Portofoliu Design Grafic
Barbu Alexandru Anul III Grupa A
CUPRINS:
Are Museums Like Parks? The “Public” in Public Museums...........................................................................................................................................................pag.7 Serving Broader Audiences, Museums Engage Communities with Public Spa ce...............................................................................................................................................................pag 8 Arhitectura și omul.............................................................................................................................pag 10 Flora scurta istorie..............................................................................................................................pag 12 Concept..................................................................................................................................................pag 14 Conceptul volumetric.......................................................................................................................pag 16 Fațadele..................................................................................................................................................pag 20 Filozofia planimetriei.........................................................................................................................pag 22 Randări perspective...........................................................................................................................pag 23 Concept logo........................................................................................................................................pag 25 Produse „Reflect”.................................................................................................................................pag 27
Are Museums Like Parks? The “Public” in Public Museums
Who Is the Public? The practices of institutional critique that followed brought this general analysis down to the level of specific subjects. They showed that access to museums is not offered equally to all members of “a public of equals.” On the contrary: the way that art institutions operate privileges access to these institutions for some, while inhibiting it for others. Artists such as Mierle Laderman Ukeles, Andrea Fraser, and Renée Green introduced the idea that publics are created by museums—constituted via institutional makeup, modes of address, and language employed. Consequently, it should not be assumed that every person is similarly able to participate in the general “critical” public; moreover, it is perhaps the case that a general public does not actually exist. Ukeles’s works from the 1970s addressed the invisible, often feminized labor of care by literally presenting maintenance work as art (the artist sweeping the stairs of a museum, for instance). Such performances demonstrated that care work, such as childcare and other forms of reproductive labor, had as yet no place in official exhibition spaces. What do you do with your baby in a museum when it needs breastfeeding and that supposedly public space offers nowhere for you to do so? Ukeles’s work can be seen as a bridge to the practices of women artists such as Fraser and Green in the late 1980s and 1990s. Taken together, their work brings into focus the cultural value systems by which institutions are governed, pointing to the ways in which institutions give access to and address their publics. These practices paved the way for a more differentiated understanding of the museum’s (un) intended public—one that is structured by gender, race, and class. Museums are valued because they are deemed public institutions, especially now that people are isolated in their homes. But “public” means more than coming together in physical space. In various works of institutional critique,
“public” has been connected to transparency, criticality, accessibility, and inclusivity, and has been contrasted with private interests, shady business practices, elitism, profit, and spectacle. Museums have long been spaces in which all of these elements coexist. In recent years, however, and especially after the 2008 financial crisis, the scale has tipped in favor of business and its priorities. This reality is reflected in the most recent examples of artistic practice discussed here, which mirror a scenario where the public and the commercial have become inseparable. Before the outbreak of the COVID-19 crisis, we saw how the normative idea of the museum as a public institution can function, much like practices of institutional critique themselves, as a corrective to that reality: recent protests have led to the resignation of board members (for instance Warren Kanders at the Whitney Museum of American Art, New York) and the termination of sponsorship ties (most famously, institutions such as the Louvre, the Metropolitan Museum, Tate, and the Guggenheim cut ties with the Sackler family).17 And at this very moment, we are beginning to see the reverberations of the Black Lives Matter movement at the museum. But in a moment of intense financial pressure, as it becomes apparent that pre-crisis business models (based on mass tourism and mass attendance) will no longer be available, we must radically rethink how the scale can be tipped in favor of the “public” if we want to continue to argue for museums as public spaces. We need to reconsider how these spaces can be funded so that the priorities attached to that which we deem public don’t come last, and so that museums truly are like parks, meaning that they belong to the category of public infrastructure and remain free and open to all, with an uncontested right to exist. While museums have been closed due to COVID-19 lockdown measures, it is remarkable how much of the discussion around the suspension of their activities has mobilized the notion of “publicness.”
