Nomenclatoru de vise

NOMENCLATORU’ DE VISE: Oniriza-mi-ai visul.

O lucrare total aberanta.

Alex Rosca

Cuvant inapoi Am citit la un moment dat Interpretarea Viselor a lui Freud. Nu stiu daca am fost sau nu de acord cu teoriile si viziunea lui asupra fenomenului, se intampla demult. In lipsa de altceva, la momentul dat, miam insusit cateva concepte, pe care mai apoi le-am ratacit. Nu uitat, doar ratacit. Vezi visul hipermnestic sau episoadele criptomnestice.

Am fost interesat de dadaism si suprarealism, curente pe care le apreciez amplu pentru ca dau valoare, ca si mine, nonsensului, dicteului automat, pentru ca prolifereaza concepte precum Cadavre Exquis, materializand astfel piese care mie imi lipseau pentru a-mi explica unele fenomene pe care deja le traiam sau pe care le puneam in practica (dar nu stiam sa le ating).

Ma incred cu obstinatie in capacitatile netarmurite si prea putin descoperite ale psihicului uman. Si, veti rade in hohote sau nu, atribui valoare incontestabila nonsensului, aberatiei, lipsei de coerenta si liniaritate. Gasesc fantastica manifestarea vie, involuntara, incontrolabila, subconstienta, mecanica, automatizata, de epurare si purjare a psihicului uman. Si nu in ultimul rand, ma amuza copios. Initiat original pe un blog, veti regasi si tagurile atasate fiecarei postari, total aberante, deci amuzante, pentru mine, pe care mi-am permis sa le pastrez.

In paginile ce urmeaza veti regasi un demers care ar fi trebuit sa se materializeze demult, in opinia mea.

Obligatoriu ar fi, intr-o lume ideala, ca toti, atati cati reusesc sa intipareasca in starea vigila cele petrecute in timpul somnului, sa isi transcrie cat mai repede cu putinta, in cele cateva ore de aur ce succed trezirea, toate cele inchipuite. Cele visate.

Nu pot decat sa va asigur ca, recitind si corectand pe alocuri episoadele nocturne de mai jos, o tristete ampla ma invaluie gandindu-ma cat am pierdut din prea marea comoditate de a-mi nota cele visate, pana in momentul in care am luat decizia salvatoare. E o modalitate de autocunoastere, introspectie si analiza ulterioara clara si de netagaduit. Si am convingerea ferma ca, inaintand in varsta si recitind cele de mai jos si cele ce vor mai urma, efectul va fi la fel de puternic, daca nu cel putin copios. Iarasi, nu pot decat sa va asigur ca visez mult, ca procesul e unul incontrolabil, ba chiar cenzurat si inhibat (si nu catalizat, cum ar crede unii) de consumul diverselor substante. Descopar ca intr-adevar exista o unitate de timp care succeda trezirea, in care: 1. iti amintesti fragmentar diferite imagini; 2. informatia se decanteaza, capata din ce in ce mai multa substanta si contur, detaliile sunt din ce in ce mai vii si palpabile; 3. in fine poti organiza pe un timeline visele sau episoadele visate – care a fost primul, apoi cum s-a transformat in al doilea si asa mai departe. Imediat dupa aceasta a 3-a etapa, esential este sa notezi, cu lux de amanunte, automat, dar cat mai exact, cele amintite. Dupa aceasta a 3-a etapa, timpul in care informatia e inca proaspata in memorie este foarte scurt. De aceea, fara zabava, cum spuneam, informatia trebuie notata si pe cat posibil insiruita. Scrierile de mai jos s-au petrecut in aceste momente despre care povesteam mai sus, imediat dupa trezire. Cu mici exceptii, cand visul a fost atat de clar incat am reusit sa il rememorez la o zi sau mai multe distanta. Din observatie proprie, visele cele mai vii se petrec inspre dimineata in timpul somnului paradoxal, in orele care preced trezirea, sau din care te trezesti subit, smuls, sa zicem, de un desteptator. Scrierile de mai jos, in forma in care le veti parcurge, au fost periate ulterior, dar in niciun caz modificate in substanta, intrucat asa cum spuneam, scrierea este si trebuie sa fie aproape automata, dezbarata de grijile formale sau jugurile logicii.

In fine, inchei prin a declara ca imi place sa visez, nu ma chinui, desi cateodata imi propun, imposibil ppe cat ar fi sa controlezi inconstientul, facand astfel actul odihnei si somnului cu atat mai palpitant si in

acelasi timp odihntor, deci folositor mie. Chiar daca un somn odihnitor, zice-se, e unul fara vise. Nimic nu e inchipuit ulterior, nimic nu e indus prin vreo anume tehnica. Sa acceptam doar, rogu-va, ca memoria mea e predispusa la a retine lucruri fara utilitate, aberante si intamplatoare.

Dezbaterea se vede a fi lunga si nu sunt eu cel indreptatit sa o poarte, insa fenomenul este fara de tagada unul extrem de complex (vezi vise care se repeta, se continua in zile diferite, credem ca nu visam nimic, dar totusi psihicul lucreaza constant, etc. samd.) Eu ma limitez doar la a nota, mai mult pentru mine, aventuri la care am luat parte involuntar si neprezent, dar pentru care sunt atat de recunoscator.

Iata asadar, cateva tablouri colorate.

***

Nomenclatoru de vise 1 30/05/2009 Bagam rubrica pseudo-distractiva: vise. Ma distreaza ce visez cateodata, alteori retardarile grotesti oniroidale ma panicheaza teribil. Deci zic sa bag.

1. m-am trezit razand din chestia asta. E foarte sec, la obiect, fara alte detalii nefolositoare. Am visat DOAR scena asta, atat si nimic mai mult: MA STERGEAM LA CUR. 2. Eram in casa la mine, cu ai mei. Afara era furtuna, nori groaznici se strangeau. Cerul era rosu, foc. Apocalipsa, direct. Uruit, cutremur, nori negri, soarele se stingea, sfarsitul lumii direct, panica maxima. Cand deodata, ne uitam iar pe geam, si vedem ca totul se potoleste brusc, soarele reapare si apare scris mare pe cer: Apocalipsa. Din 5 martie, pe marile ecrane. Era un gen de mare reclama la un film, un neconventional de geniu, bine orchestrata.

3. Eram in curte la cineva, la mare. Si nu exista apa, doar un putz, adanc de vreun metru, plin cu apa. Pe fundul apei, pietricele si nisip, plante. Eu sunt gol, si iau apa din putz si torn pe mine.

Ma spal. Ma bag in put, mi-e un pic frica de apa aia, desi e crystal clear, limpede ca naiba. Si observ eu ca frica mi-e fundamentata: pe frunzele plantelor marine, de pe fundul putzului, stau ascunse niste animale ciudate – pseudo arahnide, corcite cu viermi si crustacee. VEDETI REPREZENTAREA MAI JOS. Si se prind de mine. Se mai ascund si in nisip, pt ca sunt plate. Si una ma inteapa intre degetele de la picioare, langa degetul mic de la piciorul stang. Il strivesc, si ii arunc un piciorus, il desprind de pe mine si il arunc. Brusc cadrul se schimba: sunt la mine acasa, pe closet. Afara e vara, caldura torida. Lumina e stinsa in baie. E ora 12. Apa curge la cada.

FIN

Nomenclatorul de vise 2 16/06/2009 1. sunt intr-o sala de clasa, intr-un amfiteatru mic si vechi. Camera ne plimba pana in prima banca. Acolo stau eu cu Kreatza, si cu 2 urate, da urate rau, in aceeasi banca. Eu iau din fata Kretzei o mare linie, o rigla de plastic transparent, albastrui. Linia are la un capat niste abtibilde lipite, niste dreptunghiuri albe, chioare. Nu le vad sensul, asa ca le cojesc. Termin asta, cand deodata, una din uratele alea se isterizeaza maxim: ca de ce i-am rupt abtibildele de pe linie?

Era linia ei! Sa-i fac neaparat rost de altele. Ma teleportez acasa, si scot o punga plina de abtibilde felurite. Printre ele, si tipul acela, pe care l-am cojit de pe linia uratei: dreptunghi alb, chior, cu colturile rotunjite.

2. Ma urc intr-un autobuz: 106, 108 sau 120. Putina lume. O femeie grasa cu barba-su, face scandal pe ultimul loc, in spate. Se ridica si da sa coboare, spunand nervoasa ca a sunat-o “directorul economic, sa ma intrebe daca am facut mancare� . Apoi il intreaba pe barba-su fara expresie si imbatranit, daca nu cumva a vorbit prea tare. In acelasi autobuz, o baba si un copil.

Baba scoate 2 scaune de birou, albastre sau gri, si le pune in fata scaunelor deja existente in autobuz. Se asaza pe ele. La fel si fetitza mica cu ghiozdan. Scoate 2 scaune de birou mai mici, le asaza in spatele celor asezate de baba, si sta pe ele.

Autobuzul are un traseu ciudat: pe la Eroilor, dar si pe Grivita, Stefan Furtuna, Plevnei, Crangasi.

Peisajele nu seamana, dar astea sunt denumirile care imi vin in cap. Trec printr-o zona tare ciudata: odata puternic industrializata, acum numai ruine si darapanaturi. Seamana cu zona Bursa de Marfuri, Piata Cosbuc, Fabrica Gambrinus. Ma dau jos din autobuz, si o iau pe un camp, printr-o spartura in gard. Vad in fata mea intinderi intregi de ceva ce-a fost odata un vechi combinat: silozuri dezafectate, rezervoare, masinarii, cladiri, corpuri tehnice, etc. Brusc, langa mine e maica-mea. O iau de mana si mergem mai incolo, undeva pe un promontoriu, de unde pot vedea toata zona. Ma gandesc ca vreau sa fac poze pe aici, dar mi-e frica de o posibila paza. Ma gandesc ca poate acreditarea de presa de la New York Institute of Photography o sa ma ajute. Langa noi, intr-o dacie 1300 bleumarin deschis, se petrec lucruri dubioase. Unul scoate un buchet de flori pe geam, in timp ce una, cred, executa ceva program (sic!). O iau pe maica-mea si o trag de acolo, plecam. Iesim printr-o alta spartura in gard si dam sa traversam o sosea, catre o statie de autobuz. Brusc, langa mine nu mai e maica-mea, e Kreatza. Pe jos, iarba inalta, mlastina, apa, ploua, mergem prin iarba plina de apa si peste niste sine de tramvai. Ca sa nu se ude, ii spun Kretzei sa calce pe picioarele mele. Amandoi suntem incaltati in niste cizme misto de piele intoarsa: ea albastre, eu crem. Ne suim in autobuz, sa ne intoarcem, presupun.

Brusc ninge.

Cadru fara sens cu mine, in casa cuiva strain, ceva colegi de scoala generala, cu lumina stinsa sau foarte difuza – ma spal pe maini la baie.

FIN

Nomenclatorul de vise 3 21/07/2009 Az nuapte am visat ca am facut un tramvai sa scape de subT control.

M-am suit acolo la vatman, l-am dat jos, sau am profitat de un moment de neatentie, si am apasat pe un boton, rosu parca. Si pleaca tramvaiu, cu neste calatori apatici, care nu banuiau nimic. Vatmanu tipa ceva, io ma beleam la el pn usa deschisa si tramvaiu o luase la vale. Asta se intampla pe la Banu Manta. Io ma panichez acolo la butoane, ca tramvaiu avea ceva viteSSa. Da vad unu rosu si-l apas. Era ca o frana de mana, incetinea masiv da nu se oprea, si asta numa daca stateam cu deshtu pe el. Asa ca era useless. La un mmt dat, o dau dreq de jmecherie, si sar din mers. Abandon ship. Si incep sa fug pe langa tramvai, panicat ca din cauza mea, asta o luase razna rau. Nu mai oprea la stopuri, bela masini in cale lui, rupea tot, nu se oprea. Si cum alergam io pe langa tramvai, ajungem pe podu Grant, pe urma pe undeva pe la Gara. Tramvaiu coteste pe niste sine dezafectate si intra in gara direct, rupe niste bariere de lemn, distrugere maxima. Calatorii – nu se panicau, stateau pe locurile lor, mumii. Haos maxim in capitala, ce-am facut cu tramvaiu asta, eram cam panicat ca din cauza mea s-au belit toate‌ Shacu nu mai tiu minte daca s-a oprit in ceva tramvaiu, s-a impotmolit in noroi sau intr-o lucrare romaneasca ramasa neterminata, sau daca pur si simplu m-am trezit.

Gata.

FIN

[mic] 26/07/2009 aseara am visat ca mi-au iesit toate pozele cu zenitu.

FIN

Nomenclatorul de vise 4 30/07/2009 Era o insula ascunsa, care nu aparea pe harta, era o colonie penitenciara veche, napadita de vegetatie, undeva in mijlocul unei mari, unui ocean. Era ceva gen Lost, structuri de beton fasonat cu suprafete lise, de pe la 1950 sau din Golden Age-ul american. Era o baza secreta, o

statie de cercetare, ceva in legatura cu comportamenul uman cu izolarea si controlrea genei violentei.

Am ajuns acolo cu o barca. Eram eu, cu varul meu, cu Stefan Iordache, cu Radu si cu Krteaza, parca. Ne-a primit un cercetator batran, parca era femeie, inalta si in halat alb, uitata acolo de nu-stiu-cand. Cativa oameni mai erau prin niste celule, dar nimic grotesc, totul ok si normal.

Lumina era una de crepuscul portocalie, amplificata de culoarea rosiatica a pamantului insulei, plin de minereu de fier, ceva oxizi sau cupru.

Si obtinem invoire sa umblam singuri pe acolo. LA momentul asta, stiu ca eram mai multi, dar nu stiu cu cine eram. LA un moment dat, trecem printr-o structura deschisa, cu un mare bazin interior care comunica cu marea – era un doc de amarat un submarin, un doc de reparatii‌ Timpul ramasese in loc. Eram extrem, da extrem de curios: ce se intamplase acolo, ce cercetau, unde sunt oamenii, ce secrete ascunde insula‌ Ajungem intr-un birou vechi, undeva mai departe intr-o anexa. Acolo unitati de calcul si calculatoare rudimentare, vechi, paianjeni, ochiuri de geam ingalbenite de vreme, microscoape si bancuri de lucru, hartii si aparatura veche. Si multe dulapuri si sertare. Le deschidem pe rand.

Gasesc masti de respirat, in genul celor chirurgicale, dar cu filtre. Avem acum masti, halate, bonete albe si ochelari de protectie.

Si intr-un sertar mic, special pt asta, gasesc o cheie. O incerc in toate yalele sertarelor de pe acolo, si deschide, cu un clinchet mecanico-metalic, un sertaras cat palma, dispus pe verticala, o ushitza.

La momentul asta, apare cercetatoare batrana, ghidul nostru, si ne spune ca nu prea avem voie sa fim acolo, si plecam. Nu stiu ce era in sertarul pe care tocmai il deschisesem.

Aici povestea se destrama: deodata, ma gasesc din nou in Bucurestiul comun. Orasul normal si viata mea normala, doar eu cu varul meu. Stiam ca am facut ceva si ne-am teleportat inapoi in oras. Si mai stiam ca trebuia sa facem CEVA, dar nu stiu ce, sa am o criza, asa ii ziceam, ca sa ne teleportam la loc pe insula, care ne intriga atat. Si toate actiunile noatre erau inutile, nimic nu mai conta, decat sa ne intoarcem pe insula, ceea ce nu reuseam. Era iarna, apoi toamna, apoi vara, ne plimbam prin parcul Carol, pe niste dealuri, apoi seara printr-un bloc prin Tei sau Militari, cu metroul. Nimic nu avea sens, pt ca noi voiam pe insula, dar nu mai puteam ajunge.

Ma mai plimbam apoi printr-o parcare supraetajata ciudata si inclinata rau, fara margini de protectie, mi-era sa nu cad, eram ametzit.. niste oameni se uitau urat la mine pe strada, pe undeva prin Pitesti, pe langa MacDonalds, o femeie urla la mine, eu o injur parca.

Si gata.

Si acu disclaimer: stiu ca seamana cu Lost toata tevatura, numa ca panica e ca eu n-am vazut Lost. Am vazut fragmentat, vreo 3 episoade si atat, si mi-a povestit Ilinca serialul, in linii mari, cand veneam de la mare.

FIN

Nomenclatoru de vise 5 20/08/2009 Sunt 2, lungi. Az nuapte shacu doo noptzi. Atentie.

1. Am ajus, cu o telecabina, undeva sus de tot pe un platou muntos. Eram cu mai multi, nu stiu cine. Sus zapada si tot. Numa ca panica maxima – se strica telecabina si ramanem toti acolo, puhoi de oameni. Cadru cu o masina care trece prin fata cabanutzei unde am ramas si in care intra puternic, din lateral, ceva care face masina muci. Telecabina se redeschide si administratorii cheama toti oamenii de pe platou sa-i duca jos. Se face o coada infernala, asa ca nu mai plecam. Ramanem acolo. Plimbandu-ne mai jos, intram pe o poarta pe care scria: “Muzeul amanajarilor acvatice si fluviale” – erau acolo expuse tot felul de baraje, ecluze samd. foarte misto, pe cursul unui mare rau. Muzeul era inchis, ca orice muzeu romanesc. Apoi o luam pe jos spre o baza de agrement, o tabara ceva. Dar nu mergea sa ajungi acolo decat cu masina, care era facuta muci, sau cu un trenuletz, care ocolea mult. Asa ca sarim niste garduri, o luam printre trenuri in mers, ne suim pe niste craci de copaci, pe niste cabluri, escaladam grilaje si chestii si ajungem unde trebuia sa ajungem. Nu stiu cine suntem NOI, sau unde trebuia sa ajungem. Totul intr-un decor montan. Apoi cadru cu mine si cu maica-mea care avea un BMW X5 negru. Pe o ploaie teribila ne indreptam spre Militari, Carrefour Militari, unde era un muzeu ca Louvre-ul. Lasam masina si o luam pe jos. Cadru cu zona Bujoreni. Ajungem la Muzeul din Carrefour, care se prezenta ca o catedrala gotica, cu scari ample, lemn, vitralii samd. Ne uitam la exponate – carti vechi, o biblioteca imensa, cu poze si chestii prafuite. Apoi ajungem intr-o zona gen buda interioara, cu multe pisoare diferite, toate puse pe centrul unei sali cu gresie si faianta bleumarine. Semiintuneric. M-a distrat ca pisoarele astea erau amenajate in grupuri de cate 4, cam ca un jacuzzi, adica te pisai la comun, foarte aproape de altii. FIN. 2. Ajungem in Targu Mures (unde n-am fost niciodata), la un cartier de blocuri. Aici o baba iese dintr-o scara si ne intreaba daca nu vrem umbrela ei, neagra, si daca avem unde sta. Noi ii spunem ca nu stam decat o seara, pt concertul lui Ray Charles. Kreatza ramane la cazare sa doarma. Eu ma duc cu un motor de dirt gen KTM, prin praf, inspre centru. Ajung la un bar de lemn, pe malul unui lac, un strand, un complex de agrement ceva. O tipa foarte grasa avea o prietena, plinuta si ea, care se dadea la mine. Imi spune ca trebuie sa bem neaparat o cafea peste doua luni. Si stau eu la bar cu grasa si cu aialalta, si vad un Dj. Soare, frumos, lac in spatele meu, intindere mare de apa. Si vine un animal in spatele meu, cu corp de hipopotam, deci mare si masiv, dar cu un cap subtire si alungit si mic, ca de furnicar, care facea “UUUUUU!”. Se uita

amabil si tamp, pun mana pe el, ma amuza, si pleaca pasnic. Intorcandu-ma spre lac, vad mai multe animale mari, cam ca elefantii sau ca vaca, dar care stateau in 2 picioare si mergeau pe apa, cu niste skateboarduri. Jucau un gen de fotbal, pe apa. Gandesc; “cat sunt de inteligente!”

Cadru apoi cu primarul rau al orasului, capturat de unii, care zic: ” sa dam drumul tuturor supereroilor!”, si un negru, mic, imbracat colorat si foarte rapid, zboara si trage cu o arma laser, distrugand multe jucarii. Distruge apoi lacatele unor custi dintr-o anexa-inchisoare, de unde ies tot felul de super eroi, amorfi. Unul dispare intr-un glob de lumina, altul fuge foarte repede, altul se teleporteaza. Ce ma amuza e ca toti supereroii eliberati chiuiau sau erau foarte veseli, si ca nu aveau forma umana, ci mai degraba aveau forme geometrice. Pe niste palcuri de pamant, niste insulite de nisip si pline de vegetatie, existau mese. Oamenii erau adusi acolo cu barca sau cu elicopterul si se asezau la mese. Tot cu barca veneau niste lipoveni barbosi imbracati colorat, in turci, si foarte elegant, le prezentau meniul si le aduceau de mancare.

FIN

Nomenclatoru de vise 6 16/10/2009 scurt si la obiect: am visat ca faceam poze si ca le descarcam intr-un Skittles, rosu sau portocaliu, parca. Si pe urma mi-era frica sa mai mananc Skittles, ca sa nu-mi mananc pozele.

FIN

Nomenclatoru de vise 7 17/10/2009 1. Eram undeva in State. Intr-un oras, aveau un pasaj subteran, la fel ca pasajul Unirii de exemplu. Si era si asta in renovare totala. Dar traficul nu era oprit, ci se cicula normal, numai ca pe jos nu mai era asfalt, pe pereti nu mai era tencuiala, totul era ras, masinile mergeau direct prin praf nori si pamant. La un moment dat, la intrarea in pasaj, apare din spatele meu o masina… in forma de cosciug alungit, de metal. Eu eram gras si masina avea un scaun mic pt sofer, si alte 2 locuri in spate, insiruite unul dupa altul. Avea rotile subtiri si cu spite. Ma intrebam daca o sa imi incapa curul pe scaun, pt ca eram gras… ma sui la volan si pornesc – era foarte puternica masina, era tunata si facea mult zgomot, foarte misto. Si era si mult mai rapida decat celelalte masini, desi e controla cam greu. Faceam eschive pe sub pasajul in renovare, era sa ma rastorn, dar e ok, si ies pe partea cealalta.

2. O imagine cu un prieten din liceu, cu casa lui… apoi plec brusc de acolo si ma trezesc in 4 labe langa un lac, iarna. Ciocanesc in niste gheata subtire care da sa se crape. Bunica-mea rusoaica, pe gheata. Ii zic sa plece si pleaca. In apa mai multi scafandrii in galben care vin inspre mal. Ne strangem cu totii la o masa de lemn la marginea lacului. Unul din scafandri e francez, mai sunt niste femei. Scafandrul francez picteaza ceva cu nisip si sedimente si mal, luate de pe fundul lacului, pe o foaie lunga, cam ca dintr-un caiet de muzica.

Plec brusc, o iau pe cateva strazi si ajung la un strand, cu multe piscine. E plin de lume, e soare, eu caut o anume piscina, mai mare, pt ca cele mai multe erau foarte mici, cam cat un lighean mai mare. Intre piscine, pe jos, era o textura de peron de statie de metrou. Niste mucegai sau ceva depuneri alunecoase si gri ma faceau sa-mi pierd echilibrul. Fug si sar in piscina cea mare.

Ajung pe fundul ei, unde pe un gen de treapta sau soclu special, statea un japonez batran imbracat de strada – palarie din fetru neagra, sacou maro de catifea reiata, camasa alba, si ochelari de soare. Statea in fund pe soclul asta, sub apa perfect normal. Avea niste casti la urechi si o chestie in gura prin care respira normal. Vorbeste cu mine, il aud, dar eu nu pot sa vorbesc, n-aveam chestia aia la gura si nici casti ca sa il aud. Japonezul ma intreaba daca n-am echipament. Ii zic ca n-am, dau din buze si din gura, el citeste pe buze sub apa. Ii zic ca am ce invata de la el. Facea poze sub apa, perfect relaxat si imbracat de strada, cu un Olympus, daca nu ma insel, pe film, cu caseta de film in exterior, legata ciudat de aparat printr-un cablu special. Ii cer aparatul si ma duc mai incolo pe sub apa, incercand sa fotografiez si eu un portret – mama blonda cu parul ondulat, cu doi copii roscati – baiat si fata, roscati si creti. Erau copii irlandezi. Japonezul fotograf batran imi arata ca n-am pus bine filmul in exteriorul aparatului, il ia si face el poza.

FIN.

Nomenclatoru de vise 8. E aici ba.

23/10/2009 1. ma dedublez si sunt un pitic chel si cu cioc, pitic pitic, da lucrat, plin de muschi, da pitic. Am blugi sau pantaloni de piele, si bocanci. In sus, sunt la bustu gol, cu o vesta de piele pe mine, si cu o zgarda la gat, din piele neagra cu tinte. Creca am si manusi in maini, de piele cu tinte, da fara degete. Cineva ma duce de o lesa. Sunt piticul-caine. Am un tatuaj mare pe spate, pe tot spatele, ceva tribal, pana mea. Acuma nu mai sunt piticul, il vad din exterior, tatuat, ceva nu-i convine, boscorodeste. Nu mai are lesa, da zgarda tot mai are. Tatuajul i se schimba, e ceva tribal, un soare mare parca, pe tot spatele. Piticul e un pic bronzat, ars de soare asa, solarizat.

Eu sunt cu niste doamne, imbracate in rochii lungi, de aristocrate. Suntem pe balconul foarte ingust si in L al unei cladiri Renaissance, intr-un Paris sau intr-o Roma de secol XVIII. E o caldire frumoasa, impunatoare, foarte veche (dat fiind secolul), dar cu toate astea foarte inalta – eram pe la etajul 13, pe balconul asta, cam subred. Tencuiala ingalbenita si cazuta pe alocuri, atinsa de o umezeala, de o igrasie ciudata. Balconul are vedere catre o mare piata, cu deschidere larga, gen Place Vendome. Piticul si doamnele de curte stau mai incolo, eu sunt gol si ma

ghemuiesc intr-o parte mai lata a balconului, pe jos, pe betonul rece, in pozitie fetala, cu spatele lipit de peretele cu tencuiala cazuta si rece. Vad de la nivelul solului, ceva mizerie pe jos in balcon – frunze moarte, praf. Mai incolo, o masa de plastic de gradina si niste scaune, albe.

Mi-e frica tare de inaltime – etajul 13 – am vertijuri. Ma retrag ghemuit in interiorul cu camere mari si ferestre mici. Printr-un geam cu stucatura elaborata intra o lumina calda de soare de amiaza de toama, care lumineaza parchetul impunator. In contre-jour, urmaresc piticul, din spate, si-i vad tatuajul, care pare de abia facut, proaspat. Iar remarc hainele de piele, tintele, zgarda de la gat.

2. Vecinul de pe strada, Radu, incarca intr-o masina niste suluri impachetate neglijent, de mocheta gri si murdara. Imi spune ca se muta, pleaca la Dorohoi (?) sa-si deschida un bar.

3. Sunt prin Regie sau prin Militari, incerc sa intru intr-un camin. Prin usile de la intrare, inchise cu un lacat, vad un hol, si pe partea cealalta, alte usi, cu geam, prin care, mai departe, se vede o curte interioara si alte camine, ceva cam ca un campus. Am impresia ca mi-era sete si cautam ceva apa.

FIN

Nomenclatoru de vise 9 11/11/2009 Ma trezesc brusc la ora doo dimineata. Ceea ce ma scoate fix dintr-un vis, care m-a amuzat, si pe care l-am notat cum am putut, pe telefon: Se facea ca eram intr-un taraf, si cantam cu Cornelia Catanga si cu aia din taraful ei. Taraful se numea A lu’ Barbosu sau A lu’ Balosu. Ea se certa cu aia pe niste bani, si aia ii ziceau sa nu mai faca “ciocu mare, ca acuma nu mai canta…!” Si io cantam si io cu ei, parca la un acordeon. Toata scena intr-un MARE pat, da bine, nimic sexual. Doar idiot.

FIN.

Nomenclatoru de vise 10 13/12/2009 Sat uitat si sarac, la marginea Romaniei, sat de frontiera, undeva la granita cu Cehoslovacia (atentie, Cehoslovacia, nu Cehia sau Slovacia). Iarna spre sfarsit, lumina plata, difuza, bolnava, gri. Condusi de un barbat (poate primarul?) mai toti oamenii satului, o mana de locuitori ce traiau in mizerie vor sa plece in masa. Actorul care ii conduce – e unul cu mustata si cu fata rotunda... e un Ion Lucian tanar. Acelasi peisaj romanesc dezolant, comunistoid, dar de fapt atemporal, pentru ca acolo nu vedeai nicio urma de stapanire, de regim sau de administrare, il simteai doar, prin faptul ca oamenii doreau sa fuga "la mai bine". Gospodarii desantate, ulite rupte, pline de moloz si glod, pline de glie. Case darapanate, doua nu sunt la fel, nici garduri nu mai au la curte, delimitarea spatiului e relativa, oricum proprietatea aici e putin importanta, pentru ca de regula, e inexistenta.

Si intr-o buna zi, ca vorbiti, dar totusi extrem de natural si spontan, satenii pleaca toti, insiruti, grupati in spatele conducatorului, catre granita cu Cehoslovacia, catre linia de frontiera, catre postul vamal, cu intentia vadita de a ajunge si de a trai dincolo. Oamenii sunt murdari si prost imbracati, cu cizme pline de noroi, scalciate si cu talpa rupta sau mancata. Femeile strang sub gat basmale (una era rosie), basmale peste caciuli, unele au capot! Si toti merg cu mainile in buzunare, incalzindu-se cum pot. Abur pe gura si pe nas. Capetele plecate, adusi toti de spate, si mai tineri, si mai batrani, cu copii, caini si cu o bruma de bagaje – oricum nu aveau ce lua. In spate ulitele pustii, satul cazut si darapanat care se uita stramb la cei ce il lasa. Conducatorul oamenilor se cearta cu 2-3 ramasi. Ei n-au vrut sa plece. Fumeaza mahoarce, scuipa tutun si injura printre dinti, un pic alcolizati (asa erau de obicei sau poate impinsi de vestea exodului in masa). Au minile in buzunarele unor pufoaice gri sau odata albastre, spalacite si murdare, ca cele ale lucratorilor in mina sau intr-o uzina in care e frig, sigur ati vazut. Poarta sepci stil Ceausescu. Un pic de soare, lumina difuza dar mai vie. Aburul scos pe gura si pe nas in timp ce se injura cu patos, romaneste, se observa clar, in timp ce o raza de soare il loveste din spate.

Astia 2-3 ramasi nu vor sa plece, nu cred in initiativa. Ceva de genul – ce mi-e acolo sau aici, tot viata aia de cacat o avem; macar aici suntem la noi acasa, de ce sa stam printre straini; mai da-i dracului si p-aia ca tot comunisti sunt; mai buna mancarea noastra; "...mniezau...!!"; etc. Latra din varful ulitei la cei care coboara turma inspre postul de frontiera. Numai conducatorul celor care pleaca se intoarce si le zice ceva, fara prea mare convingere, ceilalti parca nici nu-i aud, merg mecanic cu mainile in buzunare si capul bine varat intre umeri, parca tristi ca pleaca, dar neuitandu-se spre ce se indreapta. Pentru ca Cehoslovacia, postul de granita, linia de frontiera, in fine, era la cateva sute de metri mai incolo. Se termina satul romanesc, ulita, urma un zidulet paraginit din placi de beton armat, un gard de plasa de sarma prin care se putea intra, o mica depresiune (tot coborai) apoi un mare (adica lung) gard de sarma, cu o deschidere in el si o bariera – acolo soldati cehoslovaci te controlau la... acte.

Oamenii nostri incolonati incep sa sara prin plasa rupta a gardului care delimita cumva satul, teritoriul romanesc. Curios ca desi fiind destul de multi, o aparitie totusi, soldatii cehoslovaci, patrulele de graniceri, care deja erau destul de aproape, nu spuneau nimic. Zambeau tamp sau mai indrugau ceva in limba lor si fumau. Grupul de romani ajunge la cativa metri de punctul prin

care se trecea granita, adica printre 2 soldati si o pseudobariera. Cineva spune (nu stiu daca cel care conducea grupul sau o mama unui copil sau unei batrane): "si cand treceti, semnati acolo, mazgaliti ceva ca tot nu se intelege, ca si cand ai semna... [indescifrabil, sau am uitat]" Unul cate unul romanii trec printre soldati, de abia se uita in ochii lor, dar totusi parca mai vii ca inainte. Soldatii cehoslovaci n-au nicio urma de rautate, ba chiar par ca se bucura de vizita. Nu comenteaza nimic si ii lasa pe toti sa intre... in Cehoslovacia. Detaliu pe soldat cehoslovac, granicer: haine kaki de armata, chipiu de panza, de doc, un pic mai inalt (stiu sigur cum arata, lam vazut pe undeva), uniforma kaki, doc, subtire si decolorata, pantalonii varati in niste bocanci inalti, negri, si bineinteles murdari, ca era acelasi noroi pe jos. Cu o mana sprijina o pusca de panoplie in picior, tinand-o de teava, sau pe jos direct. E o pusca lunga, destul de masiva, cu pat greu de lemn. Dupa cum arata, nu se stie daca se mai poate trage cu ea, oricum nimeni n-are intentia, e doar un accesoriu, un toiag de granicer. In mana cealalta, o tigara fara filtru, din care fumeaza strans si des. Figura soldatului – nebarbierit de 3 zile, neingrijit, riduri de expresie adanci, proeminente si expresive, nu de batranete, ci de la vant si stat afara, in frig, o viata intreaga. Sunt zambitori si blajini, blanzi, un pic tampi. Fumeaza si scuipa mic cu buzele uscate resturi de tutun care le intra in gura cand trag din tigarile ieftine. Rad cu gura deschisa, au un ras inghetat, un ras larg care lasa sa se vada ca le lipsesc cativa dinti. Restul sunt galbeni sau plombati.

Afara soare, e o lumina buna, de contur, jongleaza forma, e de bun augur, s-a insorit, s-a mai incalzit.

Si trec romanii nostri cu totii, si aici e chestie interesanta: imediat dupa granita, dar IMEDIAT, exista un pseudo-sat, o asezare, daca vreti, cu case si ulite, un mic satuc al granicerilor, probabil, cu case de lemn, cu etaj, cu bar cu pian, cu curve si tot ce vrei. Pe jos, aceiasi glie, dar parca mai asezata, mai uscata. Nu te mai inoroiai instantaneu pana la gat. Retineti ca de aici (suntem acum pe teritoriu Cehoslovac, imediat dupa linia de frontiera, in asezarea asta) se vedea foarte bine si clar satul romanesc, Romania, la doar cateva sute de metri. Aici toti vorbeau cehoslovaca, niciun roman. Dupa gardul cu pseudobariera si cu 2 soldati – Cehoslovacia pura, cu limba si tot. Singurii romani – delagatia noastra. S-au mai animat un pic acum, bine, si afara s-a mai dezmortit. Scot capul dintre umeri, se mai indreapta de spate, se uita in jur, cerceteaza, parca si incearca zambete. Cei din satul Cehoslovac nu sunt deranjati de vizita asta. Le zambesc de pe margini, din prispele podite cu lemn. Fumeaza si zambesc. Ai nostri tot merg pe ulita principala, incet, uitandu-se in jur. "Suntem dincolo! Suntem in Cehoslovacia!"

Detaliu ciudat pe unul din romanii exilati – un copil... (si aici intervine visul, copilul eram EU, dar totul, retineti, e parte din film) Dintr-o margine de drum, de langa un gard, iau cu mainile goale (sau cu manusi rosii, spalacite si mudrare, cu un deget) zapada sa fac un bulgare. Zapada nu mai e decat pe langa garduri, unde s-a troienit. Altfel afara e destul de cald, si e mocirla si noroi. Mie scarba. Vad bine zapada asta, o simt, o miros. E plina de praf aruncat din drum, de zgura, de funingine. Daca o mananc, ma gandesc, sigur nu e buna si apoasa, ca cea din varf de munte, e sarata si cleioasa, imi vine sa vomit. Iau prea adanc si iau cu noroi, de dedesubt. Iau cu fire de iarba, cu fire de par ratacite. Mi-e sila, o curat, vreau totusi sa fac un bulgare. Il arunc intr-un soldat cehoslovac de pe marginea drumul, de vizavi, il lovesc in mana, rade. Mai fac un bulgare.

Gasesc in el... in zapada de dedesubt, o rata moarta pe o farfurie de plastic, inghetata intr-o pozitie absurda, cumva stand in fund si cu ciocul intre picioare, cu capul aplecat spre stanga. O

iau de un picior, pt ca e rigida, ma uit la ea, avea inca puf gros. Zic eu, sau gandesc, sau cineva imi zice: "E rata cu capot!" O arunc in sila, imi fac bulgarele de zapada murdara. E un bulgare gri, topit, amorf, inform, urat. Il arunc razand in capul unei fetitze care era destul de departe. O lovesc fix in sapca albastra cu cozoroc – ii sare sapca. Rad eu, sunt multumit de reusita (cata precizie!), rade si ea, rad si cativa cehoslovaci (cata precizie!... gandesc si ei).

Time lapse masiv. Asta nu vedem, doar intuim, stim... Trec ani (mai mult de unul, mai putin de 3. Deci cam 3 cred, da). Romanii nostri traiau practic in acel satuc cehoslovac. Erau la cateva sute de metri de satul lor parasit, dar erau dincolo, printre cehoslovaci. Aveau fiecare acum rostul lor, erau integrati acolo, in satul din granita. Unii erau macelari, altii pielari, fierari, unul avea o bodega, copii se jucau pe ulite, una parca devenise curva, altii parca isi facusera chiar si mici gospodarii.. in fine, erau perfect integrati.

Deznodamant brusc: intr-o buna zi, la fel de senini cum au fost si cand romanii au venit, cehoslovacii ii iau calm pe toti si ii dau afara, fara violenta sau explicatii. Parca nu vorbeau, sau parca nimeni, dupa atata timp, nu le invatase limba si nu se puteau intelege.

La fel de brusc, asa, simplu, direct, fara tam tam, romanii isi iau bruma de lucruri si pleaca inapoi. Vedem fix cadru invers, cu ulita satului de froniera cehoslovac invers, vedem acum granita, bariera, soldatii, cehoslovacii privind si fumand de pe margini, din prispele podite de lemn, acelasi noroi, aceiasi romani, intristati de plecare, infrigurati, cu mainile infipte in buzunare rupte, femeile legandu-si basmalele sub barbie, capetele si privirile atintite in glod, iarasi, nimeni nu scoate un cuvant si nu se uita inapoi. Exact ca o vizita prelungita.

Nici cehoslovaci, nici romani – nicio reactie, nici intre ei, nici unii cu altii, exact ca la venire, nimeni nu vorbeste, romanii tac apasati, cehoslovacii zambesc tamp si fumeaza.

Camera urca, in zare vedem granita, bariera, drum serpuit, depresiune, mic deal, garduri darapanate si pe o coasta de deal, satul romanesc.

FIN.

Nomenclatoru de vise 11 24/01/2010 De la ceva.

L-am visat pe Hugo Chavez, da nu mai stiu ce facea, parca era slab. Si aparea intr-un reportaj pe ProTV, ceva cu ambulante, fum .

FIN

Nomenclatorul de vise 12 26/01/2010 Ma imbatam cu tuica si cu vodca cu lamaie cu ILIESCU, Stroe, Manush, Dan, Paulica si alti oameni necunoscuti. Eram intr-o casa batraneasca, veche, intr-o camera cu masa mare, masiva, de furnir brun, inchis, pe niste paturi cu cuvertura albastra cu flori si desene crem brodate, dispuse in L pe langa pereti. Aveam in camera o lumina chioara data de un singur bec de 60w agatat de niste fire in tavan. Casa batraneasca era bantuita, mi-a zis o femeie care mi-a citit aura. In casa aia mai era si o colega mai noua din Design. Din niste poze ale ei, am aflat ca ta-su era motorist, rock. In poza erau tatal si mama colegei asteia, pe un motor KTM sau Afrika Twin alb cu verde. Tatal avea o geaca de piele neagra, mama o haina cu tesatura mare, vizibila, galben verzuie. Fetele nu li se vedeau deoarece erau acoperite, dupa geamul pozei, de un fularash crosetat din lana caramzie. In alta camera erau si paritii unui alt coleg din Design, Armeanu, pe care nu i-am vazut niciodata. Ta-su semana cu colegul asta al meu.

Iliescu iese in trening gri/verzui cu inscrisuri, de pe un hol in capatul caruia era o baie comuna.

Parchetul scartaie, lumina difuza. Facuse dush. Intra in camera si eu fac o gluma “Parca mata semeni cu…” el ma ciupeste de brat si imi spune “El seamana cu mine!” Ne asezam turceste in pat. Eu imi torn tuica intr-un paharel de shot albastru. Iliescu isi toarna vodca cu lamaie dintr-o sticla subtire si inalta.

Initial ne uitam cu totii si mesteream la o bicicleta tip Pegas, albastra cu crem, dar mare rau, care avea intre coarnele ghidonului un bord imens cu f multe butoane, intrerupatoare si ceasuri, si in centru, un mare televizor de lemn tip Sirius. Am reparat ceva la ghidon/furca/sistemul de directie, actionat de un lant ca de bicicleta care scapase dintr-o parte.

