Suflet Secționat Prolog Lumina după-amiezii care-mi invada camera, și care mă făcea să-mi mut privirea din caiete, era tot mai prezentă. Acel soare de mai mă făcea să casc tot mai mult, iar eu tot mai mult mă jucam cu pixul, bătând un ritm fără noimă pe cotorul cărții. Era acea perioadă aproape de vacanță, iar eu aproape la limita răbdării. Chiar dacă mulți mă făceau tocilar și, asta mai mult din invidie, pentru că eu mă consider doar un norocos a cărui minte e exact ca-n serialulu acela; "Memoria perfectă. " Rețin ușor cam orice informație și slavă cerului n-am nevoie de ochelari. Măcar așa mă pot minte în oglindă că sunt un geek mai cool. Școala a jucat un rol important în viața mea, eram ca un câine credincios educație din cauza recompenselor pe care eu le stabileam, după ce mama era foarte fericită de rezultatele mele, și-mi accepta orice. Da, mama. Sau Madame Royale după cum era cunoscută și care era de asemenea numele lanțului ei de coafor. Uneori mă mir că s-a ales cu tata, ea un curcubeu sclipicios, iar el un amestec de apă stătută în care sunt dizolvate câteva capsule de formule de contabil. Ne înțelegem destul de bine, mai ales că nu ne vedem prea des... Știu că nu mă pot plânge de mare lucru, cam am tot ce vreau, după ce iau notele cele mai bune. Dar chiar și așa, uneori parcă îți dorești o Familie Flinstone, care e dulce tocmai prin defectele ei. În familea mea te simți ca și cum ai intra într-o casă goală; Frumos mobilat și cald, nu-ți vine niciun scenariu horror în cap, dar pereții îi sunt reci. Îmi împing scaunul ca să-mi întind brațele și accidental privirea îmi cade pe un desen, pe care l-am făcut prin clasa a-III-a sau a-IV-a, nu mai știu exact. Era o foaie pe care erau puse mutrele familiei mele, pe atunci încă întreagă.
Deja mi se usucă gura de la amintirile mai mult sau mai puțin frumoase și coborând scările încep să aud sporovăieli; De ce pot exista trei băi și doar o singură bucătărie?! Chiar nu-mi face plăcere să dau cu ochii de el... — Dragul meu, ai terminat de studiat? Se aude glasul dulce și îmbietor al mamei. — Mai am puțin, am venit să beau niște apă. Deși capul îmi este orientat spre mama, mici ochiade tot trag din colțuriile ochilor spre ceea ce ar reprezenta mai nou în viața mea; Noul meu tătic! Mama se uită cu o privire cercetătoare de pistolar și, văzând că nimeni nu face o mișcare pentru a înlătura tăcerea ciudată; — James, o să poți să vii cu mine la Paris, în luna asta pe cinșpe? — Nu știu, va trebui să-mi verific programul. Mda James Dorney, intrusul care a revendicat cireșica mamei, pe când eu aveam vreo zece ani. Un tip pe care dacă-l vezi, te gândești la vreun film italian cu mafie. Nu prea mi-a plăcut de când am făcut cunoștință, nu știu de ce simt uneori că aerul ăsta fioros și dominator îl folosește ca să ascundă ceva. Probabil și mama a simțit asta, dar hei, contează aerul când afacerea ție înfloritoare și iei premii europene? — Chiar în ziua aceea am o serie de interviuri. Îi răspunde sec James. Oare omul ăsta zâmbește vreodată? Interviuri? din câte știu toate cluburile tale au personal. — Am nevoie de doi contabili. — Oh... Acel „Oh” înseamnă că și-a adus aminte de tata. Bine daca ar fi să citim exact gândurile ei, ar fi; Contabilul acela ratat! Despărțirea lor nu a fost una șoc sau care să mă lase cu sechele. Mama dorea șefie, care bineînțeles nu se întreține doar cu niște ochi frumoși. Iar tata dorea o viață liniștită cu o situație de nivel mediu. Habar n-am cum două chestii atât de diferite s-au
unit cândva ca să apar eu. — Dar tu David? Se uită mama cu ochi de cățeluș spre mine. — Sigur, mi-ar plăcea! Hello doar e Paris, nu refuz eu așa ceva. Un telefon se aude cum țârâie din camera de oaspeți, iar mama se ridică îmbufnată spunând; De-abia aștept să revină personalul din concediu. Cu ocazia asta m-am cărat și eu în bucătărie să-mi iau apa. Și eu de-abia aștept să vină Clara, e cea mai mișto servitoare pe care o avem de câțiva ani încoace. Însă întorcându-mă spre cameră de zi, inevitabil încep să aud o conversație pe care o întreținea James. — Știi că n-ai de ales, așa că să fii la ora și locul bine stabilit. Își închide telefonul având acel rânjet de vânător, care e pe deplin satisfăcut de capcana sa.