÆia României oferå toate prerogativele necesare pentru ca şeful statului, împreunå cu echipa de guvernare, så îndeplineascå angajamentele pe care şi le asumå în campania electoralå.

Preşedintele trebuie deci så fie un mediator, un „avocat” al poporului, care så nu acÆioneze singur, ci ca parte dintr-o echipå coerentå, solidarå, o echipå care doreşte ca Æara så meargå înainte, nu una în care unul så tragå într-o parte şi celålalt în altå parte, o echipå în care guvernul vrea så meargå într-o direcÆie, iar preşedintele trebuie så vinå så îi împingå de la spate spre o direcÆie pe care o considerå el bunå. Çeful statului trebuia så fie, în viziunea mea, un „avocat” al oamenilor, care så aducå în faÆa instituÆiilor statului problemele acestora, o persoanå capabilå så asculte, så înÆeleagå problemele şi så fie capabil så le rezolve dacå Æin de zona sa de competenÆå, iar, dacå erau apanajul altor instituÆii, så intre într-un dialog constituÆional eficient cu acestea pentru a rezolva problemele respective.

Eram conçtient cå şeful statului nu are doar un rol extern important, ci şi unul intern, trebuind så fie un bun reper moral şi politic al unei stabilitåÆi, stabilitate care reprezenta çi reprezintå fundamentul dezvoltårii României. În mesajul meu electoral, am subliniat faptul cå România avea, în urmåtorii ani, o şanså imenså, o şanså istoricå, aceea de a intra în Uniunea Europeanå, realizând astfel şi o dezvoltare acceleratå. De aceea, era important ca ce am fåcut bun så continue çi så nu punem în pericol ce am realizat în acei ani. „România are nevoie de un preşedinte puternic, nu de un om cåruia partenerii stråini så îi batå obrazul, de un om de caracter, care så înÆeleagå responsabilitatea deciziilor şi care så aibå viziune”, am afirmat la acea emisiune televizatå.

AnunÆul privitor la intenÆia de a candida l-am fåcut la Målini, în judeÆul Suceava. A fost o surprizå pentru mulÆi.345 Vizita mea în localitatea Målini nu era anunÆatå. Venisem îmbråcat lejer, alåturi de soÆia mea çi de Mihnea, fiul cel mic.

345

La o conferinÆå de preså, la Costineçti, în 23 august 2002, am afirmat cå, în 1992, un partid mi-a oferit så fiu candidat la PreçedinÆie. Jurnaliçtii m-au întrebat atunci, firesc, despre ce partid era vorba. Aståzi, cred cå pot spune cå era vorba de PNæ-cd. Sugestia mi-a fost fåcutå de Corneliu Coposu, cu care aveam relaÆii extrem de civilizate. PNæ-cd avea nevoie de un contracandidat împotriva lui Ion Iliescu. Eu îmi terminam cele douå mandate de ministru de externe, nu eram – în calitate de ministru de externe – membru al vreunui partid çi må bucuram de un nivel de încredere ridicat (aproape 70%). Inutil så spun cå nu am acceptat oferta respectivå, dar am påstrat relaÆii de respect cu cel care a fost un om politic deosebit – Corneliu Coposu.

295

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Drumul la Målini avea, ca scop iniÆial, o vizitå la Casa Memorialå „Nicolae Labiç”. Eram însoÆit de Petre Daea, Eugen Bejinariu çi Marian Sârbu. Fårå autoritåÆi judeÆene çi fårå forÆe de ordine, doar cu un singur ofiÆer SPP. Îmi amintesc cå am stråbåtut pe jos uliÆele, intrând prin casele såtenilor çi discutând cu ei. În faÆa casei lui Labiç346 le-am spus celor care se adunaserå acolo: „Am så vå spun acum un lucru pe care unii au încercat så-l smulgå de la mine în ultimele douå såptåmâni. Vreau så vå spun cå m-am hotårât så candidez pentru postul de preçedinte din partea partidului nostru. Îmi voi depune candidatura, în aça fel încât aceastå decizie a mea så fie o decizie care så însemne pentru români o çanså mai bunå în întâlnirea cu Uniunea Europeanå.

O çanså mai bunå de bunåstare, o creçtere a veniturilor”.

Tot atunci çi acolo am mai dat câteva explicaÆii „Am vrut så fac acest anunÆ aici, la Målini, într-un cadru extrem de puÆin formal, tocmai pentru a aråta cå este vorba de o decizie care nu are nevoie de formalism, de festivism. Este o decizie care vine într-un fel natural çi pe care mulÆi o açteptau, dar eu am avut nevoie de aceste întâlniri din ultimele luni pentru a må convinge cå, într-adevår, oamenii, nu numai colegii de partid, dar çi locuitorii din Æarå, vor sprijini aceastå decizie. În ultimele luni am umblat foarte mult prin Æarå, m-am întâlnit cu foarte mulÆi oameni. Am ajuns la concluzia cå românii au nevoie, în acest moment, de cineva care så çtie så îi asculte, dar mai ales au nevoie de cineva care çtie så le rezolve problemele.

Viitorul preçedinte al României va trebui så fie un om capabil så se ocupe de problemele oamenilor, dar mai ales så fie garantul creçterii veniturilor çi a bunåstårii lor”.347 În cei patru ani, am avut o mulÆime de dileme, o mulÆime de situaÆii în care trebuia så iau anumite decizii. Deciziile pe care le-am luat au fost mai curând legate de performanÆa guvernårii decât de måsuri radicale în interiorul partidului. Çtiu foarte bine cå nu poÆi så deschizi mai multe fronturi în acelaşi timp. Nişte måsuri mai radicale în interiorul partidului ar fi generat instabilitate politicå, cu costuri foarte mari pentru guvernare. Må întreb dacå aceastå decizie a fost cea mai corectå. Guvernarea a mers foarte bine, în schimb, la nivel de partid çi al unor structuri locale au fost unele probleme care au creat nemulÆumire. Votul la alegerile parlamentare a aråtat, pe de o parte, sprijinul pentru ceea ce a fost bun pe zona de guvernare, dar çi nemulÆumiri în legåturå cu anumite persoane, cu anumite structuri.348 Aceste îndoieli au fost legate çi de candidatura la prezidenÆiale. „În ceea ce må priveçte, am încercat så evit så candidez pentru postul de preçedinte al României çi nu întâmplåtor. Çtiam de la început cå tot ceea ce este nemulÆumire împotriva guvernårii se va îndrepta 346

Sora poetului mi-a oferit, cu acel prilej, un volum cuprinzând poeziile lui Labiç. „Sunt convins 95% cå voi candida la PreçedinÆia României”, declaram la 5 iulie 2004, la o conferinÆå de preså Æinutå la New York, în Statele Unite. „Dacå analizele ne vor aråta cå eu trebuie så fiu candidatul partidului, voi candida”, am aråtat înainte de întâlnirea cu preçedintele George W. Bush.

348 Interviu în „Adevårul”, 12 ianuarie 2005 347

296

Candidatura la prezidenÆiale

cåtre candidatul prim-ministru la PreçedinÆie. Acest lucru era inevitabil. De fapt, sunt mirat cå am obÆinut în final aça de multe voturi favorabile. A fost un vot pozitiv pentru mine. Pentru Traian Båsescu a fost în mare måsurå un vot negativ împotriva guvernårii. Dar eu am considerat cå pot så fiu o locomotivå puternicå pentru alegerile parlamentare. Acest lucru s-a întâmplat.

Am obÆinut, la alegerile din 28 noiembrie, cu 4 procente mai mult decât partidul”.349 Pentru finalul acestui capitol adaug o analizå interesantå: „Adrian Nåstase – Premier sau preçedinte Anul 2004 este unul de cumpånå pentru liderul PSD, Adrian Nåstase, fiindcå råmânerea sa în politica de vârf depinde ca niciodatå de corectitudinea evaluårii şanselor nu doar pentru urmåtorul ciclu electoral, ci şi pentru cel de-al doilea.

Dacå privim retrospectiv, observåm cå Adrian Nåstase a fåcut, de când este premier, o evaluare greşitå: aceea cå va putea impune partidului, baronilor şi lui Ion Iliescu proiectul alegerilor anticipate. A pierdut, nu foarte mult, nu foarte grav, dar consecinÆele înfrângerii de atunci se traduc în reducerea controlului asupra propriului drum politic. Într-un fel, conservatorul Partid Social Democrat, triumfåtor atunci asupra ambiÆiilor liderului såu, îl forÆeazå aståzi pe Adrian Nåstase så-şi asume rolul din care poate livra maximum de eficienÆå organizaÆiei: cel de prezidenÆiabil. De mai micå importanÆå este dacå Adrian Nåstase se împacå sau nu cu rolul pentru care îl desemneazå partidul şi pentru care îl calificå sondajele de opinie. De mai mare importanÆå este felul în care îşi va asuma public acest rol. În mod previzibil, Adrian Nåstase va cåuta så întârzie cât mai mult nominalizarea sa oficialå drept candidat al partidului, capitalizând în continuare popularitate pe seama performanÆelor de çef al Guvernului. Din momentul în care va primi înså nominalizarea oficialå, Adrian Nåstase trebuie så gândeascå inteligent şi pe termen lung. Alegerea sa ca preşedinte în decembrie 2004 îl va plasa în fruntea Æårii, dar în afara PSD. Iar ieşirea din PSD este o chestiune care trebuie foarte atent gestionatå. Partidul s-ar putea såtura så fie tutelat din afarå, iar echilibrul fragil dintre cele douå aripi tradiÆionale din PSD s-ar putea rupe cu efecte neaşteptate pentru stabilitatea organizaÆionalå. Decuplarea ciclului electoral prezidenÆial de cel parlamentar va favoriza divorÆul dintre preşedinte şi partidul care l-a propus, pentru cå, ulterior, accesul la putere va depinde într-o måsurå mult mai micå de candidatul såu la prezidenÆiale sau de preşedintele în funcÆie. Ca preşedinte ales, Adrian Nåstase va putea avea un singur obiectiv politic personal: un al doilea mandat de preçedinte. Dar, dacå PSD va câştiga în 2004, va fi foarte probabil cå va pierde în 2008. Çi atunci cum îçi va face campanie, în 2009, preçedintele Adrian Nåstase?

349

idem

297

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Çi mai interesantå este varianta în care Adrian Nåstase nu va fi ales preçedinte. În aceastå ipotezå, cariera sa politicå nu va fi nici pe departe terminatå. Chiar pierzând prezidenÆialele, Adrian Nåstase va fi în continuare cel mai popular PSD-ist şi în consecinÆå cea mai bunå opÆiune pentru propunerea de premier care – probabil – va emana tot de la Partidul Social Democrat. (Abia în condiÆiile în care PSD va pierde pe toatå linia – puÆin probabil de altfel – Adrian Nåstase va trebui så suporte greul cost al înfrângerii electorale.)

Ca lider al unui guvern PSD dupå 2004, Adrian Nåstase îşi va vedea autoritatea serios disputatå – atât de viitorul preşedinte al României, cu care va trebui så coabiteze la conducerea Æårii, cât şi de actualul preşedinte al României, cu care va trebui så coabiteze la conducerea PSD. De una dintre aceste douå presiuni premierul va trebui så scape ca så reuşeascå o revenire în 2008 sau, eventual, la prezidenÆialele din 2009”.

(Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.41-42) Çi douå confesiuni care mi-au plåcut: „A construi înseamnå a acÆiona, dar acordându-Æi timpul de a reflecta. Înseamnå a realiza, dar în slujba unui proiect. Prea mulÆi responsabili politici nu mai au viziune, întrucât nu mai cred în capacitatea lor de a schimba viitorul. Ei confundå viziunea cu profeÆia. Ei cred cå li se cere så prezicå viitorul, pe când, de fapt, li se cere så-1 inventeze. Rolul politicii este de a propune un viitor şi de a permite realizarea lui. Iatå de ce eu må dedic, iatå de ce eu cred încå în voinÆå şi iatå ce justificå, în opinia mea, dorinÆa de a câştiga cele mai înalte responsabilitåÆi. A construi şi a iubi? Ar putea fi o promisiune. Pentru mine, este o viaÆå. ViaÆa mea.” „Dupå pårerea mea, preşedintele este cel care impulsioneazå o echipå, cel care prezideazå cea mai importantå instituÆie a statului – preşedinÆia – şi care face så funcÆioneze ansamblul instituÆiilor Æårii, înså, înainte de toate, este un lider care îşi asumå responsabilitåÆi. El spune ce gândeşte şi se angajeazå så obÆinå rezultate – de exemplu, så creeze locuri de muncå pentru toatå lumea. Preşedintele nu este un arbitru, ci un responsabil. El trebuie så fie un element de coeziune şi nu så genereze ståri conflictuale. Totul pentru atingerea unui deziderat! Regina Angliei este un arbitru! În schimb, cel care este ales în sufragiul universal trebuie så mobilizeze Æara. Eu nu sunt «reprezentantul unui clan, al unei secte, çi nu am så servesc interesele unui partid. Voi fi susÆinåtorul unui climat de linişte şi de unitate naÆionalå».”

(Nicolas Sarkozy, Martor, Editura RAO, pag. 11)

298

Complicitatea CoaliÆiei pentru un Parlament Curat

36. Complicitatea CoaliÆiei pentru un Parlament Curat

Campania „Voteazå cu ochii deschiçi!” a CoaliÆiei pentru un Parlament Curat (CPC), lansatå la 9 martie 2004, a constituit unul dintre cele mai dezbåtute elemente ale perioadei electorale din toamna anului 2004. În ce a constat campania CoaliÆiei pentru un Parlament Curat?350 La începutul anului 2004, s-a constituit, la iniÆiativa SocietåÆii Academice din România (SAR), o coaliÆie de organizaÆii civice – CoaliÆia pentru un Parlament Curat (CPC), având ca scop „informarea electoratului cu privire la biografiile unora dintre candidaÆii la funcÆia de deputat sau senator”. Era vorba de candidaÆii care, în conformitate cu o serie de criterii în cadrul CoaliÆiei, nu întruneau standardele morale la care ar trebui så se situeze cei care aspirå la statutul de reprezentant ales în Parlamentul României. Elementele care au fost urmårite atunci când s-a realizat verificarea biografiilor candidaÆilor au fost legate de: • relaÆiile de afaceri pe care candidatul sau cineva din familia sa le-ar fi putut avea cu Statul, în perioada în care a deÆinut o poziÆie influentå într-o instituÆie de stat; • migraÆia de la un partid politic la altul în perioada în care a deÆinut o funcÆie publicå; • neconcordanÆa dintre veniturile declarate çi avere; • colaborarea cu fosta Securitate (înainte de 1990) sau/çi calitatea de activist PCR. Campania CoaliÆiei pentru un Parlament Curat a cuprins: 1) constituirea unei reÆele de jurnalişti de investigaÆie, cu reprezentare în fiecare judeÆ, care urma så se ocupe de verificarea biografiilor celor care urmau så candideze la alegerile legislative çi instruirea jurnaliştilor implicaÆi în aceastå reÆea; 2) organizarea unor întâlniri cu conducerile unora dintre partidele politice, anume acele partide ai cåror candidaÆi urmau a fi verificaÆi de cåtre reÆeaua de jurnaliçti, în scopul de a obÆine colaborarea acestora în cadrul proiectului; 350

Vezi AsociaÆia Pro DemocraÆia, Alegeri la limita democraÆiei. Analiza procesului electoral din România, octombrie-decembrie 2004, op.cit., p.24-25

299

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

3) verificarea propriu-ziså a biografiilor celor care urmau så se afle pe locuri eligibile pe listele de candidaÆi ale unora dintre partidele politice, în toate judeÆele Æårii şi în municipiul Bucureşti; 4) comunicarea cåtre conducerile partidelor politice care au acceptat colaborarea cu CoaliÆia, a biografiilor candidaÆilor care nu corespundeau criteriilor de integritate moralå ale CoaliÆiei; 5) primirea contestaÆiilor din partea conducerilor partidelor politice şi a candidaÆilor şi evaluarea acestora, în cadrul CoaliÆiei; 6) redactarea formei finale a biografiilor, luându-se în calcul inclusiv contestaÆiile primite şi acceptate de cåtre membrii CoaliÆiei ca fiind întemeiate; 7) diseminarea, în rândul populaÆiei, a biografiilor candidaÆilor la Camera DeputaÆilor çi Senat, care nu corespundeau criteriilor de integritate moralå, prin publicarea biografiilor respective în ziarele cotidiene çi såptåmânale ale cåror conduceri au acceptat så colaboreze cu CPC. Important era obiectivul final – tipårirea unui numår total de 1.600.000 de pliante çi distribuirea acestora în toate judeÆele Æårii, în special în oraçele mici çi mijlocii çi în mediul rural!351 Era evident caracterul de acÆiune anti-PSD al campaniei.352 De altfel, 95 de candidaÆi ai PSD figurau pe lista CoaliÆiei çi numai 30 de la AlianÆa D.A.353 O parte dintre candidaÆii PSD, nemulÆumiÆi de faptul cå elemente ale biografiei, pe care fie le contestau, fie le considerau motive insuficiente pentru ca ei så fie declaraÆi incompatibli cu statutul de parlamentar, au fost prezentate publicului larg de cåtre CoaliÆia pentru un Parlament Curat, i-au acÆionat în judecatå pe Alina Mungiu-Pippidi, Cristian Pîrvulescu, AsociaÆia ProDemocraÆia çi CoaliÆia pentru un Parlament Curat. Cei care au întreprins acest demers au fost Ioan Brunei (Argeç), Dan Nica (GalaÆi), Ioan Mircea Paçcu (Satu-Mare), Victor Sanda (DâmboviÆa), 351

Idem, p.25 ComponenÆa CoaliÆiei pentru un Parlament Curat era urmåtoarea: AgenÆia de Monitorizare a Presei „Academia CaÆavencu”; AlianÆa Civicå; AsociaÆia pentru Apårarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki; AsociaÆia Pro-DemocraÆia; AsociaÆia StudenÆilor din Facultatea de ÇtiinÆe Politice a SNSPA; Centrul pentru Jurnalism Independent; Freedom House România; FundaÆia pentru o Societate Deschiså; Grupul pentru Dialog Social; Societatea Academicå din România.

353 În plinå campanie electoralå, în 26 octombrie, CoaliÆia pentru un Parlament Curat (CPC) a solicitat Uniunii PSD+PUR çi AlianÆei PNL-PD så scoatå de pe listele pentru Camera DeputaÆilor çi Senat mai mulÆi candidaÆi propuçi pentru Parlament. Printre aceçtia se numårau: Nicolae Våcåroiu, Viorel Hrebenciuc, Mircea Geoanå, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Dan Voiculescu, Dan Nica, Çerban Mihåilescu (Uniunea PSD+PUR); respectiv Paul Påcuraru, Valeriu Gheorghe (PNL), Cornel ÇtirbeÆ (PNL), Stelian DuÆu (PD), Valentin Iliescu (PD). Majoritatea incompatibilitåÆilor Æineau de traseism politic, afaceri dubioase, acÆiuni la firme cu datorii, fapte penale.

Vezi lista completå în http://www.amosnews.ro/arhiva/lista-completa-incompatibililor-viziunea-coalitieipentru-un-parlament-curat-i-14-11-2004 352

300

Complicitatea CoaliÆiei pentru un Parlament Curat

Rodica Stånoiu (Olt), Ioan Talpeç (Caraç-Severin), Nicolae Våcåroiu (Argeç). Fiecare dintre aceçtia solicita daune morale în valoare de 1.500.000.000 lei.354 Campania electoralå din 2004 a cunoscut implicarea masivå a acestui grup de ONG-uri.

Scopul declarat al acestei coaliÆii era identificarea persoanelor de pe listele electorale care nu îndeplineau o serie de criterii morale sau legale pentru a fi membri în Parlamentul României. În realitate, „Listele publicate de «CPC» au inclus persoane cu grade variate de «vinovåÆie», amalgamate şi etichetate ca nedemne de a ocupa un fotoliu parlamentar. Procedura sumarå de alcåtuire a listei şi faptul cå, uneori, aceasta cuprindea informaÆii eronate, nesemnificative sau nedovedite, bazate, în majoritatea cazurilor pe simple zvonuri sau pe alegaÆii din preså, au pus în discuÆie legitimitatea demersului «CPC». În faÆa refuzului Uniunii PSD-PUR şi a PRM de a se supune somaÆiilor şi a-şi modifica listele electorale potrivit recomandårilor «CPC», aceasta a dat recomandåri exprese de vot. Astfel, CPC nu numai cå şi-a încålcat statutul de organizaÆie nepartizanå, dar s-a pus, cu premeditare, în situaÆia de a acÆiona simultan ca procuror general şi judecåtor suprem. Prin emiterea unor recomandåri de vot, «CPC» a dorit så manipuleze electoratul, invocând credibilitatea unei aşa-zise „societåÆi civile”, lipsite de obiective şi ambiÆii politice. IntenÆia de manipulare este doveditå cu atât mai mult cu cât, cel puÆin pe una din primele variante ale «listei infamilor» (unele corecturi, de altfel minore, aduse listelor respective, probeazå caracterul lor imperfect, dar nu au putut repara integral råul produs întrucât nu este posibil ca toÆi cei care au citit o versiune så fi citit şi erata) figurau miniştri acuzaÆi pentru deciziile luate în exerciÆiului mandatului lor guvernamental. Chiar dacå acele decizii erau discutabile (ex.: reeşalonarea datoriilor unor agenÆi economici), punerea lor în discuÆie fåcea tocmai obiectul campaniei electorale şi al duelului dintre partidele implicate în ea. Intrarea câtorva ONG-uri însumând maximum câteva sute sau mii de membri – şi având deci o legitimitate limitatå de aceste cifre – în lupta electoralå, cu pretenÆia cå reprezintå opinia întregii societåÆi (civile), a falsificat raportul forÆelor politice. În condiÆii de campanie electoralå, situaÆia a fost exploatatå politic (fapt care, în mod evident, putea fi estimat şi evitat de cåtre organizaÆiile numite). Raliindu-se acuzaÆiilor lansate de «CPC», AlianÆa D.A. a låsat impresia cå acceptå judecata imparÆialå a populaÆiei (societåÆii civile) când, de fapt, relua numai acuzele unor mini-grupuri de presiune politicå apropiate sau asociate ei. Faptul cå unii membri ai CPC au avut anterior angajamente politice sau au oferit consultanÆå politicå PNL şi PD – Alina Mungiu-Pippidi a fost unul dintre principalii promotori ai constituirii AD.A. – ar fi trebuit så alimenteze suspiciunile 354

Vezi AsociaÆia Pro DemocraÆia, op.cit., p.26-27

301

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

analiştilor politici nealiniaÆi şi så provoace reacÆia ONG-urilor independente. De asemenea, post factum, împrejurarea cå douå dintre membrele marcante ale organizaÆiilor care fåceau parte din „CPC”, Monica Macovei şi Renate Weber, au primit funcÆia de ministru în Guvernul Cålin Popescu-Tåriceanu, respectiv de consilier prezidenÆial, confirmå suspiciunile formulate încå de la momentul elaborårii listei cu candidaÆi indezirabili. În acÆiunea «CoaliÆia românå pentru un Parlament Curat» manipularea este multiplå: a) Prin luarea drept criteriu pentru întocmirea listei a unor alegaÆii de preså despre care nu s-a menÆionat cå sunt simple afirmaÆii nedovedite, s-a încercat transformarea zvonului în certitudine; b) Prin întocmirea unor liste de cåtre câteva organizaÆii cu un numår mic de membri, fårå a se preciza câÆi sunt, cine sunt şi pe cine reprezintå aceştia, s-a consolidat credibilizarea zvonului, pretinzându-se cå el ar fi fost împårtåşit de întreaga societate; c) Prin preluarea acuzelor care interesau anumite partide de cåtre organizaÆii pretins apolitice, populaÆia a fost îndemnatå så creadå cå zvonul a fost confirmat de forÆe nu doar numeroase, dar şi neutre şi competente; d) Prin pronunÆarea «sentinÆei» la un timp dupå formularea «acuzaÆiei» s-a indus ideea cå «informaÆia credibilå», «confirmatå» şi «larg împårtåşitå» de pânå atunci, a fost supuså şi unei verificåri superioare care a validat acuza şi a şi måsurat pedeapsa justå. Celor deja convinşi de zvon, «sentinÆa» le-a întårit sentimentul legitimitåÆii şi curajul de a se pronunÆa public; celor cu opinii contrare li s-a indus teama cå exprimându-şi dezacordul cu acuza sau sentinÆa vor fi supuşi oprobiului public; celor indecişi le-a fost basculatå opinia de partea acelei minoritåÆi vocale care se prezenta ca având monopolul adevårului şi al susÆinerii populare. Cu toÆii, la vot, nu au exprimat o opinie sau luat o decizie proprie, ci au executat o sentinÆå. Sistemul în care electoratul nu decide, ci executå este o dictaturå.

Aceastå situaÆie are implicaÆii profunde asupra modului în care societatea civilå îşi înÆelege rolul, este perceputå şi funcÆioneazå în România. Implicarea netransparentå a organizaÆiilor societåÆii civile în lupta electoralå (politicå) riscå så activeze vechile şi anacronicele clivaje opoziÆie–societate civilå vs. Putere–stat (sau PNL/PD–societate civilå vs. PSD–stat), ale cåror baze au fost puse în confuzia primilor ani de dupå 1989. Anul electoral 2004 confirmå, pe de altå parte, uşurinÆa cu care în România o organizaÆie civicå poate fi instrumentatå politic sau poate dezvolta ambiÆii politice proprii, menÆinându-şi în acelaşi timp pretenÆia cå reprezintå «societatea civilå» şi acÆioneazå fårå scopuri politice. Societatea civilå româneascå nu se rezumå la asemenea organizaÆii, dar, råmânând în majoritatea ei tåcutå, nestructuratå şi neorientatå spre cetåÆean, este vulnerabilå în faÆa tentaÆiilor şi imixtiunilor politice. În prezent, societatea civilå în România este conceputå restrictiv ca razå de acoperire problematicå şi ca orientare – exponenÆii såi privesc mai mult spre guvern, încercând så îi programeze 302

Complicitatea CoaliÆiei pentru un Parlament Curat

acÆiunile, decât spre cetåÆeni. Ea se reduce la un grup relativ restrâns de ONG-uri sau personalitåÆi care îşi exprimå pårerea de cele mai multe ori în contexte politice şi care au angajamente politice nedeclarate, dar incontestabile. Existå, astfel, tendinÆa de a confunda societatea civilå cu aceste ONG-uri, dupå cum existå şi dorinÆa de a confisca societatea civilå în beneficiul lor. Anul electoral 2004 a indicat faptul cå apelul la «societatea civilå» poate constitui un important mecanism de manipulare a electoratului. El indicå necesitatea reformårii profunde a societåÆii civile actuale şi a dezvoltårii unei societåÆi civile veritabile care så funcÆioneze transparent, så îşi asume råspunderi, så îşi organizeze membrii şi så se legitimeze comunicând cu ei şi dându-le socotealå de ceea ce face”.355 De altfel, s-a uitat, se pare, faptul cå, dupå constituirea sa, la Congresul din 27 august, Consiliul de Integritate Moralå al PSD a solicitat – la 2 septembrie – retragerea candidaturilor pentru Parlament ale lui Aurel Tåråu (Bihor), Iosif Armaç (Cålåraçi), Viorel Balcan (Bråila) çi CuliÆå TårâÆå (NeamÆ). Aurel Tåråu, ex-prefect în judeÆul Bihor al partidului de guvernåmânt, fusese anchetat de PNA în legåturå cu afaceri ilegale cu produse petroliere. Iosif Armaç, Viorel Balcan çi CuliÆå TårâÆå au fost catalogaÆi drept «baroni locali», fiind acuzaÆi de derularea unor afaceri ilegale în teritoriu. Consiliul de Integritate Moralå, înfiinÆat la Congresul PSD, a avut rolul de a verifica toÆi candidaÆii care s-au înscris a alegerile preliminare din partid.

Fiecare partid îçi avea propriile sale filtre pentru definitivarea listelor.

355

Institutul „Ovidiu Çincai”, Analiza asupra manipulårii în campaniile electorale, rap.cit., p. 19-21. Iatå ce scria Octavian Çtireanu, în 2008, înaintea alegerilor parlamentare: „Mi-e dor de Alina Mungiu. La vreme de weekend, mai apar şi asemenea momente de reflecÆie, sinceritate şi confesiune. Tåcerea de acum a Alinei Mungiu este de-a dreptul asurzitoare. În 2004, în aceastå perioadå preelectoralå, vajnica exponentå – şi chiar indice! – a societåÆii civile era neobositå în a råscoli prin låzile de gunoi de prin biografiile candidaÆilor la Parlament, spre a alcåtui ceea ce s-a chemat «Manifestul CoaliÆiei pentru un Parlament Curat». Alina Mungiu şi colegii ei de luptå pentru purificarea definitivå şi ireversibilå a societåÆii româneçti puseserå mâna pe nişte fonduri din exterior care trebuiau så fie cheltuite pentru acest proiect, cu acest scop – nu prea s-a spus de cine stabilit. Gestul lor a jignit oameni, a råvåşit partide, a stârnit admiraÆia celor frustraÆi şi iritarea celor încondeiaÆi pe nedrept. Membrii «CoaliÆiei de curåÆare» au tipårit milioane de fluturaşi, pe care i-au aruncat din helicoptere, bombardând lumea cu insulte şi minciuni care au fost imposibil de corectat ori de anulat într-un asemenea volum şi cu o asemenea forÆå de impact”. (Octavian Çtireanu, CoaliÆia pentru un popor curat, în vol.cit., p.105)

303

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

304

Alegerile parlamentare – evaluare

37. Alegerile parlamentare – evaluare

Rezultatele PSD la parlamentarele din 2004 au fost, practic, identice cu cele obÆinute în 2000: în 2000, la Senat – 37,09%; în 2004, la Senat – 37,13%. În 2000, la Camera DeputaÆilor – 36,61%; în 2004, la Camera DeputaÆilor – 36,61%.

Scorul obÆinut de PSD în 2004 a fost mai bun decât cel al CDR din 1996 sau cel al FDSN în 1992. „De fapt, şi acesta este un lucru care a fost, în genere, uitat datoritå rezultatului alegerilor prezidenÆiale, PSD a primit în 2004 mai multe voturi şi procente decât AlianÆa D.A.”.356 Aça cum se aråta çi în Raportul ISD din 12 ianuarie 2005, procentajul obÆinut în alegeri a situat PSD pe primul loc. Din acest punct de vedere se poate afirma cå PSD a câştigat alegerile. Totuşi, la fel ca în Ungaria în 2002, schimbarea raporturilor dintre partide, cauzatå de victoria lui Traian Båsescu, a generat situaÆia conform cåreia partidul câştigåtor nu a putut forma guvernul. PSD a avut posibilitatea de a forma o coaliÆie guvernamentalå, înså aceastå coaliÆie a fost zådårnicitå de abuzul constituÆional al lui Traian Båsescu, care a folosit şantajul alegerilor anticipate în måsura în care parlamentul nu acorda votul såu de încredere unui guvern minoritar. „Preşedintele a profitat astfel de prerogativa sa formalå de a desemna un prim-ministru, transformând-o, prin refuzul numirii unei persoane din blocul care putea forma majoritatea, într-o prerogativå politicå – o competenÆå proceduralå s-a transformat prin abuz într-o competenÆå de fond. Se poate specula şi cå, de frica pierderii locurilor cu greu câştigate în Parlament, PUR, UDMR şi minoritåÆile, de nevoie, au påråsit PSD. Ba chiar se poate susÆine cå largi fracÆiuni din PSD au preferat så se concentreze asupra reformei partidului decât så insiste în formarea unui guvern fragil cu riscul alegerilor anticipate. Este, înså, onest så afirmåm cå cedarea faÆå de şantajul prezidenÆial a fost şi consecinÆa opÆiunii unor oameni politici care au preferat så capituleze în båtålia politicå internå spre a nu duce Æara în instabilitate politicå şi a rata şansa semnårii tratatului de asociere la UE în aprilie 2005. Cheia, aşadar, rezidå în victoria lui Traian Båsescu şi nu neapårat în performanÆa partidului ca întreg. Factorii amintiÆi mai sus au fåcut ca partidul så stagneze, dar nu l-au fåcut så scadå. Victoria tacticå a PSD (la limitå) în 356

http://sociollogica.blogspot.ro/2013/03/adrian-nastase-evaluare-sociologica.html

305

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

alegerile parlamentare nu a putut neutraliza efectul victoriei strategice obÆinute de AD.A. în alegerile prezidenÆiale. AlianÆa cu PUR s-a dovedit, sub aspectul aritmeticii parlamentare, cel puÆin, fatalå din acest punct de vedere”.357 Scopul strategic în alegeri a fost deci menÆinerea statu-quoului. De aceea, am ales o tacticå bazatå pe expunerea „bilanÆului” çi promovarea programului de guvernare, alegere ce pårea raÆionalå, deoarece PSD avea cel mai recent experienÆa guvernårii şi era în posesia datelor fundamentale pe care se putea articula un program coerent. În campanie, PSD a insistat mai ales pe confruntårile axate pe dezbaterea de subiecte şi programe concrete.

De asemenea, PSD a mizat pe ideea normalitåÆii şi a echilibrului, teme electorale care au mai fåcut parte din strategiile PSD în 1996 şi 2000. Reversul acestei situaÆii a fost acela cå „PSD nu a lansat teme noi, a utilizat acelaşi tip de discurs cu care electoratul se obişnuise în perioada celor patru ani de guvernare, ceea ce a dus la crearea percepÆiei de repetiÆie şi a generat suprasaturare din punct de vedere informaÆional. Modificarea discursului PSD nu a fost calitativå, ci cantitativå. PSD nu a ştiut så-şi înnoiascå mesajul politic spre a-l pune de acord cu înnoirile din societate consecutive politicilor sale guvernamentale înnoitoare.

Adoptarea acestui gen de discurs al normalitåÆii, tehnic, plat, relativ monoton a avut douå consecinÆe importante. Prima – faptul cå oferå un front larg de atac adversarilor politici. Rolul pe care PSD l-a adoptat a fost cel constructiv, în sensul cå el expune un program coerent, la care adversarii electorali se raporteazå şi îşi adapteazå discursul. Astfel, PSD a fost pus într-o perpetuå defensivå din partea adversarilor, cel mai mult din partea AD.A., care, evident, era avantajatå så combatå ceea ce era deja enunÆat decât så construiascå ea însåşi. Discursul general al PSD a fost combåtut prin strategii punctuale, pe teme circumscrise”.358 Reamintesc felul în care au fost repartizate mandatele parlamentare dupå alegerile din 28 noiembrie 2004: Partide PSD PNL PD PRM UDMR PUR MINORITÅæI TOTAL

357 358

306

Camera DeputaÆilor 113 64 48 48 22 19 18 332

%

Senat

%

34,03 19,27 14,45 14,45 6,62 5,72 5,42 100

46 28 21 21 10 11 137

33,57 20,43 15,32 15,32 7,30 8,03 100

Parlament (C+S) 159 92 69 69 32 30 18 469

Institutul „Ovidiu Çincai”, Victoria democraÆiei sau a neo-cezarismului?, rap.cit., p.17-18 Institutul „Ovidiu Çincai”, Victoria democraÆiei sau a neo-cezarismului?, rap.cit., p.11-12

% 33,90 19,60 14,71 14,71 6,82 6,39 5,42 100

Alegerile parlamentare – evaluare

În ceea ce priveçte mesajele electorale, adaug o analizå pe care am realizat-o la Institutul „Ovidiu Çincai”, imediat dupå alegeri: „Principalele mesaje şi chiar agende electorale pot fi identificate, în esenÆå, la patru nivele: nivelul retoric – continuitate versus schimbare; nivelul metodologic – terapie gradualå versus terapie de şoc; nivelul ideologic – protecÆie versus libertate (care încripta alternativa ordine versus anarhie/instabilitate); nivelul politic – strategia euroentuziasmului (eurointegrårii) versus strategia euroscepticismului (eurorefuzului). a) Mesajul de continuitate a vrut så exploateze realizårile guvernårii (realizåri reale).

Din påcate, PSD nu a ştiut så traducå în limbajul înnoirii politice succesele politicii de înnoire economico-socialå obÆinute de guvern. S-a mai mizat pe faptul cå mesajul continuitåÆii garanteazå atingerea obiectivelor strategice din anii urmåtori – respectiv integrarea europeanå. Pentru mulÆi, înså, obiectivul, deşi important, fie fusese atins, fie era prea vag spre a entuziasma. Mesajul de schimbare a vrut så exploateze nemulÆumirile, dar şi neråbdarea. b) PSD a fost, de-a lungul anilor, adeptul terapiei graduale, încercând så adapteze ritmul reformei la capacitatea naturalå (specificå) a societåÆii româneşti de a asimila schimbarea, respectiv instituÆiile şi modelele de viaÆå importate din Occidentul european şi euroatlantic. Prin aceasta, PSD s-a comportat mai mult ca un partid conservator-progresist; unele acceleråri operate sub presiunea factorului extern (inclusiv a concurenÆei cu alÆi candidaÆi la integrare europeanå şi euroatlanticå), conferindu-i o alurå liberal-moderatå. Eliminarea costurilor sociale ale tranziÆiei prin intervenÆie politicå a constituit tråsåtura social-democratå a guvernårilor PSD. În campanie, PSD s-a bazat pe ideea cå o atare terapie a dat rezultate şi cå este firesc så i se acorde şansa de a o finaliza, ea fiind tocmai pe punctul de a-şi aråta roadele. Unei asemenea abordåri i s-a opus ideologia terapiei de şoc. De aceastå datå, ea nu s-a mai referit, înså, la şocul iniÆial, ci la asaltul final. Potrivit abordårii implicite a AD.A., reforma gradualå a întârziat atingerea Æintelor şi a pus România într-o stare de inferioritate faÆå de concurenÆii ei care au mers mai repede. Aceastå întârziere poate fi recuperatå sau chiar reforma gradualå poate fi încununatå de succes printr-un asalt final decisiv. Discursul AD.A. a vizat, în consecinÆå, simptomele bolii şi nu cauzele.

El a promis eradicarea corupÆiei prin încarcerarea oligarhilor (mesaj justiÆiar), iar nu prin socializarea lor, îmbunåtåÆirea actului de justiÆie prin pedepsirea judecåtorilor råi (mesaj autoritarist), iar nu prin educaÆie, şi eficientizarea administraÆiei prin întårirea controlului ierarhic exercitat de miniştri cinstiÆi (mesaj populist) iar nu prin reducerea administraÆiei ca urmare a preluårii sarcinilor ei de cåtre o societate civilå autenticå. În rest, s-a sugerat (prin tåcere) cå protecÆia socialå (în schimbul cåreia 307

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

statul cerea ordine) va scådea urmând a fi compensatå prin mai multå libertate. Acest mesaj a råspuns mai bine preferinÆelor unei societåÆi neråbdåtoare care, de la începutul anilor '90 şi pânå în 2004, a cåpåtat gustul riscului şi pe care tocmai reformele gestionate de PSD au adus-o în situaÆia de a prefera libertatea protecÆiei. O societate lipsitå de constrângerile intervenÆiei statale cu caracter protecÆionist, a cårei ordine este garantatå de independenÆa şi competenÆa justiÆiei, de eficienÆa şi funcÆionalitatea aparatului administrativ şi de un mediu concurenÆial cinstit, este un obiectiv absolut dezirabil. Problema este cå måsurile legislative, instituÆionale şi politice nu pot duce la atingerea unui asemenea obiectiv, fårå måsuri cultural-educaÆionale care reclamå timp şi pricepere. O rupere de ritm în faza finalå a procesului de integrare în UE riscå så tulbure evoluÆia liniştitå a societåÆii româneşti, oprind-o printr-un şoc desprins de orice terapie. Şocul iniÆial era menit så o scoatå dintr-o inerÆie negativå (staticå); şocul final riscå så o scoatå dintr-o inerÆie pozitivå (dinamicå). c) Metodele diferite au indicat şi o abordare ideologicå diferitå. PSD s-a prezentat ca un partid al ordinii (chiar şi o ordine strâmbå) şi prin aceasta al stabilitåÆii. AD.A. a fåcut apologia libertåÆii cu riscul ca drumul cåtre ea så treacå prin instabilitate.

Pentru un electorat nervos ideea ordinii nu a fost, înså, cea mai atrågåtoare, dupå cum, pentru un electorat neråbdåtor, ideea gradualismului nu a fost cea mai convingåtoare. d) Deşi puÆin înÆeleaså, miza campaniei a fost integrarea în UE. Pentru PSD continuitatea a însemnat posibilitatea de a finaliza terapia gradualå aplicatå din 1992 şi, astfel, garanÆia semnårii tratatului cu UE în 2005 şi intrarea efectivå în UE în 2007. Pentru UE aceastå politicå de continuitate a apårut mai atractivå întrucât Uniunea nu este o alianÆå (precum NATO), ci o (con)federaÆie (fie ea şi doar emergentå – in statu nascendi). În consecinÆå, compatibilitatea instituÆionalå şi interoperabilitatea tehnicå nu sunt suficiente. Integrarea europeanå presupune asimilarea unor valori la nivel social şi, de aceea, transformåri structurale nu doar în cadrul elitei, ci şi la baza societåÆii. Or, asemenea schimbåri nu se pot obÆine prin şoc, prin salt, prin revoluÆie, ci numai printr-o evoluÆie care cere timp. AD.A. a fost, potrivit pårerii unor analişti politici, exponentul miliardarilor de carton incapabili så facå faÆå concurenÆei libere pe piaÆa internå unicå a UE (dintre care mulÆi susÆinuserå PSD, dar au fost „dezamågiÆi” de succesele neaşteptate ale acestuia în apropierea de UE), precum şi al forÆelor pentru care transatlanticismul nu este complementar, ci opus europenismului (adepÆii axei Washington–Londra–Bucureşti şi adversarii axei Bruxelles–Paris–Berlin). De aceea, discursul AD.A. a insistat asupra nevoii de a dezvålui costurile integrårii (sugerându-se cå ar fi exorbitante) şi de a se redeschide unele capitole de negociere (sugerându-se cå negocierile ar fi fost råu conduse).

308

Alegerile parlamentare – evaluare

Însåşi propunerea unor diletanÆi pentru funcÆii ministeriale legate de integrarea europeanå exprimå un mesaj politic: integrarea europeanå nu este importantå şi, de aceea, oricine se poate ocupa de ea. Chiar dacå din punct de vedere formal negocierile cu UE nu vor putea fi redeschise şi intrarea României în UE amânatå, AD.A. preconizeazå, în mod evident, o politicå de disidenÆå a României în cadrul UE, combinând auto-izolarea cu tacticile «calului troian». (Desigur, în procesul guvernårii şi sub lucrarea diverselor influenÆe interne şi externe aceastå politicå poate cunoaşte modificåri, înså din mesajul electoral aceasta a fost opÆiunea care s-a conturat în mod clar şi care a fost opuså opÆiunii PSD)”.359 Cred cå este important så reamintesc dinamica, în sondaje, a partidelor, în 2004. Pot fi observate çi diferitele puncte de inflexiune.

Grafic 1 – EvoluÆie partide (2004)

Surse: Sondaje CURS, CSOP, Data Media, Gallup, IMAS, INSOMAR, IRECSON. IRSOP, ISS. În noiembrie 2004 s-au realizat douå studii independente la ieşirea de la urne (CURS çi INSOMAR/ MMT). Graficul prezintå o medie a celor douå studii. Rezultatele de atunci au fost urmåtoarele: CURS – PSD+PUR (38,7%), AlianÆa D.A. (05.5%); INSOMAR/MMT – PSD+PUR (9.2%), AlianÆa D.A. (34,1%).

359

Institutul „Ovidiu Çincai”, Victoria democraÆiei sau a neo-cezarismului?, rap.cit., p.18-20

309

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Anul electoral 2004 a fost cel mai dinamic din punctul de vedere al evoluÆiei intenÆiei de vot. Pânå în luna mai 2004, PSD a menÆinut o distanÆå confortabilå faÆå de AlianÆa D.A. pentru alegerile parlamentare (în jur de 20 de puncte procentuale). În luna iunie 2004 distanÆa s-a micşorat la 3 puncte procentuale, iar în lunile iulie şi august 2004 AlianÆa D.A. a condus în intenÆia de vot cu 4-7 puncte procentuale. Aceastå schimbare majorå a intenÆiei de vot a avut la bazå: • vizibilitatea crescutå a AlianÆei D.A. în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale; • exploatarea intenså a unor rezultate locale la nivel naÆional de cåtre AlianÆa D.A. (Bacåu, Bråila, Bucureşti şi Cluj); • reacÆia anemicå a echipei centrale de campanie a PSD la anunÆarea rezultatelor alegerilor locale. PSD obÆinuse cele mai bune rezultate din istoria postrevoluÆionarå în alegerile locale din iunie 2004, dar impresia mediaticå şi publicå a fost cå PSD a fost înfrânt în aceste alegeri.

Schimbårile hotårâte la nivelul central al partidului în iulie-august 2004 – suspendarea DelegaÆiei Permanente, transferul unor miniştri performanÆi de la Guvern la Partid, introducerea Consiliului de Integritate Moralå şi introducerea alegerilor preliminare ca sistem de selectare internå a candidaÆilor pentru alegerile parlamentare – au determinat refacerea încrederii electoratului în Partidul Social Democrat şi reluarea locului de lider în intenÆia de vot de cåtre acesta. Astfel, în septembrie 2004, PSD conducea AlianÆa D.A. cu 45% la 34%. Întârzierea publicårii listelor noastre finale, precum şi schimbarea candidaturii lui Theodor Stolojan cu Traian Båsescu au generat situaÆia, foarte puÆin aşteptatå, ca AlianÆa D.A. şi Uniunea PSD+PUR så intre în campania electoralå strict la egalitate (38% la 38%).

Alegerile parlamentare au impus deci electoratului opÆiunea între continuitatea la guvernare şi schimbarea propuså de opoziÆie.

SituaÆia de echilibru politic, fårå precedent, rezultatå în urma alegerilor generale a aråtat cå electoratul s-a polarizat puternic în jurul celor douå oferte fundamentale ale campaniei electorale: buna guvernare care a atras votul pozitiv, respectiv critica radicalå a guvernårii noastre, care a atras votul negativ. Din påcate, victoria tacticå a PSD în alegerile parlamentare nu a putut neutraliza efectul victoriei strategice obÆinute de AlianÆa D.A. în alegerile prezidenÆiale.

Totuçi, voi enumera câteva puncte pozitive: • Am obÆinut, în alegerile parlamentare, mai multe voturi decât contracandidaÆii noçtri (cu aproximativ 6% mai mult). Aceasta constituie o premierå pentru un partid care s-a aflat la putere. Aceastå observaÆie vizeazå atât România, cât çi Europa Centralå çi de Est (unde paradigma era aceea a votului puternic pentru schimbare).

310

Alegerile parlamentare – evaluare

• PSD çi-a conservat votul din 2000. Chiar dupå patru ani de guvernare, am obÆinut aproximativ acelaçi numår de voturi ca în 2000, ceea ce constituia, de asemenea, o premierå.

• Succesele guvernårii au fost asumate ca aparÆinând întregului partid, iar amploarea acestora ne-a permis så discutåm de pe alte poziÆii prestaÆia noastrå pentru urmåtorul mandat.

• Realizarea unui program de guvernare convingåtor çi solid – Realizarea acestui program a fost o reuçitå ce a condus la monopolizarea discursului raÆional din perioada de campanie. Soliditatea campaniei PSD a fost datå de ideile majore rezultate din Program: sprijin pentru categoriile defavorizate, pentru producåtorii agricoli, pentru întreprinderile mici çi mijlocii, pentru tineri, pentru pensionari çi pentru programe majore de investiÆii în infrastructurå, sånåtate çi dotåri sociale, un sistem progresiv de reduceri de taxe.

Comparativ cu Programul nostru, AlianÆa PNL-PD a venit doar cu discursul împotriva corupÆiei çi cu ideea cotei unice de impozitare.

311

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

312

Campania pentru prezidenÆiale

38. Campania pentru prezidenÆiale

În campania electoralå pentru prezidenÆiale, am cålåtorit câteva såptåmâni prin Æarå. Fårå gårzi de corp, fårå girofar, fårå SPP, într-un microbuz, cu soÆia mea çi cu vreo doi-trei colegi.360 Nu anunÆasem unde vom merge. Evitam primirile „oficiale”, cu flori, cu „pâine çi sare”. Am învåÆat multe lucruri atunci despre cele „douå Românii”, despre care vorbeam adeseori.

Mergeam, de obicei, la cåminul cultural çi le vorbeam celor care se adunau så må asculte.

Vå dau, ca exemplu, ceea ce le-am spus locuitorilor din Målini: „Dragi prieteni, M-am întors la Målini, fiindcå aici am anunÆat în premierå intenÆia de a candida la preçedinÆie çi am considerat normal så-mi încep campania electoralå în Nordul Moldovei, departe de Bucureçti, departe de lupta politicå uneori goalå de conÆinut, departe de jocuri çi de intrigi çi de toate mizeriile din viaÆa de politician.

Uneori facem politicå, uneori uitåm cine suntem çi, ce-i mai grav, uneori uitåm de ce suntem acolo, în fruntea ministerelor, a partidelor, a instituÆiilor publice.

360

„Ca tacticå de marketing electoral, în ultima parte a campaniei, Adrian Nåstase a încercat så refacå traseul lui Traian Båsescu, urmårindu-l, la micå distanÆå, pe drumul prin Moldova. Prin «çtergerea urmelor» lui Båsescu, Nåstase a încercat så aibå ultimul cuvânt în faÆa electoratului. Turneele electorale au fost adevårate probe de rezistenÆå pentru cei doi candidaÆi: la finalul campaniei, Adrian Nåstase declara cå a slåbit câteva kilograme, iar Traian Båsescu, spre deosebire de contracandidatul såu, pårea vizibil obosit. Refuzul de a participa într-o confruntare directå televizatå cu Traian Båsescu i-a permis lui Adrian Nåstase så îçi påstreze capitalul de imagine çi energia, astfel încât la finalul campaniei Nåstase pårea plin de tonus çi în formå. Campania PSD desfåçuratå în Æarå a avut efecte clare în sondaje, PSD înregistrând, la final de campanie, un uçor avans faÆå de AD.A. De altfel, spre deosebire de situaÆia de la locale, sondajele apårute pe parcursul campaniei îl situau pe Båsescu sub procentul înregistrat de AlianÆå, iar pe Nåstase deasupra nivelului Uniunii PSD+PUR. Era evident cå, pentru a câçtiga alegerile, AlianÆa avea nevoie de o acÆiune care så îi permitå så recupereze procentele pierdute. Lansarea stenogramelor PSD cu câteva zile înaintea primul tur al alegerilor generale a fost balonul de oxigen de care AD.A. avea nevoie.

Momentul lansårii a fost bine calculat astfel încât maximul mediatizårii så fie atins chiar în preajma scrutinului, iar PSD så nu mai aibå timp pentru a contracara efectul çocului mediatic”. (Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.353-354)

313

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În ultimele luni am umblat foarte mult prin Æarå, am întâlnit mii, poate zeci de mii de oameni, am intrat la ei în gospodårie, mi-au vorbit çi eu i-am ascultat, le-am auzit nevoile, le-am înÆeles grijile, am încercat så le rezolv problemele. Am stat cu ei la maså, am båut un påhårel de tårie, le-am våzut pozele copiilor plecaÆi afarå, le-am våzut pozele nepoÆilor care acum sunt la oraç, le-am våzut livezile, påmânturile, grajdurile, stupii çi grådinile cu zarzavat.

Am våzut nemulÆumiri çi tristeÆi, am våzut tineri care-çi cautå viitorul afarå çi pårinÆi cårora le este dor de ei, dar am våzut çi mult optimism çi multå dorinÆå de muncå çi de împlinire, am våzut credinÆå în Dumnezeu çi în legile lui, dar cel mai mult am regåsit acea extraordinarå dragoste de påmântul Æårii, liniçtitå çi tåcutå, nerostitå în versuri çi necântatå ostentativ pe care am descoperit-o, prima datå, la tatål meu.