Serving Broader Audiences, Museums Engage Communities with Public Space Many of today’s museum leaders recognize a need to engage more closely with the public, and a related desire to make their facilities and programs more flexible and valuable. In order to achieve these goals, it can be useful to explore new ideas in highly accessible and permeable public spaces that welcome visitors and help evoke a desire to engage. From outdoor plazas to universally accessible interiors, a variety of useful strategies now being implemented serve as case study examples. A few of these can help cultural leaders with varied institutional missions to innovate and better align building initiatives and capital with their long-term visions and programming needs. For example, increasing the amount of indoor and outdoor community space can attract people to museums, where they find expanded opportunities for educational activities and other programs. Just as important, however, are design strategies that facilitate unprogrammed public access, including outdoor gathering areas that turn a museum into an integral part of its neighborhood fabric. Museum as Community Gathering Space A useful example comes from New York City’s The Studio Museum in Harlem. One of the major goals of its new building project, currently underway and designed by architects Adjaye Associates in collaboration with Cooper Robertson, is to help the fifty-plus-year-old center for contemporary artists of African descent better serve Harlem residents, while also drawing in new audiences. To engage this diverse user group, the new building’s design vision centers on the concept of a “living room” or “reverse stoop” for neighborhood residents and visitors alike.
Arhitectura și Omul Arhitectura centrată pe om nu este o tendință, un stil sau o metodologie, ci o abordare bazată pe soluții pentru a optimiza relația dintre oameni și clădiri pentru a răspunde nevoilor unei comunități. Clădirile proiectate cu această căutare creează soluții pentru probleme și oportunități concentrându-se pe nevoile, contextele, comportamentele și emoțiile oamenilor cărora le vor servi răspunsurile. În timp ce abordările centrate pe om au fost întotdeauna o parte integrantă a muncii multor designeri și arhitecți, terminologia a fost inventată oficial într-o publicație din 1987, intitulată Human-Centered Systems, de inginerul irlandez Mike Cooley. De atunci, designul și arhitectura centrate pe om au continuat să împuternicească comunitățile din întreaga lume ca un pilon semnificativ pentru a permite egalitatea globală. Empatia și inovația se află în centrul arhitecturii centrate pe om. După cum spune Dr. Prabhjot Singh, director de proiectare a sistemelor la Institutul Pământului, „Petrec mult timp proiectând podul, dar nu suficient timp gândindu-ne la oamenii care îl traversează”. Cu toate acestea, inovațiile arhitecturale pentru a schimba viața comunităților nu vin doar din intenții bune, ci din cercetări și analize solide. Construite pe concepte de etnografie, sociologie și psihologie cognitivă, proiectele de design arhitectural de succes centrate pe om sunt rezultatele unei înțelegeri holistice a utilizatorilor vizați. „Este vorba despre ei și despre ei. Cu cât nevoile utilizatorilor finali sunt analizate și răspunsuri mai aproape, cu atât adoptarea sau achiziționarea unei soluții este mai reușită. Repetați până când înțelegeți bine din perspectiva clientului. Aceasta este puterea [designului centrat pe om]”, spune Oliver Delarue de la Înaltul Comitetului pentru Refugiați al Națiunilor Unite. Prin empatie, perspectivă valoroasă și gândire critică, arhitectura centrată pe om poate răspunde unora dintre cele mai importante provocări ale lumii. „Este un moment de aur când vezi lucrurile care încă
FLORA- scurta istorie
A fost locul de întâlnire al generaţiei flower-power din Timişoara, al tinerilor din anii ‘60-‘80. Locul unde se vedeau artiştii, rockerii, amatorii de jazz, pictori, poeţi, studenţii... şi nu numai. Totul a început în 1967, când la Timişoara avea să se organizeze o expoziţie florală, care a purtat numele “Flora”. A fost ales natural malul Begăi, care avea nevoie şi de un pavilion expoziţional. Era conceput iniţial ca un spaţiu liber cu o terasă de beton peste, care plutea deasupra unor stâlpi metalici. A fost proiectată de arhitectul timişorean Ştefan Iojică. În acelaş timp, pe malul apei a fost amenajau şi parcul Alpinet, proiectat de Silvia Grumeza. “Flora era locul unde se întâlnea lumea bună. Dacă nu erai acolo, nu erai recunoscut în Timişoara. Acolo era toată mişcarea hippie, acolo se întâlneau muzicieni, intelectuali, fete frumoase. Pentru mine