Apoi am luat un cablu gri, facut colac pe cadrul bicicletei si l-am bagat intr-o priza. N-am apucat sa-l bag bine ca stecherul a facut un scurt si l-am scos. Dar asta a fost de ajuns ca sa porneasca sistemul /bordul electric al bicicletei + inca un televizor din camera. Desi stecherul era scos din priza, toate functionau. Televizorul din camera pornise pe desene animate, moderne, cu mult albastru, ceva spatial. Bordul bicicletei cu televizorul Sirius – pe tezaur folcloric sau ceva ansamblu de muzica populara.

FIN

Nomenclatoru de vise 13 23/02/2010 Franturi din zile diferite de ceva-uri dubioase: 1.eram intr-o mlastina, iarba verde verde, ca gazonul, da mai mare, care iesea dintr-o apa care era un lapte mai diluat asa. Si in mlastina asta, inchipuiti-va o fata de femeie grasa, moarta,

IMENSA, cam cat un teren de fotbal, culcata pe o parte, cu pieile atarnand si ochii inchisi, iesea asa pe jumate, din apa. Pielea moartei era tot asa, alba rau, livida. Din ochi si din nas, ieseau viermishori f subtiri si rosii rau, misto contrast. Si eu mergeam in picioarele goale pe fata asteia.

2. Investigam cu maica-mea o camera imensa dintr-un castel sau ceva. O gramada de mobila super veche, ferestrele barate de ziare vechi, lumina filtrata, galbena, si praf. Covoare vechi, era ca un depozit de muzeu, si un pat IMENS, foarte inalt si super rigid, acoperit cu o cuvertura rosie cu modele si inflorituri aurii. Totul plin de praf si vechi, si in dezordine. Dar foarte misto.

3. eu alergam printr-o sala imensa, cam cat o parcare auto, pe capetele unor tije sau totemuri tehnologice, ascutite, robotice, fugarindu-ma cu un robot, o creatura biomecanica nasoala care voia sa ma casapeasca. Implica si ceva arme de foc, lasere sau ceva.

4. Vine intr-un birt/bar de sat sau de cabana, intunecos, cu tejgheaua inalta, un tip foarte expresiv, cu barba, cu ochii mijiti. Adica avea un ochi super mijit, aproape inchis, si peste celalat ochi avea o jumatate de ochelar de inot, o lentila rosiatica, intr-o rama ii acoperea perfect ochiul celalat. Si comanda 3 bauturi: ceva super tare, verde, un vermiut parca, si o votca Smirnoff. Le bea, si cand ajunge la votca, o bea si p-aia, isi scoate ochelarul de pe ochiul orb, banuiesc, si isi toarna ultima picatura de votca acolo, zicand ceva de genul “…ca si asa n-am ce sa mai…”

FIN

Nomenclatoru de vise 14 06/06/2010 Intr-o duminica dimineata, care by default, m-a prins iar mahmur, printre dureri de cap am visat asta: O aduceam pe maica-mea de la munte in vechea Dacie break crem a lu taica-miu. Veneam de undeva de pe valea Prahovei, de pe DN. Intr-o intersectie, gresesc drumul, dau cu spatele (pe DN!) si o iau pe unde trebuie. Ajung in piata Presei, unde trebuia s-o las pe mama. Lucra acolo.

Era tare cald, si dupa cum stiti probabil, in Dacie era si mai cald si mirosea a benzina. O strig pe mama care coborase – isi uitase in usa cele 2 telefoane – un iPhone si un Sony Erickson portocaliu. La iPhone mama avea 2 huse, una transparenta si alta, transparenta si aia, ca un toc.

I le arata pe amandoua, impreuna cu telefonul, unei fete din parcarea de la Casa Presei (parcarea era semicirculara, acolo unde sunt acu cele 2 turnuri gemene…). Cand ma uit mai bine, fata era Mihaela, o prietena de-a lui Kreatza. Mama pleaca. Ma dau jos s-o salut pe Mihaela, care se face ca nu ma cunoaste, apoi incepe sa-mi vorbeasca urat, violent. Se aseaza pe bordura langa alta fata, mai inalta si mai slaba. Amandoua sunt foarte foarte albe la fata, machiate ma gandeam, exact ca gheisele japoneze din piesele alea de teatru nipon… Si ochii ii

aveau FOARTE mari, cu gene lungi si negre, ochi nenaturali, de hentai asa. Deodata Mihaela se ridica si ma ia la injuraturi, eu ma retrag in Dacie si pornesc motorul. Mihaela deschide o sticla de suc pe care o varsa pe masina, pe parbriz, pe portiera. Eu ma inchid in masina, dau de manivela sa inchid geamul. E cald rau. Mihaela arunca cu suc roz/portocaliu pe toata masina, ma injura, arunca cu sticla in masina, da un sut la portiera. Eu ma gandesc ca fute masina.

Deschid geamul un pic si urlu: “baaa, e masina lu taica-miu, nu fii curva…!” Ea injura. Fata cealalta rade. Dau cu spatele si plec, numai ca eram in contrasens. Dau roata si sunt nevoit sa trec iar prin fata Mihaelei si a fetei aleilalte, care rade, alaturi de prietenul ei. Remarc ca aveau si un mare chopper, parcat, la care Mihaela facea ceva, tragea de capacul de la rezervor injurand. Fata cealalta radea. Eu ma gandeam cum dracu au venit ei, 3 oameni, Mihaela, prietena ei si prietenul prietenei, toti 3 pe un singur motor, cu o singura sa.

FIN

Nomenclatoru de vise 15 08/06/2010 Aznuapte am visat ca mergeam cu Sonea pe langa un camin insalubru din Regie, catre un meci de rugby, undeva in apropiere. Eu eram in picioarele goale, asa ca la un moment dat satul de atata pamant si gunoaie, am zis ca intru in camin, sa fur niste slapi. O femeie de serviciu se uita nepasator la mine. Prin niste usi deschise vad cum in camin se mai si tineau cursuri. Gasesc niste slapi fix la intrare, pe un raft, si-i iau – slapi de cauciuc, albastri. Ajungem la meciul de rugby, unde ne suim pe niste tribune din bara de metal, sudata, fara scaune, nimic. Stateai cu curu pe niste bare de metal. Numai ca tribunele astea erau la vreo 30 de metri deasupra pamantului. Eu ma cacam pe mine de frica si ma tineam crispat de bare, uitandu-ma la meci.

Cand ma intorc inspre dreapta, il vad pe Ceausescu si pe Leana, in aceleasi tribune. Ceausescu – cam relaxat. Leana glumeste – mai bine sa se tina mai bine decat sa.. nu-stiu-ce. Apoi coboram in sfarsit si ma vad in postura de conducator, de sef de vizita de lucru. Il tineam de dupa spate pe Ceausescu, i-am zis “domnule” si “tovarashe”, radeam mult, radea si el. La un moment dat mi-a zis sa-i spun Nicu.

Episod scurt – era si Bunyku pe acolo. Si Varu si ta-su, parca, undeva la mine pe strada, la ai mei.

Pisica mea murise, si cumva am facut sa am una EXACT la fel, de aceeasi varsta, fix la fel, cu aceleasi trasaturi si colorit – ii ziceam Emilia sau Ema 2, in cinstea raposatei.

FIN

Nomenclatoru de vise 16 11/07/2010 1. Am visat ca un fotograf cunoscut (nu dau nume) de la noi avea o blana de oaie pe jos, cu cap cu tot. O avea de ani buni, da a venit o zi cand oaia aia a inviat. Si era docila, avea comportament de caine, se gudura pe langa stapan. Si manca mult. Si lumea se intreba cum e posibil. Si au chemat un veterinar care sa-i bage mana in cur, ca sa vada daca are stomac. Asta in curtea unei scoli pline de copii, printre care si eu, care stateam pe iarba.

2. Plecam din McCann, si cladirea era cumva pe apa, pe un sistem complex de pontoane, si marea era foarte agitata si era sa ma inec, ma tineam tare ca naiba de niste lemne, erau valuri, etc. Aveam ghiozdanul facut si trebuia sa ajung intr-o anexa, undeva la un etaj superior, da ca sa ajung acolo o luam prin ploaie, pe o pasarela expusa, exterioara, ca o punte. Sub mine, toate scandurile si un sistem de platforme se miscau independent. Intr-o camera, multe cupluri si multe femei care ma doreau, ceva orgiastic. Eu nu puteam sa ma decid. si atat.

FIN

Nomenclatoru de vise 17 17/08/2010 am visat ca mergeam de cateva zile pe strada si de-abia intr-un tarziu mi-am dat seama ca cineva imi tunsese, cand dormeam, juma de barba, si mustata, de asa natura incat sa aduc cu Hitler (dar nu in totalitate). O banuiam, sau am ajuns la concluzia ca mi-a tuns-o maica-mea.

Am visat ca m-am dus acasa la Romica. Statea pe un recamier, imbracat intr-o pijama albastra cu nasturi si era foarte adormit. Statea rezemat intr-un cot, tolanit pe o laterala.

Am visat ca faceam baie imbracat in lacul din Gradina Botanica, ala mai mic, de la cascada, si toata zona era inundata, si erau si multi turisti cu corturile puse in mlastina, in apa, adica le intra tuturor apa in cort, da n-aveau nicio problema.

FIN

Nomenclatorul de vise 18 03/09/2011 Se facea ca eram intr-o casa cu acelasi plan ca apartamentul alor mei, numai ca era o casa, pe pamant, si nu un apartament la bloc. Nu stiu exact de ce eram acolo, insa, venisem cu o femeie, care mi-era draga, si in casa era o tipa inalta, uscatziva, nu foarte batrana, care umbla de colo colo cu o geanta mare neagra prinsa de umar. Stiam cumva ca femeia aia era nebuna, avea crize de isterie alternate cu stari de clam desavarsit. Si mi-era un pic frica de ea. Ea tot zicea ca i-a disparut copilul, o spunea obsedant, si ca trebuie sa plece sa-l caute, sau sa se duca pana la posta, dar eu cumva stiam ca ea isi omorase copilul si il ascunsese in geanta aia mare, si ca voia sa iasa din casa ca sa scape de el. Asa ca faceam tot ce puteam sa nu o las sa plece.

Apoi au venit ai mei, mama si tata, si le-am spus printre dinti, sa nu ne auda nebuna: Ba, vedeti ca asta e nebuna si si-a omorat copilul, da de fapt e in geanta si vrea sa iasa afara cu el si sa scape de mort. si atat.

FIN

Nomenclatoru de vise 19 11/10/2011 Am visat asa: Eram printr-un cartier ciudat – in spate la piata Bobocica (unde am fost o singura data in viata mea) sau in spate pe Uverturii, prin Militari. Intr-un tufish, cumva mai sus, pe coroana lui, se zbatea un caine, bulldog francez, cu alb si negru sau un caine din ala ca din The Mask. Ii crapase burta si ii ieseau matele pe afara, matze si rahat. Totusi nu murea, nici nu urla, doar se zbatea, cu dintzii ranjiti. Si s-a mai intors si cu burta in sus sa se vada toata grozavia. Cumva a trebuit sal iau acasa si sa il ingrijesc, cu ai mei, insa asta tot ce facea era sa se zbata tacut, ba pe spate ba pe burta, cu stomacu deschis, din care curgeau matze si rahat. Cand n-am mai putut indura, mam dus undeva la o manastire, in Bucuresti, la ordinul Maicutelor Madelaine sau Clementine, asa ceva parca le zicea, si le-am zis alora sa-l tina ele. N-am vazut decat episodul cu iesirea din manastire, printr-un gen de receptie, strecurandu-ma pe sub niste rafturi in semiintuneric, si intreband o maicutza daca pe aici se iese. Zambind amabil mi-a zis ca da.

Apoi.

Eram undeva in Grecia sau Turcia, intr-o zona cu ape termale. Ma uitam de pe o poteca in jos, pe niste dealuri, rape, deschidere larga, cadere mare. Totul era numai noroi vartos si maroniu, plin de petice de apa. Prin tot noroiul asta era tras un sistem de furtune rosii, care sugeau cumva, facand vacuum, apa aia care baltea pe acolo. Sugeau apa pulsand periodic, la unison.

Toate astea mi le explica cineva.

Era Grecie, Turcie sau o tara nordica, Suedie, Finlanda, ceva. Brusc intr-o casa, undeva pe dealuri, intr-o sera, hol cu luminator. Stateam la mese si priveam peisajul prin inchiderea de sticla si eu eram foarte ofticat ca vorbea cu mine un tip cu vreo 3 randuri de haine, pretty boy, frumusel asa, blonziu, cu parul mai mare, cu ceva barba, si cu lavaliera, day cravat. Ma enerva ca era okei asa si de succes.

Pe strazi prin acelasi oras. Pustiu, umed, ploios, si multe case de vanzare, toate parasite, inchise. Vad una misto rau, cu shtaif, pe tiparul caselor secesioniste americane. Mai vad una din care se vindea doar o anexa, imediat langa casa pp zisa, se urca pe o scara verticala – etajul 1, cu usa direct in strada si cu o fereastra mare – nu avea decat un pat dublu imens si o baie. Etajul 2, imediat deasupra, se intra tot de pe fatada, avea cumva la fata, un frigider afara, si in spatele lui o bucatarie.

Nu prea mi-a convenit, am coborat si am plecat.

FIN

Nomenclatoru de vise 20 18/10/2011 Mi-am visat prietenii din copilarie. Mergeam cu R si cu L, si pe urma parca a aparut si C, dinspre Gradina Botanica de la noi de pe strada, pe cheiul Dambovitei, catre Cotroceni, Glandale Studio, zona aia.

Pe la carciuma, pe la bomba lu Cocosatu, mai apare un prieten. Tot drumul joaca era ca ne scuipam cu mancare unii pe altii, cu fursecuri uscate, cu cozonac, toate uscate, si pe urma parca si cu ceva mancare mai umeda, ciorba, tocanitze etc.

Am ajuns la Glandale, am traversat. Locurile erau fix cum erau cand eram eu copil. Acum suntem intr-o casa veche undeva vizavi de Paine si de Alimentara, unde intr-o camera, cu lumina difuza, era unu mai mare care ne pastorea, si care, se pare ca facuse din toate astea, tot jocul cu scuipatul de mancare, o afacere profitabila. Noi scuipam cumva cu mancare, mai erau si niste fetitze mici racolate pe care parca nu le cunosteam, si cineva ne dadea bani cu cat scuipam mai eficient cu mancare. Noi eram foarte fericiti ca aveam banii nostri.

Pe urma am visat ca eram boschetar, impreuna cu alti doi, batrani si cu barba, dar undeva pe la munte, extraordinar de frumos, pe un traseu la inaltime, pe un grohotis, o caldare prapastioasa, multe pietricele gri si iarba verde. Si noi stateam in caldarea asta si beam trotil dintr-o sticla mica albastra de plastic, stand pe spate, sprjiniti in coate. Aveam geci de fash bleu-ciel, rupte si murdare din care iesea vata, pantaloni mov si pantofi maro. Si cum stateam noi si beam, de pe culme, mai vin cativa turisti cu rucsacii in spate, cu bastoane. Ne-am uitat la ei si le-am zis ceva.

Apoi sunt undeva pe Dambovitza, pe la Unirii. Trec cumva printr-un pasaj pe sub Dambovitza, urc niste trepte si ajung langa parapetul ei, langa barele dinainte de apa, dar in loc de apa, era tot beton, un loc unde se desfasura o parada ceva, oameni mari cantau ca o fanfara si faceau chestii. Apoi eu ma vad pe mine mic, imbracat in ceva pionier, dar mult mai elegant, cu o jiletca

sau sacou cambrat si scurt, din catifea rosie si rigida, cu nasturi de aur, fix cu freza mea de cand aveam 4 ani, cu breton si blond, tuns oala. Eu mic stateam sprijinit in coate pe bara aia si ma uitam flegmatic la parada, nu stiu daca o urmaream, o conduceam sau trebuia sa particip la ea.

FIN

Nomenclatorul de vise 21 15/10/2011 Eram pe undeva prin Cotroceni, pe langa casa alor mei, aproape de Petrom. Si acolo ii ajutam pe unii sa insire niste garduri si sa puna bannere pe ele pentru un meci de fotbal, in plina strada, pe cheiul Dambovitei, noaptea. Batea vantul si umfla bannerele de poliplan. Era localizat perfect: pe chei, pe sensul cu Gradina Botanica, fix in dreptul blocului turn de langa Petrom. S-a dat drumul la miutza, da eu nu jucam, si cumva eram prieten cu toti jucatorii, care de fapt, ma chemasera la un bairam, al unuia dintre ei, a carui zi de nastere era.

Imediat langa blocul turn erau niste mese de gradina, din lemn, cu banci. M-am dus la masa si acolo au venit Irina Radulescu (o fata foarte frumoasa, pe care am cunoscut-o, fata lui Dem) si cu prietena ei, numele imi scapa, desi ii ziceam Raluca, care de fapt nu arata ca prietena ei, ci era cumva o alta varianta tot a Irinei, parca si mai misto. Ochi albastri si toate alea, imbracata intr-un gen de plapuma foarte alba din bumbac fin si curat, o pilota ceva, care cadea dezvelind un san, care se vedea pe jumate, luminat foarte misto de felinarele de pe stalpi (v-am zis ca era noapte).

SI vorbeam cu fetele astea doua, care de fapt erau una si aceeasi, dar altfel, si am lamurit ca neam mai vazut fix in locul asta si acum un an si acum 2 ani, TOT la o zi de nastere, ce sa vezi?!! Si pe urma m-au intrebat de unde am eu o masca de piele ca a aluia din Tacerea Mieilor. Nu mai stiu ce am raspuns.

Apoi vine la masa unul foarte linistit si flegmatic asa, cu coditza si par caruntzel, totusi nu batran, vreo 36-38 asa, care statea cu o sticla de apa minerala in fata, o sticla de sticla, de 1 L. Cred ca Borsec, da era fara eticheta. Si eu il intreb – ba, de ce ai luat apa minerala la sticla de sticla? Si el zice – nu eu ma, prietenul meu, care e plecat dar se intoarce. Si imi face semn cu ochii si cu capul sa ma uit in sus. Ma uit, si pe un stalp de iluminat era si un banner cu o reclama la apa minerala la sticla de sticla.

FIN

Nomenclatoru de vise 22 19/10/2011 Episodic: Eram in Cotroceni, la ai mei, langa Gradina Botanica. Ies de pe strada ca sa prind un autobuz care avea statie imediat dupa strada mea. In spatele meu, maica-mea. Prind autobuzul, care aproape nici nu opreste, ma sui ca din mers, si pleaca, fara maica-mea. Eu ma agat cu mana de usa si nu ma sui inauntru, raman agatat pe afara, strigand la sofer sa opreasca si pentru maicamea. In momentul asta eram in exteriorul autobuzului, agatat de usa, in curu gol sau doar in nicte chiloti albi. Maica-mea fugea dupa autobuz. Strig ce strig la sofer, si asta, la urmatoarea strada, opreste intr-un final, suind tot autobuzul pe trotuar. Vin pe partea cealalta si bag capul la el in cabina, unde erau 2 oameni, soferul si inca unul, mai tiganos. Soferul e impasibil, mai mult ala de langa el reactioneaza si vorbeste. Eu le spun: “Ba, esti mai prost ca taximetristii!!”

Aia dau din umeri, nu se supara, ajunge si maica-mea sau fuge in spate cu mainile pe sus, eu mai fac o remarca la soferi, dar ne despartim razand, pe prietenie.

Apoi: vad o femeie tinerica dar cam uscatziva si stearsa care se tot plangea, mai intai intr-o casa, apoi intr-o masina, ca vede fantoma iubitului ei mort. Statea pe o canapea in fata unei masute Ikea plina de tot felul de cacaturi, hartii si obiecte, si zicea ca ii vede fantoma aluia.

Camera era luminata difuz, un gen de sufragerie cu aer de budoir, un pat sau o canapea alba, cu cearceafuri albe din bumbac fin si curat. Tipa era blonda, cu parul ravasit si-si tot trecea mainile prin par. La un moment dat, ca sa vedem ca nu mintea, langa ea pe canapea, se materializeaza fantoma iubitului mort, care nu facea nimic, doar era. Apoi apare tipa pe un drum intr-o masina decapotabila, veche, sportiva, cu parul in vant. O masina neagra sau bleumarin. Tot spunea ca ii vede fantoma prietenului mort, si pe bancheta din spate se materializeaza fantoma aluia, dar si fantoma ei. Ea se intoarce catre ei, si apoi accident frontal.

Apoi: merg pe strada si trec pe langa o masina de teren. Inauntru, un fost coleg de liceu cu care n-am mare legatura. Ma gandesc: ia uite ce masina are asta! Apoi cu colegul asta si alti oameni, printre care si seful de la DTP de la Saatchi, jucam biliard intr-o camera mare, intunecoasa. O zona delimitata de niste perdele mari si rosii acomodeaza o masa si niste fotolii/canapele – zona de lounge. Camera e plina de fum. Seful de la DTP face un gen de tragere la sori, si zice: Uite, Rosca, merge cu X, pentru ca sunt culori complementare. Apoi, vreau sa il lovesc cu o bila de pe masa in coaie pe unul care statea cracanat pe un scaun si se uita la joc. Asa ca imi pozitionez bila alba si vreau sa lovesc undeva dedesubtul bilei, ca ea sa sara fix in coaiele aluia.

Intentia e corecta, caci lovesc, bila sare dar il rateaza, de putin. Impasibil, ala cracanat se uita dupa bila si spune ceva gen: “nu-mai nimerit”, dar fara reactie asa. Eu ma trezesc apoi ca am lasat un mare sant in masa moale ?! care nu prea poate fi mascat/acoperit. Sunt panicat pt ca

am distrus masa. Bag degetul in materialul mesei, panza e rupta si imi dau seama ca blatul e facut din PFL stratificat, umplut cu ceva, o pasta albastra. Cineva imi zice: Se poate acoperi cu niste placaj. Eu nu sunt convins. Toata lumea pleaca.

Nomenclatoru de vise 23 24/10/2011 Episodic: Zona este Cheiul Dambovitei, Termocentrale Grozavesti zona veche, cu halele de la strada, si totodata si zona serelor din Gradina Botanica. Cumva acolo se pregateste daramarea lor (serele si halele sunt una langa alta cumva, desi in realitate le despart cativa Km in linie dreapta).

Daramarea se face prin implozie, eu explic asta cuiva. In dreptul lor, pentru a proteja niste blocuri care sunt foarte aproape, s-au ridicat 2 ziduri de caramida, cam fragile, sprjinite cu niste mormane de ipsos alb intarit. Eu explic cuiva ca in locul lor se va construi o anexa, un gen de expozitie, cu serpi, paienjeni, insecte etc. Cautam totodata un loc inalt deunde sa pot vedea implozia care va darama cladirile, si ma gandesc automat la un turn de apa sau cos de termocentrala.

Cadru se schimba si maica-mea imi explica ca alaturi sunt cele mai vechi blocuri comuniste din Rusia. Intorc capul si vad niste blocuri crem, murdare, destul de inalte, dar din care nu a mai ramas decat coaja, fatadele, fara geamuri si ferestre. Sunt asa de inalte si unul langa altul, organizate ca intr-un zid, incat, prin feresterle lipsa ale unui bloc vad trecand cumva de la stanga inspre dreapta, prin interior, un elicopter rosu.

Cadru se schimba si sunt la podul Cotroceni, peste Dambovita, capatul dinspre ANEFS. Ma uit cum un cor de soldati rusi canta muzica patriotico-revolutionara, destul de dezlanat, trecatorilor curiosi de pe strada sau de la o gura de metrou (care nu exista acolo, in realitate).

Termina de cantat aiurea si arunca toti cu sepcile in aer.

Cadrul se schimba si sunt in camera mea, in apartamentul alor mei, unde dorm pe canapea. Din dulapul de la capul patului aud un zgomot mic, un fashait discret. Deschid usile de furnir doar putin si ma uit inauntru, gandindu-ma panicat sa nu care cumva sa fie vreun gandac, vreo radashca incercand sa-si faca cuib. Acolo vad un sertar plin cu haine impaturite, vechi, siun maner de punga de plastic alba. Realizez ca peste punga atarna o curea, si prin atingerea cataramei de punga se produce acel fashait, deci caut sa ma linistesc. Cand in sfarsit credeam ca am descoperit explicatia, observ la marginea sertarului cu haine, o insecta ciudata care incearca sa-si faca loc printre ele, afundandu-se mai tare. Insecta are corp segmentat ca de furnica, dar

mult mai mare, picioare lungi si subtiri, e forate neagra, chitinoasa, fiecare segment e negru si luceste intens (Vezi desen 1). Ciudat este ca insecta are doi ochi mari, frumosi si blanzi si umezi, ochii lui K.

Cumva inteleg ca ea statea acolo cautand mancare, sau sa-si faca cuib, sau sa-si protejeze puii.

Deschid usile larg si stiu ca trebuie sa omor insecta, ca o furnica mare. Iau un spray de gandaci si stropesc in sertar. Insecta iese si cade ametita pe parchet. Eu o urmaresc si o tot stropesc cu spray. E ametita, se clatina, zaboveste confuza, insa nu moare, merge in continuare. Iau alt spray (pana acum am dat cu unul ce pulveriza lichid, intr-un tub maro) acum iau unul albastru, care pulveriza o spuma alba. Dau de aproape, direct pe insecta, care sta sub spuma insa se misca in continuare, sau merge asa, cu spuma otravitoare pe ea, insa tot nu moare. Foarte dubios, cu mine in camera mai sunt 2 persoane, doua femei. Una e K, cealalta nu imi dau seama exact cine e, dar imi zice sa nu omor insecta, sa o las in pace. O las, las sparyul din mana.

Moment in care K ia un ziar si loveste insecta peste cap. Eu ii zic “ce faci, nu auzi ca nu trebuie sa o omoram? X a zis ca trebuie sa o lasam in pace si tu ii dai una cu ziarul?!” Insecta e mototolita, ravasita, pleaca mai incolo, inspre geam, spre fereastra, pe parchet, uitandu-se din cand in cand inapoi, cu ochii mari, tristi, frumosi si umezi, inspirand mila si afectiune. Eu o chem pe nume… (nu mi-l pot aminti). Insecta se uita ca peste umar, si neincrezatoare, totusi vine inapoi (desi am tot sprayat-o si lovit-o cu ziarul). Eu + inca cele doua femei stam turceste pe covorul albastru, pe parchet. Insecta se uita la noi, de jos in sus, cu ochii aia. Nu poate sa vorbeasca sau nu intelege, asa ca eu ii explic prin semne ceva de genul “femeile astea doua – arat inspre ele, stanga personaj indefinit, dreapta K – le iubesc pe amandoua, imi sunt dragi – duc mana la inima – ce sa fac? – ridic din umeri, agit mainile contrariat “ Intreb asta catre insecta, care imi raspunde cumva, telepatic, nu in cuvinte, uitandu-se cu ochii aia la noi – “Atunci da-le sufletul/inima amandorura, imparte-l” moment in care de sub capul cu ochii mari ii apar doua maini inmanusate, mici, ca de mickey mouse (vezi desen 2), cu care arata, cu

fiecare inspre cate una din cele doua femei care erau cu mine in camera. Una era K, si cealalta, cea indefinita, fara chip, care se dovedeste intr-un final, am impresia, a fi tot K. FIN.

Nomenclatoru de vise 24 24/10/2011 Episodic: Undeva sus pe o faleza, pe marginea unui ocean, oras turistic, cu munte si mare, foarte frumos.

Eu impreuna cu alti cativa, am inpresia ca si cu o colega de serviciu, construim sau amenajam o miniatura – bucata dintre faleza pp zisa, partea pietonala si oceanul de mai jos, adica in apa fiind, in costume de baie, adaugam nisip, ca sa construim o mica plaja, mai adaugam si ceva vegetatie marina, imbinam cu niste ciment, avand grija sa dam o oarecare panta, partea dintre caderea falezei si ocean. Initial nu-mi iese tocmai bine, dar apoi intervin in cimentul inca ud si maleabil si desavarsesc opera, sunt multumit. Apare si taica-miu in slipi, sare de pe faleza in apa marii, foarte curata si albastra, inoata, se uita la ce am construit. Inotam cu totii. Eu intreb cu cine e combinata colega asta de serviciu, pt ca stiam ca e combinata cu cineva, dar nu imi aminteam cu cine. Mi se dau doua varainte, cea mai plauzibila nu e prin preajma, apare altul care spune ca n-are nicio treaba si glumeste mult. Statiunea arata bine, e un golf cu munte si mare, cu aere de port, de Cannes, dar mai micut si mai cochet si fara basini.

Cadrul se schimba si sunt pe marginea unei caldari imense, un gen de strand natural, apa intrun crater, o scara care coboara mult pana in apa, niste cucoane coboara acolo, e un gen de statiune ceva.

Cadrul se schimba si sunt pe o strada in panta, micuta, ingusta si pitoreasca, parca intr-un Quarter Latin sau in Veliko Tarnovo. Lumina de rasarit sau asfintit. La parterul unor cladiri in renovare, cu schele pe fatada, ies dintr-un shop de developat filme cu prietenul Pop, care tocmai isi developase multe filme de 120. Se pare ca eu ii recomadasem shopul. Scoate filmele din plic si se uita entuziasmat la ele, ii spun sa incerce sa priveasca prin ele, catre soare. Iesisera foarte bine, negative colorate, clare, eram foarte entuziasmati amandoi. In entuziasmul lui, Pop scapa filmele pe jos, toate, la baza schelei, pe ciment si prin praf, dar le aduna neglijent, in timp ce eu ii spun ca o sa le zgare si ca o sa iasa prost la scanat. Pe partea cealalta a strazii in panta, un parc foarte frumos si verde.

Cadrul se schimba. E iarna. Stau undeva la munte, pe o culme, pe un motz de deal si ma uit in jos, intr-o prapastie. Pot vedea dealul celalat, cu zapada si padure, niste brazi cam anemici si cam maronii sau uscati, unde niste soldati fac exercitii de tragere. DE langa mine pleaca vreo 5 soldati imbracati in albastru, totul albastru, inclusiv chipiul. Imi dau o pusca destul de grosolana, cu patul si teava invelite intr-un material crosetat sau o pasla colorata ceva. Inteleg sau mi se spune ca e o pusca de tragere cu trasoare de semnalizare. Eu ochesc peste prapastie, pe dealul celalalt, ma uit printr-o luneta si trag intr-un copac sau in zapada, pe langa soldatii care faceau exercitii. Ma intorc, ochesc si trag iar intr-o rulota alba, foarte aproape de mine, pe dealul meu.

Ma uit prin luneta si vad cum proiectilul descrie o traiectorie descendenta, nu avea putere. Trag deci mai sus, proiectilul coboara prin aer si ocheste rulota, intrand prin tabla sau lemnul ei.

Rulota se umple cu fum imediat pt ca am tras cu un trasor de semnalizare. Din rulota ies 5-6 soldati imbracati in albastru, intreband cine a tras. Eu las pusca sprijinita de ceea ce pare a fi tocaria veche din lemn a unei usi, prin care se putea vedea dealul celalalt. Ma panichez si zic ca nu eu, baiguiesc o explicatie nesigura. Nu sunt mustrat, scap. Fumul din rulota afectata se disperseaza, soldatii intra la loc in ea, vin si eu dupa ei si vad ca in rulota nu erau decat vreo 2 paturi duble si ma gandesc cum dracu au incaput astia toti aici in 2x3 m. Ies. Usa rulotei se inchide. Totusi vad cumva cum se deschide ceva ca un chepeng sau capac de canal si ca dedesubtul rulotei se aprind niste lumini, ca si cand jos ar mai fi fost o camera. Observ ca erau mai multe astfel de rulote pe aici, albe toate, cam ponosite si vechi.

FIN.

Nomenclatoru de vise 25 14/11/2011 Episodic: Eram in casa la vara-miu, ziua, cu lumina stinsa si perdelele trase. Era o lumina difuza, atat cat reusea sa intre de afara. Numai ca apartamentul asta al lui vara-miu (sauu cumva al unui unchi de-al maica-mii, Cristea, mort acuma) era la mare undeva. Eu stateam turceste pe jos, pe gresie, in hol. Langa mIne si taica-miu, si un prieten din liceu V.M. Stateam cu totii in slipi, era cald.

Stiuam cumva ca stam in casa aia de vreo 2 saptamani. Mai imparteam apartamentul cu unii, dar nu stiu cu cine. Si noi aveam frigiderul nostru, unul mic, alb, din ala de hotel, in care tineam numai mancarea noastra cumva, pe durata sejurului. Si cum stateam noi asa in cur pe gresie in holul intunecat, eu deschid frigiderasul asta al nostru si ma uit in el. Era plin de pungi translucide albastre, goale, era plin de praf si nu facea frig deloc, era foarte cald. Si in spate dupa pungi, erau 2 paini cam vechi, si 2 sticle de apa la 1 L, o Bucovina plata, cu gatul larg ca de sticla veche de lapte sau de nestea, si un Borsec. Mi-era foarte sete, dar n-am baut apa. Iau o paine si o rup, era friabila, faramicioasa, uscata, desi nu tare, veche asa. O rup si pe cealalta si musc din ea, si cineva, din spate, de peste umar, din bucataria care comunica cumva cu holul, stand pe un taburet, imi spune “Nu asa…!”. Nu stiu cine era, se poate sa fi fost matusa-mea, sora lui taica-miu, si ea imbracata in costum de baie, asezata pe taburet, cu mainile sprijinite fiecare pe cate un genunchi, aplecata catre in fata.

Eram undeva la munte, intr-o zona frumoasa, inotam cumva intr-un lac sau rau, care se gasea intr-un canion sau defileu. Si pe unul din peretii canionului exista undeva sus, o structura, o cladire ca un castelas, sau hotel, cu etaje si tot ce trebuie, construit cumva in sau pe peretele vertical al defileului. Ma transpun intr-o camera de la unul din etajele superioare, dotate cu ferestre foarte mici, inguste, fara geam , cam ca un cuib de mitraliera sau acele firide speciale pentru arcasii care apara zidurile cetatii. Si pe fereastra aia se vedea in jos cumva, catre un cot al defileului, unde apa era linistita si albastra. Cum ma uitam asa, un zgomot mare se aude de dupa cotul defileului, jos, in apa, si intinderea aia linistita de apa se tulbura si se involbureaza.

Intrigat, ma duc un etaj mai jos, sa vad ce facea zgomotul ala, pentru ca nu aveam unghi, mi se parea ca vine dupa cotul defileului. Ajung mai jos, ma uit pe o fereastra similara si descopar, cumva sub mine, inca un etaj mai jos, DIN cladirea noastra, de pe un loc special, un escavator care arunca cupe pline cu noroi, pamant sau ceva maro, ca dejectiile dintr-un canal, fix in ala de mai jos, in raul sau lacul acela din defileu. Eu ma uit catre operatorul escavatorului si strig la el, urlu sa se opreasca. El zice ca l-a pus administratora cladirii sa faca ce facea. Ma transpun cumva mai jos, si ii apuc pe amandoi – pe operatorul de pe escavator si pe administratora cladirii – trag de ei, urlu la ei, ii bruschez, ei riposteaza, se zbat, vocifereaza, sunt fermi totodata

cumva speriati. Eu le zic “cum e posibil sa faceti asa ceva, sa aruncati in apa asta asa frumoasa, sa infundati raul etc.” Ei vocifereaza, se zbat, eu trag de ei, ii imping intr-o camera, dau cu ei de ziduri si cumva ii sechestrez, vreau sa ii tin aici, le iau niste hartii, actele, si ii amenint cu Fiscul si cu Administratia Financiara care o sa ii gaseasca cu foarte multe neregului, ii injur si le spun treaba asta de multe ori “lasa ca pun eu Fiscul pe voi!”. Administratora era mai grasa, pe la 50 de ani, imbracata in pantaloni scurti si sus, sutienul de la un costum de baie albastru cu flori.

Operatorul era in salopeta, cu vesta reflectorizanta galbena sau portocalie, cu bocanci si cu casca in cap.

FIN

Nomenclatoru de vise 26 09/02/2012 Sunt undeva in Militari, la Piata Gorjului. E iarna, destul de mohorat, dimineata pana in 10 sau dupa-amiaza dupa 17, e zloata si sunt mormane de zapada mizera, e gri, e ud. Cineva (parca vara-miu) imi spune ca s-a intalnit cu Kreatza si cu Betty care au inceput sa iasa impreuna, ele singure, sau ele si cu prietenii lor. Am impresia ca apare si Cristina C. si confirma si ea treaba asta, apoi chiar Betty, care imi confirma si ea cu o figura rece, impasibila, dezamagita si fara sa se uite direct la mine. Undeva intr-un gang, pe langa Teatrul de Comedie, Control, sau Pasajul Villacroisse, sau Amzei.

Episodic: sunt acasa la ai mei in Cotroceni, in camera mea in picioare cu fata la geam, lumina e difuza si filtrata de perdea. Beau ceva alcool. Mai sunt niste oameni neidentificati. Plec. Trebuie sa ajung sa gasesc un bijutier sa cumpar cercei sau inel, si mi se spune ca acesta se afla langa iesirea de metrou de la Izvor sau Amzei. E vara si soare. Un politist ma opreste razand si imi spune ca miros a alcool, daca am baut. Zic ca da, normal, am baut 1 Jager, ce nu e voie sa beau?

Ba da, mi se raspunde.

Sunt intr-un Bucuresti interbelic pe o strada cu case vechi, poate pe undeva pe langa Icoanei, aceleasi zapezi mari, vad tencuiala veche si umezita si galbena, care se desprinde pe alocuri, a caselor de pe strada. Ma simt cupprins de un sentiment groaznic si apasator, atotacaparant, care ma invadeaza total, de singuratate, tristete, constientizand faptul ca le-am pierdut pe amandoua, Kreatza si Betty, pentru totdeauna si irecuperabil. Neputinta ma infioara.

Cadrul se schimba si sunt intr-o casa veche, a mea, cu lumina galbuie si difuza filtrata de niste perdele prafuite. Dormeam. Ma trezesc si in casa e Bogdan S, cu prietena lui, care s-a machiar si arata chiar bine. IN casa ramane o colega de serviciu care era si ea cu noi – una pe care nu o

inghit, Andreea B. care facuse cafea intr-o oala de sarmale enorma, si o lasase pe aragaz. Eu o intreb de ce dracului a facut cafea in oala de sarmale, ea rade tamp si o spala. Ii spun ca mama facea in oala aia sarmale, si ardei umpluti.

FIN

Nomenclatoru de vise 27 10/02/2012 Eram imbracat intr-o geaca de iarna pe care mi-au adus-o ai mei din Germania si intrasem undeva intr-un muzeu de istorie naturala, parea a fi Antipa, dar ca situare era in Gradina Botanica, unde e Muzeul Botanicii sau un pic mai incolo. Ma plimbam pe niste culoare destul de slab iluminate si nu foarte largi, care erau salile de expozitie. Erau multi oameni, copii cu parinti, cu tati, in general. M-am dezbracat si imi tineam geaca pe umar si ma uitam la exponate, la vitrine. Deodata raman fara geaca – se agatase intre palele unui ventilator mare, cu stativ, care statea pe o masa in dreapta mea. Palele au tras geaca inauntru, chiar daca erau intr-o cusca de metal care sa previna astfel de lucruri. Eu ma aplec si caut sa scot ventilatorul din priza, ca sa pot scoate geaca, care forta motorul sa stea oprit. Scot ceva din priza, insa nu era ventilatorul, era un gen de ecran, de monitor sau diapanorama aflata undeva mai in spate, si las toata sectiunea aia a expozitiei in bezna. Oamenii se cam uita la mine. Imi dau sama care e ventilatorul, il scot pe el din priza si bag la loc monitorul. Se face iar lumina. Desfac clemele care tineau inchisa cusca palelor ventilatorului si imi scot de acolo geaca. Inchid ventilatorul si il repornesc. Oamenii se cam uitau la mine pe motivul zgomotului creat.

Episodic: ma certam cu taica-mi pentru ca eu sau el, ne dadusem cu gel in sprancene‌ Apoi, ma jucam pe calculator acasa la ai mei, un gen de joc care se derula rapid, cu o masina sau o nava care inainta, la care vara-miu era foarte bun. Jucam si eu, dar mai mult ii priveam iscusinta si ma uitam cum juca jocul.

Intr-o zi am visat ca uscam un cap de vaca.

FIN

Nomenclatoru de vise 28 2/12/2011 Traversez pe undeva intre Electroconstructia si Perla, pe Dorobanti, numai ca strada e mult mai ingusta. Ajuns pe partea cu Perla, ma intalnesc cu maica-mea care discuta cu o fosta colega deale mele din liceu, Silvia, de care mi-a placut (nr. Acum casatorita si cu copil). Ne uitam cu totii inspre dreapta, inspre piata Dorobanti, de unde veneau multi motoristi, dar nu pe choppere, ci pe motoare de viteza de cacat. Primul motor din pluton era mai lung cumva, cu atas, dar atasul nu era in lateral, ci venea in spatele motocicletei pp zise, undeva un pic mai sus, si arata tot ca un gen de motor, legat de primul. Motoristii o iau insa pe trotuar, vizavi de Perla, pentru ca pe drum era o lucrare ingradita si nu mai voia sa astepte. Pe trotuar insa unul din ei loveste o baba care cade cu fata in jos. Baba avea parul roz sau mov, facut permanent. Se ridica si ii boscorodeste, scandalizata impreuna cu alta baba.