Am våzut oameni care-çi iubesc Æara. Care çtiu ca în relele din jurul nostru så gåseascå mereu un bine suprem. Am våzut oameni care se bucurå de råsåritul de soare din spatele caselor lor, de verdele pådurii çi de galbenul câmpului cu grâu, de berea båutå cu colegii de muncå, de micii mâncaÆi la marginea drumului, de muzica tarafului din curtea cåminului cultural, de meciul de la televizor, de scrisoarea de la copilul de departe, dar çi de succesul lui.

Oameni care primesc sårbåtorile cu inima deschiså, care îçi înçirå pe maså bucatele cele mai bune, oameni care stau la poartå çi-çi povestesc viaÆa lor çi pe cea a vecinilor, oameni frumoçi, demni çi liniçtiÆi, siguri pe ei çi pe locul lor în lume, oameni care nu cer nimic de la nimeni çi care, cu mâinile lor, cu munca lor, cu ambiÆia lor, au clådit Æara asta. Pe care o considerå bunå, frumoaså çi a lor. În numele acestor oameni vreau eu så candidez. Preçedintele acestei Românii vreau så fiu.

România nu este Æara copiilor fårå pårinÆi, a jurnaliçtilor båtuÆi, a corupÆiei generalizate çi a mizeriei råspândite. Românii nu sunt leneçii Europei... Românii nu sunt în afara civilizaÆiei.

Nu vreau så vorbesc acum de cei care în numele unor profituri personale sau în numele unor scopuri electorale au murdårit imaginea Æårii noastre.

Ca preçedinte, voi veghea så fie corectate greçelile acolo unde sunt, dar voi veghea, de asemenea, ca nimeni så nu-çi batå joc de noi, de munca noastrå, de istoria noastrå çi de viitorul nostru. Înainte de a deveni tatå am visat så-mi iau båiatul de mânå çi så mergem împreunå prin România. Så mergem în Apuseni, la Detunata, så mergem în Deltå, la Caraorman, så venim aici, în Obcini çi la månåstiri. Cu Andrei am fåcut acest tur. Cu Mihnea n-am apucat çi regret. Dar când voi avea timp, voi merge împreunå cu el çi îi voi spune exact ce i-am spus fratelui såu: «Indiferent de ce-Æi vor spune alÆii, så nu uiÆi niciodatå cå România este o Æarå frumoaså în care meritå så creçti, så tråieçti çi så iubeçti».

314

Campania pentru prezidenÆiale

De multe ori, copleçiÆi de griji n-am våzut frumuseÆea din jurul nostru, nu ne-am putut bucura de cei dragi, am uitat de lucrurile importante din aceastå viaÆå. De aceea, în mandatul urmåtor trebuie så rezolvåm cea mai mare grijå a românilor. Trebuie så scoatem såråcia afarå din Æarå pentru totdeauna. Trebuie så-i aducem pe români înapoi la casele lor.

Trebuie så asiguråm dreptate pentru fiecare çi o lege pentru toÆi.

Vå promit cå voi rezolva aceste lucruri. Vå promit cå voi face tot ce este omeneçte posibil ca så ne simÆim toÆi acaså, în România noastrå, în România frumoaså”.

Recitind acest mesaj, må întreb dacå aç putea så mai spun acum acele cuvinte. Au trecut zece ani în care am avut impresia cå sunt considerat cel mai mare inamic al Æårii, al justiÆiei çi cå locul meu trebuie så fie – cum çi este acum – în celula de vizavi de celula în care a stat, la Jilava, celebrul Passaris.

Må întreb dacå aç mai putea gândi, în acelaçi fel, îndemnurile pentru copiii mei çi pentru prietenii mei...

Revenind... În primele zile din octombrie, Uniunea PSD+PUR çi-a stabilit echipa de campanie361: Octavian Çtireanu avea ca responsabilitate campania prezidenÆialå, Victor Ponta, purtåtor de cuvânt al campaniei prezidenÆiale, Mircea Geoanå avea ca responsabilitate echipa guvernamentalå çi programul de guvernare 2005-2008362, Dan Nica – managerul de campanie al Uniunii NaÆionale PSD+PUR, Miron Mitrea avea ca responsabilitate oficialå coordonarea organizaÆiilor teritoriale ale PSD, Daniela Popa coordona organizaÆiile teritoriale ale PUR, Dan Ioan Popescu råspundea de campania pe Bucureçti, Titus CorlåÆean era purtåtor de cuvânt al Uniunii NaÆionale PSD+PUR. Temele de campanie au fost cele cunoscute.

Tema continuitåÆii – a fost folositå de noi, argumentele fiind creçterea economicå, realizårile în contextul europenizårii. PerformanÆele pe care a pedalat PSD-ul au fost NATO, vizele Schengen, inflaÆia, creçterea economicå, raportul de Æarå çi încheierea negocierilor cu UE etc.

361

Calendarul alegerilor din 2004 a fost fixat în luna noiembrie 2003, la finalul consultårilor de la Palatul Cotroceni cu partidele parlamentare, pe tema alegerilor din anul 2004. Atunci s-a conturat un calendar electoral cu douå variante. O primå variantå avutå în vedere (susÆinutå de PNL, PD, UDMR, PRM), avea în vedere ca alegerile parlamentare, precum şi primul tur al alegerilor prezidenÆiale, så aibå loc pe 28 noiembrie 2004, iar cel de-al doilea tur pentru prezidenÆiale, pe 12 decembrie. O a doua variantå, propuså de Mircea lonescu-Quintus şi susÆinutå de PUR, susÆinea ca pe 28 noiembrie så aibå loc doar primul tur al prezidenÆialelor, iar pe 12 decembrie, împreunå cu al doilea tur al alegerilor prezidenÆiale, şi cele parlamentare. În final, guvernul a fost de acord cu prima variantå.

362 În campanie, în 27 octombrie, Mihai Tånåsescu, Mircea Geoanå çi Eugen Ovidiu Chirovici au prezentat „Planul pentru modernizarea economicå a României 2005-2008”, document considerat de cei trei „Biblia programului de guvernare”.

315

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Niciuna din aceste teme nu avea înså un impact major asupra vieÆii de zi cu zi a românilor, cu excepÆia vizelor Schengen, care au avut un efect pervers. Ele au aråtat multor români cå realitåÆile economice europene sunt foarte diferite de cele din România. Alte programe concrete („Cornul çi laptele” sau „Sålile de sport”) au fost fie slab exploatate, fie au fost atacate de adversari ca nereuçite.

O altå temå promovatå de noi a fost tema competenÆei. Tema competenÆei – legatå de campania din 2000 – a fost asociatå de PSD cu cea a incompetenÆei CDR 2000. Din påcate, PSD n-a reuçit så impunå aceastå temå, „buna administraÆie” fiind legatå de nivelul corupÆiei.

Tema schimbårii – a fost susÆinutå aproape în totalitate de argumentul corupÆiei. Tema corupÆiei a fost lansatå public cu un oarecare impact de Traian Båsescu, în 2002, într-un moment în care Consiliul General al Municipiului Bucureçti era ameninÆat cu dizolvarea chiar de cåtre Guvern. Pânå în primåvara lui 2004, tema corupÆiei ocupa o poziÆie marginalå în preocupårile românilor, fiind menÆionatå pe locurile 6-8 ale cercetårilor sociologice. InsistenÆa lui Traian Båsescu, dar çi situaÆia de alianÆå de opoziÆie au impus ca AD.A. så marçeze în principal pe tema corupÆiei. Pe parcursul campaniei, AlianÆa şi Traian Båsescu au atacat constant contractele EADS, Vinci, Bechtel, proiectul Dracula Park, dar çi deciziile guvernamentale legate de çtergerea datoriilor RAFO çi CAROM. Cu o såptåmânå înaintea finalului campaniei pentru turul întâi, AlianÆa a livrat presei stenogramele PSD, sub forma unui nou Armagedon. Pe fond, scandalul provocat de apariÆia stenogramelor a fost susÆinut de aceeaçi temå a corupÆiei.

Necesitatea schimbårii pe fondul corupÆiei generalizate din instituÆiile statului a fost o temå folositå çi de celelalte partide de opoziÆie, în principal de PRM.363 „Voi fi un preçedinte care va uni oamenii, nu unul care îi va dezbina...”364 Acestea erau gândurile pe care le-am împårtåçit alegåtorilor. Ele au apårut çi în diverse interviuri.

De exemplu, în campania pentru prezidenÆiale, „Ziarul Financiar” mi-a cerut un mesaj pentru cititorii såi. Iatå un fragment din textul publicat în 26 noiembrie: „Într-o Æarå democraticå, preşedintele trebuie så fie un om echilibrat, un om care så uneascå naÆiunea, så-i asigure liniştea çi solidaritatea. Un preşedinte care provoacå dispute politice, sociale sau de orice altå naturå este o adevåratå calamitate pentru Æarå. Preşedintele este o emblemå pentru un stat, pentru o naÆiune modernå. Comportamentul lui, pregåtirea lui, experienÆa, sunt repere în funcÆie de care se formeazå percepÆiile lumii despre Æara pe care o conduce.

363

Vezi, pe larg, Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.352-353 364 „Împreunå pentru viitorul României” a fost sloganul de campanie electoralå al Uniunii PSD+PUR, iar „Faptele sunt politica mea” a fost sloganul meu la prezidenÆiale. „Så tråiÆi bine!” – a fost sloganul candidatului Traian Båsescu; „E timpul DreptåÆii, e vremea Adevårului!”, sloganul de campanie al AlianÆei; „Parlament puternic – Guvern eficient – JustiÆie dreaptå”, sloganul candidatului PNG, Gigi Becali.

316

Campania pentru prezidenÆiale

Dacå preşedintele are abilitåÆi diplomatice çi relaÆii bune cu liderii lumii, atunci va çti så apere mai bine interesele naÆionale. Mai ales într-o Æarå ca România, care peste numai doi ani va intra în marea familie a Uniunii Europene. Dacå nu are aceste calitåÆi, atunci Æara sa va avea de pierdut pentru cå nu va fi bine reprezentatå, iar vocea naÆiunii sale nu va fi auzitå asa cum se cuvine în nicio negociere... Oamenii vor un preşedinte patriot. Un om cåruia så-i pese de demnitatea cu care se prezintå România în lume, de felul în care românii sunt respectaÆi în Æarå çi în afara ei. Un om pe care så-l doarå eşecurile României, råmânerile în urmå, risipirea resurselor ei. Çi care så punå suflet în rezolvarea oricåror momente grele prin care o naÆiune e nevoitå så treacå la un moment dat...”. În alegerile prezidenÆiale din 2004, miza a fost schimbare vs stabilitate. „La aceastå axå a fost adåugatå înså o alta: mesaj raÆional vs mesaj emoÆional. Båsescu a încercat så contracareze lipsa de fundamentare în zona raÆionalå (fårå echipå, fårå program, fårå competenÆe speciale) pe zona emoÆionalå (a susÆinut un mesaj empatic, cu momente de spectacol çocant, prin care a dosit så ajungå la electoratul nehotårât pe o altå filierå decât cea de afiliere ideologicå). La imaginea de succes continuu al guvernårii conduse de Nåstase, Båsescu a supralicitat cu imaginea unui om (care, chiar dacå face gafe, este mai simpatic decât eficienÆa rece çi plictisitoare a contracandidatului)”.365 De altfel, aça cum se aråta în analiza realizatå încå din 2003, de cåtre Multimedia Political Communication, „este sigur cå una din temele de atac favorite ale alianÆei PNL-PD va fi corupÆia PSD. Este aici locul så explicåm o contradicÆie aparentå. Sondajele de opinie prezintå constant corupÆia drept una dintre îngrijorårile minore ale publicului (doar în jur de 5% considerå aceasta drept cea mai mare problemå a Æårii), în top situând-se întotdeauna såråcia, şomajul şi sånåtatea. S-ar putea crede deci cå abordarea temei corupÆiei nu este profitabilå electoral. Realitatea este înså alta: deşi corupÆia nu e pe agenda publicului larg, ea are un efect devastator asupra încrederii în personalitåÆile publice şi în partide. Iar (pre)campania electoralå se va ocupa, în primul rând, de etichetarea adversarilor politici în scopul de a le submina credibilitatea. Pe lângå aceasta, din punct de vedere strategic, discursul „aliat” despre corupÆia PSD va lua o parte din platforma PRM. Tema corupÆiei (a stopårii ei) va trebui så fie deci susÆinutå mai credibil de alianÆå pentru ca scorul ei så depåşeascå serios scorul PRM. E de spus aici cå scufundarea PRM-ului va fi testul cel mai important pentru Traian Båsescu ca partener în alianÆå. Misiunea sa în aceastå alianÆå este în mod practic aceea de a atrage marginalii, perdanÆii tranziÆiei çi tinerii nebunateci dinspre PRM spre AlianÆå. Totul îl calificå pentru acest rol, de la trecutul de båiat sårac care s-a ridicat dând din coate çi pânå la limbajul frust, jovialitatea çi nodul strâmb de la cravatå”.366 365 366

Vezi Dana Curciu-Sultånescu, et al., op.cit., p.36-37 Media Political Communication, România dezordonatå..., vol.cit., p.328

317

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

A doua temå pe care alianÆa urma så o abordeze – tot cu ochii la Corneliu Vadim Tudor – era tema naÆionalå. Critica alianÆei parlamentare a PSD cu UDMR fusese pânå atunci apanajul exclusiv al PRM. „Dar pentru cå aceastå temå nu putea fi låsatå doar unui partid anti-sistem, alianÆa va gåsi o formå sau alta de a transmite mesajul naÆional. Fie cå va fi vorba de afirmarea unei forme a demnitåÆii naÆionale (mai aproape de discursul lui Theodor Stolojan) sau de o retoricå uşor anti-maghiarå pe linia «fråÆiei întru corupÆie» dintre PSD şi UDMR (aşa cum va perora Traian Båsescu), tema naÆionalå va fi din nou un subiect cu care alianÆa este deciså så concureze PRM. Nu este prin urmare deplasat så presupunem cå alianÆa va avea prea puÆine inhibiÆii în aceastå campanie şi cå va aborda lupta electoralå fårå complexul PRM. Mesajul anti-corupÆie şi mesajul naÆional se vor defini în scurt timp drept teme importante ale discursului alianÆei, dând un profil necesar çi cu çanse de a se impune în competiÆie”.367 Çi în mesajele mele figura tema naÆionalå. Voi da un singur exemplu: în mitingul PSD din 19 noiembrie, de la Alba-Iulia, lângå statuia lui Mihai Viteazul, în faÆa a 4.000 de persoane, am afirmat: Transilvania „m-a învåÆat ce înseamnå så fii bun român, pentru cå este acel loc de pe hartå care nu te laså nicio clipå så uiÆi cå eçti român. În continuare voi face în aça fel încât, inclusiv prin exemplul personal, mojiciile, insultele, mitocånia çi vorbele goale så iaså din viaÆa noastrå politicå”.

Analiza campaniei pentru alegerile parlamentare din 2004 evidenÆiazå caracterul virulent al campaniei negative. „Reglementårile care interziceau campania electoralå negativå în audiovizual au condus la o mare creativitate pentru mijloacele alternative: afiçe, fluturaçi, panouri, elemente de discurs, articole de preså, acuzaÆii çoc, dezvåluiri. Dupå campanie, majoritatea acuzaÆiilor au dispårut çi elementul penal a fost eludat prin scuze mai mult sau mai puÆin directe. Efectul asupra electoratului a existat înså, mai ales cå nu au existat mijloace directe de contracarare cu eficienÆå a atacurilor. Majoritatea atacurilor au fost susÆinute în teritoriu (çi foarte puÆin în mass-media centrale). Discursurile çi întâlnirile faÆå în faÆå au fost momentele în care s-au lansat cele mai multe atacuri. De altfel, trebuie precizat cå întâlnirile faÆå în faÆå au fost evitate pe parcursul campaniei, fiind acceptate doar cu câteva zile înainte de vot.

367

318

Idem, p.328

Campania pentru prezidenÆiale

Campania negativå a PSD s-a concentrat pe douå linii majore de atac: lipsa de echipå çi de competenÆe a AlianÆei D.A. în contextul sensibil creat de proximitatea aderårii la Uniunea Europeanå pe 1 ianuarie 2007 çi asocierea cu rezultatele proaste ale guvernårii din perioada 1997-2000 la care au participat cele douå partide ale AlianÆei D.A.”.368 „În ceea ce priveçte campania negativå a AlianÆei D.A., ea s-a concentrat pe acuzaÆiile de corupÆie aduse unor reprezentanÆi ai PSD (exemplele vizibile au fost cele legate de acuzaÆiile privind «averea de 1 miliard de dolari a lui Adrian Nåstase» sau «casa din Zambaccian»). Alte atacuri s-au referit la exacerbarea dimensiunii såråciei din Æarå. Nu au lipsit atacurile la persoanå (au fost realizate, spre exemplu, «dezvåluiri» despre familia candidatului la preçedinÆie al PSD çi speculaÆii despre homosexualitatea acestuia)”.369 Campania out-door a fost intenså. Noi am încercat så prezentåm transferul de putere între generaÆii Iliescu–Nåstase–Geoanå („împreunå pentru viitorul României”). Çi AlianÆa a folosit afiçe. Unele trucate. Trimise prin e-mail.370 CoaliÆia pentru un Parlament Curat a participat la campanie practic alåturi de AlianÆå çi a lansat campania „Voteazå cu ochii deschiçi”, publicând „Ghidul pentru alegerea parlamentarilor” (în care erau nominalizaÆi candidaÆii „cu probleme” de la PSD). În campania electoralå au fost distribuiÆi, în toate judeÆele, fluturaçi cu biografiile candidaÆilor care nu corespundeau criteriilor stabilite de societatea civilå. În replicå la aceastå acÆiune au apårut çi „fluturaçii falçi” ai PSD, în care erau nominalizaÆi candidaÆii AlianÆei. Aceastå acÆiune a fost criticatå virulent de CoaliÆia pentru un Parlament Curat çi de Alina Mungiu-Pippidi.

Un rol deosebit în campania negativå a AlianÆei D.A. l-a avut CoaliÆia pentru un Parlament Curat. „În rezumat, CoaliÆia a distribuit fluturaçi conÆinând acuzaÆii de corupÆie la adresa unor candidaÆi pentru Parlament çi care au apårut de-a lungul timpului în presa centralå çi localå. Din cauza faptului cå marea majoritate a numelor care au apårut pe lista CoaliÆiei fåceau parte din PSD, mulÆi observatori au apreciat cå aceasta a fost o formå mascatå de campanie negativå a opoziÆiei. Partizanatul unor zone active ale societåÆii civile a fost evident pe tot parcursul anului 2004. AlianÆa PNL-PD a fost susÆinutå atât de cele mai cunoscute structuri ale societåÆii civile, cât çi de o bunå parte din mass-media scrise. O dovadå a acestui artizanat se regåseçte în nominalizarea a doi membri marcanÆi ai societåÆii civile în funcÆii de ministru în 368

„La aceste atacuri au fost adåugate campanii puternice de speculare çi promovare a gafelor fåcute de Traian Båsescu. Este vorba de teme noi, provocate în campanie (susÆinerea cåsåtoriilor între homosexuali într-o Æarå cu 90% ortodocçi, criticarea durå a Bisericii, ignorarea explicitå a electoratului rural çi a celui asistat, care a fost chiar jignit).

Aceste gafe au fost decisive pentru scåderea electoralå a AlianÆei D.A.” (vezi, pe larg, Dana Curciu-Sultånescu, op.cit., p.35) 369 Idem, p.35 370 Au fost utilizaÆi çi „fluturaçi otråviÆi”. De exemplu, cei care atacau cota unicå de impozitare propuså de ADA, în care un cetåÆean oarecare (cu un venit mic) era contrapus lui Cålin Popescu-Tåriceanu (cu un venit de peste 570 de miliarde de lei) în ideea cå AlianÆa „PNL-PD propune acelaçi impozit pe venit pentru amândoi”.

319

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

noul guvern. De remarcat cå aceastå colaborare între opoziÆie çi societatea civilå a fost o caracteristicå a «revoluÆiilor portocalii» din regiune”.371 La alegerile din 2004, organizaÆiile neguvernamentale au avut un rol important. Cele mai multe cu un rol partizan, sub denumirea de „societate civilå”. Acestea ar fi trebuit så aibå un rol neutru, de „mediere” între partidele participante la alegeri. În realitate, „societatea civilå” a avut un rol angajat, alåturi de AlianÆa D.A. Astfel, CoaliÆia pentru un Parlament Curat (CPC) – „emanaÆie” a societåÆii civile – era formatå din 12 organizaÆii neguvernamentale. „CoaliÆia a monitorizat listele de candidaÆi ale principalelor partide politice din fiecare circumscripÆie electoralå şi i-a identificat pe acei candidaÆi care nu corespundeau unui set de criterii de integritate definite de CoaliÆie şi agreate în prealabil cu unele dintre partidele politice. În fazå finalå, CoaliÆia a tipårit şi distribuit alegåtorilor fluturaşi conÆinând numele candidaÆilor «cu probleme». Invitate så adopte o poziÆie faÆå de cazurile identificate, partidele politice au avut reacÆii diverse, mergând de la retragerea unor candidaÆi de pe liste, la oferirea unor precizåri şi argumente împotriva includerii anumitor candidaÆi pe listele CoaliÆiei (ca råspuns la nominalizarea unor lideri PSD pe listele CoaliÆiei, partidul a invocat, în repetate rânduri, organizarea de alegeri interne prin care membrii partidului au fost cei care şi-au nominalizat candidaÆii – subliniind faptul cå aceastå iniÆiativå a fost o premierå pentru viaÆa politicå româneascå), pânå la contestarea demersului ca fiind partizan şi lipsit de legitimitate şi acÆionarea în justiÆie a unor lideri ai organizaÆiilor membre ale CoaliÆiei”.372 AfirmaÆia referitoare la rolul partizan al „societåÆii civile” este confirmatå çi de Raportul IPP: „în ansamblu, partidul de guvernåmânt din perioada 2000-2004 s-a confruntat la aceste alegeri cu o societate civilå în cea mai mare parte ostilå, care a furnizat, prin iniÆiativele şi luårile sale publice de poziÆie, teme distincte de dezbatere în timpul campaniei electorale, astfel contribuind, alåturi de cele ale opoziÆiei, la erodarea credibilitåÆii PSD şi a candidatului såu la preşedinÆie”.373 În realitate, aceste ONG-uri au fost nu doar ostile, ci ele çi-au asumat un rol activ în precampania çi campania electoralå, de exemplu amplificând, fårå probe, dupå turul I de la prezidenÆiale, acuzaÆiile de fraudå la adresa guvernului çi a PSD.374 Campania electoralå din 2004 a marcat începutul folosirii internetului în comunicarea politicå din România. A marcat çi începutul utilizårii online a campaniei negative. „Principalii actori ai campaniei negative, incluså în strategia specialiçtilor PR, au fost simpatizanÆii AlianÆei D.A.”.375 371

Vezi Dana Curciu-Sultånescu, et al., op.cit., p.36 IPP, Raport 2005, op.cit., p.35 373 IPP, Raport 2005, op.cit., p.35-36 374 Conform IPP, 29 de organizaÆii çi fundaÆii au înscris observatori interni. Numårul total al acreditårilor solicitate a fost de 9.490. Iar gradul de acoperire a celor 17.564 de secÆii de votare a fost de 44,8% (vezi IPP, Raport 2005, p.37) 375 Antonio Momoc, Online Negative Campaign in the 2004 Romanian Presidential Elections, în Styles of Communcation, Nr. 2/2010, p.89 372

320

Campania pentru prezidenÆiale

Astfel, au fost utilizate metode de „marketing warfare” (campanie negativå, zvonuri, dezinformåri).376 În 2004377, în campania negativå378, au fost folosiÆi fluturaçi, cårÆi poçtale, afiçe, SMS-uri.

Un rol important l-a avut înså „gherila digitalå”, concept çi strategie introduse de Felix Tåtaru în campania negativå a lui Båsescu (favoruri, „false” e-mail-uri, mesaje cu viruçi, fotografii, jocuri video, marketing viral, mesaje pe You Tube, Trilulilu).

Iatå ce scriam, în urmå cu ceva timp, despre „gherila digitalå”: „Una din „invenÆiile” måreÆe ale campaniei lui Traian Båsescu din 2004 a fost gherila digitalå – adicå acel mijloc de campanie folosit pe internet, care simula o «voce a poporului» ce este alåturi de el, dincolo de vocile cunoscute, asumate, din spaÆiul public. Internetul, prin deschiderea sa, a început så fie folosit çi în România pe scarå largå çi a ajuns så concureze tot mai mult mediile clasice de comunicare.

Internetul e simplu, postårile sunt uçor de fåcut, abilitåÆile tehnice cerute sunt minime, iar dependenÆa de altcineva este aproape nulå. În plus, în afarå de rapiditate çi eficienÆå, internetul mai are un mare avantaj – este anonim. Asta permite oricui, sub adåpostul unui pseudonim, så posteze orice, så spunå lucruri pe care altådatå nu ar fi avut curaj så le spunå.

PoÆi så dezvålui detalii necunoscute despre oamenii puternici fårå så te mai temi de ei. PoÆi så atragi atenÆia asupra unor nedreptåÆi despre care alÆii nu au curaj så vorbeascå în ziare sau la TV. Pentru cei care cred cå ziarele çi televiziunile sunt controlate de moguli, internetul pare în continuare un teritoriu al nimånui, o zonå de libertate absolutå. Doar cå, atunci când intri în detalii, vezi cå aceastå «libertate» nu este atât de frumoaså pe cât o cred cei care se uitå doar la suprafaÆå. Bloggerii cu experienÆå çtiu la ce må refer.

376

Dezinformarea este o metodå ce foloseçte informaÆia distorsionatå. „Distorsionarea cauzatå de ignoranÆå (ne-cunoaçtere) apare atunci când audienÆa fie ignorå cauzele unui eveniment, fie este influenÆatå (manipulatå), în sensul cå aflå despre cauzele respective doar de la unul dintre actorii implicaÆi în eveniment. Spre exemplu, românii au aflat despre ceea ce s-a prezentat a fi «o revoluÆie spontanå» în Ucraina (Beauvais, Raimondi, 2008: 135). Dar una dintre cauzele ce nu au fost fåcute publice ale aça-numitelor miçcåri de stradå a fost activitatea desfåçuratå de serviciile secrete antrenate çi plåtite de SUA”. (Idem, p.91) 377 A fost interesantå campania negativå (cea pe care o cunoaçtem foarte bine) a lui Dick Morris în România, în 2004, în calitate de consultant al Liei Roberts – prezenÆå extravagantå la alegerile din România. Ea nu ne putea ataca pe Ion Iliescu çi pe mine fårå a-çi contrazice mesajul non-conflictual („deschiderea de 360” çi „eleganÆa” politicii americane). În schimb, acest lucru a fost fåcut din plin de cåtre Dick Morris care, într-un interviu publicat în presa scriså centralå, ataca vârsta, în ceea ce-l priveçte pe Ion Iliescu, çi asocierea mea cu perioada comunistå (sic!)

378 Pentru tehnicile de campanie negativå folosite la alegerile prezidenÆiale din 2004, vezi çi Antonio Momoc, Online Negative Campaign in the 2004 Romanian Presidential Elections, art.cit., p.92-99

321

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În lipsa oricåror reguli, internetul românesc este o Æarå a nimånui. Gherila digitalå a devenit un istrument cinic de promovare viralå, ce eludeazå orice reguli çi care, cel mai grav, inhibå, într-o anumitå måsurå, dezbaterile utile pe internet. În Æårile occidentale, acolo unde existå probabil cea mai mare libertate, existå çi instituÆii care asigurå aceastå libertate. InstituÆii care se asigurå cå çi online sunt reguli, existå respect pentru celålalt çi, mai ales, existå responsabilitate. Internetul poate fi un instrument periculos. E suficient de puternic pentru a influenÆa decizii publice, dar are aceastå caracteristicå a anonimitåÆii, care permite aproape orice. Se poate, de pildå, ca o organizaÆie politicå så îçi facå o echipå de 10-20 de båieÆi care, cu ajutorul unor softuri de monitorizare, så identifice în timp real site-urile unde se vorbeçte despre ceva care îi intereseazå çi så intervinå cu comentarii manipulatorii de fiecare datå, indiferent de conÆinutul real al comunicårii. Blogul çi forumul sunt, teoretic, spaÆii de interactivitate care ajutå la crearea dialogului. Dacå dialogul este înlocuit de «ambuscade» digitale, iar dacå în locul schimbului de idei avem schimb de injurii, calomnii çi mizerii, atunci internetul îçi pierde din valoare. Sunt oameni ai unor partide care çtiu la ce må refer. Se spune, în presa vremii, cå çi unii colaboratori ai anumitor servicii. În România ultimilor ani, comunicarea online a fost orientatå tot mai mult spre schimburile violente de înjuråturi între echipe plåtite çi oameni cu påreri preconcepute. Foarte puÆine sunt locurile în care dialogul e cu adevårat stimulat. æine asta de calitatea umanå?

De nevoia de defulare? De nevoia de a arunca cu pietre peste gard? Poate. Dar cu siguranÆå Æine, cu adevårat, de responsabilitate çi de reguli. Dacå administratorul unui site sau al unui blog impune reguli de comportament clare, atunci dialogul poate fi ajutat. În prezent, aceastå condiÆie Æine mai mult de bunul-simÆ al unui proprietar de domeniu. În Occident, acest lucru Æine, de multe ori, de responsabilitatea juridicå. Logic, dacå eçti proprietarul unui domeniu de pe care se transmit acuzaÆii calomnioase anonime, atunci îÆi asumi aceste calomnii çi ar trebui så fii responsabil çi legal pentru asta. Aça cum, prin reguli clare, spaÆiul audiovizual a putut fi ocrotit de mizeria unor campanii negative, putem reglementa çi spaÆiul virtual. Vå amintesc ceea ce spun filosofii politici: eçti liber atunci când existå reguli care îi îngrådesc pe cei care îÆi influenÆeazå libertatea.

Pentru cei care cred cå aceastå postare este atemporalå, le recomand så încerce un exerciÆiu simplu: intraÆi aproape pe orice portal de çtiri din România çi vedeÆi cam ce se scrie în zona de comentarii. ÎncercaÆi apoi så le comparaÆi. Dacå faceÆi çi o analizå riguroaså de conÆinut, veÆi fi surprinçi så vedeÆi cât de multe asemånåri gåsiÆi la comentarii care se referå la teme care nu au nicio legåturå. Comentariul pe net, în România, a degenerat spre cu totul altceva. E o nouå formå de propagandå. În måsura în care nu este o expresie de pornografie verbalå. IntraÆi pe diferite forumuri çi veÆi gåsi o mulÆime de nick name-uri care îçi bagå çi îçi scot diferite instalaÆii, cu o frecvenÆå maximå, în general fårå nicio legåturå cu textul «comentat», eventual în legåturå cu autorul textului. Avem trei soluÆii: låsåm så se dezvolte 322

Campania pentru prezidenÆiale

aceastå «manelizare» a internetului, blocând sau micçorând astfel çansa oricui vrea så participe realist la o dezbatere; o interzicem dupå un model nedemocratic, fapt de neimaginat într-o Æarå liberå; o reglementåm democratic, aça cum se întâmplå în Occident, pentru ca responsabilitatea så existe în orice spaÆiu de comunicare în care cineva doreçte så se manifeste”.379 În campania electoralå din 2004, apåruserå tot felul de persoane, de obicei în vârstå – „råspândacii” – care ståteau la câte o coadå sau la o cârciumå çi aveau ca temå så lanseze zvonuri. „Incredibil. AÆi auzit cå Nåstase çi-a «tras» o linie de taxi la Otopeni?”; „AÆi auzit cå soÆia lui e patroanå la Sensi Blu?”; „Da’ de palatul din Deltå aÆi auzit?”; „Da’ de miile de hectare din Arad?”; „Çi de comisioanele de la Bechtel?”; „Çi de cele pentru vânzarea vagoanelor de copii pentru adopÆii?”; „Dar nu aÆi auzit de proprietåÆile lui din Roma, de cele din Sardinia?”; „Dar de conturi de un miliard de dolari în Marea Chinei aÆi auzit?”

Multe dintre aceste zvonuri erau lansate de „råspândacii” lui Båsescu. Unele erau preluate de anumite ziare. Apoi erau repetate de „candidatul” Båsescu în campanie. False acuzaÆii de CORUPæIE. Întrebat de un reporter, în campania electoralå, dacå pentru aceste acuzaÆii are probe, Båsescu a spus senin çi „cinstit”: „Avem informaÆii, nu avem probe. Le vom cåuta dupå alegeri!!!” Asta s-a çi întâmplat. În campania pentru parlamentare çi prezidenÆiale din 2004, recunosc, au fost çi momente mai fierbinÆi, din punctul de vedere al mesajului. „Pe ei”, aça a început mesajul meu susÆinut la Teatrul NaÆional, în faÆa câtorva sute de membri ai PSD Bucureçti. A fost un discurs extrem de dinamic, de interacÆionare permanentå cu publicul, ridicând sala în picioare prin apeluri militante. Le-am spus colegilor mei cå noi am fost „mult prea eleganÆi” cu adversarii politici.

Discursul meu – în 25 octombrie 2004 – s-a centrat pe contracandidatul la PreçedinÆia României, Traian Båsescu, pe acÆiunile çi afirmaÆiile acestuia. L-am numit pe Traian Båsescu „un personaj trist çi cinic”, „un demolator çi un distrugåtor”, un „obraz de talpå”, fapt demonstrat de felul în care „i-a tras preçul de sub picioare çi l-a fåcut afiç (electoral) pe Theodor Stolojan”. Mai mult, am susÆinut cå România riscå så devinå o Æarå izolatå cu Traian Båsescu preçedinte.

Din påcate, organizaÆia de Bucureçti nu a reuçit så mobilizeze, în 2004, un vot masiv pentru mine. Dacå Bucureçtiul nu ar fi participat la vot, în turul al doilea, votul însumat, în judeÆe, pentru mine era mai mare decât pentru Båsescu!

TentaÆia de a-i råspunde lui Båsescu cu aceeaçi monedå era foarte mare. Astfel, prin 23-24 octombrie, Båsescu, candidatul AlianÆei D.A. la preçedinÆia României, „i-a promis contracandidatului såu, Adrian Nåstase, o båtaie ruptå din raiul copilåriei: „O så-l bat pe Adrian Nåstase 379

Adrian Nåstase, Blog'n roll, vol. 2, Bucureçti, Ed. Monitorul Oficial, 2013, p.138-140

323

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

cum nici mama lui nu l-a båtut când era mic çi obraznic”. ReacÆia mea, în faÆa consilierilor, a fost foarte rapidå. Am vrut så spun public cå mama lui Båsescu îl båtuse deja cu papucul în cap când era mic çi cå lucrul åsta a låsat urme în felul în care priveçte.

Consilierii mei mi-au recomandat så nu intru într-un astfel de joc, pentru cå oamenii açteptau altceva.380 Oare?

Multe informaÆii legate de dezechilibrul apariÆiilor la televiziuni çi la posturi de radio în precampanie çi în campania din 2004 au fost legende. Iatå un comunicat al CNA din 18 octombrie: „Consiliul NaÆional al Audiovizualului (CNA) a monitorizat, în perioada 1-15 octombrie, principalele jurnale de çtiri ale posturilor de televiziune TVR 1, Antena 1, Pro TV, Prima TV, Realitatea TV, NaÆional TV, B1 TV çi ale posturilor de radio România ActualitåÆi, Europa FM çi Radio Total. AcÆiunea CNA a verificat respectarea regulii «celor trei pårÆi». Potrivit monitorizårii, Traian Båsescu a avut 112 apariÆii, Adrian Nåstase 74, Cålin Popescu-Tåriceanu 46, Mircea Geoanå 24, iar Corneliu Vadim Tudor çi Ionel Blånculescu au avut câte 17 apariÆii la toate posturile TV çi radio din analizå. Cele mai multe apariÆii ale lui Traian Båsescu au fost contorizate la Antena 1 (17 apariÆii), în vreme ce Adrian Nåstase a apårut cel mai mult la TVR (14 apariÆii). SituaÆia fiecårui post monitorizat este urmåtoarea: TVR 1 a acordat 40,99% opoziÆiei, 38,4% autoritåÆilor, 14,15% majoritåÆii çi 6,46% UDMR; Antena 1: 49,91% opoziÆie, 27,21% autoritåÆi, 22,24% majoritate çi 0,64% UDMR; Pro TV: 51,85% opoziÆie, 23,76% autoritåÆi, 19,53% majoritate, 4,86% UDMR; Prima TV: 42,39% opoziÆie, 27,56% autoritåÆi, 30,05% majoritate; Realitatea TV: 53,47% opoziÆie, 25,69% autoritåÆi, 20,12% majoritate, 0,72% UDMR; B1 TV: 38,89% opoziÆie, 47,06% autoritåÆi, 14,05% majoritate; NaÆional TV: 47,9% opoziÆie, 32,52% autoritåÆi, 18,01% majoritate, 1,57% UDMR; România ActualitåÆi: 36,69% opoziÆie, 38,25% autoritåÆi, 20,75% majoritate, 4,31% UDMR; Europa FM: 47,66% opoziÆie, 32,44% autoritåÆi, 18,14% majoritate, 1,76% UDMR; Radio Total: 41,19% opoziÆie, 32,3% autoritåÆi, 26,51% majoritate”.

Singura televiziune de çtiri care a contat în campania din 2004 a fost Realitatea TV. În vara lui 2004, postul a fost vândut lui Sorin Ovidiu Vântu. Nu cred cå el s-a gândit la ceea ce urma så îi aducå viitorul în urma acelei decizii çi a întâlnirii pe care a avut-o cu Traian Båsescu, înainte de turul al doilea la prezidenÆialele din 2004, în benzinåria de la Baloteçti.381 380

„Dacå nu ne uitåm creierul pe noptierå dimineaÆa, când plecåm la serviciu, îl votåm pe Adrian Nåstase”, le-a spus Ioan Rus membrilor organizaÆiei PSD din judeÆul Cluj înaintea turului doi. Ioan Rus l-a criticat pe Traian Båsescu pentru faptul cå a pus România din nou în presa internaÆionalå, afirmând cå e necesarå anularea alegerilor: „Dacå Traian Båsescu era preçedintele României, în aceçti ani am fi avut cam tot atâtea råzboaie ca pe vremea lui Çtefan cel Mare. ÎnÆelepciunea unui politician nu este så genereze crize, ci så iaså din acestea”.

381 „Lucian Sârb: Realitatea TV a jucat un rol important în campania electoralå din 2004. A «atacat» exact pe zona urbanå unde s-a produs «revolta la urne». Iosif Boda: Este evident cå, în vara lui 2004, la Realitatea TV s-a produs o schimbare rapidå... Postul a crescut våzând cu ochii în profesionalism, în audienÆå, în calitatea emisiunilor.

324

Campania pentru prezidenÆiale

Este adevårat, el avea, se pare, resentimente puternice faÆå de Dan Andronic çi era nemulÆumit de înÆelegerea pe care o fåcusem cu Dan Voiculescu (çi implicit cu Antena 1). Mai erau, probabil, çi unele contacte, la acel moment, destul de solide, cu unii dintre ceilalÆi lideri politici de la PSD sau vechea lui prietenie cu Radu Timofte.

Au existat analize extinse privind politicile discursive ale dezbaterilor ce au avut loc în campania pentru prezidenÆiale. Voi menÆiona aici doar analizele efectuate de Multimedia Political Communication pentru cå ei m-au asistat în campanie. Iatå câteva extrase: 1) Analiza talk-show-ului politic „România, mai ales” din 12 noiembrie – PRO TV Moderator: Cristian Tabårå InvitaÆi: Adrian Nåstase, Traian Båsescu, Corneliu Vadim Tudor, Markó Béla Talk-show-ul a avut un scenariu rigid, în sensul cå toÆi participanÆii au råspuns la acelaçi set de întrebåri, fårå a avea posibilitatea så se abatå de la desfåçuråtorul emisiunii.

Sunt examinate elementele de retoricå çi de imagine. Din punctul de vedere al mesajului final, Båsescu a reluat un citat din Ion Iliescu, din 6 iulie 2004: „Voi fi un preçedinte care aç vrea ca despre AlianÆa Dreptate çi Adevår så nu spunå aça: «ciocoi, aroganÆi, cretini, nesimÆiÆi, hoÆi, aÆi distrus partidul, PSD nu mai e våzut ca un partid de stânga, partidul a fost confiscat de Guvern, aÆi dus o politicå de partid-bloc, v-aÆi îndepårtat de oameni».”

(Ion Iliescu, 06.07.2004)382 Greu de råspuns!

2) Analiza talk-show-ului politic „Seara preçedinÆilor” din 19 noiembrie – Antena 1 Moderator: Gabriela Vrânceanu-Firea InvitaÆi: Adrian Nåstase, Traian Båsescu, Corneliu Vadim Tudor, Markó Béla Eu am vrut så råspund acuzaÆiilor referitoare la RAFO: „Soarta a 25.000 de familii din judeÆul Bacåu çi din judeÆele limitrofe, direct sau indirect, este legatå de existenÆa RAFO... În cazul în care am închide aceastå întreprindere, 25.000 de familii ar råmâne pe drumuri şi ar duce la apariÆia în România a unei crize de produse petroliere, pentru cå e vorba de 3 milioane Fiind o teleziviune mai ales de çtiri, cu o audienÆå aproape în exclusivitate în zona urbanå – zona unei populaÆii mai active, mai informate – influenÆa pe care acest post a avut-o în desfåçurarea campaniei electorale çi în rezultatele alegerilor a fost mult mai mare decât se poate måsura. Dacå e adevårat cå în spatele acestui imperiu mediatic a stat çi atunci Sorin Ovidiu Vântu, atunci se poate aprecia cå a contribuit din plin la schimbarea de putere de la sfârçitul anului 2004”. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.101) 382 Criticile publice ale lui Ion Iliescu ne-au fåcut foarte mult råu, ele oferind muniÆie opoziÆiei exact pe temele lor principale de atac.

325

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

de tone rafinate pe an care s-ar pierde, la dispariÆia de la bugetul statului a aproape 9.000 de miliarde de lei, bani care sunt viraÆi acum de cåtre RAFO sub formå de taxe çi impozite”.

Din påcate, pânå la urmå, asta s-a întâmplat.

3) Analiza talk-show-ului politic „DestinaÆia Cotroceni” din 26 noiembrie – TVR1 Moderatori: Marian Voicu, Corina Sechereç, Monica Ghiurco InvitaÆi: Adrian Nåstase, Traian Båsescu, Corneliu Vådim Tudor, Markó Béla, Raj Tunaru, Gheorghe Dinu, Aurel Rådulescu, Ovidiu Tudorici, Petre Roman, George Becali, Marian Petre MiluÆ, Gheorghe Ciuhandu Emisiunea a fost structuratå pe tronsoane de întrebåri, iar desfåçuråtorul a fost convenit în amånunt cu staff-urile de campanie ale candidaÆilor. A fost o dezbatere rigidå, care nu a permis candidaÆilor så apeleze la toate elementele scenarizårii verbale (luptå pentru ståpânirea vorbirii, influenÆarea participanÆilor etc.) pentru impunerea unor efecte diverse.

4) Analiza talk-show-ului politic „DestinaÆia Cotroceni” din 8 decembrie – TVR1383 Moderator: Marian Voicu InvitaÆi: Cristian Tudor Popescu – jurnalist Adrian Nåstase – candidat la preçedinÆie Traian Båsescu – candidat la preçedinÆie Iatå o parte din analiza calitativå a talk-show-ului: „Adrian Nåstase: Are o retoricå mult mai conciliantå pentru a contrasta cu modelul conflictual al lui Traian Båsescu, angajat, chiar de la începutul emisiunii într-o polemicå cu invitatul Cristian Tudor Popescu („În al doilea rând, în loc så discutåm despre niçte chestiuni care sunt importante pentru cei care ne privesc, cei care vor vota, intråm într-o discuÆie jenantå... Eu am crezut cå vin la o discuÆie cu dumneavoastrå în care så dezbatem problemele legate de România, dar dacå dumneavoastrå vreÆi så discutåm despre...”).

Utilizeazå frecvent itemii «mincinos», «a minÆit» pentru atacarea moralitåÆii contracandidatul såu: «Întrebarea este dacå aÆi minÆit în legåturå cu Stolojan çi aÆi minÆit. Åsta este adevårul. Çi cred cå asta este concluzia pe care o vor trage oamenii.»

Consolideazå percepÆia «råul creat de Båsescu» imaginii României în exterior, dupå ce acesta acuzase Guvernul cå ar fi fraudat alegerile: «Problema care s-a pus a fost aceea ca neregulile så fie examinate de cåtre BEC. Nu trebuia declançat, în opinia mea, un scandal care så creeze o problemå de imagine României.»

383

326

Vezi Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆitii de Ion Iliescu, vol.cit., p.364-371

Campania pentru prezidenÆiale

Îl asociazå pe Traian Båsescu cu modelul ucrainean pentru accentuarea instabilitåÆii politice pe care acesta o propagå. (N.B. – Modelul ucrainean a însemnat susÆinerea democraÆiei; nu a fost perceput drept un model de crizå.).

EvidenÆiazå rezultatele guvernårii PSD çi contrapunerea lor guvernårii «dezastruoase» a CDR: «Sigur cå, în måsura în care a existat un dezastru economic formidabil, nu s-a putut lua niciun fel de måsurå. Dacå çtiau atât de bine så rezolve problemele pensionarilor çi Æåranilor, guvernele din care a fåcut parte domnul Traian Båsescu puteau så ia aceste måsuri în perioada pânå în 2000.»

Preia discursul OpoziÆiei pentru a crea confuzii în rândul electoratului în legåturå cu paternalitatea mesajului anticorupÆie: «În ceea ce må priveçte eu am de gând så spun electoratului, celor care vor merge duminicå la vot så voteze pentru destinul european al României, pentru o Românie fårå corupÆie çi fårå corupÆi.»

SusÆine ideile PNL çi ale PRM, în måsura în care råspund nevoilor românilor, pentru persuadarea electoratului conjunctural: «Consider cå trebuie så nu låsåm pe nimeni în urmå çi trebuie så îi ajutåm mai ales în perioada de tranziÆie pe cei care au probleme, dar apreciez, în acelaçi timp, avântul liberalilor. Sunt convins cå dorinÆa lor de a reuçi prin ei înçiçi, eforturile pe care le fac pentru a crea locuri de muncå sunt importante pentru Æarå.

Respect justiÆiarismul celor care au votat pentru PRM. Sunt convins cå valorile lor, dorinÆa ca România så fie o Æarå demnå, mândrå, o Æarå fårå corupÆie, cinstitå, conteazå foarte mult...».

Invocå majoritatea parlamentarå a PSD ca argumentare a necesitåÆii votului pentru candidatul Adrian Nåstase: «Eu vå dau o veste rea: am negociat. Deci avem majoritatea.»

Utilizeazå expresii cu caracter absolut pentru a impune percepÆia de lider hotårât («Niciodatå nu voi accepta o formulå de segregare etnicå în România. PoziÆiile mele au fost întotdeauna foarte clare în aceastå privinÆå»), pentru a contracara aprecierile negative despre caracterul evaziv al discursului lui Adrian Nåstase, vehiculate în editorialele de preså.

Impune percepÆia de învingåtor prin construcÆii care semnificå certitudine: «Împreunå cu viitorul guvern, al Uniunii NaÆionale PSD+PUR, am angajat så construim 100 de km, cel puÆin 100 de km de autostradå pe an.»; «...cu echipa noastrå care va forma guvernul, doresc så am un sprijin larg din partea tuturor cetåÆenilor României».384 384

Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆitii de Ion Iliescu, vol.cit., p.372: „Dezbaterile TV, relativ puÆine, au accentuat tråsåturile impuse deja prin discursul de campanie: un Nåstase concentrat asupra fondului şi încercând så transmitå mesaje concrete, dar complicate, şi un Båsescu care a mizat totul pe talentul de comunicator şi pe adresarea directå, cu mesaje aproape deloc aplicate. O menÆiune specialå pentru unul dintre cele mai importante instrumente de campanie ale candidatului AlianÆei – societatea civilå, care, mobilizatå şi activå, a fåcut propagandå aproape fåÆişå pentru Båsescu, în special în presa scriså”. (Dana Curciu-Sultånescu, et al., op.cit., p.40)

327

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Dupå primul tur al prezidenÆialelor eu mi-am construit pentru „runda secundå” o campanie axatå pe consolidarea mesajelor. Båsescu, în schimb, a avut un singur scop principal în acele douå såptåmâni: atragerea de partea sa a electoratului liderului PRM, Vadim Tudor385, prin radicalizarea dramaticå a propriului mesaj. „Deşi un pariu riscant la prima vedere, procedura a reuşit. Vehiculul principal al acestui tip de atitudine a fost subiectul pe care l-a generat – cu sprijinul masiv al societåÆii civile: fraudarea alegerilor de cåtre PSD çi contestarea rezultatelor primului tur. Astfel, ipoteza înfrângerii a asigurat mobilizarea puternicå a electoralului AlianÆei, în timp ce mesajul protestatar a atras electorat de la Vadim Tudor. Acest din urmå fenomen a fost posibil şi datoritå anunÆårii obÆinerii, de cåtre Nåstase, a sprijinului formaÆiunii maghiare pentru viitoarea guvernare”.386 Iatå, de altfel, o descriere succintå a campaniei electorale din 2004, realizatå de analiçtii de la Multimedia Political Communication: „Traian Båsescu a avut o campanie energicå, plinå de picanterii care încununau atacurile la adresa baronilor PSD din alegerile locale. Au fost şi atacuri discutabile şi discutate, precum cel la adresa premierului francez Jean-Pierre Raffarin, care ar fi venit în România så-şi ia «tainul». «Jafo», EADS şi întreg «sistemul ticåloşit» au fost principalele etichetåri pe care le-a impus candidatul Traian Båsescu partidului de guvernåmânt şi, prin asociere, candidatului acestuia la funcÆia supremå în stat.

Uniunea NaÆionalå PSD+PUR a avut avantajul unei guvernåri eficiente (intrarea în NATO, încheierea capitolelor obligatorii aderårii României la Uniunea Europeanå, creşterea economicå, reducerea inflaÆiei etc.). Cu toate acestea, înså, nu a reuşit så treacå peste handicapul etichetårilor de corupÆie care au generat un vot punitiv. Mai mult, dupå ce a pus pe maså toate cårÆile grele: programul de guvernare, candidatul PSD pentru funcÆia de prim-ministru, detalierea ofertei electorale pentru toate categoriile sociale, Uniunea a råmas, în mijlocul perioadei electorale, fårå teme atractive pentru public, care så genereze o creştere în sondaje. În acelaşi timp, acÆiunile de spålare a imaginii PSD s-au dovedit a fi ineficiente dupå semnarea alianÆei electorale cu PUR. La începutul campaniei, Uniunea PSD+PUR îşi epuizase practic toatå rezerva de resurse electorale.

385

„Båsescu a çtiut så se foloseascå çi de unele tertipuri: a çtiut când çi cum så plângå çi pânå unde så meargå cu acuzaÆiile de fraudare a alegerilor în primul tur. Nu s-a sfiit nici så obÆinå o bunå parte din electoratul lui Vadim çi nici måcar voturile unor fideli ai lui Iliescu, care nu-l agreau pe Nåstase”. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.124) 386 Dana Curciu-Sultånescu, et al., op.cit., p.40

328

Campania pentru prezidenÆiale

Adrian Nåstase a încercat så popularizeze rezultatele guvernårii pesediste din perioada 2001-2004, mizând foarte mult pe creşterea nivelului de trai. Campania sa s-a înscris într-o paradigmå raÆionalå, bazatå pe ideea continuitåÆii pentru accederea într-o Românie europeanå. Totuşi, aceastå strategie utilitaristå nu a fost suficientå pentru contracararea unei campanii agresive şi emoÆionale a adversarului såu politic. În faÆa unei campanii bazate pe scandal, spirit de senzaÆie çi adaptabilitate, o campanie corectå în termeni de marketing politic nu este tocmai eficientå. În mare parte, Adrian Nåstase a purtat toatå campania în termeni reactivi, fiind pus în situaÆia de a contracara în permanenÆå atacurile adversarului såu politic, Traian Båsescu.