era în plus şi faptul că îmi plăcea să stau pe trepte, să mă uit la canotaj. Bega avea un farmec aparte. Înainte era un loc deschis, un loc unde se ţineau concerte. Iniţial, se dădea doar îngheţată, dacă îmi aduc bine aminte. Ulterior, pentru că era un loc unde se aduna mult tineret, s-a decis amenajarea unei cofetării. Nu era cu alcool. Se putea bea cafea. Era un loc unde se întâlnea vestita intelectualitate juvenilă a oraşului, veneau din toate cartierele. Când stăteam pe treptele din faţă ne simţeam ca la Woodstock”, a declarat arhitectul Radu Radoslav, fost arhitect şef al Primăriei Timişoara. „Loc de referinţă pentru tinerii iubitori de muzică” Flora era locul unde se întâlneau şi muzicienii de la Phoenix, Progresiv TM sau Pro Musica. “Sunt consternat şi foarte trist că s-a distrus un simbol al oraşului. Flora a fost o stare de spirit. A fost locul în care se întâlneau muzicienii tineri, a fost un bastion al flower-powerului. Eu am locuit foarte aproape de Flora. În arealul acela a fost grupată şi trupa Phoenix. Când veneau Nicu Covaci şi Moni Bordeianu acolo, ne uitam la ei ca la Dumnezei. Şi ei au locuit tot în acea zonă. Flora a fost pentru noi ca Penny Lane pentru Beatles din Liverpool. A fost un loc de referinţă pentru tinerii iubitori de muzică. Se cânta şi în parc,
pe bancă, cu chitările, era un spirit extraordinar. Se cânta şi în braseria care s-a făcut acolo mai târziu. Şi noi, cu Pro Musica, am făcut ucenicie acolo. Încetul cu încetul am devenit titulari”, a declarat Ilie Stepan, Vremuri noi pe malul Begăi Starea de spirit de la Flora s-a stins treptat, iniţial prin închiderea spaţiului liber a Pavilionului după anii ‘80, ajungându-se la dispariţia sa după 1990, când a apărut un restaurant în localul respectiv. S-au schimbat vremurile, diverşi oameni de afaceri au continuat să menţină restaurantul Flora, chiar dacă nu mai avea aura magică de altă dată. În pandemie nu s-a mai deschis. În aceste zile se lucrează la demolarea restaurantului.
CONCEPT Conceptul nostru a plecat de la ideea de contrast,iar in acest sens am compus un obiect impartit indoua lfegistre,care se afla inrelatie de antiteza prin functiune ,materialitate si volum.
Primul raport este reprezentat de parter,unde activitatile din zona multifunc tionala, workshopul, biblioteca si receptia of era parterulu i o varietate de functiunidinamice ce sunt separate prin volume distincte, orientate injuru l curtilor interioare.Fiecare spatiu dinzona parterului esteconceput astf el incot sa se poa ta deschide si extinde catre exterior,iar in acest f elparterul capata un caracter transpar ent,unde relatia dintre interior si exterior devine foarte puternica.
Cel de-al doilea raport este etajul,unde activitatile din expozitia permanen ta,expozitia temporara, atelierul de pictura sizona pentru depozitarea artei of era etajului un caracter static si linistit.Spati ile de lanivelul etajului sunt distribuite injuru l uneicurti interioare,ce are scopul de a ilumina spatiul side a Clfea o legatura perceptiva intre parter sietaj. O alta caracteristica aetajului este forma crescatoare inspr e fatada nordica,iar in acest fel se creeaza o ierarhie de suprafata si inaltime intrespati ileinterioare sise stabileste dominanta fatadelor principale. La nivel de materialitate cele doua rapoarte au un caracter contradictoriu,parterul estepredominant din sticla (pentru a of eri transparenta sicontinuitate spatia.la) iaretajul esteimbracat în metal per fo rat pentru a se camumfla inpeisajulparculu i,sau pentru a contrasta in fondul natural al fatadei nordice. Diferenta de materialitate dintre cele doua nivele are scopul de a oferi etajului impresia de obiect masivp lutitor, ridicat pe o baza transparenta.
CONCEPTUL VOLUMETRIC
Această dispunerrea a spațiilor este destu de compactă într-o formă regulată deoarece ne-am dorit să avem un contrast cu restul anturajului natural, al vegetrației. Acest volum este străpuns de o alee paralelă cu șoseaua și intrarea principală de la stradă ce aoferă o relație vizuală directă cu râul Bega și oferă o relație vizuală cu Catedrala. Forma înclinată a acoperișului a venit din dorința de a creea o deschidere perceptivă către râul Bega și pentru a sublinia importanța orintării către Bega și către Catedrală. Registrul de sus unde avem spațiul expoziițional, recepția și atelierul artistului sunt realizate cu o inălțime mult mai mare decât restul registrelor, aproape triplu. Deoarece avem un spațiu destul de mare am concluzionat că avea nevoie de o curtea interioară pentru a introduce lumina în aspaţiile adiacente în egală măsură şi totodată pentru a lega şi mai bine spaţiile printr-o relaţie vizuală puternică.