Ajung apoi cumva intr-un apartament care aduce ca plan cu al bunica-mii din Drumul Taberei.

Acolo trec prim mai multe camere si ajung in ultima, in care locuiau ai mei, mama si tata,. Sunt veseli, fericiti, linistiti. Camera asta e foarte misto mobilata, foarte primitoare, numai Ikea, dar cu 2 paturi separate. Intre ele, o masuta ovoidala. Perdele, culori. In fata patului, pe peretele opus, 3 trepte duc la intrarea intr-un bar, un pub irlandez, cu ferestre mari. Eu ii intreb pe ai mei – adica cum, cand ei se culca, aia din bar pot sa ii vada pe geamuri? Da, imi raspund senin si normal, nu se intampla nimic, ba chiar au vorbit cu X, patronul, sa termine programul un pic mai repede, si oricum, ei nu fac nimic in camera care sa nu poata fi vazut, si doar acum in weekend e mai multa galagie, altfel in timpul saptamanii e ok. Parintii mei imi spun ca barul mai are inca un nivel, un demisol, un subsol, unde e club. Din bar iese o femeie si in timp ce eu discutam cu ai mei, ea isi vede de treaba, trece prin fata noastra cu un lighean, o galeata ceva, era o femeie de serviciu. Imediat la iesirea din bar, nu mai era covor, sau parchet, desi eram in camera alor mei, ci asfalt, sau dale puse inegal, stramb, si vreao 2 grilaje de canal care troncane cand se trece pe deasupra. Femeia de serviciu trece, si un alt personaj, foarte placut, jovial, o prezenta benefica, cu barba, nu foarte batran, se materializeaza in camera alaturi de ai mei, si zice ceva, o gluma. Mama rade si se intinde in pat, relaxata, tata rade si el, rad si eu si ne uitam cu totii ca la televizor, in vitrinele barului din fata paturilor, care barulet era cam gol. Ii intreb pe ai mei – si clientii cand vin ei la bar, personalul, cand vin si pleaca, trebuie sa vina aici in Drumul Taberei, sa urce cu liftul pana la 10, sa intre in apartament, sa treaca prin toate camerele, sa intre in dormitorul asta al vostru, si sa treaca prin fata voastra, tot timpul? Da, imi raspund senini ai mei.

FIN

Nomenclatoru de vise 29 25/01/2012 Sunt intr-un Paris, Praga sau Budapesta, oricum o capital frumoasa europeana, cu rau si cladiri superbe, undeva dimineata, golden hour, un soare si un senin extraordinare, sau undeva mai dupa-amiaza, oricum aceeasi ora de aur. Langa mine Betty, linistita si senina, imi spune de parca venisem acolo impreuna sau urma sa ne impacam, de parca stabilisem niste lucruri “ da, facem ce vrei tu, mergem la hotel, stam in hotel, pe urma iesim si ne plimbam sau mergem la masa…”. Avea parul mai inspre blonziu, o bluza albastra si blugi, si parca un prosop pe umar si mergea cumva grabita in spatele meu.

Brusc cadrul se schimba si langa mine e Kreatza. Are pantaloni caramizii parca, portocalii caramizii, foarte frumosi, tenisi rosii visinii un pic prafuiti si o bluza verde inchis spre kaki, sau un maieutz kaki. Ii vad buclele mari si bogate in soare, peste umeri. SUntem undeva in piata Natiunilor Unite, dar parca nu in Romania. Ci tot o Praga sau Paris. Si in locul raului si a pietei de la Natiunile Unite, e un parc. E cald, la amiaza, soare puternic. Eu ma plimb destul de grabit cu Kreatza de man ape aleile din prundis, printer jardinière de trandafiri mari, tufisuri. In dreapta noastra jardinierele se termina intr-un gard mare, verde, din fier forjat cu tepuse, cam ca cel de pe la Cismigiu. Noi vrem sa sarim acel gard, pentru ca e singura variant de a ajunge la statia de autobus de vizavi – pe acolo parcul nu avea iesire, desi toti voiau sa ajunga la acea statie, vizavi, deci era o ruta uzitata. Intram prin flori, intre 2 jardiniere cu tufisuri de trandafiri si examinam gardul. O luam precauti mai incolo, prin pamantul negru si reavan, afanat, bulgarasi frumosi, al trandafirilor de care ma temeam dar care nu ma intepau, si gasim o oarecare bresa undeva sus, intre 2 tepushe. Kreatza curajoasa sare prima fara probleme. La momentul asta e dupa-amiaza, golden hour, soare moale si frumos si portocaliu, e senin. Paris. Sar si eu, stangaci, cu frica, sa nu ma intep, sa nu imi scape piciorul, ca trebuie sa sar de la inaltime, samd. De jos de pe trotuar de partea cealalta a gardului ma priveste Kreatza si ma incurajaza, dar mai e cineva, care imi da sfaturi – pune piciorul acolo, asa, e ok, etc. – nu disting cine (acum retrospective o umbra neagra care ma cam panicheaza, desi pe moment parea in regula). Raman eu cu Kreatza, ne tinem de mana, traversam si intram intr-o mica cafenea, unde meniul e scris cu creta pe tablite pe pereti, sau tiparit mic si pus pe pereti, unde chipurile ai voie sa incerci din cele multe cafele.

Cochetutza cafeneaua. Totusi inauntru nu e nimic pe masa und ear trebui sa fie mostrele. Deci trebuie sa aleg in orb. Ma enervez si nu mai vreau nimic. Kreatza allege o cafea, pe care i-o face o femeie inalta, uscata dar cu curu si picioarele mari, la un expressor stingher de aluminiu eloxat, intr-o cana tot de aluminiu, mare, de dedesubt, in care pica cafeaua. Vine o alta femeie, client al barului, scufunda o canutza in cana de aluminiu mare in care expresorul curgea, si isi ia asa, ca din galeata, niste cafea. Kreatza vorbeste cu vanzatoarea, ii spune ca vrea si ea, intelege ca trebuie sa ia din cana mare, pe care o ridica si isi toarna usor in cana ei.

Se uita apoi la mine, cadru de aproape, un pic in contre-jour, afara e caldut, e perfect, e bine, in spate un cadru strain, prin usa intre deschisa a cafenelei, rau, Paris sau Praga, dupa amiaza, soare cald si senin, verdeata, pasari, liniste. II vad clar toata fata, toti istruii, ochii, nasul si buzele, parca nu le-am vazut niciodata mai clar, si observ ca are pielea perfecta, fina, foarte frumoasa. Buclele mari si dese si bogate si negre si lucioase ii incadreaza perfect fata. O vad atat de clar – numai fata si parul, pana la Barbie, parca nici nu are gat sau altceva. Numai ea.

Si vad in fata ochilor figurile Ioanei, a lui Betty, cred ca si a Oanei, care una dupa alta, se dizolva in figura linistita, cu un zambet schitat, totusi care nu ofera nicio confirmare sau certitudine, nu promite nimic – a Kretzei.

FIN Am vrut sa readorm sa o mai regasesc odata, n-am reusit.

Cum fac sa o iau iar de la inceput. Cu totul?

Nomenclatoru de vise 30 26/02/2012 Episodic: Conduceam un Mini electric, foarte mic, in care intram cumva jumatate, doar cu acceleratie si frana, mai intai prin birouri pe la Saatchi, apoi pe sosea. Il conduceam prin birouri pe la Creatie unde venisera foarte multi colegi noi. Florin de la Strategie mi-a aratat cum sa il conduc. Tot la birou la Saatchi aprind o tigara in birou si o sting pe jos, pe mocheta. O tipa de la Financiar ma vede si vrea sa imi faca un raport, o hartie prin care sa ma oblige sa platesc arderea mochetei.

Noi tot incercam sa ii facem o surpriza unei college, de ziua ei, sa o aducem cumva intr-o sala de meeting sub un anume pretext sis a ii facem surpriza. Dar pana s-a miscat colega in cauza, nu o mai astepta nimeni pentru surpriza. Stteam fata in fata cu o colega frmoasa, dar nu stiu cine era, langa geam, in niste banci ca de scoala generala. Conduc apoi mini-ul pe sosea, intr-un mediu organizat, cu alte masini electrice, cu politie si tor. Organizatorii ne scot apoi in padure, prin noroaie, si ne dau jos din masinute, care merg cumva singure pe niste sleauri innoroite si sinuase. Apoi masinile revin pe sosea si fiecare sofer o ia in primire pe a lui si pleaca mai departe. SIngura masina pierduta era mini-ul meu electric. Nu o mai gasea nimeni si eu eram foarte panicat pt ca era foarte scumpa – un numar cu 6 cifre, dintre care un 5, un 2 si un 1.

Calatoream cu autobuzul sau tramvaiul undeva in strainatate. Afara era o lumina superba de toamna si vedeam un deal cu flori si Frunze uscate, cu rosu, verde, albastru, portocaliu, o minune. SI ma tot imbarbatam sa fac poze peisajului pe geamul tramvaiului. Parca nu fac poza insa. Apoi am in responsabilitate un grup de francezi, femei cu copii, cativa barbate, toti cu bagaje. Mergem cu trenul sau cu vaporul. Ajungem intr-o gara ca Sinaia sau Colmar. O lumina foarte frumoasa, soare de dimineata. Ii ajut rand pe rand pe francezi sa iasa din gara printr-un geam deschis. Le car bagajele, le pun de-o parte, apoi rand pe rand, ii ajut sa sara geamul. O fetita blonda cu ochii verzi, dar cu un ochi mai mare si unul mai mic si ciudat ma intreaba daca vor sta la mine, si daca ma un singur pat. Ii raspund ca nu, ca vor sta la hotelul de imediat de langa Gara. Practic se termina cladirea garii, care avea calcanul unit cu cel al cladirii hotelului, care era unit cu un pub/restaurant. Stiam cumva ca proprietarul hotelului avea problem cu banii si ca undeva, unde mai avea el o casa, la tara, nu mai voia sa plateasca current electric, sa se debranseze sis a ia current de la alt furnizor- si ma gandeam cum se poate asta, si care e acel alt furnizor in afara de Electrica.

FIN

Nomenclatoru de vise 31 -fara dataMa jucam cu o pisica neagra foarte mare, cam de dimensiunea unui tigru mai mic, flocoasa si foarte foarte amabila. Ne tavaleam impreuna pe asfalt, undeva afara si totul mergea bine pana cand am descoperit ca medalionul meu de metal s-a rupt si s-a spart in 3 bucati din pricina jocului.

Aveam foarte multe pisici in casa, in apartament la ai mei, si taica-miu a adus foarte multi sobolani ca sa ii manance pisicile. Dar sobolanii astia erau foarte dubiosi, unii scheletici si putreziti, cu bucati de carne cazute de pe ei, desi erau toti vii si se miscau, altii uzi sau soiosi si murdari, altii puteau dĂŠjĂ ingrozitori, unii cangrenosi, altii fara ochi, sobolani pui, sobolani mari, unii stau imobili, in 4 picioare, sau unii se miscau foarte incet.

FIN.

Nomenclatoru de vise 32 24/04/2012 Undeva ca la Veliko Tarnovo, un rau si coline in amfiteatru, foarte deluros. Pe partea cealalta a haului, a deschiderii, niste cascade superbe in trepte. Ma plimb cu maica-mea. E un gen de sarbatoare campeneasca a orasului. Un bloc turn imens, foarte foarte inalt in care intru si urc cu liftul. Avea 2 lifturi, ambele comuniste si mici, cu geamuri. Eu tot urc, undeva foarte sus, etajul 20 sau ceva de genul asta, si aveam mare vertij, deci inchid ochii.

Eu am un gen de galma la picior, la glezna, o formatiune de grasime sau osoasa, dar nimic pericuos, ci foarte obisnuit, natural, la toti oamenii. Extirparea ei e ca un gen de botez. Mama ma duce la un spital renumit, dar vechi, cu aer vetust, intunecos si prafuit, cu aer de muzeu mai degraba, unde personalul schimba salile departamentelor intre ele, carand mobilier, asistentele, dctorii, samd. Ma duce la un doctor, zice ea, foarte renumit si priceput. Ne strangem intr-o sala luminoasa, ca de mese, cu maica-mea, doctorul, parca si tata, si inca niste oameni. Stam acolo cateva ore si discutam despre operatie. Doctorul se imbata muci, si cand il intreb daca ma mai poate opera, rosu si congestionat, imi raspunde aproape razand, ca normal ca nu. Eu o cert pe maica-mea si o intreb cine e felcerul alcoolic. Ramane pe altadata. Eu ma intreb de ce nu am fost botezat pana acum.

In acelasi spital intunecat, pe un hol, mama vine si imi spune ca a murit bunica. Eu nu prea inteleg, ea se retrage intr-o toaleta intunecata cu usa din fier forjat, care ar trebui sa tina niste vitralii, si o aud cum plange. Plang si eu. Imi trece. Mama sta mult. Cand iese mergem pe un hol pana la un geam mare care se deschide cu totul, pana in pamant, si iesim afara. Vine cineva, probabil un popa, imbracat insa normal, in civil, si ne da o urma funerara de lemn lacuit, cu lucratura si aparenta ieftine, o imitatie de canope. Ne arata inspre afara, sa o punem printre celelalte in pamant, pe jumatate ingropate si uscate de soare si de vreme. Eu nu intelegeam cum de o arsesera dÊjà , in cateva minute. Maica-mea intreaba ceva despre o concesiune pe 50.000 de ani pentru loc, banuiesc. Ne transpunem apoi undeva afara, soare nisip si pamant, o cariera de calcar, pe jos calcar macinat sau argila uscata. Popa in civil vine cu un 4x4, parcheaza in panta, si se chinuie singur sa o scoata pe bunica-mea moarta din portbagaj. Era invelita in panza gri, sau intr-un covor, avea in picioare ciorapi de dama negri si pantofi de lac ascutiti cu toc, atat se vedea. Popa o scapa insa cumva sub masina, din pricina faptului ca masina era in panta. Cu chiu cu vai o scoate de acolo, cam ciufulita, si o aseaza pe spate. Eu vorbeam cu maica-mea si aflu ca doua vecine i-au dat vestea : ea curata bateria lavoarului din baie, cand o carpa a cazut in scurgerea lavoarului, s-a udat si s-a facut dop. Lavoarul s-a umplut si bunicamea s-a inecat. Bizar. Dar cum statea bunica-mea pe spate asa, mai misca din picior. Eu zic – se instaleaza rigor mortis, sau inca are reflex de nu-stiu-care. Popa si maica-mea aproba si pleaca.

Ramas singur, ma uit la bunica-mea care se ridica in capul oaselor si zice ceva de genul : Ăœite acuma imi vine sa fac pipi, ceva foarte normal. Vine si maica-mea, dar bunica-mea se transforma cumva, si cu o moaca diabolica, un ochi mai mare si ranjita, cu parul in 2 culori, mie imi spune ceva si imi face cu ochiul, apoi se intoarce catre maica-mea cu alta fata, normala, si ii spune altceva, dar maica-mea parca nu o vede sau aude, nu vede ca e vine, pt ca nu reactioneaza.

Transpusi in alta parte, undeva pe cheiul Dambovitei. Soare si lumina calda, torid, undeva ca intr-un canion lutos, aproape de strada alor mei. Pe un mal, ma acosteaza un nebun care vorbeste tare si se manifesta vocal, imbracat intr-un balonzaid maro-crem si cu o sapca din acelasi material pe cap. Are ochii mari cascati, si pare ca vrea ceva, in timp ce se scobeste in nas, manjit de sange pe degetele groase si pe la nas. Il evit si ma indepartez repede. Ai mei, mama si tata, faceau baie in Dambovita, mai incolo, in costume de baie. In final ies din apa si imi arata ceva ca o placa comemorativa pe un perete al canionului lutos, pe care trebuia sa scriem si noi ceva sau sa punem si noi una similara.

FIN

Nomenclatoru de vise 33 09/05/2012 Eram cu tata de mana si am coborat cumva printr-un pasaj subteran pazit, pe sub Gradina Botanica, Academia Militara sau Casa Poporului. Am profitat de vanzoleala cumva si de neatentia paznicului care cerea legitimatii sau bilete, stand pe un taburet de metal, si intrand foarte natural, i-am trecut prin fata intrand in pasaj, fara ca acesta sa zica nimic.

Ajunsi pe partea cealalta am dat de un soi de resort, statiune balneo-climaterica, cu o cladire lunga, destul de veche si imbatranita din lemn, cu ornamente art-nouveau. Era cam in paragina, un soi de pensiune cu 2 etaje, cu camere de locuit, usa si fereastra, la fiecare apartament. Tata imi indica pe un colt spre capatul cladirii ca acolo sta chiar Ceausescu si Leana.

Mergand inspre dreapta, cladirea se termina si incepe o intindere larga de bazine naturale, terasate, cu apa limpede si putin adanga, cu vegetatie luxurianta, unde oamenii fac baie. Sunt si eu cu Armeanu, Coada sau Radu, taica-miu dispare, si facem baie acolo.

La un moment dat ajungem pe un pod (peste aceste bazine) de pe care vedeam un lac mai mare, in care lumea facea baie. Un sistem ingenios porneste undeva spre capatul acestui lac

din strand sau resort, o cascada si niste jeturi submarine. Apa aruncata in aer face un curcubeu extraordinar caruia ii fac o poza.

Lacul si strandul in sine se termina undeva in departare cu un zid inalt din beton, cu sarma ghimpata, iar in spatele zidului se zaresc niste blocuri, ca undeva prin Salajan, Dristor, sau Titan.

FIN

Nomenclatoru de vise 34 14/07/2012 Eram cu foarte multi oameni la o casa inchiriata extraordinara, undeva la munte parca, intr-un oras de munte. Casa era monumentala, un mic castelas renascentist, cu scara dubla la intrare, care pornea pe doua parti, de undeva de la inaltimea unui etaj 2, scari cu foarte multe trepte, foarte lungi, pentru ca panta sa fie cat mai lina. INtre sacari, un parculet frumos, o promenada.

Si eram stransi acolo foarte multi oameni, altii mai tot veneau. Era Coada, sonea, Bogdanii din facultate, Romica, Stroe, unii de la birou, baiatul nasului meu, etc. Era anul nou, iar eu ma farmantam prin pleiada de invitati, sa vad daca nu apare si Kreatza.

Intr-un final, o vad, apare infofolita cu un fular mare, visiniu sau mov, din care ii iesea numai parul cret strans in-tro coditza mai spre crestetul capului. O aduce o femeie pe la 58 de ani, cu parul facut permanent, roscat. Nu o cunosc. Kreata se uita in jos, e calma, oarecum resemnata, melancolica, placida. O iau de mana si urcam scarile casei, prin stanga, printre oamenii care se plimbau. Ajungem in casa, intrand prin usile impunatoare de sticla, case e relativ goala, cu o lumina frumoasa, difuza – toata lumea era afara. O Intreb : pai cat mai e pana la anul nou ? Pai cam‌ acuma zice ea, in timp ce ne indreptam spre iesire, pe aceleasi trepte, pe care le coboram un pic tinandu-ne de mana, in timp ce lumea numara, 5-4-3-2-1 La multi aaaaaniiiii !!! Mi se pare ca o pup pe obraz de anul nou si ii spun : ei lasa, chiard aca n-am ajuns la timp important e ca ne tinem de mana si suntem impreuna. Nu spune nimeni nimic, dar stiam cumva ca sunnt casatorit cu ea, sau ca urma sa ma casatoresc. Totusi nu inteleg daca ea accepta asta de buna voie, adica sa il lase pe ala cu care e acum pt a se intoarce la mine.

Sunt in Paris, cu taica-miu si cu un profesor cu care am facut eu meditatii la gramatica la sfarsitul liceului cand ma pregateam pentru facultate parca. Luam un metrou si iesim undeva la o statie sau o zona cu J (Juristes, Javiste‌) si scarile rulante ne scot pe un gen de pasarela suspendata, ca o bretea de drum suspendat. Noi priveam de sus si nu ne lamuream deloc cum sa ajungem jos pe strada, sa ne bagam printre cladiri, sa vizitam. Oricum, zonea parea cam periferica, industrializata, dar eu tot insistam pe langa taica-miu si acel insotitor ca trebuie sa ne

bagam pe stradute sa vedem chestii. Problema era ca noie ram udeva sus si nu stiam cum sa coboram. E sus se mai vedeau si alte iesiri de metrou, deci am banuit ca noi nu am luat-o pe cea corecta, altele fiind la nivelul solului. Ne intoarcem cumva si cadrul se schimba, suntem pe o alee de macadam, care coboara un pic, printre copaci, cam ca in gradina Botanica sau ca in parcul romniceanu de la Eroilor/Cotroceni. Pare o lumina filtrata de coroana bogata a unui copac batran, o lumina de dupa-amiaza. Suntem tot in Paris, dar cu mine sunt tata si mama.

Mergand pe aleea care coboara un pic peste un mot de deal, mai incoo nevazand exact ce e, suntem cu fata inspre stanga,, unde exista un perete de cladiri mai vechi, de locuit. Cam neingrijite, scorojite, cu intrarile barate in scanduri. Ma apropii de o astfel de intrare si zic sau gandesc : astea snt cladiri paravan in care islamici sau arabi stau si spala bani, masti ale operatiunilor lori licite. Intr-adevar la etajul 1, deasupra intrarii barate cu scanduri, din spatele unui geam ne priveste un arab cu barba si care poarta o palarie traditionala, un mini turban.

Mai incolo un pic, vedem o masinutza foarte veche, fara roti, foarte mica, ca un Damas, dar mult mai rotunjoara, aproape ca un ou. E veche, alba si coscovita. Eu ma amuz, o observ, i-o arat tatalui care rade si el. Scot telefonul sa o fotografiez. Vad contraste uimitoare, strada, masinuta, lumina de asfintit, calda si frumoasa, portocaliul uni cladiri mai indepartate pe fundalul unui cer albastru perfect. Nu gasesc unghiul potrivit, ma tot misc ca sa cadrez, sa prind tot, insa niste crengi imi blocheaza vederea. Ma intorc sa ii spun asta tatalui prêt de o secunda, cand ma intorc la loc, masinuta e mai degraba acum patrata, o fotografiez, dar observ ca doi arabi i-au scos partea de sus, dezvaluind ceea ce era o taraba, plina cu produse ciudate – snitzele uscate in pesmet, ceva radacini negre, carne de hamburgeri déjà facuta, saut rasa in pesmet, si morcovi. Umblau mustele pe produse, ceea ce ma face sa cred ca nu erau asa proaspete sau ok. Mama il intreaba peu nul din arabi care era in picioarele goale si cu minile murdare, dar care ranjea prietenos : Asa de primitori sunt toti arabii ? Nu stiu ce se raspunde, insa tata intreaba – cat e legatura de morcovi ? Arabul zice : Da si tu cat vrei, 1 euro, 1 franc, 1 leu romanesc, nu stiu… Tata ii da un leu romanesc si ia 3 morcovi. Eu rontzai unul, e cam moale, si cald. Tata zice, foarte jovial, bucuros, cumva nevenindu-i sa creada : pe mine ma scuzati un pic, ma duc pana acolo, aratand undeva in departare in dreapta, ma duc sa protestez. Eu banuiam ca vrea sa protesteze impotriva pretului enorm al morcovilor din Romania, spre diferenta de cel ridicol, de aici.

FIN

Nomenclatoru de vise 35 27/07/2012 Sunt undeva in Bulgaria, Nessebar, Balcik, pe o faleza care seamana cu cea de la cazinoul din Constanta. Soare, lume multa, ca la un festival, mare albastra, cer senin.

Sunt cu un prieten bun, nu mai stiu cu cine, la o terasa, bar, bistro sau taverna marinareasca pe faleza, si ne facem un plan, mancand hamsii uscate sau seminte pe un ziar.

Plecam de acolo si stim ca cineva trebuie sa ne arate, sau noi stiam ca trebuie sa vizitam, o cladire mare de pe faleza, parasita, in paragina. Era un gen de vila art nouveau sau rococco, foarte frumoasa, dar complet parasita, in ruina, cu pereti cazuti, fara ferestre, dar foarte frumoasa, impunatoare, pe 3 nivele, care aducea un pic cu cazinoul din Constanta. Intram in cladire si ne plimbam pe acolo, cu un sentiment de frica si nesiguranta, totusi plini de admiratie.

Camerele extraordina de inalte sunt boltite, cu multe detalii deasupra usilor de lemn, stucatura aurita, fresce verzi si albastre, scorojite de timp, dar in continuare prezente. Lumina e foarte difuza, e racoare, miroase a umezeala si un pic a gunoi, incaperile odata majestuoase sunt acum napadite de plante, iedera si alti arbusti. Pe masura ce intri in vila (ciudat e ca drumul falezei pare anume construit ca sa treaca prin casa aceea), descoperi camere, scari monumentale care duc la etajele superioare, candelabre chelite de vreme, si acele tavane extraordinare care pastrau inca zugraveala plina de maiestrie a frescelor de odinioara in culori inca vii. Lumina devine din ce in ce mai dufuza, semiintuneric. Ce e insa ciudat este ca vila nu e data uitarii – e lasata asa si totusi e plina de oameni care satu pe jos, fumeaza, beau, stau de vorba, se joaca, etc, ca si cand ar fi fost total normal sa se afle acolo. Erau oameni care mergeau la acest festival sau ce era si se simteau foarte bine, confortabil si normal, ceea ce disipa neincrederea.

Ajungem cumva la etajele superioare, dupa care podeua de lemn parand incerta, coboram, intrucat o usa inchisa dadea pe un acoperis terasat exterior.

Fragmente imi scapa sau vinieta se schimba si suntem undeva pe afara, pe aceeasi faleza, urcati undeva ca pe un zid de fortificatie, vizavi de vila mai sus mentionata, unde de pe creneluri alaturi de alti turisti si de o contesa? Cu o rochie si o coafiura impunatoare, ne uitam spre acoperisul terasat exterior al vilei, cam la 100 de metri distanta. Spectacolul e ciudat. Stim cumva, ca in acea vila exista fantome. Fantomele a doi copii fata si baiat, omorati de un conte batran. Cica fantomele dau o reprezentatie in fiecare zi – banuiesc ca oamenii de aiai se strangeau acolo, pentru avedea spectacolul. SI la un moment dat, prin niste fereste de lemn inchise, din vila, catre acoperisul terasat exterior, ies, pe rand, unul printr-o fereastra altul prin cealalta, un baietel si o fetita fantome, imbracati in costum de marinar (baietelul) si rochita (fetita), caracteristice inceputului de sec 19, cu membre si fete usor desfigurate, cu pielea

cazuta dezvaluind carne. Ei plutesc, fugind parca de o alta fantoma, un conte batran, la fel de fantomatic si grotesc, cu pielea cazuta devaluind portiuni de carne. Dupa ce cele 3 siluete inainteaza plutind pe acoperis, ele dispar in neant. Lumea pleaca, spectacolul s-a terminat.

Sunt undeva jos in aceeasi taverna marinareasca cu terasa, soare, lumina calda, totul foarte placut, parca sunt si parintii mei la masa. Planuim impreuna si ne sfatuim. Eu cu prietenul cu care eram, plecam sa cautam o scara la un magazin. Gasim o scara extensibila, pe segmente, cam ca cele de pompieri.

Ne urcam iar pe acel zid paralel cu vila, si de la aceea inaltine ca cea a acoperisului pe care fantomele au mers, incercam sa extindem scara, unind zidul cu acoperisul vilei, ca sa ajungem cumva acolo, sa salvam copiii fantoma. Insa scara este cam de 7-8 metri prea scurta.

FIN

Nomenclatoru de vise 36 28/07/2012 Eram undeva la ziua unei vedete – Smiley sau Cerebel, un cacat ceva, care se tine intr-o sala ca de teatru, lumea socializa, bea, manca, dar pe scaune de velur rosu, ca la teatru. Parca eram si cu maica-mea si cu niste prieteni, nu stiu cine. Si in timp ce lumea petrecea, eu vad pe un rand de scaune mai incolo, o baba in fusta, cu batic alb si bluza verde, care sttea linistita asa cu mainiel in poala, tinand un carton si o cutie de medicamente pliata. Ma gandesc ca venise sa cerseasca. UN microfon se tot plimba in sala si lumea face urari gazdei. Si eu ma gandesc ca sa fac gazda de cacat, sa-i arat ca opulenta nu e buna, sa iau microfonul sa i-l dau babei, cu care in subsidiar, voiam cumva sa fac si un reportaj. SI ii dau microfonul babei, care il ia si zice in toata sala ca il iubeste pe Smiley sau cine plm era ala, ca sa-i mearga bine si etc, ca era de fapt bunicasa.

Ma intristez ca nu iese nimic, si plec de acolo cu baba si cu maica-mea si cu inca niste prieteni indefiniti, printre care si o gagica in fusta albastra. Iesim undeva parca am fi pe un aeroport, pe la Romaero Baneasa, si mergem pe o pista care la un moment dat coteste brusc, la 90 de grade, deschizandu-se intr-o alee mare ca parcul Circului, sau intrarea in Herastrau. Totusi acolo aterizau avioane enorme, de linie, unul dupa altul, cumva cu spatele, si dadeau cu spatele in acea curba. Noi mergeam fix pe acolo s mai multe avioane care coteau cu spatele erau sa ne loveasca fix in cap, sa ne calce. Eu ma feresc inspre stanga, dar prietena aia in rochie albastra aproape ca e daramata de un avion cotind. Totusi, totul e bine, ne retragem undeva pe iarba, in afara pistei.

Tot incecam, eu si mama, sa facem o poza cu baba aia, bunica lui Smiley sau Cerebel sau cine era. SI ne agatam de ea, zambeam, pt ca un fotograf oficial se tot plimba pe acolo cu echipamentul in mana, insa nu voia deloc sa imi faca poze. La un moment dat ii spun : omule, fa-ne si noua o poza‌ El – dada, si nimic. Noi ne agatam de baba, fotograful nimic, iar ii zic, o data de doua ori, pana cand ii zic : Bai nene da tu te faci ca n-auzi ?! Uite, ia aparatul asta (si ii intind Nikonul meu) si fa cu asta daca nu ai aparat, ce dracu‌ EL mormaie ceva indefinit.

Apoi lumea asta pleaca. Raman singur pe acel aeroport, in curba, pe iarba, ma intind si fumez niste iarba. Avem un ghiozdanel de panza si eram in pantaloni scurti. Citeam o revista, asa tolanit intr-o rana sau pe burta, eram fumat si cam ametit, si ma uitam la avioane acolo pe iarba in curba pistei de aterizare, care mi-am dat eu seama, era undeva in Militari. La un moment dat, nu mai aterizeaza avioane mari de tip Boeing sau asa, ci apare unul cu aripi foarte late, aripa delta, imens, care planeaza foarte usor si nu se aude deloc. Asta pentru ca era umflat cu aer si plana ! (vezi desen 1)

Trece fix peste pista, la joasa inaltine, rateaza un bloc, si ca o parasuta sau ca o frnza in vant, schimba directia radical, 18 de grade, planeaza, isi stranfge aripile in zbor, segmente de aripa delta umflate cu aer, ca salteaua gonflabila, o desface iar, prinde aerul iar ntre nervuri, da din aripile imense ca o pasare, si se aseaza usor pe curba pistei de aterizare. Era albastru bleu ciel sau mai inchis, in aer, acum pe sol e portocaliu, caramiziu, si arata ca un carnat imens, si incepe sa se desumfle. Materialul e foarte subtire si usor. Stiam eu ca a aterizat acest planor imens zeppelin si s-a desumflat pentru descarcare. Ma minunez ametit si fumat si ma duc inspre pista principala, in dreapta ei, si ma asez pe o bordura, la intrarea unei cladiri care era fix in buza aleii

pista, o cladire cam ca cele vechi de pe langa Lia Manliu sau de la Patriarhie sau de pe bd Carol.

Stau acolo intr-o rana si imi citesc fumat revista. Totusi nu mai sunt asa ametit.

Stau cu spatele la pista si aud : Ne oprim aici fix langa hotz, langa infractor sau vrei mai incolo, sa il luam cu alai… Pana sa ma intorc doi indivizi cu cravata rosie si camasi albe, ambii cu mustata, se recomanda ca fiind se la paza aeroportului. Ma ridic in picioare si vad o masina parcata langa bordura cu portiera deschisa, oamenii astia doi, si o multime de alti oameni mai incolo, barbati si femei, in costume maronii kaki, tot personalul aeroportului, stransi si uitanduse la mine. Cei doi barbati in camasi albe cu cravata rosie si mustata imi prezinta (unul dine i) un borcanel ca de proba de urina, plin cu un lichid galbui portocaliu, ca pisatul, si imi zic : asta e un test, de stii tu…, trebuie sa faci pipi aici, si daca, ma rog.. ai luat ceva substante… el se va colora in verde. Eu sunt destul de panicat, stiam ca am fumat, dar acum imi mai trecuse. Cumva stiu ca nu am ce sa fac, si fac pipi in borcanel, peste lichid, ei imi spun sa fac tot pisatul, eu insa ma abtin, ma intrerup, si zic ca nu mai am, sperand din suflet ca lichidul sa nu ma dea de gol si sa se coloreze in verde, ceea ce din fericire, nu se intampla ! Ma gandesc – ia uite, nu se vede, ce bine. Oamenii aia nu au ce sa imi faca. Apoi unul din barbatii in camase alba cu cravata rosie si mustata ma ia cu el si imi spune – hai cu mine, pentru testul 2, stiam cumva. Ma gandesc – nu e de ajuns ca n-a iesit nimic la test ? ce mai vor cu mine ? exista si testul doi ? Si ma baga in masina pe scaunul din fata, langa el care conduce. Inainte sa ne suim in masina, barbatul se duce la alta masina, ii supe emblema, o pune pe capota langa locul de unde a rupt-o, o unge cu ceva si ii da foc. Si ma uit la emblema rupta care arde clipocind ca un plastic topit. Nu inteleg episodul. In masina, barbatul incepe sa conduca foarte in foarta, pe niste stradute laterale cu piatra cubica, incepe sa faca drifturi prin niste locuri foarte inguste, pline de schele si obstacole, ca un drum in lucru, cu gropi si utilaje etc. Eu intreb – sa imi pun si eu centura ? INcerc sa par normal, stiu ca e un test pt detectarea panicii, a fricii, si deci incerc sa ma pastrez normal. Omul conduce brutal, violent, sa ma sperie, periculos, insa eu nimic, imi pastrez sangele rece. Se blocheaza la un moment dat, drumul se infunda, el o ia printr-un sant cu pietris, si ceva jaloane, si zice : uite, sa stii ca exista scurtatura sa ajungi cat mai repede din Piata Alba Iulia in Piata Natiunilor unite ! Eu zic razand : e bine de stiut ! Omul se relaxeaza cumva, vazand ca nu mai are ce sa imi faca, si vorbim in masina : Uite, zic eu, stiu ca m-ati luat crezand ca am fumat iarba, insa e perfect normal sa stau in curba pistei si sa ma uit la avioane, ce-are ?! Ii zic, am avut o mam area, cumva ca sa il impresionez si sa il inmoi, apoi si el imi zice ceva de genul ca nevasta nu-l iubeste si ca e divortat. Coboram din masina si suntem undeva parca in piata san pietro sau in herastrau sau cismigiu, pe jos e pietris. Si e lume multa, ca intr-un parc, ca duminica, la un targ. Vad undeva o masina veche de epoca, ca un cadillac sau buic, galben, dar foarte joasa, fara usi si geamuri, in care o femeie st ape o bancheta cu fiica-sa, ambele foarte frumoase. Ii zic omului cu camase alba, cravata rosie si mustata – hai acolo la ele, El nu nu, dar pana la urma mergem, si ne dam seama ca masina aia veche era un gen de carucior de care era prinsa o alta masina, asemanatoare dar albastra, unde se asezau periodic alti doi oameni, barbati, stand fata

in fata cu femeile, si cineva tragea pe pietris tot angrenajul, timp in care barbatii incercau sa cucereasca femeile. (vezi desen 2)

Doi barbati tocmai se dau jos din masina carucior albastra, fara succes, si ne suim noi, incercand sa relationam cu femeile – omul cu care eram cu femeia mai de varsta llui, eu cu fata, ambele foarte frumoase. Un indian chel in toga sau pantaloni scurti ne tragea pe pietrus in timp ce noi incercam sa vorbim cu fetele. Eu ii spun sa bage viteza, sa ne traga mai tare. Ma aplec cumva spre femei, intre cele doua carcase de masini legate, pe o scandura pe care era pusa o paturica albastra.

Cadrul se schimba si sunt intr-un castel, interior, cumulte scari si holuri, unde totul e alb, din lemn vopsit in alb. Si fug pe acele holuri, urc si cobor scari, ma vad un gen de Pierre Richard, blond, in costuma alb, si strig pe holuri : Bun, si ce vrei atunci ? Si o EA, imi raspunde de undeva, cu ecou prin holurile castelului : Vreau sa mi-o tragi sau macar sa fie ceva cu putza care sa mi-o traga si sa poata sa aiba grija de copii, sau ceva de genul asta. Eu tot fug pe holuri, urc si cobor scari, si deodata, pe o zona de trecere, ca o arcada sau usa sau ceva, ma blochez, intrucat din laterale, ies niste panouri succesive care ma strang, eu incercand sa ma strecor printre ele.

FIN

Nomenclatoru de vise 37 7/08/2012 Eram pe o barca, o salupa, pe un lac sau ocean, parca cu vara-miu si cu un alt tip, care ma tatua pe burta in timp ce barca mergea. Era cald si eu eram destul de transpirat. I-am zis tipului sa imi tatueze ce rea el pe burta, intrucat mi-a schitat cu degetul niste forme interesante undeva in partea stanga a abdomenului, un gen de dragon sau pasare phoenix, deci ma bazam pe el.

Cand a terminat am observat ca era un scris, cu un font nu tocmai reusit, in semicerc, cu curba inspre in jos, in care scria ceva de genul Fear the fearless, sau ceva pe acolo, care insa pt mine nu facea prea mult sens. Mai observ, intrucat ma ustura un pic, ca mai aveam tatuat la baza claviculelor, pe mijlocul pieptului, un cap de elefat stilizat, dar interesant, pe care nu stiam sa il fi avut inainte.

Ajungem undeva aproape de Institutul Francez, de unde decolau si aterizau elicoptere, ca un heliport, pe care oamenii le utilizau ca si ijloc de transport in comun, deci faptul era foarte normal. Sunt cumva cu ai mei, mama si tata. Elicopterele decolau din varful unui turn perfect rotund, din sticla foarte groasa sau din plexiglass, pe care se urca prin interior, pe niste scari/rampe in spirala, prin interiorul turnului. Eu urcam grabit, centrifugal, tinandu-ma cu mainile de balustrade si miscandu-mi picioarele foarte repede, urcand in spirala, ametind si creand efectul de centrifuga. Ai mei imi spun ceva, ca nu asa, si rad, sau ceva de genul asta.

Din cand in cand ma uitam la tatuajul proaspat facut pe burta si ma miram ca desi ma ustura un pic, pt ca era proaspat, parea aproape vindecat, uscat, neprotejat, nesupurand sau nefiind rosu si iritat in niciun fel. Coada parca incearca sa imi smulga niste cojite, eu il admonestez. Ma apasa cu degetul pe una din literele tatuajului, incercand sa il stearga parca, reuseste si nu prea. Eu sunt panicat ca imi fute tatuajul.

Suntem in curtea Institutului Francez unde tipul care m-a tatuat, parca, inebuneste si ia un scaun pe care il arunca printr-un geam de la demisol, pe exteriorul cladirii, creand un zgomot teribil. Toti fug care incotro, sra gardul si dispar. Eu ma uit la mine si descopar ca sunt gol si tatuat, sau numai in boxeri, si nu pot fugi asa pe strada. Totusi, panicat, ma strecor printre portile mari din fier forjat, legate cu un lant gros, dar printre care incapeam, si o zbughesc pe strada. Totusi am un cadru general, aerian, cu Institutul, si descopar ca eram atat de departe de orice urma de civilizatie, incat ar fi fost imposibil ca cineva sa fi auzit zgomotul, si ma linistesc.

FIN.

Nomenclatoru de vise 38 8/08/2012 Eram acasa la ai mei candva pe seara sau noaptea, cu luminile aprinse in casa, si vanam cu un spray K300 libarci, gandaci mari si lungi, chitinosi, cu multe picioare. Nu se miscau foarte repede insa eu ma duceam dupa ei si ii stropeam fix in cap. La un moment dat uul dintre ei era fix pe gleznamea dreapta. Era si taica-miu pe acolo care imi spunea unde sa ma mai duc si unde sa mai stropesc cu spray. La un moment dat i-am potolit pe toti.

FIN

Nomenclatoru de vise 39 9/08/2012 Eram la Legere, noaptea, in piata Rosetti. Pe terasa cu lumina stinsa se juca o piesa de-a mea, sau alta dar la care contribuisem si eu, foarte trista. Eu veneam dinspre casa, si cum dau coltul vad pe trotuar, in afara terasei, pe Kreatza, care privea de la departare, trista si cu ochii plansi, piesa care se juca. Un pic mai incolo, Betty, si si mai incolo, aprope de gard, Gabitza. Erau ca aliniate, pe trotuar, pe afara terasei, Kreatza cea mai departe de gard, retrasa, mai incolo Betty si mai apropae de gard si Gabitza si mai incolo, care se tinea cu mainile de gard.