PRM a avut o atitudine surprinzåtor de relaxatå în campania electoralå. Nu s-a împus prin strategii de marketing politic şi nici nu a generat teme de interes electoral.

Corneliu Vadim Tudor nu a mai fost candidatul «cu şanse» în anul 2004. Conçtient, probabil, de acest lucru, el a purtat o campanie destul de ştearså atât în Æarå, cât şi în preså.

Singura sa acÆiune de senzaÆie, în afara discursului extrem de patetic, a fost o scrisoare adresatå consilierului såu de imagine Eyal Arad çi, prin intermediul acestuia, întregii comunitåÆi evreieşti din România, prin care îşi cerea iertare pentru aprecierile jignitoare fåcute la adresa unor personalitåÆi evreieşti. Totuşi, Vadim a fost arbitrul alegerilor prezidenÆiale, invitând electoratul PRM så voteze candidatul AlianÆei în turul II, în data de 12 decembrie.

Turul al doilea al prezidenÆialelor a fost decisiv pentru viitorul politic al României pentru urmåtorii cinci ani. Uniunea PSD+PUR obÆinuse 37% în scrutinul pentru parlamentare, faÆå de 32% cât a însumat AlianÆa D.A. Acest scor a fost manevrat diferit de cele douå blocuri. Uniunea NaÆionalå PSD+PUR a mers pe jocurile de culise, încercând så adune o majoritate în Parlament, care så asigure şi formarea guvernului. În aceastå situaÆie criticå, AlianÆa şi mai ales Traian Båsescu au atacat «la disperare», lansând tema fraudårii alegerilor. Chiar dacå nu au putut aduce probe, «portocaliii» au câştigat psihologic. «Nu pot ei fura cât puteÆi voi vota!» a fost sloganul de impact al turului al doilea al prezidenÆialelor.

Electoratul AlianÆei a primit o motivaÆie puternicå de a se prezenta la vot în data de 12 decembrie, iar PSD a pierdut la mustaÆå alegerile prezidenÆiale (51,23% în favoarea candidatului D.A., faÆå de 48,77% obÆinute de Adrian Nåstase).387

387

Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.V-VI

329

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În perioada de campanie, inclusiv între cele douå tururi de scrutin, organizasem diverse evenimente cu impact public.388 Am avut înså çi unele situaÆii neaçteptate sau neplåcute.389 Mi s-a pårut deosebit de interesantå urmåtoarea analizå, din 2003 – care prefigura campania din 2004: „Confruntarea Nåstase – Båsescu Axa disputelor politice Adrian Nåstase – Traian Båsescu a avut încå de la bun început douå determinåri clare.

Pe de o parte a fost vorba de dorinÆa liderului PD de a se poziÆiona ca principala voce a OpoziÆiei în intenÆia de a-şi consolida statutul în interiorul partidului (dupå detronarea lui Roman) şi mai ales în intenÆia de a-şi pregåti construcÆia de imagine la nivel electoral. Din 388 În 4 noiembrie 2004, Ion æiriac mi-a oferit cheia unei limuzine Mercedes S 500, la inaugurarea celei de-a 402-a såli de sport, construitå prin programul guvernamental, recunoscând cå a pierdut pariul cu mine privind realizarea a 400 de astfel de såli. În final, au fost peste 430 de såli de sport finalizate. Mercedesul nu l-am primit. L-am rugat pe æiriac så-mi dea, în schimb, în contravaloarea maçinii (aproximativ 100.000 de dolari) mingi de volei, de handbal, panouri de baschet etc. cu care så echipåm sålile. æiriac s-a Æinut de cuvânt çi mi le-a trimis peste câteva zile.

• Programul „Rabla” a fost lansat în campania electoralå (în 8 noiembrie), programul fiind aprobat în çedinÆa de guvern. Decizia a fost de a se acorda prime de 30 de milioane de lei pentru orice proprietar al unui autoturism mai vechi de 20 de ani care era de acord så îçi caseze maçina çi, apoi, så cumpere o maçinå nouå (programul de reînnoire a parcului auto). Am anunÆat çi acordarea de despågubiri pentru cei care mai aveau încå la CEC depozitele constituite pentru cumpårarea unei Dacii. Aceçtia urmau så primeascå maximum 100 de milioane de lei, efortul bugetar suportat pentru „rezolvarea unei nedreptåÆi mai vechi” fiind de 3.000 de miliarde de lei. Sigur, aceste måsuri au fost puse în aplicare de guvernele urmåtoare, unele mai repede („Rabla”), altele doar dupå 10 ani.

• În baza unei reglementåri iniÆiate de guvern, statul român urma så îi plåteascå fostului rege Mihai I despågubiri de 30 de milioane de euro, în contul imobilelor aparÆinând domeniului regal Sinaia, care nu vor fi restituite în naturå, din veniturile obÆinute din privatizare. „Nu am stabilit încå cum vor fi eçalonate plåÆile pentru despågubiri, dar ele se vor face din veniturile obÆinute din privatizåri. Pentru acest lucru va trebui înså så discutåm, în perioada urmåtoare, cu reprezentanÆii FMI pentru a vedea dacå sunt de acord cu aceastå variantå”, a aråtat Tånåsescu în 22 octombrie (Iar în noiembrie 2004, Fondul Monetar InternaÆional a anunÆat cå a acceptat solicitarea guvernului de a folosi banii din privatizare pentru acordarea despågubirilor cuvenite fostului suveran Mihai I.).

• Consilierul meu, Bogdan Nicola, a prezentat, în decembrie 2004, rezultatele proiectului „Head Hunting” prin care tinerii superdotaÆi au fost atraçi în structurile guvernamentale. El a precizat cå 137 de tineri valoroçi lucrau în instituÆiile din subordinea Executivului çi cå el påstra legåtura cu câteva mii de studenÆi români în stråinåtate în încercarea de a le gåsi joburi în administraÆie, la finalizarea studiilor.

389 Mai multe stenograme ale unor çedinÆe PSD, desfåçurate cu uçile închise, au fost introduse, în ultima såptåmânå de campanie, pe Internet, la adresa www.istorie.info. Fragmente din stenograme au apårut în toatå presa. Un aspect negativ, dupå alegerile parlamentare din 28 noiembrie, a fost faptul cå, imediat dupå aceea, preçedintele PSD Buzåu, Vasile Ion, a cålcat în picioare bannerele AlianÆei, imagini cu un puternic efect negativ asupra opiniei publice. Dupå o zi, eu i-am trimis o scrisoare prin care îi ceream så îçi reconsidere comportamentul. În 8 decembrie, înaintea celui de-al doilea tur la prezidenÆiale, preçedintele Uniunii Sindicatelor Miniere din Oltenia, totodatå preçedinte çi al Centralei NaÆionale Miniere din România, Marin Condescu, a fåcut un apel, printr-un comunicat de preså, la minerii pe care îi conducea, peste 65.000, så îl voteze la al doilea tur de scrutin pe Traian Båsescu.

330

Campania pentru prezidenÆiale

acest punct de vedere, tactica lui Båsescu a folosit unul din mijloacele clasice în confruntarea politicå, şi anume atacul la lider. Acest mod de acÆiune i-a permis preşedintelui PD nu numai dezvoltarea unui atribut de imagine strategic – cine luptå cu liderul este el însuşi un lider –, dar i-a asigurat şi o constantå vizibilitate în mass-media, deci în ochii alegåtorilor.

Angrenat într-un conflict inegal, Traian Båsescu pune încå multe probleme adversarilor såi.

Ironic vorbind, rezistenÆa lui Båsescu în Bucureşti este mult mai eficientå decât cea a lui Saddam la Bagdad. Pagubele colaterale sunt înså mult mai mari.

De cealaltå parte, Adrian Nåstase a avut mai puÆin în vedere mesajul electoral, înså a Æinut cont de imperativul unei stabilitåÆi la nivelul percepÆiei membrilor social-democraÆi. Din acest motiv, deşi nu au fost întotdeauna necesare, replicile premierului – directe sau prin purtåtori secunzi de imagine – au constituit în mod special semnale adresate cercurilor exterioare din PSD, unde o lipså de reacÆie ar fi fost interpretatå ca un element de vulnerabilitate a preşedintelui de partid.

Dincolo de confruntarea publicå dintre cei doi oameni politici, marile (şi adevåratele) båtålii sunt susÆinute de fiecare pe douå paliere cu totul separate.

Båsescu – «båtålia personalå» Concentrându-şi atenÆia pe dezvoltarea imaginii publice, Traian Båsescu a pierdut din vedere un aspect foarte important, låsându-şi descoperitå zona pe care o considera probabil ca fiind cea mai sigurå. Astfel, dupå ce în 2000/2001 traiectoria lui Båsescu a fost revitalizatå printr-o dublå loviturå, câştigarea primåriei generale şi debarcarea lui Petre Roman din funcÆia de preşedinte al partidului, aståzi liderul PD se confruntå cu o crizå profundå în interiorul propriei formaÆiuni politice. Încercårile preşedintelui PD de a construi în jurul såu o echipå fidelå s-au dovedit în cele din urmå eşecuri costisitoare. Autoritatea lui Båsescu la nivelul partidului s-a lovit de o rezistenÆå latentå din partea «vechii gårzi», de lipsa de control asupra unor structuri teritoriale puternice şi, nu în ultimul rând, de modul de abordare deficitar pe care l-a promovat însuşi liderul PD. Treptat, aceste carenÆe au fåcut ca Traian Båsescu så piardå o serie de lideri marcanÆi care asigurau nucleul dur al PD, iar mai nou şi sprijinul unora dintre oamenii pe care el însuşi îi promovase în «noua generaÆie» a partidului.

Neråbdarea s-ar putea så-l coste pe Båsescu poziÆia de lider al partidului, dar, mai mult decât atât, aceste erori strategice ar putea så punå sub semnul întrebårii existenÆa partidului în sine.

Atuurile lui Traian Båsescu au fost bine valorificate doar la nivel administrativ. Båsescu råmâne fårå îndoialå un personaj charismatic, care are o mare capacitate de comunicare la nivelurile bazale ale componentelor sociale. Aceastå uşurinÆå în dispersia mesajului public a fåcut ca liderul PD så uzeze cu predilecÆie de calitatea sa de primar (ca element simbolic) 331

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

pentru a transmite semnalele politico-electorale menite så îi asigure accesul spre o posibilå candidaturå la funcÆia de preşedinte al României. Eludând înså dimensiunea politicå autenticå, Båsescu a cåzut singur în capcana actorului «de un singur rol» (Colombo, dacå ni se permite comparaÆia). Lipsa de viziune în promovarea politicå a fost relevatå şi în ultimele sondaje electorale, care demonstreazå concret cå, deşi publicul îi acordå lui Båsescu un procent semnificativ pentru funcÆia de primar general, acelaşi public îl crediteazå modest la capitolul opÆiuni pentru preşedinÆie. E greu de crezut cå în aceastå privinÆå s-ar putea produce o redresare pe ultima sutå de metri. Din acest motiv s-ar putea ca imaginea de Zorro, pe care şi-a ales-o Båsescu în traiectoria spre funcÆia supremå în stat, så råmânå la stadiul «primarului etern», alåturi de cea lui Gheorghe Funar.

Nåstase – «înapoi în viitor» Båtålia lui Adrian Nåstase este în acest moment de cu totul alt ordin. Preşedintele PSD conduce un guvern purtåtor de mesaj european-occidental. Nåstase se confruntå cu o nouå paradigmå în transformarea societåÆii româneşti. Dacå în primele guvernåri de dupå 1989 cristalizarea noii clase politice a fost fåcutå cu preÆul unei lipse de acÆiune la nivel economic prin care România a ratat un start important alåturi de celelalte state est-europene, aståzi problemele sunt de altå naturå. Accelerarea reformei presupune implicit suportarea tuturor costurilor sociale (de cåtre populaÆie) şi electorale (de cåtre partidul de guvernåmânt) care nu au fost plåtite pe parcursul a 13 ani. Dar dezavantajul major al unui guvern reformist este determinat în momentul de faÆå de un element mult mai semnificativ. Dacå în primii ani postrevoluÆionari rezistenÆa opiniei publice la schimbare a fost «subvenÆionatå» politic din rezervele economico-financiare şi din råmåşiÆele entuziasmului revoluÆionar, în prezent populaÆia a pierdut acel «capital al råbdårii» care a permis guvernårilor trecute så strige la unison cu masele «Nu ne vindem Æara!». Iar aceastå nouå paradigmå – påstrarea echilibrului social concomitent cu tranşarea eficientå şi contra-cronometru a reformei – constituie principalul impediment în aplicarea unor decizii macroeconomice care, odatå asumate, îşi vor face simÆit efectul pozitiv abia la nivelul urmåtoarelor generaÆii. În aceastå ecuaÆie este posibil ca premierul så mizeze în bunå måsurå şi pe un instinct al maselor, care simt cå România are în acest moment o singurå direcÆie: cea occidentalå. Din acest motiv, în pofida unor probleme sectoriale, Nåstase a ales så påstreze nealteratå unitatea executivului, evitând pânå în acest moment så apeleze la varianta, des utilizatå în toate cabinetele anterioare, a remanierii guvernamentale. Înså pentru a aplica cu succes politica economicå, Nåstase trebuie så rezolve mai întâi o problemå de comunicare. Spre deosebire de Båsescu, Adrian Nåstase provine dintr-un mediu cu valenÆe academice care au fost însuşite ca atare. Aceastå dimensiune aşazå în foarte multe momente un baraj în comunicarea publicå a deciziilor, multe dintre ele 332

Campania pentru prezidenÆiale

vitale, luate la nivel guvernamental. Dacå nu se va depåşi inadaptarea la mediul de comunicare, premierul şi echipa sa riscå så piardå un segment important al suportului public, cel care pânå acum a menÆinut constanta încrederii în politica de viitor a guvernului.

Pe de altå parte, toate atributele de reprezentativitate naÆionalå l-au avantajat net pe Adrian Nåstase în confruntarea cu Traian Båsescu, ancorat în problemele locale ale Capitalei.

Dacå la începutul mandatului Båsescu era al doilea lider politic dupå Ion Iliescu, în privinÆa voturilor câştigate direct, în ultimii doi ani, preşedintele Partidului Democrat a fost plasat treptat la nivelul «bunului gospodar». Premierul Adrian Nåstase a reuşit în cele din urmå så interpunå mai multe baraje comunicaÆionale între el şi primarul general. În ciuda insistenÆelor liderului PD de a întreÆine un conflict direct cu premierul, lupta politicå a fost coborâtå de fiecare datå la nivelul primarilor de sector çi a consilierilor municipali. În momentul de faÆå, preçedintele PSD s-a detaçat complet de conflictul care încå mai mocneçte la nivelul Capitalei. Iar în absenÆa unui adversar de prim rang, atuul principal al lui Traian Båsescu – abordarea conflictualå – nu mai poate fi valorificat, limitând drastic orizontul politic al liderului democrat”.390 În definitiv, 5 milioane de români au crezut în sloganul de campanie al lui Traian Båsescu: „Treaba ta este så votezi. Restul este treaba mea”. Probabil cå în ultimii 10 ani mulÆi au realizat cå „restul” nu era doar „treaba lui”. În 11 februarie 2005, deci la douå luni dupå alegerile prezidenÆiale, un articol din cotidianul „Libertatea” aråta cå preçedintele ar fi profitat de funcÆia sa, în perioada în care era primar al Capitalei, pentru a intra în posesia unei locuinÆe naÆionalizate, situatå pe strada Çtefan Mihåileanu.391 Un comunicat al preçedinÆiei a confirmat faptul cå Traian Båsescu deÆine în proprietate o locuinÆå pe strada Çtefan Mihåileanu nr. 2, din Capitalå, despre care susÆinea cå a fost cumpåratå legal, în 2003, cu 640 de milioane de lei.

Ceea ce este interesant este faptul cå aceastå informaÆie – cunoscutå, evident, la nivelul organizaÆiei PSD din Bucureçti (çi din alte zone) – nu a ajuns la mine. Eu am aflat acest 390

MPC, „România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii”, vol.cit., p.220-223. Iatå ce scria, în 2013, Vladimir Tismåneanu: „Må pronunÆasem public în favoarea lui Traian Båsescu, çtiind cå «nu face parte, precum Nåstase, dintre uteciçtii lui Iliescu»” (V. Tismåneanu, Cr. Påtråçconiu, Cartea preçedinÆilor, op.cit., p.114). M-a amuzat formula „uteciçti” venitå de la Volodea Tismåneanu, dar çi referirea criticå la Iliescu, cel cu care lansase, în 2004, o carte de amintiri, Marele Çoc...

391 Iatå çi portretul pe care i-l face Vladimir Tismåneanu, în 2013, lui Traian Båsescu: „Traian Båsescu este un spirit pragmatic care a înÆeles cå modernizarea realå a României înseamnå adoptarea valorilor pluraliste çi despårÆirea de trecutul totalitar, fascist çi comunist. Doctrina sa este legatå de proiectul såu politic: stat de drept, respect pentru ConstituÆie, lupta împotriva corupÆiei, euroatlantism autentic, nu mimat, lupta cu moçtenirile leniniste, spre a utiliza conceptul lui Ken Jowitt”. (V. Tismåneanu, Cr. Påtråçconiu, op.cit., p.225)

333

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

lucru citind ziarul „Libertatea”! Evident cå acest element ar fi contat în dezbaterea televizatå din 8 decembrie, aça cum a contat în 1996, în dezbaterea finalå dintre Ion Iliescu çi Emil Constantinescu, faptul cå Emil Constantinescu a adus facsimilul contractului prin care, între cele douå tururi de scrutin, Ion Iliescu îçi cumpårase locuinÆa, trecând-o de la RAPPS la Primåria Bucureçtiului.392 Mai ales cå ne puteam bate în „case”: Mihåileanu contra Zambaccian. Dar asta nu s-a våzut, probabil, în oglindå!

392

În discuÆia cu Lucian Sârb, Iosif Boda vorbeçte despre „scandalul imobiliar” utilizat de Emil Constantinescu în dezbaterea finalå cu Ion Iliescu: „Cu atât mai mult m-a susprins faptul cu cât eu, ca director de campanie electoralå în 1996, nu am ştiut nimic de faptul cå s-a låsat îmbrobodit de o serie de oameni care aveau interesul så se adopte o hotårâre de guvern prin care un numår mare de case erau scoase de la Regia Protocolului de Stat şi trecute la primårie pentru a pulea fi cumpårate. Într-o noapte s-a fåcut operaÆiunea asta. A doua zi, toÆi şi-au cumpårat casele. Printre ei şi domnul Iliescu. Aşa cå la confruntarea decisivå de la televiziune, din turul doi din 1996, Emil Constantinescu a venit cu documentul pe maså. Asta ca så vå daÆi seama cât de loiali sunt românii, pentru cå nu putea så fie în posesia acelui contract decât cineva apropiat lui Iliescu. Eu, directorul lui de campanie, habar nu aveam de chestiunea asta. O copie a contractului a ajuns la Emil Constantinescu. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.143)

334

Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

39. Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

Alegerile din 2004 au reprezentat o etapå extrem de complexå în evoluÆia politicå a PSD. Obiectivul partidului în aceste alegeri a fost acela de a se menÆine la guvernare pentru al doilea mandat succesiv. Acest obiectiv, deşi realist, a fost şi unul foarte ambiÆios. ExperienÆa politicå din România postrevoluÆionarå, ca şi din toate noile democraÆii europene evidenÆiaserå faptul cå electoratul este mai curând tentat så menÆinå un ritm alert al alternanÆei la guvernare, sancÆionând astfel atât costurile inerente ale tranziÆiei, cât şi unele discrepanÆe, între aşteptåri şi realizåri în materie de guvernare. Çi eu, çi ceilalÆi colegi am fost conştienÆi de dificultatea obiectivului propus, dar am apreciat corect existenÆa unei tendinÆe reale, existente în societatea româneascå, de a menÆine la putere singura formulå de guvernare, care, dupå 15 ani dificili de tranziÆie, a reuşit så stabilizeze economia şi så asigure o creştere sustenabilå şi puternicå a acesteia. Din punctul de vedere al conjuncturii politice, situaÆia din 2004 era mult mai dificilå decât în alegerile din 2000. Pe scena politicå româneascå se consolidase o alianÆå de dreapta cu o puternicå retoricå populistå şi care a exploatat eficient tentaÆia electoratului de a înlocui la guvernare proiecte politice de stânga cu unele de dreapta. Båtålia pentru preçedinÆie fåcea parte din acest context mai larg.

Voi încerca, pentru început, så prezint o analizå a rezultatelor obÆinute. TendinÆa istoricå de scådere a participårii la vot, în România, a fost confirmatå şi în 2004. Astfel, datele statistice relevå cå s-au prezentat la vot doar 58,5% dintre alegåtori, faÆå de 76% în 1996 şi 65,3% în 2000. FaÆå de anul 1992, în 2004 au participat la vot cu 1,7 milioane de persoane mai puÆin în turul I şi cu 2 milioane mai puÆin în turul al ll-lea.393 393

PrezenÆa la vot, la prezidenÆiale: 1996 2000 2004

Tur I Tur II Tur I Tur II Tur I Tur II

13.088.388 13.078.883 11.559.458 10.184.715 10.794.653 10.112.262

76,10% 75,90% 65,30% 57,50% 58,50% 55,20%

335

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Calitatea actului votårii s-a îmbunåtåÆit vizibil. În anul 1992, la turul I, s-au înregistrat aproape 1,7 milioane de voturi anulate, iar în 2004, doar 339.000 de voturi anulate. În mod tradiÆional, calitatea votårii la turul al doilea este mult mai ridicatå decât la primul tur, regularitate verificatå şi în anul 2004. PrezenÆa la vot în turul al doilea în 2004 a fost afectatå de Hotårârea nr. 105 din 7.12.2004 a Biroului Electoral Central. Aceastå Hotårâre a abrogat un articol dintr-o precedentå hotårâre, emiså doar cu o zi mai devreme, Hotårârea BEC nr. 97 din 6.12.2004, care afirma cå „Persoanele care, în ziua votårii, se aflå în altå localitate decât localitatea de domiciliu, îşi pot exercita dreptul de vot la oricare din secÆiile de votare organizate în localitatea în care se aflå.” (art. 6). Hotårârea Biroului Electoral Central nr. 105 din 07.12.2004 a limitat posibilitatea persoanelor aflate în altå localitate decât cea de domiciliu (în special cele din mediul rural) de a vota pentru turul al doilea al alegerilor prezidenÆiale. Hotårârea BEC nr. 105 din 7.12.2004 a fost adoptatå sub presiunea unor partide politice, a mass-media şi a unor organizaÆii neguvernamentale care au susÆinut cå numårul persoanelor care au votat pe liste suplimentare (listele alcåtuite în secÆiile de votare la prezentarea unor alegåtori care nu sunt pe listele permanente) era excesiv de mare. În realitate, numårul persoanelor care au votat pe liste suplimentare în anul 2004 a fost, la primul tur, mai mic cu aproape 300 de mii faÆå de anul 2000. ExplicaÆia cea mai raÆionalå este cå listele permanente au fost mai complete în anul 2004 decât în anul 2000, în special datoritå recensåmântului din 2002. Ca urmare a restricÆionårii dreptului de a vota în turul al doilea, numårul persoanelor care au votat pe listele suplimentare a fost mai mic decât la primul tur cu circa 430 de mii de votanÆi. Votarea pe listele suplimentare în mediul rural a fost în mod sigur reduså prin aceastå Hotårâre nejustificatå a Biroului Electoral Central. În mod evident, aceastå Hotårâre a afectat puternic numårul votanÆilor mei.

TendinÆa de concentrare a scenei politice din România – deja anunÆatå de rezultatele alegerilor locale din vara anului 2004 – a continuat. Astfel, partidele aflate în 2005 în Parlament au obÆinut 87% din totalul voturilor valabil exprimate la Camera DeputaÆilor, faÆå de 46% în 1996 şi 77% în 2000. De asemenea, candidaÆii la preşedinÆie ai partidelor reprezentate în 2005 în Parlament au concentrat în primul tur din 2004 aproximativ 93% din voturi, faÆå de 64% în 1996 şi 87% în 2000. Este adevårat, bazinul electoral al PSD nu s-a modificat radical între 2000 şi 2004. În 2000, peste 50% dintre electorii PSD locuiau în mediul urban, Partidul Social Democrat având atunci un echilibru aproape perfect între mediile de rezidenÆå. În 2004, ponderea electoratului urban în totalul electoratului PSD a scåzut la 48.2%, probabil din cauza orientårii aproape exclusive a campaniei parlamentare cåtre mediul rural. Trebuie så menÆionez înså cå, în acelaçi timp, s-a modificat ponderea regiunilor istorice în bazinul PSD între 2000 şi 2004. Ponderea Transilvaniei în totalul bazinului electoral al PSD a crescut în 2004 faÆå de 2000.

336

Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

Criteriul de performanÆå al analizei rezultatelor la alegeri este comparaÆia cu alegerile precedente. În condiÆiile stabilizårii scenei politice din România (în anul 2004 au intrat în Parlament aceleaşi partide ca çi în 2000), comparaÆia dintre alegeri este singura care aratå dacå un partid îçi menÆine bazinul numeric. În alegerile parlamentare din 2004, Uniunea NaÆionalå PSD+PUR a obÆinut 3.730.352 de voturi valide, cu 238.112 mai puÆine decât în anul 2000. Scåderea numårului de voturi valide în 2004 este proporÆionalå cu scåderea participårii la vot. Cu alte cuvinte, Uniunea NaÆionalå PSD+PUR nu a înregistrat nicio erodare electoralå în perioada 2000-2004.

Deşi bazinul electoral al PSD a råmas proporÆional constant între 2000 şi 2004, alegerile parlamentare din 2004 au relevat douå particularitåÆi ce au avut efecte importante asupra structurii politice a Camerei DeputaÆilor pentru legislatura care a început în decembrie 2004. Ponderea foarte mare a deputaÆilor PUR aleşi pe listele Uniunii NaÆionale PSD+PUR (19 deputaÆi faÆå de un total de 132 de mandate validate) a redus mårimea grupului parlamentar PSD. Pentru a face o analizå comparativå corectå între numårul de mandate obÆinut în 2000 şi cel din 2004 trebuie Æinut cont cå, urmare a scåderii populaÆiei, s-a diminuat prin lege numårul total de deputaÆi şi senatori. În aceste condiÆii, deşi în numår de voturi nu a scåzut în 2004 faÆå de 2000 decât cu 6%, proporÆional cu scåderea participårii la vot, numårul de deputaÆi pentru Uniunea NaÆionalå PSD+PUR a scåzut cu 23, de la 155 în 2000 la 132 în 2004.

Important este çi faptul cå s-a modificat repartizarea mandatelor în profil teritorial; Transilvania şi Banatul au cumulat un numår mai mare de deputaÆi faÆå de anul 2000. În ceea ce priveçte alegerile pentru Senat, în 2004, Uniunea NaÆionalå PSD+PUR a obÆinut 3.798.607 voturi valide, cu 241.605 mai puÆine decât în anul 2000. Scåderea numårului de voturi valide în 2004 este proporÆionalå cu scåderea participårii la vot, relevând aceeaçi lipså a eroziunii electorale.

MenÆionez din nou douå particularitåÆi care au avut efecte importante asupra structurii politice a Senatului pentru legislatura care a început în decembrie 2004: Ponderea foarte mare a senatorilor PUR aleşi pe listele Uniunii (11 senatori faÆå de un total de 57 de mandate validate reprezentau peste 19%). Pe de altå parte, s-a produs o creştere a electoratului social-democrat din Transilvania, faÆå de anul 2000.

ConsecinÆele celor douå particularitåÆi pot fi sistematizate astfel, în opinia mea: la fel ca şi în cazul Camerei DeputaÆilor, deşi în numår de voturi nu a scåzut în 2004 faÆå de 2000 decât cu 6%, proporÆional cu scåderea participårii la vot, numårul de senatori ai PSD a scåzut cu 19; respectiv de la 65 în 2000 la 46 în 2004. De asemenea, s-a modificat repartizarea mandatelor în profil teritorial, Transilvania çi Banatul cumulând un numår mai mare de senatori faÆå de anul 2000. În ceea ce priveçte rezultatul alegerilor pentru PreçedinÆie, la primul tur, în calitate de candidat al Uniunii NaÆionale PSD+PUR, eu am obÆinut 4.278.864 de voturi, respectiv 41% din voturile valide exprimate, cu circa 500 de mii de voturi mai mult decât a obÆinut PSD+PUR 337

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

la alegerile parlamentare. Contracandidatul principal, Traian Båsescu, a obÆinut, de asemenea, mai multe voturi decât AlianÆa PNL-PD la primul tur al alegerilor parlamentare. Acest fapt a fost posibil prin votul divergent al electorilor partidelor neparlamentare, care şi-au votat partidul la alegerile parlamentare, dar au optat pentru mine sau pentru Traian Båsescu la scrutinul prezidenÆial.

Cunoscându-se loialitatea de bazin electoral, problema principalå dupå turul I a fost atragerea unui numår cât mai mare de voturi din bazinele råmase disponibile, respectiv 1,3 milioane electori C.V.Tudor, 0,5 milioane electori Markó Béla şi 0,8 milioane de electori ai candidaÆilor partidelor neparlamentare. Prin urmare au råmas de redistribuit 2,2 milioane de electori. În turul al doilea, eu am reuşit så obÆin un spor de 0,6 milioane voturi, iar Traian Båsescu 1,6 milioane, câştigând competiÆia. În numai patru judeÆe am reuşit så obÆin un spor comparativ pozitiv: Harghita, Satu-Mare, Sålaj şi Covasna. În toate celelalte judeÆe, sporul comparativ a fost negativ pentru mine.

Aceste rezultate aratå influenÆa unor factori care au realocat voturile disponibile în proporÆia de 2/1 pentru Traian Båsescu. Cercetåri postelectorale au aråtat cå realocarea la turul al ll-lea a bazinelor electorale disponibile a avut urmåtoarea structurå: • Cele 0,5 milioane de voturi (mai puÆin scåderea proporÆionalå a participårii la vot) pentru Marko Bela s-au realocat în proporÆia 2/1 pentru mine.

• Cele 1,3 milioane de voturi pentru C.V. Tudor s-au realocat în proporÆia 2/1 pentru Traian Båsescu, mai puÆin scåderea proporÆionalå a participårii la vot.

• Cele 0,8 milioane de voturi pentru candidaÆii partidelor neparlamentare s-au realocat în proporÆie 2/1 pentru Traian Båsescu, mai puÆin scåderea proporÆionalå a participårii la vot.

• Este de remarcat cå, în anul 2004, ca şi în 2000, ponderea participårii la vot (voturi valabil exprimate raportate la populaÆia cu drept de vot) este mai scåzutå în mediul rural faÆå de mediul urban. Aceastå regularitate s-a verificat în ambele tururi ale scrutinului prezidenÆial din 2004. Aceste concluzii rezultå şi din compararea numårului de voturi valabil exprimate. Astfel, în turul I au fost 6 milioane de voturi valabil exprimate în mediul urban şi 4,4 milioane în mediul rural; în turul al ll-lea au fost 5,8 milioane în mediul urban şi 4,2 milioane în mediul rural.

• Bazinul meu electoral în turul I a fost distribuit practic egal între mediul urban (2 milioane) şi cel rural (2,2 milioane). La turul al II-lea aceastå regularitate s-a påstrat (2,3 milioane respectiv 2,5 milioane).

• Bazinul electoral al candidatului Traian Båsescu în turul I a fost profund dezechilibrat: 2,5 milioane de electori din mediul urban şi 1 milion de electori din mediul rural. Schimbarea majorå a intervenit în turul al II-lea. Candidatul Traian Båsescu a reuşit så colecteze suplimentar 600 de mii de voturi din mediul rural, dublu faÆå de mine.

338

Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

Iatå çi rezultatul alegerilor prezidenÆiale, turul I çi turul al II-lea.

28 noiembrie 2004

12 decembrie 2004

CandidaÆi

Numår voturi

Procente

Numår voturi

Procente

Adrian Nåstase Traian Båsescu

4.278.864 3.545.236

40,94% 33,92%

4.881.520 5.126.794

48,77% 51,23%

Corneliu Vadim Tudor Markó Béla

1.313.714 533.446

12,57% 5,10%

Gheorghe Ciuhandu George Becali

198.394 184.560

1,90% 1,77%

Petre Roman Gheorghe Dinu Marian Petre MiluÆ Ovidiu Tudorici Aurel Rådulescu Alexandru Raj Tunaru

140.702 113.321 43.378 37.910 35.455 27.225

1,35% 1,08% 0,42% 0,36% 0,34% 0,26%

Nu îmi propun så analizez, în profunzime, ceea ce s-a întâmplat în turul al II-lea al prezidenÆialelor din 2004. Cu toate acestea, cred cå meritå evidenÆiate unele date care aratå, în mod clar, cå anumite organizaÆii PSD, dupå primul tur al prezidenÆialelor – care a coincis cu alegerile pentru parlamentarii din fiecare judeÆ – practic ar fi oprit motoarele. În Caraç-Severin, în turul al II-lea, am obÆinut 60.731 de voturi, mai puÆin, deci, decât în primul tur 62.450. În ConstanÆa, în primul tur, am obÆinut 135.781 de voturi, iar în turul al II-lea creçterea a fost minimå (140.441), în timp ce Båsescu a crescut de la 155.850 la 220.783. Ciudat, în Gorj, eu am pierdut alegerile (trecând de la 68.228 de voturi la 74.925), în timp ce Båsescu a avut o creçtere spectaculoaså, de la 46.799 de voturi la 84.941 de voturi. În Gorj, e adevårat, un rol important pentru acest rezultat l-a avut liderul sindical Marin Condeescu, care a orientat votul minerilor spre Traian Båsescu.

La fel, în Olt, unde, în turul II, am scåzut de la 119.696 la 84.407 de voturi, iar Båsescu a crescut de la 56.862 la 64.855 de voturi.

M-au mirat çi rezultatele de la Iaçi. În primul tur, obÆinusem 196.508 voturi. În turul al II-lea, am obÆinut doar 156.272 (!), în timp ce Båsescu a crescut de la 127.184 la 136.910 voturi. Çi în alte judeÆe – fiefuri ale PSD, au existat scåderi importante de procente în turul al II-lea: Argeç (de la +12,25% la –2,51%), Bacåu (de la 18,07% la 5,72%), Bråila (de la 20,63% la 10,92%), Cålåraçi (de la 21,98% la 12,12%), Dolj (de la 12,49% la 3,32%), GalaÆi (de la 12,22% la 0,90%), Gorj (de la +12,32% la –6,27%), IalomiÆa (de la 21,90% la 12,73%), MehedinÆi (de la 15,15% la 5,25%), Suceava (de la +7,26% la –2,39%), Teleorman (de la 339

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

28,24% la 11,97%), Tulcea (de la +4,30% la –15,78%!), Vâlcea (de la 18,99% la 8,96%), Vrancea (de la 19,99% la 12,20%).

Singurele judeÆe unde procentele mele, faÆå de cele ale lui Traian Båsescu, au crescut în turul II au fost: Harghita (de la 2,43% la 53,43%), Mureç (de la 7,11% la 8,90%), Satu Mare (de la 12,19% la 22,23%), Sålaj (de la 13,56% la 18,15%). Practic, doar judeÆe din Ardeal!394 Trebuie så remarc – atunci când am pus împreunå, recent, aceste date –, cå am fost destul de surprins.

Cu toate astea, fåcusem çi mai demult o analizå „Cum au fost pierdute alegerile prezidenÆiale? Sintezå” pe care am publicat-o pe blog. „1. Statistic vorbind, turul al doilea al alegerilor prezidenÆiale din 2004 a fost pierdut în çapte judeÆe care au jucat un rol cheie. În aceste judeÆe, Traian Båsescu a cumulat în turul al doilea un avantaj de circa 1,3 milioane de voturi. Aceste circumscripÆii electorale sunt: Bucureçti (–300.000 de voturi), Prahova (-220.000 de voturi), ConstanÆa (–220.000 de voturi), Timiç (–200.000 de voturi), Cluj (–150.000 de voturi), Sibiu (–130.000 de voturi), Braçov (–100.000 de voturi). Acestea sunt, de asemenea, circumscripÆiile electorale în care Traian Båsescu a câçtigat cele mai multe voturi între turul I çi turul al ll-lea.

2. Eu am obÆinut în turul I un avans considerabil faÆå de Traian Båsescu, de aproximativ 7% din voturile exprimate, adicå circa 700.000 de voturi, çi un plus de voturi faÆå de voturile exprimate în favoarea Uniunii NaÆionale PSD+PUR (circa 500.000 de voturi).

MenÆinerea acestui avantaj depindea de douå lucruri: a) de capacitatea partidelor de a-çi mobiliza electoratul în turul al doilea în aceeaçi måsurå ca çi în turul I; b) de capacitatea candidaÆilor de a atrage voturi de la candidaÆii semnificativi ai turului I. Discursul politic desfåçurat în perioada dintre cele douå tururi a conturat un transfer de voturi spre mine dinspre electoratul lui Markó Béla çi un transfer de voturi cåtre Traian Båsescu dinspre electoratul lui Corneliu Vadim Tudor. Calculul hârtiei aratå cå, çi în cazul în care acest transfer ar fi fost total (ceea ce este chiar çi teoretic imposibil), am fi råmas la egalitate.

3. Retrospectiv, constat cå analiza scenariilor privind redistribuirea voturilor PRM çi UDMR în turul al doilea (fåcutå pe bazå de date ale exit-pollurilor) indicå urmåtoarele lucruri: a) DistribuÆia voturilor UDMR. A avut loc un transfer semnificativ de voturi dinspre UDMR spre mine în unele judeÆe – Harghita, Covasna, Mureç, Satu-Mare –, dar 394

Traian Båsescu a câçtigat alegerile în Bucureçti, Transilvania, Banat, Dobrogea, în timp ce eu am fost votat mai mult în Moldova, Oltenia çi Muntenia. PopulaÆia din mediul urban a votat preponderent cu Traian Båsescu, în timp ce eu am fost preferat de populaÆia din mediul rural. Conform sondajelor efectuate la ieşirea din secÆiile de votare, s-a constatat o aderenÆå mai mare a lui Traian Båsescu la electoratul tânår şi mediu ca vârstå (18-35 de ani: 57,5%; 35-50 de ani: 56,8%), în timp ce eu am fost preferat de publicul de peste 50 de ani (50-65 de ani: 56,4%; peste 65 de ani: 66,5%). Båsescu a fost preferat de cei cu studii superioare.

340

Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

acesta nu a fost decât între 50 çi 60% din voturile acordate UDMR. Nu a avut loc un transfer semnificativ de voturi dinspre UDMR în favoarea mea în Cluj çi Bihor. b) DistribuÆia voturilor PRM. Voturile PRM s-au distribuit, de asemenea, contradictoriu.

Au existat transferuri semnificative de voturi ale PRM în favoarea lui Traian Båsescu în Cluj, Hunedoara, ConstanÆa, Prahova, Gorj çi, probabil, Bucureçti. Chiar dacå voturile PRM au fost colectate de cåtre Traian Båsescu în aceeaçi proporÆie ca çi voturile UDMR de cåtre mine, distribuÆia l-a avantajat pe Traian Båsescu. Ea nu a putut fi suficientå înså pentru a asigura victoria lui Traian Båsescu. c) Decisive au fost voturile PSD. Un factor care a contat a fost capacitatea reduså a PSD de a mobiliza la vot nehotårâÆii çi de a transfera în favoarea mea voturile acordate în turul I candidaÆilor mai puÆin semnificativi. Pânå la urmå, analiza voturilor indicå faptul cå am pierdut alegerile pentru cå în 5 circumscripÆii importante – Bucureçti, Timiç, Prahova, ConstanÆa çi Cluj – nu am putut obÆine o creçtere semnificativå a voturilor fatå de turul I. Dintre acestea, Cluj este singura circumscripÆie în care am obÆinut în turul al ll-lea mai puÆine voturi decât în turul I, iar Bucureçtiul este circumscripÆia în care creçterea mea a fost mai micå decât creçterea lui Båsescu.

4. Analiza politicå vs analiza statisticå. Analiza statisticå a voturilor este utilå nu doar pentru a sublinia cå PSD are probleme speciale în aceste circumscripÆii. Mai este utilå pentru a sugera PSD så-çi organizeze viitoarea strategie electoralå pe circumscripÆii electorale, în funcÆie inclusiv de ponderea acestora în votul total. Dar analiza statisticå nu evidenÆiazå decât cauze tehnice ale pierderii alegerilor. Ea nu este înså utilå pentru înÆelegerea cauzelor politice are au dus la pierderea alegerilor prezidenÆiale çi, ulterior, la pierderea guvernårii de cåtre PSD. De altfel, rezultatul statistic obÆinut de mine în turul al ll-lea este surprinzåtor de favorabil, în condiÆiile în care PSD înfrunta singur întregul spectru politic românesc.

5. Analiza politicå a pierderii alegerilor. Turul al doilea al alegerilor prezidenÆiale a fost «pierdut» mai devreme, în momentul în care PSD a «obÆinut» unificarea întregului spectru politic românesc, plus societatea civilå, plus opinia jublicå internaÆionalå, împotriva sa. Acest proces a avut loc în prima parte a anului 2004 çi a beneficiat de o condiÆie favorabilå – disensiunile interne din PSD çi mai ales cele dintre Guvern çi Preçedinte, care au devenit vizibile çi au produs efecte politice majore începând din aceeaçi perioadå.

6. În faÆa perspectivei de a înfrunta întregul spectru politic românesc, indezirabilå chiar çi în condiÆiile unei bune guvernåri, PSD a început så facå o serie de greçeli remarcabile: a) a accentuat disensiunile interne, adåugând celor deja existente între Preçedinte çi premier unele noi (în care au fost implicaÆi çi alÆi lideri importanÆi, precum Dan Ioan Popescu, Mircea Geoanå, Ioan Rus etc.); b) a adoptat agenda politicå çi de imagine a opoziÆiei – eroare esenÆialå –, stråduindu-se så acÆioneze pe direcÆiile recomandate de aceasta; 341

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

c) a fåcut o serie de erori strategice de campanie electoralå – de la ruperea legåturilor cu PRM între cele douå tururi de scrutin pânå la reducerea prin lege (!) a rolului televiziunilor în campanie, în condiÆiile în care toatå presa scriså era împotriva sa.

7. Pierderea guvernårii a fost în parte un rezultat al erorilor politice fåcute anterior, inclusiv al incapacitåÆii de a-çi asigura alianÆele, în parte un rezultat al manevrelor politice de succes ale lui Traian Båsescu çi în parte o opÆiune a liderilor PSD, care au considerat prioritarå rezolvarea problemelor interne ale partidului faÆå de båtålia pentru guvernare”.395 Adaug çi un grafic al dinamicii evoluÆiei în sondaje, în toatå perioada anului 2004, a încrederii în candidaÆii PSD çi ai AlianÆei D.A. Grafic 2 – EvoluÆie candidaÆi preçedinÆie (2004)

Surse: Sondaje CURS, CSOP, Data Media, Gallup, IMAS, INSOMAR, IRECSON, IRSOP, ISS. În noiembrie 2004 s-au realizat douå studii independente la ieşirea de la urne (CURS şi INSOMAR/MMT).

Graficul prezintå o medie a celor douå studii. Rezultatele de atunci au fost urmåtoarele: CURS – Adrian Nåstase (41%), Traian Båsescu (35,3%); INSOMAR/MMT Adrian Nåstase (42,9), Traian Båsescu (35.1). Studiile de tip exit-poll au indicat egalitate între cei doi candidaÆi în turul al doilea al alegerilor prezidenÆiale. Rezultatele au fost atunci 51,23% Tråian Båsescu, 48,77% Adrian Nåstase.

395

Adrian Nåstase, Cum au fost pierdute alegerile prezidenÆiale din 2004, în vol. Blog'n roll (2), op.cit., p.208-2011

342

Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

Voi încerca o analizå criticå a unor aspecte de naturå organizatoricå ce au influenÆat rezultatul alegerilor. PerformanÆele organizaÆionale ale PSD au fost, se pare, grevate de ineficienÆå; numeroasele echipe de campanie electoralå nu au fost capabile så asigure o strategie coerentå. În plus, campaniei prezidenÆiale i s-a acordat o mai micå atenÆie dupå alegerile generale, demobilizarea unor lideri ai PSD (responsabili pentru anumite judeÆe şi zone) fiind evidentå în scorurile înregistrate la 12 decembrie 2004. Modul greoi de luare a deciziilor a impus o imagine de partid uneori anchilozat, ezitant şi care nu are curajul de a-şi asuma deciziile pânå la capåt. Încercårile de restructurare a partidului au fost firave, fåcute la presiuni externe (preså, opinia publicå) şi, mult mai grav, s-au împotmolit în compromisuri. Centrul a pårut prea slab şi lipsit de curaj în faÆa filialelor. Schimbårile la vârf şi din filiale, din dorinÆa eficientizårii şi dinamizårii acÆiunii de organizare şi de conducere politicå, de îmbunåtåÆire a imaginii, operate dupå alegerile locale, nu au avut rezultatul scontat. Dimpotrivå, revenirea asupra unora din aceste decizii nu a fåcut decât så adânceascå starea de agitaÆie internå în rândul PSD. Unii dintre membrii PSD, scåpaÆi de grija intrårii în Parlament la adåpostul unor locuri eligibile, au pårut a fi preocupaÆi mai mult de viitoarea structurå de putere a PSD, de dupå alegeri, decât de rezultatul final al alegerilor parlamentare şi, mai ales, al celor prezidenÆiale.

Am preluat, în acest volum, câteva fragmente din Raportul Institutului „Ovidiu Çincai” – al cårui preçedinte sunt – raport extrem de consistent, din decembrie 2005, din påcate foarte puÆin circulat la acel moment. Noua echipå de conducere a partidului, aleaså în 2005, nu mai era interesatå de felul în care se desfåçuraserå alegerile în 2004! În Raport se aråta, în concluzie: „Rezumând cazuistica utilizårii manipulårilor în campania electoralå din anul 2004 constatåm cå alegerile de anul trecut au fost libere, dar nu şi corecte. Guvernul a asigurat desfåşurarea liberå a alegerilor, în sens tehnic, chiar dacå au apårut numeroase deficienÆe de organizare. Rezultatul alegerilor, adicå a opÆiunilor libere ale cetåÆenilor, a fost viciat de o campanie de manipulare organizatå şi desfåşuratå de partidele de opoziÆie, împreunå cu mai multe ONG-uri pseudo-civice. În timpul campaniei, nu am identificat mari acÆiuni de manipulare ale PSD. ExplicaÆia constå în faptul cå social-democraÆii au recurs la campaniile de tip negativ în lupta cu opoziÆia, mizând şi pe organizarea superioarå. De fapt, dezinteresul PSD pentru manipulare (care este, repetåm, o formå de comunicare patologicå) poate fi explicat prin procesul de dezideologizare pe care l-au parcurs social-democraÆii în ultimii ani. Interesul lor a fost pentru câştigarea alegerilor prin superioritatea organizatoricå, nu prin dobândirea superioritåÆii în plan comunicaÆional”.396 Concluzia este paradoxalå: partidele-stat, de obicei, câçtigå alegerile!

396

Institutul „Ovidiu Çincai”, Analiza asupra manipulårii în campaniile electorale, rap.cit., p.32

343

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Aç vrea så adaug çi douå concluzii mai recente: „Preşedintele de atunci al PSD – Adrian Nåstase – a reuşit o performanÆå interesantå, şi anume al treilea scor înregistrat vreodatå în primul tur al alegerilor prezidenÆiale din România (fiind depåşit doar de Ion lliescu în 1990 şi 1992). AfirmaÆia anterioarå este adevåratå indiferent dacå vorbim despre voturi sau procente.

Så ne uitåm de exemplu la candidaturile PSD la preşedinÆie din ultimii douåzeci de ani: • 1996: 32%, 4,1 milioane voturi; • 2000: 36%, 4,1 milioane voturi; • 2004: 41%, 4,3 milioane voturi; • 2009: 32%, 3,1 milioane voturi.

Vorbim în mare parte de efectul organizaÆiilor eficiente de partid la care am fåcut aluzie la punctul anterior. Dar este evident cå s-a supralicitat post-factum imaginea unui om arogant, hiperintelectualizat, rupt de realitåÆile sociale ale naÆiunii în care candida. Traian Båsescu, un candidat mult mai carismatic şi mai apropiat de «popor», a obÆinut în primul tur al prezidenÆialelor cu şapte sute de mii de voturi mai puÆin (2004) şi respectiv 1,1 milioane voturi mai puÆin (2009) decât Nåstase.

Mai sintetic: din 1993 încoace, doar Nåstase a trecut de 40% în primul tur”.397 Çi analiza urmåtoare: „Înfrângerea lui Adrian Nåstase are la bazå un fenomen simplu de marketing politic, dar care l-a afectat pe Nåstase mai mult decât pe oricare candidat la prezidenÆiale de dupå 1989 cu excepÆia lui Corneliu Vadim Tudor: dispunerea nefavorabilå a votanÆilor terÆiari. Tipicul alegerilor prezidenÆiale din România este urmåtorul: doi candidaÆi intrå în turul doi, fiecare cu între 28% şi 41% din voturile acordate în primul tur. Restul votanÆilor – adicå cei care au susÆinut perdanÆii de pe locurile trei, patru, cinci etc. – vin înså la vot şi în turul doi. Analizeazå din nou situaÆia, se reorienteazå, schimbå ierarhiile. Vorbim de asemenea despre oameni care nu au venit la vot în primul tur şi care îşi exprimå preferinÆa doar în turul doi.

Aceste categorii compun votanÆii terÆiari – ei nu aparÆin electoratului vreunuia din cei doi candidaÆi care intrå în turul doi. Efectul votului lor este de obicei decisiv...

397

Adrian Nåstase – evaluare sociologicå, 20 martie 2013, http://sociollogica.blogspot.ro/2013/03/adriannastase-evaluare-sociologica.html

344

Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

Ce s-a întâmplat mai concret? Adrian Nåstase a obÆinut un scor de 26% în rândul votanÆilor terÆiari. Cu 35% era preçedinte...

Campania lui Traian Båsescu a jucat magistral cartea anticorupÆiei, cooptând aproape în totalitate electoratul lui Vadim (1,3 milioane în primul tur)...

De altfel, lista candidaÆilor la preşedinÆie care n-au intrat în turul doi – şi care au furnizat votanÆi pentru Traian Båsescu în acea manşå – este o lungå enumerare de oponenÆi declaraÆi ai PSD (Ciuhandu, Petre Roman) sau de figuri care apelau la mesaje anticorupÆie şi pro-«lege şi ordine» (Vadim, Becali sau independentul Gheorghe Dinu – 113 mii de voturi!)”.398 Aç vrea så pun în discuÆie çi dimensiunea externå a alegerilor din România. Odatå cu integrarea în structurile euroatlantice, România çi-a redefinit interesele naÆionale în context internaÆional. Iatå analiza pe care am fåcut-o în 2005: „În campania electoralå factorul extern a fost pus în discuÆie în maniere diferite de cele douå mari forÆe politice, Uniunea PSD+PUR şi AlianÆa D.A. Profitând de succesele de politicå externå ale guvernului Nåstase, de faptul cå preşedintele PSD a reuşit så-şi creeze bune relaÆii în Occident, multe dintre ele bazate pe afinitåÆi ideologice (Tony Blair, Gerhard Schroeder), campania electoralå a PSD çi a candidatului såu la preşedinÆie a fost centratå pe importanÆa relaÆiei cu statele occidentale. Adrian Nåståse a avut o poziÆie corectå, neîncercând så intre în tranşarea rivalitåÆilor transatlantice (lucru de altfel imposibil de realizat de un stat de importanÆa României), ci a subliniat cå este importantå o relaÆie la fel de bunå şi cu NATO (Statele Unite) şi cu Uniunea Europeanå. În campanie a apårut mai pronunÆatå latura pro-europenistå în mesajele lui Adrian Nåstase pentru cå, din punct de vedere electoral, integrarea europeanå este mai importantå, aducând mai multe beneficii directe alegåtorilor. Ca atare, campania electoralå a lui Adrian Nåstase a avut o componentå de susÆinere directå sau indirectå din partea unor lideri europeni sau ai InternaÆionalei Socialiste şi Partidului Socialiştilor Europeni.