FAȚADE
În proiectul nostru intitulat „REFLECT”ne-am dorit să contopim construcția cu anturajul apelând la materialitatea fațadelor. Aceste fațade au caractere total diferite pentru a ajuta la o bună comuniune cu situl.
Fațada de la stradă-Fațada Sud este foarte perforată pentru a permite trecătorilor să abserve anumite detalii din muzeu acest lucru chemându-i înăuntru. Din interior, se vor simți diferite raze de lumină care au un caracter dinamic, acest lucru observându-se cel mai bine din liftul de sticlă care v-a trece prin fix prin dreptul fațadei perforate și va creea un joc extraordinar de lumini. Pe timp de noapte s-ar observa cel mai bine acest efect de trasparență deoarece atunci când luminile din interior siunt aprinse v-or creea un adevărat show de lumini.
Credem cu tărie că acest joc de lumini va atrge o mulțime de oameni deoarece lumea după cum știm, caută lumină, dinamicitate, simplitate și o continuă schimbare. Fațada de la Bega - Nord v-a fi cea mai opacă fațadă, și cea mai lucioasă pentru a permite oglindirea fațadei în râul Bega. Fațadele laterale respectiv fațada Est și fațada Vest, ce fac legătura cu parcul v-or face tranziția de la fațada de la stradă, foarte transparentă, foarte perforată la fațada de la Bega care este complet opacă. Acest lucru de tranziție îl v-om realiza cu ajutorul unui degradeu de perforare. Totodată cele două fațadele orientate către parc o să fie polisate astfel încăt să oglindească vegetația din jur și să integreze și mai bine clădirea în parcul Alpinet.
Birou vizitatori
Recepție și lobby
Expoziţie Permanentă
Expoziţie Temporară Atelierul de creație
PLAN ETAJ SCARA 1:100
Camera Tehnică
Depozitare
Zona multifuncțională și Cafenea Birouri Administrative
Curte interioară Bibliotecă
Spațiu educațional
PLAN PARTER SCARA 1:100
Garderobă
FILOZOFIA PLANIMETRIEI În proiectul nostru am încercat să dispunem spațiile cât mai ergonomic și cât mai corect din punct de vedere al sitului. Organizarea spațiului în arhitectură este fundamentală pentru crearea compoziției. Reunește diferite forme și forme și oferă o structură coerentă designului. Spațiile dintr-o clădire pot fi organizate în modele astfel încât să se relaționeze unele cu altele într-un mod specific. În acest caz am încercat să dispunem spațiile după următoarea filozofie: Muzeul propriu zis se află la etaj impreună cu recepția, expoziția permanentă și expoziția temporară birourile pentru vizitatori și atelierul artistului. Am abordat ideea de layering prin dispunerea spațiilor în jurul lobby-ului și al curții interioare. Intrarea este accentuată prin sticlă ceea ce oferă o libertate vizuală ce străpunge lobby-ul și curtea interioară terminându-se cu atelierul artistului ce are toată atenția vizitatorilor. În rest ezpoziția temporară și expoziția permanentă este complet închisă perimetral din punct de vedere al luminii și a relației vizuale directe cu restul spațiilor (lobby-ul recepția și atelierul artistului). Singura iluminare naturaâlă se realizează doar prin luminatoarele ce aduc lumina naturală. Această dispunerrea a spațiilor este destu de compactă într-o formă regulată deoarece ne-am dorit să avem un contrast cu restul anturajului natural, al vegetrației. Acest volum este străpuns de o alee paralelă cu șoseaua și intrarea principală de la stradă ce aoferă o relație vizuală directă cu râul Bega și oferă o relație vizuală cu Catedrala.
PRODUSE „REFLECT”
Nume: Barbu Prenume: Alexandru e-mail: alexandru16b@gmail. com site: https://www.facebook. com/photo?fbid=82603881129 5533&set=a.106652599900828