Ma apropi de Kreata si ii vad figura trista si ochii umezi. Ma gandeam: A mai venit odata, a venit sa vada piesa. O iau de mana si traversam, mergem inspre Legere-ul vechi, la pub, trecem de pub si itram in Hotel Banat. Alegem cumva sa iesim si ne retragem sub o copertina, pentru ca incepuse sa ploua torential, in rafale. Ea plange in hohote, afara ploua.O tin de mana si parca o strang in brate.

[Mai curios e ca in vis se facea ca m-am trezit din vis si imi notam visul cu Kreatza – dar toate astea se intamplau tot in vis] Acum sunt intr-un apartament prin blocurile mici din Aviatiei, sau pe undeva pe Matei Basarab, la etajul unu. Stau in casa la Radu Florescu cu doi tipi, copii lui americani parca. Ma duc pana jos sa iau nujtuce, si cand urc, in loc sa ma duc la doi, ma duc la unu si dau sa intru in casa, dar observ ca am gresit apartamentul. Inchid usa si fug. Dar din apartament iese un tip mai gras in boxeri cu nevasta dupa el si se iau dupa mine, ma intreaba de ce am intrat. Eu le spun fara sa ma opresc ca stau la Dl. Florescu, de ceva timp, si inca incurc apartamentul. Ei zic OK. Sunt undeva intr-un apartament la etajul unu dintr-un bloc mic, Aviatiei sau Matei basarab, cu mai multi oameni intr-o sufragerie mica. Jucam carti, bem alcool, la o masa. Printre ei o colega de serviciu Maria.

Imi place de ea, si ea stie. La un moment dat ne sarutam. Lumina difuza de bec de lustra. Ea ma pupa in cele mai ciudate feluri: culca capul, sta pe spate si ne pupam invers, samd. Am o bucurie, si totusi o retinere fata de ceilalti care erau cu noi la masa, in sufragerie. Maria incepe sa imi spuna ceva despre

copilul ei, inteleg ca a fost casatorita si are un copil. Cumva aflu ca a fost stewardesa si a fost casatorita cu un pilot, despre care nu vrea sa imi spuna prea multe. Stiu cumva ca are doua nume de familie: Cadbury- si inca ceva.

Hotaram ca trebuie sa mergem sa luam de jos bere si tigari. Iesim cu totii din bloc si cand sa traversam, incepe sa ploua teribil. Ceilalti o iau in fata, traverseaza inspre magazin. E dupa-amiaza spre seara, se intuneca. Maria ramane pe un gen de platforma de unde trebuie sa sara cumva, pe trotuar. Eu ii zic: stai sa te ajut, si o iau in brate sa o cobor. Ea are niste cizme mari, si in ele, alte cizme rosii. Si le scoate pe cele mari si ramane in cele rosii. Eu ii spun sa isi puna si cizmele mari inapoi peste cele rosii. Traversam si intram intr-un butic, cam gol si cu un spatiu destul de mare, cu 2 niveluri conectate prin scari.Este si taica-miu cu noi, usor absent sau suparat sau dezamagit. Intram cu totii, taica-miu ramane afara. La casa, trebuie sa iau un pachet de Chesterfield alb penrru Maria si un Marlboro. Iau tigarile, si ma enervez, fac o criza, pentru ca non-stop-ul nu avea bere. Ma cert cu vanzatoarele, cum ca nu au nimic.

Se dovedeste ca exista de fapt bere, si gasesc chiar si niste cutii de 1 litru sau sticle de 1 litru de sticla de diferite beri, nemtesti sau austriece. Incercand sa scot una imi scapa din mana si o indoi.

Cadrul se schimba si suntem intr-un autobuz sau furgoneta, mergem mai multi, inclusiv Maria, undeva spre munte. E soare, e dimineata, orasul e gol. Vad pe geam o cladire moderna de sticla, parca sunt in Bruxelles, dar descopar ca suntem pe cheiul Dambovitei, undeva pe langa noua biblioteca nationala.

Strazile sunt goale si curate, si in zare se vad muntii.

Ajungem la munte, pe iarba, pe un deal care urca, sau un capat de partie. E iarba verde, copaci plini de frunze, case vechi taranesti. Vreau sa fac poze, lumina pic incredibil. Maria are o rochie lunga vaporoasa, si pe masura ce se departeaza jucaus, intra intr-un contre-jour care ii pune in evidenta parul si silueta, prin rochia diafana. Suntem intr-un grup mai mare. Ea ma mai sauta din cand in cand si se comporta natural, e calda. Aflam de la unii care conduc cumva acel grup ca se viziteaza azi niste pesteri, sau ceva de genul asta. Intrebam daca putem merge si noi, dar aflam ca e foarte frig si mult de urcat. Maria era acum in pantaloni scurti, parca si eu la fel, deci ne-ar fi fost prea frig. Conducatorii grupului rad. Ne tavalim in iarba, si eu si Maria.

FIN

Nomenclatoru de vise 40 28/08/2012 Sunt undeva pe o mosie, cu un palat foarte frumos, destul de vechi, invechit, un pic coscovit, insa la fel de nobil si impunator, destul de aranjat in ciuda vechimii. Tencuiala are culori de pamant, maroniu, galbui, roscat, rosu carmin, ocru. E toamna, sut frunze pe jos, pe aleile late pline de pietris, prin gazonul tuns scurt. Palatul e undeva in capatul unei astfel de alei, intr-un parc imens, delimitat de copaci imensi, brazi batrani sau plopi desi, platani sau ceva.

Palatul e cumva construit in L, daca te uiti de sus. Are niste sali enorme, foarte inalte, cam cat 4 etaje, sprijinite pe coloane. Una din laturile L-ului e in fapt un mare luminator, un acoperis de sticla, ca de sera, sprijinit pe dinafara de tiranti si contraforti. Pasarele merg pe toata lungimea salii, la inaltime mare. Pe jos palatul are parchet tocit de vreme si de pasi. Nu e un palat, in sensul opulent, e un conac, plin de istorie si noblete, impune respect, batran, vechi, simplu si impunator, sobru, aranjat, ca un vechi nobil burghez.

Stiu cumva ca acest conac e al lui Valentin M, colegul meu din liceu, si ma incearca oarecum un sentiment de invidie. Mai vine cineva la conac, si eu i-l prezint ca si cand ar fi al meu, sau ii spun ca am mai fost aici, si indic sala mare cu luminator, lunga cat o biserica gotica, nu “camera de zi” de primire, pe care o alcatuia cealalta latura a L-ului, sustinuta de coloane.

Descopar ca cine venise la conac era Georgiana S, o alta colega de liceu de care la un moment dat mi-a placut. Si o iau eu pe Georgiana si o plimb prin curtile conacului, pe aleile umbrite de arborii imensi, alei care urca, oferind perspective extraordinare asupra conacului si a parcului, a mosiei pp zise. E racoare si un pic umezeala, miroase a padure. Pare a fi dimineata devreme sau seara pe la 7-8, primavara sau vara timpurie. Sau Toamna la fel. Aleea urca, si parem a fi undeva in spatele conacului, pe un deal, cu sentiment de Gradina Botanica, prin spate pe la tzevi, pe la Uzina. Sunt si niste caini, pe care ii evitam.

Un om ne spune ceva – luati-o pe aici, nu pe acolo. Aleea coboara si se gatuie, trecem pe langa un gard, o poarta mica cu plasa si ajungem undeva ce pare a fi o receptie pe un vas de croaziera de dimensiuni mai mici. Sunt tot felul de oameni, imbracati destul de lejer, dar dichist. Eu si Georgiana ii primim cumva, parca. La un moment dat, Georgiana imi face cunostinta cu parintii ei, are 2 TATI , destul de urati, cam buhaiti, cu moace de tzaran, rosii la fata si destul de batrani, unul mai scund decat celalat. Totusi cei doi vorbesc elevat, si imi spun cumva lundu-ma de dupa umar, fara menajamente, sa am grija de fata lor, ceva legat de sex samd, eu ii linistesc si fac pe interesantul si pe seriosul, rad fortat si sec, autoritar, Georgiana e mai in fata, iar eu sunt imbracat intr-o bluza de marinar cu dungi albe si albastre.

Filmul se schimba si sunt acum intr-o masina casa, un gen de rulota, dar care nu e moderna deloc, ci are mobilier din lemn, scaune cu picioare, totul din lemn, de ma intreb cum stau acele corpuri de mobilier acolo, parca e mobila veche de bucatarie pusa cu mana in masina rulota. Conduce Coada parca, si e si vara-miu cu noi si inca 2 oameni straini. Vorbim si ne uitam pe geam. La un moment dat soferul intreaba – o iau si eu pe aici? Mergem jos? Eu nu inteleg, dar vad ca masina paraseste soseaua si intra intr-o padure de molizi inalti (trunchiuri subtiri si foarte drepte, fara crengi, si coroanele sus, si uitandu-ma pe geam, vad o carare care incepe sa se ingusteze si sa coboare EXTREM de abrupt, o panta aproape de 6070 de grade – eu ma intreb cum dracu putem sa mergem pe acolo, prin padure, pe o carare foarte abrupta, cum de incapem, si cu ce viteza… Panica trece cand incet incet iesim din padure si intram pe o faleza, o plaja unde pamantul padurii se amesteca cu nisipul, pt ca suntem pe malul marii. Imi vad motorul parcat undeva mai sus, imediat la iesirea din padure, ma gandesc ca m-as da cu el, dar oricum sunt in masina care nu opreste si in plus mi-e frica sa nu raman impotmolit in nisip. Ajungem pe plaja, e pe inserat sau foarte devreme, parca a plouat. Ma gandesc ca e foarte ciudat, am coborat un munte prin padure de pini sau molizi si acum plaja, mare…. Ajungem intr-un orasel FIX pe malul marii, un satuc, cu strazi pietruite si case inalte, cam 2-3 etaje, cu fatade drepte, seamana cu cele nemtesti, austriece, cu grinzi de lemn aparente. E un festival acolo, ceva cu Arte contemporane, muzica, sunet, imagine samd.

Langa o tablitza care indica numele festivalului, ne facem poze pe rand. Apoi dam o raita prin oras.

Ajungem intr-u gen de piata, sub o cladire care sta pe niste stalpi grosi de beton. Tarabe de piara. Lumea vinde ceva, sau se strange acolo, e inca foarte devreme – 4-5 dimineata. Ajungem undeva sub un megafon suspendat intr-o cutie de lemn, iesind din fatada unei case, un difuzor din care se aude ceva, o voce de barbat zicand ceva repetitiv in ruseste. Radem. Mai incolo un alt om ne abordeaza si ne spune ceva (parca sa nu aruncam nu stiu ce pe jos) tot asa, cu accent puternic Rusesc. Parca ne intalnim si cu un preot, tot rus. Imi dau seama ca suntem undeva intr-o zona cu rusi lipoveni, Jurilovca, Periboina, dar nu ca si loc si stare, ci ca si denumire. Ma suna ai mei, mama parca, si eu le spun ca sunt cu Liviu si cu Coada la festivalul asta intr-un oras rusofil de la mare.

FIN.

Nomenclatoru de vise 41 4,5/09/2012 [imi dau seama ca o iau razna sau ca sunt dezechilibre in organism (vezi oboseala, insolatii, etc.) atunci cand incep sa visez cate 25 de vise pe seara, cele mai random si nelegate lucruri, aproape de limita delirului. Spicuiesc.]

In curul gol si cu palarie, plec de acasa pentru a ma intalni cu o directoare de agentie de publicitate. Cumva stiam ca eu si cu mai multi din agentie trebuia sa ajungem la ea pentru un meeting. Ea avea firma intr-o casa veche, ca o casa de locuit, avea un birou mare, umbrit, cu niste usi mari de sticla, care dadeau in curtea din spate. Eu intru, in curu gol si cu palarie, si zic la receptie foarte natural si deloc stanjenit, ca am venit pentru intalnire, trebuie sa soseasca si colegii mei. Ma asez pe canapea si totusi un pic nelinistit, devenit prezent si rusinat, imi pun o perna peste pula, ca sa o acopar. Intru neinvitat la femeie in birou si ma asez pe un scaun. [era cumva o tipa, nedelschi, nume din publicitatea romaneasca, real, pe care n-am vazut-o niciodata si nici nu ma intereseaza ce si cine e]. Ea e de partea cealalta a biroului si ma priveste usor amuzat. E mai batraioara, dar demna, o cucoana moderna. Ma intreaba ce e cu mine – eu ii raspund ca asa e la mine, o zi pe luna umblu complet gol, etc, comunitatile de naturalisti si altele, ea zambeste. La un moment dat, de afara din curte, intra prin biroul ei multi muncitori, destul de murdari de praf alb pe jachetele ponosite militare albastre, si se uita impasibil la mine.

Mai visez ca dorm si ca visez. Vad camera in care dorm, si visez ca ma trezesc si imi iau carnetelul sa notez ce visez si ca rad singur, zgomotos, cu frica sa nu ma auda ceilalti din cabana, ca rad isteric si ma zbucium in pat singur cu lumina stinsa. Visez ca sunt ametit si ca scriu cu lumina stinsa si ca rad si chiuiesc.

Visez un Bob Marley gol, chircit fetal, langa pat, pe podea.

Visez un taburet vechi, de metal, inalt, cu 3 picioare, cu un prosop albastru pe el, dar unul din picioare e afundat in ochiul unui bostan gaurit ca cei pentru halloween, fapt pentru care scaunul sta intr-o rana, aproape sa cada, afundandu-se din ce in ce mai tare in miezul moale al bostanului.

Visez ca imi imaginez ca 3 babe cu basma stau si se uita asezate, la mine cum dorm, fapt care ma panicheaza si imi schimb visul.

Nomenclatoru de vise 42 7/09/2012 1. Am batut un gras intr-un aeroport, da grasul era tot in ghips, numai nasul si gura si ochii i se vedeau. Cu toate astea, era foarte violent, si era si rapper sau hipster ceva ca avea o sapca cu cozorocul mare. Mi-am lasat pasaportul la check-in si am plecat pana acasa ca uitasem nustiuce. Astia m-au asteptat si la intoarcere nici nu mi-au mai verificat pasaportul.

2. Stateam fericiti intr-o casa misto, cu familie, prieteni, cu curte etc. Cand deodata valuri de apa de mare au inceput sa intre pre strazi, acoperind totul, cam 30 de cm de o apa namaloasa, cafenie. Eu ma amuzam initial, ca toti oamenii, m-am suit pe gardul casei si ne uitam toti la apa cum intra pe strazi. Era inorat. Apoi plec un pic cu Anda, colega mea din liceu si scoala generala, in curtea unui palat pe care trebuia sa il traversam. Avea usa mare de metal si sticla, cam ca cele de la Casa Poporului. La usa ne intalnim cu Anca Turtoi si prietena ei Oana V. Le facem un compliment, ele zambesc. Coada intra pe usa, eu nu. Anda dispare. Ma intorc prin curtea palatului si dau sa ies pe strada spre casa mea. Fix in poarta palatului, o constructie grotesc din noroi si resturi de animale, mortaciuni putrede. 3 capete de cal/dragon, din ce in ce mai despielate, ultimul cap avand dinti umani pe spate.

Erau mortaciuni, capete in putrefactie, dispuse in postura ca si cum ar urla si fiecare cap ar iesi din gura celuilalt. Langa ele, o alta constructie din noroi care acoperea carne putrezita, care semana cu un cal. Felii de carne putrezita pline de noroi. Ma uitam la ele si pareau ca se miscau.

Ies pe poarta castelului sa traversez spre casa mea cu curte. Strazile sunt pline de apa maloasa care curge. Caini alearga bezmetic, caini uzi si slabi si jegariti fug ca innebuniti de groaza. Unul imi intra in picior, aproape sa mi-l rupa si lui sa-si rupa gatul. Cand ajung la casa, portile deschise, apa peste tot in curte, prieteni, familie lipsa, nu mai erau oameni pe strazi, ferestrele deschise, usile la fel, si in casa 2 mame identice, roscate, stau pe scaune, cu mainile pe genunchi, langa o masa, 2 mame car nu erau ale mele, si o bunica in hol, in picioare, care cara ceva, parca un sac de ciment, care nu era a mea.

3. Incepe scoala sau liceul sau facultatea, era toamna era frumos, soare cald, culori de frunze de toamna. Eu cu Manus ne plangeam ca Sparky un alt coleg, a fost parasit de tatal sau. Nu sunt timorat, sunt foarte increzator. Scoala e langa Eroilor, al 150. Eu cu Manus stam pe o scara interioara de lemn. Vine o fosta colega de la Saatchi, Ana P, sa zica ca vrea sa isi ia foaia matricola. Incepe careul, si ne asezam cu totii in banci, in curte, practic o masa lunga, enorma. Ne vorbeste Mihaela Radulescu si Ecaterina Andronescu ( ?), si MR zice ceva de genul : « ce invatati singuri, nu va invata nimeni ! » Gasesc asta o tampenie. Eu mancam visine din visinata si flirtam cu o colega noua langa care m-am asezat, roscata cu ochii verzi sau albastri, cu pielea alba si imbujorata, foarte frumoasa, careia toti ii dadeau tarcoale – insa ea vorbea doar cu mine si imi cerea samburii de la visine sa-i manance.

4. Gasesc intr-un bloc in Dorbanti sau Stefan cel Mare, un labrador negru, abandonat – Laura – si plang, vreau sa il ajut. UN lift ciudat ca de intreprindere comunista, il iau.

5. PLec de la munca iarna pe seara, cu Molico si cu o fosta colega, Raluca. Tre sa ajungem la mine sa-i dau eu lui Molico niste adidasi (cu verde si rosu). Alunecam pe gheata. Eu zic ca ne-ar trebui pioleti si talpi cu zimti. Molico zice ca nu, si aluneca pe gheata masiv.

Ajungem pe la Cotroceni, pe o straduta unde radem mult si facem scandal. Oamenii se uita la noi. Vedem si casa lui Tino Furtuna.

Nomenclatoru de vise 43 09/2012 Eram prieten cu Nicu si Elena Ceausescu, dar ei nu erau dictatori, ci niste oameni normali, ok, vorbeau normal si toate alea, nu mai stiu ce faceam, si parca era unul cu ei care ascundea un pistol.

Nomenclatoru de vise 44 8/09/2012 O casa de pe Djuvara era de vanzare, subsol, parter, et.1 si mansarda superba, si se renova toata. Costa 60.000 eur si eu nu stiam cum sa fac rost de bani.

Avea birou si pat in mansarda. Dar trebuia sa o iau repede pt ca proprietarii, un domn cu lavaliera si o cucoana bine si cu permanent, incepeau sa o vanda, pe bucati, pe garsoniere cumva. Eu voiam sa fac credit.

Voiam cu tot dinadinsul sa demonstrez, in ciuda sistemului si a legilor, ca pot face o sistematizare perfecta a soselelor – pista biciclisti, trotuar, carosabil – plecand de la ce avem déjà construit. Si ma rugam de cineva sa ma lase sa demonstrez asta, macar pe o bucata mica, ca un pilot, pe undeva pe Kiseleff.

Eu si Armeanu ne bateam pe L, o fata pe care incercam amandoi sa o cucerim. La un moment dat eu fug cu ea si ne pierdem intr-un hotel imens si cam vechi, comunistoid, ca la Amara, baile Herculane, si luam o camera imposibil de gasit, ca o debara, si facem cel mai misto sex posibil, ea era squirteritza.

Nomenclatoru de vise 45 09/2012 Eram la niste dusuri insalubre si intunecoase, ca de cabana, de tabara, si eram imbracat intr-o camasa cu carouri rosii si negre, mai mari, ca a taietorilor de lemne, si voiam sa ma dezbrac dar aveam manecile suflecate si nu puteam sa o dau jos pt ca pielea mi se lipise de maneci, care se desprindeau cu tot cu piele.

O colega, Ioana H, imi spune ca ea, odata pe luna, in fiecare luna, isi inseala barbatul, si luna asta voia cu mine.

Nomenclatoru de vise 46 16/09/2012 Stiam ca visez si dadeam dintr-un vis in altul, luam visele pe rand, si in fiecare faceam ceva aiurea – vorbeam prostii, tampenii, injuram, pt ca stiam ca nu patesc nimic, ca e vis. La un moment dat vine Sonea la mine in camera si se aseaza in pat si imi zice ca s-a certat cu gagicasa, ca sta si el aicea in seara asta etc., totul foarte veridic. Eu ii zic : ba nebunule, pai si scaunul asta ce face langa patul meu ? clar evis, ca eu nu l-as pune niciodata aici ! El nu si nu, ca nu e vis, dar eu stiind ca scaunul nu are ce sa caute in veci langa pat, eram convins ca e vis, si m-am trezit zambind : Na am dejucat un vis !  ca sunt constructii pe care le simt ca nu sunt ale mele, elemente neagreate cu mine cumva.

Eu cu Kreatza in Beijing, trebuia sa incepem o afacere, sa facem sau sa vindem mancare. Eu eram temator si ea era optimista si ma incuraja. I-am zis ca asta am apreciat intotdeauna l a ea,

ca e increzatoare si optimista, in toate, mai putin in viitorul ei cu mine. Ea mi-a zis: Hai mai Alex, chiar in halul asta, chiar nu se vede deloc?! (ca vrea si spera totusi, asa intelegeam eu)

Nomenclatoru de vise 47 1/10/2012 Ma mutasem cu ai mei intr-o casa in camp, ca in Pipera undeva. Era zapada si urat, camp pustiu dezolant. IN zare aproape de noi se vedea ceva miscandu-se rapid ca o macara enorma robot care se ridica sau ridica o structura sub o autostrada suspendata. Eu ma apropii si ma uit la muncitori, si parca stiam tot ce fac, mai bine ca un maistru de santier, si repetam miscarile si actiunile lor in cap : acum faci aia, pui piesa aia, si ei faceau, si maistrul lor le zicea aceleasi lucruri, le dadea aceleasi comenzi.

Nomenclatoru de vise 48 2/10/2012 Ma urmarea un varan de Komodo, pe undeva printr-un pasaj ca cel de la Obor, unde se vindeau haine si erau buticuri, si voia sa ma muste, nu ma lasa in pace, si eu ma aparam dand in el cu un tricou rosu, pe care el il prindea in falci si il musca. Un copil cu un bat si cu o roata se uita impasibil la mine.

Nomenclatoru de vise 49 3/10/2012 O fata (era Kreatza) imi spunea ca vrea sa se sinucida. Se uita la un feon prin casa, voia sa il arunce in cada pornit. Si era ofticata ca nu gasea o priza mai apropiata de baie, pt ca nu ii ajungea firul de la priza pana in cada. Avea o cada mica si patrata cam 1,5 x 1,5 m. Ca sa o imbunez si sa o ajut, eu cautam prize prin casa, mai apropiate de baie. Gasesc una la semiinaltime pe peretele exterior baii, si una jos, langa piciorul lavoarului, langa cada si zambesc satisfacut (parca nu mergeau), deci stiam ca nu are cum sa se sinucida.

Apoi facem baie impreuna, in apa calda, acum calaie, recisoara, in care nu ne mai simteam bine, stam turceste fata in fata in apa pana la jumatea pieptului, uzi, si ne uitam unul la altul si nu

spunem nimic. Eu ma ofer sa stau pe spate si ea sa stea pe spate, sprijinita, intre picioarele mele, pe mine lungita. Stam asa, dar ei nu-i e comod, o vad schimonosindu-se. Se ridica. Dar cat sta cu burta in sus, observ o cicatrice de operatie, care incepe intre sani, coboara pe burta si se prelungeste pe interiorul fiecarei coapse, pana inainte de genunchi. Dar nu e carne, tesut regenerat, ci un sir foarte subtire de margele mici rosii, galbene si negre (cum avea ea un lantisor). O intreb ce are si ea imi spune ca ea are stomacul si organele toate ingramadite in stanga si ca in orice moment poate sa ii plezneasca un matz, peretele lui, si ca o pot opera din nou si repara, dar numai undeva in Germania si e foarte scump.

Sunt apoi cu multi colegi din firma la o coada in exteriorul parterului unei cladiri insalubre cu geamuri vechi si murdare in tocarie de aluminiu, comunista, printre niste coloane, seara, unde mirosea a pisat uscat. Faceam coada pt a intra intr- o cantina comunista, cu lambriuri pe pereti, totul vechi si comunist, globuri de plastic luminand tavanul, e ca o cantina de combinat minier, enorma, cu mese lungi, unde bucataresele gatesc fasole, varza, kaiser si ciolan si carnati. O colega draguta si buna ma intreaba daca nu stam la masa cu ea, ea fiind singura la o masa imensa. Nu stam, ci ne ducem la masa din spatele ei unde ne inghesuim.

Nomenclatoru de vise 50 10/2012 Trebuia sa ajung sa ma mut sau la cineva pe starda Medisan nr. 12, un gen de Rahova, Ferentari, Baicului, Salajan, Balta Alba, cartiere in care n-am fost niciodata, cu tarana pe jos pe strazi, case darapanate dar si blocuri, ca Giulesti Sarbi.

Trec si ma uit atent, voiam sa le fac poze, unor barbati, erau numai barbati, la bar, la alimentara, toate comasate intr-un parter de bloc, numai barbati beau peturi de bere, peturi verzi, golden brau, si multi caini, majoritatea negri. Parca erau iesiti din schimbul 3 de la mina toti barbatii si veneau sa bea o bere, dar niciunul nu vorbea, nu radea, nimic, toti taceau din gura.

Un caine negru ma urmareste, stiam ca e o catea, prietenoasa. Sunt pe jos sau cu motorul, gresesc strada desi mai fusesem si trebuie sa intorc motorul in praf, mi-e teama sa nu ii trezesc pe cei din case, era dupa-amiaza de vara pe la 6, nimeni pe strazi sau la ferestre. Las motorul si o iau pe jos ca sa nu bata la ochi ca ma uit la case, ma opresc si ma fac ca astept un telefon sau ca astept pe cineva, si ma uit la o casa, mai departe de ea si de un barbat care se uita si el la aceeasi casa.

Pana la urma gasesc casa mea, pe o strada cu praf si pietre pe jos, trec aproape de un gard de plasa, invadat de iedera, pin care se vedeau niste lemne, un cotet in curte, langa gard, si sub acele lemne darapanate, acel cotet, un cort foarte vechi si ponosit, carpit, din panza coapta si plastic, folie de plastic prafuita si rupta, in care dormea cineva.

Nomenclatoru de vise 51 30/10/2012 Cobor niste serpentine de munte, cam ca pe la Posada, cu padurea aramie si uda, de toamna, pe partea stanga. Curba se deschide intr-un loc de parcare in afara drumului, pe pamant, unde parchez masina lui taica-miu. Ma dau jos si intru intr-o curte (parea a fi acolo un popas sau un sat), unde iau parte, intr-un amfiteatru in aer liber, la o prelegere, o cuvantare, un colocviu, unde erau si maicute. La sfarsit ma intorc catre o mana de maicute si parca le spun ceva despre Kreatza si Betty. Iesim apoi ordonat, printr-o usa de lemn, inapoi in parcarea din curba.

Maicutele o iau la picior traversand drumul si urcand pieptis prin padure, catre manastirea lor probabil. Eu ma minunam cum puteau ele sa urce panta atat de abrupta fara nicio problema, direct prin pamant, prin padure.

Cand sa ma duc inapoi la masina, descopar ca nu mai e acolo. Credeam ca am uitat unde am parcat-o, dar nu mai era deloc.

Cumva intru intr-un birt local de sat, in stanga usii de lemn pe unde intrasem eu la colocviu.

Totul era in panta, eu bag cumva doar capul si vorbesc cumva cu cei dinauntru, dar fara sa cobor/intru. Destul de joviali si complice, cei de acolo imi spun ca mi-a fost ridicata masina, nu de vreo autoritate, ci de un tip, pe care tocmai il vazusem mai devreme plimband un caine negru si imbracat intr-un veston albastru. Se pare ca era un fiu de primar sau ceva important in acel satuc de munte, care cumva facea legea. SI se pare ca mi-a ridicat masina pentru ca am parcat-o prea aproape de o statie de autobuz/rata (?!) desi eu verificand, nu incomodam pe nimeni.

Mai aflu de la mesenii din birt ca acel tip care mi-a ridicat masina, n-a ridicat-o pentru ca parcasem aiurea, ci pentru ca atunci cand m-am dat jos, el a vrut sa ma bata prieteneste pe spate, pe umar, iar eu i-am spus ca sunt epilat sau fript de soare si nu suport sa fiu atins. Se pare ca asta l-a suparat. Am zis multumesc si am plecat sa il gasesc pe tipul ala. Eram destul de nervos si pus pe hartza.

FIN.

Nomenclatoru de vise 52 1/11/2012 Se facea ca eram la plaja, parca cu var-miu sau cu coada, si stateam pe un cearceaf si ne uitam la mare, care era calma, dar afara se pregatea o furtuna mare, erau nori grosi si josi, era innorat si cam frig, batea vantul.

Si parca vne de undeva singura, sau imi aduce cineva si o pune langa mine - o cioara, corb, neagra neagra, si cam ciufulita, care se comporta fix ca un caine sau o pisica: ma pupa, se gudura, se baga in mine, se dadea cu roatele in sus, samd, era foarte prietenoasa si domestica.

Si am mai visat ca faceam o bicicleta, era gata numai cadrul, dar dintr-o singura bucata de otel solig, ca fierul forjat, gros cat un deget.

FIN.

Nomenclatoru de vise 53 15/11/2012 Sunt intr-un parc frumos sa insorit, ca o gradina din Bruxelles, in care intru printr-o arcada mare zidita, monumentala ca un arc de triumf. Exista acolo o fantana rotunda cu apa care curge, un sistem de arteziene din fier forjat si traforat, cu o coloana centrala si mai multe colonete exterioare. IN timp ce curge apa, colonetele exterioare dotate fiecare cu cate o umbrela din fier si sticla (asemanatoare scoicilor de la intrarile monumentale ale conacelor boieresti), se ridica si coboara cadentat, pana la inaltimea coloanei centrale, printr-un sistem mecanic ingenios. Ma gandesc ca as putea sa ma sui pe una din acele coloane care se ridica si coboara, astfel incat sa ajung pe coloana centrala, fixa, insa ma tem ca platformele colonetelor exterioare nu sunt destul de puternice incat sa imi sustina greutatea. Cat analizam eu situatia, un batran in costum crem, cu palarie maro si cu mustata si barbison si ochelari rotunzi (aducea cu Caragiale) pune in practicaideea mea, se suie pe o coloana exterioara care il poarta sus, la inaltimea coloanei centrale a fantanii, pe care se suie si incepe de acolo sa strige ceva, sa indice cu degetul sau sa faca poze. La un moment dat batranul se dezechilibreaza si vrea sa coboare insa nu mai reuseste, iar eu ma duc sa-i sar in ajutor, spunandu-i sa se sprijine pe mine, pe umerii mei, pe palmele mele. Batranul nu reuseste sa se foloseasca de prizele din fier traforat ale coloanei, eu nu reusesc sa il sustin, ne dezechilibram, cu el

cumva in carca mea, si cadem in apa fantanii. Eu ma ridic din apa, ud tot, destul de amuzat, si ma duc inspre iesirea parcului. Oameni stau pe banci, rad, rad si eu.

Ies din parc si observ ca la iesire, aproape de arcada monumentala, se filmeaza un interviu sau un spot publicitar. Protagonistii sunt 2 prieteni ai unei prietene de-ale mele, sot si sotie. Intervin si eu, ma duc sa ii salut, astfel incat ei discuta acum cu intervievatorul si cu mine in acelasi timp, despre copilul lor, fetita, care spune mama, e foarte bolnava, se asteptau sa moara. Ambii sunt foarte infofoliti, le e frig. Mama vorbeste despre copilul ei bolnav cu lacrimi in ochi, tatal mai retras confirma boala copilului, oarecum mai resemnat. Vreau sa o imbratisez pe mama, sa o consolez.

Ma transpun langa parc undeva, in apropiere, e dupa-amiaza spre seara, noapte. Ma insoteste cineva, Coada sau varul sau Armeanu. Intr-o laterala, insotitorul meu ma trage de mana si intram intr-o sala, cumva cerand voie unei femei de serviciu, sala imensa, foarte lunga si plaina de coloane patrate de marmura rosie irizata. E foarte lunga, foarte curata si luminata natural de cateva raze de soare. Cumva stim ca acolo este Senatul.

Intram in acea sala, cu ceva frica, pentru ca stiam ca nu ar fi trebuit sa fim acolo.

Inauntru sunt tot felul de politisti, militari, diplomati, spioni si oameni la costum, care se uita cumva dubios la noi, insa de vreme ce eram dĂŠjĂ acolo, li se parea normala prezenta noastra astfel ca nu ne spuneau nimic. Destul de panicati, ne miscam repede printre ei si intram intr-o anexa, pe un hol, unde o femeie de serviciu batrana facea curatenie.

INsotitorul meu fuge, pleaca, si ma lasa singur cu femeia de serviciu, care curata biroul unui senator, care ii spune ceva, apoi iese din camera (biroul lui). Semana cu Dorel Visan. Femeia de serviciu imi spune ca vine imediat. Nu inteleg. Dispare si reapare, intra in biroul senatorului si se aseaza pe jos, pe niste cearceafuri, si imi spune sa vin si eu sa dormim acolo – cumva stiu ca ar vrea sa facem sex, insa mi-e foarte sila si frica. Observ ca in camera senatorul nu avea un birou, ci niste saltele vechi cu asternuturi murdare pe care statea. Ca sa o pacalesc pe femeia de servici si sa fug, ii spun ca trebuie sa ma duc pana la baie. Cumva planul nu-mi reuseste, ea ma aduce inapoi in camera si astepta cumva sa facem sex. Eu nemaitinand cont de nimic, ma imbrac, ma ridic si plec fara sa-i mai spun nimic, incercand sa deschid zavorul de sus al unei usi duble, albe, cu geam mat, de pe holul anexei. Trec iarasi prin sala mare cu coloane si printre toti acei politisti si oameni. Ajung in curtea senatului, e noapte si undeva la un etaj, la o mansarda (cladiri cam ca Universitatea, acoperis la fel) ceva a luat foc. Ma trezesc in mijlocul unei armate de pompieri, imbracati si modern, dar si cu sabii si coifuri de parada, e fum, agitatie, sus arde ceva, ei pun furtunurile cu apa fix pe acel foc, e harmalaie si agitatie, si eu caut sa imi fac loc printre ei, mereu panicat ca cei de pe acolo sa nu-si dea seama ca sunt infiltrat si nu am ce cauta acolo. La un moment dat ies teafar din curtea Senatului. E noapte. FIN.

Nomenclatoru de vise 54 14/11/2012 Trebuia cumva sa ma mut in camin, tot aici in Bucuresti. Era cald si soare, si caminul era impartit in mai multe corpuri, unuite prin pasarele de lemn, si el tot din scanduri si barne de lemn era facut, cu etajele joase si inghesuite. Mi se da o cheie, eu intru pe niste culoare umbrite, cam intunecoase, si imi caut camera. O gasesc, e mica, intunecoasa, podea de lemn, pereti de lemn printre scandurile caruia intra un pic de lumina, o saltea murdara direct pe jos.

Dar mi se pare ok, sunt singur, si ma apuc sa amenajez. Insa cineva imi spuna ca nu acolo e camera mea, s-a gresit ceva. Asa ca imi iau lucrurile si ma mut in corpul celalat, trecand pe afara, pe o pasarela de lemn, scanduri puse pe jos, cumva pe nisip, ca pe o plaja sau pe un mal de lac. Ajung in corpul celalat, unde etajele sunt foarte joase, numai din lemn, si unde nu mai exista camere, ci doar sali mari, spatii deschise cu paturi, priciuri ca de cabana, unde se locuieste la comun. Practic nu ai o camera, ci un pat, o saltea veche, infundata, subtire, murdara si imbacsita, si parca o comoda. Imi iau patul in primire, nu sunt foarte multumit, dar observ ca land mine un pic mai incolo stau doua fete si un baiat, care tocmai se mutasera si ei, si care vor sa intre in vorba cu mine. Fetele erau OK, asa ca ma acomodez rapid.

FIN.

Nomenclatoru de vise 55 20/12/2012 Fusesem la un bairam misto rau, cu baut si fumat si tot ce trebuie, haos.

A doua zi ma trezesc in apartamentul meu sau al alor mei, numai ca parca ceva era in neregula.

Era al meu da parca nu era al meu. In sensul ca nu era devastat, nicidecum, insa unele lucruri pe care le stiam demult, pe care le stiam acolo, intr-un anume loc, erau sau puse in alta parte, sau schimbate. De exemplu masina de spalat era langa patul lui sonea, in baie era o pojghita de noroi uscat, biblioteca era pusa culcat, pe hol, sau in alt loc nefiresc, un pat era schimbat, patul meu, nu era patul meu, si asa mai departe, tot felul de ciudatenii nefiresti. Tina minte ca eram foarte mahmur sau ametit si intrebam, ma miram, nu intelegeam de ce, si sonea + alti oameni (necunoscuti) imi spuneau ca e foarte normal, ca ce, nu vad nimic dubios in asta. Pana si vederea de la geam era alta (o curte interioara cu caini si copii) si totusi era apartamentul meu, si totusi nu.

Episodic: Cu Cristi Cucu pe Calea Victoriei care era inchisa pt circulatie, un aparat mare schimba sau indrepta semafoarele suspendate sau le intorcea cu fata in sensul celalat, cineva monta semafoare provizorii pe picioare, pe socluri. Gandesc ca e o manifestatie ceva sau un eveniment.

Intram pe o strada pietonala inchisa, si eu zic ca intru pana la MacD sa imi iau un hamburger, dar de fapt ma trezesc ca am intrat in KFC, dau sa ies si il vad pe Cucu afara cu un alt om tinand suspendat amandoi, un copil.

Sunt intr-o piateta, un parculet in amfiteatru asa, si Ema pisica mea e cu mine, fara lesa, si e foarte speriata, fuge din loc in loc, panicata de prea multa lume, se lasa pe vine, da urechile pe spate. Eu o prind si o tin in brate, o linistesc. La un moment dat o bag intr-o sacosa de panza, ma uit inauntru, ea sta incomod, se tot framanta, dar sta acolo, se simte protejata.

FIN

Nomenclatoru de vise 56 01/2013 Episodic: Ma opreste zmucit, destul de violent, un om gras si indesat, trecut de 50 de ani, parca fara camasa, eu ma intorc, si el imi arata doua furculite, fiecare intr-o mana - voia sa mi le dea sau ceva.

Mai jos, eu coborand pe treptele unui parc, o masina sau ceva, un obiect mecanic, parcat ilegal pe carosabil, e ridicat de politie. Echipele de ridicat ii scot o piesa, ceva mecanic in miscare, s se uita la ea. Posesoarea masinii, o cucoana, sta si priveste contrariata. Mie mi se pare idiot - de ce nu iau masina cu totul si studiaza numai aceasta piesa mecanizata care s misca in continuare.

Doua sau trei pisici pe burta mea.

In vizita la McCann, destul de beat si jovial. Si o fosta colega, Jojo, pleaca. Botan ma prinde pe hol si imi spune ca ne-am vazut pe nujtiuce partie de schi, dar ca eu eram beat si am plecat repede.

Cautam o fata disparuta intr-un parc in amfiteatru, fugim mult, urcam scari. Eu sunt la bustul gol, in pantaloni scurti parca. Nu reusim sa o gasim. Eu ma agit mult si ma uit la mine, la

picioare. Vad ca am peste genunchi niste pantaloni scurti elastici, care sa imi tina mai bine incheieturile, dar care tot cad. Ar fi fost buna o fasa elastica doar peste genunchi, gandesc, si ii dau jos, pentru ca imi tot cadeau si ma incomodau.

Sunt in Sri Lanka cu un grup de amici. Stam la un hotel foarte aproape de aeroport dar si de oras, de care ne despartea un bulevard lung si lat. Hotelul e un apartament dintr-un bloc romanesc, la parter. Iesim pe strazi si suntem undeva langa ocean. Parasim carosabilul si ne aflam pe plaja, plaja maloasa, din noroi intarit de unde s-au retras candva apele. Din noroiul asta se formeaza alte sosele, benzi de circulatie. Eu fug pe una dintre ele si de abia scap cand un camion era sa ma calce. Mergem pe stradute intortocheate, ne pierdem si ne invartim in cerc.

Eram tot timpul panicati ca trebuie sa ajungem undeva la timp. Cred ca stateam vreo 2 zile si o noapte. Vine noaptea si noi ne inghesuim multi intr-o masina condusa de un srilankez. Eu stau cumva cu fata inspre in spate. Mergem printr-un cartier cu blocuri ridicate peste nivelul strazii, intr-o bucla, ca in Drumul Taberei sau Lacul Tei. Ajungem inspre dimineata undeva intr-un complex hotelier comunistoid, care parea parasit. Ii traversam curtea si pe partea cealalta intr-o parcare, bem bere. Transfer intr-o camera pe o canapea, cand Ioana H, o colega de la Saatchi sau o alta fata, Georgiana C, vine la mine si imi prezinta un plic, spunandu-mi ca am castigat nu stiu ce. Deschid si vad ca plicul e plin cu niste insigne si decoratii, si o bratara interesanta, rosie, cu vulturul nazist, auriu. Toate insignele, decoratiile si bratara aveau insemne naziste.