Traian Båsescu şi-a construit campania electoralå pe demontarea tuturor atuurilor lui Adrian Nåstase, dintre care unul çi cel mai important erau tocmai relaÆiile sale externe bune, capacitåÆile sale de diplomat. Ceea ce a fåcut Traian Båsescu era foarte simplu, dar şi foarte riscant: a spus cå întreaga susÆinere externå a lui Adrian Nåstase ar fi fost cumpåratå prin semnarea fårå licitaÆie a unor importante contracte comerciale. În acelaşi timp înså este important de remarcat faptul cå jignirile publice aduse de Traian Båsescu prim-ministrului 398

Adrian Nåstase – evaluare sociologicå, 20 martie 2013, doc.cit.

345

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

francez Jean-Pierre Raffarin, cancelarului german Gerhard Schroeder sau fostului preşedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, toÆi nişte adepÆi ai unei Europe mai integrate şi mai unitare, nu au fost primite cu revoltå nici la Moscova, nici în America. Aceste manifeståri publice ale lui Traian Båsescu au oripilat o parte a euro-entuziaştilor, o parte dintre aceştia au votat totuşi cu AD.A., sperând cå aceste declaraÆii sunt doar jocuri de campanie, şi au satisfåcut o parte a electoratului cu orientåri naÆionaliste, frustrat cå Vadim Tudor a devenit un radical pios, care şi-a pierdut verva şi energia în campanie.

Orientarea de politicå externå a lui Traian Båsescu a fost şocantå pentru mediul academic şi politic avizat. Conceptul exclusivist de «axå» nu a mai fost folosit în lumea diplomaticå occidentalå în sens prescriptiv de la sfârşitul celui de-Al Doilea Råzboi Mondial. Şi mai şocant a fost exclusivismul orientårii de politicå externå: pe de-o parte o «axå Washington–Londra–Bucureşti», pe de altå parte, integrarea europeanå a fost trecutå la capitolul «Diverse». Aceastå poziÆie aparent stranie i-a fåcut pe unii specialişti în politica internaÆionalå så afirme cå: «Mai pragmatic şi sesizând cum se închide cleştele antantei americano-ruse în jurul unei UE în cåutare de relevanÆå politicå, Traian Båsescu s-a plasat integral pe Axa Washington–Londra discret prelungitå pânå la Moscova. În consens cu miliardarii de carton aflaÆi în spatele AlianÆei D.A., aceastå formulå a plasat integrarea europeanå într-un capitol subsidiar. Paradoxal, liderul AD.A. a câştigat chiar şi pe terenul acÆiunii externe». El a plecat de la premisa cå liderii europeni, având mai multå nevoie de România pentru proiectele lor politice decât România de UE, vor fi nevoiÆi så treacå cu vederea declaraÆiile belicoase la adresa lor. Apare clar cå între obÆinerea puterii şi integrarea europeanå, în viziunea lui Traian Båsescu, ceea ce putea conta cu adevårat era doar deÆinerea cu orice preÆ a puterii.

Un alt factor care a influenÆat psihologic deznodåmântul campaniei electorale, într-o måsurå care nu poate fi înså cuantificabilå, a fost «revoluÆia portocalie din Ucraina». Asocierea voluntarå sau prin coincidenÆå a AlianÆei D.A. cu mişcårile de protest «portocalii» de la Kiev a determinat, probabil, asocierea dintre albastrul Uniunii PSD+PUR şi albastrul lui Viktor Ianukovici, care a fraudat alegerile din Ucraina şi era perceput ca un anti-democrat.

CoincidenÆa dintre calendarul protestelor din Ucraina şi declaraÆia lui Traian Båsescu de fraudare a alegerilor asocia în mintea electoratului pe Adrian Nåstase cu «promoscovitul» Ianukovici, iar pe Traian Båsescu cu eroul mediatic pozitiv, «pro-occidentalul» Viktor Luşcenko”.399

399

346

Institutul „Ovidiu Çincai”, Victoria democraÆiei sau a neo-cezarismului?, rap.cit., p.23-25

Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

BEC a comunicat luni seara, la orele 19.00, rezultatele finale ale alegerilor prezidenÆiale, dupå numårarea tuturor voturilor legal exprimate. Astfel, Traian Båsescu a devenit noul preçedinte al României, obÆinând 51,23% (5.126.794 de voturi), în timp ce eu am obÆinut un scor de 48,77% (4.881.520 de voturi).

Luni la ora 15.15, noul preçedinte a Æinut primul såu discurs la sediul AlianÆei D.A. Dupå mulÆumirile protocolare, Båsescu a enumerat principalele obiective ale începutului de mandat: crearea unei majoritåÆi parlamentare stabile în jurul nucleului DA, crearea unui guvern capabil så îndeplineascå obligaÆiile asumare de România în negocierile cu UE çi transformarea instituÆiei prezidenÆiale în garantul respectårii legilor çi a ConstituÆiei de cåtre toate instituÆiile statului. Båsescu a precizat cå libertatea presei çi a societåÆii civile sunt fundamentale într-un stat democratic. Pe termen mediu, preçedintele a anunÆat drept Æel refacerea coeziunii naÆiunii, recâçtigarea demnitåÆii de român prin eradicarea såråciei çi prin a acorda tinerilor çanse de a se realiza profesional în propria Æarå.

Dupå alegerile prezidenÆiale, am recunoscut cå nu mi-a fost foarte uçor så trec peste eçecul electoral: „Dacå dåm la o parte voturile din Bucureçti, rezultå cå eu am câçtigat la nivelul Æårii. Pânå la urmå, avem doi preçedinÆi. Eu am câçtigat la nivelul celor 40 de judeÆe, în timp ce Traian Båsescu a câçtigat din Bucureçti diferenÆa de 265.000 de voturi. Putem spune cå Traian Båsescu råmâne preçedintele Bucureçtiului, în timp ce eu am câçtigat în Æarå. Dacå în Bucureçti eram la egalitate, sau dacå nu se vota, eu aç fi câçtigat alegerile”. Iatå deci o altå axå de departajare. Au existat alte „douå Românii” – „o Românie a bucureçtenilor” çi alta – restul Æårii.400 În 2005, Institutul Român pentru Politici Publice, împreunå cu Open Society Institute din Budapesta, a întocmit un raport, în urma monitorizårii alegerilor parlamentare çi prezidenÆiale din 2004. Acest document, în cele peste 228 de pagini ale sale, oferå o mare cantitate de informaÆii în legåturå cu modul în care mass-media a acÆionat çi a întårit anumite percepÆii çi ideologii în timpul campaniei. Raportul evidenÆiazå o multitudine de sondaje, de la încrederea populaÆiei în diferite televiziuni, la timpii de publicitate la TV ai partidelor politice.

400

Interesant, pe parcursul campaniei, eu am avut un procent de intenÆie de vot mai mare decât Uniunea PSD+PUR, în timp ce Båsescu avea o intenÆie de vot ceva mai micå decât AlianÆa. De altfel, acest aspect a reieçit çi la primul tur/simultan cu parlamentarele, când eu am obÆinut 40,94%, faÆå de PSD+PUR care a obÆinut 37%. În plus, concluzia echipei de la Multimedia Political Communication mi se pare corectå: „turul doi al alegerilor prezidenÆiale a fost dominat de o serie de teme (fraudarea alegerilor çi temele conexe acesteia), vectori de comunicare (publicitatea electoralå, societatea civilå) çi factori de context (alegerile din Ucraina, poziÆia PRM de jolly-joker în turul al doilea al alegerilor prezidenÆiale) care au lucrat în favoarea candidatului AlianÆei PNL-PD çi în defavoarea candidatului PSD+PUR. Reuçita lui Traian Båsescu (în condiÆiile în care guvernarea Adrian Nåstase a înregistrat cea mai bunå performanÆå de dupå 1989) s-a datorat, açadar, prestaÆiei mai bune (ca adecvare çi spontaneitate) a candidatului AD.A., bipolarizårii scenei politice ca urmare a alegerilor locale din 2004 çi a unui context politic favorabil (stimulat, e drept, de acÆiunile de campanie ale AlianÆei D.A.)”. Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.377

347

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Imediat dupå alegeri, a început „eliberarea” televiziunilor „libere”. Odatå cu anunÆarea rezultatului alegerilor çi, implicit, cu certificarea faptului cå pierdusem lupta pentru preçedinÆie, unele televiziuni s-au trezit miraculos din letargie. Remarcabilå a fost revenirea pe piaÆa jurnalismului profesionist a postului PRO TV. Dacå în ultima lunå de campanie înghiÆisem filme artistice pe bandå rulantå, a doua zi dupå alegeri televiziunea din Pache Protopopescu a devenit preocupatå så-çi informeze publicul cu çtiri çi analize politice, nu doar cu ultimele tendinÆe în teleshopping. În aceeaçi atitudine s-a înscris çi televiziunea publicå, aceasta fiind prima care s-a gråbit så anunÆe victoria lui Traian Båsescu, conform unui comunicat... nesemnat de BEC. Doar Antena 1401 a mai plutit puÆin în derivå, înså, ulterior, s-a raliat noului val.

La Prima TV, reporterul çi-a aråtat indignarea faÆå de oficialii BEC care au oferit comunicatul nesemnat doar uneia din televiziuni. Acesta a menÆionat înså cå membrii BEC au cerut ulterior scuze celorlalÆi ziariçti prezenÆi.

Dupå alegerile din 2004, PSD a råmas cel mai puternic partid din România; scorul såu fiind superior AlianÆei PNL-PD. Dincolo de victoria statisticå din alegerile din 28 noiembrie, PSD a pierdut înså båtålia politicå, lucru demonstrat de rezultatele din turul al II-lea al alegerilor prezidenÆiale. Este adevårat cå procentajul obÆinut în alegerile parlamentare a situat PSD pe primul loc. Este adevårat, alegerile parlamentare din 2004 NU au însemnat un declin al PSD, chiar dacå rezultatul lor a constatat în pierderea de cåtre PSD a guvernårii. Rezultatul obÆinut de PSD în 2004 se încadreazå într-o evoluÆie normalå a PSD. În 1992, pentru PSD au fost 401

Interesant este faptul cå pe parcursul unui singur an, Antena 1 a „întors armele de 3 ori”. „Înainte de semnarea acordului electoral între PUR şi PSD (septembrie 2004), postul a fost relativ critic la adresa puterii, mai ales înainte de alegerile locale, în toamnå ştirile postului au devenit brusc mult mai critice cu opoziÆia, puterea fiind menajatå. Dupå alegerile generale, când PUR a rupt alianÆa cu PSD çi s-a alåturat coaliÆiei guvernamentale, Antena 1 a urmat din nou direcÆia patronului såu, criticând PSD şi dovedind multå înÆelegere (faÆå de noua putere). Iatå câteva fragmente... (Raport de monitorizare 29 ianuarie – 11 februarie 2004): „Antena 1 este singura televiziune care criticå Guvernul çi pe Adrian Nåstase în aceastå problemå. Guvernul çi Adrian Nåstase au fost prezentaÆi ca încercând så minimizeze çi så ascundå opiniei publice din România criticile aduse de oficialii europeni”. (Raport de monitorizare, 1-20 iunie 2004): „La Antena 1, membrii PSD au fost asociaÆi cu 14 acÆiuni negative. Membrii celorlalte formaÆiuni politice au fost asociaÆi numai cu acÆiuni neutre, cu excepÆia membrilor UDMR – 1 acÆiune negativå”. (Raport de monitorizare, 1-20 septembrie 2004): „În cazul postului Antena 1, înså, diferenÆa dintre numårul total de apariÆii dintre cele douå formaÆiuni politice este de 82 de apariÆii: Uniunea PSD+PUR – 93 de apariÆii din care 34 de intervenÆii directe; AlianÆa D.A. – 9 apariÆii din care 4 intervenÆii directe”.

(Raport de monitorizare, 21 octombrie – 3 noiembrie 2004): „Antena 1 a prezentat cele mai multe acÆiuni pozitive ale membrilor Uniunii PSD+PUR (7 apariÆii). Adrian Nåstase a fost asociat cu cele mai multe acÆiuni pozitive (33) în cadrul ştirilor TV prime-time difuzate în timpul campaniei electorale; majoritatea au fost înregistrate în cadrul ştirilor postului Antena 1 (15 apariÆii). În perioada postelectoralå (20-26 decembrie 2004; 5-12 ianuarie 2005) la Antena 1, conÆinutul ştirilor s-a schimbat din nou: membrii PSD sunt singurii politicieni asociaÆi cu acÆiuni negative (5 apariÆii)”. (AgenÆia de Monitorizare a Presei, „Libertatea presei în România. Anul 2004”, p.11-12)

348

Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

3 milioane de voturi, în 1996, când a pierdut alegerile, 2,6 milioane de voturi, în 2000 au fost 3,9 milioane de voturi, în 2004, 3,7 milioane de voturi. La alegerile din 2008 au fost 2.352.968 Senat, 2.279.499 Camera DeputaÆilor. În 2012 au fost pentru USL 4.457.526 la Senat çi 4.344.288 la Camera DeputaÆilor. Cu alte cuvinte, PSD este un partid al cårui sprijin electoral a oscilat între 2,6 şi circa 4 milioane de voturi, într-o perioadå de douåzeci de ani. PerformanÆa PSD din alegerile parlamentare 2004 – comparabilå cu performanÆa sa din alegerile locale 2004 – se situeazå în partea superioarå a mobilizårii electoratului såu. În turul I al alegerilor prezidenÆiale din 2004, în calitate de candidat la preşedinÆie al PSD, eu am obÆinut aproape 4,3 milioane de voturi, mai mult cu 700.000 de voturi decât candidatul AlianÆei PNL-PD. Victoria lui Traian Båsescu în turul al ll-lea al alegerilor prezidenÆiale, cu doar 240.000 de voturi în plus, a schimbat raporturile dintre partide, generând o situaÆie în care Uniunea PSD+PUR nu a putut forma guvernul. Traian Båsescu a folosit şantajul alegerilor anticipate asupra partidelor mici pentru a obÆine votul de încredere în favoarea unui guvern având ca pivot AlianÆa D.A. Noul Preşedinte al României a profitat astfel de prerogativa sa formalå de a desemna un prim-ministru, transformând-o într-o prerogativå politicå prin refuzul numirii unei persoane din blocul care putea forma majoritatea, conform rezultatelor la parlamentare. Din påcate, victoria PSD în alegerile parlamentare nu a putut neutraliza efectul victoriei lui Traian Båsescu în alegerile prezidenÆiale.

Alegerile din 2004 s-au desfåşurat în condiÆiile în care, pentru prima datå în România, partidul aflat la guvernare finaliza un mandat cu majoritatea obiectivelor îndeplinite şi cu o situaÆie economicå radical îmbunåtåÆitå. Contextul economic, social şi politic era unul de stabilitate şi pace socialå. Scena politicå fusese cea mai echilibratå din istoria postdecembristå a României. În anul 2004, dupå alegerile locale din iunie, a apårut înså cu evidenÆå faptul cå scena politicå a României se îndreaptå cåtre formula 2+2 (plus un partid etnic), respectiv douå blocuri politice – unul de centru-dreapta şi unul de centru-stânga. Aceste douå blocuri deÆineau peste 90% din mandatele eligibile la alegerile locale. O concluzie a alegerilor parlamentare din 2004 a confirmat consolidarea acelor douå mari blocuri politice. PSD şi AlianÆa PNL-PD au acumulat aproximativ 70% din opÆiunile de vot ale electoratului, reprezentând aproximativ 11 milioane de cetåÆeni. Practic, ea a acoperit majoritatea electoratul activ politic. MenÆinerea pragului electoral de 5% a dus la conservarea situaÆiei din 2000, când nu au mai intrat în Parlament decât forÆele politice reprezentative. Acest numår redus de forÆe parlamentare a mårit şansele unei formaÆiuni mici, cum era PUR, så joace un rol decisiv, disproporÆionat faÆå de forÆa sa electoralå, în dezechilibrarea raporturilor de forÆå.

349

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

A existat tendinÆa de a aprecia cå o serie de greşeli de strategie au fost cauzele principale ale pierderii alegerilor, mai ales în contextul existenÆei unei guvernåri performante din multe puncte de vedere.402 A existat o contradicÆie evidentå între calitatea guvernårii şi rezultatul alegerilor. Guvernarea a asigurat o creştere fårå precedent şi, în ciuda unor dificultåÆi sectoriale, starea de mai bine a condus la situaÆia în care se putea vorbi despre finalul tranziÆiei în România.

Cu toate acestea, acest succes de guvernare nu a fost însoÆit şi de o victorie detaşatå în alegeri. Nu se pot invoca doar cauze punctuale çi nu se poate limita discuÆia doar la momentul campaniei electorale. Nu se pot elabora concluzii pertinente analizând doar anul electoral 2004.

Este necesar ca un demers analitic, realizat dupå zece ani, så vizeze la rece întregul mandat, evoluÆia partidului, a clasei politice şi a societåÆii româneşti în acea perioadå.

Cauzele eşecului PSD de la finalul anului 2004 sunt mult mai profunde şi Æin de întreaga noastrå evoluÆie de-a lungul anilor de guvernare. În 2004, seria gafelor/stângåciilor PSD debutase cu declaraÆia lui Mircea Geoanå, candidatul Uniunii PSD+PUR pentru funcÆia de premier, fåcutå a doua zi dupå primul tur, în care anunÆa cå Uniunea nu va negocia cu alte partide pentru susÆinerea lui Adrian Nåstase în turul al doilea al alegerilor prezidenÆiale. „Aceastå ieçire i-a fost fatalå lui Adrian Nåstase care, în acest fel, çi-a redus considerabil bazinul electoral pentru turul doi. Fårå îndoialå cå aceastå ieçire a lui Mircea Geoanå, condiÆionatå, ce-i drept, de presiunea opiniei publice la adresa unui pact cu PRM, a fost justificatå de dorinÆa de a transmite un mesaj politic corect.

Confruntarea politicå (în speÆå cea electoralå) este, înså, una eminamente incorectå, iar orice mijloc este scuzabil cu condiÆia ca acesta så conducå la un scor electoral favorabil. Prin respingerea PRM (ne referim aici nu neapårat la o colaborare politicå cu PRM, ci doar la un apel la 402

Campania parlamentarå şi prezidenÆialå a PSD s-a axat pe argumente raÆionale şi pe demonstraÆia competenÆei la guvernare ca argument suprem al continuitåÆii. Mesajul politic al PSD s-a fundamentat pe dimensiunea doctrinarå social-democratå, mai precis pe modul în care a fost puså în practicå în timpul mandatului: guvernarea asistenÆialå. Campania OpoziÆiei, cea parlamentarå, dar mai cu seamå cea prezidenÆialå, a ignorat orice formå de motivare raÆionalå a acordårii votului. OpoziÆia a valorizat exclusiv strategii şi instrumente emoÆionale de seducÆie şi manipulare a electoratului. De la campania negativå, la jocul schimbårii de candidat şi pânå la tema falså a fraudårii alegerilor, strategia electorala a opoziÆiei a maximizat riscurile, mizând exclusiv pe formula „totul sau nimic”. Mesajul politic al AlianÆei a constat într-un discurs de tip revoluÆionar-contestatar al sistemului reprezentat de PSD. Abordarea raÆionalå a campaniei electorale a determinat rezultate pozitive în cazul alegerilor parlamentare câştigate de PSD prin intermediul unui mesaj pragmatic, deloc retoric, susÆinut de fapte şi justificat prin rezultate. Practic, aceasta a fost unica abordare eficientå a electoratului nostru. În schimb, la nivelul campaniei prezidenÆiale, comunicarea prin intermediul simbolurilor şi a imaginilor de forÆå, precum şi utilizarea mecanismelor emoÆionale – trebuie så recunosc, cu regret – au favorizat candidatul AlianÆei. (vezi despre „råul cel mai mic” çi Caius Dobrescu, Împotriva interpretårii rezultatelor ultimelor alegeri, în vol. „Provincia 2000. Antologie”, Ed. Pro Europa, 2001, p.320)

350

Alegerile prezidenÆiale – Rezultate çi evaluare

electoratul acestei formaÆiuni), candidatul PSD çi-a redus considerabil aria de manevrå electoralå, privându-se de çansa atragerii unui segment important de alegåtori. În plus, apropierea PSD de UDMR a barat definitiv calea cåtre inimile electoratului PRM”.403 Din påcate, în 8 decembrie, deci în ziua în care avea loc dezbaterea mea televizatå cu Traian Båsescu, preçedintele Ion Iliescu declara cå „nu este obligatoriu” ca Mircea Geoanå så fie viitorul premier. Evident, aceastå afirmaÆie a creat o anumitå preocupare la nivelul liderilor de partid, care, în loc så se ocupe de mobilizarea pentru al doilea tur de la prezidenÆiale, se ocupau de formarea diferitelor guverne... Çi câte alte evenimente, mårunte sau importante, nu au influenÆat rezultatul final...

403

Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.376. „O altå gafå a PSD (care, la limitå, poate fi incluså în categoria sabotajului politic) a fost abandonarea propriului candidat în faÆa campaniei electorale a AlianÆei D.A. În unele judeÆe, adversitatea politicå a liderilor locali faÆå de Adrian Nåstase s-a transformat într-o atitudine non-combat a respectivelor organizaÆii. În condiÆiile în care, în mod tradiÆional, punctul forte al PSD nu l-a constituit publicitatea electoralå, ci capacitatea organizatoricå, retragerea unor lideri locali din campania de susÆinere a lui Adrian Nåstase a fost un factor important al înfrângerii acestuia”. (ibidem)

351

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

352

Dezertarea lui Stolojan

40. Dezertarea lui Stolojan

Revenirea PSD în situaÆia de favorit pentru parlamentare a determinat AlianÆa D.A. çi pe consultanÆii såi så caute un eveniment çoc, conceput så-l elimine pe candidatul iniÆial la prezidenÆiale çi så-l înlocuiascå cu Traian Båsescu – dar fårå pierderi de imagine. SoluÆia a fost nu ca Stolojan så arunce prosopul în ring, ci, în cadrul unei regii cu lacrimi, Båsescu så anunÆe cå Stolojan, din motive de sånåtate, este în imposibilitate så continue cursa pentru prezidenÆiale. Înainte de dezertare, dar çi dupå aceea, s-a spus cå Stolojan a fost çantajat de PSD. În acea perioadå înså PSD crescuse în sondaje, mårindu-çi diferenÆa faÆå de AlianÆa PNL-PD. De asemenea, çi eu îmi menÆineam diferenÆa faÆå de Stolojan. Aceasta aråta cå PSD nu avea niciun motiv pentru care så doreascå så schimbe tendinÆa, mai ales cå ea îi era profund favorabilå.

Prin urmare, nu ar fi avut motive så-l çantajeze pe Stolojan. În plus, deçi AlianÆa pierdea puncte în faÆa PSD, Theodor Stolojan creçtea în cifre absolute, astfel încât nu se poate vorbi despre el ca fiind pe o pantå descendentå. Stolojan nu avea deci motive reale de a fi neîncrezåtor în lupta pe care o începuse çi, din punctul såu de vedere, nu existau motive politice, electorale, pentru care så renunÆe. În condiÆiile raportului de forÆe din toamna anului 2004, dezertarea lui Theodor Stolojan nu putea avea decât douå motivaÆii: fie probleme serioase de sånåtate, fie presiuni uriaçe din partea PNL çi PD de a renunÆa.

1. Problemele de sånåtate – În cazul în care Theodor Stolojan ar fi avut probleme grave de sånåtate, retragerea din curså era un gest firesc, al unui om care nu mai avea capacitatea de a concura într-o curså pentru funcÆia de preçedinte al României. S-a våzut ulterior cå nu acesta a fost motivul.404 404

La o såptåmânå dupå dezertare, fostul preçedinte al PNL, Theodor Stolojan, s-a întors, în 10 octombrie, în Æarå împreunå cu soÆia sa. Pe Aeroportul InternaÆional „Henri Coandå”, Theodor Stolojan a evitat så råspundå la întrebårile ziariçtilor: „Nu am nimic de declarat, am o problemå medicalå çi trebuie så o rezolv”. Au trecut 10 ani de atunci. Românii nu au aflat încå ce „problemå medicalå” a avut Stolojan. Se pare, oricum, cå ea a fost rezolvatå cu brio – prin tratament cu mandate europarlamentare. MulÆi considerå – fac parte dintre ei – cå Stolojan nu a avut o „problemå medicalå”, ci una „politicå”. Nu am aflat cu certitudine înså cine a fost „medicul” care a pus diagnosticul çi i-a prescris tratamentul cu „Båsescu”.

353

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

2. Presiuni interne – A doua ipotezå este legatå de teama reprezentanÆilor AlianÆei PNL-PD cå Stolojan nu avea çanse de a câçtiga. De asemenea, este posibil ca în AlianÆå så se fi declançat çi panica din cauza reactivitåÆii slabe la ofensiva PSD, lucru care o plasase în planul secund al atenÆiei publice.

Aceste douå motivaÆii i-ar fi putut determina pe strategii AlianÆei så gândeascå un moment de rupturå, un eveniment cu încårcåturå emoÆionalå maximå care så capteze atenÆia opiniei publice çi care så readucå AlianÆa în prim-plan.

Este posibil ca Traian Båsescu çi liberalii så fi dorit mai mult dinamism în zona candidatului prezidenÆial. Cum structura lui Stolojan nu se potrivea cu cerinÆele lor, singura soluÆie fezabilå putea fi retragerea çi înlocuirea lui Stolojan cu Båsescu.

Retragerea sa çi lansarea lui Båsescu în cursa pentru preçedinÆie a fost o miçcare care a convenit ambelor tabere. Pe de o parte, s-a relansat campania prezidenÆialå a AlianÆei, iar pe de altå parte, liberalii au obÆinut ceea ce çi-au dorit: nominalizarea premierului. Çi eu am crezut cå Stolojan avea o problemå gravå de sånåtate. Iatå declaraÆia pe care am fåcut-o în acea zi pentru Rompres: „Dincolo de faptul cå am fost în postura de contracandidaÆi, problema domnului Stolojan nu are nimic de a face cu politica. Îmi dau seama cå i-a fost foarte greu så treacå peste momentele dificile din ultima perioadå, dar este problema de viaÆå a unui om faÆå de care nu pot avea decât înÆelegere şi compasiune. Am fost colegi de guvern, am fost competitori pe scena politicå, dar niciodatå n-am fost inamici. Îl apreciez pe Theodor Stolojan pentru ceea ce a fåcut pentru viaÆa politicå româneascå, pentru modul în care a condus Partidul NaÆional Liberal. Întotdeauna am considerat cå în politicå este nevoie, pe lângå dezbatere de idei, şi de fairplay. Din acest punct de vedere l-am respectat pe Theodor Stolojan, în toate declaraÆiile pe care le-am fåcut. Acum, lucrurile care ne despart nu mai au nicio importanÆå. Ceea ce conteazå acum este så fim solidari, så îl înÆelegem şi så îl susÆinem.

Sper, din tot sufletul, ca starea de sånåtate a domnului Theodor Stolojan så se îmbunåtåÆeascå în cel mai scurt timp. Îi urez så aibå tåria de a trece peste aceastå situaÆie dificilå. Cred cå orice alt comentariu este de prisos”.

Recunosc cå am fost naiv. „Regizorul” Båsescu ne-a påcålit pe toÆi. Cu complicitatea lui Stolojan.

Theodor Stolojan a urmat toate etapele impuse de candidatura la preçedinÆia României. Çi-a anunÆat intenÆia de a candida la preşedinÆie încå din 2002, a desfåşurat lungi turnee electorale prin Æarå, în perioada 2003-2004, a presat PNL så se asocieze cu PD pentru a forma AlianÆa „Dreptate şi Adevår”, pentru a avea un suport organizaÆional şi politic mai puternic. Cu toate acestea, Stolojan nu a reuşit så se profileze ca un câştigåtor al competiÆiei electorale. Astfel, potrivit sondajului CURS realizat în perioada 23-28 septembrie 2004, Theodor Stolojan era creditat cu 36% dintre opÆiunile de vot, cu un procent peste formaÆiunea politicå din care fåcea parte. În acelaşi sondaj, 45% dintre cei chestionaÆi au råspuns cå l-ar alege pe liderul PSD, Adrian Nåstase.

354

Dezertarea lui Stolojan

„Contextul politic în care a avut loc retragerea Iui Theodor Stolojan din cursa prezidenÆialå ar putea explica resorturile acesteia. Pânå la alegerile locale din 2004, PSD era cotat cu cele mai mari şanse de a câştiga competiÆia pentru parlamentare şi prezidenÆiale.

Rezultatul alegerilor locale în care PD şi PNL au câştigat primåriile unor mari oraşe, egalitatea cu PSD în privinÆa votului politic pentru Consiliile judeÆene dådea mari speranÆe liderilor AlianÆei D.A. PSD a reuşit înså så iaså din reculul cauzat de eşecul în alegerile locale şi la începutul toamnei anului 2004 social-democraÆii şi Adrian Nåstase au preluat iniÆiativa politicå. Astfel, în pofida tuturor eforturilor AD.A., se profila o victorie a PSD şi a candidatului såu la alegerile prezidenÆiale. În acest context, a avut loc retragerea din competiÆia electoralå şi din fruntea PNL a lui Theodor Stolojan, în 2 octombrie 2004. Mai multe elemente indicå faptul cå retragerea lui Stolojan a fost o decizie pregåtitå cu atenÆie, menitå a polariza prin manipulare simpatia publicå spre AlianÆa D.A.: • AnunÆul de retragere din competiÆia electoralå a lui Theodor Stolojan a fost realizat într-o sâmbåtå, primind astfel un caracter extraordinar. Stabilirea datei anunÆului într-o zi nelucråtoare avea funcÆia de a credibiliza motivele retragerii, dând electoratului impresia cå starea de sånåtate a candidatului AD.A. este atât de proastå încât pasul nu mai admite amânare.

• AnunÆul de retragere nu a fost motivat prin explicaÆii medicale precise, menÆinându-se ambiguitatea asupra stårii reale de sånåtate şi a cauzelor îmbolnåvirii. S-a motivat cå se doreşte menÆinerea discreÆiei absolute asupra cauzelor şi simptomelor bolii, ceea ce a fost de naturå så måreascå nivelul de compasiune publicå faÆå de „bolnav” şi faÆå de prietenii såi politici. Electoratul era fåcut cumva complice onorabil la un pretins act de respect al intimitåÆii, fiind plasat în subconştient pe o poziÆie de solidaritate umanå cu liderul AD.A. • În cadrul conferinÆei de preså susÆinute de Theodor Stolojan a participat şi soÆia sa (anterior foarte discretå pe scena publicå). PrezenÆa doamnei Stolojan era un alt element menit a indica gravitatea bolii fostului lider al PNL şi de a întåri, astfel, compasiunea publicului. Electoratul era invitat nu doar så asiste la un eveniment politic, ci şi så participe la o întrunire de familie, o familie greu încercatå.

• Alåturi de familia Stolojan a fost prezent çi Traian Båsescu. Starea de tensiune a fost måritå de izbucnirea în plâns a acestuia... Rostul scenei plânsului era de a da un dramatism çi o autenticitate cât mai mari ieçirii din curså a lui Stolojan, pentru a atrage simpatia publicului cåtre AlianÆa D.A. çi noul ei candidat prezidenÆial, Traian Båsescu.

Pentru cei care au urmårit derularea evenimentelor pe viu, ori pentru cei care au privit reportajele televizate care au scos din context şi au prezentat doar imaginile de excepÆie, în memorie a råmas doar scena plânsului. Aceştia nu aveau de ce şi nu aveau 355

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

cum så reÆinå scena imediat anterioarå şi så o compare cu ceea ce a urmat. Ei au tras concluzia cå Traian Båsescu este un om sensibil, sincer şi deschis (nu îşi ascunde sentimentele), care, departe de a se bucura de avantajul creat lui prin retragerea copreşedintelui AD.A., suferå de necazul acestuia. Aceastå suferinÆå, împårtåşitå de mulÆi concetåÆeni emoÆionaÆi (mai ales dintre aceia care îl simpatizau pe Theodor Stolojan), era şi garanÆia cå modelul înaintaşului, idealizat prin prisma dispariÆiei lui în condiÆii dramatice, va fi continuat. «NaÆia» plângea împreunå cu Traian Båsescu, unitå în simÆiri cu el, şi vedea deasupra lui mâna divinå care prelungea prin el spiritul «defunctului» candidat. (Folosirea retragerii sau dispariÆiei de pe scena politicå spre a sugera misiunea supranaturalå a succesorului nu este în întregime o inovaÆie. Moartea lui Corneliu Coposu în 1995 a fost utilizatå în campania electoralå din anul 1996, CDR promovând ideea misiunii istorice de a respecta şi îndeplini obiectivele politice şi morale ale Seniorului, devenite sacre prin trecerea lui în veşnicie). Se råspundea astfel inclusiv aşteptårilor populare privind apariÆia liderului providenÆial, întårind mitul rolului mesianic al lui Traian Båsescu. Pe aceastå cale, în percepÆia publicå urna de vot era înlocuitå cu condica de condoleanÆe (politice). Descoperirea ulterioarå a manipulårii a fost tardivå.

• Dupå anunÆul retragerii din cursa prezidenÆialå, Theodor Stolojan şi soÆia sa au plecat în grabå din România, pentru a nu putea fi chestionaÆi asupra stårii reale de sånåtate. Pentru public asta a confirmat, înså, gravitatea suferinÆei care reclama un tratament urgent şi special în afara spaÆiului naÆional.

• AcÆiunea de manipulare a opiniei publice a continuat a doua zi, când Traian Båsescu a declarat cå, de fapt, Theodor Stolojan nu s-a retras din cursa prezidenÆialå din motive de sånåtate, ci pentru cå ar fi fost «şantajat» de cåtre PSD (Traian Båsescu afirma: «Stolojan nu are nevoie de intervenÆie chirurgicalå, nu este în situaÆia de a fi operat; acum se aflå într-un loc liniştit, în naturå... El (Stolojan – n.n.) era şantajat cu trimiterea în preså a unor fåcåturi»). Prin aceastå declaraÆie se dorea ca întregul capital de simpatie dobândit ca urmare a retragerii intempestive a liderului liberal så fie transformat în ostilitate şi urå faÆå de reprezentanÆii «sistemului ticåloşit», adicå a PSD. Bucuria cå idolul cåzut – cu atât mai idol, cu cât era mai cåzut – nu fusese doborât de destinul implacabil – deci, exista speranÆa cå revenirea era posibilå – se îmbina cu ura iraÆionalå, dar beneficå electoral, împotriva celor care îl «îmbolnåviserå».

• Momentul acuzaÆiilor la adresa PSD a fost şi prilejul cu care Traian Båsescu şi-a anunÆat intrarea în campania electoralå prezidenÆialå. Traian Båsescu încerca så dea o loviturå de imagine, profitând astfel de capitalul de simpatie publicå faÆå de boala lui Stolojan, de ura faÆå de partidul care îi provocase boala, precum şi de vizibilitatea foarte mare creatå de mass-media acelui eveniment. Ulterior, teza «şantajului» a fost 356

Dezertarea lui Stolojan

nuanÆatå de cåtre Traian Båsescu, sau pur şi simplu negatå de cåtre Mona Muscå şi Cålin Popescu-Tåriceanu, aceştia din urmå afirmând cå Theodor Stolojan «nu este un om şantajabil». Aceastå tezå îşi produsese, înså, deja efectul electoral scontat. În mintea alegåtorului mediu gråbit şi neatent, imaginile se cumuleazå, dar nu se coroboreazå. Aşa se face cå fapte care nu pot exista împreunå în viaÆa realå – retragerea pe caz de boalå, retragerea pe motiv de şantaj, îmbolnåvirea prin şantaj a unei persoane care nu avea vulnerabilitåÆi spre a fi şantajatå etc. – s-au asociat în imaginaÆia multor români, determinând o anumitå opÆiune de vot favorabilå manipulatorului.

Sintetizând aceste informaÆii despre retragerea din cursa prezidenÆialå a lui Theodor Stolojan constatåm cå evenimentul a fost proiectat astfel încât så creeze un mix de emoÆii negative şi pozitive favorabile candidatului AD.A. şi så ofere vizibilitate maximå ieşirii din campania electoralå a fostului preşedinte al PNL. Afectivitatea politicå generatå de acel moment neaşteptat a reuşit så schimbe opÆiunile electoratului. Traian Båsescu a dorit så se insereze în percepÆia electoratului ca un autentic «continuator» al moştenirii politice a lui Theodor Stolojan, la fel cum Emil Constantinescu se prezenta pânå în 1997 drept «legatarul politic» al Seniorului. Concluzia cea mai preocupantå nu este aceea cå manipularea a reuşit, ci cå, dupå descoperirea ei şi în ciuda descoperirii, manipulatorul se poate bucura de roadele faptei sale reprobabile. Traian Båsescu nu a råspuns pentru înşelåciune, ci beneficiazå de pe urma ei. Publicul tinde så uite manipularea şi preferå så îl evalueze pe manipulator dupå acÆiunile lui ulterioare (prezente); chiar şi aceasta cu o anumitå îngåduinÆå generatå de sentimentul unei involuntare complicitåÆi. Un asemenea mecanism al impunitåÆii manipulatorilor încurajeazå şi prin aceasta perpetueazå manipularea.”405 Dezertarea lui Stolojan de pe câmpul de luptå electoralå va råmâne, fårå îndoialå, un exemplu de çcoalå în istoria manipulårilor politice, dar – din påcate – çi o patå pe imaginea publicå a lui Theodor Stolojan. În timp ce Båsescu va fi trecut în cårÆile de istorie cu douå mandate ratate, de preçedinte, Theodor Stolojan va råmâne în istorie doar ca „dragå Stolo”.

405

Institutul „Ovidiu Çincai”, Analiza asupra manipulårii în campaniile electorale, raport cit., p.23-25

357

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

358

În faÆa oglinzii

41. În faÆa oglinzii

La 8 decembrie 2004, a avut loc dezbaterea de la TVR 1, între candidaÆii calificaÆi în turul doi al alegerilor prezidenÆiale.406 Acest eveniment s-a remarcat prin ceea ce a devenit cunoscut drept, „momentul de sinceritate”, când Traian Båsescu a amintit cå atât el, cât çi „contracandidatul såu” sunt doi foşti comunişti: „Domnule Nåstase, noi doi avem o problemå, pe cuvântul meu, så discutåm sincer, suntem amândoi foçti comuniçti. Poporul român meritå alÆi candidaÆi”.407 A fost mult comentatå „secvenÆa oglinzii”. „Måi, ce blestem o fi pe poporul åsta de a ajuns pânå la urmå så aleagå între doi foşti comunişti? Între Adrian Nåstase çi Traian Båsescu. În 15 ani, nu a apårut unul så vinå din lumea asta, så nu fi fost târât de nåravurile comunismului, så nu fi fost afectat de nimic. Ce blestem o fi? Pe cuvântul meu, îmi pare råu. Pe urmå må tot uitam aça, uneori, în oglindå, må uitam la mine, zic: „Må, tu ai respect pentru poporul român, Båsescule”. Zic: „Am” (...). Poate cå era momentul ca în faÆa românilor så vinå un alt tip de candidat decât noi doi. E adevårat, eu n-am tråit din munca politicå, dar am fost membru de partid. Marea dramå înså nu este cå am fost membru de partid (...). Drama este cå nu avem voie så råmânem tot cu mentalitatea aia çi dupå 15 ani de când nu mai e comunism în România”.

Unii spun cå acest „moment” a avut o importanÆå deosebitå pentru votul din al doilea tur.

Recunosc, mie mi s-a pårut o micå çmecherie ce nu reclamå un comentariu. În Colentina, 406

Dezbaterea din 8 decembrie 2004 a fost urmåritå de peste 1,4 milioane de telespectatori la TVR çi de peste 1,1 milioane la Realitatea.

407 „Iosif Boda: Da, (Adrian Nåstase) provenea dintr-o familie de ofiÆeri MApN. A început o carierå universitarå, a fost lector, înså niciodatå nu a deÆinut o funcÆie înaltå de partid sau de stat. Nu. În schimb, Båsescu a fost reprezentantul NAVROM-ului la Anvers. Nu ajungea oricine acolo. Era o funcÆie pentru care trebuia så ai aprobåri la anumite nivele ale structurilor de partid. Şi în partid, şi în Securitate. Avizul SecuritåÆii era obligatoriu pentru orice cetåÆean român care deÆinea o astfel de poziÆie. Era nevoie şi de avizul partidului. Partidul era în toate.

Mai mult, Tråian Båsescu devenise inspectorul-şef al NavigaÆiei Civile şi asta echivaleazå cu funcÆia de ministru adjunct sau cel puÆin sub-secretar de stat. Traian Båsescu nu era oricine în Ministerul Transporturilor. Båsescu a fost un demnitar pânâ în ’89, pânå în ultimele zile ale regimului, dar a pedalat mereu pe ideea cå are o meserie, ca şi cum Nåstase nu ar fi avut, ar fi fost muritor de foame. Adrian Nåstase a fost profesor universitar. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.148)

359

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

unde copilårisem, formula „pe cuvântul meu” (varianta folositå de o parte din „båçtinaçi” era „så mor io”) atrågea atenÆia cå cel cu care vorbeai, de fapt, nu era sincer. În fine... Poate cå am greçit. Ar fi trebuit poate så menÆionez faptul cå eu fusesem unul dintre milioanele de membri de partid – cercetåtor la un institut al Academiei, în timp ce el fusese trimis în stråinåtate în calitate de comunist, o persoanå în care sistemul avea încredere.

S-a mai discutat în acea emisiune despre cota unicå de impozitare, despre corupÆie, despre relaÆia cu celelalte partide. Recitind transcrierea dezbaterii, mi-a atras atenÆia un comentariu fåcut atunci de Båsescu: „Eu vå asigur cå punctele de vedere ale partidelor se vor exprima în funcÆie de primul-ministru desemnat. Dacå va fi desemnat Cålin Popescu-Tåriceanu, o så vedeÆi cum se schimbå punctele de vedere, inclusiv la PUR”. Må întreb dacå vor fi avut loc, încå de atunci, discuÆii ale lui Båsescu cu anumiÆi lideri ai PUR... Se pare cå da. Deçi råsplata lor a venit pe stilul Båsescu.

Un moment considerat similar, într-un fel, cu lacrimile de la retragerea lui Stolojan.

Momentul a vrut så lase impresia de mare sinceritate.

De fapt, formula cu oglinda çi cu blestemul românilor, care trebuiau så aleagå între doi comuniçti, ar putea fi reformulatå, în sensul – ce blestem a fost pe capul românilor cå au trebuit så aleagå de douå ori un (acelaçi) comunist? „«Scena mårturisirii» poate fi consideratå un caz-şcoalå pentru manipularea opiniei publice: 1. Traian Båsescu introduce o informaÆie falså, spunând cå atât el, cât şi Adrian Nåstase au fost comunişti.

2. Traian Båsescu induce o mizå falså, un subtext prin care fåcea referire la tema «procesului comunismului» (adicå aceea de eliminare din viaÆa publicå a foştilor comunişti), la 15 ani de la cåderea acestui sistem politic.

3. Prin autoidentificarea «pocåitului» Traian Båsescu drept «comunist», acesta dorea så se delimiteze simbolic de imaginea sa de «om al FSN-ului», pentru a atrage electoratul de dreapta.

4. Prin «recunoaşterea» surprinzåtoare a calitåÆii de ex-comunist, Traian Båsescu dorea så demonstreze electoratului cå el este mai «sincer», mai «autentic» decât contracandidatul såu. De altfel, Traian Båsescu a început så se specializeze în scene ale mårturisirii şi ale recunoaşterii minciunilor, mizând pe atragerea simpatiei publicului consecutivå tendinÆei telenovelistice a acestuia de a «ierta erorile recunoscute». Evident, «mårturisirea påcatelor» de cåtre Traian Båsescu nu a fost continuatå în asumarea responsabilitåÆii politice a minciunilor”.408 408

360

Institutul „Ovidiu Çincai”, Analiza asupra manipulårii în campaniile electorale, rap.cit., p.29-30

În faÆa oglinzii

Invitat la emisiunea „Naçul”, în 11 noiembrie 2008, Traian Båsescu – referindu-se la episodul cu oglinda din dezbaterea pentru prezidenÆiale din 2004 – a afirmat cå, spre deosebire de el, care, în calitate de simplu membru de partid, a fost trimis la Anvers, în Belgia, eu mi-aç fi luat salariul de la partid. Adicå eram mare çef la partid... spre deosebire de el, care nici nu çi-a dat seama cå era simplu membru de partid. Mai ales atunci când în 1989 a fost numit, cu avizul de la „Cabinetul 2”, ca çef al Inspectoratului NavigaÆiei Civile, membru al nomenclaturii. În realitate, pânå în 1989, eu am lucrat la Institutul de Cercetåri Juridice al Academiei Române, o structurå cu aproximativ 35 de cercetåtori, unde, în 1989, ajunsesem doar la nivelul de cercetåtor principal gradul III, echivalent cu postul de asistent universitar, din cauza regulilor stupide de atunci care stabileau o piramidå foarte rigidå a posturilor din cercetare.

Pe de altå parte, nu am avut niciodatå o funcÆie de partid în cadrul acela foarte restrâns din Institut. ComparaÆi cu statutul pe care l-a avut Båsescu în PCR, statut care a permis trimiterea lui la un post de reprezentant al României în stråinåtate!

Dar iatå çi råspunsul pe care i l-am trimis lui Radu Moraru, în urma emisiunii la care participase Traian Båsescu: „Domnule Radu Moraru, În cadrul emisiunii din 14 mai, invitatul dumneavoastrå, domnul Traian Båsescu, råspunzând întrebårii pe care i-aÆi adresat-o referitoare la ce a våzut în oglindå la alegerile prezidenÆiale din 2004, v-a råspuns: «Da, eu o spusesem extrem de cinstit çi deschis: amândoi fusesem membri de partid. E adevårat, Adrian Nåstase a tråit din munca de partid çi lucrând în instituÆii ale partidului; eu am tråit, fiind un simplu membru de partid çi confundându-må cu marea.» În baza dreptului la replicå, doresc så-i informez pe telespectatorii dumneavoastrå cå Traian Båsescu i-a minÆit din nou. Nu, nu este adevårat cå, înainte de 1989, am tråit din munca de partid – nu am fost niciodatå salariat al Partidului Comunist çi nu este adevårat cå am lucrat în instituÆii ale partidului. Institutul de cercetåri juridice – la care am lucrat ca cercetåtor çtiinÆific pânå în 1989 – era subordonat Academiei Române çi, apoi, UniversitåÆii Bucureçti.

Rezultå totuçi o undå de nostalgie din cele spuse de domnul Traian Båsescu, în stilul romantic al lui Hemingway – faptul cå unii, confundându-l cu marea, l-au trimis, ca simplu membru de partid, så reprezinte Marea Neagrå la Marea Nordului!”

Mi se pare interesant çi ce-i scria, în 2010, Cozmin Guçå lui Traian Båsescu, reproçându-i cå, dupå 2004, a tråit sentimentul cå i s-au furat 6 ani din viaÆå. „Tu, la fel ca çi mine, la fel ca çi orice cetåÆean al acestei Æåri, trebuie så ai çansa de a privi din nou în oglindå. Mai Æii minte metafora oglinzii, cea din campania electoralå? Cea pe care ai 361

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

folosit-o pentru a sugera unei mulÆimi de români, speriaÆi de Nåstase çi de trecut, çi care sperau så vadå o cale spre viitor, cå tu eçti diferit. Precizând pentru cei mai tineri, o så spun cå ai vorbit de oglindå încercând så aråÆi cå, deçi eçti çi tu un fost comunist, deçi eçti çi tu un fesenist, deçi ai fost mereu în clasa politicå pe care o criticai, tu ai putea fi altfel. Sugerând în acest fel cå ai fi, mai mult decât oricine altcineva, conçtient atât de bolile reale ale Æårii, cât çi de slåbiciunile tale, concomitent de nevoile reale çi chiar de sensibilitåÆile acestei Æåri. Eram în spatele tåu, am våzut cum lumea te-a crezut çi te-a votat. A fost un moment de un entuziasm nebun (de data asta, folosirea cuvântului «nebun» este chiar sånåtoaså) çi eu am fost unul din «nebunii» care s-a bucurat aproape ca un copil în urma victoriei tale, fåcând în acea searå ture nenumårate între PiaÆa Romanå çi PiaÆa UniversitåÆii, doar pentru ca så pot savura mai mult bucuria victoriei unor oameni curaÆi çi încrezåtori.

Ai crezut, domnule Preçedinte al României, cå acea victorie este suficientå. Çi ai crezut asta tocmai pentru cå brusc ai reînceput så te gândeçti doar la tine”.409 Nici acum nu cred cå „secvenÆa oglinzii” – aducând aminte de basmele pentru copii – putea aduce un avantaj pentru Båsescu în faÆa unor oameni responsabili. Dacå ar fi recunoscut cå a „pråduit” flota comercialå a României (fapt de care era acuzat în instanÆå), asta da – ar fi fost o probå de sinceritate. Faptul cå a recunoscut public cå a fost comunist (de fapt, nomenclaturist comunist) nu era nicio noutate.

A fost mai curând un motiv de „iluminare” (asemånåtor cu cålugårul Vasile) prin care „intelectualii dreptei” au vrut så justifice opÆiunea lor pentru un candidat cu calitåÆi „morale”.

409

p.15

362

Cozmin Guçå, Un ospiciu numit România. Cronica unui eçec premeditat, Bucureçti, Ed. Tritonic, 2010,

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

42. Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

Un factor care a afectat comportamentul electoratului în turul doi a fost acuzaÆia nefondatå, a AlianÆei, privind „frauda electoralå” såvârşitå de PSD. AlianÆa PNL-PD s-a folosit de subiectul aşa-zisei „fraude” pentru a atrage cât mai mult capital electoral în perspectiva turului doi.

Chiar dacå nu au fost aduse dovezi pentru susÆinerea acuzaÆiei de fraudå, subiectul a råmas în atenÆia electoratului, afectând rezultatul final al alegerilor prezidenÆiale. Lansarea teoriei fraudårii alegerilor prin soft şi vot multiplu de cåtre Traian Båsescu şi prin „voci” ale „societåÆii civile” (înregimentate politic) a reuşit så contrabalanseze efectul psihologic creat de câştigarea alegerilor parlamentare de cåtre Uniunea PSD+PUR. În aceste condiÆii (emoÆionale), votul electoratului din mediul urban mare a dobândit valoarea unui act de pedeapså împotriva preşedintelui unui partid perceput ca incorect. Acest lucru a fost posibil şi pentru cå PSD nu a reuşit så demonstreze, într-un mod convingåtor, cå alegerile au fost corecte şi cå teoria fraudårii alegerilor nu se susÆine. În mod normal, contestaÆiile lui Traian Båsescu ar fi trebuit så scandalizeze electoratul cu reproşul cå nu ştie så piardå elegant. În fapt, înså, s-a ajuns la situaÆia în care cuvântul meu så nu conteze contra cuvântului lui Båsescu. Tot ce spuneam eu era pus sub semnul îndoielii, în timp ce toate afirmaÆiie lui Båsescu erau, dacå nu totdeauna crezute, cel puÆin scuzate sau luate drept credibile.

AcuzaÆiile de fraudå electoralå emise de AlianÆa PNL-PD şi de Traian Båsescu cu mult înainte de 28 noiembrie 2004 au fost principalul mesaj politic dupå anunÆarea rezultatelor exit-poll-urilor. Aceste acuzaÆii au creat o presiune mediaticå asupra echipei de campanie a PSD, care a acceptat cu uşurinÆå, pe temeiuri eronate, restricÆionarea dreptului la vot pe liste suplimentare, în special a populaÆiei din mediul rural.

Am toate motivele så cred cå încercarea PNL-PD de a cere anularea alegerilor a fost parte a unei strategii de tip diversionist pregåtitå din timp şi menitå: • de a abate atenÆia de la propriile fraude; • de a atrage simpatiile electoratului pentru turul doi al alegerilor prezidenÆiale prin autovictimizare; • de a delegitima PSD de propria sa victorie electoralå.

363

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Pe fondul acestei delegitimåri, punerea PSD în defensivå a legitimat acÆiunea abuzivå a preşedintelui ales, Traian Båsescu, de a ameninÆa cu recurgerea la alegeri anticipate în cazul în care nu va fi susÆinut un guvern format în jurul PNL-PD, în condiÆiile în care AlianÆa nu obÆinuse cel mai bun scor electoral.

Lipsa unui suport electoral suficient a fåcut ca victoria candidatului PSD så fie condiÆionatå de atragerea masivå a voturilor altor formaÆiuni politice: UDMR şi PRM. Din påcate, electoratul UDMR a fost scindat şi a oferit mai puÆin suport decât era necesar, iar cel al PRM s-a comportat ca un electorat de opoziÆie şi a votat masiv, la indicaÆia lui Corneliu Vadim Tudor, pentru Båsescu. PSD nu a avut o strategie în privinÆa atragerii electoratului PRM, astfel încât acesta s-a îndreptat, în proporÆie de 2/3, spre Traian Båsescu, ceea ce pânå la urmå a determinat rezultatul votului. În acelaşi context, suportul UDMR a fost mai mic decât s-a sperat. În plus, între cele douå tururi de scrutin au existat o serie de erori de comunicare publicå, care s-au contabilizat în defavoarea mea: • Restrângerea întâlnirilor televizate directe între cei doi candidaÆi la una singurå nu a permis candidatului Uniunii NaÆionale PSD+PUR så-şi punå în valoare avantajele competitive ale unei bune guvernåri. Confruntarea din 8 decembrie s-a încheiat mai degrabå indecis, conform cercetårilor de opinie din zilele urmåtoare. Ilustrarea în preså a acestei unice confruntåri dintre cele douå tururi a fost înså negativå. Prezentarea presei a fost bazatå pe o evaluare parÆialå çi nu îndeajuns de neutrå, realizatå de una dintre televiziuni (Realitatea TV).

• Incertitudinea privind numele viitorului Prim-Ministru al Uniunii PSD + PUR, o serie de declaraÆii pe aceastå temå, au indus confuzie în rândul militanÆilor partidului şi electoratului, în condiÆiile în care campania fusese construitå pe tandemul Nåstase – Geoanå.

Eliminarea secÆiilor speciale de vot de la sate pentru turul al doilea al alegerilor ne-a creat un imens deserviciu electoral, în condiÆiile în care aceste secÆii au fost menÆinute în oraşe unde majoritar era electoratul AlianÆei. Practic, un numår important de votanÆi PSD din mediul rural s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exercita votul, în timp ce electoratul lui Traian Båsescu nu a fost afectat de aceastå situaÆie. În România existau, conform recensåmântului locuinÆelor realizat în 2002, cel puÆin 800.000 de locuinÆe neutilizate, case de vacanÆå sau locuinÆe care nu au trecut pe nimeni ca locatar aflat în evidenÆa populaÆiei gestionate de poliÆie, dupå care s-au elaborat listele de alegåtori. Asta însemna cå, Æinând cont de mårimea medie a unei gospodårii, circa 2,5 milioane de persoane locuiau în altå parte decât la adresa înregistratå la evidenÆa populaÆiei. În aceste condiÆii, un milion de persoane înregistrate pe listele suplimentare este un minim.

364

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

O realitate pe care am observat-o chiar înainte de turul al doilea al alegerilor prezidenÆiale a fost încrederea prea mare în victorie. Acest lucru a dus la demobilizarea unora dintre organizaÆiile noastre care nu au reuşit så aducå într-o proporÆie satisfåcåtoare simpatizanÆii noştri la vot. SituaÆia a contrastat cu ceea ce se întâmpla în cadrul AlianÆei, ale cårei structuri au funcÆionat în foc continuu pânå în momentul încheierii procesului de vot.

Tema fraudei a fost, de altfel, un laitmotiv al campaniei electorale din 2004, acuzaÆiile principale fiind lansate de candidatul Traian Båsescu dupå primul tur al alegerilor. Analiza realizatå de profesorul Bogdan Teodorescu mi se pare semnificativå sub acest aspect: „Opus al dominaÆiei legal-raÆionale (reprezentatå în situaÆia din 2004 de Adrian Nåstase), dar şi al dominaÆiei tradiÆionale (reprezentatå în aceeaşi situaÆie de Ion lliescu), preşedintele lui Traian Båsescu se îndrepta înainte de instalarea în funcÆie spre dominaÆia charismaticå. Dimensiunea revoluÆionarå (pseudorevoluÆionarå de fapt, simulatå imagologic çi copiatå oarecum dupå evenimentele deloc similare din Ucraina) pe care Traian Båsescu şi-a asumat-o în toatå perioada de opoziÆie, dar mai ales în anul electoral 2004, era contrapuså unui råu absolut, «sistemul ticåloşit», care trebuia eradicat prin toatå energia çi furia adepÆilor liderului. Nu se consuma un proces electoral în urma cåruia un partid şi un preşedinte urmau a fi aleşi, ci se participa la confruntarea decisivå dintre bine şi råu, dintre vechi şi nou, dintre minus şi plus. Un important scriitor român scria cå singura calitate a lui Traian Båsescu este cå nu-l cheamå Adrian Nåstase. Telefoanele erau bombardate de mesaje din partea unor tineri care ameninÆau cu emigråri masive dacå nu câştigå Traian Båsescu. Jurnalişti şi reprezentanÆi ai societåÆii civile apåreau cu leucoplast la gurå pentru a sugera cenzura la care erau supuşi, ONG-uri puricau liste extensive cu parlamentari – în majoritate din PSD şi PUR – complet compromişi, care nu aveau ce så caute în noul Parlament Curat.

Editorialişti implorau publicul så voteze împotriva vechiului şi så dea o şanså de supravieÆuire României. Deasupra acestora, liderul anunÆa ridicarea de Æepe în PiaÆa Victoriei unde, dupå victoria celor drepÆi, urmau så fie pedepsiÆi (nu e foarte clar cum – ca în vremea lui æepeş sau ca în timpul RevoluÆiei Culturale) demnitarii fostului regim. Binele avea så soseascå şi în uitata Românie prin simpla alungare a råului. Iar soluÆia acestei finale şi întârziate exorcizåri era votul. Când votul nu a dat câştig de cauzå «dreptåÆii şi adevårului», nu a existat decât o singurå explicaÆie. Frauda... Traian Båsescu realizeazå o loviturå de forÆå între cele douå tururi şi reuşeşte så-şi mobilizeze încå o datå adepÆii şi så råstoarne rezultatul votului. În timp ce liderii PSD, bazându-se pe vocaÆia mimeticå a alegåtorului autohton, desenau configuraÆia guvernului viitor şi îşi reglau conturile anunÆând deja public cine va fi şi cine nu va fi în anumite funcÆii, charisma insurgentului Traian Båsescu a consumat procesul revoluÆionar. Una din marile probleme ale liderului charismatic şi ale utilizårii acestei proceduri pe scarå largå este aceea cå simultan cu o puternicå 365

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

adeziune din partea susÆinåtorilor declanşeazå o foarte puternicå respingere din partea celorlalÆi. Pânå la turul doi, una dintre marile griji ale campaniei PSD a fost stimularea îngrijorårii celor care nu-l agreau pe Båsescu faÆå de ideile, conceptele şi politicile sale. Succesul din primul tur a dus la o stagnare a acestei comunicåri şi la o liniştire nu numai a liderilor, dar mai ales a votanÆilor. Astfel încât, în timp ce votanÆii din tabåra lui Båsescu au fost motivaÆi suplimentar de acesta, ceilalÆi nu au mai fost stimulaÆi în sens opus la fel ca în prima lunå de campanie”.410 Çi Corneliu Vadim Tudor avea o obsesie a fraudei. Îmi aduc aminte cå, în noiembrie 2004, dupå primul tur de scrutin, eram în campanie la Botoçani sau la Suceava. Aveam o virozå rebelå çi eram încå în camera de hotel. M-a sunat Corneliu Vadim Tudor så-mi spunå cå votul la parlamentare çi la prezidenÆiale (turul I) fusese fraudat. Era disperat. Rezultatul PRM-ului era dezastruos. Mi-a comunicat cå çtie unde se aflå sediul în care se gåsesc computerele cu soft-urile de fraudare – undeva lângå fostul ARLUS. Dupå o lungå discuÆie, am convenit ca imediat dupå revenirea mea în Bucureçti så mergem så-i „descoperim” pe cei care s-ar fi ocupat de povestea asta.

Nu a mai açteptat înså çi a publicat în revista lui câteva mizerii ce fåceau parte din campania negativå organizatå de Traian Båsescu, preluând de la un fost colaborator al securitåÆii, trimis în SUA, unele minciuni despre mine. În plus, „consilierul” lui, Nati Meir, anunÆa existenÆa unei casete incriminatoare cu mine (ulterior, mi-a scris så-çi cearå iertare). În final, Vadim a anunÆat cå el voteazå cu Båsescu.411

410

Bogdan Teodorescu, Republica prezidenÆialå, art.cit., p.60-61 „Trebuie amintitå în acest context şi atitudinea candidatului la preşedinÆie din partea Partidului România Mare, domnul Corneliu Vadim Tudor, care a insistat încå dinaintea începerii campaniei electorale oficiale asupra iminenÆei, în opinia sa, producerii unor fraude masive. Cum înså domnul Vadim Tudor face aceste declaraÆii de fiecare datå când se pronunÆå cu privire la corectitudinea scrutinelor electorale în România, unii analişti pot aprecia cå declaraÆiile sale nu pot fi considerate de un real impact asupra unui procent larg din populaÆia cu drept de vot. Fårå så intråm în detalii pe marginea acestui subiect, am încheia aceastå temå subliniind încå o datå faptul cå asemenea atitudini viciazå atmosfera procesului electoral în România şi cå pot afecta, pe termen mediu şi lung, gradul de credibilitate în instituÆiile publice alese, ceea ce niciun politician nu trebuie så scape din vedere participând în asemenea strategii politice. Cu atât mai mult ni se pare important ca societatea civilå så fie prima care så atragå atenÆia cu privire la consecinÆele perpetuårii unor teme serioase pentru credibilitatea unui proces electoral, cum este tema fraudei electorale. Faptul cå lideri ai unor ONG altfel credibile în peisajul monitorizårii corectitudinii competiÆiei electorale din România au popularizat metode de fraudå în campanie încå dinaintea începerii acesteia, prin menÆionarea diverselor posibilitåÆi de fraudare, este un demers eminamente neconstructiv, în lipsa susÆinerii afirmaÆiilor prin probe serioase, dacå ne gândim cå prin aceasta ONG au început de fapt så contribuie la un proces de legitimare a unor atitudini nocive pentru evoluÆia democraÆiei din România”. (IPP, op.cit., p.16) 411

366

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

MarÆi, 30 noiembrie 2004, Traian Båsescu a cerut oficial anularea alegerilor parlamentare çi prezidenÆiale din primul tur de scrutin çi repetarea acestora, având în vedere „frauda masivå care a avut loc”. AlianÆa a depus plângere penalå la Parchetul General çi la PoliÆie, invocând faptul cå votul de duminicå a fost alterat prin transferarea electronicå a unei mari pårÆi din voturile nule în contul lui Adrian Nåstase çi al Uniunii NaÆionale PSD+PUR. Evident, presa internaÆionalå a preluat dupå doar câteva minute cererea lui Traian Båsescu de anulare a alegerilor pe motive de fraudå: concluzia a fost cå „scrutinul din România e plin de controverse”. A doua zi, la 1 decembrie, europarlamentarul liberal Graham Watson (ulterior un critic dur al preçedintelui Båsescu!) a solicitat investigarea imediatå a acuzaÆiilor de fraudå electoralå din România (comunicat al grupului liberal din Parlamentul European). Într-o conferinÆå de preså, în 3 decembrie 2004, la Cluj-Napoca, am subliniat, încå o datå, cå Traian Båsescu s-a descalificat în faÆa românilor, ca posibil preçedinte al României, prin declaraÆiile privind fraudarea alegerilor, care au dåunat mult imaginii çi credibilitåÆii externe a Æårii.

Felul în care a acÆionat liderul PD, în acele zile, a demonstrat ce însemna ca Traian Båsescu så câştige alegerile prezidenÆiale. „Este vorba de un personaj care pune interesul propriu înaintea interesului naÆional, iar dorinÆa sa de a câştiga alegerile este mult mai puternicå decât interesul ca România så-şi menÆinå credibilitatea externå”.

Båsescu, în opinia mea, nu a vorbit întâmplåtor de fraudarea alegerilor, ci a fost conştient de faptul cå acest mesaj va fi preluat imediat în plan extern, în preziua discutårii raportului de Æarå în Parlamentul European şi în condiÆiile în care tema „fraudårii alegerilor” era deja validatå de evoluÆiile din Ucraina.

AcuzaÆiile candidatului AlianÆei D.A. trebuiau våzute çi prin prisma încercårii de a bloca orice discuÆii privind subiecte importante pentru evoluÆia Æårii, introducând în campania electoralå teme parazitare.

Am subliniat, cu acel prilej, la Cluj, cå acuzaÆiile lui Traian Båsescu nu au fost dovedite, iar faptul cå alegerile din România s-au desfåçurat corect çi transparent a fost confirmat atât pe plan intern, cât şi de observatorii externi care au participat la scrutin. „Eu consider cå diferenÆa cea mai mare dintre mine şi Traian Båsescu este aceea cå el doar vå ureazå så tråiÆi bine, în timp ce eu am aråtat şi aråt felul în care må voi implica personal ca dumneavoastrå chiar så tråiÆi mai bine”.

Am revåzut paginile publicate în „Evenimentul Zilei”, în 1 decembrie 2004, sub titlul „AlianÆa D.A./PNL-PD vrea anularea çi repetarea alegerilor!”. Mi se par concludente.412 412

Interesant a fost çi articolul „Alegerile la un pas de fraudare”, publicat în 27 noiembrie 2004 (deci cu o zi înainte de alegeri) pe Hotnews.ro, cuprinzând numeroase acuzaÆii sau „temeiuri” de suspiciuni împotriva PSD, pornind de la analiza ONG-urilor „apropiate de PSD” („reÆeaua observatorilor”, virusatå de PSD).

367

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

„În acest moment suntem convinşi cå procesul electoral nu mai poate continua. Tot procesul electoral este alterat de fraudå, çi anularea alegerilor este o necesitate. Cerem repetarea alegerilor”, a declarat candidatul AlianÆei D.A. la preşedinÆie, Traian Båsescu. Solicitarea fårå precedent a AlianÆei de anulare a alegerilor se bazeazå pe o descoperire de ultimå orå: frauda prin vicierea softului care contabilizeazå electronic voturile. Liderii AlianÆei susÆin cå voturile nule au fost transferate în contul lui Adrian Nåstase çi al Uniunii PSD+PUR. Cu datele BEC în faÆå, Traian Båsescu a explicat cå luni, la ora 12.00, voturile nule erau 392.447, iar la ora 17.00 acestea scåzuserå la 232.597, „lucru imposibil matematic”. Astfel, diferenÆa dintre voturile nule este de 159.850 în mai puÆin de trei ore, voturi care, potrivit AlianÆei, se regåsesc la Uniunea PSD+PUR. „Ieri la ora 17.00 am avut proba fraudei. La ora 9.00 s-a prezentat o luptå strânså între cele douå mari partide çi între Adrian Nåstase çi Traian Båsescu.

La ora 12.00, diferenÆele erau de 1,5 procente la partide çi douå la candidaÆi. Aşteptam raportul BEC de la ora 17.00, care, în mod ciudat, nu a fost transmis la 17.00, ci a fost întârziat pânå la 18.45, cu 15 minute înainte de jurnale, unde a apårut Adrian Nåstase så spunå ca diferenÆele dintre partide çi candidaÆi au crescut la o diferenÆå de 5-6 procente. A fost momentul fraudei majore. În acel moment, voturile nule, 160.000 de voturi, au fost transferate la Adrian Nåstase.

160.000 de voturi reprezintå 2,5 procente. De asemenea, voturile de la Camera DeputaÆilor çi Senat, mai mult de 100.000 de voturi nule, au fost transferate la PSD”, a afirmat Båsescu. „În realitate, s-a ajuns la 320.000 de voturi nule, adicå 5%, voturi care au trecut în contul lui Adrian Nåstase, procent care se regåseşte în diferenÆa dintre mine çi Nåstase”, a adåugat Båsescu. În conferinÆa de preså, Traian Båsescu a declarat: „Cerem destituirea imediatå a BEC, care a fost parte la frauda pregåtitå de PSD la alegerile din 28 noiembrie. Cerem public arestarea celui care a asigurat softul de numårare a voturilor. Cerem organelor statului så treacå la supravegherea Institutului NaÆional de Statisticå çi sigilarea calculatoarelor. Cerem verificarea imediatå de cåtre specialişti neutri în informaticå a softului”, a mai anunÆat Traian Båsescu. „Vor så fure çi poporul român... Consider cå AlianÆa çi eu nu mai suntem într-o båtålie pentru alegeri, ci pentru România”, a completat Båsescu. „Cerem instituÆiilor statului så salveze România din mâna unor gåçti de ticåloşi. Tot procesul electoral este compromis çi o soluÆie trebuie gåsitå imediat”, a spus Båsescu. „Çtiu cå scenariul ucrainean lansat de lachei a fost lansat så preîntâmpine reacÆia noastrå la fraude”, a mai spus el. În realitate, România chiar era în scenariul RevoluÆiei portocalii.

Cel care a ieçit public, prezentându-se ca specialist în computere al AlianÆei PNL-PD, a fost un anume IonuÆ Monu: „Nu e vorba de eroare, ci de premeditare” – a spus el, afirmând, pe baza datelor oficiale oferite de Biroul Electoral Central, cå „alegerile au fost fraudate prin jonglerii fåcute cu numårul voturilor nule”.

368

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

În opinia specialistului D.A., împårtåçitå Andreei Pora, din calcule reieçea cå aceste voturi nule au fost direcÆionate cåtre candidaÆii la prezidenÆiale. „Voturile nule au fost folosite pentru a måri diferenÆa dintre Adrian Nåstase çi Traian Båsescu çi dintre uniunea PSD+PUR çi AlianÆa PNL-PD. Constatam cå, între orele 12.00 çi 17.00, diferenÆa dintre Nåstase çi Båsescu a crescut brusc cu 2,26%, care reprezintå exact cele 159.850 de voturi nule dispårute. La fel s-a întâmplat çi la Senat, çi la Camera DeputaÆilor”.413 S-au fåcut numeroase comentarii în legåturå cu dezbaterea televizatå dintre mine çi Traian Båsescu între cele douå tururi de scrutin – o dezbatere care a atins numeroase probleme ale societåÆii româneçti.

Una dintre teme, puså în discuÆie evident de Traian Båsescu, a fost acuzaÆia de fraudå în alegeri, la primul tur de scrutin. Traian Båsescu a insistat pe existenÆa unei fraude majore în procesul electoral din 28 noiembrie 2004, exemplificând cu „miile de autobuze care au funcÆionat çi problemele din soft, care må fac så cred cå a fost un proces electoral alterat”.

Båsescu a negat cå ar fi fåcut vreun råu României, amintind de fraude: „Vreau så çtiÆi cå procesul electoral a fost profund viciat de fraude çi avem toate probele pentru acest lucru. În plus, aç vrea så plecaÆi de la premisa cå problema nu este la cel care reclamå hoÆia, problema este la cel care o face. Problema nu este la cel care reclamå un lucru. Problema este dacå instituÆiile statului reacÆioneazå sau nu”.

Eu am råspuns cå procesele-verbale de numårare a voturilor au fost semnate „practic de toti reprezentanÆii partidelor, inclusiv de reprezentanÆii AlianÆei”, în toate secÆiile de vot. Am adåugat cå fiecare partid a avut copii ale proceselor-verbale çi cå putea så verifice rezultatul final al votului. În final, s-a dovedit cå Båsescu nu a avut niciun fel de probe çi cå minÆise.

Aç vrea, la acest punct, så preiau un segment din Raportul IPP, din ianuarie 2005, în legåturå cu acuzaÆiile referitoare la fraudå. Mi s-au pårut foarte interesante: „Presupusele metode de fraudare (nu existå în prezent o decizie formalå, certå, care så confirme teza unei fraude masive la alegerile generale din 2004) au fost comentate pe larg de analişti, jurnalişti, reprezentanÆi ai societåÆii civile şi în general, de toÆi cei care au dorit în mod special så îşi exprime o opinie. Cu privire la acest fapt, IPP a efectuat o expertizå proprie pe baza datelor complete obÆinute de la Biroul Electoral Central, analizå ce nu a 413

Sunt preluate çi numeroase comentarii negative la adresa guvernului çi a PSD. Cozmin Guşå („Frauda se putea realiza numai printr-o virusare a softului”); Cristian Pîrvulescu („Frauda poate fi între 3 çi 5 la sutå”, „DispariÆia câtorva sute de mii de voturi nule este o chestiune gravå care poate fi o eroare de soft, o eroare de redactare, poate fi orice” çi ar putea duce la „necesitatea repetårii scrutinului”); Stelian Tånase („cele mai dubioase alegeri de dupå ’90”). Çi în comentariul de la BBC, din 29 noiembrie 2004 („Fraud concern over Romanian vote”) se evoca asemånarea acuzaÆiilor cu cele din Ucraina (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4049061.stm).

369

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

relevat indicii semnificative care så confirme teza fraudei. Cum tema este, cum am precizat şi anterior, deosebit de importantå, dorim så prezentåm în continuare toate datele relevante de care dispunem, exprimându-ne totodatå şi punctul de vedere. AcuzaÆia de fraudå a avut la bazå sesizarea reprezentanÆilor AlianÆei D.A. depuså în cursul zilei de marÆi, 30 noiembrie 2004, a faptului cå, în succesiunea datelor comunicate de BEC cu privire la rezultatele parÆiale, s-a observat – pe baza rezultatelor electorale de la ora 12 şi ora 17 din data de luni, 29 noiembrie 2004, comunicate de BEC – cå o serie de date au avut o evoluÆie oarecum lipsitå de logicå.

Trebuie precizat faptul cå prin Hotårârea BEC nr. 69/2004 se prevedea clar ce anume informaÆii se publicå, la ce interval de timp şi cât de detaliat. În ciuda acestor reguli pe care BEC şi le-a autoimpus, comunicatele sale au fost mult mai sårace în informaÆii. Aceste comunicate cuprindeau doar numårul de secÆii din care s-au verificat şi centralizat datele, numårul total al alegåtorilor înscrişi în listele electorale, numårul persoanelor care s-au prezentat la urne, numårul total al voturilor valabil exprimate şi voturile obÆinute de fiecare formaÆiune sau candidat aflat pe liste. Pentru mulÆi dintre cei care au avut în mânå un asemenea comunicat, soluÆia de a afla numårul de voturi nule a fost de a scådea din numårul persoanelor care s-au prezentat la urne numårul total al voturilor valabil exprimate. Acest lucru nu ducea înså la numårul exact al voturilor nule, dar oferea totuşi o imagine aproximativå.

Ceea ce s-a constatat a fost cå în comunicatul de la ora 17 din data de 29 noiembrie 2004 diferenÆa respectivå scåzuse dramatic. În cazul rezultatelor pentru preşedinte scåderea era de 159.850 de voturi. Normal, orice scådere sau staÆionare a acestei diferenÆe, pe måsura introducerii datelor din procesele-verbale, reprezintå o anomalie, având în vedere cå buletine de vot anulate existå în aproape toate secÆiile de votare, iar ponderea acestora se menÆine oarecum uniformå pe durata introducerii rezultatelor. ApariÆia acestei erori a fost fåcutå cunoscutå publicului prin mass-media ca pe o fraudå şi nu ca pe o problemå la care sunt aşteptate råspunsuri. Mai mult decât atât, teoria fraudei a fost susÆinutå de faptul cå în paralel cu scåderea voturilor nule diferenÆa dintre Adrian Nåstase şi Traian Båsescu a crescut cu acelaşi numår de voturi... Aceastå descoperire a neconcordanÆelor din raportårile parÆiale ale BEC a fost de fapt remarcatå mult mai devreme, comunicarea de luni 29 noiembrie, ora 17, fiind de fapt cea în care se efectuaserå corecturile de rigoare. Prin urmare, frauda a fost semnalatå ca urmare a rectificårii «fraudei». În fapt, sesizarea a fost iniÆial fåcutå de reprezentanÆii INS de la BEC care au constatat cå, pe måsurå ce se centralizau datele, se contura o prezenÆå la vot peste cea prognozatå tot de aceştia prin mecanismul comunicårii prezenÆei la urne din timpul zilei. Acest lucru ar fi fost inexplicabil şi însemna fie o eroare în modul în care s-a fåcut estimarea prezenÆei la urne, fie în modul cum se centralizau rezultatele. Dupå o scurtå verificare, reprezentanÆii INS de la BEC au constatat cå un numår destul de mare de secÆii aveau o prezenÆå la urne de 100%. O altå 370

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

precizare foarte importantå se referå la modul în care procesele-verbale au fost introduse în calculator. Trebuie subliniat faptul cå, încå de la începutul alegerilor libere de dupå 1989, Institutul NaÆional de Statisticå a fost responsabil de procedura de centralizare a rezultatelor.

Pe de altå parte, odatå terminatå votarea şi numårate voturile în secÆia de votare, rezultatele sunt consemnate în procese-verbale separate pentru fiecare tip de alegere (Camera DeputaÆilor, Senat, Preşedinte) şi semnate de toÆi reprezentanÆii partidelor politice, de cåtre preşedintele biroului secÆiei de votare şi locÆiitorul acestuia. Preşedintele, însoÆit de cel puÆin doi membrii, se deplaseazå cu procesele-verbale şi buletinele de vot sigilate în saci la Biroul Electoral de CircumscripÆie. Aici, la nivel judeÆean, are loc introducerea în calculator a rezultatelor. Aceasta se face de cåtre personalul INS ataşat pe lângå Biroul Electoral de CircumscripÆie (la nivel de judeÆ). Dupå introducerea datelor, printr-un proces automat se verificå dacå datele din procesul-verbal îndeplinesc o serie de criterii. Aceste criterii sunt formulate sub forma unor formule matematice simple de genul: numårul voturilor valabil exprimate trebuie så fie egal cu suma voturilor obÆinute de candidaÆii sau formaÆiunile politice din buletinul vot. Cheile au fost stabilite prin Hotårârea BEC nr. 68/2004. Rolul acestor chei este så identifice potenÆialele erori de completare a proceselor-verbale, fraude grosolane sau disfuncÆii în procesul de votare. Dacå aceste chei nu sunt respectate, rezultatele nu sunt introduse în baza de date localå. ReprezentanÆii biroului secÆiei de votare împreunå cu cei ai biroului de circumscripÆie au obligaÆia så identifice cauzele pentru care cheile de verificare nu sunt respectate, så corecteze procesul verbal şi så certifice, pe aceastå cale, modificårile efectuate. Procesul-verbal astfel corectat este reintrodus în calculator, cheile sunt reverificate, iar dacå acestea sunt respectate, se tipåreşte rezultatul datelor introduse în calculator. Copia este confruntatå independent de douå persoane cu originalul. Numai dupå aceastå procedurå datele sunt încårcate în baza de date localå. La termene stabilite, reprezentanÆii INS de la nivel judeÆean ataşaÆi BEC trimit, prin linii de comunicaÆii special dedicate acestei operaÆiuni, datele disponibile în baza de date cåtre omologii acestora de la BEC care le centralizeazå în baza de date de la nivel naÆional. Revenind la situaÆia de la Biroul Electoral Central, ca urmare a verificårii efectuate din proprie iniÆiativå de reprezentanÆii INS care asigurau centralizarea, descoperindu-se faptul cå un numår ieşit din comun de mare de secÆii apåreau în baza de date ca având prezenÆå de 100%, aceştia au comunicat situaÆia membrilor BEC. Aceştia din urmå au decis så recheme la sediile birourilor electorale de circumscripÆie reprezentanÆii secÆiilor de votare care aveau prezentå de 100 % pentru a le cere explicaÆii. S-a dovedit, astfel, cå respectivii au completat în mod superficial procesele-verbale şi cå, de fapt, în secÆiile respective nu a existat o prezenÆå la urne de 100%. Subliniem faptul cå reprezentanÆii partidelor în BEC au fost la curent cu aceastå problemå, dar nu au avut la acel moment nicio reacÆie... O precizare trebuie fåcutå şi faÆå de acuzaÆia conform cåreia aceastå situaÆie a fost creatå cu scopul de a transfera la un anumit moment 371

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

aceste voturi nule cåtre Adrian Nåstase. Creşterea oarecum identicå faÆå de anumite aşteptåri (subiective) a numårului de voturi pentru Adrian Nåstase se datoreazå faptului cå, aşa cum este deja demonstrat de la alegerile anterioare, rezultatele mai favorabile PSD sunt introduse în a doua parte a procesului de centralizare, aceasta fiind perioada în care sosesc cåtre birourile de circumscripÆie rezultatele din mediul rural (cu o tendinÆå mai accentuatå de vot cåtre PSD), faÆå de rezultatele din mediul urban şi în special municipiile reşedinÆå de judeÆ (mai înclinate så voteze cu partidele de dreapta). Printr-o purå coincidenÆå, descoperirea erorii de completare a proceselor-verbale, dar mai ales corectarea şi reintroducerea datelor a coincis cu perioada de creştere a diferenÆei dintre principalii doi competitori la PreşedinÆia României, în favoarea candidatului Uniunii NaÆionale PSD-PUR, domnul Adrian Nåstase.

Un lucru råmâne cert: împotriva oricåror acuzaÆii de fraudå electronicå existå o metodå imbatabilå care nu a fost solicitatå de susÆinåtorii fraudei. Aceasta constå în recentralizarea proceselor-verbale care sunt arhivate aståzi la înalta Curte Supremå de CasaÆie şi JustiÆie. Mai mult, partidele au fåcut centralizåri proprii. Acuzatorii fraudei nu au prezentat nici aståzi rezultatele unor asemenea centralizåri. Aceasta cu atât mai mult cu cât rezultatul centralizårii paralele (numåråtoarea paralelå) efectuate la turul 2 a fost comunicat de cåtre AlianÆa D.A. în mai puÆin de 24 de ore de la închiderea urnelor. Din informaÆii proprii cunoaştem cå, în câteva judeÆe la care am reuşit så discutåm cu responsabilii pentru aceastå activitate, rezultatele numåråtorii paralele efectuate de cåtre AlianÆa D.A. la turul I au coincis cu cele oficiale. În paralel cu aceste acuzaÆii au circulat o serie de alte «întrebåri fårå råspuns», unele mai întemeiate, altele desprinse parcå din Teoria ConspiraÆiei”.414 Tot în Raportul IPP se aratå cå: „Solicitarea iniÆialå de a opera areståri şi de a repeta alegerile ni se pare puerilå, atâta timp cât procesul de numåråtoare putea fi reluat, problema acuzatå fiind aici modul de centralizare a rezultatelor, ci nu modul de desfåşurarea a procesului de votare. Pe de altå parte, så nu uitåm cå AlianÆa D.A. a efectuat o numåråtoare paralelå, care la al doilea tur de scrutin a fost gata la primele ora ale dimineÆii de luni, adicå în mai puÆin de 24 de ore, pe când cea de la primul tur aparent nu s-a finalizat nici aståzi. Eventuala prezentare a unui rezultat obÆinut prin numåråtoarea paralelå şi care så fie diferit de cel prezentat de instituÆiile oficiale se putea constitui într-o probå solidå. Pentru a avea o referinÆå, amintim faptul cå în urmå cu patru ani, cu ocazia alegerilor prezidenÆiale din Statele Unite, discursul pierzåtorilor a fost susÆinut prin afirmaÆia cå existå o serie de nereguli care trebuie cercetate, iar dacå se 414

372

IPP, Raport 2005, p.26-31

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

adevereşte cå acestea sunt reale, atunci alegerile trebuie anulate. În acelaşi timp, dorim så menÆionåm cå manipularea fårå discernåmânt a unor date din care så rezulte frauda a atins cote înalte cu ocazia acestor alegeri...”415 Çi în continuare, se subliniazå: „AfirmaÆia cå la aceste alegeri (cele din 2004) numårul alegåtorilor care au votat pe liste speciale a atins un record este una complet falså. În fapt, cu ocazia acestor alegeri numårul celor care au votat pe liste speciale a fost cel mai mic (1.247.369 de alegåtori, adicå 11,56% din alegåtorii prezenÆi la vot), maximum fiind atins în 1996 (1.871.762 de alegåtori, adicå 14,3% din total alegåtori prezenÆi la vot). Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul voturilor anulate. Aici manipularea şi confuzia au atins cote şi mai mari, fiind înaintatå cifra de 1.494.779 de voturi anulate. Ceea ce s-a omis a fost faptul cå aceasta era suma voturilor anulate pentru toate cele trei tipuri de alegeri (Preşedinte, Camera DeputaÆilor, Senat). În fapt, aceste cifre sunt din nou cele mai mici dintre cele obÆinute cu ocazia celor patru alegeri generale avute în România dupå 1989”.416 Membrii BEC, din påcate, nu au fost la înålÆimea sarcinii pe care au avut-o. Pe drept cuvânt, se menÆioneazå în Raportul IPP din ianuarie 2005, prestaÆia nesatisfåcåtoare a liderilor BEC în situaÆii de presiune generate de cumulul de critici la adresa unor aspecte din activitatea sa, aceasta fiind evidentå în contextul centralizårii voturilor dupå primul tur de scrutin, atunci când, în faÆa unor alegaÆii de fraudå venite partea partidelor de opoziÆie, Preşedintele Biroului Electoral Central – domnul judecåtor Emil GherguÆ – în loc så le demonteze cu date tehnice, s-a încurcat în explicaÆii şi justificåri, dând impresia cå ascunde informaÆii importante deÆinute de BEC. Cea mai gravå soluÆie pe care Preşedintele BEC a ales-o a fost så critice unul dintre candidaÆii la preşedinÆie, cel al opoziÆiei din acea perioadå, lansându-se (în pofida interdicÆiei impuse chiar de statutul de magistrat) în aprecieri politice despre şansele de a fi ales ale lui Traian Båsescu, şi acest lucru ca råspuns la o serie de provocåri prin care s-au invocat fraude produse la centralizarea voturilor. În faÆa unei avalanşe de acuzaÆii şi pe fondul unor erori tehnice în centralizarea voturilor, liderii BEC au ales så comunice cât mai puÆine informaÆii, situaÆie care a condus inevitabil la speculaÆii privind producerea de fraude la BEC. Cum acuzaÆiile invocau aspecte tehnice din programul de calcul al voturilor gestionat de specialiştii Institutului NaÆional de Statisticå, Preşedintele BEC nu a putut asimila facil 415

IPP, Raport, op.cit., p.32. Mi se pare important urmåtorul comentariu din Raportul IPP: „Nu putem înså så nu deplângem lipsa unei reacÆii a misiunii OSCE care nu a exprimat un punct de vedere ferm cu privire la existenÆa sau inexistenÆa unei posibile fraude electronice cu ocazia primului tur decât mult mai târziu. Lipsa unui expert în acest domeniu nu poate constitui o scuzå în måsura în care OSCE, din poziÆia organizaÆiei cu cea mai mare credibilitate, cu acces la o gamå largå de specialişti, nu a putut trimite de urgenÆå în România o echipå care så investigheze acuzaÆiile de fraudå şi så ofere un raport de audit independent al procedurilor de centralizare a voturilor”. (idem, p.38) 416 IPP, Raport, op.cit., p.33

373

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

informaÆiile de specialitate astfel încât så le comunice la rândul såu opiniei publice, låsând în schimb imaginea unei persoane care se încurcå în explicaÆii. ReacÆia opiniei publice cu privire la aceste „gafe”, dacå le putem numi aşa, ale conducerii BEC a fost una radicalå. Astfel, BEC a ajuns så fie asimilat cu slaba prestaÆie a celor care au fost învestiÆi în mod oficial så coordoneze activitatea acolo şi, mai grav, s-au exprimat suspiciuni cu privire la imparÆialitatea Biroului în raport cu partidele/candidaÆii angrenate(Æi) în cursa electoralå.417 Nu doresc så fac foarte multe comentarii legate de activitatea BEC, de deciziile luate privitor la campanie, participarea reprezentanÆilor partidelor în birourile de secÆie, participarea observatorilor, declaraÆiile purtåtorului de cuvânt al BEC. Voi sublinia înså „inabilitatea” colegilor mei – reprezentanÆi în BEC – de a accepta eliminarea listelor suplimentare la al doilea tur de scrutin, ele påstrându-se numai pentru gåri çi aeroporturi. În felul acesta reprezentanÆii uneia dintre „cele douå Românii”, cei care se aflau în zona ruralå – båtrânii la copii sau tinerii la pårinÆi – nu au mai putut så voteze. În schimb, cei din zona urbanå au putut vota nestingheriÆi în secÆiile de vot din gåri. Vå aduceÆi aminte înghesuiala de la Gara de Nord!

Iatå çi secÆiunea din Raportul AsociaÆia ProDemocraÆia referitoare la acuzaÆiile de fraudå: „Suspiciunile çi indiciile de fraudå la alegerile din 28 noiembrie çi anunÆul APD cå nu va observa cel de-al doilea tur de scrutin.418 În data de 29 noiembrie (a doua zi dupå alegeri), AsociaÆia Pro DemocraÆia a organizat o conferinÆå de preså în care a prezentat nu numai activitatea sa din ziua alegerilor, dar mai ales principalele categorii de nereguli çi fraude, atât acelea pe care observatorii såi le observaserå în mod direct, cât çi cele pentru care existau „suficiente indicii”. Mai mult, prin vocea preçedintelui såu – domnul Cristian Pîrvulescu, APD a anunÆat cå nu va mai observa cel de-al doilea tur de scutin al alegerilor prezidenÆiale. Acest anunÆ a fost fåcut din douå motive: • primul a fost legat de faptul cå alegerile din 28 noiembrie au confirmat temerile exprimate de reprezentanÆii APD cu multe luni înainte de alegeri, cå legislaÆia nu este de naturå a asigura un minimum de siguranÆå privind corectitudinea alegerilor, iar în aceste condiÆii implicarea unei organizaÆii civice, aça cum este APD, în procesul de monitorizare nu are cum så contribuie la corectitudinea alegerilor, ci mai degrabå la legitimarea celor care câştigå alegerile; 417

Vezi IPP, Raport 2005, op.cit., p.20-21. În opinia IPP, vina pentru situaÆia care a dus la acuzaÆiile de fraudå este de „naturå obiectivå”. Sigur, se poate discuta çi despre deficienÆele legate de modelul procesului-verbal, de lipsa de experienÆå a membrilor BEC, de anumite deficienÆe legislative, dar nu poate fi scos judecåtorul Emil GherguÆ Æap ispåçitor în ceea ce, dupå pårerea mea, pornea de la modelul RevoluÆiei portocalii de la Kiev, care se desfåçurase puÆin înainte çi unde, pe baza unor acuzaÆii de fraudå la prezidenÆiale, se repetase turul al doilea, ajungându-se la schimbarea lui Ianukovici cu Iuçcenko.

418 Vezi AsociaÆia Pro DemocraÆia, op.cit., p.51-53

374

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

• cel de-al doilea motiv a fost dorinÆa de a atrage atenÆia în rândurile opiniei publice româneşti çi internaÆionale cu privire la gravitatea situaÆiei alegerilor din România.

Cât priveşte cel de-al doilea motiv, putem spune cå obiectivul urmårit a fost atins din plin! (n.b.) În dupå-amiaza aceleiaşi zile, reprezentanÆii AlianÆei D.A. au acuzat, la rândul lor, frauda masivå înregistratå la primul tur de scrutin, aducând propriile dovezi sau indicii. Lor li s-au adåugat liderii PRM care au acuzat o fraudå de 20%, fårå a prezenta, înså, niciun fel de dovezi în acest sens. În cursul zilei respective, dar çi în ziua urmåtoare, o serie de publicaÆii din presa scriså centralå çi localå au prezentat, la rândul lor, ceea ce jurnaliştii lor observaserå pe parcursul zilei votårii, în special cu privire la fenomenul turismului electoral.

Pe data de 2 decembrie, liderii AlianÆei D.A. au acuzat public Biroul Electoral Central çi Institutul NaÆional de Statisticå de fraudå în procesul de centralizare a voturilor çi çtabilire a rezultatelor. Elementul care a stat la baza acestei acuzaÆii foarte grave l-a constituit faptul cå, în procesul de actualizare a datelor finale ale alegerilor fåcute publice de BEC pe måsurå ce se avansa cu introducerea, în baza de date, a datelor din procesele-verbale ale secÆiilor de votare, la un moment dat s-a constatat faptul cå numårul de voturi nule a început så scadå. Este de menÆionat faptul cå numårul de voturi nule nu era menÆionat în mod explicit în comunicatele BEC, înså rezulta în urma unei simple operaÆii de scådere a numårului de voturi valabil exprimate din numårul de alegåtori prezenÆi la urne çi cå, în mod normal, este imposibil ca acest numår så scadå pe måsurå ce se adaugå rezulatele votului din secÆiile de votare. „Suspiciunile legate de acest tip de fraudå au fost alimentate de explicaÆiile mai mult decât incoerente çi contradictorii, oferite presei pe parcursul zilei respective, de conducerea BEC çi cea a INS. Primele explicaÆii logice au apårut abia în timpul conferinÆei de preså pe care reprezentanÆii celor douå instituÆii au susÆinut-o împreunå în seara aceleiaçi zile şi s-au bazat pe urmåtoarele aspecte: • din cauza modului în care fuseserå concepute formularele de procese-verbale ce se încheiau în secÆiile de votare, mulÆi preşedinÆi de birouri electorale ale secÆiilor de votare au confundat enunÆurile de la douå rubrici diferite (enunÆuri, de altfel, identice) şi astfel la rubrica „numår de alegåtori prezenÆi la urne” au trecut numårul de alegåtori înscrişi în listele permanente; • în acest mod, numårul de alegåtori prezenÆi la urne a fost supra-apreciat şi, implicit, numårul de voturi nule rezultat ca diferenÆå dintre numårul de alegåtori prezenÆi la urne şi numårul de voturi valabil exprimate a fost şi el supra-apreciat;

375

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

• în momentul în care lucråtorii INS şi-au dat seama de acest lucru, au dispus corectarea proceselor-verbale (corectare efectuatå la birourile electorale de circumscripÆie judeÆeanå) şi, o datå corectura realizatå, numårul de voturi nule a scåzut.

Aceste explicaÆii înså nu au fost în måsurå a-i låmuri nici pe reprezentanÆii AlianÆei D.A. (deçi se poate presupune cå aceştia aveau tot interesul så nu fie låmuriÆi), dar nici pe mulÆi jurnalişti çi chiar analişti politici, iar motivele acestei ståri de lucruri au fost legate atât de explicaÆiile incoerente çi contradictorii care le-au precedat, precum çi de noile semne de întrebare care au apårut în urma acelei conferinÆe de preså, anume cu privire la modul în care au fost modificate procesele-verbale la nivelul birourilor electorale ale secÆiilor de votare.

Implicarea APD în cercetarea acuzaÆiilor de fraudå în procesul de centralizare a voturilor çi stabilire a rezultatelor.

Luând act de scandalul apårut cu privire la acest subiect, cu posibile consecinÆe foarte grave în planul percepÆiei publicului asupra rezultatelor alegerilor çi al modului în care aceste rezultate urmau a fi acceptate de opinia publicå, APD a propus BEC, INS çi reprezentanÆilor celor douå alianÆe de partide care aveau candidaÆi în turul II al alegerilor prezidenÆiale o soluÆie pe care a considerat-o credibilå çi acceptabilå de cåtre toate pårÆile, pentru låmurirea modului în care ståteau lucrurile: invitarea unei echipe de experÆi stråini care så realizeze o expertizå privind procesul de centralizare a datelor çi stabilire a rezultatelor. SoluÆia propuså s-a dovedit a fi, într-adevår, acceptabiliå din punctul de vedere al tuturor pårÆilor implicate, astfel încât APD i-a invitat la Bucureçti pe colegii de la Centrul pentru Alegeri Libere çi DemocraÆie (CeSID) din Belgrad.

Meritå menÆionat faptul cå BES çi INS le-au pus la dispoziÆie celor de la CeSID toate elementele necesare pentru realizarea expertizei, mai precis: • soft-ul de numårare (care a fost verificat prin rularea datelor din baza de date a INS cu soft-ul CeSID); • baza de date cu rezultatele votului din absolut toate secÆiile de votare de pe teritoriul României çi din stråinåtate; • procesele-verbale scanate, din toate secÆiile de votare, cu menÆiunea cå în cazurile în care procesele-verbale au fost modificate, s-au scanat çi påstrat în baza de date toate variantele, de la cea iniÆialå, la cea modificatå.

Rezultatele «investigaÆiilor» realizate de experÆii de la CeSlD au aråtat cå în ciuda problemelor apårute în completarea proceselor-verbale, nu a existat nicio neregulå legatå de procesul de centralizare a datelor çi stabilire a rezultatelor (greçelile în menÆionarea numårului de alegåtori prezenÆi la urne neavând cum så influenÆeze rezultatele finale obÆinute de partidele politice çi candidaÆi, rezultate care se raporteazå la numårul de voturi valabil expimate)”.

376

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

Pe aceastå bazå, AsociaÆia ProDemocraÆia a comunicat propriile sale constatåri privind introducerea çi centralizarea rezultatelor alegerilor din 28 noiembrie 2004: „Comunicatele BEC privind rezultatele parÆiale ale alegerilor date publicitåÆii pe parcursul zilei de 29 noiembrie au declançat o dezbatere fårå precedent în România cu privire la modul de înregistrate a rezultatelor alegerilor. Scåderea diferenÆei dintre numårul alegåtorilor prezenÆi la urne çi numårul voturilor valabil exprimate consideratå ca reprezentând voturile nule a apårut suspectå şi a generat îndoieli privind scanarea, verificarea çi centralizarea datelor de cåtre INS. Pentru a elucida aceastå situaÆie care a generat neîncredere în rândurile opiniei publice, AsociaÆia ProDemocraÆia a invitat trei experÆi independenÆi reprezentând CeSID (Centrul pentru Alegeri Libere çi DemocraÆie) din Serbia. Evaluând împreunå cu aceçtia introducerea çi prelucrarea datelor electorale de cåtre operatorii INS, am constatat existenÆa unor deficienÆe de redactare a formularelor proceselor-verbale ce au fåcut posibile erorile umane, erori care, la rândul lor, au condus la publicarea unor date ce nu aveau corespondent în realitate cu privire la numårul persoanelor prezente la vot...

Astfel, din analiza realizatå asupra programului de centralizare a datelor la nivel de BEC nu s-a putut constata faptul cå acesta ar genera erori. Totuçi, din motivele mai sus menÆionate, la nivel de înregistrare a datelor în Birourile Electorale de CircumscripÆie introducerea unor date eronate a fost posibilå...

Cât priveçte procesul de însumare a voturilor prin soft-ul utilizat de Institutul NaÆional de Statisticå, nu s-a constatat niciun fel de neregulå.

Subliniem cu aceastå ocazie transparenÆa de care membrii BEC çi reprezentanÆii INS au dat dovadå pe parcursul acestei analize, punând la dispoziÆia APD çi CeSID atât copii electronice dupå toate procesele-verbale (cu fiecare variantå rezultatå în urma modificårilor), cât çi baza de date”.419 Din påcate, reprezentanÆii AsociaÆiei Pro DemocraÆia „nu au avut timp” så prezinte aceste concluzii înainte de al doilea tur al prezidenÆialelor, publicând comunicatul respectiv dupå 12 decembrie, în condiÆiile în care acuzele de fraudå îçi fåcuserå efectul! Nu vreau så fac un proces de intenÆie nimånui, dar...

Adaug, tot for the record, Raportul experÆilor: „Constatårile experÆilor CeSID cu privire la rezultatele alegerilor din România din 28 noiembrie 2004.

S-a atins un nivel foarte ridicat de transparenÆå a rezultatelor alegerilor prin furnizarea copiilor scanate ale proceselor-verbale. Publicarea bazei de date a tuturor rezultatelor alegerilor pentru fiecare secÆie de votare este puternic recomandatå.

419

Vezi AsociaÆia Pro DemocraÆia, Alegeri la limita democraÆiei. Analiza procesului electoral din România, octombrie-decembrie 2004, op.cit., p.78

377

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Nu au fost gåsite date incorecte sau introduse incorect din procesele-verbale. Baza de date a fost comparatå cu procesele-verbale furnizate, printr-o selecÆie aleatorie a secÆiilor de votare çi o selecÆie a secÆiilor de votare cu rezultate extreme (un procentaj ridicat de voturi pentru un candidat sau o prezenÆå mare la urne). Toate rezumatele publicate ca rezultate oficiale au fost verificate folosindu-se datele din baza de date. Nu s-au gåsit diferenÆe.

1.247.369 de alegåtori pentru alegerile prezidenÆiale au votat la secÆii de votare unde nu se regåseau pe listele de alegåtori. Acest numår este acelaçi çi la alegerile parlamentare pentru Camera DeputaÆilor çi Senat. Acest lucru înseamnå cå la alegeri 11.5% din alegåtori au votat în afara secÆiilor unde erau înregistraÆi sau unii dintre ei nu au fost deloc înregistraÆi.

Dacå votul multiplu nu este prevenit, acesta poate avea un impact serios asupra rezultatelor alegerilor.

Forma proceselor-verbale a cauzat confuzii, deoarece exista aceeaçi propoziÆie pentru rubricile 1.1 çi 2.1, deçi douå cifre diferite ar trebui introduse în aceste douå câmpuri. În plus, aceeaçi cifrå ar trebui introduså în câmpurile 1.2 çi 2.2, ceea ce måreçte posibilitatea confuziei.

Sunt multe procese-verbale corectate (mai ales la rubricile 1.1 çi 1.2). Acest fapt demonstreazå cå membrii birourilor electorale din secÆiile de votare nu au fost bine instruiÆi.

Bucureçti, 11 decembrie 2004 Zoran Lučić Nebojša Vasiljević Saša Dulić”.420 Ideea eliminårii listelor suplimentare în turul II la prezidenÆiale a aparÆinut tot AsociaÆiei ProDemocraÆia. Luând act de apeluri din partea a numeroşi cetåÆeni çi lideri politici, „APD a decis så-çi reconsidere poziÆia, nu înainte de a face o ultimå încercare pentru a limita posibilitåÆile de fraudå, în special frauda prin vot multiplu la cel de-al doilea tur de scrutin. În acest sens, a adresat atât BEC, cât çi celor doi candidaÆi råmaşi în curså un set de propuneri în aceastå direcÆie. În data de 7 decembrie, în urma unei întâlniri la care au participat conducerea BEC, reprezentanÆii Uniunii NaÆionale PSD+PUR, cei ai AlianÆei D.A./PNL-PD çi cei ai APD, BEC a emis Hotårârea numårul 105 care prevedea: 420

AsociaÆia Pro DemocraÆia, Alegeri la limita democraÆiei. Analiza procesului electoral din România, octombrie-decembrie 2004, op.cit., p.87

378

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

1) posibilitatea ca alegåtorii care urmau så nu voteze în localitatea de domiciliu (deci la secÆia de votare la care erau arondaÆi) så poatå face acest lucru doar la una din secÆiile speciale organizate în gåri, autogåri, aeroporturi etc., pentru un mai bun control al voturilor acestei categorii de alegåtori (soluÆie departe de a fi una idealå çi la limita legii, înså singura posibilå cu atât de puÆin timp înainte de ziua alegerilor); 2) accesul APD şi al celorlalte organizaÆii care au observat alegerile la copiile listelor permanente çi speciale cu alegåtorii care çi-au exprimat dreptul la vot la primul tur çi cele cu alegåtorii care urmau så voteze la turul al doilea (o decizie ce se va dovedi foarte importantå pentru activitatea APD de investigare a fenomenului votului multiplu, în perioada de dupå alegeri).