FIN

Nomenclatoru de vise 57 09/01/2013 Eram cu un grup mai mare, fete si baieti, la un resort tare misto, undeva pe malul marii, vara, soare, cald, apa albastra albastra, palmieri, destul de exotic. Jucam tot felul de jocuri pe plaja, volei, si ceva un joc in care un individ sta intr-o structura de plastic cu gaurele, iar altul, din exterior, arunca o bila alba de plastic inspre acea structura. Bila nu patrunde, ci este respinsa de structura. Imi dau seama ca pe structura nu sunt gauri, ci semisfere umflate care resping bila, o deviaza in diferite directii. Nu stiu care e rolul omului de dinauntru.

Inapoi la hotel stam mai multi intr-o camera. In camera de vizavi e cazata Simona I, eu incerc sa intru peste ea dar vreau sa nu remarce colegii mei de camera.

Ne plimbam cu totii pe culoare, e un semi inttuneric de asfintit sau de rasarit, lumina calda de soare. Iesim pe niste terase mari, cu vedere spre alte corpuri si curti interioare ale hotelului

mare. Unele corpuri arata ca o cetate medievala, Peles, Pelisor ceva sau chiar mai vechi, dar tare cochete si ingrijite.

Cumva stiu ca trebuie sa ajung pana in Bulgaria, in Sofia daca nu ma insel. Le spun asta prietenilor mei, zicand ca intr-o zi, ma duc si ma intorc fara probleme.

Dimineata o iau la picior, sau cu un autobuz. Las statiunea in spate, si peisajul incepe rapid sa se schimbe radical. Devide mult mai arid, mai pietros, cu intinderi mari de stepa montana, cu ochiuri de apa, lacuri glaciare, dar fara zapada. Imi dau seama ca sunt in stepa mongola, ma indreptam spre Ulan Bator (care culmea, era foarte aproape). Ma catar pe stanci, ma apropii de orasul mongol (care brusc, nu mai stiam exact care era). Apar mongolii, cu trasaturile lor, cu ochii mici si rosii tare in obraji, ciupiti de frig si de vant, cu caciuli si costume traditionale, tare frumos. Peisajul e minunat, la fel si oamenii. Vreau sa ii fotografiez dar mi-e teama de stereotipurile culturale sau cum ar putea ei recepta asta, si oricum n-am aparatul la mine, il lasasem la resortul de la plaja. Ma catar pe stanci ajutandu-ma de un bisturiu?! si ajung in oras, blocuri comunistoide mari, si stradute inguste, pline de viata, comercianti si oameni multi, firme luminoase si tot felul de produse, semne scrise in limbi pe care nu le inteleg. Un semn indica spre aeroport. Din vale, de printre stanci, de sub un pod natural din piatra, apar tot mai multi mongoli, parca ar fi venit un autocar sau un tren plin, se catara pe stanci, intra in oras, si cu costume traditionale, fete tipice si bagaje, saci sau papornite, se scurg cu totii pe stradutaingusta plina de comercianti, pe drumul spre aeroport, gandesc.

Brusc imi dau seama ca trebuie sa iau avionul spre Bulgaria, dar nu stiam cat e de departe destinatia mea de acest oras mongol, care oricum nu stiam care era.

Ma opresc in dreptul unui comerciant care vindea palarii interesante. O scot pe a mea si i-o ofer comerciantului sau altui client care mai era acolo, si eu probez o caciula/palarie pe care o avea la vanzare. Spre uimirea mea, mongolul vorbea foarte bine engleza, era serviabil si jovial. Nu facem targul pana la urma.

Eu ma gandesc daca pot totusi sa ajung pana in Bulgaria si inapoi la statiune in aceeasi zi. Acum mi se pare cam imposibil si ma gandesc sa ma intorc.

Peisajul e stancos, pietre, stepa mongola, oamenii sunt extraordinari, totul e invadat de o lumina alba, reflectata de pietrele calcaroase, albe, albite de vant si de frig, e soare si e tare ger.

FIN

Nomenclatoru de vise 58 21/01/2013 Eram pe o plaja mica, undeva la asfintit, o plaja ca de golfulet, comparabila cu cea din 2 Mai. Asteptam sa vina cineva, vine o barcuta mica, de la turci, cu un turc batran, o barcuta cu motor si cu coviltir, o barcuta de pescar. Din ea coboara un turc batran, e bucurie mare. Turcul aduce un mic carusel, pe care il montam, un carusel cu lanturi. Incepe o mica petrecere, acolo pe plaja, copii se dau in carusel, care are motor dar se actioneaza cumva si manual, printr-o parghie, pe care o invarti intr-un sens si caruselul se invarte. La un moment dat caruselul se blocheaza pentru o perioada. Ne uitam cu totii, la motor, la piese, totul pare a fi in regula.

Deodata caruselul parca e pe un deal, in gradina botanica. Revenim pe plaja. Eu iau doua paie, le imbin, modific maneta si o invart in sensul celalat, caruselul reporneste.

La un moment dat, zgomot mare, trec multe avioane si elicoptere, la joasa inaltime, bombardiere vechi (anii 60), cu elici, si cateva avioane cu reactie. Ne uitam cu totii in sus, apoi, ca la un semn, fugim panicati inspre mare. Toata lumea intra in apa, apa rece si neagra, si sarim intr-un banc de scoici albe, foarte foarte multe, care plutesc ca o bariera, destul de departe de mal. Inotam printre carcasele de scoici care plutesc, care ne inconjoara, ne invadeaza. Inotam frenetic printre ele, apoi o luam inapoi spre mal. In timp ce ne intoarcem, observ foarte multi cai care inoata si ei disperati spre mal. Sunt mari, masivi, mi-e frica sa nu ma ating de ei in timp ce inot, sa nu ma loveasca. Unii cai inoata pe sub apa, cu gurile cascate toti, parca respirand sub apa, sau cautand aerul. E evident ca se ineaca. Alti cai doar stau sub apa, stau imobili, pe fudul apei, in picioare si se uita in sus, cu gurile ranjite, deschise, cautand aerul, doar stau acolo sau sunt deja morti, impietriti in pozitia aia. Ajungem la loc pe plaja, totul pare ca s-a calmat.

FIN

Nomenclatoru de vise 59 29/01/2013 Taica-miu isi facuse un avion usor, de mici dimensiuni, dintr-un schelet cu panza neagra, parea cam fragil, dar zbura cu el, el stand cumva pe avion pe burta, si eu stateam tot pe burta undeva mai in spate, pe un suport special. Si zburam amandoi prin Gradina Botanica, peste intinderi

mari, destul de sus, si din cand in cand faceam picaje abrupte, ca sa trecem cu burta avionului prin mlastini si ape, treceam razant, cat sa scufundam burta avionului prin apele mlastinoase, pentru ca apoi sa ne ridicam iar. Parea periculos si fragil, insa schemele ieseau de fiecare data.

Episodic: eram intr-un tren sau intr-un metrou, care nu parea de pe la noi, mare, ciudat, cu tuneluri enorme.

Eram la ai mei si ma certam cu ei, impingeam mobila reconfigurata a casei mele, faceam dus in baie cu nasul meu in vizita la ai mei, le spuneam alor mei ca trebuie sa creada mai mult in mine si sa vada cat sunt de capabil de lucruri marete si geniale, ai mei spunandu-mi ca sunt nebun.

FIN

Nomenclatoru de vise 60 19/02/2013 Eram cu Coada sau cu vara-miu intr-un oras misto, cu strazi in panta, unde am intrat intr-un bloc de locuinte interesant, cumva nitel decrepit dar interesant, cu terase la fiecare apartament, si cu o terasa mai mare undeva cam la al treilea nivel, de unde se vedea interesant, o piateta, strazile largi in panta care coborau inspre mare, casele, lumea si cafenelele din piata.

Iesim din bloc si mergem in piateta, ochiul meu vedea o fotografie interesanta insa din aparat se vedea mai aiurea, eram prea jos si nu puteam surprinde toata deschiderea si inclinatia strazii asa ca am renuntat la poza. Era soare, caldut, undeva dimineata. Blocul de locuit era portocaliu, caramiziu. Copacii inverziti, curatenie, cerul albastru, apa turcoaz.

Ne intoarcem din acel oras in Bucuresti, cu un tren, compartimentat aiurea, cam ca un tramvai.

Noi stateam fix la prima usa din primul vagon, in sensul de mers, in spatele conductorului/vatmanului, pe niste scaune din lemn capitonate cu o catifea cam batuta, mov.

Inainte sa coboram, o femeie care probabil mergea mai departe, ne intreaba - De unde v-ati ridicat? Unde ati stat? Care a fost FIX scaunul vostru, ca sa stiu sa ma asez acolo, ca scaunul ala nu se clatina sau nu cade... ceva de genul asta. I-l arat cu mana - uite ASTA, asta - si coboram din tren undeva in Centrul Vechi, care era plin de gunoi, cam mizer, sub niste arcade in care era organizata o gradina de vara cu banci si mese lungi, pe jos era moloz si gunoi, lemne, resturi de beton, sticla, etc, si putea a pisat. Comparand cu orasul frumos de unde venisem, ni se parea aiurea rau si eram tristi. Insotitorul meu o ia inainte, iar eu descopar ca imi uitasem in tren geanta neagra cu haine sau cu echipament foto si ma grabesc sa ma sui inapoi in tren sa imi iau geanta. Ma sui, ma duc fix unde am stat, iau geanta, dar bineinteles, trenul pleaca. Acum nu ma mai pot da jos. Noroc ca trenul inalt, ca un tramvai, mergea pe sine ca de tramvai, prin oras.

Ajunge numaidecat undeva la Piata Presei Libere unde coteste spre dreapta si incetineste, oprind la un stop! Moment in care, imi iau inima in dinti si sar din el, linistit ca sunt inca in Bucuresti, pe strada. FIN

Nomenclatoru de vise 61 27/02/2013 Eram undeva intr-o tara nordica, Suedia, Norvegia, si participam si eu (!) la Olimpiada de iarna, si concuram primul intr-o proba de coborat cu schiurile, pe o partie plina de damburi si denivelari la care treaba era sa sari cat mai mult si sa faci diferite scheme in aer. Eram imbracat in costum de nylon albastru si lucios si stramt si aveam niste schiuri rosii foarte inguste si destul e lungi, cam ca cele de ski fond. Bineinteles, am facut un cacat, nu-mi prea ieseau schemele, ba chiar era sa si cad. La finish ma asteptau Coada si inca cativa oameni. Si usor fastacit si rusinat, termin cursa si ma dezechipez rapid stiind ca nici macar nu m-am calificat.

Apoi iau de undeva un par, un batz lung cu un gen de somoiog, de chibrit in capat, si o apuc pe schiuri, pe drumuri, pe poteci, prin padure, pe sosea, samd. IN spatele meu, o tipa pe schiuri, cara o flacara olimpica. Trebuia sa ajungem amandoi undeva, ea cu torta eu cu chibritul lung, sa aprindem ceva, dar undeva departe, la cativa kilometri. Cumva eu o intrec, sunt in fata ei, si la o intersectie, o iau si mai repede si observ ca tipa nu mai e in spatele meu. Ma pierdusem, si ajung undeva intr-un satuc, pe soseaua care ma conduce catre niste scari cu balustrada groasa din trunchiuri de lemn. Acolo - aglomeratie maxima - foarte multi copii nordici de scoala primara (clasa a 8-a maxim) cu profesorii lor stateau la o coada care inainta greu, ca sa urce undeva. Vad un indicator pe care scria ca acolo sus, e nustiuce manastire medievala, fortificata.

Ma gandesc ca daca tot m-am pierdut si am ajuns aici, sa o vad si eu. Imi scot schiurile si urc in clapari. Ajung sus, pe o platforma din beton, unde era amenajata ca o sala de conferinte, o clasa ceva. Bag un cap si ies, si pe platforma de ciment, ca o esplanada, ma astepta Monica G, colega mea de la AV si cu varul meu, zambind complice. Ma uit in jur si vad foarte multi oameni, de varste diferite, copii, batrani, etc, care fumau iarba. Un tip pe la 60 de ani vine si ne cere un foc sau ceva iarba, si isi aprinde un mare joint. Ma relaxez vazand ca toata lumea fuma si ca toti aveau foarte foarte multa iarba, si fumez si eu. Monica ma intreaba ceva, dar eu deja ma hahaiam de zor. O tipa de langa mine rade si ea, fumata probabil, de faptul ca eu eram spart.

Apoi ca sa intram in acea sala de conferinte unde copiii stateau in banci, stiu cumva ca trebuie sa ascund iarba MULTA pe care o aveam/primisem, si o chinui cumva i niste pungute, si o presez, una din pungute se sparge, iarba curge, dar pt ca aveam FOARTE multa, si toti aveau si faceau risipa, nu m-am mai complicat sa o strang.

Cadrul se transpune apoi pe scara la varul meu, str. Floare Rosie, Militari, in apartamentul lui sau unul identic al unui vecin de deasupra, unde faceam ceva, intram prin camere si ma uitam,

cautam ceva, si in dormitorul unchiului si al matusii, existau niste boxe foarte foarte mari, un sistem nemaivazut de sonorizare performant.

FIN.

Nomenclatoru de vise 62 04/03/2013 Eram intr-o sala enorma intunecata, si undeva sus, pe un perete de bazalt, o stanca neagra, stateam cu un gen de semizeu, de demiurg dezbracat si discutam despre o paralela intre religiile actuale, sau crestinism anume, si un tablou de-al lui dali, cu o masina de epoca, cu un personaj si ceva flacari, si spuneam ca ala e reprezentarea plastica, interpretarea Noului Testament, si masina e carutul, carul de foc, si flacarile sunt nujtiuce, si personajul e ca un cavaler al apocalipsei sau un mesia samd. Si demiurgul ma contrazice, sau imi spune ca asa e numai la ortodocsi, nu si la catolici, sau ceva de genul asta.

Sunt afara nopaptea intr-un cartier ca Militari sau Teiul Doamnei, intre blocuri, lumina galbena de becuri de iluminat public. Si sunt undeva foarte sus, afara, printre blocuri, pe o constructie inalta si ingusta, ca un autocar dar mult mult mai inalt, vreo 10 metri, facuta din carton sau lemn. Si ma catar pe ea, incercand sa fug de niste soldati, niste trupe speciale cu casti si cagule care veneau dupa mine cu pusti si pistoale. Ajung sus unde din podea iese Anthony Hopkins, slab si chel si destul de dezbracat, cu o seringa in mana . Parca si eu aveam o seringa. Si stiu cumva ca trupele alea il vanau pe el nu pe mine, insa el imi jucase o festa, imi intinsese o cursa, astfel incat sa ma faca pe mine cel vanat.. Eu incerc sa il intep pe el cu seringa enorma si sa-i injectez un lichid si sa fug.

FIN

Nomenclatoru de vise 63 22.03.2013 Episodic: - mancam mancare de pisici sau de caini, si parca nu avea sare - Jean oriunde se ducea cara inauntru o lada mare, un cufar compartimentat cu mancare pentru caine, de texturi si granulatii diferite, iar eu ma gandeam cum o cara ca e cam grea

- usa din spatele biroului meu se deschidea si comunica ar cu Creatia, si cineava din CS spune "Bai, cheama-l si tu pe Gojira!" Eu zic asta cuiva care statea langa acea usa, si gandesc: Pe Gojira?! Grasul ala?!, persoana baga capul in Creatie prin usa, il striga pe Gojira. Vine altul, parca un coleg Giogu, fara nicio legatura cu Gojira si zice - "am venit eu, il inlocuiesc pe Gojira ca Gojira nu e".

- Betty plangea da nu mai stiu de ce FIN.

Nomenclatoru de vise 64 25.03.2013 Eram in Gradina Botanica si stateam pe o banca, intr-o zi insorita. Eram singur, si parcul era plin de lume. Deodata nu pot sa nu remarc multi negri, cate 5, undeva un pic mai incolo, apoi alti doi, venind din alta directie, apoi din alta directie 2 evrei ultraortodocsi dar imbracati modern, ciudat, hiphop (vezi referinta), impreuna cu niste palestinieni, si cativa arabi. Evreul hiphop era gras si imbracat in haina de blugi si pantaloni de blugi cu turul jos, si avea un fes cu forma ciudata, usor tuguiat, galben. Ii suna telefonul in idis, ceva o melodie hip hop idis.

Lumea nu ii remarca, doar eu ii vedeam adunandu-se din toate partile, in grupuri mici, africani, evrei ultranationalisti, palestinieini si arabi. Intamplarea face ca eu eram imbracat in pantaloni de camuflaj si tricou kaki si jacheta militara. Mie mi se pare ceva ciudat si dau sa ma ridic si sa fug de acolo, prevazand un atac al acestei coalitii de dubiosi. Fix cand ma ridic, ca vreau sa fug si sa dau alarma, si teroristii ma observa la randul lor, si incep sa traga in oameni, in toti cei care erau prin parc, batrani, copii, nu conta, si mai ales dupa mine, sa ma vaneze.

Fug si incerc sa ma ascund, ei ma urmaresc. Dar deodata dau de alti soldati sau ceva paramilitari, imbracati in crem deschis, salopete militare, cu o emblema pe piept, tineri si angelici si barbati si femei, un gen de trupe speciale care sa apere universul, eroii buni, care preiau salvator lupta impotriva teroristilor. Eu ma alatur lor, le acord sprijin, ei imi acorda protectie.

Am prezentat o idee de reclama sau de film de prezentare pentru Institutul Atomic din Magurele. Dimineata eram acolo in Magurele pentru discutii cu un sef, un director. Un tip gras baietel asa nu ma lasa sa intru, eu mint ceva, ca sunt asteptat, si intru singur prin curte, gasindu-l pe director sub un cort, cu ideile mele in mana. Imi spune ca s-au aprobat toate si ca trebuie sa filmam. O scena o contine pe bunica-mea rusoaica jucand tenis. Ea apare un pic mai

incolo, intr-o rochie eleganta, inflorata, pe tocuri, plutind parca prin aer, foarte serioasa, si cand ma duc sa ii explic rolul, nu vorbeste cu mine si se uita fix.

Ma transpun apoi pe un coridor foarte lung si intunecos, cu usi de o parte si de alta, cu tevi pe tavan, ca dintr-un beci. IN camerele mici si insalubre si intunecoase, ca niste celule parasite, toate cu usile deschise, nu era nimeni. Eu inaintez pe hol, catre capatul celalalt si ma uit in fiecare camera. Pe parcurs, apar fantome, fetite mici, copii, batran, nu imi fac nimic, eu doar le remarc, ele apar si apoi dispar. La capatul holului dau de niste militieni, paznici, imbracati in uniforma si suiti pe o pasarela, uitandu-se fiecare pe cate o fereastra mica. Beau votca si rom si fumeaza. Ei vand bilete, inspre afara, prin acele mici ferestre. Asta era de fapt casa de bilete a Institutului Atomic de la Magurele. Vorbesc ceva cu ei, si ei imi spun ca da, mai apar fantome pe acolo, pe culoarul ala, dar sunt foarte relaxati si joviali, si imi spun ca nu fac nimic, sa nu le iau in seama. O iau inapoi pe culoar, aceleasi camere, intuneric, umezeala, fantome, ajung la capatul celalat si urc o scara cu gasvant, si ajung intr-o camera sus, luminoasa si cu parchet in care era un prieten, Claudiu tulceanul, si maica-mea copil. Trebuia sa filmez ceva acolo si cumva realizam ca asta era o casa de copii.

FIN.

Nomenclatoru de vise 65 26.03.2013 Mergeam mult cu trolebuzul, un trolebuz vechi, veneam din Drumul Taberei. In Cotroceni ma intalneam cu K langa cinematograful Glendale (aici se amesteca visele in cap, nu mai stiu daca am visat asta acum sau mai demult) si acolo ma astepta motocicleta veche a lui Lucian, un Harley cam prafuit cu un bord mare, cu niste abtibilde pe bord, eu vreau sa il mut, sa il intorc in loc, pe cric, si il rastorn, dar nu pateste nimic. K imi spune cumva, imi da de inteles ca ar vrea sa mai incercam odata, intr-un final, sa mai fim impreuna, eu parca vreau, dar ma simt tare vinovat fata de A, cu care sunt acum si nu stiu cum sa fac.

Ma transpun apoi intr-o casa veche, la masa cu mai multi insi. Masa mare, e un pranz sau o cina, nu imi dau seama cine e la masa. La un moment dat, niste personaje de la masa incep sa se ridice in aer, prinzand proportii enorme, si transformandu-se din oameni in monstri grotesti, malefici, diavoli si satane (cam 2-3). Eu vad lucrul asta, si ma retrag in patru labe trecand printrun glasvant, ascunzandu-ma, pe burta, intr-o bucatarie, in spatele unei servante pline cu vesela.

De acolo, foarte infricosat, vad cumva camera de masa, cu satanele in aer omorandu-i si chinuindu-i pe restul mesenilor. Monstri plutesc in aer si fac lucruri nasoale, malefice, desfigurati de ura si furie si rautate. Unul ma vede si vine dupa mine in bucatarie. Eu stau intins pe jos si ma prefac mort - dau ochii peste cap, fac spume la gura. Monstrul vine dupa mine si nu

crede in prefacerea mea, totusi eu ma schimonosesc pe jos, ca monstrul sa creada ca imi dau duhul sau sunt deja mort, si sa inteleaga ca nu mai e nevoie sa se complice cu mine. Insa satana vine foarte aproape de mine si imi spune ceva de genul ca o sa omoare toti oamenii si pe toti cunoscutii mei, si eu ii zic monstrului sa le crute pe K si pe B, sa nu le omoare, mai bine sa ma omoare pe mine si sa le lase pe ele in pace, monstrul cam rade, si imi zice ca mai vedem, sau ceva de genul asta, daca eu chiar mor acuma si nu ma prefac, sa scuip, sa imi curga din gura, si eu faceam asta, scuipam si lasam asa sa imi curga din gura pe linoleum, incat dracul sa ma creada ca imi dau duhul, el statea si se uita la mine si radea.

Inot intr-o piscina, un rezervor sau ceva, dar apa e foarte misto, albastra si luminata de dedesubt de becuri cu lumina calda.

FIN.

Nomenclatoru de vise 66 27.03.2013 Eram cu un coleg de munca, Catalin R, intr-un gen de depozit cu podea de praf/nisip. El imi spune ca a organizat o excursie pentru mine, el si un prieten Tudor P, regizorul, undeva la Medgidia sau Navodari. Eu nu prea intelegeam de ce acolo, ii ziceam ca mai bine in Vama. Dar el parca nu ma aude si continua, ca a aranjat totul si ca ne costa 15 milioane de caciula. Mi se pare enorm dar nu pot comenta si ma gandesc de unde fac rost de bani. El imi spune ca a dat deja avansul, si eu ma tot gandesc de unde sa ii dau banii, si ii tot zic ca i-i voi da in cateva zile cand intra salariul.

Ne transportam in alt decor, suntem undeva in Malaesia sau in Tailanda, eu cu Catalin R si cu Coada sau cu vara-miu. E praf pe jos, iar pe partea cealalta a drumului, e o constructie din lemn parter si etaj, unde pe niste terase, mananca niste localnici, pe care puteai sa ii vezi din strada.

Unii jonglau, altii mancau agitat, mie mi se pareau tare pitoresti. Scot aparatul si vreau sa le fac poze, unii ma observa si fac semne de refuz, eu nu prind unghiul potrivit, trag la repezeala iste poze de care nu sunt multumit, maneta de armare a aparatului se pliaza ciudat, parca sunt la ultimul cadru, singura poza trasa nu stiu daca e expusa corect, dar armez iar si pare ca mai am film si ca filmul nu e rupt.

Acum suntem inauntru pe niste culoare, toatul e din lemn, podele, pereti, mese, bancuri de lucru, e un asfintit sau un rasarit frumos, pe ferestrele din lemn intra inauntru pe culoarul

stramt o lumina placuta, calda, eu sunt cu vara-miu si trecem printre niste comercianti de peste care il si diseca/portioneaza, sunt pesti mari.

Ma bantuie sentimentul ca nu imi ajung banii sau ca nu am bani destui la mine.

FIN.

Nomenclatoru de vise 67 05. 2013 Eram in Statele Unite intr-un motel langa un oras mare, un motel cu case joase si lungi si cu terasa, undeva pe inserat. Eu ma asez la o masa si comand sorici de porc. Si in loc sa mi se aduca sorici, mi se aduce un purcel intreg, numai pielea, cumva fiarta si afumata, cu cap, picioare, tot, intreg. Si eu nu stiam cum sa il mananc. Un american de langa mine imi arata – cu o furculita speciala ca o grebla, se trece peste piele si se rascheteaza, lasand dedesubt grasimea. Astfel se manca sorici la americani.

FIN.

Nomenclatoru de vise 68 31.05.2013 Eram cu mai multi in ceea ce parea un centru vechi, dar altfel, schimbat. Si era noapte/seara si ne uitam catre o terasa acoperita, un restaurant cu mese pe un podium de lemn, acoperit cu panze albe de in. La o masa era Maria cu ai ei, cu prietenul ei si cu o femeie pe care o vedeam clar ca semana leit cu Ana, dar schimbata, imbatranita. Ma gandeam daca e Ana, dar nu imi venea sa cred. Pana la urma mi-am dat seama ca era mama ei. Vine la mine si zmabind, cu niste riduri de expresie langa gura, imi spune ceva si peaca. La un moment dat apare la masa si Ana, acum cu prietenul ei, destul de sters, cu o fata comuna, un pic grasut, banal, potolit si blonziu.

Eu ma tot uitam la ei si ii studiam de la distanta, cautam sa o vad pe ea.

Suntem apoi pe o terasa, undeva sus pe o cladire. E o petrecere mare, sut si ai mei. Se manca saorma pe care ne-o faceam singuri, taind din totemurile de carne instalate din loc in loc. La un moment dat imi cade un chibrit intr-un sertar plin cu petarde si pocnitori de la un birou de pe acea terasa. Ne uitam cu totii oripilati asteptand ca alea sa ia foc. O petarda doua explodeaza,

apoi una mare, cu mai multe explozii, se aprinde. Inchid sertarul si exploziile se petrec inauntru, iese fum gros, se panicheaza lumea si petrecerea se intrerupe, parca vin si pompierii.

Ma intalnesc apoi pe strada cu niste protestatari anarhisti rockeri, punkeri cu creste si lanturi acre ma iau cu ei in demonstratia lor, intr-un aeroport, unde la etaj pe un balcon, montam rapid un televizor cu fata inspre publicul de jos si il bransam la un player sau la o instalatie de bruiaj, ca sa difuzam un mesaj. Publicul de jos ne observa si ovationeaza si ne aplauda, dar vine politia si ne intrerupe, ne panicam si strangem toate echipamentele in graba. Politia ne ia si ne interogheaza, ne legitimeaza si ne perchezitioneaza, sunt imbracati in civil si eu le spun ca nu am nicio legatura cu oamenii aia, totusi ma intreaba de unde ii cunosc si imi spun ca nu le place ca ma inhaitez cu ei in timp ce ma bruscheaza perchezitionandu-ma. Politistul era imbracat intrun pulover maro cu model crem. Eu ii spun ca e neplacut si nenatural.

Sunt undeva la metrou, in subteran, si ma intalnesc cu Ana, care abordeaza un alt stil, mult mai drect si mai in forta, zicandu-mi ca nu e inca hotarata pe cine sa aleaga, pe mine sau pe prietenul ei nou, si ca n-am putut fi impreuna pentru ca eu nu faceam ce trebuie – imi spune, “Mai Alex” – ca nu ne tineam de mana pe strada, ca nu ne imbratisam pe strada si ca nu ne pupam. Pe strada.

Noaptea in acelasi centru vechi, se pregatea o scena mare de concerte, undeva pe o strada ingusta, intre cladiri mai inalte, cam aiurea asezata. Pe scena repetau Uriah Heep sau Pink Floyd, noaptea, fara public, in pregatirea concertului ce avea sa fie. Jandarmeria insira garduri.

Ma intalnesc cu Dacian, un handicapat cu defect de vorbire si usor paralitic, care era beat mort (bea vodca sau tuica dintr-o sticla de plastic, parca imi ofera si mie) insa care, datorita bauturii, se misca mult mai bine si vorbea mult mai coerent si normal, fapt care ma uimea.

FIN.

Nomenclatoru de vise 69 05.06.2013 Stateam undeva intr-un apartament de 4 camere al bunica-mii, impreuna cu maica-mea si cu taica-miu. Bunica-mea era foarte apatica, cumva pierduta si absenta, ca pe Alzheimer. Maicamea se enerva, taica-miu era placid ca de obicei. In casa era o atmosfera intunecoasa de lumina filtrata. Ai mei dormeau in patul vechi al bunica-mii, indesat cu grau intr-o camera in care nu mai aveai loc de pat. Bunica-mea dormea in alt pat. Planul apartamentului era similar cu cel al apartamentului celeilalte bunici si al varului meu. Maica-mea arunca piure sau ceva fierturi in

farfurii. Nimeni nu vorbea. Atmosfera tensionata. Eu ma enervez si dau sa plec. Maica-mea imi spune ca ar trebui sa ma gandesc sa ma mut aici intr-o camera. Eu injur si plec.

A doua zi, undeva in niste hale, studiouri. Filmam un film SF sau de actiune. Parca si ai mei erau atori. Eu sigur eram, si bunica-mea la fel. Ea la fel de absenta si apatica, cu privire pierduta, dar machiata si aranjata. Nu stia exact ce trebuie sa faca, si ma intreaba daca joaca si ea azi si cand o fi, sa ii spun ce are de facut. Imi mai spune ca atunci cand vine randul ei, sa o dau cu pudra si apoi cu rosu in obraji, si la fiecare dubla, cand imi mai zice ea, sa vin sa completez numai cu rosu. Eu o linistesc si ii spn ca de astea se vor ocupa fetele de la machiaj. Ies apoi din studio si bunica-mea imi spune sa ii iau si ei un sanvis. Trec printr-o parcare, pe langa o benzinarie, plin soare, si ma refugiez pe vine sub o copertina de plastic care filtra lumina in verde/albastru, intrarea unui bar sau magazin subteran irlandez. Stau pe vine si imi aprind o tigara observand studioul de peste strada. Apare Rulea si imi spune ceva sau ma saluta, si imi spune sa ii iau si lui ceva de la benzinarie. Ii iau, si imi aduc aminte ca am uitat de sanvisul bunicii. Aveam un sentiment continuu ca o sa intarzieam la filmari.

FIN.

Nomenclatoru de vise 70 28.06.2013 Visez alb negru. Sunt undeva intr-o sala cu multa lumea, un studio, insa mai mic, si explic regizorului, asistentilor si celor prezenti, si lui Pop, cum vad eu o scena (de dragoste).

Un tip si o tipa, ambii cu capete de vulpe, se intalnesc undeva jos intr-o parcare. Nu au pe ei decat pantaloni scurti mulati. Tipa are profilate niste tate, dar non sexuale. Nu au cozi. Sunt zvelti si inalti. Au slipi albastri. Desi totul e alb-negru. Nu-si spun nimic. Se apropie unul de altul, totul fara sunet. La o intindere de mana unul de altul. Parca emit niste sunete, dar care nu se aud. Nu gesticuleaza, stau inerti si se uita ochi in ochi. Barbatul se trage de slipi si isi coboara privirea in pantaloni. Tipa pleaca. Apoi vreau sa vad un cadru complet, filmat din constructie, cu ei doi sincronizati, la etaje diferite. Tipul in parcare, unde l-am lasat, si tipa un nivel mai sus, ducandu-se inspre un lift. Abii fac aceleasi miscari, fix in aceleasi puncte, dar la etaje diferite.

Atat ea cat si el. Se duc catre dreapta, catre lifturi. Se razgandesc si se intorc deasupra locului unde s-au intalnit initial. Raman acolo imobili, semiprofil stanga spate.

Explic asta iar regizorul spune ca se poate face simplu, si grabit, printr-un artificiu tehnic, imi reproduce cadrul insa din doua filmari separate unul langa altul, nu unul sub altul, dintr-o

singura filmare, pe esafod, asa cum o vedeam eu. Dezinteresat si flegmatic trece mai departe.

Pop se uita la mine resemnat si nu zice nimic, cu mainile pe genunchi.

Mai sunt undeva cu un grup si trebuie sa plecam de la un castel, inspre Franta, cu un tren, insa nu prea avem bani.

Mai visez ceva cu ape de mare destul de involburate si neclare, apoi ceva cu ascensoare, lifturi cu care calatoresc.

FIN.

Nomenclatoru de vise 71 Completare din 03.2013 – [regasit visul inregistrat pe telefon foarte tarziu.]

Eram undeva pe Valea Oltului cu maica-mea si cu taica-miu si m-am dat jos din masina (sau era un autocar al nostru ?) si m-am plimbat un pic pe malul raului si am vazut o harta intr-un popas, o harta despre baile Tusnad, cum poti ajunge printre munti la un buncar, care de fapt nu era buncar, se faceau niste chei, se apropiau muntii, si legionarii romani sau soldatii facuseara un pasaj super ingust, incapand un singur om prin el, printre stancile a doi munti, tocmai pana la granita cu Ungaria sau Cehoslovacia ca sa poata sa scape pe acolo. Eu voiam sa vizitez asta, mi se parea foarte interesant.

Ma intorc din popas, ma sui undeva si intru in microbuz/autocar, le spun alor mei ca vreau sa vizitez asta si sa ma duc acolo, si gasesc pe o etajera de lemn, ca dintr-o camara ceva, o sticla de apa fara capac, cu apa in ea, plina, dar pusa pe etajera cu gura in jos. Apa nu curgea, eu iau sticla asta de pe etajera si il intreb pe taica-miu cum de a pus sticla aia pe etajera, cu gura in jos, plina cu apa, fara sa se verse. Imi spune ca e apa inghetata, a fost pusa la congelator, si eu ma gandesc atunci ca e buna de baut.

Sunt apoi la teatrul Bulandra sau la Nottara, la sala aia de pe cheiul Dambovitei, de la Izvor, si in sala de teatru, vorbesc cu un ungur mai gras, batran, cam ca Soni, da mai gras, el fiind mare mester, mestesugar, si eu ii zic sa imi faca doua fluiere, unul mie si unul Anei, pentru ca e ziua ei la sfarsitul lui mai, si ii tot ziceam de miercuri, sa fie gata miercuri. El era mare mester in metal, iar eu voiam doua fluiere lungi dintr-un metal negru cumva. Era o mare smecherie fluierul asta, iar asta era cel mai tare mestesugar de asa ceva, si se nimerise in sala aia de teatru si eu ii spuneam chestiile astea incet asa si ma bucuram ca l-am gasit. Omul imi spune ca le face, dar eu ma temeam ca sunt foarte scumpe, ceva in jur de 9 milioane unul, dar omul imi zice ca e 110 Ron unul si 50 de ron cutia. O cutie ciudata dintr-un material lemnos, radacinos, imi spune o

denumire ciudata, si apoi imi explica : Hrean mananci ? Da, zic eu. E, uite e din lemn de hrean, de hrean negru, si lumea nu prea stie de el, si nici nu o prea cara, pentru ca e foarte greu materialul asta, lemnul de hrean negru. Eram super entuziasmat : trebuia sa mi se faca 2 fluiere si 2 cutii, unul mie, unul Anei. Ma gandeam sa inscriptionez si initialele pe cutii dar nu i-am mai spus. Intamplarea face ca mesterul asta era din zona aia cu trecatoarea, cu pasajul, cu buncarul, si stia toata smecheria. Mi-a zis sa vorbesc eu cu altii, unguri de-ai lui care se cunosteau cu Jean si cu unii din Legere, sa ma ia atunci cand pleaca inspre Tusnad incolo, ca e sub 1000 de euro benzina si ca sa facem bara bara cu totii, ca imi arata el, ca ma duce el prin trecatoarea asta.

Apoi incepe subit o piesa, piesa Omul, intr-un singur actor, Horatiu Malaele, stiam ca asa il chema, insa nu era Horatiu Malaele. Mai in spate erau si maica-mea si taica-miu, varu si Sonea, parca, insa prea putin pregnanti. Si cum stateam eu de vorba in sala cu mesterul asta fluierar, deodata nu mai e el langa mine, e un alt actor, ii vad perfect figura insa nu stiu cum il cheama acum, mai batran, mai gras, cu barba si mustata, iar el tot vorbea cu mine. Horatiu Malaele se uita la el si ii spune ceva de genul : baa, faci zgomot in timp ce joc eu, insa prieteneste asa, glumet. Piesa se termina, Horatiu Malaele isi pune un fes pe cap si zice : mama, nici nu imi dau seama cand a trecut timpul, va multumesc pentru atentie, si da sa plece. Eu raman cam singur in toata sala, ai mei erau mai in spate, voiau sa plece. Si apare Kreatza, imbracata in paltonas de lana maro, de molton, maro, foarte elegant, drept, cu nasturi, cu guler rotund cumva, anii 6070, ca Jackie Onassis, Jaqueline Kennedy, cu pantaloni maro, toata in maro, cizmulite din piele intoarsa cu toc, botine, tot maro, un maro deschis, spre crem, cald asa, parul ii statea superb, era foare eleganta si delicata, radia, si avea atitudine de Audrey Hepburn. Purta si manusi, avea o poseta mica de brat. Si imi spune foarte direct asa, cu o atitudine schimbata, era foarte increzatoare si in forta : Si ia zi, am auzit ca ai depasit momentul – eu ma faceam ca nu inteleg care moment -, eee… momentul ala, zice ea, cand sentimentele sunt prea puternice, am auzit ca ai depasit momentul si ca esti acuma in ceva, intr-o relatie… Eu bajmageam ceva stangaci.

I-as fi zis chestii dar nu puteam, ei ii cam tremura vocea, si mie la fel, si ii zic, cand dadea sa plece, pentru ca vedea ca nu pot spune nimic – Nu poti sa intelegi cat imi e de greu sa te vad, mi-e ingrozitor de greu sa ne intalnim. Ea zice ceva la fel, mi-e foarte greu si mie, insa mi-a zis cineva ca daca stai intr-o chestie ca asta, la un moment dat o sa dispara si greutate si sentimente si tot. Asa mi-a zis mie cineva, spune ea. Si pleaca.

Noi ne uitam pe geamul teatrului care dadea spre chei, spre Dambovita. Insa pe apa, pe rau, mergeau masini. Iesim din teatru si continuam pe dreapta si de pe o strada perpendiculara cu cheiul, in dreapta, veneau multe masini pe apa, strada fiind plina de apa, apoi intrau pe Dambovita si mergeau la suprafata apei. Mi-am dat seama ca nu era nicio filozofie, era un eveniment de BTL, o prezentare de masini ceva, si toate masinile aveau fiecare din cele 4 roti blocate pe cate o platforma mica si dedesubt un sistem pt ca platforma sa pluteasca. Astfel

masina parea ca pluteste la suprafata apei. Si ii spun lui Sonea – uite ma, iarasi platforme din astea.

FIN.

Nomenclatoru de vise 72 9.09.2013 - eram in spania undeva, si vizitam un parc, o zona din preajma unui muzeu, sau Sagrada Famiglia, dar in loc sa intram pe la intrare, ne cataram printr-o usa care parea a unei case parasite, in sus pe niste maldare de moloz, pe niste scari decrepite, pe unde plafonul se surpase si pe unde tavanul ne apasa. Pe scarile alea apar niste boschetari pe care nu ii remarcasem, parca dormea, tare dubiosi si de care ma temeam, si unul negru, cu ochelari de soare gen pilot cu margini aurii, insa ei ne zic normal, dar apropiindu-se de noi, ca putem ajunge sus pe acolo, printr-o gaura pe care ne-o indica. Ajungem strecurandu-ne printr-o gaura din zis, undeva sus pe o terasa. Acolo pe o masa de masaj ma intalnesc cu o tipa misto, ggoala, care imi spune ca o cheama cumva foarte asemanator cu numele unui loc din barcelona, cunoscut dar pe care nu mi-l mai aduc aminte. Parca ma lasa sa ii pun mana pe tate.

Apoi era o panica intrucat era foarte tarziu - cam fara 20 si eu la fara un sfert trebuia sa ajung la aeroport, dar cineva, intr-un tramvai, ma asigura ca e ok.

- cu un grup ne plimbam pe undeva pe o satrda cu vile din cotroceni, care se schimbase, insensul ca multe case aveau terase exterioare care nu aveau gard catre strada, si podiumuri, pe care se tineau dineuri, lume multa, mese lungi, ca niste nunti de restaurant. La o masa ii vad pe un tip si o tipa, cuplu, pe care i-am cunoscut in vama si care mi se pareau dubiosi. Mai departe, ajung intr-un birt de sat, sau un magazin comunal, unde inainte sa intru, apare K bronzata, intr-o rochie rosie, si in picioarele goale. Ma impunge cu un bat lung, o prajina lunga si subtire si dreapta, lunga lunga, si il propteste cumva langa ochiul meu, ma uitam in lungul lui, si ea la fel. La un moment dat batul se rupe un pic, cade pe jos. Eu intru in magazin, ea parea amenintatoare, ca beata, si foarte rautacioasa si agresiva imi spune chestii nasoale, ca nu sunt bun de nimic etc, eu parca plang. In stau la coada, ea in spatele meu, pana in tejghea, continua cu chestiile nasoale. Iesim din magazin, ma urmeaza, cadem cumva pe jos, si ea plangea acum, si imi spune ceva de genul ca nimeni nu o sa mai fie indragostita ca noi.