Ca urmare a adoptårii, de cåtre BEC, a acestei hotårâri, de comun acord cu reprezentanÆii celor doi competitori råmaçi în cursa electoralå pentru postul de Preçedinte, APD a hotårât så monitorizeze cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenÆiale”.421 Problema a fost cå AsociaÆia ProDemocraÆia „a uitat” så prezinte public acest raport înainte de al doilea tur de scrutin! Sau poate cå atunci când apelaserå la experÆii stråini, voiau, de fapt, så confirme acuzaÆiile de fraudå lansate de AlianÆa D.A. çi pentru cå expertiza nu a confirmat acele acuze, au publicat raportul experÆilor doar dupå al doilea tur, låsând så se producå pânå la capåt minciunile lansate de Båsescu...

Aç vrea så adaug çi un fragment mai mare dintr-un Raport al Institutului Çincai, raport despre formele de manipulare în campaniile electorale, cu specialå privire la acuzele de fraudå electoralå: Teza fraudårii alegerilor „În campaniile electorale din Europa Centralå şi de Est utilizarea tacticilor negative a devenit uzualå, mai ales de cåtre partidele aflate în opoziÆie. Campaniile electorale de tip negativ au obiectivul de a amplifica nervozitatea electoratului, pentru a-l determina så acorde un vot de protest la adresa partidelor aflate la putere. Partidele guvernamentale folosesc mai puÆin strategiile negative, deoarece ele trebuie så-şi apere «realizårile» exercitårii puterii. În ciclul electoral 2000-2004 partidele de opoziÆie au adoptat, rând pe rând, o atitudine negativå faÆå de partidul aflat la putere, PSD. Referendumul pentru ConstituÆie din anul 2003 a fost criticat de AlianÆa D.A., fiind formulate cu acel prilej şi acuzaÆii de fraudå electoralå la adresa Guvernului şi a PSD. În prima parte a anului 2004 atât AD.A., cât şi PRM, 421

AsociaÆia Pro DemocraÆia, Alegeri la limita democraÆiei. Analiza procesului electoral din România, octombrie-decembrie 2004, op.cit., p.54

379

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

sprijinite de câteva ONG-uri, au lansat şi susÆinut teza iminenÆei fraudårii urmåtoarelor alegeri de cåtre PSD. Alegerile locale s-au desfåşurat, totuşi, în condiÆii bune, fiind acceptate ca libere şi corecte. În pregåtirea terenului pentru reclamarea fraudei electorale, partidele din opoziÆie au lansat teza «partidului-stat», sintagmå prin care era vizatå, printre altele, credibilizarea unor eventuale acuzaÆii legate de folosirea de cåtre PSD a instituÆiilor statului spre a se eterniza la putere. Se sugera astfel cå, întrucât instituÆiile statului sunt în slujba partidului de guvernåmânt, alegerile nu pot fi decât falsificate în folosul acestuia. În condiÆiile echilibrului dat de rezultatele alegerilor locale din iunie 2004 atât PSD, cât şi AD.A. s-au declarat învingåtoare. Ca atare, AD.A. a abandonat temporar teza fraudårii alegerilor, aceasta fiind susÆinutå doar de PRM şi Corneliu Vadim Tudor, care aveau o tradiÆie în a promova astfel de teorii.

Evenimentul care a facilitat redeschiderea subiectului fraudårii alegerilor a fost «revoluÆia portocalie» din Ucraina. «RevoluÆia portocalie» s-a constituit dintr-o serie de proteste, blocade şi greve generale la nivel naÆional în Ucraina, organizate de susÆinåtorii candidatului la preşedinÆie Viktor Iuşcenko, dupå publicarea rezultatelor disputate ale alegerilor prezidenÆiale din noiembrie 2004.422 În România, posturile de televiziune au transmis imagini legate de revolta din Ucraina, între acestea remarcându-se Realitatea TV care a focalizat o perioadå bunå de timp subiectul. La nivelul percepÆiei opiniei publice s-a indus imaginea unei corespondenÆe între situaÆia din Ucraina şi cea din România: forÆele «democratice» aveau culoarea oranj şi la Kiev, şi la Bucureşti, în timp ce «partidul-stat» era reprezentat de culoarea albastrå. S-a creat astfel un climat psihologic deosebit de tensionat, dominat de spaima instabilitåÆii politice şi a revoltelor de stradå care ar fi putut determina blocarea integrårii europene a României.

La alegerile din 28 noiembrie 2004, Adrian Nåstase a obÆinut 40,94% din voturi, iar Traian Båsescu 33,92%, în timp ce Uniunea PSD+PUR a câştigat alegerile cu 36,6% faÆå 422

Protestele în Ucraina au început în ziua urmåtoare a celui de-al doilea tur de scrutin, care i-a opus pe prim-ministrul Viktor Ianukovici şi candidatul opoziÆiei Viktor Iuşcenko. AcÆiunile de protest au fost considerate legitime de opoziÆia ucraineanå, pentru cå rezultatele oficiale au fost diferite de cele ale sondajelor efectuate la ieşirea de la urne.

Aceste sondaje îl dådeau învingåtor pe Iuşcenko cu 11% diferenÆå, în timp ce rezultatele oficiale i-au conferit victoria lui Ianukovici cu un avans de 3%. Suporterii lui Ianukovici au susÆinut cå legåturile lui Iuşcenko cu mass-media explicå aceastå deosebire. Pe de altå parte, susÆinåtorii lui Iuşcenko şi observatorii internaÆionali au acuzat o fraudå electoralå în favoarea lui Ianukovici, candidatul sprijinit de putere. Din 23 noiembrie 2004, proteste importante au început în mai multe oraşe din Ucraina, inclusiv unul intens mediatizat în PiaÆa IndependenÆei din Kiev, care a atras aproximativ 200.000 de participanÆi. Protestatarii au ocupat piaÆa din faÆa sediului Verkhovna Rada, parlamentul ucrainean, mulÆi dintre ei purtând haine sau steaguri portocalii (culoarea de campanie a coaliÆiei lui Iuşcenko).

Kiev, Lvov şi alte oraşe au refuzat så admitå legitimitatea rezultatelor alegerilor date publicitåÆii în acea zi, iar Iuşcenko a depus un juråmânt de serviciu simbolic, proclamându-se astfel preşedinte.

380

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

de 31,3% voturi obÆinute de AD.A. Se profila, astfel, victoria lui Adrian Nåstase în alegerile prezidenÆiale.

Pe acest fond a reizbucnit teza fraudårii alegerilor, desfåşurarea normalå a campaniei electorale pentru turul al doilea fiind bulversatå de reapariÆia ei.

Mai întâi, în 29 noiembrie 2004, AsociaÆia Pro DemocraÆia (APD) a anunÆat cå îşi va retrage observatorii pentru turul al II-lea al alegerilor prezidenÆiale, în semn de protest faÆå de neregulile comise la vot şi faÆå de slåbiciunile sistemului normativ. Fårå a susÆine cå alegerile au fost fraudate, declaraÆia AsociaÆiei Pro DemocraÆia a pregåtit, voluntar sau nu, acÆiunea lui Traian Båsescu. Deşi såvârşit, probabil, cu bunå-credinÆå, gestul APD a avut efecte negative. Pe de o parte, nu s-a precizat cu claritate care este faptul de o asemenea gravitate care så justifice importanta decizie de a abandona observarea alegerilor. Dacå astfel de precizåri ar fi fost fåcute, s-ar fi våzut, probabil, cå nu se incrimineazå frauda, ci doar anumite vulnerabilitåÆi ale sistemului la actele de fraudare. În atari condiÆii, APD nu putea la mijlocul exerciÆiului electoral så pretindå a fi şi cel care judecå justeÆea regulilor dupå care alegerile se desfåşoarå şi modul în care ele sunt aplicate. În fine, APD nu a explicat clar nici care sunt motivele revenirii asupra deciziei de a se retrage. Aceste gesturi au mårit nervozitatea electoratului şi, totodatå, au orientat nemulÆumirea spre partidul de guvernåmânt, mai mult decât bånuit de fraudå electoralå. Dorind så apere corectitudinea alegerilor, prin intervenÆia sa APD a mårit confuzia în rândul electoratului.

Candidatul în alegerile prezidenÆiale al AlianÆei D.A. a cerut în 30 noiembrie 2004, în mod oficial, anularea alegerilor şi repetarea acestora având în vedere «frauda masivå care a avut loc». AlianÆa D.A. a depus plângere penalå la Parchetul General şi la PoliÆie, invocând faptul cå votul din 28 noiembrie a fost alterat prin transferarea electronicå a unei mari pårÆi din voturile nule în contul lui Adrian Nåstase şi al Uniunii NaÆionale PSD+PUR. Liderii AlianÆei PNL-PD, Cålin Popescu-Tåriceanu şi Traian Båsescu, au mai solicitat: destituirea Biroului Electoral Central (BEC), ca participant la fraudå; arestarea directorului firmei, Liviu Drågan, care a pregåtit soft-ul de numårare a voturilor; supravegherea imediatå a DirecÆiei de Statisticå şi sigilarea computerelor acesteia şi, mai ales, verificarea de cåtre specialişti neutri a soft-urilor de calculare care au dat rezultatele alegerilor. Traian Båsescu a explicat cå, în afara autobuzelor cu oameni plimbaÆi care au votat de trei-patru ori, frauda estimatå de cåtre AlianÆa D.A. la aproximativ 300.000 de voturi, se adaugå fraudarea rezultatului alegerilor prin soft-ul de numårare. «Domnul Drågan trebuie så ştie cå este infractor», a adåugat prezidenÆiabilul AlianÆei.

AcuzaÆiile lui Traian Båsescu au pårut credibile datoritå erorilor de comunicare ale Biroului Electoral Central. Observatorii OSCE au apreciat, înså, alegerile din România ca fiind libere şi corecte. Nimeni nu a mai bågat în seamå acest verdict venit din partea 381

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

celei mai calificate instituÆii internaÆionale. DeclaraÆiile lui Traian Båsescu îşi fåceau liniştite efectul politic.

Probabil cå un element major care a contribuit la înfrângerea lui Adrian Nåstase a fost lansarea de cåtre Traian Båsescu a teoriei fraudårii alegerilor prin manipularea soft-ului şi prin votul multiplu. Aducând acuzaÆii atât de grave puterii din acel moment, Traian Båsescu a reuşit så contrabalanseze efectul psihologic creat de câştigarea alegerilor parlamentare de cåtre Uniunea PSD+PUR. În acele condiÆii (emoÆionale), votul electoratului din mediul urban mare a dobândit valoarea unui act de pedeapså împotriva candidatului unui partid perceput ca incorect şi imoral.

Succesul teoriei fraudårii alegerilor a fost favorizat de faptul cå PSD nu a reuşit så demonstreze într-un mod convingåtor cå alegerile au fost corecte, iar atacurile la adresa sa nu erau juste. RaÆionamentul lui Traian Båsescu, cinic din punct de vedere moral, dar dovedit ca eficient politic, a fost urmåtorul: toate efectele negative pe care le produce o declaraÆie atât de puternicå, precum cea a fraudårii alegerilor şi a cererii de repetare a acestora, atunci când este doveditå ca netemeinicå, vor fi estompate de timp. Ceea ce va råmâne va fi cucerirea puterii. În faÆa acestei realitåÆi se vor înclina atât competitorii politici interni, cât şi forÆele politice externe; puterea va lua locul adevårului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât nu existå nicio lege care så ducå la infirmarea rezultatelor electorale obÆinute prin asemenea manipulåri.

Expertiza realizatå de cåtre firma sârbå CeSID asupra soft-ului a dovedit cå acesta nu permitea fraude electorale. ContestaÆia formulatå în justiÆie de cåtre tandemul Båsescu-Tåriceanu referitoare la fraudarea alegerilor prin soft a primit din partea Parchetului General rezoluÆia de neîncepere a urmåririi penale. Decizia Parchetului fiind pronunÆatå la aproape un an de la alegeri, nu mai produce niciun efect moral sau politic. De asemenea, contestaÆiile AlianÆei D.A. împotriva membrilor Biroului Electoral Central au fost respinse, fiind considerate nefundamentate. Odatå ales Preşedinte, Traian Båsescu a evitat så revinå asupra subiectului, nedând explicaÆii asupra acuzelor sale (infirmate, între timp, de instanÆele competente) şi neasumându-şi vreo råspundere. La fel au procedat şi ceilalÆi lideri ai AD.A. Mai mult, rezoluÆiile de neîncepere a urmåririi penale în cazul denunÆurilor privind frauda electoralå şi de închidere a dosarelor au fost, printr-un fenomen încå neexplicat, Æinute secrete. Despre existenÆa lor s-a aflat oarecum accidental. În ciuda emoÆiilor publice de la data alegerilor, publicul nu a fost informat în legåturå cu soarta reclamaÆiilor fåcute de reprezentanÆii såi. ONG-urile care au protestat atunci împotriva fraudei nu au insistat în elucidarea cazului şi nu au mai protestat faÆå de lipsa de transparenÆå a organelor de cercetare penalå. Din perspectiva acestor fapte putem conchide cå actuala putere şi simpatizanÆii ei nu sunt interesate de continuarea anchetårii acuzaÆiilor de fraudare a alegerilor, deoarece astfel ar fi datå în vileag manipularea alegerilor şi nelegitimitatea unor aleşi.

382

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

O altå acuzaÆie la adresa Uniunii PSD+PUR, nedoveditå pe deplin, este cea a votului multiplu. Cazurile de flagrant au fost doar câteva, multe dintre acestea implicând chiar pe simpatizanÆii şi militanÆii partidelor care s-au plâns de fraudå. Råmâne de analizat cazul «Gara de Nord» unde numårul de votanÆi pe listele speciale a fost foarte mare. Incidentul a fost prezentat şi de cåtre mass-media, care semnala în acea perioadå prezenÆa a numeroase autobuze în zonå, ceea ce a întårit suspiciunile privind fraudarea alegerilor. Rezultatele finale ale numårårii voturilor la secÆiile amplasate în Gara de Nord au scos în evidenÆå o adevåratå «surprizå»: AlianÆa D.A. a obÆinut de douå ori mai multe voturi decât Uniunea PSD+PUR! Concluzia este stupefiantå, dar adevåratå: tocmai cei care au reclamat fraudarea alegerilor au fost beneficiarii «OperaÆiunii Autobuzul», cel puÆin la Gara de Nord. Aceastå metodå de manipulare este una dintre cele mai vechi, dar care se dovedeşte foarte eficientå, «hoÆul strigå: hoÆii!».

Din perspectiva faptelor prezentate mai sus putem înÆelege comportamentul parlamentar al AlianÆei D.A., care a blocat constituirea unei comisii de anchetå ce urma så verifice temeinicia acuzaÆiilor privind fraudarea alegerilor.

Teoria fraudårii alegerilor, în fapt o acÆiune de manipulare a electoratului, a avut relevanÆå electoralå din douå motive. Mai întâi, pentru cå simultan avea loc la Kiev «revoluÆia portocalie» împotriva regimului Kucima şi a fraudårii alegerilor de cåtre candidatul pro-rus Viktor Ianukovici. Din perspectiva acuzaÆiilor lui Traian Båsescu situaÆia din România pårea a fi similarå celei din Ucraina, ceea ce în realitate s-a dovedit a fi fals. În al doilea rând, credibilitatea acuzaÆiilor lui Traian Båsescu se baza pe faptul cå AlianÆa D.A. împreunå cu diverşi comentatori politici sau ONG-uri au vehiculat încå de la începutul anului 2004 teza fraudårii alegerilor de cåtre PSD, pregåtind, astfel, psihologic, populaÆia spre a considera plauzibilå o astfel de tezå.

Fraudarea alegerilor prin intermediul soft-ului s-a dovedit a fi o acuzaÆie lipsitå de temei, dar care a avut efectele sale politice. Suspiciunile de utilizare a votului multiplu, chiar dacå sunt mai credibile, nu au fost documentate, pentru a se vedea care au fost dimensiunile acestui fenomen şi a se estima cine a beneficiat de pe urma operaÆiunilor «Autobuzul». Oricum, este unanim acceptat cå asemenea fraude locale nu puteau influenÆa rezultatul general al scrutinului. Manipularea a fost posibilå, deoarece în comunicarea publicå unii actori politici au amestecat elemente potenÆial reale cu minciuni. În asemenea cazuri, rezultatul constå în apariÆia unor ståri de confuzie la nivelul opiniei publice, de care beneficiazå, cel mai adesea, cei care lanseazå respectivele diversiuni. Impunitatea manipulatorilor încurajeazå şi în aceste cazuri continuarea manipulårii. De aceea, este nevoie de crearea unor mecanisme legale prin care så fie pedepsiÆi cei care deliberat aduc acuzaÆii ce se dovedesc a fi false, dar care sunt susceptibile a produce efecte electorale”.423 423

Institutul „Ovidiu Çincai”, Analiza asupra manipulårii în campaniile electorale, rap.cit., p.24-29

383

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În Raportul Institutului de Politici Publice din ianuarie 2005, una dintre concluzii este aceea cå, în derularea alegerilor din 2004, disputa politicå s-a concentrat mai mult decât era necesar pe lansarea çi, respectiv, pe demontarea unor acuzaÆii grave cu privire la corectitudinea scrutinului. „Din påcate, de cele mai multe ori, acuzaÆiile invocate nu au fost însoÆite de probe substanÆiale care så demonstreze, fårå echivoc, existenÆa unor încålcåri masive ale legii”.424 Dramatizarea acestor tipuri de fraudare a avut drept punct culminant – se considerå în Raportul de monitorizare a alegerilor realizat de IPP – exprimarea suspiciunii cå într-o proporÆie de minimum 35% rezultatele scrutinului legislativ au fost viciate. „ReprezentanÆii AlianÆei D.A./PNL-PD au mers pânå acolo încât au susÆinut cå frauda a fost în aşa fel calculatå încât så facå diferenÆa între primii doi clasaÆi şi/sau så împiedice constituirea unei majoritåÆi stabile pentru susÆinerea unui guvern. Trimiterile la situaÆia din Ucraina au sporit tensiunea şi au creat serioase îngrijoråri în opinia publicå, internå şi internaÆionalå. Cele trei tipuri de suspiciuni – care puneau în centrul atenÆiei calculatorul, autobuzul şi autocolantul – au fost rareori sau deloc probate convingåtor înainte de a fi prezentate public în detaliu. Faptul cå în derularea votårii s-au produs iregularitåÆi care ar trebui sancÆionate de la caz la caz a devenit mai puÆin important decât afirmarea suspiciunii. Dupå alegeri, ideea cå fraudele au viciat masiv rezultatul votului a fost reluatå. Preşedintele ales, ca şi unii reprezentanÆi ai PNL, PD şi PRM au susÆinut-o în intervenÆiile lor publice. Traian Båsescu a sugerat constituirea unei comisii parlamentare care så cerceteze derularea procesului electoral, dar deocamdatå nu a fost întreprins nimic”.425

424

Institutul pentru Politici Publice (IPP), Alegerile parlamentare çi prezidenÆiale 2004, Bucureçti, ianuarie 2005, p.15 „Practica insinuårilor, a speculaÆiilor çi a interpretårilor personale a marcat campania pentru alegerile parlamentare çi prezidenÆiale 2004, iar dintre candidaÆi, cel al AlianÆei D.A., domnul Traian Båsescu, a fåcut din tema fraudei alegerilor un punct central al ofensivei sale împotriva contracandidatului såu în alegeri, premierul în funcÆie çi preçedintele Partidului Social Democrat, domnul Adrian Nåstase. Cum Båsescu prevedea potenÆiale fraude încå înaintea începerii campaniei electorale, putem spune cå a contribuit substanÆial la politizarea çi tensionarea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare çi prezidenÆiale 2004”. (idem, p.15-16) 425 IPP, Raport 2005, op.cit., p.84. „AcuzaÆia de fraudare a alegerilor a fost vectorul de comunicare care a sintetizat cel mai bine mesajul de campanie al AlianÆei D.A.: «sistemul ticåloçit» reprezentat de PSD trebuie schimbat cu orice preÆ. ImportanÆa acestui mesaj a fost una uriaçå, dacå Æinem cont de faptul cå AlianÆa PNL-PD a mizat totul pe o carte, intrând, astfel, într-o zonå a marilor bluff-uri politice. Este evident cå fraudarea alegerilor nu a fost una realå (çi chiar dacå aceasta ar fi fost, fenomenul oricum nu a atins cotele semnalate de liderii AlianÆei) çi, în condiÆiile în care opinia publicå (în special electoratul PNL çi PD) ar fi refuzat så creadå acest mesaj, çansele lui Adrian Nåstase ar fi crescut considerabil”. (Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.375)

384

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

Cred cå meritå redatå, tot for the record, çi Hotårârea BEC referitoare la acuzaÆiile de fraudå: „BIROUL ELECTORAL CENTRAL HOTÅRÂRE S-a luat în examinare cererea formulatå de AlianÆa Dreptate şi Adevår/PNL- PD, înregistratå la Biroul Electoral Central sub nr. 233/CT/30 noiembrie 2004, orele 16,37.

BIROUL ELECTORAL CENTRAL Constatå cå, prin cererea formulatå de AlianÆa Dreptate şi Adevår/PNL-PD, s-a solicitat suspendarea procesului de centralizare a rezultatelor scrutinului şi de repartizare a mandatelor, precum şi anularea alegerilor din 28 noiembrie 2004 pentru Senat, Camera DeputaÆilor şi pentru funcÆia de Preşedinte al României. În motivarea cererii se aratå cå, analizând comunicatele oficiale emise de Biroul Electoral Central în cursul zilelor de 29 noiembrie şi respectiv 30 noiembrie 2004, petiÆionara a constatat cå, prin acÆiunile ilegale care au avut loc în timpul şi dupå încheierea votårii, precum şi în timpul şi dupå încheierea proceselor-verbale, inclusiv prin însumarea rezultatelor scrutinului Institutului NaÆional de Statisticå, alegerile au fost fraudate, în sensul dispoziÆiilor art. 32 alin. 6 din Legea nr. 373/2004.

Astfel, în mod exemplificativ, se aratå cå: – în ziua de 29.XI.2004, între orele 12 şi 17, voturile nule au scåzut ilegal, inexplicabil din punct de vedere matematic şi statistic, dupå cum urmeazå: • la Preşedinte: voturi nule dispårute şi redirecÆionate – 159.850, adicå 2,25%; • la Senat: voturi nule dispårute şi redirecÆionate – 111.849, adicå 1,61%; • la Camera DeputaÆilor: voturi nule dispårute şi redirecÆionate – 101,205, adicå 1,46%. Între 29 noiembrie (ora 17,00) şi 30 noiembrie (ora 9,00), voturile nule au evoluat astfel: – la Preşedinte: voturile nule ajung la 299.184, adicå 3,17%, dar încå sub valoarea anunÆatå pe 29 noiembrie 2004, ora 12,00; – la Senat: voturile nule ajung la 490.279, adicå 5,2%, puÆin peste 489.182 valoarea anunÆatå pe 29 noiembrie 2004, ora 12,00; – la Camera DeputaÆilor: voturile nule ajung la 528.491, adicå 5,53%, puÆin peste 507.159 valoare anunÆatå pe 29 noiembrie 2004, ora 12,00.

385

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În susÆinerea cererii, petiÆionara a depus comunicatele Biroului Electoral Central din 29 şi 30 noiembrie 2004.

Examinând cererea formulatå, Biroul Electoral Central a reÆinut urmåtoarele: Cu privire la primul capåt, cererea nu poate fi admiså deoarece în lipsa centralizårii rezultatelor scrutinului din 28 noiembrie 2004 nu se poate stabili frauda electoralå, pretinså de petentå. De altfel, datele care s-au comunicat sunt parÆiale şi provizorii, existând posibilitatea legalå a corectårii lor, inclusiv prin judecarea unor contestaÆii, în ipoteza în care ele au fost eronate.

Aceasta se poate realiza numai la nivelul secÆiilor electorale şi în condiÆiile art. 34 alin.

(4) din Legea nr. 373/2004.

Potrivit art. 32 alin. (6) din Legea nr. 373/2004, existå fraudå electoralå atunci când, urmare unor acÆiuni ilegale, s-au creat avantaje concretizate prin voturi şi mandate în plus pentru un partid, alianÆå politicå, electoralå sau candidat independent.

PetiÆionara nu a aråtat în concret care sunt acÆiunile ilegale invocate şi nu a administrat nicio probå pentru dovedirea lor.

Art. 32 alin. (5) din Legea nr. 373/2004 condiÆioneazå admiterea cererii de anulare a alegerilor de existenÆa dovezilor, care trebuie så o însoÆeascå.

Acelaşi text prevede expres cå «lipsa probelor atrage respingerea cererii».

Potrivit art. 32 alin. (5) din Legea nr. 373/2004, existå fraudå electoralå numai atunci când cel care o sesizeazå nu este implicat în producerea fraudei şi numai dacå aceasta este de naturå så modifice atribuirea mandatelor. În speÆå, AlianÆa Dreptate şi Adevår/PNL-PD este implicatå în procesul electoral, inclusiv în cel de numårare a voturilor, iar în acest moment în care nu s-a încheiat centralizarea voturilor şi nici nu s-a stabilit pragul electoral, conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 373/2004, nu s-a fåcut repartizarea mandatelor, astfel încât nu se poate vorbi de fraudå electoralå.

Calculele petentei s-au bazat pe datele cuprinse în primele douå comunicate ale Biroului Electoral Central din data de 29 noiembrie (ora 11,00 şi ora 14,00), considerându-se cå diferenÆa între numårul alegåtorilor prezenÆi la vot şi numårul voturilor valabil exprimate reprezintå numai voturile nule. În realitate, în procesele-verbale primite şi centralizate de la birourile electorale ale secÆiilor de votare, în aceastå diferenÆå erau cuprinse şi unele greşeli de înregistrare a numårului alegåtorilor prezenÆi la vot.

Aceastå eroare nu a putut fi depistatå decât dupå înregistrarea unui numår suficient de mare de cazuri, care a influenÆat atât procentul de prezenÆå la vot, cât şi înregistrarea unor diferenÆe între numårul alegåtorilor prezenÆi la vot şi numårul voturilor exprimate (fie valabile, fie nule). În aceste condiÆii, prezenÆa la vot avea o linie ascendentå, cu mult peste nivelul estimat, iar numårul alegåtorilor care nu au introdus în urne buletinele de vot era în 386

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

permanentå creştere. Prin Hotårârea nr. 68/2004 a Biroului Electoral Central s-a aprobat o cheie de verificare prin care «numårul alegåtorilor prezenÆi la vot» trebuie så fie mai mare decât «numårul voturilor valabil exprimate», adunate cu «numårul voturilor nule».

Pentru a se înÆelege acest fenomen, în intervalul dintre cele douå raportåri s-au solicitat diverse procese verbale cuprinse în centralizare de cåtre birourile electorale de circumscripÆie, verificând cu atenÆie modul de completare a acestora. În urma acestor verificåri s-a constatat cå numårul alegåtorilor prezenÆi la vot din cei înscrişi în copia listei electorale permanente este egal cu cei înscrişi în lista permanentå, ceea ce înseamnå cå toÆi alegåtorii înscrişi în copia de pe lista electoralå permanentå s-au prezentat la vot. Tot în aceste procese-verbale, numårul voturilor valabil exprimate adunate cu cele nule era semnificativ mai mic (uneori chiar cu 50%) decât numårul total al alegåtorilor care s-au prezentat la urne.

De asemenea, numårul voturilor valabil exprimate corespundea cu defalcarea acestuia pe formaÆiunile politice înscrise la punctul 7. În aceastå situaÆie, într-o primå fazå s-a trecut la marcarea tuturor proceselor-verbale cuprinse în primele centralizåri la care acest fenomen s-a manifestat şi s-a solicitat personalului Institutului NaÆional de Statisticå din staÆiile de prelucrare så reverifice procesele-verbale şi så sesizeze birourile electorale de circumscripÆie pentru a face corecturile ce se impuneau.

Acest fenomen a fost înregistrat în tripletele proceselor-verbale depuse în peste 500 de secÆii de votare. Începând cu raportårile urmåtoare, în urma corecÆiilor efectuate, diferenÆa între numårul alegåtorilor prezenÆi la vot şi voturile valabil exprimate a început så scadå, reprezentând de fapt numårul voturilor nule înscrise în procesele-verbale. De fapt, acest lucru trebuia så fie sesizat şi de persoanele împuternicite så efectueze numåråtoarea paralelå şi care aveau la dispoziÆie un exemplar identic de proces-verbal. Biroul Electoral Central a pronunÆat Hotårârea nr. 85/2004, prin care a încuviinÆat numåråtoarea paralelå pentru toate partidele şi alianÆele politice sau electorale.

Procesele-verbale au fost corectate în conformitate cu prevederile legii de cåtre preşedinÆii secÆiilor de votare, în prezenÆa membrilor biroului electoral de circumscripÆie, printre care se aflau şi reprezentanÆi ai petentei, dupå cum se poate lesne observa prin consultarea acestora.

Membrii Biroului Electoral Central, în şedinÆa din data de 30 noiembrie 2004, au fost sesizaÆi despre acest fenomen.

Referitor la susÆinerea cå în soft-ul utilizat ar exista instrucÆiuni prin care voturile nule înregistrate så fie transferate unor formaÆiuni politice în cadrul procesului de centralizare, aceasta este nefondatå.

Comunicatele de preså ale Biroului Electoral Central, materializate în forma ataşatå cererii nu au valoarea unor mijloace de probå pentru admiterea ei, deoarece, la momentul 387

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

când s-au întocmit, ele reflectau datele de la secÆiile de votare, înregistrate electronic de Institutul NaÆional de Statisticå, fårå corecturile intervenite ulterior, în condiÆii legale.

De altfel, ele nu conÆin nicio menÆiune privind evoluÆia voturilor nule, unde s-ar localiza, în opinia petentei, frauda electoralå. În consecinÆå, cererea de anulare a alegerilor pentru Senat şi Camera DeputaÆilor este nefondatå şi, cu majoritate de voturi, a fost respinså.

Referitor la capåtul de cerere privind anularea alegerilor pentru funcÆia de Preşedinte al României, Biroul Electoral Central a constatat cå acesta este inadmisibil, în raport de dispoziÆiile art. 24 din Legea nr. 370/2004 care stabilesc competenÆa CurÆii ConstituÆionale în aceastå materie.

Våzând dispoziÆiile art. 32 alin.(5) teza ultimå şi alin. 7 din Legea nr. 373/2004, BIROUL ELECTORAL CENTRAL HOTÅRÅÇTE Respinge cererea formulatå de AlianÆa Dreptate çi Adevår/PNL-PD. Definitivå.

PronunÆatå în çedinÆa publicå, aståzi 30 noiembrie 2004.

Bucureçti, Nr. 101/6.12.2004” Cred cå meritå redatå çi lista membrilor BEC çi felul în care au votat: Nicoleta Florea – judecåtor; Gheorghe Cernat – judecåtor; Veronica Rådulescu – judecåtor; Emilia Braicåu – judecåtor; Magdalena Ghermeli – judecåtor; Octavian Opriç – preçedinte A.E.P.; Alexandru Radu – vicepreçedinte A.E.P.; Ionel Fleçariu – vicepreçedinte A.E.P.; Dan Matei Agathon – reprezentant PSD; Nicolae Sfåcåreanu – reprezentant PUR; Ioan Onisei – reprezentant PD – vot împotrivå; Gheorghe Rådulescu – reprezentant PNL – vot împotrivå; Dinu Marian – reprezentant PRM – vot împotrivå; Zsuzsanna Peter – reprezentant UDMR; Tamara Baicu – reprezentant Grupul parlamentar al minoritåÆilor naÆionale din Camera DeputaÆilor; Marinela Cristina Moraru – reprezentant PER; Nicolae Petre Trache – reprezentant PNG – vot împotrivå; Cristina Nicoleta Andrei – reprezentant PNæ-cd – vot împotrivå; Vasile RaÆiu – reprezentant PSU; Mircea C. Jonea – reprezentant P.A.S.; Mariana Bordei – reprezentant FDR; Constantin Chiriac-Cucu – reprezentant AP; Çtefan M. Fileru – reprezentant PSD „C.T. Petrescu”; Daniela M. Ionescu – reprezentant P.M. III; George Rådulescu – reprezentant PUNR. 388

Minciuna Fraudei în campania pentru Dreptate çi Adevår

Deci, din 25 de membri, au votat împotrivå 5 membri – reprezentanÆii PD, PNL, PRM, PNG çi PNæ-cd.

Final. În interviul dat de Båsescu pentru „Adevårul”, imediat dupå alegeri, în 6 ianuarie 2005, el a fost întrebat: „A trecut mai mult de o lunå de la primul tur al alegerilor, când aÆi acuzat fraude electorale. Vom afla dacå alegerile au fost sau nu fraudate, aça cum v-aÆi angajat?”

Båsescu: „Va fi subiect de discuÆie aståzi (ieri – n. red.) cu premierul Cålin Popescu-Tåriceanu. La reluarea lucrårilor Parlamentului, va trebui o anchetå parlamentarå asupra modului în care s-au desfåçurat alegerile, pentru cå nimeni nu mai trebuie så gândeascå vreodatå, în România, cå voinÆa electoratului poate fi måsluitå. Iar acest lucru s-a produs în turul întâi”. (Interviu Traian Båsescu, în „Adevårul”, 6 ianuarie 2005) Evident cå nu s-a întâmplat nimic. Dar Båsescu a avut dreptate cu acea ocazie: „voinÆa electoratului a fost måsluitå”.426 ∗ ∗

∗

În 17 august 2005, Procurorii Parchetului de pe lângå Înalta Curte de CasaÆie çi JustiÆie au anunÆat soluÆia de neîncepere a urmåririi penale în dosarul privind fraudarea alegerilor din 28 noiembrie 2004. Verdictul era important pentru Traian Båsescu, din postura de principal acuzator al procesului electoral din 2004.

Iatå deci cå, dupå 9 luni, s-a constatat cå nu a existat fraudå. Bun, çi cine råspunde pentru minciunå çi denunÆ public mincinos? Se putea repeta turul al doilea de alegeri, afectat de aceste acuzaÆii murdare? NUP-ul fixeazå ca fraudå moralå acuzaÆiile aduse de Traian Båsescu în 28 noiembrie 2004. Concluzia este evidentå: Alegerile prezidenÆiale au fost „câçtigate”, în 2004, prin minciunå.

426

Paradoxal, în materie de acuzaÆii de fraudå, un reprezentant al PD, fostul vicepreçedinte al PD Suceava, Brînduçel Nichitean, suspectat cå a votat de cinci ori în secÆii diferite la alegerile generale din 28 noiembrie, a fost exclus din partid, în 6 decembrie 2004.

389

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

390

De ce nu am cerut renumårarea voturilor?

43. De ce nu am cerut renumårarea voturilor?

MulÆi m-au întrebat de ce, dupå turul al doilea al prezidenÆialelor din 2004, nu am cerut renumårarea voturilor. Råspunsul l-am dat într-un interviu din 13 noiembrie 2009, pentru „Curierul de Argeç”: „Poate ar trebui så vå spun un lucru pe care pânå acum nu l-am explicat. De ce nu am cerut renumãrarea voturilor în 2004? Vreau så explic lucrul acesta şi så spun cå într-o anumitå måsurã vina se datoreazå experienÆei mele ca ministru de externe. Am aflat în perioada aceea cât de greu se poate redresa imaginea externå dupå un scandal de proporÆii. Era vorba de mineriada din ’90, apoi de venirea minerilor, în septembrie ’91, la Bucureşti. În 2004, în noaptea celui de-al doilea tur de scrutin, foarte mulÆi simpatizanÆi ai lui Traian Båsescu, în staÆia de metrou de la Universitate, înarmaÆi cu tot felul de cåråmizi, erau pregåtiÆi så declanşeze o operaÆiune de genul celei de la Kiev. Era moda revoluÆiei portocalii. Eu må båtusem împreunå cu colegii mei så finalizåm negocierile pentru Uniunea Europeanå, în decembrie 2004.

Tratatul de aderare trebuia så fie semnat în aprilie 2005, deci peste câteva luni. GândiÆi-vå ce ar fi însemnat un scandal de proporÆii, o nouå piaÆå a UniversitåÆii, care se încerca så fie atunci realizatå pentru un proiect la care şi eu, şi colegii mei Æineam foarte mult. În aceste condiÆii, am preferat så las ca lucrurile så meargå într-un anumit fel, sperând cå deznodåmântul va fi unul firesc, democratic, în sensul intrårii în Uniunea Europeanå, al funcÆionårii într-o variantå democraticå în continuare. Am considerat cå e mai puÆin importantå poziÆia mea politicå decât interesele Æårii”.

Iatå câteva mårturii, în acelaçi sens: Lucian Sârb: „Dacå Båsescu pierdea la o diferenÆå foarte micå, România ar fi putut repeta experienÆa Ucrainei. Nu mai conta dacå rezultatele erau måsluite sau nu. Ar fi fost o explozie a electoralului AlianÆei. Era, parcå, totul sau nimic”.427 427

Lucian Sârb, Iosif Boda, Revolta la urne. Interviuri, Bucureçti, Ed. Tritonic, 2007, p.15-16. Confirmarea apare çi în dialogul dintre Lucian Sârb çi Iosif Boda: „Lucian Sârb: Am avut aceeaşi senzaÆie în 2004. AmintiÆi-vå cå, în 13 decembrie 2004, erau adunaÆi în PiaÆa Izvor de lângå Palatul Parlamentului opt sau chiar zece mii de oameni care scandau victoria revoluÆiei portocalii. Cine a mai reuşit så adune în ultimii zece ani atâÆia oameni la un loc?...

Lucian Sârb: înainte de al doilea tur de scrutin, Båsescu a fost aproape obligat så afirme cå nu va scoate lumea în stradå dacå va pierde. Faptul cå a doua zi dupå turul doi, luni, au fost zece mii de oameni în Bucureşti e foarte interesant.

Iosif Boda: AveÆi dreptate, de multå vreme nu a mai reuşit cineva så adune atâta lume. Dar 2004 are şi el un context, nu doar românesc. Ci, cel puÆin, zonal. Lucian Sârb: Da. Cu RevoluÆia portocalie de la Kiev. Iosif Boda: În Ucraina. Unde victoria lui Iuşcenko a fost posibilå doar în urma unor manifestaÆii de stradå. Nu çtiu cu cât au fost fraudate alegerile în Ucraina prima datå. Cert este, înså, cå acele proteste permanente în favoarea lui Iuşcenko au generat un puternic curent de simpatie faÆå de el?”. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.33)

391

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Ce caracteristici au avut revoluÆiile portocalii? Este folosit, în mod propriu, termenul de revoluÆie pentru aceste miçcåri? Mi s-au pårut corecte observaÆiile alåturate: „SocietåÆile aflate la limita democraÆiei folosesc un amalgam de instrumente combinate dintre cele utilizate constant în democraÆii (alegeri, exprimare liberå, respectul minoritåÆii, principiile statutului de drept, legalitate) şi cele utilizate în mod tradiÆional în sistemele totalitare sau autoritariste (lovitura de stat, anihilarea adversarilor politici, rezolvarea conflictelor prin violenÆå etc). Aceastå combinaÆie împiedicå o comparaÆie realistå între procesele de schimbare politicå din statele occidentale şi procesele de schimbare politicå din statele analizate în acest material (şi în care s-au produs în anii trecuÆi «revoluÆii portocalii»).

Se poate construi înså un model de destabilizare socialå, care så explice într-o måsurå mult mai clarå ce s-a întâmplat de fapt în aceste state de la marginea Europei democratice. Este vorba de un model în care elementul central este opinia publicå (operaÆionalizatå în «piaÆå», ca organism generic, element de influenÆå decisivå asupra fenomenelor de schimbare politicå)”.428 Preluarea în România a semnelor „exterioare” ale „RevoluÆiei portocalii” s-a fåcut, prima datå, cu ocazia alegerilor locale din vara lui 2004 când Traian Båsescu a ieçit pe scenå îmbråcat cu portocaliu. „RevoluÆia portocalie” de la Bucureçti a reprodus unele din mesajele de la Kiev, punând înså accentul pe suspiciunea furtului de voturi. Un rol important, de amplificator de semnal, l-a avut societatea civilå. „RevoluÆia portocalie româneascå nu a avut continuitate. Spargerea tandemului Båsescu – Guşå, care a reprezentat motorul campaniei electorale a AlianÆei, a diminuat din forÆa mesajului «revoluÆionar». Punctele de atac din campania electoralå s-au regåsit în câteva teme politice vehiculate în 2005, cea mai importantå dintre toate fiind reforma justiÆiei. Înså, senzaÆia generalå... a fost aceea de pace cu sistemul (în special cu serviciile de informaÆii). Noul preçedinte nu a dorit så-çi ostilizeze structurile, preferând în schimb så le câçtige loialitatea... În România, închiderea buclei conflictuale cu sistemul, deschiså de societatea civilå în timpul guvernårii PSD, a anulat practic trendul revoluÆionar portocaliu.

Conflictul s-a transferat din zona relaÆiei cu sistemul în zona relaÆiilor politice dintre partide, în cadrul democratic existent. Deşi în continuare acut, acest conflict nu relevå dispoziÆia de a distruge ordinea constituÆionalå pe alte cåi decât cele democratice. În plus, fracturile din interiorul noii puteri (acuzaÆiile de corupÆie aduse de preşedinte pe zone concrete de guvernare şi chiar împotriva primului ministru) şi adoptarea unor comportamente politice ale foştilor

428

Dana Curciu-Sultånescu, Dan Sultånescu, Remus Çtefureac, Bogdan Teodorescu, RevoluÆia portocalie, în vol. „12/XII RevoluÆia portocalie în România”, vol.cit., p.391. Vezi, pentru o analizå mai amplå, întregul studiu, p.391-412.

392

De ce nu am cerut renumårarea voturilor?

guvernanÆi (în special extinderea controlului politic asupra structurilor administraÆiei locale) a îngropat definitiv orice ideal al revoluÆiei portocalii româneşti.

Un singur element s-a påstrat din caracteristicile perioadei «revoluÆionare»: intoleranÆa şi predispoziÆia pentru eliminarea celorlalÆi. Ne referim în special la neacceptarea dialogului politic normal, în cadrul cåruia participanÆii så-şi respecte reciproc punctele de vedere.

Contestarea legitimitåÆii unui grup doar pentru cå nu derivå din voinÆa majoritåÆii este o imenså capcanå, în care poate cådea foarte uşor o democraÆie tânårå”.429 Nu am cerut deci renumårarea voturilor pentru a proteja viaÆa românilor de o „mineriadå” portocalie, pe „maidanul” de la Universitate çi în centrul marilor oraçe – aça cum se pregåtea.

429

Dana Curciu-Sultånescu, et.al., în vol. „12/XII RevoluÆia portocalie în România”, vol.cit. – „Conceptul «revoluÆiei portocalii» acoperå întreg asaltul mediatic al lui Traian Båsescu din perioada electoralå a anului 2004, dar nu preia, ci, dimpotrivå, neagå sensul schimbårii våzut din perspectivå liberalå. De altfel, schimbarea liberalå poate fi consideratå un proiect eşuat din momentul în care Traian Båsescu a hotårât så-l înlocuiascå pe Theodor Stolojan în funcÆia de candidat la alegerile prezidenÆiale. Din acest punct de vedere, decizia lui Stolojan vine în prelungirea deciziei din 2000 a lui Emil Constantinescu de a nu mai candida pentru un nou mandat de preşedinte al României. Atmosfera «revoluÆionarå», creatå de Traian Båsescu în 2005, prin lansarea ideii anticipatelor, a vizat în exclusivitate atingerea scopului de consolidare a propriei puteri politice”. (vezi Arthur Suciu, Analiza politicilor discursive, op.cit., p.122)

393

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

394

Formarea guvernului „imoral”

44. Formarea guvernului „imoral”

În 13 decembrie, Biroul Electoral Central a comunicat rezultatele finale ale alegerilor prezidenÆiale: Traian Båsescu – 51,23% (5.126.794 voturi), Adrian Nåstase – 48,77% (4.881.520 voturi). În aceeaçi zi, Traian Båsescu a susÆinut, la sediul AlianÆei D.A., primul såu discurs în calitate de preçedinte ales al României. Tot atunci, printr-un comunicat de preså, intitulat „Interesul naÆional mai presus de orice motivaÆii çi ambiÆii”, PUR çi-a reafirmat „independenÆa politicå çi doctrinarå”, iar preçedintele executiv al UDMR, Takacs Csaba, a declarat cå Uniunea este deschiså la orice alternativå care poate så ducå la stabilitatea politicå a României. În consecinÆå, UDMR a participat la prima rundå de negocieri cu AlianÆa D.A., pentru formarea unei majoritåÆi parlamentare.

Douå zile mai târziu, în 15 decembrie, Traian Båsescu declara: „Am discutat cu Markó Béla marÆi seara çi cu Voiculescu în cursul zilei de marÆi çi pe amândoi i-am informat cå ne întoarcem la popor dacå nu gåsesc soluÆii. Dacå nu trece guvernul AlianÆei, cu certitudine ne întoarcem la anticipate”.

Preçedintele UDMR, Markó Béla, declara, dupå ce a anunÆat cå semnarea protocolului cu Uniunea PSD+PUR a fost amânatå, cå Uniunea nu doreçte alegeri anticipate: „PoziÆia UDMR a luat în calcul çi aceastå posibilitate, evocatå çi într-o declaraÆie a lui Traian Båsescu, înså România nu are nevoie de alegeri anticipate”.

OpÆiunea lui Traian Båsescu a fost refuzul coabitårii (în mod normal, guvernul trebuia format de PSD çi PUR – care câçtigaserå alegerile). OpÆiunea sa a fost înså pentru AlianÆa D.A. care så-çi alåture UDMR-ul, iar PUR så accepte påråsirea Uniunii NaÆionale – care îl adusese în Parlament, alåturi de PSD.430 430

MarÆi, 14 decembrie, deci la douå zile dupå alegeri, întrebat de un cotidian central dacå l-ar susÆine pe Cålin Popescu-Tåriceanu pentru funcÆia de premier al viitorului guvern, Dan Voiculescu a susÆinut cå PUR va sprijini orice formulå care va avea o majoritate confortabilå în Parlament. În 15 decembrie, Traian Båsescu a fåcut o declaraÆie pentru liderii PUR çi UDMR: „În cazul în care partidele nu înÆeleg sau nu traduc corect votul electoratului pentru turul al doilea la prezidenÆiale, ne vom întoarce înapoi la popor. Coabitarea înseamnå instabilitate sau lipså de responsabilitate. Majoritatea parlamentarå se poate constitui în jurul AlianÆei D.A.”. Din acest motiv, semnarea protocolului PSD-PUR-UDMR plus grupul minoritåÆilor naÆionale a fost amânatå pentru o datå neprecizatå, în condiÆiile în care UDMR a decis så iniÆieze discuÆiile çi cu AlianÆa D.A., în noaptea de 16 decembrie. Liderul UDMR, Markó Béla, çi cel al PUR, Dan Voiculescu, au decis ca partidele pe care le conduc så formeze majoritatea parlamentarå alåturi de AlianÆa PNL-PD. Cei doi lideri au luat aceastå hotårâre în timpul unei întrevederi private cu Traian Båsescu.

395

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

E interesant de observat, aça cum aratå Petru Berteanu, cå Båsescu aplicå aici o tacticå ofensivå totalå. El nu se bazeazå pe negocieri formale şi împinge mereu înainte mecanismele constituÆionale, fårå a oferi partenerilor de dialog niciun rågaz. „PUR-ul nu e curtat, dimpotrivå, la 26 decembrie Voiculescu iese vexat de la Cotroceni, dupå consultåri de cinci minute cu un preşedinte care a Æinut så precizeze, de la bun început, cå e vorba despre «o simplå formalitate»”.

De fapt, mesajul lui Båsescu e brutal: aşa cum s-a convenit de mult timp, Cålin Popescu-Tåriceanu va fi nominalizat ca premier. Dacå va reuşi så formeze o majoritate de susÆinere, vom avea guvern. Dacå nu, vom avea alegeri anticipate. E la latitudinea UDMR şi PUR så suie sau nu în aceastå barcå.

Era un moment în care ameninÆarea cu anticipatele era funcÆionalå, preşedintele avea în mânecå un atu real. „Nominalizarea candidatului la fotoliul de prim-ministru depindea de el, iar dacå se încåpåÆâna så-l desemneze mereu pe Tåriceanu şi Parlamentul refuzå validarea, dizolvarea legislativului depindea iaråşi numai de el”.431 Traian Båsescu a declarat, în prima zi a mandatului, cå, pentru buna desfåçurare a integrårii în UE, intenÆioneazå så realizeze o majoritate parlamentarå în jurul grupului AlianÆei PNL-PD, având în vedere atragerea partidelor democratice, respectiv PUR432 çi UDMR.433 „IntenÆia mea este så realizez aceastå majoritate în jurul grupului parlamentar al AlianÆei PNL-PD. Plec de la premisa cå AlianÆa are 161 de mandate, iar PSD, 160 în cele douå Camere ale Parlamentului”.434 431 Vezi Petru Berteanu, AlianÆa D.A., în vol. „12/XII RevoluÆia portocalie în România”, vol.cit., p.98. „Cartea e bine jucatå, UDMR şi PUR ştiu cå anticipatele pot fi mortale. Maghiarii au ajuns cu emoÆii în Parlament şi nu doresc så repete prea devreme experienÆa. Iar Voiculescu ştie cå nu va mai obÆine niciodatå condiÆiile de acum – când PSD i-a oferit un numår de parlamentari cel puÆin de patru ori mai mare decât ponderea lui realå – chiar în condiÆiile în care Uniunea NaÆionalå s-ar menÆine datoritå unui asemenea exerciÆiu de fidelitate. De altfel, trendul general nu mai e favorabil social-democraÆilor şi, chiar dacå ponderile pe liste råmân identice, Uniunea, pe ansamblu, va obÆine mai puÆine voturi. Atât de puÆine, încât AlianÆa D.A. ar putea så facå oricum guvernul, dar fårå så mai aibå nevoie de umanişti”. (ibidem) 432 A doua zi dupå alegeri, PUR çi-a reafirmat, în primul comunicat dat publicitåÆii dupå alegerile prezidenÆiale, „independenÆa politicå çi doctrinarå – constantå a comportamentului” partidului, aråtând cå dispune de posibilitatea de a-çi construi grupuri parlamentare semnificative în ambele Camere. PUR avea 18 mandate de deputaÆi çi 11 de senatori.

433 Liderul UDMR, Markó Béla, a declarat, tot luni 13 decembrie, cå Uniunea îçi menÆine, pentru moment, poziÆia în legåturå cu colaborarea cu PSD, având în vedere cå nu existå acum o altå majoritate guvernamentalå, înså a precizat cå, în cazul în care PSD ar råmâne fårå sprijinul PUR, formaÆiunea sa va reanaliza situaÆia. UDMR avea 22 de mandate de deputaÆi çi 10 de senatori.

434 „Pentru a fi sigur cå îi este bine înÆeles mesajul de luni, Traian Båsescu revine miercuri, precizând cå i-a informat pe liderii UDMR çi PUR cå este pregåtit så se reîntoarcå la popor: „Am discutat cu Markó Béla marÆi searå çi cu Voiculescu în cursul zilei de marÆi çi pe amândoi i-am informat cå ne întoarcem la popor dacå nu se gåsesc soluÆii. Dacå nu trece guvernul AlianÆei, cu certitudine ne întoarcem la anticipate” (Ziua, 16 decembrie 2005).

UDMR çi PUR au înÆeles bine mesajul. Pentru primul partid, alegerile anticipate ar fi fost cu siguranÆå «neplåcute».

Pentru PUR ar fi fost catastrofale. AmeninÆarea cu anticipatele a fost «stimulentul» ideal care a convins cele douå partide. Mai råmâneau de låmurit doar detaliile unei coaliÆii la guvernare formate din UMDR, PUR çi AlianÆå, respectiv de gåsit motivele invocate de cele douå partide pentru a påråsi PSD-ul. În cazul UDMR, motivul avea så vinå imediat, când, cu trei zile înaintea de a îçi încheia mandatul prezidenÆial, Ion Iliescu îl graÆiazå pe Miron Cozma. În

396

Formarea guvernului „imoral”

În primul rând, „buna desfåçurare a integrårii în UE” putea så o realizeze PSD, care reuçise, în condiÆii dificile, så finalizeze negocierile cu Uniunea Europeanå. În al doilea rând, la alegeri PSD nu a candidat singur, ci în formula Uniunea NaÆionalå PSD + PUR, aça cum rezultå din procesul verbal al BEC. În aceste condiÆii, a compara voturile AlianÆei cu doar cele ale PSD era o çmecherie.

Oricum, a fost interesantå transformarea PUR, între 13 decembrie 2004 çi 6 ianuarie 2005, din „partid democratic” în „soluÆia imoralå”. În zilele de dupå alegeri, lucrurile se desfåçurau foarte rapid. Astfel, potrivit unui comunicat remis agenÆiei Mediafax, Uniunea NaÆionalå PSD+PUR anunÆa semnarea unui protocol parlamentar cu UDMR, miercuri, 15 decembrie 2004, la ora 15.00, în timp ce agenÆia de çtiri Rompres transmitea comunicatul UDMR prin care acesta anunÆa cå nu va semna acordul parlamentar cu PSD+PUR. La ora 15.00, PSD anunÆa cå întâlnirea a fost amânatå. În jurul orei 15.00, Markó Béla declara cå UDMR a amânat semnarea protocolului cu PSD+PUR. La rândul såu, PSD anunÆa cå a amânat semnarea acordului cu PUR. În aceeaçi zi, preçedintele Ion Iliescu semna actul de graÆiere a fostului lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma. Çi reacÆiile în partid au fost de maximå nemulÆumire în ceea ce priveçte graÆierea, cu atât mai mult cu cât UDMR obÆinuse un pretext pentru a începe negocierile de formare a guvernului cu AlianÆa D.A. Cea mai puternicå (çi neaçteptatå) reacÆie a venit din partea lui Mihai Tånåsescu care, în 17 decembrie, declara cå, dacå Ion Iliescu va fi ales preçedinte al partidului, el nu va mai råmâne în PSD (din acest motiv). Adevårul este cå, oricum, dupå o vreme, chiar dacå la conducerea partidului fusese ales Mircea Geoanå – cu care era în relaÆii foarte bune – el a ales så plece, din nou, la Washington, så lucreze pentru FMI. Decizia preçedintelui Iliescu de a-l graÆia pe Miron Cozma a avut, mai curând, un rol de pretext pentru UDMR.435 Am avut çi eu un rol în povestea asta. Decretul trebuia contrasemnat de primul-ministru. cazul PUR nu a existat un asemenea motiv – partidul a încercat çi el så se arate jignit de graÆierea lui Miron Cozma, dar nimeni nu l-a crezut. La 22 decembrie, numele noului prim-ministru era cunoscut: Cålin Popescu-Tåriceanu, fost ministru al Industriilor în guvernarea CDR. La 26 decembrie era stabilitå çi componenÆa guvernului din care urmau så facå parte çi UDMR, çi PUR. Practic, în decurs de mai puÆin de douå såptåmâni, promisiunile çi alianÆele au fost încålcate, «soluÆiile imorale» au fost acceptate, dovedind astfel, nu-i aça?, cå, în politicå, orice, «dacå nu e ilegal, atunci este permis» (afirmaÆia aparÆine unui politician menÆionat mai sus). Costurile acestor miçcåri s-au våzut înså în 2005 çi 2006, ani în care partidele, atât cele de la Putere, cât çi cele din OpoziÆie s-au «jucat» cu brichetele lângå butoaiele cu pulbere, ameninÆându-se reciproc cå vor arunca în aer çandramaua”. (Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.396) 435 „Deşi electoratul maghiar care s-a prezentat la urne cu aceastå ocazie (deşi în numår extrem de redus comparativ cu turul I) voteazå în proporÆie de 70% cu candidatul PSD-ului, acesta pierde în faÆå reprezentantului AlianÆei D.A., domnul Traian Båsescu. Şi, cu toate cå pentru câteva zile se proiecta o posibilå coabitare între un Preşedinte PD şi un Guvern PSD + PUR + UDMR, toate aceste predicÆii sunt date peste cap de gestul Preşedintelui României încå în funcÆie, domnul Ion Iliescu, de a-l graÆia pe liderul minerilor din Valea Jiului, domnul Miron Cozma, condamnat la 18 ani de închisoare pentru subminarea puterii de stat. Încå din campania electoralå, candidatul UDMR la preşedinÆie, domnul Markó Béla, considera cå acesta ar fi un gest pur electoral şi îl taxa ca atare. O declaraÆie a acestuia din 17 decembrie defineşte gestul graÆierii drept «bâlbâialå» şi menÆioneazå începerea negocierilor cu AlianÆa D.A.”. (IPP, Raport 2005, op.cit., p.63-64)

397

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Imediat dupå anunÆarea rezultatului alegerilor prezidenÆiale, evident cå am stat foarte puÆin la sediul guvernului. Când m-am aflat acolo, directoarea mea de cabinet mi-a dat la semnat o mapå cu numeroase decrete venite de la Cotroceni. Erau, cred, în jur de 50. De obicei, decrete de avansare în grad, decoraÆii, decizii pentru care verificårile se fåceau çi deciziile se luau la Cotroceni. Printre hârtii era, înså – am aflat mai târziu – çi decretul de graÆiere. Mergând la partid, jurnaliçtii m-au întrebat dacå çtiu ceva de decret. Când am verificat, am aflat cå decretul trecuse çi pe la guvern. Îmi aduc aminte cå l-am sunat pe preçedinte çi i-am reproçat faptul cå nu m-a consultat (cum o fåcea de fiecare datå, când erau decizii importante de luat) çi cå m-a pus într-o situaÆie delicatå. În plus, am adåugat cå decizia asta oferå un pretext atât pentru UDMR, cât çi pentru PUR de a „schimba” frontul, în ideea de a evita çantajul cu alegerile anticipate.

Probabil cå aceastå discuÆie, plus comentariile Corinei CreÆu, au determinat revocarea decretului de graÆiere. Prea târziu. Efectele politice se produseserå. Repet, a fost vorba de un pretext invocat de UDMR çi PUR, dar era de ajuns.

Revocarea decretului nu a mai avut efectul dorit. Iatå de altfel çi reacÆia lui Båsescu din 17 decembrie: „Revocarea decretului de graÆiere a lui Cozma reprezintå un succes al societåÆii civile, al democraÆiilor europene çi al Statelor Unite. Preçedintele Iliescu a intrat în istoria României cu Cozma de mânå în ’90 çi iese din istorie tot cu Cozma de mânå, dar în 2004. Problema råmâne deschiså, deoarece au fost graÆiaÆi mult mai mulÆi infractori – oameni care au delapidat, care au omorât, care au schimbat cursul unor contracte comerciale contra unor sume, astfel cå ar trebui revizuitå toatå lista. În calitate de preçedinte ales al României nu våd în instituÆia graÆierii decât un act social çi nu de iertare de påcate pentru infractori de grad înalt, respectiv borfaçi, criminali, delapidatori”. În 2004, probabil cå mulÆi citiserå declaraÆia lui Båsescu într-o altå luminå. În perioada de negocieri pentru stabilirea majoritåÆii parlamentare cu UDMR çi PUR, a mai apårut un element care a îngreunat discuÆiile noastre cu cele douå partide çi cu grupul minoritåÆilor naÆionale: decorarea lui Corneliu Vadim Tudor – folosit de cele douå partide çi ca pretext de „reorientare”. Astfel, miercuri 15 decembrie, într-o scrisoare deschiså adresatå preçedintelui Iliescu, laureatul Premiului Nobel pentru Pace din 1995, Elie Wiesel, a criticat decorarea lui Corneliu Vadim Tudor de cåtre PreçedinÆia României: „Corneliu Vadim Tudor a publicat cuvinte ofensatoare, urâte çi calomnioase despre poporul evreu, cultura çi tradiÆiile sale”, afirma Wiesel. „Sper cå veÆi înÆelege cå nu pot face parte din niciun grup din care Vadim Tudor este membru. De aici provine decizia mea de a renunÆa la Ordinul NaÆional Steaua României çi de a nu mai purta insigna de Mare OfiÆer”, a protestat Wiesel.

398

Formarea guvernului „imoral”

Guvernul Tåriceanu a luat naçtere la 28 decembrie 2004,436 în baza unei majoritåÆi parlamentare imposibil de definit politic. „Nu existå nicio coerenÆå ideologicå, aşa cum nu a existat nici la naşterea structurii mamå, AlianÆa D.A. În fine, nu putem lua în calcul nici måcar o coeziune strategicå în chestiunea esenÆialå care a conferit identitate principalei structuri de opoziÆie: lupta cu „sistemul ticåloşit”.437 Iatå çi Comunicatul PreçedinÆiei, din 22.12.2004: „Preşedintele României, domnul Traian Båsescu, a anunÆat aståzi, în cadrul unei conferinÆe de preså, desemnarea domnului Cålin Popescu-Tåriceanu ca prim-ministru însårcinat så alcåtuiascå Guvernul. Şeful statului a prezentat motivele care au stat la baza desemnårii domnului Tåriceanu.

«Primul şi cel mai important motiv este legat de dreptul constituÆional de a desemna un prim-ministru, în condiÆiile în care niciun partid nu a realizat majoritatea absolutå de 51 la sutå. Acest drept este al Preşedintelui României, în conformitate cu art. 85 din ConstituÆie», a spus Preşedintele Traian Båsescu.

436

„Dacå rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenÆiale din 28 noiembrie påreau a indica formarea fårå probleme a unei majoritåÆi guvernamentale în varianta Uniunea PSD+PUR împreunå cu UDMR şi grupul minoritåÆilor naÆionale, câştigarea de cåtre Traian Båsescu a preşedinÆiei a modificat datele problemei. Rolul-cheie în constituirea majoritåÆii îl avea UDMR, astfel încât asupra acesteia s-au exercitat cele mai semnificative presiuni. Întrucât încheiase un acord politic de principiu cu UDMR înaintea turului al II-lea al alegerilor prezidenÆiale, Uniunea PSD+PUR pårea a avea cele mai mari şanse de a forma guvernul. România se îndrepta spre o situaÆie de coabitare, aşa cum au indicat rezultatele electorale din 28 noiembrie şi 12 decembrie. Douå evenimente au råsturnat aceastå situaÆie. Primul eveniment a fost declaraÆia lui Traian Båsescu, preşedintele-ales, cå îl va desemna pe Cålin Popescu-Tåriceanu så formeze guvernul, indiferent de coaliÆiile politice din Parlament, iar dacå acesta nu va putea forma guvernul vor fi provocate alegeri anticipate. Aceastå atitudine a preşedintelui-ales, care s-a comportat ca un preşedinte de partid, a determinat tensionarea relaÆiilor în interiorul UDMR, iar teama de alegeri anticipate în condiÆiile disensiunilor interne a fåcut ca UDMR så caute o soluÆie alternativå. Al doilea eveniment a fost graÆierea de cåtre preşedintele Ion Iliescu a lui Miron Cozma, care a rupt echilibrul intern din UDMR în favoarea AlianÆei D.A. Chiar dacå Ion Iliescu şi-a asumat eroarea, UDMR a folosit acest eveniment ca pretext şi ca o cale pentru evitarea acuzaÆiilor de oportunism politic şi de etno-business, semnând un alt acord de guvernare cu AlianÆa D.A.”.

(Institutul „Ovidiu Çincai”, Victoria democraÆiei sau a neo-cezarismului?, rap.cit., p.32) 437 Vezi P. Berteanu, op.cit., p.98 – „Avem de a face cu o compoziÆie nu numai eterogenå, dar şi total artificialå, bazatå la rândul ei pe alte artificialitåÆi. PUR påtrunde în Parlament printr-o alianÆå artificialå, în cadrul cåreia obÆine o pondere artificialå. În final, guvernul va fi validat inclusiv prin voturile câtorva parlamentari pe care nu i-a ales nimeni, pentru cå au ajuns în legislativ, ironie a sorÆii, în baza voturilor obÆinute de PSD. Dacå ne-am fi aflat în perioada interbelicå, am fi putut vorbi de un cabinet regal. E o majoritate prezidenÆialå de conjuncturå, bazatå pe singura realitate politicå şi constituÆionalå: ca så se nascå, un guvern are nevoie de un vot de peste cincizeci la sutå din numårul senatorilor şi deputaÆilor. De altfel, «majoritatea prezidenÆialå» va funcÆiona numai cu acest prilej, vreme de cinci minute. Ulterior, principala preocupare politicå a lui Traian Båsescu avea så devinå construirea unei majoritåÆi personale reale, inclusiv prin alegeri anticipate”. (ibidem)

399

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Al doilea motiv este «extrem de puternic din punct de vedere politic», a spus şeful statului. «Eu am fost ales Preşedinte al României, susÆinând programul AlianÆei Dreptate şi Adevår. Cu siguranÆå, legåturile politice între Preşedinte şi formaÆiunile politice care l-au susÆinut în campanie au încetat odatå cu depunerea juråmântului. În acelaşi timp înså, am obligaÆia, în calitate de Preşedinte ales, så gåsesc instrumentul politic, formula politicå prin care angajamentele, în baza cårora eu am fost ales, så devinå realitate. Iar din acest punct de vedere singura formaÆiune politicå ce poate så ducå la îndeplinire programul cu care eu am câştigat alegerile prezidenÆiale este AlianÆa Dreptate şi Adevår», a declarat şeful statului (sic!). Nu era adevårat.438 Un alt motiv invocat de Preşedintele României a fost cel al «onorabilitåÆii politice».

«Doresc så nu îmi încep mandatul cu o motivaÆie de retractare a ceea ce am susÆinut în campania electoralå», a aråtat şeful statului.

Preşedintele României a Æinut så facå o precizare «cu caracter matematic şi legal din punct de vedere al Legii partidelor». «S-a vehiculat în ultima perioadå ideea cå Uniunea PSD+PUR ar avea mai mulÆi parlamentari. Realitatea politicå şi realitatea legalå ne spun cu totul altceva: Uniunea PSD+PUR nu a fost înregistratå ca persoanå juridicå, ea a fost înregistratå doar ca alianÆå electoralå, la Biroul Electoral Central. Pentru astfel de structuri, Legea partidelor politice nu recunoaşte calitatea lor de persoane juridice, nefiind înregistrate în registrul partidelor. În aceste condiÆii, singura alianÆå înregistratå juridic, care are responsabilitate juridicå în faÆa electoratului, råmâne AlianÆa Dreptate şi Adevår», a afirmat Preşedintele Traian Båsescu (sic!).

Ca urmare a rezultatelor din 28 noiembrie a.c., situaÆia din punctul de vedere al votului în Parlament este urmåtoarea: AlianÆa Dreptate şi Adevår, care este persoanå juridicå înregistratå în registrul partidelor, are 161 de parlamentari, PSD are 160 de parlamentari, UDMR, aliat ferm al AlianÆei, are 32 de parlamentari, PUR – 32 de parlamentari, iar minoritåÆile din Camera DeputaÆilor dispun de 18 parlamentari. «În aceste condiÆii, mergând şi pe ideea capacitåÆii vreunei formaÆiuni politice de a întruni cea mai mare susÆinere în Parlament, este clar cå tot AlianÆa Dreptate şi Adevår – soluÆia pe care o propun – este cea cu cele mai mari şanse», a precizat Preşedintele Traian Båsescu”.

438 Conform art. 36 din Legea partidelor politice (Legea nr. 14 din 9 ianuarie 2003) prevede – aça cum aråtam în decembrie 2004 – „Dacå nici unul dintre partidele politice participante la scrutin nu a obÆinut majoritatea absolutå în Parlament, partidele politice cu reprezentare parlamentarå pot constitui coaliÆii pentru asigurarea guvernårii. CoaliÆiile nu sunt impuse înregistrårii, iar protocolul de constituire va cuprinde numai dispoziÆii privind asigurarea guvernårii çi a sprijinului parlamentar”. Deci protocolul pregåtit pentru semnare cu UDMR çi PUR în decembrie 2004 era perfect legal ca soluÆie çi putea asigura fundamentul juridic al unui guvern de coaliÆie. Totuçi, Traian Båsescu a anunÆat cå îi revine lui så desemneze candidatul de premier, indiferent de existenÆa unor majoritåÆi, çi cå, ulterior, acesta poate (în diferite modalitåÆi) så-çi formeze o majoritate. În fapt, noua majoritate nu a fost negociatå de candidatul de premier, Tåriceanu, ci chiar de cåtre Traian Båsescu – care era chiar preçedintele României.

400

Formarea guvernului „imoral”

Guvernul Tåriceanu439 a început, de îndatå, så ia måsurile anunÆate.440 La o såptåmânå dupå alegerile prezidenÆiale, Nicolae Våcåroiu a fost ales preçedinte al Senatului (cu Dan Voiculescu çi Cornelui Vadim Tudor vicepreçedinÆi), iar eu am fost ales preçedinte al Camerei DeputaÆilor, prin voturile PSD, PUR çi PRM.441 Parlamentarii AlianÆei D.A. s-au retras din sala de çedinÆå, invocând încålcarea secretului votului. Dupå aceste alegeri, Traian Båsescu a putut depune juråmântul ca preçedinte al României. În acest timp, AlianÆa PNL-PD finaliza negocierile cu UDMR pentru formarea noului guvern iar PUR a avut, la Palatul Cotroceni, o consultare de cinci minute cu çeful statului, în urma cåreia liderul partidului, Dan Voiculescu, çi-a exprimat nemulÆumirea faÆå de „modul în care preçedintele a tratat un partid parlamentar”. Voiculescu a aråtat cå Traian Båsescu a dorit så çtie dacå PUR are un punct de vedere în legåturå cu desemnarea prim-ministrului.

Conform lui Voiculescu, preçedintele ar fi Æinut så menÆioneze de la început cå întâlnirea este „o formalitate”.

439

Guvernul a fost format în 24 decembrie când Cålin Popescu-Tåriceanu a prezentat lista Cabinetului såu: ministru de stat fårå portofoliu, pentru activitåÆi economice – Adriean Videanu; ministru de stat fårå portofoliu, pentru coordonarea activitåÆilor în domeniul culturii, educaÆiei çi integrårii europene – Markó Béla; ministru de stat fårå portofoliu pentu coordonarea activitåÆilor privind mediul de afaceri çi IMM-urile – George Copos; ministrul JustiÆiei – Monica Macovei; ministrul FinanÆelor Publice – lonuÆ Popescu; ministrul Muncii, SolidaritåÆii Sociale çi Familiei – Gheorghe Barbu; ministrul Integrårii Europene – Cristina Pârvulescu; ministrul Afacerilor Externe – Mihai Råzvan Ungureanu; ministrul AdministraÆiei çi Internelor – Vasile Blaga; ministrul Economiei – CodruÆ Çereç; ministrul Apårårii NaÆionale – Theodor Athanasiu; ministrul Transporturilor, ConstrucÆiilor çi Turismului – Gheorghe Dobre; ministrul Agriculturii – Gheorghe Flutur; ministrul EucaÆiei çi Cercetårii – Mircea Miclea; ministrul Culturii – Mona Muscå; ministrul SånåtåÆii – Mircea Cintezå; ministrul ComunicaÆiilor çi Tehnologiei InformaÆiei – Nagy Zsolt; ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului – Mihai Voicu; ministrul Mediului – Sulfina Barbu; ministru delegat pentru controlul implementårii programelor cu finanÆare internaÆionalå – Cristian David; ministru delegat pentru coordonarea autoritåÆilor de control – Sorin Vicol; ministru delegat pentru RelaÆia cu Parlamentul – Bogdan Olteanu; ministru delegat pentru Lucråri Publice çi Amenajarea Teritoriului – László Borbély; ministru delegat pentru ComerÆ – Iuliu Winkler. Citind aståzi aceste nume, veÆi putea trage o concluzie tristå în legåturå cu cei care criticau „sistemul ticåloçit”.

440 Noul guvern a decis ca diminuarea impozitelor aplicate profiturilor firmelor çi veniturilor realizate de persoanele fizice, prin introducerea unei cote unice de 16%, så fie însoÆitå de o serie de måsuri menite så compenseze reducerea veniturilor la buget. Ministrul FinanÆelor, lonuÆ Popescu, a afirmat în cadrul unei conferinÆe de preså, cå reducerile de impozit de la 25% la 16%, pentru profitul firmelor, çi de la 18%-40% la 16%, pentru veniturile persoanelor fizice, vor determina scåderea veniturilor bugetului de stat cu 31.000-32.000 de miliarde de lei, din care 24.000 de miliarde de lei la impozitul pe venit. Pentru a compensa aceste pierderi, Guvernul a introdus unele majoråri de impozite în ordonanÆa privind modificarea Codului Fiscal.

441 Am fost ales preçedinte al Camerei, cu 173 de voturi pentru çi 72 împotrivå, din totalul de 245 de voturi.

Contracandidatul a fost Mona Muscå. Potrivit regulamentului, preçedintele Camerei DeputaÆilor se alege cu majoritatea voturilor deputaÆilor, care, în acest caz, însemna minimun 167 de voturi. În discursul meu, în calitate de preçedinte al Camerei DeputaÆilor, le-am mulÆumit celor care m-au votat, deputaÆilor PSD çi PUR, „cu sprijinul altor grupuri”. Am declarat cå pentru mine era o mare onoare så fiu din nou preçedinte al Camerei DeputaÆilor. „Cea mai interesantå experienÆå politicå pe care am avut-o şi care m-a ajutat så înÆeleg politica a fost experienÆa de preşedinte al Camerei DeputaÆilor în perioada 1992-1996”. Am precizat cå „Noi toÆi, care suntem aici în Parlament, reprezentåm voturile a 10 milioane de români. Este important så respectåm şi votul celor cinci milioane de români care au votat pentru un nou preşedinte”.

401

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

În aceste condiÆii, cel care a preluat negocierile cu Båsescu a fost George Copos, iar la 26 decembrie a avut loc o ultimå rundå de negocieri între AlianÆa D.A. çi PUR, în urma cåreia umaniçtii decid intrarea la guvernare. PUR va primi acelaçi numår de portofolii ca çi UDMR. Presiunea asupra liderilor çi parlamentarilor UDMR çi PUR s-a menÆinut la începutul anului 2005, atât pentru schimbarea preçedinÆilor celor douå Camere, cât çi pentru „rescrierea” alegerilor locale. Era vorba de majoritåÆile create în iunie 2004 pentru alegerea preçedinÆilor în consiliile locale çi judeÆene. La finalul lunii ianuarie (28 ianuarie), premierul Tåriceanu a anunÆat cå liderii PUR çi UDMR erau de acord cu refacerea majoritåÆilor din consiliile locale çi judeÆene.

A urmat, timp de câteva luni, o ofensivå permanentå pentru schimbarea preçedinÆilor celor douå Camere – cu încercarea de a schimba regulamentele Camerelor, cu presiuni inimaginabile asupra parlamentarilor UDMR çi PUR. IniÆiativa acestei acÆiuni neconstituÆionale (cum avea så precizeze Curtea ConstituÆionalå a României) a venit direct de la noul preçedinte, Traian Båsescu, prin interviul din 6 ianuarie 2005, în ziarul „Adevårul”. În termeni „actuali”, s-ar fi putut spune cå era o incitare la o „loviturå de stat”. „InstituÆiile statului” au rezistat înså.

Camera DeputaÆilor – un an de zile, iar Senatul, pânå la sfârçitul mandatului. În ceea ce priveçte formarea guvernului, eu consider cå s-a întâmplat un lucru care nu este normal într-un sistem democratic. Practic, prin şantaj,442 o anumitå majoritate parlamentarå a fost schimbatå. Şantajul cu alegerile anticipate a fost extraordinar de puternic la adresa UDMR, care a cedat, iar dupå aceea a cedat çi PUR. Acest lucru este inadmisibil, pentru cå preşedintele Æårii trebuie så aibå ca scop asigurarea stabilitåÆii politice a Æårii, nu så genereze instabilitate. Exista o majoritate gata formatå, între PSD, PUR çi UDMR, care a fost ignoratå.

Pe baza acestui çantaj Båsescu a reuşit så formeze guvernul.

A urmat un proces de racolare de parlamentari, cu bani sau cu avantaje. Spuneam în ianuarie 2005 cå acesta este un model de dictaturå de tip estic, de tipul Belarus443 sau Ucraina 442

Lucian Sârb: „Traian Båsescu a jucat în acele zile la limita çantajului politic.” Iosif Boda: „Instrumentele pe care preçedintele în exerciÆiu le-a folosit ca så contureze cât de cât coaliÆia la putere au fost repetatele fluturåri ale perspectivei alegerilor anticipate”. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.45) „Adevårul este cå AlianÆa PNL-PD nu a câçtigat alegerile parlamentare. Çi totuçi guverneazå... Guverneazå mai ales în urma unui act de forÆå în politicå, idem, p.24 443 Pe plan extern, a spus noul preçedinte, în prima zi a mandatului, obiectivul numårul 1 este integrarea în Uniunea Europeanå, la 1 ianuarie 2007, çi a precizat cå românii trebuie bine informaÆi despre costul integrårii. El a mai vorbit despre relaÆia de parteneriat cu SUA çi Marea Britanie, întårirea rolului României în NATO, dar çi dezvoltarea de bune relaÆii cu Æårile din fostul bloc sovietic, respectiv Ucraina çi Belarus. Ideea de a dezvolta „bune relaÆii” cu Belarus mi s-a pårut oarecum excentricå, Æinând seama cå noul model Lukaçenko nu era neapårat unul simpatic în Europa. Probabil cå a fost o fazå – care înså demonstra slaba cunoaçtere a problematicii relaÆiilor externe.

402

Formarea guvernului „imoral”

înainte de alegeri, în care preşedintele, practic, acÆioneazå ca prim-ministru. El numeşte oamenii în guvern, el numeşte çeful PoliÆiei, el då indicaÆii partidelor. Nu cred cå aceasta este direcÆia de democratizare în care trebuie så meargå România. M-a deranjat când Traian Båsescu a cerut schimbarea preşedinÆilor Camerelor. Nu era vorba de postul meu. Eu am mai fost preşedinte al Camerei. Electoratul a stabilit înså o anumitå formå de coabitare, datoritå faptului cå voturile au fost împårÆite aproape egal. Traian Båsescu vrea cu 5 milioane çi ceva de voturi så comande çi la Parlament, çi la Guvern, çi la PreşedinÆie, ceea ce nu este în ordine. Respectul lui pentru opoziÆie trebuie så se vadå în ceea ce priveçte structura Parlamentului.444 ExplicaÆia realå a formårii guvernului AlianÆei D.A. a fost datå de Traian Båsescu mai târziu, în februarie 2007, la emisiunea PROVEST, la PRO TV: „Pentru cå eu le-am dat, Parlamentul a aprobat. Oamenii åçtia (AlianÆa D.A. n.b.) au pierdut alegerile. I-am adus la putere pentru cå era o necesitate politicå trimiterea în opoziÆie a PSD-ului. Am adoptat o poziÆie în care am privit la ConstituÆie cu responsabilitate çi am folosit-o pentru a produce o schimbare care era necesarå. De aceea, am avut forÆa så-i spun PSD-ului «Nu». Pentru democraÆia din România este bine så staÆi în opoziÆie, deçi obÆinuse cel mai mare procentaj în alegeri.

Mi s-a pårut cå aça este corect, pentru români, în primul rând. Dacå nu vor çti så-çi gestioneze ceea ce eu mi-am asumat este problema lor. Problema lor sigur cå este çi a mea, dar oricând pot så explic de ce PSD trebuia så fie trimis în opoziÆie pentru cel puÆin un ciclu de patru ani”.

Concluzia la acest capitol a formulat-o, recent, Traian Båsescu: „I-am dat scaunul de premier (lui Cålin Popescu-Tåriceanu n.b.), în ce condiÆii? În condiÆiile în care AlianÆa D.A. pierduse alegerile. Noi luasem 32% çi PSD 36 sau 37%. Çi atunci a trebuit så tractez PC ca så facem o majoritate cu care så trecem prin parlament guvernul... Çi så çtiÆi cå am negociat cu Copos,445 nu cu... SoluÆie imoralå, am spus eu, çi nici måcar nu må adresasem lor, ci mie”.446 Sper så nu reÆineÆi cå morala nu are ce så caute în politicå!

444

Vezi interviul meu în „Adevårul”, 12 ianuarie 2005 „Eu måcar am intrat în råzboi cu Voiculescu, dupå ce am spus cå e soluÆie imoralå, deçi acum vå spun, între noi: nu la el må refeream, ci la mine, care adoptasem soluÆia çi nu cu dânsul am negociat-o, ci cu Copos, så intre, ca så pot face majoritatea, un guvern care så aibå 50% plus câteva voturi, în 2004”. (Emisiune cu Sorina Matei, la B1TV, 2 martie 2014) 446 Traian Båsescu în dialog cu Robert Turcescu, la emisiunea „Sub semnul întrebårii”, B1TV, 31.03.2014 445

403

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

404

RelaÆia cu Ion Iliescu

45. RelaÆia cu Ion Iliescu

Çtiu cå mulÆi dintre cei care vor deschide aceastå carte vor veni direct la acest capitol.

Dupå 24 de ani, îmi este foarte greu så trag o singurå concluzie în aceastå chestiune. În plus, recunosc, în diferite etape, percepÆia mea despre relaÆia sau chiar relaÆia cu Ion Iliescu (preçedinte de partid sau de republicå) au fost diferite. În plus, ea a depins de situaÆia în care må aflam eu (la partid, la guvern, la parlament). A mai depins de cei din jur, de echipele de la Cotroceni, de la Victoria447, de la partid, din teritoriu.

A depins çi de unele evenimente sau de abordåri diferite. De opinii diferite. De exemplu, în ceea ce priveçte organizarea alegerilor anticipate sau desemnarea lui Geoanå – candidat la Primåria Bucureçtiului, sau la conducerea guvernului, în tandem cu mine, în 2004, sau în legåturå cu republica parlamentarå – ca formå de stat, sau...

Sunt multe subiecte în care am avut opinii diferite – inclusiv în ceea ce priveçte caracterul politic al dosarelor mele. Ceea ce cred cå a fost înså tråsåtura dominantå a fost respectul bazat pe dialog.

Apropo de aceastå relaÆie, profesorul Paul Dobrescu relateazå, într-o carte a sa, un episod interesant: urma så fie redactat mesajul pe care preçedintele Iliescu trebuia så-l rosteascå în faÆa Camerelor reunite ale Parlamentului, cu ocazia împlinirii a doi ani de mandat. Textul fusese pregåtit de mai mulÆi consilieri. Mi-a fost trimis çi mie så fac observaÆii (eram, pe atunci, preçedintele Camerei DeputaÆilor): „Nu-mi place materialul – se pare cå aç fi spus. Într-un mesaj trebuie alese maximum trei probleme în legåturå cu care çeful statului doreçte så se adreseze Parlamentului. Mesajul – cel puÆin aça cum este el prevåzut în ConstituÆie – nu este nici raport, niciun gen de «Starea naÆiunii». Demirel mi-a spus odatå cå un discurs nu trebuie så conÆinå mai mult de trei idei. Çi avea dreptate”.

447

În „Dualismul puterii”, Octavian Andronic a evidenÆiat ceea ce el a numit periculoasa curså declançatå de ambiÆiile çi frustrårile celor douå echipe, de la Cotroceni çi de la Guvern. (Vezi Octavian Andronic, Anul 2002.

Capitalismul de cumetrie, Bucureçti, FundaÆia AlegRO, 2012, p.18)

405

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

„Mi-a plåcut francheÆea preçedintelui Camerei. Nu e chiar la îndemâna oricui så spunå cå un material – pe care l-a våzut çi çeful statului – nu e bun. În ceea ce må priveçte, nu cred cå avea dreptate pânå la capåt”.448 Vreau så prezint, în continuare, un: „Studiu de caz: relaÆia Iliescu – Nåstase În marketingul politic, mitul Salvatorului reprezintå una dintre cele mai uzitate surse pentru construcÆia de imagine, atât în timpul campaniilor elecotrale, cât şi în perioadele de guvernare. Unul din efectele directe stå la baza tendinÆei presei şi opiniei publice de a schematiza şi simplifica excesiv scena politicå, prin reducerea conflictelor din societate la nivelul conflictelor dintre persoane.

Acest mecanism de reacÆie se produce de multe ori în mod natural, dar, adesea, poate fi indus de diverşi strategi ai scenei politice pentru a crea sau manipula agenda politicå sau pentru a impune în prim-planul atenÆiei anumite personaje politice, constituindu-se astfel într-un instrument extrem de eficient şi subtil al comunicårii politice.

Unul dintre cele mai potrivite exemple în acest sens este şi tema conflictului Iliescu – Nåstase care dominå agenda politicå internå de aproape doi ani.

Dupå primul an de guvernare PSD, ne-am fi aşteptat ca în viaÆa politicå så-şi facå treptat loc primele dispute Putere – OpoziÆie legate de temele curente ale guvernårii. În schimb, în locul unei dezbateri pe programe şi iniÆiative concurente, scena politicå a fost invadatå de afişarea excesivå a unui conflict politic personalizat între preşedinte çi premier; un conflict lipsit de temei, pentru care nimeni nu a oferit vreodatå o explicaÆie coerentå şi credibilå, un conflict neacceptat niciodatå public de protagonişti, deoarece ei au avut mereu grijå så se menajeze reciproc şi så facå declaraÆii publice «suspecte» doar atât cât så întreÆinå atmosfera în mass-media şi så credibilizeze oarecum disputa. Ceea ce surprinde mai mult este înså faptul cå opoziÆia a cåzut în aceastå capcanå, l-a luat în braÆe pe unul dintre protagonişti, devenind astfel un factor principal de stimulare a anvergurii şi vizibilitåÆii conflictului. Efectul secundar al acestui comportament neaşteptat (o gafå de comunicare politicå pe termen lung) este cå invalideazå practic orice posibilitate de impunere a unor situaÆii conflictuale reale între OpoziÆie şi Putere bazate pe problemele guvernårii. Adicå axa electoralå principalå, în loc så cuprindå, aşa cum era firesc, Puterea pe de o parte şi OpoziÆia pe de altå parte, a evoluat într-o stare de anomalie accentuatå prin faptul cå termenii principali ai axei au devenit Puterea şi Puterea!

Disputele dintre persoane au fost întotdeauna mai uşor de înÆeles decât dezbaterea din jurul complicatelor probleme legate de programe şi proiecte de gestionare a treburilor publice.

448

406

Paul Dobrescu, Iliescu contra Iliescu, op.cit., p.101

RelaÆia cu Ion Iliescu

Tema conflictului Iliescu – Nåstase a fost fårå îndoialå alimentatå de aceast tipar de reacÆie colectivå şi a generat o simplificare puternicå a vieÆii politice româneşti, caracterizatå printr-o redundanÆå accentuatå a temelor şi marginalizarea a numeroase probleme presante ale agendei populaÆiei”.449 Iatå, în acest sens çi o parte a unei conversaÆii pe care am avut-o, pe aceastå temå, în urmå cu 10 ani, cu Alin Teodorescu450: „A.T.: Se çtie deja cå aÆi avut de-a lungul timpului çi diferende de opinii cu Ion Iliescu.

Cum aÆi reuçit så ajungeÆi la un numitor comun?

A.N.: Politica se bazeazå, înainte de toate, pe idei. Evident cå oameni diferiÆi, cu personalitåÆi diferite, au idei diferite, de multe ori chiar contradictorii. Proba noastrå, ca oameni politici, este tocmai capacitatea de a asculta şi de a înÆelege ideile celuilalt, de a recunoaşte – unde este cazul – cå ele sunt întemeiate, de a accepta compromisul. Sigur cå am avut diferende de opinii cu domnul lliescu. Dar n-am uitat niciun moment cå scopul nu este impunerea propriei idei, ci gåsirea celei mai bune soluÆii într-o anumitå situaÆie. Påstrând mereu acest lucru în minte, este uşor så eviÆi conflictele şi så identifici acel numitor comun care lucreazå în beneficiul tuturor. Ce m-a uimit pe mine la omul politic Ion lliescu a fost capacitatea sa de a sta de vorbå cu oricine, indiferent cât de diferite sunt punctele de vedere.

A fost una dintre primele lecÆii de politicå pe care le-am învåÆat...

A.T.: De-a lungul timpului, dar mai ales dupå preluarea funcÆiei de Prim-Ministru, presa a vorbit adesea despre un conflict între dumneavoastrå şi Ion lliescu. Care este de fapt adevårul? Cât din ce scrie presa este mit şi cât realitate?

A.N.: ...Uneori – presa cautå senzaÆionalul acolo unde nu e! Un gazetar pe care-l preÆuiesc, deşi de multe ori n-am fost de acord cu opiniile sale, Ion Cristoiu, mi-a spus acum şapte-opt ani un lucru pe care l-am Æinut minte: «Un ziar este ca un partid care este votat zilnic». Asta sintetizeazå foarte bine relaÆia cititor – gazetar – om politic. Noi, oamenii politici, avem şansa de a construi pentru perioade mai lungi. Presa trebuie så-şi convingå cititorii cå meritå så scoatå bani din buzunar pentru a cumpåra un ziar. A existat, aşa, un fel de fixaÆie a conflictului lliescu – Nåstase. Devenise un adevårat refren într-o perioadå...

La început, şi eu, şi Ion Iliescu am încercat så explicåm, så demonstråm, så aråtåm în diverse modalitåÆi cå nu aşa se pune problema. Am spus-o şi direct, şi indirect, pe diverse 449

Multimedia Political Communication, Mitul Salvatorului în politica româneascå, în vol. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit., p.30-31 450 Adrian Nåstase, Alin Teodorescu, De la Karl Marx la Coca-Cola, Ed. Nemira, 2004, p.46-47

407

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

tonuri... Degeaba o spuneam noi, fiindcå presa insista så creadå într-un «adevår» al ei. Am stat de vorbå serios, de mai multe ori chiar – efectiv nu ştiam cum så demonstråm un fapt care nouå ni se pårea evident... Pårea cå n-am reuşit så convingem pe nimeni, aşa cå ne-am hotårât så låsåm lucrurile så curgå. Ne-am dat seama cå un asemenea conflict este interesant pentru oameni, cå reprezintå o ipotezå care nu poate fi demonstratå, dar care fåcea viaÆa politicå mai interesantå. Adevårul se impune de la sine, e inevitabil. Cå au existat diferenÆe de opinii între noi, asta este clar. Ba este chiar sånåtos, pentru påstrarea contactului cu România realå. Din aceste dezbateri au ieşit câteva lucruri bune.

Dar animozitåÆi personale – aşa cum s-a încercat så se sugereze – nu au existat niciodatå. Şi îndråznesc så spun cå nu vor exista niciodatå. Comunicåm prea bine ca så ajungem vreodatå så avem blocaje majore în relaÆia noastrå.

A.T.: Cu alte cuvinte, conflictul Iliescu – Nåstase e un mit generat de preså?

A.N.: Nu aş merge atât de departe, încât så-l numesc un «mit». E, mai degrabå, o reprezentare distorsionatå. Nu acuz presa de nimic – vedeÆi, e una din acele situaÆii în care fiecare are dreptate, potrivit propriei logici... Presa a crezut cå sesizeazå ceva, dupå care, pe baza unei «impresii» iniÆiale, a tot construit un castel de nisip. Era datoria lor så urmeze o «pistå»! Mai ales cå vorbim de o pistå interesantå pentru cititori. Atât doar cå au exploatat atât de mult aceastå «intuiÆie» iniÆialå şi au dezvoltat-o cu atâta «generozitate», încât au ajuns så creadå în ea fårå så mai verifice adevårul-adevårat, cel aflat în spatele aparenÆelor. Iar în spatele aparenÆelor – adicå al micilor nervozitåÆi, al disensiunilor minore, al opiniilor contrare – nu se aflå un conflict personal. Dacå ar fi cåutat mai departe, ar fi aflat cå, de fapt, în spatele aparenÆelor se aflå capacitatea noastrå de dialog şi o comunicare bunå”.

Pentru perioada 2001-2004, eram conçtient de faptul cå succesul strategiei noastre politice depindea çi de modul în care ştiam så ne coordonåm mesajele çi acÆiunea cu cele ale preşedintelui. Preşedintele României era, prin natura funcÆiei sale, echidistant din punct de vedere politic, pe de altå parte, înså, electoratul care l-a ales coincidea în linii generale cu electoratul PSD-ului şi de aceea trebuia så asiguråm o funcÆionalitate a relaÆiei politice partid–preşedinte şi o convergenÆå a mesajelor noastre.

Au existat în anumite perioade unele tensiuni care au apårut çi care au creat disfuncÆii çi pierdere de credibilitate çi de audienÆå pentru partid çi pentru liderii partidului, dar çi pentru preçedinte. „Trunchiul puterii” – consideram eu – este våzut împreunå. Creçterile çi descreçterile se realizeazå împreunå. De aceea, trebuia så învåÆåm så gestionåm mai bine acea relaÆie.

408

RelaÆia cu Ion Iliescu

Voi încerca, în cele ce urmeazå, så må axez mai mult pe perioada celei de-a doua jumåtåÆi a mandatului meu.451 O prezentare amplå a situaÆiei politice din România, în 2003, este realizatå de echipa Multimedia Political Communication.452 Iatå punctul de vedere al echipei de la Media Political Communication, pentru situaÆia partidului, la mijlocul anului 2003: 451

„Iosif Boda: ...Adrian Nåstase a avut, la un moment dat, o mişcare de independenÆå faÆå de Iliescu.

A încercat så iaså de sub tutelå. A creat, în opinia lui, un alt partid; a transformat PDSR-ul în PSD prin fuziunea cu PSDR-uI condus de Athanasiu, în loc de Cunescu. Dacå ar fi reuşit o înÆelegere cu Sergiu Cunescu, altfel ar fi stat lucrurile! Dar pentru asta ar fi trebuit så schimbe partea pe care o aducea el în aceastå uniune, şi anume PDSR-ul. Ar fi trebuit så cureÆe PDSR-ul. Aici, curajul lui Nåstase s-a frânt. Lucian Sârb: încercårile lui Nåstase de a ieşi de sub pulpana lui Iliescu, aşa cum spuneÆi dumneavoastrå, au avut întotdeauna ecouri, au fost salutate întotdeauna de preså şi de analişti şi de unii exponenÆi ai clasei politice, chiar dacå fiecare avea alt interes în presuspusul conflict dintre palate. Nåstase era încurajat så se «emancipeze» şi så îşi asume råspunderea. A preferat så batå înså în retragere şi så argumenteze teoretic ceea ce a numit «reamplasarea forÆelor pe aliniamentele dinainte stabilite». Iosif Boda: A mai încercat o voltå în 2003, când a vrut så declanşeze alegeri anticipate. Privind strict din interesul partidului, al PSD-ului, cred cå a fost momentul esenÆial în care lucrurile s-au rupt çi în care ei au intrat pe o pantå descrescåtoare. Alunecarea, cåderea mai putea fi opritå. Era în mâna PSD-ului så organizeze alegeri anticipate atunci, avea o motivaÆie solidå: ar fi råmas la putere patru ani de zile, încå un mandat parlamentar între 2003-2007. Uniunea Europeanå a acceptat în termenii calendarului de aderare cå anul 2004 era decisiv pentru negocieri şi ca an electoral era greu şi puÆin eficient. Dar, în 2003, dacå se organizau alegeri, mai råmânea un an çi jumåtate în care s-ar fi putut acÆiona cu altå autoritate”. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.131) 452 „Çi în plan guvernamental (în 2003, n.b.) çi-a spus înså cuvântul o problemå internå a PSD: conflictul mocnit dintre liderul partidului, totodatå çi prim-ministru al României, Adrian Nåstase, çi cel care ocupase funcÆia de preçedinte al PSD, iar la momentul respectiv era preçedintele Æårii, Ion Iliescu. Fårå a se putea vorbi de un conflict deschis între cele douå Palate, relaÆia dintre Ion Iliescu çi Adrian Nåstase a fost marcatå de numeroase momente în care punctele lor de vedere au fost diametral opuse. Dacå în plan politic, aceste dispute au continuat çi la începutul lui 2003 în principal pe marginea subiectului anticipatelor dorite de premier, dar neagreate de preşedinte, în plan guvernamental, principala ciocnire a celor doi a fost pe marginea proiectului Executivului de a promova sistemul unei cote unice de 23% de impozitare a veniturilor. Lansat spre dezbatere de ministrul de FinanÆe, Mihai Tånåsescu, sistemul a fost contestat din prima fazå de Preşedinte care a susÆinut cu tårie practica sistemului progresiv de impozitare. Ba, chiar Preşedintele a mers şi mai departe, propunând soluÆia unei noi grile de impozitare, mergând pânå la 80% în cazul celor cu venituri foarte mari. Sigur cå nu era ceva realist, dar pentru electoratul lui Ion Iliescu şi pentru cel tradiÆional al PSD, mesajul a fost foarte bun. Chiar dacå, iniÆial, i-a surâs ideea cotei unice, Adrian Nåstase a cedat, la fel ca şi în cazul anticipatelor. Episodul a avut urmåri în 2004 când, în campania electoralå pentru alegerile generale, Adrian Nåstase s-a våzut pus în postura delicatå şi deloc credibilå de a condamna sistemul cotei unice propus de AlianÆa «Dreptate çi Adevår», deçi cu numai un an în urmå îl susÆinuse înfocat. RelaÆia cu Ion Iliescu a fost totuşi singura în care Adrian Nåstase a fåcut paşi înapoi. În rest, PSD a fost condus cu mânå forte. Rebeliuni interne nu au existat, iar vocea «Centrului» nu a fost contraziså. PSD, ca partid, a devenit, de altfel, mai puternic în 2003. Politica atragerii de noi membri a continuat cu temeinicie. Principalul afectat de aceastå politicå a fost PD, care s-a confruntat cu o migraÆie puternicå a membrilor cåtre partidul de guvernåmânt. Unul din obiectivele declarate de Adrian Nåstase în 2003 a fost, de altfel, realizarea unei fuziuni, prin absorbÆie în PSD desigur, a PD şi unificarea, astfel, a forÆelor de centru-stânga.

PD a respins varianta şi a cåutat alt drum. Un drum propriu a fost şi opÆiunea PUR. Un partid care a decis în 2003 så punå punct protocolului de colaborare cu PSD şi så se pregåteascå singur pentru viitoarele alegeri. PSD, din ce în ce mai mare şi mai puternic, a råmas şi din ce în ce mai izolat pe scena politicå. Singurii care au optat så råmânå alåturi de PSD, nu fårå a-şi exprima şi ei anumite nemulÆumiri, au fost reprezentanÆii UDMR”. (Multimedia Political Communication, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, Bucureçti, Ed. Historia, 2006, p. II çi urm.)

409

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

„Cunoscând vreme îndelungatå doar un singur centru de putere, PSD este aståzi în situaÆia de a fi nevoit så-şi creeze un al doilea. Recentele mişcåri din guvern şi din partid aratå cå acest al doilea centru, care pânå acum «creştea» în toate direcÆiile, neprecizat şi neîngrådit, a fost mai clar delimitat. «Lupta contrariilor» din PSD, luptå dintre vechi şi nou, s-a formalizat deci un pic mai mult decât pânå acum.

Adrian Nåstase este, evident, omul în jurul cåruia s-a constituit acel centru de putere în creştere, cu din ce în ce mai mare influenÆå în ultimii doi ani. Dar centrul de putere reprezentat de Ion Iliescu nu a råmas niciodatå, în niciun moment, fårå partea cea mai mare de influenÆå. Aceste douå centre de putere nu sunt propriu-zis într-o competiÆie, din simplul motiv cå reprezentanÆii lor sunt într-o relaÆie de moştenit – moştenitor. Lupta dintre centre provine aşadar din viziunile diferite care existå asupra modului de transfer al puterii: Ion Iliescu favorizeazå un transfer negociat, cât mai lin, în timp de Adrian Nåstase crede mai degrabå într-o schimbare nenegociatå, în schimbarea de generaÆii.

La umbra celor douå centre de putere, în PSD se nasc înså o serie de lideri din ce în ce mai independenÆi şi în stare så-şi ducå propria politicå în partid. Dan Ioan Popescu şi Miron Mitrea sunt douå asemenea personalitåÆi. Prin actul lor de balans între preşedinte şi premier, fiecare dintre cei doi a acumulat puteri importante în guvern şi în partid. Un alt lider, de altå facturå de aceastå datå, este Octav Cozmâncå. Considerat deja personaj-cheie în PSD, fostul ministru al AdministraÆiei Publice este omul care Æine în mânå organizaÆiile locale.

ToÆi aceşti lideri de linia a doua (la care se adaugå Viorel Hrebenciuc) se raporteazå înså la cei doi «mari». Jocurile lor personale poartå cu ele conştiinÆa cå influenÆeazå raportul dintre tabere, cå måreşte tensiunea dintre ele. În mod logic, ca så ne påstråm în paradigma conform cåreia putem înÆelege PSD-ul profund, competiÆia internå adevåratå nu mai poate så întârzie mult în partid. O victorie clarå în alegeri o va mai putea amâna o vreme; o victorie incompletå sau o înfrângere o va declanşa înså negreşit.

Se pune atunci problema ce se va întâmpla cu PSD dacå Ion Iliescu sau Adrian Nåstase ar fi invalidaÆi electoral – sau dacå, pur şi simplu, aceştia ar dispårea peste noapte. Partidul a putut så genereze lideri de anvergurå, dar va putea el oare så nascå un lider de forÆa celor doi? Aça cum se reconstruieşte acum, PSD ar fi un pic dezorientat la început, dar capacitatea sa de a crea noi lideri de mare anvergurå nu poate fi puså la îndoialå. Din tehnocraÆia epocii comuniste, din mediile sindicale sau din generaÆiile care au ajuns la maturitate dupå 1989, PSD poate recruta în continuare oameni de primå mårime. Între Adrian Nåstase şi Ion Iliescu, PSD trebuie så aleagå pe ce drum va merge: pe un drum tipic unui partid european (chiar şi provenit din comunismul reformat) sau pe un drum potrivit pentru partidele unice sau dominante (care nu e neapårat unul de eçec). OpÆiunea sa va influenÆa foarte mult evoluÆia României urmåtorilor 10 ani”.453 453

410

MPC, România dezordonatå. 2003 – Anul dinaintea schimbårii, vol.cit., p.207; vezi çi paginile 208-212

RelaÆia cu Ion Iliescu

Au existat conflicte între mine çi Iliescu? Au existat numeroase speculaÆii pe aceastå temå.

Nu au fost comentarii privitoare la relaÆia lui Ion Iliescu cu Nicolae Våcåroiu sau cu Theodor Stolojan. Dar au fost numeroase cele care se refereau la dispute între Ion Iliescu çi mine.

Iatå încå o opinie454 în legåturå cu conflictul Iliescu – Nåstase çi eventualele consecinÆe: • Putere pentru Iliescu,455 la final de mandat. Conflictul aratå cå el råmâne în continuare puternic; • Autoritate pentru instituÆia prezidenÆialå – un bun examen pentru instituÆie, de definire çi repoziÆionare ca factor de echilibru; • Autoritate realå pentru Nåstase, în ciuda imaginii unei autoritåÆi delegate. O posibilitate de a aråta cå are autoritate în partid çi în guvern, care nu depinde de Iliescu.456 454

Vezi, pe larg, aceastå analizå în MPC în „Anul Armaghedonului...”, p.351-352 „Conflictul Iliescu-Nåstase poate fi privit şi ca joc cu o singuri regulå: PSD-ul nu trebuie scindat şi nici slåbit major. Aceasta regulå este asumatå de amândoi liderii, reversul såu fiind acela cå cine declanşeazå un conflict politic pe faÆå pierde, fiind sancÆionat de o structurå ce nu tolereazå indisciplina. Pânå la urmå, se poate spune cå, dincolo de acÆiunile imediate, partidul îi conduce pe cei doi şi nu cei doi conduc partidul. Aceasta este o realitate pe care ne-am obişnuit så o vedem doar în democraÆiile consolidate. Respectarea acestei reguli este, în ultimå instanÆå, dovada supremå a înÆelegerii jocului politic şi a evitårii promovårii pe faÆå a propriilor interese.