- eram intr-un orasel mai mic, pe strazi, un orasel ac de munte, in parcul central sau intr-o piateta amenajata cu mini delusoare, bancute, alei, etc, case vechi. Si tot incep sa apara diformi si oameni foarte dubiosi, ca port, privire, miscari, parca erau nebuni cu totii, eu fug de ei, dar

fiecare se dedubleaza cumva cand incerc sa ripostez, pe ideea ei ma ataca, eu le dau un pum si unl dispare si in momentul urmator, apre o clona, o copie a lui, in alta parte, langa mine. Cel mai tare ma speria o femeie lunga rau, desirata, care mergea aruncandu-si picioarele si mainiel lungi si desirate in toate partile, care era imbracata intr-un trening alb cu albastru ieftin si jerpelit, cu privire de nebuna, gura schimonosita, pometii proeminenti si un par scurt, ciufulit si murdar.

FIN

Nomenclatoru de vise 73 26.11.2013 Sunt cu taica-miu undeva acasa la noi in Cotroceni, maicav-mea e sus, dar blocul parca e altfel.

Noi dam zapada de pe balcon care e mult mai mare si sta cumva sa cada. Zapada e una galbena, murdara, si foarte uda, apoasa. Afara e o lumina galbuie. Cobor apoi cu taica-miu un deal, o straduta in panta, manjita de noroi si zapada uda si galbena, sub care se vad ceva care semanau a sine. Taica-miu zice ceva « Uite, nici de sanius nu merge, daramite de schi » apoi ajungem la o casa care avea pe partea dreapta, in acea coborare de deal, un barulet, cateva mese lungi cu banci, afara. Trecand pe langa el – acum mai iesise soarele – doi pustani asezati la o masa comanda foarte natural la noi, ca si cand am fi fost chelneri, doua sucuri. Eu dau sa zic ceva, dar taica-miu se si duce inauntru sa le aduca. Le pune pe masa in fata lor, ei intreaba unde platesc, si taica-miu le zice glumet – vine un coleg specializat. Plecam si radem de moaca lor care nu intelegeau exact ce se intamplase. Coboram aceeasi strada parca si ajungem undeva jos, tot pe dreapta avand o cofetarie sau magazin mai mare plin cu inghetata. Eu conchid ca vreau foarte mult inghetata chiar daca era iarna. Intram inauntru unde era un haos de nedescris, vanzatoarele in halate albe de dupa o tejghea, un galantar vechi gol, nu puteau face fata clientilor care voiau cu totii inghetata. Acolo se vindeau tot felul de marci super exotice, nemaivazute pe la noi, americane, Hershey si multe multe altele, sau inghetata romaneasca foarte veche, Napoca, una de la Constanta ca un senvis, in ambalaje noi, dar fix dupa retetele initiale, si erau foarte multe si foarte bune, mai toate la cornete, déjà ambalate, multe cu fructe, cu mov, cu verde, etc. Ciudat era ca ti le luai singur cotrobaind in niste cutii de carton pe care nu scria nimic, trebuia sa le descoperi si sa le alegi, si pe urma te duceai cu ele la vanzatoarele care urlau disperate « Mai repede… cate aveti… » . Ciudat e ca toata lumea cauta in cutii de carton ca intr-un depozit, si era intuneric, semi-bezna asa si nu prea vedeai ce faci.

Am luat vreao 6, fiecare inghetata dublata pt mine si taica-miu. Apoi tot cautand prin cutii, dau de niste cutii cu parfumuri, machiaje, cosmetice, farduri etc si conchid ca u mai intereseaza.

Aici e un episod bizar in care apare un monstru in mijlocul unei sali (posibil depozitul de inghetata), ceva imens, si zice ceva si toti oamenii se uitra la el, dupa care eu ma transpun cumva in lumea monstrului, un univers paralel ceva, si sunt spectator cum alt monstru cu 2 capete (barbat si femeie) il despica pe ata si omoara un monstru mai mic din burta lui, care dupa ce moare se retrage la loc in burta monstrului din care a aparut. Monstru mare, vad eu ca era doar corp, gazda pt cel mic, murind, ii zice celui cu 2 capete care l-a omorat : « da cum ai reusit sa ma omori ? » si celalat raspunde « pai te-am pacalit si te-am adus aici in lumea asta paralela unde nu mai esti tu, unde n-ai putere si unde activeaza eul tau, am omorat eul tau, si acum te intorci in lumea normala fara eu, si neavand putere, o sa te usuci acolo » si monstrul mort zice « aaa, da ma, destept, ai dreptate. » Apoi sunt din nou in facultate, incep iar cursurile, ca in toamna asa. Colegii mei ma primesc cu chicoteli si entuziasm, parca numai eu fusesem plecat mult timp si acum revenisem. Ii vad pe Ariciul, pe Berila, parca stateam cu ei in banca, si in fata noastra Adela, Livia si Cristinica.

Aveam un curs ? de religie. SI o tipa sau un tip ne spuneau ceva ca avem un eseu mare de facut pe nustiu ce tema ontica. Pe mine ma cam panica, pt ca ma rupsesem de facultate, si lucram, si nu reuseam sa inteleg pentru cand, despre ce, care e orarul pe azi si pe saptamana asta si ceream toate aceste informatii de la colegii mei care radeau. Adela imi spune sa nu uit sa aduc si banii pt nustiu ce laborator sau curs pe care mi-l platisera ei. Eu zic ca s-a prescris déjà, gandindu-ma ca nu mai am banii respectivi. Cineva imi scrie pe un post-it orarul. Ma plimb apoi pe strazi din Cotroceni, pe langa Palat, si ajung apoi la Eroilor, la florarese, la metrou. O vad asezata in fnd pe o piatra, pe o bordura langa parculet, pe K, imbracata intr-o rochita alba cu picatele albastre sau verzi, mici flori, cu ochelari mai mari de soare. Ezit, pt ca o mai vazusem tot acolo in mai multe randuri, in alte vise sau in alte zile, nu mi-e clar, si ma gandesc ca ma duc sa ii zic ceva, o fi bine, n-o fi bine, cand tocmai apare o prietena de-ale ei, Raluca, cu fetita ei.Ma gandesc unde e tatal, pt ca le vad tot timpul singure, si renunt. Ea nu ma vede. Ma intorc inspre parc unde la o terasa cu banci si mese lungi e un fost coleg de la Saatchi, Sorin Sega, care rade voios i ma cheama la el, ma primeste.

FIN.

Nomenclatoru de vise 74 3.12.2013 Visam cumva toate imaginile in vintage, stil pelicula anii 70, la vremurile timpurii ale televizorului. Si ca intr-o reclama sau ceva material propagandistic, aparea un sticker pe un ecran albastru infatisand apa, pe care scria Bacteria! Aflu apoi (vazand toate imaginile in acelasi

stil de pelicula veche) ca toate apele din Elvetia, rauri, lacuri, ape minerale – erau infestate cu bacteria E-coli. Vad intinderi mari de ape, lacuri, toate infestate, atat de cristaline, insa stiam ca sunt pline de E-coli. Vad cumva apoi intr-un birou Seriful si Primarul din Elvetia (sic !), unul era gras si chel si statea undeva sus, avand biroul ca un blat de bar, iar celalalt intr-un birou identic in oglinda, dar dupa blatul de bar, nu il vedea. Am o imagine cu mine band apa dintr-o sticla de plastic fara eticheta, apa foarte clara, pentru ca stiam cumva sau ma convinsesem ca apa din Elvetia nu are E-coli. [dupa visul asta m-am trezit si am baut multa apa] Visez apoi ca aud un sforait si ca ma trezesc, ma ridic si ii fac semn Ruxandrei insa ea e treaza si ea, si imi arata ca sforaitul vine din salteaua patului. Imi arata cu mana, cu o expresie uimita pe fata. Eu pun urechea pe saltea sa vad de ce sforaie ceva din saltea. [pana la urma ma trezesc si vad ca sforaia Ruxandra] Vis complex cu mine filmand un film sau o reclama compusa din mai multe viniete, pentru o agentie sau pentru o casa de productie, care vindeau Cuma ideea filmului ca fiind a lor, insa eu stiam ca e amea. Una din viniete presupunea un cowboy, in blugi cu camasa si palarie, care fuma trabuc. Actiune, el se bate cu cineva, si in toiul luptei, cu cei doi eroi inlantuiti dramatic, intr-o scena cu foc si batalie, ambii se transforma in Mickey Mouse original, cel vechi, desenat de Disney prin 60-70 care se pupa pe gura unul pe altul. Alta vineta presupune costume multe, tot asa, diversi eroi care fac chestii, si se termina inevitabil cu aceiasi Mickey Mouse care se pupa pe gura. Intru apoi intr-un beci in Cotroceni, undeva, ca intr-un bordei, un nivel cu ferestre la nivelul strazii, ca sa caut niste costume. Ma intalnesc cu niste oameni (femei) pe care ii cunosteam de la alte producti sau din alte agentii. Plecam pe strazi candva la orele diminetii, o bisericuta, la o intersectie niste fete de liceu 16-17 ani, foarte vulgare, se tin dupa noi si ne spun sa ne uitam la ele, la fundurile lor, striga mascari. Se face seara si ajungem undeva in Militari, cu tot grupul, intram incet intr-un bloc, dar ne vine sa radem foarte mult, ca si cand am fi fumati, apare taica-miu si imi spune « Cum credeti ca mai poate cineva dormi acuma ca ati venit voi cu scandal ?! Nu te mai las sa iesi afara ! » eu intru cu toata trupa, hahaindu-ne si cu costume si bagaje dupa noi, intr-o camera mica si intunecoasa din bloc, ca o camera de camin, unde ne culcam cu totii, imbracati, claie peste gramada, pe jos, pe un pian, fiecare pe unde apuca.

Cineva ii zice unei fete care se bagase intr-un sac de dormit « Cristino, am primit o reclamatie ca ai vrea sa te sinucizi sau Am dat alarma, alerta, ca ai avut o tentativa de sinucidere » eu ma duc si desfac sacul la gura sa vad cine era Cristina, pentru ca nu mai stiam sa leg numele de o figura, si descopar de fapt ca era o tipa dintr-o agentie cu care lucrasem eu mai demult, dar pe care nu o chema Cristina.

FIN.

Nomenclatoru de vise 75 07.12. 2013 Sunt protagonistul si in acelasi timp vad si din exterior un film/joc video, desenat foarte misto, cinematic. Sunt intr-o hala, depozit, lumina calda intra prin niste ochiuri murdare de geam.

Doua gagici post punk, goth, danseaza lasciv, au cutite si masti de piele, latex, cizme etc. Pe mine cineva ma tine prizonier si ma duce undeva sus pe o schela, un esafod, unde ma culca pe burta. Le vad de sus pe gagicile fara fata cum danseaza, si cum urca o gagica fara picioare, numai corp, tot asa imbracata in latex, si apoi dupa ea, un pitic fara o mana, caruia i se spunea Calaul sau se stia despre el ca e groaznic. Trec pe langa mine si nu-mi fac nimic. Insa mi se arunca pe spate un robot bio mecanic cu picioare ca de paianjen, toate foarte ascutite, de metal, un robot din care iesea si un cap de barbat cu mustata, parca era soferul sau ceva. Si robotul asta nu ma lasa sa ma ridic, pregatea ceva instrumente si ma intepa in coloana, ca sa intre in mine sau sa imi ataseze ceva. Incerc sa scap de cateva ori, insa robotul era foarte greu, si din cand in cand ma intepa iar, incerc peste umer sa vad ce face dar nu reusesc. Intr-un final reusesc sa il scutur, sa il arunc de pe mine si ma ridic si fug. Jos ma asteapta doi politisti prieteni, doi agenti, sunt niste schimburi de focuri, cred ca omoara acel robot si pe gagicile care dansau si ma iau cu ei, intr-un lift stricat. Vad de sus : doi politisti intr-un lift stricat, doi politisti cu haine galbene, texturate (aici imi dau seama ca e cumva un joc), si cu mine. Liftul ajunge undeva, eu ma dau jos si deodata sunt singur, in alta camera mai intunecoasa si prafuita, cu un birou verde cu sertare, acte, hartii, haos. Si vine la mine un robot mare ca ala auriu din Razboiul Stelelor pe care nu stiu cum il cheama, dar cumva mai masiv si mai gras. Stiam ca trebuie sa fie super nasol si periculos, insa pt ca semana cu ala din Razboiul Stelelor, ma amuza mai mult decat sa imi faca frica. Si robotul asta icnea la mine fara expresie si agita o arma inspre mine, cumva stiam ca o sa mor daca nu i-o iau, insa doar o agita prosteste asa, nu facea nimic cu ea, astfel incat i-o iau. Era o grenada in forma de popic de bowling cu care incerc sa arunc in el, grenada se armeaza insa nu se lanseaza, ramane lipita de mana. Cumva aflu ca e STICKY GRENADE, si nu explodeaza la mine, ci arunca ceva inspre inamic, o pasta alba galbuie fosforescenta, care la randul ei explodeaza pe inamic, tu ramanand cu grenada in mana. La a doua aruncare, arunci si grenada care explodeaza pe inamic. Ceea ce am si facut cu robotul penal. Apoi acelasi robot agita catre mine o alta arma : un aparat ca o cutie verde, patratoasa, mare, cu un indicator gen VU metru si cu un buton/rotita si cu un maner. Tot asa, il agita prosteste. Intr-un moment de neatentie – robotul era tamp, greoi – iau si arma asta. Aflu ca e un WART GENERATOR – aflu denumirile in engleza ! – adica un aparat acre produce radiatii cand invarti de buton si daca il fatai prin fata inamicului, mai aproape asa, ii apar instantaneu negi si bube, umflaturi sub piele. Ii fac asta robotului sau unui personaj necunoscut uman care apare langa el. Parca se mai intampla ceva in visul asta da am uitat ce.

Visez apoi un mesaj amuzant la care rad, pe care trebuie sa i-l trimt lui Coada : ceva de genul – Iti aduci aminte cand vorbeam greceste in parc in Cismigiu si jucam yams ? (nu am jucat niciodata Yams, nu stiu ce e).

Apoi sunt cu o colega din Creatie din Saatchi pe care n-o support si cu alti colegi, foarte dimineata, undeva cred ca in Saatchi, si trebuia sa intram intr-o intalnire. Ea zice soptit – nu intram noi in sala asta ? Io zic : Nu stiu, nu ma intereseaza – pt ca ma durea in cur pt ca nu mai lucram acolo, eram doar in vizita, sau nu stiu de ce ma chemasera.

Apoi sunt intr-un amfiteatru sau o sala de clasa, cu multi colegi de liceu, cu profesoara de istorie Doamna Cojescu imbracata intr-o bluza de marinar cu dungi albe si albastre. Stau intr-o banca lunga undeva pe scena, cu fata la clasa plina, in stanga inghesuit in perete de Coada, Manus sau alt coleg negru (nu am avut asa ceva) care seamana cu Morgan Freeman tanar. In clasa/amfiteatru se tinea Festivalul de Muzica Internationala. Toti colegii sau copiii de acolo cantau la ceva. Erau unii care cantau muzica peruana la fluiere si alte instrumente de suflat.

Unul fluiera foarte frumos, ca dintr-o ocarina, dar doar cu gura, si scuipa mult in timp ce fluiera, ii vad buzele crapate si saliva cum iese. Era vopsit pe nas si avea o caciula peruviana. In dreapta mea sunt niste scari care se termina cu niste usi, undeva sus, care se deschid si comunica cu exteriorul. Afara era noapte. Urc scarile si ma asez in usa de afara si imi aprind o tigara stand jmechereste. Am bluza si pantaloni de in, albi-crem, cam murdare si subtiri. Ma uit la copiii din clasa de jos. Pe scari vine si directoarea, Doamna Bodnaras, se aseaza in fund si ne aprindem cate un Winston Menthol, nu imi place si trec la tigarile mele obinuite, Marlboro Lights, si eu o intreb ceva, unde s-a mutat, ce mai face, ea ma intreaba si ea ce mai fac.

FIN.

Nomenclatoru de vise 76 31.12.2013 Sunt undeva la munte, intr-o casa mare, intr-o bucatarie de serviciu, ca de servitori, a unui conac. Eu ma intorc de undeva, dintr-o excursie, o drumetie unde urcam o rapa, si foarte aproape de noi (mai eram cu cineva) niste ursi – noi ii numeam ursi dar erau mai degraba niste animale ca un hipopotam, dar mai mic, foarte rapid si agil – mancau iepuri, vupli si capre, le loveau, le luau in gura, dar foarte aproape de noi care urcam o rapa, un grohotis pietros. Ne era cumva teama de ei, parca fugeam, desi animalele alea nu aveau treaba cu noi oamenii, doar vanau si omorau foarte aproape de noi. Intru pe poarta casei, si intru in acea bucatarie, unde e lemn, lumina difuza si calda ca de rasarit, si e multa lume – prieteni de-ai mei cred, R si parintii ei, varu, etc. E tacere nimeni nu zice nimic. O vad pe R cum cara ceva, o tava, o vad din spate, si

nu zice nimic. Toata lumea e tacuta. Acolo e si K, care tace si zambeste si ea timid catre mine, cu o expresie vinovata si incurcata. Are un pulovar alb, cu gat, crosetat. Zambeste asa si se apropie tare de mine incercand sa ma sarute sau intinzand timid buza de jos intr-o expresie vinovata, timida si dragastoasa, un gest afectiv. Parca ma apuca si de mana. Eu ma retrag si dau in plans, o injur, plang si ii reprosez ca de abia acum si tocmai acum s-a intors, cand eu nu mai pot sa fac ce as fi facut inainte. Cadrul se schimba si sunt in aceeasi casa, care e imensa, ca un palat, cu Sali enorme cu deschideri extraordinar de mari, si intr-o sala imensa, ca o sufragerie, ca o sera cu luminator, ziceai ca esti afara, dar avea covoare si mobila si lemn, as vrea sa fumez dar nu stiu daca e voie, insa la o masuta de cafea cu doua scaune-fotolii ma asteapta profesoara de franceza din liceu, care ma invita sa fumam si sa bem cafea si sa ii povestesc ce e cu mine si cu K si de ce nu mai pot acum sa actionez in favoarea ei. Eu eram trist, profesoara imi dadea confort si protectie, in camera mensa ca o sera era o lumina frumoasa si calda si prin razele care intrau prin luminator pluteau particule de praf.

FIN.

Nomenclatoru de vise 77 4-6.01.2014 Fragmente : - Eram noaptea undeva langa Plaiu Foii, pe un drum de munte, acum o mini campie, dar in loc sa o iau inspre Plaiu Foii unde aveam tabara, o iau in sens opus, prin balarii, evitand drumul. Car in brate un pui de caprioara, e mic, cam cat o pisisca. Sunt imbracat sumar dar e vara si nu mi-e frig – bocanci, pantaloni scurti, o bluza si un fas. E noapte dar e lumina, e o luna mare si plina pe un cer senin care face o lumina ca de felinar, se vede foarte bine. Eu tot inaintez cu caprioara in brate catre undeva, printr-un defileu acum, unde jos curge un rau. Trec fara sa ma opresc, doar ma uit, in dreapta drumului o intrare ca de tunel, semiboltita, inchisa cu niste porti mari de tabla rosie, cu lacat. O tablita deasupra indica a fi o exploatare hidrologica, intrarea catre un baraj. Ma uit sa vad vreun lac de acumulare dar nu vad. Merg mai departe si drumul se infunda in alta intrare de acest gen, stiam a fi intrarea catre un alt lac de acumulare, un baraj, si asta similara unie intrari intr-un tunel, inchisa cu porti mari si gri. Aici se rupeau bilete, se putea vizita, insa era noapte, si ma gandesc ca daca as fi tinut cumva drumul, m-as fi intors in Plaiul Foii, ocolind, insa drumul se infunda. Asa ca ma gandesc sa intreb paznicul de aici, sau cel care taia bilete, care acum dormea intr-o ghereta aproape de usile masive care blocau intrarea in tunel. Bat intr-un geam peste care erau trase si niste gratii mari, si dinauntru, un barbat la vreo 64 de ani, ridica capul de pe coatele pe care dormea pe o masuta, se sperie intial, eu incep sa ii

spun de afara ca trebuie sa ajung in Plaiu Foii, el se insenineaza, cheama o doamna cam de aceeasi varsta care vine de undeva dintr-o camera din spate si imi spun amandoi, bonomi, ceva, sau imi indica pe o harta drumul.

- undeva intr-un defileu, sunt jos si pe jos, prin pamant si iarba, sunt resturi de masinarii, motoare, elici si alte componente de metal, destul de mari, tot felul de resturi care parca cad de sus. Eu si cu inca altii incercam sa le luam, sa le strangem, sa le recuperam, caci stim ca sunt radioactive si polueaza zona. Vedem ceva ca o pasta verde, radioactiva, incercam sa o adunam.

Insa de sus tot cad chestii care ne fac sa ne ferim si sa fugim. Stim ca sunt alti Romani (asa le spuneam in vis) care vor dintr-un motiv anume sa ne impiedice. Cadrul se schimba si sunt undeva pe curbele asfaltate ale unui sat de campie. De pe o strada apare un om, eu iau un par de lemn, il rup dintr-un gard, si ma duc in fuga dupa el, sa il lovesc, sa il omor. Era unul dintre aceia care aruncau cu chestii in noi, nelasandu-ne sa strangem deseurile radioactive. Cred ca il culc la pamant. Cineva vedea asta si striga la mine, incurajandu-ma, sa il omor. Mai incolo mai apare un astfel de tip, stiam acum ca e Ungur, nu Roman, si tot ma dug dupa el, rup alta sipca din alt gard, o sipca gri cu care il lovesc pe om, rup sipca pe el, omul parca cade si parca avea si un basc gri sau albastru sau o sapca gen Ceausescu.

FIN.

Nomenclatoru de vise 78 13.01.2014 Foarte cinematografic, parca vad trailerul unui film sau joc pe calculator foarte elaborat. Era vorba despre un duh, o printesa sau un spirit adormit, prins undeva sub gheata, o femeie in rochie rosie, care e adormita de multa vreme si prinsa sub un pod de greata, care reinvie sau e readusa la viata. Trec pe un pod, o poteca intr-un taram fermecat de poveste, cu vegetatie luxurianta, si vad undeva dedesubt, jos in stanga un pod de gheata, un rau inghetat, si sub gheata acea femeie in rochie rosie prinsa acolo, multiplicata de multe ori. Parca aveam un ghid ceva care ma conducea si imi spunea ce trebuie sa fac. La un moment dat cadrul se schimba si sunt undeva intr-o camera, o rulota sau un depozit, unde impreuna cu 2 fete dragute, una semana cu K si era foarte scunda, si alta, la fel foarte draguta, planuim la o masa o operatiune.

Una din fete imi spune ca trebuie neaparat sa notez indiciile si detaliile, eu nu inteleg si ii spun sa le noteze ea. Apoi iar vad acel joc, acea lume fermecata, acel film, unde alt personaj imi repeta obsesiv ca trebuie sa notez toate detaliile si indiciile, sa fiu atent la ele. Astfel ii vad de sus pe mai multi, o procesiune pe cheiul Dambovitei aproape de Gradina Botanica pana la benzinarie la Petrom, diverse personaje de poveste. Un pitic ca din Alba ca Zapada era

maturator, Sherlock Holmes (jucat parca de Johnny Depp) avea 6 sau 7 palarii puse una peste alta, sau sa fi fost Palarierul, apoi mai era in urma lui un tip gras care parca era un actor sau chiar Pavarotti. Apoi vad 2 fetite care ajung pe o campie undeva in Gradina Botanica, unde sunt mai multe case si anexe, un foisor, si atmosfera devine sumbra si tensionata, acele cosmelii sunt pline de obiecte, trebuia sa le vad pe toate sa fiu foarte atent la tot, ele parca urmareau un troc, sau sa gaseasca ceva si sa ofere ceva unui spirit ca sa elibereze o vrajitoare sau un duh, sunt foarte multe detalii vizuale si ma panichez si ma pierd neputand sa le urmaresc pe toate.

Sunt apoi pe undeva pe langa Scoala Centrala, zona Icoanei, unde intr-o sala de sus, din Scoala Centrala, un tip Alin, un cunoscut care lucra in Publicitate, statea cu prietena lui, si ea lucrand in publicitate, si erau foarte relaxati, cred ca vineri seara la sfarsit de program, parca lucrau ceva, dar erau foarte relaxati, fumau si beau bere. Ma duc pana in sala aia, ei imi spun ceva de o petrecere de la DDB care urmeaza sa fie undeva in seara aia. Eu nu intelegeam de ce ei lucreaza in continuare desi e vineri seara. Plec si afara e o lumina de crepuscul, care se intuneca si devine rosiatica. Cu mai multi oameni de pe strada vedem cum cerul se intuneca, si undeva in departare, se ridica ceva ca un nor, ca o palnie de tornada, pentru ca api la baza ei sa apara niste flacari mari, niste explozii. Norul se misca haotic pe cer, e aproape sera, sau lumina e foarte intunecata, rosiatica, se misca ca un nor de albine. SI cineva zice – stai putin parca nu e niciun nor, sunt foarte foarte multe pasari care alearga niste broaste sau niste lacuste. Intradevar daca te uitai cu un binoclu, erau pasari si broaste sau lacuste – o imagine apocaliptica.

Apoi cadrul se schimba si eu ajung la acea perecere DDB, intr-un bar undeva in centru, unde toti invitatii puteau sa primeasca la intrare o geanta branduita, cadou din partea organizatorilor, sau daca nu voiau acea geanta, puteau sa isi aleaga alta, inauntru, dintre alte multe modele. Eu o refuz pe cea de la intrare, intru si incep sa ma uit intr-un rastel plin de genti. Vad unele foarte misto, diferite modele si texturi, vintagiuite, din piele, mai elegante, mai funky si nu ma pot decide. Intorc capul spre afara sa vad daca mai sunt cei care dau genti afara, si cand ma intorc la loc spre rastel, observ ca toate gentile s-au luat, dintr-o data a venit multa lume si si le-a ales, si nu a mai ramas niciuna. Eu raman fara, pt ca nu m-am putut decide. Vad o geanta care imi placea in stiva de genti pe care le-a ales o fosta colega din Saatchi, Ema, care venise si ea. Plec afara sa incerc sa iau una din gentile normale care se ofereau la intrare, niste genti foarte misto, ca un rucsac, din piele maro, dar care aveau pe ele cusut ceva ca un steag al Americii, dar pe care ma si gandeam ca il pot da jos fara probleme. Cand vin si spun ca sunt de la agentia Saatchi, ca sunt invitat si ca vreau o geanta, fata care le impartea imi spune ca nu se poate, ca eu lucrez pe nu-stiu-ce cont de telefonie mobila, si e ilegal, ca pot trimite SMS-uri la toti clientii samd. Eu incerc sa o conving ca nu sunt angajat al acelei companii (vodafone parca), ci ca doar ma ocup de ace client la firma la care lucrez, insa ea nu si nu, ca e ilegal, ca nu imi poate da geanta. Eu o intreb ironic daca lucreaza si ea in publicitate, pentru ca nu intelegeam de ce nu intelege si ea ce ii spuneam. Ea spune ca nu, eu plec razand nervos, fara geanta.

Cadrul se schimba. Sunt undeva pe o strada care urca in rampa, e strada cu Club A. Undeva sus si pe dreapta e o biserica, iar eu imbracat elegant, trebuie sa ajung la o nunta. Toti sunt mult mai elegant imbracati decat mine, ma simt usor stanjenit. Cum urc eu pe acea strada, langa ine trage un BMW sau un Mercedes imens, decapotabil, foarte scump, condus de o femeie cu parul scurt, tunsa baieteste. In dreapta ei sta un barbat la costum. IN spate eu si in stanga ea, un barbat chel, la costum negru, cu camasa alba si cravata neagra. Suntem cumva amici, desi nu stiu exact cine e. Vorbim. Aflu cumva ca evenimentul se desfasura Luni, sau o zi a saptamanii de munca, el imi spune ca intre biserica si restaurant trebuie sa ajunga inapoi pana la munca, eu sunt usor stanjenit, pentru ca eu nu lucrez. Femeia de la volan se uita pe un monitor din bord care este foarte foarte mare, un LCD mare cat un monitor de calculator, pe care ruleaza un joc cu masini. Mie si barbatului chel cu care stateam in spate ni se pare dubios ca ea sa joace la volan fiind, un joc cu masini. Acum sunt cu acelasi barbat chel intr-un autobuz, eu il insoteam o bucata de drum cat el cauta sa se intoarca la munca. Suntem intr-un parc unde se fac lucrari, excavatii etc. Imi dau seama ca suntem la Universitate la statui. Observ niste excavatii imense, bazele unui mare Mall, fundatiile. Eu ii explic barbatului sau el mie, ca acelea sunt fundatiile unui Mall. Ele sunt gata, insa Mall-ul va fi facut mai incolo, asa ca pana se face mall-ul, fundatiile se vor astupa la loc, se vor monta statuile deasupra lor, si tot asa, intre timp, acolo va fi un muzeu in aer liber al tehnicii aero-spatiale Rusesti, pentru ca vedeam diverse macarale care tineau agatate diverse piese din module lunare, statii spatiale, rachete, etc. Pe langa noi trece un autobuz vopsit in alb la care functionau doar usile din fata si din spate, cea din mijloc fiind convertita intr-un stand de mancare. Era autobuzul care cara calatori dar facea si mancare, la usa din mijloc, care era cumva in relief, gateau un tip cu o tipa. Tipul chel in costum pleaca la serviciu. Eu l-am condus pana atunci ca sa para ca si eu ma duc la serviciu, insa voiam sa ma intorc in centrul vechi. Insa raman singur in autobuz, care se tot indeparteaza de unde aveam eu nevoie sa raman, eu gandindu-ma ca va trebui sa ma intorc mult. Suntem undeva pe la Izvor.

Eu stau in picioare si vad cum un caine maidanez alb gras si cam batran se misca prin autobuz, chemat inspre in fata de o baba care vorbea cu el. Ma uit jos la picioarele mele, si fix langa ele se aseaza un alt caine, alb si mic, ciufulit, si incepe sa se tavaleasca, culcandu-se apoi. Mie imi era frica sa nu calc pe el. Sunt apoi suit cu fundul pe bordul soferului de autobuz, cu picioarele inainte. La un moment dat cand autobuzul incetineste si deschide usile aproape fara sa se opreasca, doar pentru cateva secunde, ma extrag de acolo si sar din el. Acum ma gandesc ca trebuie sa ajung pe partea cealalata a Dambovitei, in sens invers, zona Izvor-Natiunuile Unite si sa iau inapoi un taxi.

FIN.

Nomenclatoru de vise 79 21.01.2014 Ajung cumva la nasul meu care locuia in America, parca in Atlanta, Georgia. Eram suparat ca de doua zile stateam numai in casa si nu uteam sa zic ca am vazut ceva. Avea peretii verzi, camere inalte si un apartament mare. Layoutul era asemanator la un moment dat cu cel al varului meu, din Militari. La un moment dat mai apare un individ, moldovean, care venise si el in vizita. Voia sa isi depoziteze hainele pe o etajea mai inalta, ca o grinda, ca sa atarne in jos si sa nu se mototoleasca. Ca sa ii facem loc acolo, incepem sa golim grinda de diferitele obiecte. Printre ele, un aparat Mamiya RB67 ProS ca al meu, numai ca era al Ruxandrei. Moldoveanul carunt, pe la 42 de ani e foarte interesat de aparat si ma intreaba daca are dioptrie. Eu il deschid insa ceva e diferit : are spate de polaroid si vizor sport, nu tocmai ca al meu. Eu ii explic ca e mai degraba un aparat de studio.

Sunt undeva cu maica-mea, intr-o masina. Masina se pune de-a latul pe cheiul Dambovitei, gol, in fata strazii alor mei de langa Gradina Botanica. Vin niste politisti imbracati ciudat de la Politia Feroviara, n-au treaba cu noi, se duc si asteapta autobuzul. Aveau sepci cu gri, albastru pastel si rosu. La fel si hainele. De gat aveau niste etichete trase in plastic mototolit. Eu o intreb pe maica-mea daca e sigura ca am ajuns, apoi suntem mai multi si da, recunoastem strada si scara.

Urc scara cu maica-mea si cu niste oameni dupa noi, printre ei si o tipa care ma enerva, Corina de la Saatchi. Le spunem tuturor ca atunci cand sunam la usa eu si mama, ei sa ramana pe scara si sa intram numai noi. Sunam dar nimic. Atunci intram, eu si maica-mea, in apartamentul alor mei, unde e intuneric si pe hol sunt puse 2 rasteluri de rufe puse la uscat, e greu sa te strecori printre ele. Taica-miu e la baie, face dus. Eu cu maica-mea ne uitam prin camere. Lucrurile un pic schimbate, mai mult la ai mei decat la mine, unde exista acum o masa lunga si destul de joasa, cu niste scaune la fel de joase, ca o masa de oaspeti. Iau un rastel de rufe de pe hol ca sa fac loc si il mut in camera alor mei, dar maica-mea imi spune sa le iau e amandoua si sa le duc lamine, unde e mai mult loc. Il sunam pe taica-miu pe mobil, sa auda mobilul si sa iasa din baie.

Sunam. El intr-un final iese. SI aici e ceva dubios – eu cu maica-mea disparusem din viata lui reala, actuala, de mult, si el statea singur. Noi venisem cumva din viitor, ne intorsesem dupa 20 de ani – sau e ceva incurcat. El ne primeste bine si voios, nu e foarte schimbat, apoi intelege cumva ca trebuie sa plece de acasa cat suntem noi acolo ca sa apara tot din viitor un alt taicamiu… Pleaca si eu stau pe canapea in sufragerie de unde scot de sub perne un umeras cu niste tricouri si camasi foarte misto pe care le credeam pierdute, plus un sutien visiniu al maica-mii care spune ca nu il mai vrea. Pe canapea stau cu un alt taica-miu si cu inca un tip – eu stau pe canapea, ei la o masa in fata mea. Cumva sunt oameni normali dar unul fusese Terminator unul fusese Man in Black in tinerete. Acum se distrau cu un aparat de stes memoria, pt ca noi toti nu trebuia sa ne mai amintim de ce se intampla aici, si tot isi dadeau flashuri in ochi si radeau. Insa

eu dupa fiecare flash tot eram constient si imi aduceam aminte, asa ca le iau aparatul si ma uit pe cutie, ceva nu faceam bine, si iar ni-l declansez in fata. Radem toti. Stau pe hol – taica-miu e sprijinit de perete, intr-un umar. In spatele lui ma vad pe mine si pe maica-mea. Eu sunt in fata lui si in spatele meu e maica-mea. Eram 2 de mine si 2 mame. Intru la mine in camera, unde acum lucrurile sunt si mai schimbate. Destul de aglomerate. Un tip imbracat intr-o bluza de trening cu fermoar, cu galben si verde, lucioasa, gen rasta, cu un par foarte foarte mare si cret, omul alternativ, rasta asa, imi spune ca sa ii dau un disc sa il puna. Iau un disc si il intreb la care pick-up ca avea vreo 3. El zice – la asta scula, cel mai tare, bineinteles. Si deschide o cutie, ia discul care era din cauciuc moale rau, ca o musama, eu il sterg, el il ia si il pune pe un ax gros is inalt actionat de o franghie infasurata la baza lui, iar marginile le pliaza cu degetele, le aseaza usor pe 3 rotite de cauciuc. Eu ii spun ca pe vremea mea discurile erau rigide si nici tipul asta de pick-up nu exista. La un moment dat taica-miu de acum se intoarce acasa, avea o fata de profesor, cu barbita si cioc si perciuni si parul mai mare si foarte cret. E jovial. Noi plecam.

Sunt pe motor sau bicicleta pe un drum national, undeva pe langa Brasov sau Sibiu, vreau sa fac stanga peste sensuri spre o cetate sau castel. Sunt déjà intr-un sat. Fac stanga dar observ ca nu e ala drumul si trebuie sa mai merg. Deodata sunt pe jos pe un trotuar foarte ingust unde sunt organizate foarte multe tarabe, toate albastre, coborate cumva din peretii locuintelor, ca un pat rabatant. Eu sunt foarte nervos ca pe trotuarul ingust au facut tarabe incat trag de ele, injur, vreau sa le daram. Una ma agata si cade peste mine. Niste oameni rad. Eu injur.

Sunt pe undeva pe la Sala Palatului si o chinezoaica batrana, matroana, ne supune, ne controleaza, pe mine si pe inca niste copii. Unul parca e taica-miu tanar. Vrea sa ne lege si sa ne ia sangele sau sa ia ceva vital din noi. Fug de niste barbati. Noapte, o cabina de telefon, cineva vrea sa ma ajute. Ma tai la incheietura degetelor de la mana stanga sau dreapta, degetele mijlociu si inelar chiar unde se intersecteaza cu palma. E foarte dureros, imi curge sange. Cer ajutor in timp ce tiptil, ii aduc matroanei chinezoaice inapoi niste lucruri de-ale ei, punandu-le usor, ca sa nu ne observe, pe o masuta inalta si rosie, din plastic, undeva la coloane la Sala Palatului. Ea ma vede si acum e blanda si imi da 2 plasturi. Sunt maro si cu arici. Incerc sa ii pun dar rup un arici iar partea cu rivanol observ ca avea o pelicula pe ea pe care o dau jos cu dintii, si am un gust dulce in gura. PLasturele era compromis, mai am unul. Imagine cu ceva chinuiala, niste trupuri foarte albe inchise in niste capsule sau legate de maini si picioare, se extragea ceva lichid vital, energie, din ei. Nu stiu daca eram si eu printre ei. Noapte, fug printre tufisiurile din parcul Salii Palatului.

Prima oara cand aud ceva ca si o pilda : Intr-un loc aglomerat, un mall sau mare magazin, exista un automat de suc, cu o coada ingrozitoare de oameni care iau cutii de suc cu 5 lei sau 5 centi sau 5 dolari. Coada e foarte mare. Fix alaturi e un magazin micut tinut de un chinez gras si batraior, cu barba alba. Are fix acelasi suc la cutie, la acelasi pret, dar la magazin nu e nimeni.

De ce lumea prefera automatul si nu ia suc de la magazinul mic al chinezului spre a sustine comertul mic ? Ceva cu vanitate.

FIN.

Nomenclatoru de vise 80 [fara data] Eram intr-o sala de curs a unei universitati, e semi-intuneric, sunt cateva veioze aprinse.

Impreuna cu mai multi studenti suntem la primul curs de semiotica sau analiza a limbajului.

Profesoara intra, zice doua trei chestii si apoi ne pune sa scoatem o foaie de hartie pentru un test de ceva ce pare a fi matematica limbajului, de fapt nu e vorba de lingvistica ci de niste formule matematice complexe. Eu ma uit ca prostul la ceea ce pare a fi matematica pura si nicidecum lingvistica sau semiotica si sunt singurul care e foarte revoltat si care intreaba ce e asta, spun ca oricum n-am inteles nimic din ce ne-a spus si ca nu mi se pare normal sa ne dea un test la primul curs, si ca testul oricum e matematica, nicidecum limbaj, lingvistica. Unii pleaca ochii neavand curaj sa spuna nimic, altii ii iau apararea profesoarei, parca ar fi stiut déjà sa rezolve testul sau parca li s-ar fi parut normal sa ni-l dea.

FIN.

Nomenclatoru de vise 80 [fara data] Eram intr-o baraca sau intr-un hangar mai mare, era foarte foarte cald. Eram undeva in Africa, in Burkina Fasso sau in Guineea Bissau. Eram cu mai multi si eram veseli, aveam mancare si bautura in baraca si de la caldura stateam goi. La un moment dat, situatia se inrautateste brusc, devine amenintatoare – incepuse un razboi civil si peste noi veneau fortele militante adverse.

Toti fug si se ascund cum pot, dar eu sunt gol, si inca un tip la fel, si ne retragem intr-o camera si ne lungim pe jos, cu fata in jos ca si cand am fi fost morti. 3 femei cu copii in brate trec prin pragul usii camerei in care eram, se opresc si se uita la noi. Ne descopera ca nu suntem morti.

Vad apoi in alta camera trupe din armata de gherila respectiva, femei si barbati, stateau cumva pe vine unul in spatele celuilalt. Unul e foarte ciudat si imi atrage atentia – e un barbat care nu are calota craniana, ii lipseste bucata de sus, taiata drept, de deasupra ochilor. Ii vad in craniu, e maroniu galbui si cu margini foarte groase, iar inauntru e ceva ca un salam uscat, rosu-visiniu.

Imi explic ca era creierul, uscat de la nisip si caldura. Si omul asta functiona asa, ba chiar era singurul soldat care avea un AK-47. Imi era teama de el. La un moment dat, o negresa frumoasa, parca goala si ea, cu parul cret si mai mica de statura, ma ia, ma ridica si merge inspre mine, ma impinge inspre iesire, eu mergand cu spatele. Nimeni nu zice nimic, ea imi face semn sa ajungem dupa usa, dupa colt, undeva afara. M-a salvat cumva, m-a scapat de trupele inamice. Afara, imi face niste aluzii sexuale, sarpele, nu stiu ce, apoi imi zice : ÂŤstii ce as vrea ?