O ultimå înÆelegere politicå a acestui conflict ar putea fi aceea a «darwinismului politic». Disputa dintre Iliescu şi Nåstase este unul între cele mai importante evenimente politice ale momentului (fapt dovedit de toate sondajele de opinie). El configureazå principala axå politicå a scenei publice, fapt ce contribuie, indirect, chiar la minimizarea OpoziÆiei. Succesul politic al celor doi este şi un efect al gestionårii acestui tip conflictual de relaÆionare. Pânå la urmå, råzboiul este mult mai interesant decât pacea, mai ales atunci când nu par a exista victime (despre OpoziÆie se poate spune, în acest context, cå este doar o victimå colateralå)”. (idem, p.352) 456 „Nici acum şi nici pe parcursul celor aproape doi ani care s-au scurs de la preluarea guvernårii de cåtre PSD nu s-au înregistrat atitudini profund contradictorii ale celor doi. Nici Ion Iliescu şi nici Adrian Nåstase nu au schiÆat vreun gest conflictual cât de cât serios care så ne facå så vorbim despre o rupturå. Doar nuanÆe sau artificii de discurs, normale în cursul unei activitåÆi publice atât de dense, care nu pot fi înså nici pe departe interpretate drept dovezi ale unei confruntåri, fie ea ascunså, fie la vedere. Ion Iliescu şi Adrian Nåstase au contacte periodice, îşi vorbesc, agendele lor se intersecteazå. Aceasta aratå mai degrabå doi lideri inteligenÆi care ştiu så speculeze tentaÆia presei pentru subiecte politice tari şi întreÆin din proprie iniÆiativå un scandal pentru a deveni mai vizibili şi a ocupa în totalitate agenda publicå cu o Æintå falså. Toatå lumea vorbeşte despre un conflict între Iliescu şi Nåstase. A vorbit timp de doi ani şi probabil va mai vorbi încå doi. Între timp, cei doi lideri ai Puterii nu fac eforturi serioase pentru a ne convinge cå nu este vorba de un conflict, dar nici nu depåşesc o anumitå limitå în declaraÆii, care så-i punå pe gânduri pe apropiaÆi şi så provoace fracturi reale. Fiecare îşi joacå rolul din ce în ce mai bine, îşi vede liniştit de mandatul såu, iar OpoziÆia este ocupatå cu desluşirea iÆelor unui joc politic încâlcit, pe care nu-l înÆelege, dar de pe urma cåruia are convingerea cå poate trage foloase. În plus, tema «conflictului» este scoaså de la naftalinå de fiecare datå când se întâmplå ceva, când OpoziÆia ar putea impune un subiect delicat pentru Putere, tocmai pentru a acoperi agenda şi a îngropa vizibilitatea potenÆialelor teme de risc.

Dupå alegerea lui Traian Båsescu în funcÆia de preşedinte al PD, agenda politicå a fost treptat acaparatå de relaÆia conflictualå Nåstase – Båsescu. Efectul în timp este erodarea actorului aflat la putere şi consolidarea celui aflat în opoziÆie. Într-o asemenea perspectivå, transferul atenÆiei publice dinspre conflictul Nåstase – Båsescu înspre conflictul Nåstase – Iliescu apare drept cea mai potrivitå strategie politicå şi de imagine. Argumentul este cå o relaÆie conflictualå «aranjatå» între preşedinte şi premier este preferabilå deoarece este mult mai uşor de gestionat decât raporturile cu un Traian Båsescu – maestru al politicii de crizå, sau un Theodor Stolojan din ce în ce mai acid în discursul public sau un Corneliu Vadim Tudor, excesiv demagog. Riscurile politice şi de imagine se comprimå, iar controlul asupra subiectelor politice de interes maxim este absolut”. (idem, p.352-353) 455

411

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

„EsenÆa conflictualå a politicii, pe de o parte, şi substanÆa monocolorå a vieÆii politice actuale, pe de altå parte, genereazå o frustrare manifestå a observatorilor spectacolului. Mai mult decât atât, creeazå dorinÆa de violenÆå – simbolicå, desigur – comparabilå doar cu apetitul isteric pentru sânge al spectatorilor unei coride în care taurul şi toreadorul se împrietenesc în mijlocul arenei. În cadrul acestei aşteptåri intrå şi ideea conflictului dintre Adrian Nåstase şi Ion Iliescu.457 Realitate sau diversiune, în ambele ipostaze se påstreazå ipoteza iniÆialå conform cåreia conflictul, simbolic sau nu, a devenit o prezenÆå sine qua non în societatea româneascå şi o regulå în mediul politic. Ulterior, partidele cautå conflictul, îl stimuleazå, îl creeazå deoarece este cel mai eficient mijloc de asigurare a vizibilitåÆii. Societatea, adicå piaÆa actorilor politici, este complice la conflict, deoarece îl cere ca pe o necesitate.

Conflictul Iliescu – Nåstase este expresia nevoii de spectacol în spaÆiul politic. Într-o societate în care totul este relativ, în care categoriile politicului şi sistemele de valori suferå un proces constant de diluare, manipularea, intriga, delegitimarea sunt raÆiuni ale supravieÆuirii societåÆii”.458 „De fapt, fascinaÆia pentru spectacolul conflictual este demonstratå chiar de ideea conflictului Iliescu – Nåstase. Lipsa unei OpoziÆii puternice, ca termen al relaÆiei conflictuale, transferå confruntarea exclusiv în spaÆiul Puterii. Societatea româneascå are oricum nevoie de conflict. Dacå el este real, atunci instituirea publicå a ideii råmâne un simplu act de constatare. Ipoteza conflictualå este cu atât mai evidentå dacå luåm în considerare cealaltå variantå, a inexistenÆei unui conflict real între cei doi. În acest caz, inducerea publicå a senzaÆiei este o acÆiune pro-activå şi expresia supremå a fascinaÆiei societåÆii româneşti pentru conflict”.459 În ceea ce priveçte relaÆia dintre „grupul Iliescu” çi „grupul Nåstase”, „Este un joc al cooperårii şi conflictului, dar care pare a fi guvernat de un principiu major, superior tuturor celorlalte: nimeni nu face nimic pentru «ruperea» partidului. Dincolo de acest principiu, totul poate fi permis.

457

„Iosif Boda: Cred cå Adrian Nåstase este singura personalitate remarcabilå care a reuşit så creascå la umbra unui nuc båtrân. ŞtiÆi bine cå sub umbra nucului nu creşte mai nimic. El a fost unul dintre cei care a crescut, totuşi, la umbra nucului şi a råmas acolo. Nåstase a avut o capacitate de supravieÆuire rar întâlnitå în politicå şi asta, poate, datoritå faptului cå a practicat arta compromisului tocmai cu cel sub umbra cåruia a crescut. Cei doi nu puteau så se lase reciproc så tråiascå, dar nici nu puteau så se omoare!” (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.128) 458 Multimedia Political Communication, 2001, anul de miere al puterii, vol.cit., p.80 459 Ibidem

412

RelaÆia cu Ion Iliescu

Interesant este cå aceastå regulå consacrå PSD ca veritabil partid politic, ce poate dåinui fårå probleme şi dispariÆiei liderilor såi (regulå esenÆialå în ştiinÆa politicå). Altfel spus, indiferent de cine câştigå luptele interne, ceilalÆi acceptå rezultatul şi merg înainte, fårå abandonåri sau rupturi. Astfel se explicå de ce Ion Iliescu se va întoarce în partid, dupå terminarea mandatului, încercând så îşi refacå forÆa politicå internå, afectatå evident de «hegemonia» noului lider, Adrian Nåstase. Şi tot astfel se explicå de ce Adrian Nåstase nu poate primi decât cu braÆele deschise impunerea unui om al Cotrocenilor în Palatul Victoria, ştiind cå, indiferent de astfel de detalii, şansa lui de a råmâne un lider semnificativ este de a juca doar cartea cooperårii.

Numirea lui Talpeş în postul de vicepremier este o parte a acestui joc. Ion Iliescu forÆeazå impunerea unei astfel de decizii, pentru cå ştie cå are nevoie de o nouå trambulinå politicå pentru propria grupare. Talpeş, ca vicepremier, va putea deveni uşor un candidat la postul de premier în viitorul mandat, mai ales dacå Adrian Nåstase va fi la Cotroceni, iar Iliescu va conduce din nou partidul. Or, din aceastå posturå, Iliescu va avea din nou acces la resursele prin care îşi poate reconsolida gruparea måcinatå de «exilul» prezidenÆial”.460 Venirea lui Ioan Talpeç la guvern, în calitate de ministru de stat (ministru de Interne, în locul lui Ioan Rus, fusese numit Marian SåniuÆå), a oferit un subiect important pentru agenda publicå. Au fost multe argumente disputate pro sau contra cooptårii lui în echipa mea de la guvern.

Eu am considerat cå aceastå decizie va facilita comunicarea cu echipa de la Cotroceni în perspectiva alegerilor çi dupå...

Pe de altå parte, Ioan Talpeç aducea cu el câteva „scandaluri”. Opinia publicå cunoçtea deja, destul de detaliat, trei dintre ele: disputa cu Silinescu, relaÆia cu Tender çi Matser, apropierea de Treptow. Acestea nu au fost clarificate atunci când au explodat. Ceea ce înseamnå cå, de fapt, ele puteau fi oricând reactivate çi folosite nu numai împotriva sa, ca persoanå, ci çi împotriva guvernului din care fåcea parte. În ceea ce må priveçte, recunosc, l-am apreciat foarte mult pe generalul Silinescu – care era consilierul meu pe teme de siguranÆå naÆionalå. Deçi lucraserå împreunå la SIE, Talpeç çi Silinescu – pentru motive de familie – pur çi simplu se urau. Probabil cå sentimentele astea au „contaminat” çi relaÆia lui Talpeç cu mine, ceea ce s-a våzut mai lesne dupå alegerile prezidenÆiale.

460

Multimedia Political Communication, 2004 – Anul despårÆirii de Ion Iliescu, vol.cit., p.104

413

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Vreau så prezint, în continuare, çi câteva momente care au generat unele tensiuni, precum çi unele opinii legate de astfel de situaÆii: • Ideea „aroganÆei” a pornit dintr-o conferinÆå de preså, Æinutå în 5 februarie 2002, când preçedintele Iliescu a afirmat, într-o conferinÆå de preså, cå premierului Adrian Nåstase i se poate reproça „o anumitå aroganÆå” çi cå trebuie så mai lucreze la imaginea sa.

• Iosif Boda: „...pânå în 2002 aproape cå nu am avut o poziÆie politicå. A fost o OpoziÆie sau o suplinire a opoziÆiei exercitate de preså. Presa a fost cea care a menÆinut OpoziÆia.

Unii dintre noi spuneam atunci, mai în glumå mai în serios, cå, de fapt, liderul OpoziÆiei este Ion Iliescu. Pentru cå între PSD çi Ion Iliescu începuserå så aparå conflicte tot mai dese”. (Lucian Sârb, Iosif Boda, op.cit., p.42-43) • O anumitå tensiune între Palate a existat în legåturå cu funcÆionarea CSAT. Astfel, în februarie 2002, Senatorii din Comisia de apårare au cerut eliminarea, din Legea privind organizarea çi funcÆionarea Consiliului Suprem de Apårare al æårii (CSAT), a prevederii potrivit cåreia prim-ministrul, ca vicepreşedinte al CSAT, avea dreptul så prezideze şedinÆele Consiliului în absenÆa şefului statului. În plus, membrii Comisiei au introdus un paragraf prin care preşedinÆii celor douå Camere ale Parlamentului vor face parte din acest organism de securitate. S-a hotårât ca ministrul JustiÆiei så nu mai fie membru al CSAT. Scandalul public creat de proiectul eliminårii primului ministru din CSAT şi introducerea ca membri cu drepturi depline a preşedinÆilor celor douå Camere ale Parlamentului i-a determinat pe membrii Comisiei de apårare din Senat så schimbe, pentru a doua oarå, legea. Al doilea set de modificåri, adoptate în variantå de urgenÆå, l-a repus în drepturi pe primul ministru çi i-a eliminat din CSAT pe preşedinÆii celor douå Camere ale Parlamentului.

• În 27 august 2002, întrebat dacå îl va spriji pe Nåstase pentru PreçedinÆia României, a råspuns: „Asta e altå treabå... Vom vedea!”.

• Pe 12 ianuarie 2004, preçedintele Iliescu a dat un interviu în care a afirmat: „Existå diferenÆe de abordare çi comportament între mine çi mulÆi dintre liderii PSD”. Evident, presa a început så comenteze. Dar îmi aduc bine aminte, în aceeaçi zi, am mers la o întâlnire cu Ion Iliescu, alåturi de mai mulÆi colegi.

• În „Jurnalul såu”, Thierry de Montbrial noteazå pentru 15 septembrie 2004 concluziile sale dupå o întâlnire cu preçedintele Iliescu: „DiscuÆie lungå între patru ochi. El se pregåteşte så påråseascå definitiv Palatul Cotroceni şi så reia conducerea PSD. Am vaga impresie cå nu va fi chiar nemulÆumit de o înfrângere a lui Adrian Nastase la alegerile prezidenÆiale de la sfârşitul anului. Acestea fiind spuse, concurentul e lipsit de charismå, ceea ce nu înseamnå cå nu poate fi ales! În orice caz, nu va fi ceva dramatic. Varianta Vadim Tudor (acest Le Pen român) este înlåturatå, ceea ce nu era cazul în urmå cu câteva luni. Din acest punct de vedere, putem într-adevår spune cå Ion Iliescu a reuşit 414

RelaÆia cu Ion Iliescu

så-şi «normalizeze» Æara, aşa cum dorea”. (Thierry de Montbrial, Jurnalul românesc, Bucureçti, Ed. Rao, 2012, p.87) Îmi este greu så apreciez aceste concluzii ale sale, fiind vorba de „impresii” çi nu de fapte.

• În prima såptåmânå din noiembrie 2004, Ion Iliescu a participat la çedinÆa PSD Bucureçti, unde le-a cerut membrilor de partid så se mobilizeze pentru a câçtiga alegerile: „Pentru un partid, e bunå çi opoziÆia, ca så se mai scuture de fripturiçti”. ObservaÆia din final nu era înså foarte mobilizatoare. Era un fel de pledoarie pentru alternanÆa la putere: „A vrea så fii la putere este uman. Dar, pentru interesul general çi pentru maturizarea tuturor, nu stricå câte o rotire, pentru cå unii încremenesc în anumite poziÆii. Nu fac nicio aluzie la nimeni. Må refer la proces în general”. Trebuie så recunosc – nici aceastå declaraÆie nu le-a cåzut foarte bine colegilor mei.

• Întrebat de jurnaliçti în privinÆa menÆinerii nominalizårii lui Mircea Geoanå ca premier, Ion Iliescu a declarat în 8 decembrie, înaintea celui de-al doilea tur de scrutin: „Asta era, la vremea respectivå, o idee care s-a nåscut. Cå nu se procedeazå aça, adicå noi nu alegem premierii în timpul campaniilor electorale. A fost numai un semnal de imagine cu ce mergem înainte, dar, altminteri, este çi un element raÆional”.

Au fost, fårå îndoialå, multe altele, cunoscute sau necunoscute de cåtre public. Nu este cazul så le dezvolt acum.

Pe de altå parte, fåcând o analizå a prototipurilor de candidaÆi, profesorul Bogdan Teodorescu observa cå pariul electoral al lui Traian Båsescu a pornit de la ideea respingerii lui Adrian Nåstase de cåtre alegåtorii lui Ion Iliescu, „tocmai din cauza lipsei dimensiunii populare a discursului acestuia, dar şi din cauza unei råceli accentuate apårute între cei doi lideri social-democraÆi. În condiÆiile în care ambele prezumÆii au fost invalidate (de evoluÆiile ulterioare – Adrian Nåstase şi-a adjudecat practic în totalitate electoratul PSD, obÆinând în turul I mai multe voturi decât partidul), Traian Båsescu a påstrat caracterul popular, dar l-a transformat într-un vehicul polemic faÆå de Ion Iliescu, identificabil din punct de vedere instituÆional cu Adrian Nåstase, redevenit dupå ani de incertitudine urmaşul legitim. De la un discurs de tipul «cei care-l plac pe Iliescu nu au cum så-l placå pe Nåstase fiindcå nu sunt la fel», Traian Båsescu a trecut la un discurs de tipul «cei care nu-l plac pe Iliescu, nu au cum så-l placå pe Nåstase fiindcå sunt la fel». De la tentativa de dislocare a electoratului PSD, Traian Båsescu a trecut la coagularea electoratului anti-PSD”.461 461

Vezi Bogdan Teodorescu, Republica prezidenÆialå, în vol. 12/XII: RevoluÆia portocalie în România, vol.cit., p.58. În a doua parte a ciclului electoral, Båsescu declançeazå un atac dur la adresa preçedintelui Iliescu.

Atacul era, sigur, legat çi de declançarea, în august 2003, a cercetårilor, la Cotroceni, vizând dosarul „Flota”.

Atacul viza înså çi încercarea de preluare a capitalului politic al lui Ion Iliescu, la sfârçitul mandatului såu, prin dårâmarea unui mit.

415

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

TranziÆia controlatå a electoratului lui Ion Iliescu a fost foarte dificil de gestionat în interiorul partidului, cu atât mai mult cu cât, sub anumite aspecte, Traian Båsescu se apropia mai mult de profilul „omului din popor”, în timp ce o anumitå atitudine mai distantå, tehnocraticå, ca çi unele decizii economice mai liberale, fåceau ca imaginea mea så fie mai curând a unui om de dreapta.462 Imediat dupå alegerile prezidenÆiale din 2004, am fost întrebat dacå voi candida împotriva lui Ion Iliescu dacå îçi va depune candidatura pentru preçedinÆia partidului. Am råspuns încå de atunci: „N-am så candidez niciodatå împotriva lui Ion Iliescu. Eu cred foarte mult în formula de echipå çi cred cå este important så candidezi pentru ceva çi nu împotriva cuiva. În aceşti 15 ani de când fac politicå, am încercat så construiesc çi så întåresc echipe.

Echipa are un cåpitan. Cine va fi cåpitanul acesteia? Nu pot så fie doi cåpitani în teren.

Este o întrebare care îçi va gåsi råspunsuri succesive în funcÆie de felul în care vom configura echipa. Eu am mai lucrat cu Ion Iliescu în echipå çi nu am avut niciodatå dificultåÆi în a stabili pentru fiecare un anumit rol.”463 „TranziÆia controlatå” a electoratului lui Ion Iliescu a fost foarte dificil de gestionat în interiorul partidului, cu atât mai mult cu cât, sub anumite aspecte, Traian Båsescu se apropia mai mult de profilul „omului din popor”, în timp ce o anumitå atitudine mai distantå, tehnocraticå, ca çi unele decizii economice mai liberale, fåceau ca imaginea mea så fie mai curând a unui om de dreapta.

Iatå çi textul scrisorii pe care am primit-o de la preçedintele Iliescu, la 1 septembrie 2004, de confirmare a invitaÆiei de a deveni preçedinte al PSD, dupå alegerile generale, scrisoare care a fost puså çi pe site-ul preçedinÆiei: „Domnului Adrian Nåstase, Preşedintele Partidului Social Democrat Stimate domnule Preşedinte al Partidului Social Democrat, Vå scriu aceste rânduri drept råspuns la scrisorile pe care mi le-aÆi adresat în numele reprezentanÆilor partidului la Congresul såu Extraordinar, a cårui desfåçurare am urmårit-o 462 „Adrian Nåstase este ultimul fiu urcat pe tronul de la dreapta Tatålui. El a trecut prin toate treptele de iniÆiere: a crescut la grådiniÆa de partid, a învåÆat la Curtea de Vest. iar acum a primit dreptul de a administra împåråÆia. Dupå ce Nåstase a primit sceptrul iliescian, la începutul guvernårii PSD, au fost mulÆi care au anticipat continuarea clişeului cu actul trådårii. Aşteptårile au pårut, treptat, så fie confirmate de unele disonanÆe «flagrante» între declaraÆii. S-a declanşat o «vânåtoare» a contradicÆiilor dintre Tatå şi Fiu, pierzându-se din vedere acÆiunile de susÆinere reciprocå ale celor doi. Clişeul s-a reflectat la toate nivelurile societåÆii româneşti. Electoratul PSD a început så fie împårÆit de liderii de opinie în segmentul pro-Iliescu (nucleul dur) şi segmentul proNåstase (de orientare reformistå). În opinia unora, ar exista chiar o preså pro-Iliescu şi una pro-Nåstase (la care se adaugå variantele cu prefixul «anti»). Mårul discordiei a cåzut pânå la urma şi în curtea PSD. AcÆiunile unor lideri ai partidului au început så fie interpretate ca fiind orientale fie în direcÆia lui Iliescu, fie a lui Nåstase”. (Vezi MPC, Anul Armaghedon..., vol.cit., p.38) 463 Interviu cu Corina Drågotescu, în „Adevårul”, 12 ianuarie 2005

416

RelaÆia cu Ion Iliescu

cu mare atenÆie şi legitim interes. Vå felicit pentru faptul cå, prin decizia unanimå a reprezentanÆilor membrilor şi simpatizanÆilor PSD, aÆi fost nominalizat drept candidat al partidului în cursa pentru funcÆia de şef al statului. Aceastå desemnare oficialå reprezintå, înainte de toate, expresia încrederii partidului în capacitatea dumneavoastrå de a råspunde nevoilor şi aşteptårilor cetåÆenilor României în urmåtorii ani. În acelaşi timp, sunt bucuros så constat cå Partidul Social Democrat a înÆeles esenÆa mesajului transmis de cetåÆeni în alegerile locale din primåvara acestui an. Procesul de restructurare a Partidului Social Democrat reprezintå, în opinia mea, începutul unei noi etape în viaÆa partidului. Acesta are datoria så ia act de transformårile din societatea româneascå, de prioritåÆile şi aşteptårile cetåÆenilor, oferind proiecte politice realiste, în concordanÆå cu exigenÆele integrårii europene şi euroatlantice. În mesajul pe care l-am adresat ConferinÆei NaÆionale Extraordinare a Partidului DemocraÆiei Sociale din România, din 19 ianuarie 2001, spuneam cå, pentru a face faÆå cu succes sfidårilor care îi stau în faÆå ca partid de guvernåmânt, PDSR este obligat så acÆioneze în douå direcÆii: în planul construcÆiei de partid şi în planul acÆiunii guvernamentale. Tot în acel mesaj spuneam cå: «Puterea pe care ne-a delegat-o poporul ne-a fost datå pentru a-i sluji pe cei mulÆi şi necåjiÆi, pentru a crea condiÆii de afirmare pentru oamenii capabili, şi nu pentru construirea propriei bunåståri a celor care exercitå puterea. Partidul este judecat de oameni în funcÆie de comportamentul çi eficienÆa acÆiunii reprezentanÆilor såi în plan central şi local. Proba maturitåÆii celui care exercitå puterea o reprezintå modul în care reuşeşte så respingå tentaÆiile çi så se Æinå departe de orice act de corupie». Acum, dupå trei ani şi ceva, trebuie så constat cå cei mai mulÆi membri şi simpatizanÆi ai Partidului Social Democrat au înÆeles care este menirea lor, fåcându-şi datoria cu onestitate çi eficienÆå. Totodatå, pe bunå dreptate, cetåÆenii çi membrii partidului au reproçat unor lideri ajunçi în funcÆii de conducere îndepårtarea de principiile morale ale unui partid social-democrat çi de nevoile celor mulÆi. De aceea, consider extrem de importantå continuarea eforturilor pentru transformarea Partidului Social Democrat într-o structurå politicå eficientå çi responsabilå, capabilå så-çi îndeplineascå sarcinile fundamentale faÆå de societate, faÆå de cetåÆeni. Fidel valorilor morale çi principiilor politice în care am crezut çi cred, am decis så accept invitaÆia Congresului Extraordinar al Partidului Social Democrat de a reveni, la încheierea mandatului de Preçedinte al României, în partidul al cårui membru fondator am fost. Sunt onorat de încrederea pe care membrii çi simpatizanÆii Partidului Social Democrat mi-o acordå çi sper cå voi putea valorifica, çi pe mai departe, experienÆa mea politicå în folosul naÆiunii române. Am hotårât så accept çi invitaÆia de a candida pe listele PSD pentru un loc în Senatul României, ca expresie a importanÆei pe care o acord rolului Parlamentului în dezvoltarea instituÆionalå în modernizarea statului român, în consolidarea democraÆiei româneçti. Doresc så îi asigur pe membrii çi simpatizanÆii PSD, pe toÆi cetåÆenii României, cå participarea mea la alegerile care vor avea loc în aceastå toamnå este constituÆionalå çi legalå çi ea nu må va împiedica så duc la bun sfârçit mandatul meu de çef al statului.

417

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Stimate domnule Adrian Nåstase, Råspund, açadar, afirmativ scrisorilor pe care mi le-aÆi adresat, din convingerea cå noi, oamenii politici, avem o datorie faÆå de viitorul României: aceea de a acÆiona astfel încât så råspundem permanent interesului naÆional, så construim împreunå binele public çi o viaÆå mai bunå pentru toÆi românii. Acesta a fost çi este angajamentul meu de viaÆå, un act de conçtiinÆå de la care nu voi abdica niciodatå”.

418

AnticorupÆia, claxonul çi vânåtoarea de vråjitoare

46. AnticorupÆia, claxonul çi vânåtoarea de vråjitoare

Existå diferite feluri de corupÆie: corupÆia puterii çi corupÆia fostei puteri, corupÆia mare çi corupÆia micå; corupÆia propriu-ziså çi percepÆia ei; corupÆia din România çi corupÆia din Occident (aceasta din urmå nu existå), corupÆia ca formå de fezandare (pentru investiÆii stråine sau pentru beneficii electorale).

Este interesant faptul cå, dupå alegeri, în 28 februarie 2005, Traian Båsescu face urmåtoarea declaraÆie, dupå o çedinÆå a CSAT având drept subiect problema corupÆiei: „România nu mai acceptå etichetåri generale de Æarå coruptå çi orice politician vest-european care va mai face astfel de declaraÆii va fi luat în considerare doar dacå nominalizeazå la ce se referå.

România înseamnå 22 de milioane de români çi nu vom accepta så spunå cineva cå România este o Æarå coruptå”. DeclaraÆia venea pe fondul vizitelor la Bucureçti ale comisarului european pentru extindere, Olli Rehn, a preçedintelui Parlamentului European, Joseph Borell, çi a raportorului Parlamentului European pentru România, Pierre Moscovici.464 Cu doar trei luni înainte, opiniile sale erau diferite!465 Nu îmi propun så fac aici o analizå mai amplå în ceea ce priveçte corupÆia çi anticorupÆia.

O voi face, poate, cu altå ocazie. Oricum, punctul meu de vedere råmâne acelaçi – pentru a lupta împotriva corupÆiei este nevoie de un efort gradual de reglementare coerentå, construire çi consolidare a unor instituÆii specifice, precum çi de o evoluÆie a mentalitåÆilor, bazatå pe creçterea nivelului de trai çi educaÆie. În rest, anticorupÆia nu este decât expresia 464

În 23 aprilie 2003, ambasadorul SUA, Michael Guest, revenise, în cadrul unei întâlniri a Camerei de ComerÆ Americane în România – AmCham, asupra problemei corupÆiei din România. Dupå cea de-a doua declaraÆie criticå a ambasadorului american la adresa corupÆiei din România, am declarat cå nu mai vreau så ascult acuzaÆii ipotetice despre acest subiect; am cerut numele persoanelor corupte la care se fåcea referire. Båsescu nu a fåcut decât så reia ceea ce spuneam çi eu în legåturå cu „funcÆia” externå a anticorupÆiei.

465 Dupå nouå ani, într-o emisiune cu Sorina Matei la B1 TV (în 2 martie 2014), Traian Båsescu fåcea urmåtoarea afirmaÆie: „Noi suntem acuzaÆi çi foarte multe cancelarii au luat de bunå povestea cu corupÆia, care nu este un neadevår; în acelaçi timp înså, este utilizat acest lucru, aceastå realitate este utilizatå politic în blocarea noastrå pentru intrarea în Schengen”. Ar fi interesantå o analizå a modului în care tema corupÆiei a fost folositå în interiorul Æårii împotriva adversarilor politici. Din påcate, acest instrument politic s-a întors ca un bumerang, împotriva Æårii, fiind folosit, în diverse scopuri, de cåtre unele „cancelarii”.

419

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

modernå a luptelor politice, având ca efect destabilizarea politicå, instituÆionalå çi pierderea oportunitåÆilor de investiÆii. „Claxonul” în acest domeniu nu foloseçte la mare lucru. În prima parte a mandatului, Guvernul PSD a trebuit så repare unele situaÆii dramatice, de exemplu cåderea FNI din perioada guvernårii CDR. Guvernul a trebuit så acorde despågubiri de 266 de miliarde lei pentru 37.789 de investitori FNI. A fost aceasta o måsurå anticorupÆie? „Claxonul” l-au folosit înså cei care aveau responsabilitatea producerii schemei piramidale.466 Principalele probleme ale partidului nu au venit din plan pur politic. Tema principalå pe agenda mass-media româneşti, dupå primii doi ani de guvernare, devenise corupÆia. O temå susÆinutå de criticile OpoziÆiei, de ambasadorul american467 şi de şeful delegaÆiei Comisiei Europene la Bucureşti, dar şi de diverşi oameni de afaceri, jurnalişti, formatori de opinie. PSD a încercat så dea un råspuns pe acest subiect. Råspunsul PSD a fost asumarea råspunderii pe un pachet de legi anticorupÆie. Din påcate, PSD nu a reuçit så convingå presa. Sigur înså cå formula „preså” este foarte generalå. Ea cuprinde çi interese politice „acoperite” în zona de media. Voi reveni la acest aspect.

La sfârçitul anului 2001, preşedintele Iliescu a atacat tema corupÆiei în şedinÆa solemnå a Parlamentului. El a vorbit despre complicitatea factorilor politici cu elementele corupte din societate. Preşedintele a acuzat faptul cå fenomenul corupÆiei a påtruns în JustiÆie şi PoliÆie. Ca urmare a acestor declaraÆii, am anunÆat cå voi declanşa o amplå campanie împotriva corupÆiei la începutul anului 2002.

InsatisfacÆia faÆå de fenomenul corupÆiei a devenit çi a råmas tema centralå a dezbaterii publice. Ca urmare a strategiei politice a opoziÆiei, corupÆia era perceputå ca fenomen specific guvernåri PSD şi era identificatå ca principalå cauzå a såråciei. Såråcia nu mai era consideratå ca având motivaÆii economice, ci ca rezultat al unei drenåri frauduloase a resurselor materiale prin mecanismele corupÆiei. O astfel de explicaÆie culpabiliza în bloc categoriile cu statut social superior şi în special clasa politicå conexatå guvernårii. Se transfera în acest mod tensiunea socialå generatå de polarizarea socialå asupra partidului de guvernåmânt. Iatå de ce ar fi fost necesar sa explicåm, cu multå råbdare, prin mass-media, acÆiunile pe care le întreprindeam

466

Au fost nenumårare sesizåri de nereguli din perioade anterioare, care înså nu au fost finalizate. Spre exemplu, în 2002, prin luna mai, Corpul de Control al Guvernului a fåcut publice rezultatele unui control în urma cåruia s-a constatat cå o hotårâre de guvern, iniÆiatå de fostul ministru al Industriilor, Radu Berceanu, şi aprobatå de guvernul Radu Vasile, putea prejudicia statul român cu 15 milioane de dolari. În 1999, guvernul Radu Vasile luase o hotårâre prin care 114 mii de tone de ÆiÆei, care se aflau în sistemul de transport, au fost transferate din proprietatea Petrom în proprietatea altor douå rafinårii: Petromidia şi Lukoil. Raportul Corpului de Control dezvåluia cå Radu Berceanu nu a respectat legislaÆia în domeniu atunci când a propus transferul, iar ÆiÆeiul a fost vândut la un preÆ de 10 ori mai mic decât preÆul pieÆei.

467 Iatå çi mårturia lui V. Tismåneanu: „Michael Guest a fost un susÆinåtor al lui Traian Båsescu”. (Vl. Tismåneanu, Cr. Påtråçconiu, op.cit., p.199)

420

AnticorupÆia, claxonul çi vânåtoarea de vråjitoare

în plan economic şi social, pentru transparenÆå, creştere economicå sustenabilå şi pentru îmbunåtåÆirea condiÆiilor cu deosebire pentru categoriile defavorizate.

Ceea ce era foarte periculos era combinaÆia, binomul såråcie-corupÆie. Se încerca så se inducå ideea cå såråcia este generatå de corupÆie. De aici, nevoia justiÆiarului, nevoia extremismului sau un fel de Le Pen (idee ce favoriza PRM). Såråcia nu era puså în relaÆie cu evoluÆiile economice, cu problemele fabricilor, cu ineficienÆa, cu nemunca, cu lipsa de inteligenÆå, cu lipsa de bani, ci era puså în legåturå cu corupÆia. Era o legendå care prindea çi care genera abordåri de tip extremist.

Eu propuneam ca noi så tratåm separat cele douå probleme, såråcia – cu elementele pe care noi le puteam anvizaja la acel moment – çi corupÆia, pe cealaltå zonå.

Un moment important a avut loc, în Parlament, în 19 decembrie 2002, atunci când Preçedintele Iliescu a participat la çedinÆa celor douå Camere pentru un bilanÆ de an. Ion Iliescu a atacat „capitalismul de cumetrie”, vorbind despre „terapia de çoc împotriva corupÆiei”.

DeclaraÆiile Preçedintelui au fost apreciate de cåtre partidele politice parlamentare din OpoziÆie. PNL a salutat discursul Preçedintelui, considerând cå çeful statului „çi-a atribuit lucrurile bine fåcute în ultimii doi ani, låsând pe umerii Guvernului toate nerealizårile”. PD a våzut în discursul Preçedintelui Ion Iliescu o criticå aduså prim-ministrului çi alegerilor anticipate.468 În aceste condiÆii, la reuniunea noastrå internå, din martie 2003, am solicitat aprobarea politicå pentru angajarea råspunderii Guvernului în Parlament asupra Proiectului de Lege privind unele måsuri pentru asigurarea transparenÆei în exercitarea demnitåÆilor publice, a funcÆiilor publice çi în mediul de afaceri, prevenirea çi sancÆionarea corupÆiei. Spuneam atunci cå atacurile pe tema corupÆiei deveniserå principalul factor de erodare politicå a partidului, iar acest lucru devenise çi mai evident în momentul în care preçedintele Iliescu a preluat aceastå temå çi ne-a transmis-o „fårå ambalaj” la întâlnirea de la Snagov. A nu fi reacÆionat ar fi însemnat sinucidere politicå. Problema era aceea de a alege între situaÆia câtorva colegi care poate ar avea niçte dezagremente – deçi cred cå-çi vor rezolva problemele pânå la urmå – çi o problemå de fond a partidului în abordarea pentru alegerile viitoare. Mai era vorba çi de credibilitatea în plan extern – Uniunea Europeanå, NATO.

468

Cred cå prima abordare criticå în aceastå chestiune a lui Ion Iliescu a avut loc în 6 septembrie 2002, atunci când preçedintele României a criticat „påtura de privilegiaÆi, de îmbogåÆiÆi de dupå RevoluÆie, care îçi folosesc poziÆia politicå sau administrativå pentru a acumula bogåÆie”, referindu-se la membrii PSD care afiçeazå un mod de viaÆå opulent. Ulterior, în 11 octombrie, preçedintele Iliescu a cerut membrilor PSD så „nu ameste politica cu afacerile”. Preçedintele a declarat cå persoanele care vor så intre în politicå trebuie så slujeascå interesul public çi nicidecum så fie interesate de propriul buzunar. În 5 decembrie, preçedintele Iliescu a declarat cå se teme ca „PSD så nu-çi pardå capul, deoarece viaÆa nu iartå låcomia sau pe cei care se cred instalaÆi pe veci în fotolii de conducere”.

Aceste declaraÆii au fost fåcute în cadrul emisiunii „Sfertul academic”, transmiså de Radio România ActualitåÆi.

421

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

La aceeaçi întâlnire a BPN, din martie 2003, spuneam colegilor cå am evitat sau am amânat abordarea frontalå a unor zone de vulnerabilitate cu care ne-am confruntat çi în special fenomenul corupÆiei, fiind prea concilianÆi cu unii dintre membrii de partid. Observam unele dintre schimbårile din electorat çi faptul cå partidul a reuçit så capteze atenÆia unui electorat aflat în zona de mijloc çi superioarå a piramidei sociale, dar çi cå riscam så pierdem în zona de jos a electoratului nostru tradiÆional. Acest proces afecta în mod special electoratul rural çi pe cel din zonele expuse fenomenului de çomaj generalizat sau prelungit.

InsatisfacÆia faÆå de fenomenul corupÆiei devenise deci o temå centralå a dezbaterii publice.469 E adevårat, era vorba de o percepÆie mai mult decât de o realitate, era vorba de suspiciuni mai mult decât de realitate, era vorba de o temå politicå mai mult decât realitatea, era vorba de o acumulare de nemulÆumiri la nivelul ghiçeului, era la nivelul populaÆiei nevoia „de a vedea sânge”. Puteau fi oricâte explicaÆii, dar, oricum, ar fi trebuit så începem så luåm måsuri mai substanÆiale.470 În aceste condiÆii am angajat råspunderea guvernului pe un pachet de legi anticorupÆie – un fel de „biblie”, cuprinzând numeroase reglementåri referitoare la incompatibilitåÆi471, declaraÆii de avere, licitaÆii, crearea PNA472 – ca instituÆie specializatå etc.

469

În 2002, în luna mai, un numår de 56 de deputaÆi PD şi PNL au depus o moÆiune simplå numitå „CorupÆia instituÆionalizatå – Adrian Nåstase şi Miron Mitrea”. OpoziÆia acuza Guvernul cå a emis ordonanÆa de înfiinÆare a postului de televiziune MTC în ConstanÆa prin care s-ar fi permis transferul unei sume de 6 milioane USD din bugetele unor companii de stat cåtre firme private. DeputaÆii PD şi PNL îmi cereau demiterea ministrului Transporturilor, Miron Mitrea, care iniÆiase actul legislativ, a secretarului de stat Ion Şelaru, a administraÆiei CFR Infrastructurå, CFR Marfå şi a conducerii portului ConstanÆa.

470 Deçi, må întreb, puteau fi puse în discuÆie, în vreun fel, måsurile esenÆiale de combatere a corupÆiei luate de Guvernul PSD? Nu cred. Practic, acestea au vizat toate domeniile şi au asigurat: Consolidarea integritåÆii şi responsabilitåÆii sistemului de justiÆie; AchiziÆiile publice; Restituirea proprietåÆilor; LicitaÆiile electronice, unde prin cele 73.000 de licitaÆii s-au economisit peste 1.100 miliarde lei; Stoparea adopÆiilor internaÆionale; Combaterea birocraÆiei în administraÆia publicå; Activitatea de executare a hotårârilor civile; ÎnfiinÆarea ghişeului unic în instituÆiile publice şi la Registrul ComerÆului; Reglementarea transparenÆei decizionale şi în adoptarea tuturor actelor normative; ÎnfiinÆarea unui numår de 12 servicii de tip „e-administraÆie”; ÎnfiinÆarea reÆelei naÆionale de „info-chioşcuri”; Constituirea unui mediu de afaceri predictibil şi atractiv.

471 Conform prevederilor din pachetul de legi anticorupÆie, 53 de senatori çi 99 de deputaÆi urmau så aleagå dacå îçi vor påstra posturile din Parlament sau vor opta pentru sfera afacerilor. Dintre aceçtia, 32 de senatori çi 53 de deputaÆi aparÆineau PSD. Evident cå nu a existat un entuziasm deosebit în cadrul elitei parlamentare a PSD pentru aceste reglementåri çi pentru „autorul” lor. Dintr-o analizå pe care am realizat-o dupå adoptarea Legii anticorupÆie rezulta cå din totalul de 47.000 de aleçi locali 2.716 erau în situaÆie de incompatibilitate.

472 În timpul concediilor, în 17 iulie 2002, Consiliul Superior al Magistraturii l-a desemnat pe Ioan Amårie ca procuror general al Parchetului NaÆional AnticorupÆie. Ioan Amårie era prim-procuror al Parchetului de pe lângå Curtea de Apel Suceava. Când am întrebat cine este Amårie, mi s-a spus cå Octav Cozmâncå îl cunoçtea. Oricum, privind retrospectiv, nu cred cå a fost cea mai bunå soluÆie pentru instituÆia nou înfiinÆatå. Poate, înså, cå fiind vorba de o instituÆie nouå – PNA – care nu avea nici oameni, nici sediu, începutul era mai dificil.

422

AnticorupÆia, claxonul çi vânåtoarea de vråjitoare

În cadrul prioritåÆilor politice dezbåtute pentru a doua parte a mandatului guvernului 2003-2004 („O nouå ofensivå politicå”), a fost elaborat Proiectul Strategiei de reformå a sistemului judiciar pentru perioada 2003-2007 (în paralel cu revizuirea ConstituÆiei în zonele ce aveau legåturå cu justiÆia). În mod evident, justiÆia este un factor esenÆial de echilibru şi de stabilitate socialå în statul de drept. În realizarea acestui rol, reforma unui sistem fundamental al societåÆii, cum este cel judiciar, implicå nu numai restructurarea instituÆionalå propriu-ziså, ci şi reformarea mentalitåÆilor care stau la baza funcÆionårii sistemului actual, precum şi costuri pe care societatea trebuie så şi le asume.

Reforma justiÆiei era o necesitate recunoscutå de la începutul anilor ’90, dar devenise o prioritate prevåzutå çi de Programul de guvernare şi de Planul de acÆiune al Guvernului PSD.473 În Proiectul Strategiei de reformå a sistemului judiciar erau cuprinse principiile çi obiectivele strategice, între altele: • creşterea imparÆialitåÆii, transparenÆei, credibilitåÆii şi sporirea eficienÆei actului de justiÆie; • reforma administrårii justiÆiei şi asigurarea condiÆiilor materiale necesare desfåşurårii actului de justiÆie; • definirea atribuÆiilor Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Ministerului JustiÆiei, în sensul consolidårii independenÆei puterii judecåtoreşti; • stabilirea statutului magistraÆilor – a drepturilor şi obligaÆiilor acestora; 473

Iatå, o scurtå sintezå a måsurilor realizate în perioada 2001-2003 în vederea reformårii justiÆiei: elaborarea unui nou Cod penal (nepus în aplicare în 2005, deçi fusese promulgat) çi transpunerea acquis-ului comunitar, relevant pentru capitolul 24 JustiÆie çi Afaceri Interne, în legislaÆia românå. Au mai fost adoptate, de asemenea: Legi importante pentru combaterea criminalitåÆii transnaÆionale organizate, parte a acquis-ului comunitar: 1) Legea privind prevenirea, combaterea şi sancÆionarea traficului de fiinÆe umane, prin care a fost incriminat traficul de persoane şi au fost introduse norme pentru protecÆia şi asistenÆa victimelor traficului şi a familiilor acestora (2001); 2) Legea privind prevenirea şi combaterea spålårii banilor, prin care a fost incriminatå spålarea banilor indiferent de infracÆiunea din såvârşirea cåreia provine bunul (2002); 3) Legea privind combaterea criminalitåÆii organizate, prin care a fost incriminatå constituirea sau sprijinirea grupurilor infracÆionale organizate (2003); Legi importante privind prevenirea şi combaterea corupÆiei: 1) Crearea Parchetului NaÆional AnticorupÆie, ca rezultat al unui program Phare de înfråÆire instituÆionalå cu Spania, instituÆie care se bucura de cea mai mare încredere în rândurile cetåÆenilor, în sondajele de opinie de la sfârşitul anului (2003); 2) Legea privind unele måsuri pentru asigurarea transparenÆei în exercitarea demnitåÆilor publice, a funcÆiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancÆionarea corupÆiei – ce cuprindea unul din cele mai noi sisteme de reglementare a regimului incompatibilitåÆilor în cadrul statelor europene; LegislaÆie în domeniul relaÆiilor internaÆionale, ce asigurå, într-un grad superior, cetåÆenilor români accesul la spaÆiul european de justiÆie şi respectarea obligaÆiilor internaÆionale ale României: 1) Legile privind extrådarea, asistenÆa judiciarå în materie penalå, transferul persoanelor condamnate (2001); 2) Legile de ratificare a convenÆiei penale şi convenÆiei civile privind corupÆia (2002); 3) Legile privind competenÆa jurisdicÆionalå, recunoaşterea şi „executarea hotårârilor judecåtoreşti în materie civilå şi comercialå pronunÆate în statele membre UE, respectiv privind asistenÆa judiciarå internaÆionalå în materie civilå şi comercialå care transpun prevederile regulamentelor comunitare în materie civilå şi comercialå (2003); 4) Legile de aderare la cele trei convenÆii de la Haga privind comunicarea actelor, obÆinerea de probe şi accesul la justiÆie (2003).

423

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

• modificåri structurale în organizarea sistemului judiciar vizând restructurarea instanÆelor şi parchetelor pe criterii de eficienÆå şi specializarea unor instanÆe şi parchete pentru soluÆionarea cauzelor în materii speciale; • transpunerea completå a acquis-ului comunitar de competenÆa sistemului judiciar; • pregåtirea profesionalå a magistraÆilor şi a personalului auxiliar; • continuarea şi intensificarea procesului de informatizare a justiÆiei; • îmbunåtåÆirea capacitåÆii sistemului judiciar în aplicarea legii şi consolidarea capacitåÆii administrative; • continuarea procesului de reformå a sistemului penitenciar.474 Unul dintre aspectele importante discutate în partid a fost îmbunåtåÆirea situaÆiei materiale şi consolidarea statutului magistraÆilor. Pentru o mai bunå salarizare a acestora a fost promovat, la sfârşitul anului 2002, un act normativ privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraÆilor, care a sporit pentru preşedintele unei curÆi de apel cu 38%-92%, iar pentru un judecåtor de la aceeaşi instanÆå creşterea fiind cuprinså între 36-70% (în funcÆie de sporurile ce se acordå pentru judecarea cauzelor de corupÆie, titlul de doctor în drept etc.). În vederea democratizårii justiÆiei ca parte integrantå a procesului de reabilitare şi întårire a statului de drept în România, s-au elaborat Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraÆilor çi Legea nr. 304/2003 privind organizarea judiciarå. Cele douå legi vizeazå, în principal: consolidarea statutului de independenÆå a puterii judecåtoreşti şi crearea unui corp de magistraÆi de carierå; consolidarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii în cariera magistraÆilor; eliminarea atribuÆiilor ministrului justiÆiei în cariera magistraÆilor şi trecerea acestor atribuÆii în competenÆa Consiliului Superior al Magistraturii; creşterea rolului deontologiei profesionale a magistraÆilor; înfiinÆarea instanÆelor specializate (pentru minori şi familie; comerciale; de muncå şi asiguråri sociale; administrativ-fiscale; de proprietate intelectualå); reintroducerea principiului colegialitåÆii în compunerea completelor de judecatå pentru judecata în primå instanÆå; participarea judecåtorilor şi a procurorilor la luarea deciziilor care privesc organizarea şi administrarea instanÆelor judecåtoreşti şi a parchetelor, precum şi la elaborarea bugetelor acestora. În acelaçi timp, am considerat cå lupta împotriva corupÆiei nu trebuie så devinå o vânåtoare de vråjitoare.475 474

Vezi PSD, Noua ofensivå politicå, op.cit., p.76-78 Într-o intervenÆie la o emisiune radiofonicå la întrebarea: „Am înÆeles cå v-aÆi opus pe vremea Guvernului Adrian Nåstase arestårii lui Traian Båsescu”, am råspuns: „Eu m-am opus arestårii oricårui om politic çi în general arestårilor”. Era vorba de arestårile preventive, în situaÆii în care nu erau vizate infracÆiuni de violenÆå. Am dat încå un motiv – acela cå, la sfârçitul procesului, judecåtorii puteau fi tentaÆi, chiar în situaÆii de lipså de probe, så dea condamnåri limitate pentru a acoperi perioada iniÆialå de lipsire de libertate. În felul acesta, cel arestat preventiv nu mai putea så acuze statul român la CEDO pentru lipsire de libertate.

475

424

AnticorupÆia, claxonul çi vânåtoarea de vråjitoare

Spuneam acest lucru încå din 2004, într-un dialog cu Alin Teodorescu: „Lupta împotriva corupÆiei nu trebuie så devinå o vânåtoare de vråjitoare. Nu sunt adeptul exceselor doar pentru a aråta oamenilor cå se face ceva. Nu sunt un fan al coridei în care se oferå sânge spectatorilor şi când cel mai adesea victima este un taur. CorupÆia este o infracÆiune extrem de periculoaså, care, cel mai adesea, e generatå de oameni inteligenÆi. De aceea, corupÆia nu poate fi învinså decât prin inteligenÆå şi prin måsuri care acÆioneazå asupra cauzelor şi asupra ansamblului fenomenului, nu împotriva a douå-trei persoane care sunt mai cunoscute de public”.476 Punctul de vedere, exprimat de mine, era acela cå trebuie så înÆelegem, så asiguråm o separare la nivelul politic çi la nivelul grupurilor de afaceri. Dådeam exemplul SIDEX-ului unde pierdeam 1 milion de dolari pe zi pentru cå erau 1800 de societåÆi cåpuçå care „sugeau” de la „vaca” SIDEX. Multe dintre ele s-au mutat apoi pe PETROM. Aça au apårut mafiile combinate, economice çi politice.

Se pare cå nu învåÆasem mare lucru din povestea cu „miliardarii de carton”. N-am înÆeles cå, de fapt, dezvoltarea economicå a Æårii trebuie så porneascå de la micii întreprinzåtori, de la oamenii tineri care så înceapå afaceri corecte, nu afacerile cu statul, cå trebuie så separåm consiliile de administraÆie în care vin oamenii politici çi spun „dai la firma aia çi la cealaltå”... Economie de piaÆå funcÆionalå? Çtim reÆeta. Dacå nu înÆelegem aceste lucruri – le spuneam atunci colegilor din BPN – n-avem ce cåuta înspre Vest. Dacå nu înÆelegem asta, mergem înspre Est, spre Ucraina çi Belarus. Çi în final, o întrebare preluatå de la Alin Teodorescu: „Ce poate face un demnitar asupra cåruia planeazå suspiciunea de corupÆie? Nu este o situaÆie neobiçnuitå. Aproape fiecare demnitar, cu cât de cât suprafaÆå publicå, are deasupra capului un semn de întrebare. ToÆi cei aflaÆi, la un moment dat, în funcÆii de mare vizibilitate, au avut câte o tinichea zornåitoare – spunea el. Petre Roman, cu afacerea Airbus, Theodor Stolojan, cu Multicom Dubatti, Adrian Nåstase, cu casele, Radu Vasile, cu achiziÆii de automobile, Nicolae Våcåroiu, cu SOV, çi câte çi mai câte. În general, publicul este tentat så creadå çi så consume îndelung articolele din preså care se referå la corupÆia demnitarilor, cåci publicul considerå cå demnitarii sunt corupÆi. Este o credinÆå atât de înrådåcinatå, încât aproape automat când primeçti o funcÆie primeçti çi calificativul de corupt. Dacå ai cere probe, Æi s-ar råspunde cå ele existå, dar nu sunt accesibile. Çi totul pluteçte într-o apå tulbure, din care nimeni nu iese curat.”477 Am impresia cå Alin Teodorescu „a sårit” pe cineva din enumerarea lui...

476 477

Adrian Nåstase, Alin Teodorescu, De la Karl Marx la Coca-Cola, Ed. Nemira, 2004, p.120 Alin Teodorescu, op.cit., p.114-115

425

Cele douå Românii. Politici, discursuri, poziÆionåri. 2001-2004

Çi câteva întrebåri ale mele – acum, dupå 10 ani de la „sistemul ticåloçit”, percepÆia publicå este oare în sensul cå în 2014 este mai puÆinå corupÆie decât era în 2004? A fost oare „vânåtoarea de vråjitoare” soluÆia cea mai bunå pentru lupta anticorupÆie? Varianta „Æapilor ispåçitori”, a cazurilor „emblematice” a redus oare nivelul corupÆiei? Eu, personal, nu cred. Mai ales atunci când aflu cå au apårut judecåtori care îçi cautå clienÆi pentru mitå între justiÆiabili...

426