Niste vinete cu cartofi prajiti ! Âť Sunt undeva in mare, intr-o apa super limpede si inot foarte aproape de o insula plutitoare sau de un vapor imens, care se apleaca. Eu incerc sa ma bag sub el, sau sa ma feresc, pentru ca zbura inspre mine un avion nemtesc care tragea din zbor. Apoi ajung undeva intr-o colonie penitenciara, pe o insula, sau intr-un parc imens, cu paduri, zone de ses, cladiri, baraci ca intrun sat, piata, etc, targ, ca un mic orasel. Acolo sunt nemti si evrei la un loc, chiar daca sunt cumva impartiti in acel orasel, nu stau impreuna dar coabiteaza fara probleme. Eu trec peste un tapsan, o campie cu praf si o gradina de zarzavat unde ma asteapta mai multi evrei care stau turceste, sunt grasi si au niste caciuli cam talibane. Acolo trebuie sa vorbesc cu unul dintre ei ca sa fac rost de o pusca cu luneta ca sa trag in avionul acela nemtesc care iar survola insula, am impresia ca si ochesc si trag, dar parca ratez avionul, care era galben.

FIN.

Nomenclatoru de vise 81 27.01.2014 O intalnesc in curtea unei scoli pe K. Are sau a avut niste cosuri in cap, pe la ceafa, pe care le-a spart sau nu. I le cercetez atent. In jurul gatului are tot felul de bete si liane, verzi, ca o creatura a padurii, ca ielele, ca un duh, prin par are prins patrunjel si carcei de vita de vie si alte frunze, toate verzi. Si betele si frunzele si carceii sunt murdare pe alocuri de vopsea alba, eu i le iau rand pe rand, i le descurc si i le curat, la unele ramurele si frunze renunt, le pun deoparte si le agat intr-un gard de plasa din spatele ei, pe altele i le pun la loc, pastrand numai fragmentele intregi, continuue. Ea zambeste si ma saruta pe gura, foarte natural ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. [cu o zi inainte] Sunt undeva in curtea unei Scoli, care e imensa, ca un parc, ca un amfiteatru, cu trepte si fantani, ca gradinile unui palat. Ma duc langa cineva care sta asezat pe niste trepte, in soare, si acolo pregatim un senvis. Parca e pentru cineva. La un moment dat o vad in departare pe K, undeva departe, sat pe trepte, mai sus, in alta zona, undeva in spatele meu, intr-un

pulovar bleu ciel cu gat, subtire si mulat si cu ochelari mari de soare. Zambeste. Acum vad senvisul pe jos, si stiu ca trebuie sa fac altul si pentru ea.

Ajung in Parlamentul Albanez, intr-o cladire cu holuri imense dar si cu sera, cu un solariu, cu vegetatie luxurianta. Acolo se tine o cursa de ciclism. Iau bicicleta de la un ciclist care opreste langa mine. Trebuie sa merg eu pe ea. E o bicicleta foarte ciudata, foarte foarte subtire, ca de hartie, cu rotile foarte subtiri, fragile, pe baieuri, cu unghidon imens, foarte larg, incomod, pe care nu pot sa il tin de capete, ci trebuie sa il tin de undeva de mijloc ca sa il pot controla.

Reusesc sa merg pe bicileta de hartie, extrem de fragila si subtire prin Rada Albaneza (asa stiam ca ii zice), printr-o sala de sedinte, unde stau oamenii pe trepte in banci de lemn, in amfiteatre.

Trec prin fata lor, pe podea, imi fac drum. Parca ma urmareste cineva. La un moment dat drumul urca pe niste culoare, mie mi-e foarte greu sa mai dau la pedale si sa urc, ma opresc si ma dau jos, caci daca incetinesc bicicleta de hartie colapseaza, cade sub mine, mi-e rusine ca nu stiu sa schimb vitezele, si ma prefac ca cercetez angrenajul rotilor, ca sa nu se observe ca nu stiu sa schimb vitezele. Reusesc sa ii dau de cap si le schimb cumva manual. Acum mi-e mai usor sa pedalez. Sunt undeva la demisol sau la subsol pe niste culoare. E semiintuneric, pe holurile largi nu e nimeni. Ajung intr-o zona cu multe lifturi, pare a fi parterul, iesirea, niste grilaje imense se ridica atunci cand ajung in dreptul lor, lasand sa se vada niste usi mari rotative, din aluminiu si sticla. Prin usile de sticla care se invart numai cand sunt in dreptul lor, vad afara un peisaj dezolant, soare si parc, jucarii pentru copii aruncate, parasite, in dezordine. Nu ies, ma intorc pe culoar, la lifturi, usile se inchid in spatele meu. Sunt pe bicicleta si pedalez in viteza. INsa de undeva apare o femeie paznic, masiva, in fusta, imbracata in albastru, cu sapca si fusta si sacou.

Intra intr-un birou cu geamuri, o camera de unde ia un gen de arma, de pistol de tranchilizat format din 2 bucati pe care il asambleaza tacticos iesind dupa mine si ochind sa ma impuste. Eu sunt dĂŠjĂ destul de departe, nu cred ca ma va nimeri, insa ca sa fiu sigur, aleg sa merg pe bicicleta in zig-zag.

Mama si-a gasit din nou serviciu, dar ca sa ajunga acolo, pentru un interviu preliminar sau o preselectie, are de facut un drum extraordinar de lung prin Gradina Botanica, printr-o padure cu copaci si frunze ruginii, c atoamna, pe o poteca de piatra, foarte sinuoasa. Drumul pana la munca ii ia cam 2 ore iar eu ma gandesc in cazul in care ar angaja-o, cat de mult trebuie sa faca in fiecare zi pana la serviciu. Mama imi spune ca daca va lucra acolo, o poate duce si aduce un coleg.

Aud alta pilda : cum din galben si rosu faci portocaliu, din zahar si ou faci lapte.

Sunt undeva la plaja, la mare, intr-o locatie ca un bar pe plaja, ca Soni, ca Stuf sau ca Jeg (barul din Regie). Pe jos e nisip, e soare si cald. Mesele sunt lungi, din lemn, cu banci lungi. E plin de oameni, fete misto, baieti, toti relaxati si hippie. Cad prin nisisp, mi-e greu sa traversez toata aceasta terasa ca sa ajung undeva in coltul opus. Cad prin nisisp, ma ridic,ma redresez, incerc sa

o iau peste mese. Ma linge un caine pe mana. INtr-o zona acoperita si mai umbrita, un om pe la 60 de ani poarta pulavar maro si peste el, o sapca ponosita si o jacheta bleumarin si pantaloni bleumarin semanand cu uniforma de jandarm. Imi spune ca el e procuror sau jandarm si ca trebuie sa imi ia, sa imi rechizitioneze un pistol, dintr-o sala unde ne tineam noi lucrurile. Ii pune glont, ii monteaza incarcatorul si vrea sa plece. Eu simt ca e ceva in neregula cu el, ca nu e cine spune, ca nu e jandarm nici procuror, trag de el, ne luptam un pic, ii iau pistolul, ii cer sa imi arate legitimatia. Ajung iar afara unde caut politia sau adevaratii jandarmi, dau de un tip batran, uscat, cu chelie, in camasa alba, care era avocat sau ceva legiuitor, ii explic situatia. Tipul batran il ia la rost pe asa zisul jandarm, ii cere sapca, care ar fi trebuit sa aiba pe dinauntru, legitimatia.

Nu o are. Asa zisul jandarm pare incurcat si pleaca. Imi vine in minte imaginea unui team buildding cu fostii colegi din McCann, Sali mari, cu priciuri, cu haine aruncate peste tot in dezordine, Sali lungi, in clar obscur. Petre Bruma, Enoiu. A doua zi suntem intr-o sala lunga ca de consiliu, cu o masa mare si lunga si cu priciuri, in semiintuneric, cu ferestre inguste numai in partea de sus. Am venit cu mai multi sa il judecam pe asa zisul jandarm. Sunt cu avocatul uscat si chelios si transpirat, in camasa alba, murdara, cu jandarmul fals, si cu nevasta acestuia, batrana dar cocheta, care nu zice nimic, cu inca cativa oameni, si cu Sorina F o colega din Saatchi. Jandarmul fals vorbeste in dodii, noi notam ceva, spune ca sta intr-o garsoniera. La un moment dat se ridica in picioare si se suie undeva sus, in zona ferestrelor, si de acolo, cu ochii mari si congestionat la fata, urla de pe vine i face ca maimuta. Eu ma uit la avocatul uscat si ne spunem unul altuia ca ne pierdem timpul, ca lucrurile sunt clare. Sunt acum pe un culoar lung cu coloane, ca un culoar din forul Roman, dar undeva sus, si fara parapet. Am un pic de vertij.

Undeva jos e o piateta cu o fantana si cu o biserica. Bat niste clopote si vad cum multi oameni se imbulzesc in biserica. Eu fug pe culoar de mana cu Sorina F, si cu un unicorn roz din cauciuc in cealalta. La capatul culoarului dau de intrarea parasita a unei discoteci, a unui club. Intram acolo si gasim niste usi, cu o tablita pe ele – spre Campina sau ceva de genul asta. O luam pe acolo, pe scurtatura. Dam de o camera ca de hotel, cu un pat. Acolo, destul de sexual, o sarut pe Sorina, incepem sa ne mozolim, tate tot, si la un moment dat observ ca avea pantalonii descusuti undeva intre craci, ceea ce nu imi place si imi taie pofta. Sorina avea pe ea niste streci roz, cam murdari.

FIN.

Nomenclatoru de vise 82 28.01.2014 Sunt in Gradina Botanica cu Betty pe care o invat sa mearga pe bicicleta. Ii explic ce si cum, ii promit ca o voi tine de sa, sa se uite inaine si nu la roata din fata, etc. E o bicicleta albastra sau

Betty e imbracata in bluza albastra. De cum se suite pe bicicleta, porneste singura, fara probleme, de parca ar fi stiut. Eu alerg dupa ea, o buna bucata de vreme pana ajungem pe o alta alee. E soare si frumos, un soare de dupa-amiaza sau de foarte dimineata, e cald. Dar Betty nu poate sa se opreasca, nu stie sa coteasca e mai greu la curbe si atunci cand pune frana – exista o situatie din asta si eu ma duc dupa ea sa o asist. Vedeam de la distanta cum s-ar fi impotmolit intr-o gura de canal. Ajunsa acolo, B rezolva faza cu bicicleta fara probleme, insa la acea gura de canal, era o femeie care se uita panicata inspre ea. Ne spune ca i s-a intepenit copilu in acea gura de canal. Ma uit mai bine si intr-adevar, era o gura de canal cu gratii groase, si intre 2 gratii, era un copil foarte foarte mic, ca un fœtus, dar cu expresie, dinti, nas, etc, si imbracat. Eu il iau cam cu sila asa, si il ridic, si stand pe vine, i-l intind femeii. Cand sa il apuce, il scap din maini si copilul cade printre gratiile canalului. Panicat teribil imi tot cer scuze, zic ca o sa cobor eu dupa el, sunt tare speriat si panicat. Cadru cu mine privinddedeasupra, printre gratii, si mama copilului, cu copilul,jos in canal, intr-o sala de beton, mama stergand copilul de praf, mizerie. Copilul e ok, incepe sa planga, sa scanceasca. Apoi cadru cu mine privind copilul din canal, pe beton, si furnici si paienjeni colorati si mai mari decat trebuie, cu albastru si alb, dau tarcoale copilului, o musca mai mare sau o viespe parca il si inteapa – la care eu ma gandesc ca o sa ii ramana semn si ca trebuie sa ma duc sa il iau cat mai repede. Dau grilajul canalului la o parte si cobor – exista déjà o scara de lemn (cea de la ai mei de la Cornu, data de nasul meu) proptita in gura canalului. Cobor. Nu mai stiu ce fac cu copilul, parca il salvez, sau dispare. Eu explorez canalul, o sala mare de beton, cu niste tevi si cu niste vestiare albastre prin care vreau sa cotrobai. Vreau sa ma urc la suprafata pe o scandura galbena cu cuie batute in ea, dar ma gandesc ca acele cuie nu ma vor tine, asa ca aleg iarasi scara pe care am coborat.

Fragment de vis cu mine mergand pe strada impreuna cu altcineva, pare o straduta din Paris, trebuie sa ne intalnim cu colegi de clasa de liceu parca, sa mergem la o mare petrecere. Pe mine oamenii aia m-au cam uitat, insa vin si eu sau trebuie sa particip. Tin minte ca multe fete incepusera sa apara, traversau de vizavi in rochii lungi cu paiete aurii. Cadru cu o rochie care se destrama, sau mi se destrama mie in maini, la fel, o rochie cu paiete foarte dese, dar albastre, si care cade in canal. Sau era rochia lunga a cuiva care acum, cazandu-i acea bucata, ma gandeam eu ca a ramas scurta.

Fragmete de vis cu o schela, pe aceeasi strada din Paris, o schela care e folosita pentru renovarea unei fatade de cladire, posibil cladirea in care trebuia cu totii sa intam pentru acea petrecere, pentru ca pe ea erau bannere de plastic colorate si o instalatie mare de lumini colorate, reflectoare samd. Eu sunt undeva sus e schela si schela devine din ce in ce mai instabila, se desprinde de cladire, se misca pana in mijlocul strazii, se inclina si cade. Eu nu patesc nimic. Mai multi ma ajuta sa o ridicam la loc. Tot asa, schela cade cam de 3 ori, mie imi era rusine ca o stric, altii ma ajuta sa o reper, sa o ridic la loc ca sa nu se prinda lumea ca eu o subrezeam, dar pe masura ce recladeam schela, ea devenea din ce in ce mai instabila. La un

moment dat parca vine si o echipa de muncitori care taie segmente, le repozitioneaza, refolosesc bare de metal, le repozitioneaza pentru a da rezistenta samd.

Acum iau un lift cu ai mei, cu mama si cu tata si ajungem undeva intr-un magazin Praktiker dar acre arata ca un Mega Image sau ca un Mall, are de toate. Cu noi mai sunt 2 femei. Una e imbracata intr-o rochie albastra si e foarte urata, e mica de statura, desi tanara are ochii scursi, cu colturile in jos. Ea are mai mult copii, unul are 13 ani dar nu e cu noi. Cu noi nu e decat un copil de-al ei, foarte dragut si volubil, pe la 4-5 ani. Eu il mangai pe parul moale. Stau cu femeile la o coada de unde ele cumpara mult zarzavat – ceapa, patrunjel, morcovi si cateva legaturi, ca niste mici tufisuri cu flori, care sunt condimente. Pun degetul pe un tuffis si il bag in gura – pare a fi scortisoara, dar nu este. Incer ienibahar. Nu este. Mi se spune ce este, dar nu retin. Ii vad pe ai mei printre rafturi, mai incolo. Ii fluier, ma duc dupa ei. Mama se uita la o pereche de blugi pe care vrea sa mi-o cumpere. Eu spun ca nu imi plac ca sunt cam luciosi. Atunci zice mama ca imi cumpara niste pantaloni scurti, foarte cool, cu cranii. Imi placeau 2 modele de pantaloni scurti si un tricou albastru cu dungi, dar nu le spun ca le vreau, ci doar ca imi plac, ca nu trebuie sa mi le cumpere. Tata e vizavi de noi, peste o masa cu pantaloni si haine si se enerveaza ca nu vreau nimic. Ma uit apoi cu tata la schiuri, care spune – Acum ne permitem. Evaluam diverse modele foarte moderne si misto. Vedem apoi niste schiuri portocalii, subtiri si parca model mai vechi, K2, cam ponosite – unele cauciucuri nu mai stateau la locul lor, erau dezlipite. Ca sa ma conving ca nu sunt second hand, verific talpa schiului, care insa e intacta. Schiul K2 – scria pe el sau mi se spune cumva ca era neintrecut in competitiile arctice si ca sunt garantate cel putin 3 ani.

Schiul K2 se desface in 2 bucati pentru a putea fi transportat mai usor. Eu ma intreb cum acest sistem poate sa reziste si nu le dauneaza rezistentei.

Acum sunt in Venezuela, pe defileul unui rau, vad versantii de stanca, exista un rau si o sosea pe care trec masini – similar cu Valea Oltului. Acolo se face escalada, se fac catarari pe o stanca care arata fix ca un craniu imens. Ajung la baza craniului, si acolo mai e o tipa care se lanseaza in acest traseu de escalada. Stiu ca e un gen de competitie, e un traseu special construit pe acel craniu care duce pana in varful lui, si e destul de complicat, iar cei care il fac nu au voie sa cada.

Daca ai cazut o data, nu mai ai voie sa te apuci din nou de traseu – era o competitie cu o singura sansa. Tipa din fata mea, in pantaloni scurti crem, cu maieu alb sau crem, are un par lung si negru si ondulat si pielea maslinie, mai inchisa. Are un rucsac mic, cu cordelina, are diverse carabine si are si schiuri K2 prinse de rucsac, facute mici, in cate 2 bucati, de o parte si de alta a rucsacului. Ea se suie in picioare pe un porc mare si alb care statea priponit acolo si de pe porc, sare si se agata de niste inele din stanca, primele bucati ale traseului. Eu calaresc porcul, vad sub mine spinarea lui cu par si cu o gaura in piele, parca fusese impuscat, ii vad fundul si coada.

Eu tot stau de vorba cu tipa care s-a apucat sa escaladeze, rad, fac misto. Ea escaladeaza. Cat timp eu vorbesc cu ea, mai apare un porc mai mic, albastru, ca cel din reclama Antrefrig, iar porcul mare de pe care te puteai lansa pe prima bucata a traseului, isi pierde interesul si

astamparul si se indeparteaza de stanca spre porcul albastru care venea. Imi dau seama ca acum, fara porcul mare, mi-e imposibil sa ma lansez in prima etapa a escaladei. Tipa e undeva sus, iar eu sunt jos, pe un grohotis de pietre mici si ascutite, unde erau multe obiecte, parca era o groapa de gunoi. Erau obiecte cazute de la cei care escaladau. Printre acele obiecte eu vad un portofel portocaliu, lucios. O intreb pe fata daca nu e portofelul ei. I-l curat de pamant si i-l dau.

Ea e acum coborata de pe traseu, langa mine. Il ia si spune mersi. Tot printre acele obiecte gasesc un exponometru vechi, ca cele rusesti, pe seleniu, intr-un toc de piele maro. Il testez si pare ca functioneaza. Mai gasesc si un blit vechi Nikon, cu indicativ parca CB580 sau ceva de genul asta. Fata imi spune ca blit ca acela are si bunica ei.

FIN.

Nomenclatoru de vise 83 05.02.2014 [fragmentar] Eram un urs polar, dar cu haine, mergeam biped, ca omul, cu nevasta si copil mic in brate si coboram scarile unui bloc.

Zbor cu Romica intr-un avion foarte mic de agrement, 2 locuri, ca o Cessna, dar si mai mic.

Suntem undeva intr-o zona de munte, pe camp, pe o pasune. E frig. Romica zice sa aterizam la Brasov, ca ne duce el, insa nu avea licente de zbor, autorizatii de decolare samd. Aterizam in noroi rece, aproape intarit, in bete si buruieni, ceva similar unei prabusiri – vad asa prim plan – ca o aterizare fortata. Romica zice ca daca vrem putem decupa avionul, pentru ca e facut din fibra de sticla. Acum cadru cu Romica alergand si oprindu-se printr-o alunecare controlata, ca si cand s-ar fi dat pe gheata, intr-o sera, un solariu facut din scanduri maro si folie de plastic.

Inauntru erau rosii pe tulpina. In urma alunecarii lui Romica ramane foarte mult pamant reavan, rascolit parca ar fi trecut un plug.

Suntem undeva sus pe un versant de deal, unde de pe niste trepte multe si abrupte, vad in jos o casa, sera de mai sus si defileul unui rau. Suntem foarte sus, defileul e foarte adanc. Prin fata noastra, prin defileu, trec niste avioane de agrement ca Cessna-ul nostru, care trag dupa ele niste zmee gonflabile imense : o barca cu motor, o masina de curse care are un fermoar vertical la farul din dreapta si prin care un om (care era un tehnician, cineva care insotea/manipula zmeul) se strecoara din mers, in aer, cat el de mare si ultimul avion care trage dupa el 3 skateboarduri pe care stateau in picioare 3 rusi si faceau acrobatii, se intorceau cu spatele, sau le calareau ca la ski nautic.

Iar cadru cu zbor, dar nu vad avionul, c ma urc pe ceva ce pare a fi o schela rosie, cu vopseaua scorojita, parte a unui aparat de zbor. Mai sunt cu cineva, in timp ce ne ridicam si zburam, cam haotic si ametitor, simt ca mi-e cam frica si ii spun ca nu prea mai vreau. Din cand in cand, schela mea rosie (aparatul de zbor) se lasa aproape de pamant, si incerca sa atinga alti stalpi, la punct fix, ca un zeppelin sau ca un elicopter. Se aude zgomot masiv metalic cand schela atinge varful unui stalp, o platforma. Ma gandeam sa sar. Apoi zborul devine mai lent si mai lin, sunt la munte, pe o carare de pamant pe langa un rau. Zbor foarte jos si lin, la o palma de pamant pe cararea de langa rau. E soare. In rau curge o apa foarte verde, plina de alge, de matasea broastei. Prin apa inoata in contracurent multi baieti si fete, unii baieti inotand cu fetele in spate. Sunt toti goi, adolescenti. Ma impletesc cu ceea ce par a fi sforile parasutei de crengile unui copac pe sub care zburam. Acum sunt parca pe un trotuar denivelat si cam spart din Sofia sau Bucuresti. Un instructor sau un insotitor, care controla tabara sau grupul de parapantisti din care faceam parte, ma ajuta sa descurc sforile parasutei din copac. Avea un tricou alb sau un banner de panza in mana pe care scria ceva gen Adventure‌ sau ceva de genul asta. Din incurcatura cu copacul ma opresc din zbor si ma ajuta sa ma ridic un coleg din creatie pe care nu il suportam deloc, de la McCann, T. si inca unul care ma enerva si el, dar mai putin.

Suntem apoi tot langa rau, dar undeva in Bucuresti, unde era ceva ca o tabara pentru tineret.

Pe strada, langa o cladire mare (2 etaje) si veche, interbelica, cu fatada murdarita de graffitti, niste tineri scot din portbagajul unei masini parcate in care mai astepta unul, o pusca similara celor de paintball si trag in cladire, inspre in sus, cu ceva ca un jet roz si lipicios. Stiu cumva ca era guma, pasta de mestecat. Trag si intr-un paznic care iese la ei din curtea cladirii, rad zgomotos, rautacios, se amuza. Cineva e cu mine, parca Coada, si trage si el in mine cu o pusca din aia cu guma, cu pasta roz de guma de mestecat. Miroase dulce a guma. 2 bile le am pe buci, in spate, le dezlipesc greu, miroase a guma, snt lipicioase si ma oftic ca mi-au ramas urme pe pantaloni. A treia impuscatura o am in fata, langa slit. Ma cam supar, obiectez ca sunt lipicioase si ma murdaresc.

Sunt la Romana, unde era Everest si Mini Prix. Pe partea cu Everestul sta sprijinita o Yamaha Virago veche si ruginita, cu cauciucurile desumflate, acoperita cu o prelata de camuflaj pe jumatate. Vizavi de ea, in loc de Mini Prix e o casa mare, monumentala. Intru in ea, usa fiind deschisa sau inexistenta, si descopar inauntru un om chel, mic de statura, cam gras, care strangea lucruri, facea ordine sau curat, printre putinele mobile acoperite cu panze albe. Casa era luminoasa. Eu il intreb daca nu vrea sa vanda motocicleta, de ce o tine asa, ca e pacat de ea, ca se strica, etc. El nu se uita la mine si nu se opreste, imi raspunde usor indiferent, fara sa se opreasca din ce facea, ca Nu a mai intrebat nimeni si ca daca vreau sa o cumpar. Eu ii raspund ca am dĂŠjĂ una, alt model mai mare. Undeva de pe o scara de marmura alba coboara sotia lui, intr-o rochie rosie, cu volane, anacronica. Are parul negru si ondulat, nu o vad decat din spate.

Acum omul cu care vorbisem imi spune ca o sa se ocupe de motocicleta. Cand se intoarce, in

timp ce mergea inspre mine, era déjà in pantaloni crem, maieu si strangandu-si cravata peste o camasa alba, desfacuta la piept. Avea pantofi negri. E grasut si asudat. Pare grabit. Dau sa ies din casa, si fix in pragul usii pe care am intrat sta un om gras si mare, pare periculos, imbarcat tot in negru, cu o bluza mulata peste burta mare. Sta cu mainile incrucisate, si cu un picior flexat, mai ridicat, parca vrea sa blocheze trecerea, ostentativ, dar nu se uita la mine. Trec pe langa el si ies, lovindu-l. El striga dupa mine, se scuza de vreo 3 ori. Plec si ma atinge pe umar cineva. Ma gandesc ac era omul de la intrare, dar nu. Era Primarul, un om tinerel, slabut, tras la fata. Are o palarie in mana, e imbracat intr-un costum gri, si pe dedesubt are o helanca neagra.

Are o fata joviala, zambeste cumva cand vorbeste si nu se uita niciodata drect la mine. Nu ma opresc, merge si el cu mine, langa mine, si imi spune : Buna ziua Alex Rosca, am venit sa iti propun sa fii Director Colaborativ (Consultativ sau Onorific, nu mai stiu) pe proiecte AFPR. Si zicem amandoi in acelasi timp : Asociatia Fotografilor Profesionisti din Romania. Eu zambesc stanjenit, ma gandeam ca e bine ca tot nu am serviciu, pare ceva in care nu trebuie sa fac mai nimic, si e cu primaria, e pe bani. Imi spune : Acum facem dreapta si apoi iarasi dreapta. Ma tine cumva de brat, nu se uita la mine, zambeste si vorbeste incet, printre dinti. Acum e imbracat intr-o vesta pe care scrie ceva cu galben – Primarie sau Primar ; are si o asca albastra pe care scrie acelasi lucru. Eu ii raspund ca numai pentru ca mi-a facut onoarea sa se gandeasca la mine, merita sa incercam. Sunt onorat, incurcat. Imi strange mana, zambeste, se uita in gol, pe langa mine, un zambet cu dintii inclestati. Eu am o palarie crem in mana, dintr-un fetru cam moale si mototolit, pe care mi-o trag acum pe cap dupa ce o aranjez putin. Ii zic primarului : Ce urmeaza acum ? Imi trimiteti toate detaliile ? dar aveti contactele mele, sau cum sa facem… Apoi ma corectez singur : A, daca sunteti primar, trebuie sa puteti sa faceti rost de ele ! El rade, uitanduse in gol, pe langa mine, usor in jos, cu dintii inclestati. Imi zice : Uite, de la bordura asta, nu mai mergem impreuna. Tu te duci pe partea cealalta a drumului, pentru ca nu trebuie sa fim vazuti impreuna. Asa si fac, primarul ramane in spatele meu pe partea dreapta. E déjà seara. In spatele nostru merge o masina bleumarin sau neagra cu farurile aprinse, care nu poate sa treaca de noi pentru ca straduta se ingusteaza din cauza unor lucrari, un panou sau un gard de tabla pe dreapta. Eu ma dau la o parte, la fel si primarul si masina trece printre noi si continua pe straduta.

FIN.

Nomenclatoru de vise 84 07.02.2014 Eram cu Armeanu undeva la munte, era cam inorat si o lumina gri, apasatoare de seara de iarna. Ne plimbam pe un delusor, prin niste gradini, iar eu ii aratam peste un gard, o ulita care

urca abrupt in ac de par, si ii spuneam cu o voce si un ton de om beat ca daca o luam pe acolo si urcam, ajungem undeva la Saliste unde ma plimbam eu cand eram copil. Apoi suntem foarte aproape tot pe o ulita, unde Armeanu ramane mai in spate, iar catre mine incep sa alerge in forta 2 capre mari, mai degraba niste tapi mari, cu pieptul umflat, ca un leu, una gri si una crem sau alba, cu 2 randuri de coarne – unele mai mici in fata si alte doua mai mari in spatele acestora, coarne foarte foarte ascutite. Eu fug de caprele alea care ma atacau clar, apoi caprele se transforma intr-un gen de berbec imans, mare si negru, cu coarne rotite, barba si coama ca de bizon, cu pieptul puternic. Asta era si mai amenintator si alerga foarte repede sa ma prinda, sa ma atace. Sunt pe o ulita mai larga, cred ca e si asfaltata, si incep sa fac miscari de evitare – cu o putere supranaturala sar un gar intr-o curte de pe partea dreapta, berbecul in spatele meu.

Sar gardul fara sa il ating nici cu picioarele nici cu mainile, doar din elan si detenta sariturii. Apoi alerg ce alerg prin curte si sar la fel gardul, inapoi in strada. Berbecul dupa mine. Mai fac de vreo doua ori acest slalom – sar in curti, revin pe strada, neatingand deloc gardurile din ce in ce mai inalte (unul avea sarma ghimpata fix pe buza lui de sus). Berbecul e in continuare pe urmele mele si incepe sa ma ajunga. In disperare, cu berbecul fix dupa mine, vad un stalp de metal de care ma prind din fuga cu o mana si pivotez in jurul lui, astfel incat sa pacalesc berbecul, el sa continue sa fuga inainte din momentum, iar eu sa ma intorc si sa fug in directia opusa. Miscarea imi reuseste, dar cumva berbecul reuseste si el acelasi lucru si tot dupa mine e. Ma asteptam sa ma prinda, sa ma tavaleasca pe jos, insa deodata, in spatele meu se aude o izbitura si ma intorc si vad un camion mare sau o dubita care a lovit in plin berbecul, care e acum o masa de blana neagra si sange sub rotile unui camion in plina strada.

FIN.

Nomenclatoru de vise 85 12.02.2014 Molecule F sau Molecule 5 era un club super exclusivist, ceva ca o societate academica sau ca o loja masonica, si tineau intrunirea intr-un palat vechi, intr-o casa veche boiereasca, renovata, super luxuoasa. Acolo vorbeau, tineau prelegeri tot felul de mosi si babe imbracati super cochet si elegant, ca Balaceanu Stolnici, si ascultau alti mosi si babe, totul cu foarte mare staif si eleganta. Eu asistam si eu la aceste prelegeri, insa cat oamenii vorbeau, eu ma plimbam prin casa, pe culoarele mari, inalte, cu tavane decorate si pline de stucaturi aurii. Undeva era si un bufet pe o masa lunga, cu fructe si branzeturi, din care se mancase, nu prea mai era mare lucru, insa eu cautam sa mai aiu si eu ceva daca tot nu era nimeni pe acolo. La un moment dat, ajung inapoi in sala cu prelegerea, unde un mos prezenta acum o biblioteca monumentala reconstruita, reconditionata, cumva in L, pe 2 etaje, cu tot felul de usi care se deschideau si

faceau loc si mai multor rafturi, pline de carti, si cum se deschideau acele usi, acele rafturi, toti cei din sala faceau OOOAAAUUU in admiratie. Erau si foarte multe piane in acea sala. Eu insa ma gasesc sa intreb cu voce tare daca nu cumva, pe biblioteca asta, sau in alta sala, nu se tineau cumva si niste piese de lemn foarte valoroase de la nu stiu ce castel regal sau voievodal (implicand cumva ca sunt dobandite abuziv). Mi se spune ca nu, nu stie nimeni de asa ceva, un mos ofuscat si pretentios imi spune asta cu emfaza, eu insist, parca totusi le-am vazut mai demult, lumea se uita la mine, mosul zice ca nu, atunci zic eu – poate ma insel, si el zice da, sigur te inseli.

Sunt acum afara undeva la o iesire de metrou, cu Vali, pe care il imping in zapada, el cade cu buca pe un stalp de parcare, il doare un pic si imi spune sa am grija ca are ceva in buzunar, sa nu se sparga. Scoate ce avea in buzunar, un card bancar parca, si il falfaie asa prin aer si se aseaza mai bine cu buca pe stalpisorul de parcare, parca ii place, parca se masa cumva cu ea. Snutem undeva la Unirii, in fata magazinului, e zapada, si statia asta de metrou e pe un colt.

Acum sunt de mana cu o frantuzoaica tanara, misto, vad totul ca un film, ca pe pelicula de 8 mm, veche si cu culorile sterse si granulate. O cheama Nora sau asa ceva, seamana cu Juliette Greco, ii vad numele ca pe un generic, desi sunt cu ea si o imbratisez, din picioarele ei curge un generic de film si ii vad numele. Vorbesc cu ea si ne plimbam, totul ca pe film, ca pe pelicula, simuland cumva aceasta productie, filmata in Romania, ca suntem in Paris – in sensul ca statia de metrou se numea Canal sau Chanel, trecand cumva pe sub Sena, insa asta era un artificiu facut in post-productie, pentru ca eu vedeam cum se schimba numele statiei si infatisarea ei, desi eram acolo, in film, parca si urmaream un film. Si cand nu te uitai fix la statie, pac, numele se schimba in ceva romanesc, Sena nu mai era Sena, ci Dambovita. La fel, cum ma plimbam eu cu frantuzoaica, in departare se vedea Turnul Eiffel, insa cum nu te mai uitai fix la el, era o mare antena de radio, de telecomunicatii. Cum ma uitam fix la antena, cum ea se schimba in Turnul Eiffel, intr-o fractiune de secunda. Era foarte mult soare si nimeni pe strada.

FIN.

Nomenclatoru de vise 86 14.02.2014 Sunt undeva in ceea ce pare a fi o biserica, o catedrala in curs de reconstructie sau reamenajare. Sala e imensa, are arcade si bolte, pare a fi o catedrala insa nu are nicio icoana sau vreun simbol religios. Lumina e difuza, filtrata de geamuri si schele. In mijlocul salii sunt instalate cateva scaune, ca la o conferinta. Eu stau ghemuit cu capul in poala lui Berila, un coleg de facultate, cu fata inspre el. Are o camasa alba si cravata. Cineva, in fata, la un pupitru, spune

niste chestii, tine un gen de predica sau de cuvantare. La un moment dat zice ceva de genul : “Sa regreti si sa iti aduci aminte ce ai facut…” si eu tip, foarte nervos, asa ghemuit cum stateam, din poala prietenului, chiar daca nu il vedeam pe cel care predica – “Sa-ti aduci tu aminte! Nu vreau sa imi aduc aminte nimic, nu vreau sa regret nimic, n-am chef sa iau cu mine chestii din viata asta daca mai urmeaza o viata pentru ca si asa mi-e destul de greu sa car cu mine chestiile din viata precedenta…”, ceva de genul asta. Se vocifereaza un pic in sala, ca si cand cum imi permit eu sa intrerup.

Sunt apoi undeva la etajul acelei catedrale, printre lucrari, schele, scari de lemn (am impresia ca se transforma intr-un mall). Cineva ma duce si imi arata, imi explica cum ca pe teritoriul de azi al Mexicului a fost o colonie franceza, sau ca terenul acela apartinea francezilor. Intram intr-o discutie pe treaba asta, in franceza. E ceva polemica, sunt sau nu sunt de acord, apoi impreuna cu persoana care imi spunea, care imi arata, intram pe un culoar undeva sub apa, pe burta, cu masca de scafandru si cu frontala si ne uitam de foarte aproape la niste sedimente, niste sisturi, straturi de nisip, depuneri care ar fi confirmat sau infirmat cele spuse despre colonialistii francezi. Eu ii spun insotitorului meu care o ia inainte ca unele straturi sunt nisip, altele sunt carbune, mangal.

Cadru cu mine in aceeasi catedrala in lucru, undeva la etaj, fugind. Imi aduc aminte ca mi-am uitat rucsacul foto undeva jos, in sala cu scaunele si conferinta. Fug dramatic ca in filmele de actiune, cu eschive si sarituri foarte agile, sar peste banci de lemn apoi cobor in fuga mai multe randuri de scari de lemn, alunec controlat pe balustrade pana jos. SUnt foarte panicat sa nu imi fi luat cineva rucsacul, insa il gasesc acolo langa o banca de lemn, intr-o zona mai luminoasa.

Sunt foarte bucuros ca l-am gasit, sar si dansez, fac tot felul de giumbuslucuri, fac roata, etc. In timp ce fac eu toate nebuniile astea, apare K, care zambeste retinut. Eu ma opresc si zambesc si eu incurcat , ii explic ca dansam de bucurie ca mi-am regasit rucsacul foto. Ne asezam unul langa altul pe o banca de lemn, cu spatele catre un geam mare, prin care intra lumina. E si ceva verde, am o senzatie de verde. Ea e imbracata intr-o geaca mai groasa neagra, parca are pantaloni negri si tenisi. Mai e cineva cu ea, parca o femeie, o prietena.

Sunt apoi undeva pe strada, pare o strada undeva inspre Unirii, care coboara un pic in jos, destul de ingusta. E dimineata devreme, e foarte mult soare, si destul de cald. Trec prin fata unei usi ca de club, si in tocul usii, in cadrul ei, ca si cand pe un ecran 2d s-ar proiecta un film, la calitate proasta, vad multi oameni dansand, multe femei. Imaginea e galben verzuie, albastruie.

Femeile danseaza linistit, obosit, sfarsit, sunt ravasite, au machiajul scurs. Langa mine in fata clubului vine Ioana, o colega de munca, si foarte tonica, joviala, imi spune ca e o petrecere de PR-iste. Rade, ma intreb de unde are atata energie. Mai apare o fosta colega mai in varsta Carmen, si cu prietena ei – toate rad, parca sunt semi-bete, iesite de la vreun after hours, petreceri etc. Una din tipe e mai dezinvolta, danseaza, rade pe strada. Langa ea apare un tip

blond, cu camasa alba descheiata la gat si cu un sacou albastru, stiu ca il cheama Liviu David, si ii baga mana in decolteul rochiei negre-gri cu reflexii argintii si o apuca de o tata. Femeia rade, la fel si tipul.

FIN.

Nomenclatoru de vise 87 17.02.2014 Sunt undeva pe Dambovita, in zona podului cotroceni, pe segmentul ala din fata cladirii ANEFS. Acolo ar fi stat o regina, cred ca a Angliei, care tocmai daduse sau trebuia sa dea un dineu. IN asteptare, eu cu mai multi oameni stateam pe rau, pe Dambovita, goi, tavalindu-ne pe gheata si prin zapada. Nu era frig, era doar racoare. Ne simteam bine si ne placea sa ne tavalim goi pe gheata, chiar daca uneori gheata subtire si foarte lisa se spargea si cadeam in apa. Apa era mai rece decat gheata dar tot era suportabil, chiar placut. La un moment dat vine un cuplu imbracat, el si ea, cu canadiene cu glugi si cu blanita, si parca aveau si un copil care avea o vulpita sau o marmota sau o vidra, sau un dihor. Eu stateam gol pe burta pe gheata, iar dihorul, in joaca, ma impigea asa cu botul, cu capul, si eu alunecam pe gheata fina. Cadru brusc cu mine stand gol pe bordura Dambovitei, e frig si zapada, iar langa mine, Vladut Tzitzi, un prieten, taie peste, mici pesti, le scoate matele, sunt gri-argintii cu portocaliu, carne frumoasa portocalie, si ii pune intr-o galeata. Eu il intreb pe Coada, alt prieten care apare brusc, ce face Tzitzi. Coada imi spune “Tocmai a salvat o viata� si imi arata cu degetul, pe partea cealalta a Dambovitei, peste intersectie, pe scarile unui bloc inalt din zona cu cinema Glendale, un boschetar murdar si infofolit pentru care inteleg ca era galeata cu peste si mancare. Galeata mai avea si niste oua, rosii parca, si bucati de branza telemea si pestii aia, toate de-a valma asa.

Sunt undeva in State, e vara, e cald si soare. Eu tocmai vad, sau mi se prezinta o casa, e mov deschis si seamana cu un hambar, parterul e mai lat si etajul e mai ingust. Curtea e nitel in paragina, cam neingrijita, un gard cu plasa de buzau pe care a inceput sa creasca iedera, dar uscata, fara frunze. Sunt cu o doamna care imi arata casa. Apoi sunt inauntru – vad scena sau chiar eu sunt un pitic. Casa este pentru pitici, toata casa are vreo 3-4 metri. Jos e un dormitor mare, paturi suprapuse, paturi scurte, pentru pitici, pentru nanisti. Si mai e si o baie jos, iar sus parca bucatarie. Nu stiu daca prezint sau explic sau vad sau sunt un pitic, dar mai sunt pitici in casa, femei si barbati pe la 50-60 de ani, care evaluaza casa, le cam place, se bucura, vorbesc, rad. Cumva sunt toti de acord sa cumpere casa impreuna si sa stea acolo cam 10 oameni. Cadru cu mine afara spunandu-i femeii ca piticii s-au hotarat, le-a placut mult casa, o iau sigur, e ca si luata, dar ca ii dau banii cam in 2 saptamani. Femeia devine serioasa si usor afectata asa, neplacandu-i termenul de 2 saptamani. Casa costa 250.000 sau 500.000 de dolari. FIN.

Nomenclatoru de vise 88 25.02.2014 Eram cu taica-miu undeva la munte, oe un drum forestier destul de lat, sau un drum de pietris, macadam, si testam motociclete, adica taica-miu le testa evacuarile. Insa toate motocicletele aveau un buton de volum, astfel incat cand tata mergea pe ele si le dadea acceleratie si turatie maxime, motocicletele se cabrau, se ambalau insa zgomotul de la evacuari se auzea foarte incet. Eu trec pe langa el si dintr-un buton de volum de undeva de la ghidon, dau o motocicleta mai tare sa o putem auzi. Drumul de munte incepe sa se ingusteze oarecum, structura lui se schimba, si incepe sa urce. Pe partea stanga pe care stateam eu, erau cateva sleauri pentru roti de motocicleta insa foarte futine, inguste si greu de gestionat, erau ca niste trasee de motocross, pe partea dreapat a lui taica-miu era mai ok, insa tot destul de dificil, noi ne gandeam ca e traseu de motocross insa noi aveam motoare de cruising, choppere. Acum tot drumul urca, si vedem foarte multe caramizi care compun tot acel versant de munte. Caramizi intregi si caramizi tasate, sparte, care alcatuiau drumul. Parea ca tot muntele e facut din caramizi, resturi de la diferite constructii, moloz. Nu mai avem motocicletele, tot urcam, parca e si maica-mea si mai sunt cativa oameni. Drumul e lat, incepe sa urce in ace de par, din ce in ce mai abrupt. Se poate vedea in jos – multi indivizi imbracati in salopete portocalii si veste reflectorizante – ceva gen tehnicieni, ma gandeam.Urcam urcam si la un moment dat incep sa gasesc pe jos niste mici fotografii circulare, foarte mici, cam cat o unghie, daca nu mai mici, cu tot felul de figuri. Iau una si pe spatele ei parca scria ceva, o data sau ceva. Mama spune ca sunt fotografii ale unor morti. Mai mergem nitel, suim, si vedem uneva in vale o apa curgatoare, un rau, cam mocirlos, usor tulbure, dar din punctul ala de unde il vedeam noi, unde avea o cascada, se auzea foarte tare o muzica, ca si cum acolo ar fi fost niste difuzoare. Mai suim iar si iar dau de mai multe poze pe jos prin noroi, prin pamant, acum ceva mai mari, rotunde si ovale, poze de morti. Acum erau color, primele erau alb negru. Apoi suntem intr-un oras cam ca Sofia, noaptea, pe strazi, fericiti si voiosi, cu mai multi colegi de la saatchi si ne facem poze, ca turisti.

Ne uitam la o masina cum incearca sa iasa dintr-un loc de parcare foarte aproape sa loveasca masina unei colege de-ale noastre. Apoi, ca si cand totul a fost o emisiune, o voce din off anunta: Saptamana viitoare va invitam sa descoperim Londra! Si mie mi se pare trist si plictisitor subiectul.

Sunt in Militari la varul meu la scara. Langa scara este parcat un Mercedes 4x4 verde care e al unei vecine. E cam vechi si ponosit. Ionut, un vecin de la ai mei de pe strada, vrea sa il fure sa faca un test-drive cu el si sa il aduca inapoi, pana nu se prinde nimeni. Noi suntem cam reticenti, dar Ionut il ia. Intre timp, pe parculetul dintre blocuri din fata scarii varului meu, se strand 3 factiuni – niste clerici sau niste popi, niste manelisti si inca cineva. Vin cu utilaje de constructii si materiale, vor sa faca fiecare ceva acolo. Aud ca fiecare se lupta pentru ceva, dar

manelistii voiau sa faca un studio de manele in aer liber. Trebuia sa vina si niste ministri, acre apar in masinin negre, la costume, fumand in sila si zeflemea. Intre timp Ionut sa intoarce cu Mercedesul, care acum era negru, si care nu mai avea roti, ci niste pistoane lungi, articulate, ca niste picioare de paianjen – cica asa urca si mai bine pe munte. Ionut vrea sa o parcheze fix in pozitia din care a luat-o, ca sa nu bata la ochi, insa acum pentru ca masina nu mai avea roti si pentru ca langa scara mai era o stiva de materiale de constructii, masina intra mai greu. Eu ma bag in Mercedes, care era lasat cu portbagajul deschis, prin care intra botul sau spatele altei masini parcate imediat langa. Eu vreau sa iau ceva, insa masina care intra in Mercedes aluneca pe mine si ma blocheaza acolo, in portbagajul Mercedesului. Ma panichez, vreau sa ies, sa nu fiu prins inauntru, si cu o forta incredibila, inping masina care ma bloca, aceasta o ia la vale sau se inclina invers iar eu reusesc sa ies. Acum in fata scarii varului meu, pe acea bucata de pamant, de parculet dintre blocuri, este costruit un sanst mare adanc, circular, ca niste transee, iar in mijloc, este un mare studioa de televiziune in aer liber care simuleaza o bucatarie rustica frantuzeasca, cu lemn si oale de arama, foarte frumos, de unde se vor transmite emisiuni culinare.

FIN.

Nomenclatoru de vise 89 27.02.2014 Eram cu K la mine, in apartamentul alor mei din Cotroceni, singuri. Eu ii spuneam ei ca de vreo 2 ori am intrat in apartament pe geam, pe exterior, escaladand fatada pana la 3, si o data am coborat din apartament, tot asa, pe geam. Iii spuneam ca era foarte periculos, ea nu intelegea cum e posibil. Apoi luam cumva o franghie si de pe geamul camerei mele, eu incep sa cobor, escaladand fatada, in rapel. Vedeam tocurile ferestrelor etajelor inferioare pe care trebuia sa pun piciorul, ii explicam in acelasi timp cum si unde trebuie sa pui piciorul si ca trebuie cumva, in coborare sa te deplasezi in diagonala, spre balcoanele de mai jos. In final ajung pe pamant, in fata blocului, cu ea langa mine, la geamul de la apartamentul meu de la 3 se mai vede doar un capat de franghie, alta franghie, mai rigida, de care imi spune ca ra fi legat-o pe cea de care neam tinut noi, care la randul ei era legataa de calorifer. Mie imi era frica ca asa, cu geamurile deschise si cu capatul acela de franghie atarnand, sa nu se vada ca am coborat prin escalada, insa capatul de franghie rigid se retrage incet inauntru. Apoi revenim cumva in apartament, eu trag ferestrele si inchid unul dintre cele 2 geamuri deschise. Vad si blatul unui birou foarte aglomerat.

Urc pe scara spre apartamentul alor mei. La etajul 2, sub ai mei, la un apartament nu direct sub ai mei, un tip pe la 25 de ani, slab si cu tenul masliniu, iese grabit din casa, in timp ce eu trec pe langa el. Inchide usa bagand o cheie lunga si ascutita intr-o gaura de cheie pozitionata cumva in mijlocul usii, fapt care il facea sa stea aplecat. Tipul se grabeste foarte tare sa urce spre 3, trece pe langa mine fara sa zica nimic. Eu observ ca se grabeste, ma iau dupa el si incer sa il depasesc insa el ajunge inaintea mea la usa alor mei, unde baga aceeasi cheie undeva intr-o broasca tot din mijlocul usii, deschide usa si intra. Eu de abia apuc sa il ajung, si in timp ce usa se inchidea, bag o mana cu pumnul strans in usa intredeschisa, inainte ca ala sa o inchida. Ma strange cu usa de mana. Totusi reusesc sa intru si eu dupa el in apartamentul alor mei. Il vad pe taica-miu in camera la el, mancand la o masa joasa o farfurie cu mancare pusa chiar pe tastatura unui laptop, uitandu-se la televizor. Tipul masliniu se duce la mine in camera si se aseaza chircit pe patul meu, si ravasit, alb la fata, agitat, imi spune: “Ce ar fi sa anunt eu politia in sfarsit de oribila crima facuta de taica-tu acum 30 de ani?” Si ii tot dadea cu o crima facuta acum 30 de ani, cu politia si tot asa. Eu il intrebam ce vrea, ce crima, nu intelegeam. Vine si taica-miu in camera cu noi. Mai avem cateva replici legate de acea crima, el tot amentnta ca o sa anunte politia, in sfarsit, legat de o crima comisa acum 30 de ani, comisa in martie 1983. Eu ii spun intrun final: “Domnule, nu e posibil. Stai sa vezi. Nu se poate, nu aveam cum. Eu sunt nascut in septembrie 1983, tu imi spui de o crima din martie 1983. Nu eram nascut, uite.” Si ii scot din portofel certificatul meu de nastere, cam mototolit si usor rupt. Si taica-miu il scoate pe al lui.

Tipul masliniu se uita la ele, le compara si pare ca si-a pierdut elanul si orice speranta, nu mai zice nimic, e nelamurit, nu mai are ce spune, pare dezamagit si sfarsit.

Sunt la mine pe strada, al ai mei, in fata blocului. Pe locul traitional de parcare al lui taica-miu, pe trotuar, cu fata spre capatul strazii, e parcat un Oltcit albastru cu dungi albe. Multe frunze il inconjoara, e toamna, lumina gri galbuie. Dupa scara mea, alte masini parcate, Dacii, una din ele are remorca, alta e gri, alta e crem. Eu le iau pe rand si le imping. Sunt scoase din viteza si merg relativ usor. Imping una, doua, trei, sa creez un loc unde sa poata baga ai mei o masina sau ceva de genul asta. In fine ajung si la Olcitul albastru, il imping pe directia pe care era, pana se impotmoleste in frunze. Acum e loc suficiet ca ai mei sa bage acolo ceea ce inteleg ca era o masina casa creata pe baza unui Oltcit vechi, modificat, cu rulota mare. Nu stiu daca rulota si masina erau una si aceeasi sau daca rulota era tractata de masina. Ma urc cumva pe masina si apoi pe rulota, in picioare, sa incerc sa imping tot angrenajul, cu picioarele pe rulota si cu mainile impingandu-ma intr-un plop inalt. Masina nu se misca, pesemne era bagata in viteza. La un moment dat apare maica-mea, care scoate masina din viteza. Eu ma dezechilibrez, pentru ca rulota si masina incep sa se miste, cad pe rulota si o deformez nitel, infund acoperisul. Eram cam dezamagit ca acum masina nu mai arata cum trebuie, si asa era veche. Ne suim in ea – taica-miu la volan, eu cu maica-mea in spate. Ma intrebam de ce maica-mea nu sta si ea in fata.

Cercetam masina. Dau de un recipient mare, din plastic galben, semitransparent, pe care erau indicate tot felul de supape si iesiri si regiuni in care se strangeau si depozitau diverse ape: apa

de la veceu, apa potabila, apa pentru robinet, pentru gatit samd. toate delimitate prin inscrisuri negre si linii punctate, ca facute cu tus. Ma gandesc daca a fost folosit sau nu. Apoi cercetam volanul. E PLIN de rotite, indicatoare si butoane: ceva cu radio, AM/FM, ceva cu viteza, ceva cu autostrada, iar eu ma tot intrebam care e pilotul automat. In masina mirosea usor a praf, a masina folosita. Nu prea aveam loc de picioare in spate. Imping cumva un scaun (alt scaun intre mine si sofer?) ca sa imi fac mai mult loc, iar taica-miu care conducea, incearca sa isi sprijine capul de scaunul asta, mai inalt cumva, care acum se apropiase de al lui. AJungem undeva la un hotel, dar care parca ar fi fost prin Cotroceni, zona Petrom. Acolo sunt intr-o camera cu 2 fete, nu stiu cine sunt. Una e blonda. Ne atingem dezbracati, dar nu facem nimic. Eu tot fugeam intrun hol sa incalzesc apa intr-o oala mare alba sau rosie. Peste apa aia puneam apa rece si apoi toata oala o varsam in curtea hotelului, afara, in ceva care parea a fi o piscina sau un lighean mare intr-o piscina. Curtea era foarte aglomerata, tot felul de oameni, de toate varstele, copii samd. Era soare. Imi incalzesc apa si ma spal pe cap, pe mine si pe fata blonda. Ma intorc in hoel, in hol, vreau sa mai incalzesc apa, dar la oala, la rand, era un copil mic, in halat. Imi spune ca acum nu se poate, eu agreez sa il astept. Oala fierbea pe un aragaz albastru de campanie, cu butelie. Ma duc in camera sa o iau pe cealalta fata, una cu parul lung si cret, semana cu o tipa Simona. O iau de dupa umar si apoi de o tata si o duc inspre afara, la locul de imbaiat.

FIN.

Nomenclatoru de vise 90 07.03.2014 Sunt pe terasa unui castel sau pe terasa de la MNAC. E inorat si rece. CIneva, o contesa sau ceva de genul asta, ne spune, mie si inca cuiva, ca trebuie sa mergem pana jos sa aducem niste rezervoare de metal goale. Eu iau o harta si cobor intr-un beci, ca un buncar, ca un adapost antiatomic unde ma uit pe o harta – era plin de camere care comunicau, dadeau dintr-una in alta. Eu eram in sectiunea 2 camera 2A. Acolo gasesc o usa verde azurie pe care o deschid.

Inauntru, o camera cu ciment si faianta, o cada, un robinet mare care sta pe un postament iesit din pamant, si o fetita intr-o rochie azurie, verde. Fetita e senina, nu are expresie, e catatonica, se misca foarte incet si mecanic, se uita in gol. Ea sta in camera aia, incuiata, si deschide, opereaza acel robinet, acea vana. In timp ce ma uitam la ea din usa deschisa, ea incepe sa vina inspre mine. Printr-o casca sau comunicand cumva cu contesa de afara, mi se spune ca trebuie sa inchid repede usa si sa o pun pe fetita sa incuie ea, de pe dinauntru. Inchid usa, fata scoate de la gat o cheie similara cu cea cu care am deschs eu si incearca sa o bage in broasca de pe dinauntru. Eu tip la ea – mai mult, mai mult, acum intoarce spre dreapta! Dar cumva fetita baga cheia asa de mult ca trece prin broasca si cade afara. Eu o iau. Lipsesc un pic, apoi ma intorc.

Deschid usa si ma uit in camera. Fetita sta acum lungita in cada din partea dreapta. Cand ma vede se scoala incet. Eu ies si inchid usa care are acum clanta si yala pe partea dreapta (prima data erau pe stanga). Incui usa si plec.

Sunt undeva la mare, undeva sus, cam ca zona Constanta – Muzeul Arheologic. Vad niste schele intr-o grapa adanca rau, si ma gandesc ce inconstient am fost sa ma sui odata pe ele, cu Armeanu. Caut un unghi bun sa fac o poza. In departare se vede marea. E jumatate inorata, jumatate in plin soare, golden hour, roz-portocaliu de dupa-amiaza. In stanga sunt plaje si yachturi si inspre dreapta vapoare, port comercial. Sunt undeva sus intr-un foisor de beton, pe o faleza inalta si vad toate astea. Pe un zid ca ruinele unei cetati, care iese fix din mare, din apa azurie, stau cocotati multi oameni care par la plaja. In partea dreapta multe femei dezbracate complet se arunca de pe zid direct in apa. Zidul e portocaliu de la soare, femeile sunt maro, bronzate bine, apa e azurie, totul intr-o lumina calda de dupa-amiaza. Undeva in spatele zidului este o limba de nisip cu un alt zid lung, ca fortul rosu de la Agra, are pana si creneluri si motive indiene. Si acesta este rosu-portocaliu, in acea lumina de dupa-amiaza. Sunt langa acel zid. Vine la mine un tip cu ochelari, rosu la fata, cam ars de soare, nitel asudat, cu un tricou legat in cap, in sandale, pantaloni scurti, rucsac – pare turist. Ma roaga sa ii fac o poza cu el si cu inca nu tip pe care mi-l indica, asezat pe zid. Tipul al doilea ii semnana foarte mult, ar fi putut fi frati. El imi vorbeste in engleza si imi spune ca vrea sa le fac poza cu liftul, un lift exterior, cu sticla, care aduce moamenii cumva la acele ruine, la acel zid de cetate. Eu iau aparatul, cei doi se duc langa lift, cadrez si le fac o poza. Se aude un click subtil, eu intreb daca oi fi facut poza, el zice ca da.

Studiez aparatul – e cam vechi, nu imi dau seama daca e electronic sau digital, inscrisurile s-au cam sters, e plasticos, se misca greu, rigid, iar in spate pare ca ar fi pe film, se vede filmul inauntru si 2 role, insa mai are si ceva atasat in stanga, un maner cu baterii si cu niste carduri de memorie – ma gandesc ca le digitalizeaza instant, dar cand il intreb pe tip, asta zice ca face direct pe film – ceea ce eu nu imi explicam pentru ca usita din spate era inexistenta deci filmul voalat.

FIN.

Nomenclatoru de vise 91 22.03.2014 Sunt pe o strada, dupa-amiaza spre seara, lumnia difuza. Poate fi prin zona Romana sau in Cotroceni. Ma intorc de la munca. Mai sunt cu cineva. IN fata noastra, mai departe, o fata creata in canadiana cu verde. Merge grabit. Din spate, imi pare a fi K. Se opreste pe niste trepte, uitandu-se inauntru, prin geamurile unei cladiri, catre o sala luminata. Grabesc pasul dar o

pierd dupa un colt. Ne oprim in loc resemnati. Dar ea se intoarce din drum si se ascunde jucaus dupa o scara de lemn, dupa un zid, dupa un tomberon. La un moment dat se apropie, eu ii fac cu mana. Ne zambim, ne salutam. Ne apropiem. Eu stiam ca era K, insa ea era acum schimbata – mai inalta, cu parul drept, nu mai semana cu K pe care o stiam eu, dar totusi era K. O intreb ce mai face, cum e. Imi spune mai multe, dar imi spune si ca are o geana in sange. Eu nu inteleg.

Era ceva ca si cand ar fi inghitit-o, geana i-ar fi intrat in sange si acum organismul se chinuie sa o scoata afara. O doare buza de jos, i s-a umflat nitel, pe acolo pe unde voia sa iasa geana. Ma uit la buza, era rosie. O intreb daca se vede ceva, vreun cap, daca s-a uitat, daca a incercat cineva sa i-o scoata cu penseta. Spune ca da, dar ca nu se poate, nu au reusit doctorii. Ii propun atunci sa o ajut eu, sa i-o scot eu, si scot penseta de la briceagul meu elvetian. Ea spune ca sunt tare daca reusesc. Aici se petrece un schimb de planuri – sunt intr-o sala luminata, pe un scaun ca de dentist. K imi da mana sau buza, detasand-o de corp, mi-o lasa mie ca sa incerc sa scot geana.

Ma uit de aproape. Geana asta e acum ceva ca un ac de brad, groasa si chitinoasa, care iese de sub piele. O vad atent, ca sub microscop. 90% este la suprafata, iesita din piele, dar partea de jos e adanc inradacinata in carne iar la punctul de intrare are ceva ca o placuta, un patratel de culoare intunecata. Eu trag de ea si vad ca sub piele se curbeaza un pic. Nu vreau sa o doara, sa ii fac rau. Dar imi dau seama ca trebuie sa inlatur cumva placuta aceea, ca acolo e raspunsul, si nu in a trage de geana. Asa ca iau cu unghia patratelul lipit de piele si carne si trag usor de el.

Vad cum se rupe incet incet, ca o coaja de la o rana veche. Geana cade cu tot cu placuta. In loc ramane o mica cicatrice, piele rosie, noua, aproape vindecata. Nu curge sange. Totusi – eu resimt o usturime groaznica, dureroasa, dar care se estompeaza rapid. K este multumita si recunoascatoare, bucuroasa. Simt ca am ajutat-o mult.

FIN.

Nomenclatoru de vise 92 25.04.2014 Eram undeva intr-un restaurant satesc sau o sala de mese sau un birt. Pe jos era mozaic. Pe niste banci lungi statea un mos polonez cu o baba. Mosul polonez avea ochii albastri si foarte mici, bagati in cap si umezi. El ar fi vrut sa se imbete, parca ii dadeam de baut si povesteam cu el, insa baba nu il prea lasa.

Apoi cumva, stand in picioare, simt o presiune ingrozitoare si ma cac pe mine. O stropesc pe Gabi N., care era si ea pe acolo. Mai era si Coada si Jean si parca si vara-miu. Dupa ce ma cac pe mine, cumva ca sa faca o gluma, Coada le da drumu in sala aia de mese la 3 clienti, un tata cu copilul si sotia lui. Eu tot urlam sa nu ii lase sa intre, sa le spuna ca e inchis, insa Coada pentru a-

mi face in ciuda si pentru a rade de mine, ii lasa sa intre. Eu ma chircesc pe vine deasupra petelor de rahat de pe jos, in timp ce tatal cu copilul inainteaza spre mine tot uitandu-se pe perete la ceva care parea a fi un meniu. Eu nu stiam ce sa fac, nu puteam sa ma misc din locul ala pentru ca s-ar fi vazut rahatul. Ma faceam ca am pierdut ceva pe jos, caut ceva. In timp ce tatal cu copilul si cu mama inainteaza spre o alta incapere care parea a fi o baie, incep sa streg rahatul de pe jos cu niste servetele de nas. Coada si Jean si varu radeau infundat congestionati la fata.

FIN.

Nomenclatoru de vise 93 05.2014 Eram cu taica-miu intr-un depozit sau ceva camera intunecoasa si scoteam dintr-o punga murdara si cam noroita niste scoici si doar 2 raci mai mici (erau mai multi), raci sau langustine.

Le puneam pe toate in alta punga, cred ca aveam in plan sa le mancam. Scoicile am impresia ca erau stridii (cochilia mare, neregulata, gri-maronie-verzuie).

FIN.

Nomenclatoru de vise 94 15.04.2014 Cobor pe un culoar ingust, pe o scara ingusta rau, intre 2 cladiri, pe un fost tunel sau galerie de metrou modificata in spatiu de locuit sau hostel sordid. Acolo asist la niste scene pornografice cu 2 englezoaice cam batrane si cam grase, trecute oricum. Se filma ceva. nu mai stiu daca doar asist sau si particip.

Sunt undeva la munte sau in provincie intr-un orasel mic cu dealuri si verdeata. Vad si un hambar. Exista si terase cu mese mici si rotunde. Cumva, ma intalnesc cu K, care pentru prima oara (in vise) vine la mine foarte joviala si natural, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat vreodata, ma ia de mana, vorbeste cu mine foarte bucuroasa, zambeste, rade, e volubila. Eu nu stiu exact cum sa procedez, stiam ca e cu cineva, stiam ca intre noi nu poate fi nimic, cu toate astea ea se comporta ca si cand ar fi fost foarte disponibila. Stam la o terasa, ne atingem, imi pune o mana pe genunchi, pe spate, vorbim, radem, cred ca la un moment dat ne si sarutam timid. Eu sunt

siderat, nu-mi vine sa cred, mi-e teama ca nu e real, insa nu indraznesc sa intreb ce si cum, ci ma bucur de acest joc.

FIN.

Nomenclatoru de vise 95 16.04.2014 Fac revelionul undeva intr-un camin cu culoare foarte largi si cu camere foarte mari si destul de pustiu. Nu prea e nimeni in preajma. Stam pe holuri cu 2 tipi si 2 tipe, imbracati lejer, de casa.

La un moment dat iesim afara. Pare un gen de periferie a unui oras, o zono industriala. Afara e intuneric si e o lumina rosiatica galbuie, de la becurile de iluminat stradal. Nu prea e zapada, doar un morman mare pe partea cealalta a drumului fata de pozitia unde stau eu. De dupa morman, se ridica K, ascunzandu-se cumva, dintr-un anume motiv. Pare ca se aud artificii. Ma duc si eu langa K, nu prea vorbim, insa cumva facem revelionul impreuna.

Apoi sunt undeva afara, pe timp de zi, intr-un cartier cu blocuri care pare a fi Drumul Taberei.

Nu prea e lume pe strada, aproape deloc, si e o caldura inabusitoare, torida, aerul sta pe loc, vantul nu bate deloc. E liniste. Eu merg prin praf. Ma plimb pe o strada in bucla, unde undeva mai sus de nivelul strazii e o terasa, singurul loc unde sunt cativa oameni la mese. Ajung apoi prin aceeasi caldura si soare si praf in fata unui liceu. E multa verdeata. Sunt tot in Drumul Taberei. In fata portii liceului exista un soclu, aproape de un stalp visiniu de iluminat stradal. Pe soclu de beton e pus un manual de istorie, parca, cu coperti moi, visinii. Peste manual sta un gen de placa semi concava, ca un scut, pe care o iau in mana. E destul de friabila, pare ca e facuta din ipsos sau din calcar. E vopsita si ea in visiniu si are un gen de maner in stanga jos. Mie teama sa il apuc, de teama sa nu se rupa. Pe placa sunt sapate niste fraze, un gen de comunicat. E o tablita de lut. Comunicatul spune ceva de genul “De cand s-a inceput exploatarea lacului (parca Vacaresti…), s-au intamplat numai lucruri nasoale, poluare, lacul e secat si pute a raci morti si putreziti lasati sa se usuce la soare…” E un gen de manifest ecologist impotriva exploatarii si poluarii unei zone, a unui lac, pentru pescuit parca, pentru pescuit de raci. In partea de sus a tablitei e fixata cumva o mana de lemn, anatomic corecta, palma si degetele, din lemn, tot visinii maronii. Fiecare deget e segmentat, mobil, ca modelele de desen.

Fiecare deget se scoate cumva de pe un pivot central, ca un cui. Fiecare deget se poate scoate separat de pe palma aceea din lemn, si pe fiecare deget scrie ceva. Pe unul din degete sta scris Octavian D sau G. D., doua nume care incep cu G si D sau cu O si G. recunosc numele ca fiind al unui sculptor contemporan faimos. Ma uit stanga dreapta si vazand ca nu e nimeni, iau mana si plec cu ea, cu gandul sa i-o daruiesc lui Jean, interesat de sculptura. Ajung aproape de blocul

bunica-mii din Drumul Taberei si acolo, intr-un foisor de lemn, intr-un balansoar ma asteapta Rux sau coana Pisi, nemachiata, cu ochii plansi, roz rosiatici, cu pleoapele inflamate si cu genele foarte scurte. Imi reproseaza ceva ca de ce nu am sunat, de ce n-a stiut nimic despre mine pana la ora asta. Eu ma scuz, ma justific cum ca a fost Revelionul si ca n-am sunat pana la ora asta pentru ca imi inchipuiam ca doarme. Aveam mana cu mine, intr-o punga alba de plastic. Ajung apoi in alt loc, unde ii dau mana din lemn lui Jean. O apreciaza, o analizeaza si acum am imaginea folosirii obiectului, sculpturii-mana: pe un corp din lemn nepictat, ca al lui Pinochio, sau ca al unui bufon medieval, un gen de marioneta care sta singura in picioare, fara cap, se ia acea mana de lemn si i se infige drept cap. Jean rade, e multumit.

Acum cineva imi spune ca intr-o parcare tot din Drumul Taberei, printre masini, langa o masina albastra, bleumarin, s-ar afla Izvorul lui Dumnezeu. Apoi intru intr-un film in care trebuie sa distrug lumea, sa o reduc la starea ei initiala. In continuare e soare, mult praf, liniste, caldura torida si nimeni pe strada. Cu o bata mare de lemn incep sa sparg tot, orice – distug masini, cladiri, stalpi de metal si beton, fac dezastru, parca vreau sa pun totul la pamant. Apoi in furia asta a mea, am brusc in mana, in locul batei, o piatra mare, un bolovan oval, alungit, care aproape ca are doua capete de lung ce e. Lovesc cu bolovanul in asfalt, in fata masinii bleumarin. Bolovanul patrunde prin asfalt unde fac o gaura mare pe care o tot largesc. Din gaura incepe sa tasneasca apa curata, cu jet puternic. Apoi situatia se calmeaza si apar niste oameni care se uita in groapa din asfalt. Apa nu mai tasneste, doar balteste acolo la cativa centimetri sub asfalt, dar acum e maloasa, noroioasa. Acolo era cumva Izvorul lui Dumnezeu.

Parca se uita in el un evreu habotnic, parcticant, din aceia cu perciunii mari. Cineva ma lauda, imi spune ca e foarte bine ca l-am gasit, bravo, insa mie mi-e rusine cumva sa recunosc ca nu lam gasit singur, ci ca mi-a spus cineva unde sa caut. Incepe sa se stranga lume. Aceeasi caldura torida, soare puternic si praf. Dintr-o masina, BMW sau limuzina alba, ceva scump, din care se aude muzica puternica, haos, manele, coboara mai multi tigani in pantaloni de costum si camasi, unul parca e in costum crem. Unul are in fiecare mana cate un picior de porc prajit.

Dintr-unul rupe cu dintii, musca. Eu vad numai grasime si transpiratie, mi se face sila. Au camasile ude leoarca, transpirate. Mie mi-e sila cand ma gandesc cat le e de cald si cat sunt de transpirati. Toti se duc inspre parcare. Unul singur imi atrage atentia, se opreste si imi spune ceva, purtam un dialog. E gras, transpirat rau, pe fata, pe corp, hainele par a fi un costum crem maroniu si o camasa alba. Haina si camasa sunt suflecate la maneci, lasand sa i se vada mainile mari, umede, paroase, aproape maronii. Imi dau seama ca avea pielea parlita ca de porc parlit, parca si fata la fel, dar nu schita nicio urma de durere, ci radea jovial si vorbea normal. Cu ambele maini tiganul ridica deasupra capului un cap de porc, parlit, maroniu, dar fara urechi si fara rat. Botul e taiat foarte din scurt aproape de craniu, si urechile la fel. Pare ca e o bila pe care se mai vad doar niste gauri acolo unde au fost urechile si ratul, narile. Tiganul rade si imi spune ca au incercat sa il faca sa semene cu Basescu, si ca uite, sapca asta a lui (un basc negru

sau maro cu cozoroc) i-au pus-o si porcului pe cap. Capul ala de porc pare intr-adevar ca seamana asa diform cum e, cu Basescu.

FIN.

Nomenclatoru de vise 96 31.04.2014 De undeva, dintr-o casa care statea sa cada, dintre niste daramaturi, salvez ceea ce stiam ca e un bursuc mic, dar mic la modul ca am luat un capacel, un paharel de plastic si l-am cules acolo, cu apa, dintr-o balta. Era ca o musculita de otet de mic, dar stiam ca e bursuc. Apoi intru in alta camera din aceeasi casa si il duc la ghiuveta intr-o bucatarie, stiam ca trebuie sa il spal, ca are nevoie de apa. Acum pursucul nu mai e bursuc ci e un tantar. El creste cum simte apa curata pe care o lasam sa curga peste el si peste paharul in care era. Are trompa, aripi, picioare. Sta sub jetul de apa care nu il striveste, sta acolo, se dezmorteste, da din trompa. Pe masura ce apa curge pe el sau schimb apa din paharut, tantarul se transforma. Devine acum un vaporas in miniatura cu corpul din lemn si o singura panza galbena. Il iau si il pun in apa cu paharul cu tot, pe masa, dar vad ca vaporasul nu s-a stabilizat. Din el ies culorile, ca cerneala in apa. Iau iarasi paharul cu vaporasul in miniatura care era scufundat in apa, rasturnat pe o parte, si incep sa il clatesc iar la ghiuveta. Albastrul si galbenul se duc, vaporasul ajunge sa fie mai intai crem apoi translucid si apoi transparent pana nu se mai vedea aproape deloc in apa. Acum nu mai era rigid, era dintr-un gen de silicon moale si transparent, care se udase ca o pelicula si care se transforma in niste lamele alungite. Din punctul asta, lamelele alungite transparente incep sa creasca, sa se dezvolte sub apa curata care curgea peste ele si tot cresc cresc si se transforma intr-o meduza, cu cap si tentacule foarte elaborate, lamelare asa. Meduza are niste culori incredibile. IN timp ce creste, creste in pahar pana acesta nu o mai cuprinde, isi schimba si culorile – de la nuante de verde, albastrui, turcoaz, galben , la portocaliu si rosu, toate nuantele apar, electrice, vibrante. Meduza e foarte frumoasa, creste. Eu schimb paharul cu un borcan mai mare, apoi vad ca meduza nu mai incape nici acolo – statea cu tentaculele in apa si cu capul/corpul la aer, deasupra apei in care nu mai incapea. Ma uit dupa un bol mai mare. Nu stiam cat avea sa mai creasca, dar stiam ca aici trebuia sa ajung cu transformarile, acum sunt complete, meduza colorata extraordinar de frumos era fericita.

FIN.

Nomenclatoru de vise 97 05.06.2014 Am visat ca monstrul de sub pat chiar exista, era foarte real. Nu era neaparat su patul meu, dar era sub fiecare pat. Era negru-gri, foarte slab, scheletic, cu piele uscata, umbla gol. Era foarte uscat ca sa fie usor, pentru ca el se tinea de cadrul patului, pe dedesubt, de grinzile alea, cu mainile si cu picioarele. Tot ce facea era sa stea acolo agatat si din cand in cand, cand dormeai si era mai liniste, facea un zgomot din gura, caraia cumva, sau zgremtana, batea in lemnul patului.

Din cand in cand, scotea o mana de sub pat si te batea odata pe umar. Era foarte ciudata si lugubra treaba. La un moment dat aveam si un detector de astfel de monstri, pe care il apropiam de diferite paturi, si chiar daca monstrul nu se vedea, detectorul indica ca el era acolo.

FIN.

Nomenclatoru de vise 98 06.06.2014 Eram intr-o sala imensa, ca o sala de mina, inalta si plina de schele. Eu eram undeva pe niste schele in partea de sus si ma taram pe spate, pe coate, fugeam de ceva. Era un vacarm de nedescris, pamantul se cutremura, parea ceva ca un cataclism. Eu eram un agent secret care trebuia sa salveze ceva, lumea de la un dezastru, cred. Pe schela acolo cu mine era B, in picioare, care se pupa de zor cu Bunyku. B slabise mult, mai avea jumatate din fundul de odinioara, si era imbracata in niste blugi albastri, bleumarin. Am remarcat ca a slabit, si ea a zis ceva de genul “�si asta e numai inceputul�. Era foarte blonda, si tunsa bob. Tot ea parca atasase de un perete un dispozitiv nuclear cu ceas, o bomba care avea sa distruga lumea, pe care eu nu reuseam sa o dezamorsez. Era panica.

FIN.

Nomenclatoru de vise 99 13.06.2014 Sunt pe strada, pe cheiul Dambovitei, pe langa Gradina Botanica. Vad o fata tanara, o fetita care cade subit, pare ca lesina. Cand ajung acolo (parca ma mai insotea cineva, o femeie), din fata nu mai ramasese nimic, decat o cizma. Parca fetita cazuse pe strada si apoi se retrasese, disparuse in cizma (parca un UGG?). Ea e in cizma, nu se vede, insa vorbeste de acolo. O intreb daca e bine, ea zice ceva, se aude cu un pic de ecou de sala mare. La un moment dat reapare, iese din cizma. Are cam 14-15 ani, are ochelari. Stand in fund pe jos incepe sa ne povesteasca ceva despre o planeta, un corp ceresc, o zona celesta, un vagin transcedental, care cuprinde tot universul, sau din care emana universul, planetele, ceva despre o constructie spatiala, imbinand fizica cu astronomia si cu o filozofie ciudata rau.

FIN.

Nomenclatoru de vise 100 24.06.2014 Eram acasa la ai mei si era plin de urmatorul obiect comunist: masa sau scaun, suport ceva, din plastic, sub forma de 2 palnii care se unesc la mijloc, un gen de clepsidra incompleta, vezi desenul. Erau mai multe, colorate diferit, de diametre diferite. Maica-mea vrea sa o ajut sa toarne ceva in jumatatea unui astfel de suport, un lichid rosiatic. Mama toarna pe partea larga a palniei si pe mine ma pune sa tin palma pe partea ingusta, ca lichidul sa nu curga. BIneinteles ca lichidul curge pe langa mana mea care nu putea acoperi toata gaura. Eu ma enervez si iau de langa noi o piesa pe filet, ca un dop, pe care sa o pun la capatul palniei. Mutandu-mi mana ca sa iau dopul, fac mare mizerie intrucat lichidul roscat curgea pe jos, pe ciment, in bucataria apartamentului alor mei.

Inotam printr-o apa extrem de limpede, in ceea ce parea o sala de castel, o ruina scufundata si acum plina cu apa, transformata in piscina interioara, in baie publica termala. Sala avea coloane mari din marmura rosie, scari, trepte de marmura, arcade, toate incomplete dar foarte frumoase. Eu inatam in forta ca sa impresionez o fata care statea pe mal, cu picioarele in apa, intr-un costum negru dintr-o singura bucata. Erau in sala si bunica-mea si taica-miu. Apoi inot pe culoarele inalte ale unui palat extraordinar de frumos si luxos – culoare foarte inalte, vopsite in rosu, ocru, tavane cu stucaturi aurite, covoare rosii, boduri de marmura etc.

Culoarele sunt scufundate complet, pline de apa si eu inot prin ele. Taica-miu alearga dupa

mine. Mai sunt cativa oameni care fug, dar din directia opusa vin pe culoare niste baietandrii imensi, uriasi, in pulovere cu dungi orizontale, niste malaci copii, mari, cam idioti, care insa nu ne opresc, doar se uita la noi, si arata cu mana, au un gest cu mana, cu degetul, iar noi trecem pe langa ei.

Eram cu Victor Rebengiuc si cu inca cineva pe niste carari de munte serpuite, care coborau.

Vremea era mohorata, eram intr-o padurice, dupa ploaie, pe carari era plin de noroi si de siroaie de apa maro, maloasa. Noi coboram spre undeva, un sat Ghivadia, Ghioajdia, Ghioajda, ceva de genul asta. Padurea se termina si se deschide intr-un sat, o statiune veche decrepita, pe malulu unui lac imens al carui mal nu il vedeai sau pe malul unei mari. Afara era in continuare tare inorat. Victor Rebengiuc ne conduce spre o zona de camping, unde ne spune ca stam 3-4-5 zile ca sa nu platim asa mult. Eu ma uit la el si la colegul nostru de drum si ii zic “Date ba in pula mea!” razand. Zambesc si ei. Ii intreb cum dracu vor sa stea atatea zile in camping pe frigul asta, era toamna sau chiar iarna. Victor Rebengiuc zice ca si-au cumparat cearceafuri.

Apoi vedem in camping o Dacie papuc alba, parcata. Dacia era si carosata, si sus avea legata cu sfoara, atarnand un pic peste cabina, o saltea de pat, gri si ponosita. Eu le zic, lui Victor si colegului de drum, ca era mai bine daca tineau macar salteaua inauntru, in masina, si nu in frig si umezeala, afara.

FIN.

Nomenclatoru de vise 101 18.09.2014 Ies pe o strada, cotesc si din fata, de printre lume venea o maimuta, un cimpanzeu, usor grizonant. Eu spuneam ceva, repetam un cuvant, il repeta si ea. Cand se apropie de mine imi spune foarte nervoasa, in limbaj articulat ca a inteles cuvantul, “ce dracu il repet atata, in pula mea?!” Eu imi cer scuze si ii spun ca nu am auzit-o spunandu-l din pricina zgomotului strazii. Maimuta casca o gura imensa care seamana mai degraba cu cea a unui hipopotam. Vad un colt cam tesit si niste bale.

Cu mai multi oameni straini pe strazile unui oras. La un moment dat ne oprim in loc si toata lumea pune ceva pe jos, pe asfalt, pe un gen de paturica sau husa, mici obiecte, nimicuri, ce aveau prin buzunare. O femeie tot scotea si punea, zicand “uite, si hartiute, si hartiute, si hartiute”. Aratau ca franturi de servetele. Toti cei care puneau pe jos chestii le puneau pentru o fetita care statea pe vine, chircita si se uita in ele. La un moment dat apare maimuta grizonanta si se apropie de fetita si o saruta, muscandu-i un pic buza de sus.

Pe strada mai incolo, mai departe, o femeie se uita printr-un gard la un conac sau spital gen Coltea, dar care pare a fi casa ei, in care incearca sa intre, tragand de poarta, zgaltaind-o. Eu o strig, ea se intoarce si

vad pe geaca ei de piele maro, pe niste flapsuri, pe niste cureluse de piele, legate sau lipite 2 baterii AAA strivite, calcate in picioare, deformate. Le observ. Ea vede asta, si cu o grimasa, le smulge de acolo si mi le da.

Sunt cu Rux in brate si ajungem pe un teren viran pe care era campat o familie decopii mici francezi, cam ca cercetasii. O rulota foarte lunga, descoperita, cu camere, bucatarie etc. In spatele ei, sta singur un handicapat, are un retard ceva. Toti copii 4-12 ani se joaca dar cand aparem noi, scot telefoanele si ne fac poze. Pana si un lungan imens pe la 2,30 m, slab si desirat, adult, mai batran, cu mustata, in trening ponosit, ne face poze. Eu il intreb in franceza de ce. El imi raspunde in romana ca e roman, si ca ii supravegheaza pe cercetasi, si ca nu imi face mie poza ci animalului de plus pe care il aveam in mana.

Ma uit si da, aveam in mana un animal de plus, un gen de maimuta cu ochi bulbucati. Partenera lunganului, alta adulta hipioata imi spune daca am vazut ghiuveta lor. Era un lighean agatat de un pom, mai incolo, cumva colorat.

Ajung la usa de intrare a unui spital. E boltita, are scari. Ma intalnesc cu 3 babe necunoscute, foarte elegante si coafate. Una are taior bleumarin. Una se uita extrem de uimita. Are fata plata, alba si ochi mari. Parul tapat, permanent. Imi spune sau ma intreaba de nu stiu cine, ca si cand m-ar fi cunoscut. Eu nu zic nimic, nu stiu. Inaintez cumva cu babele spre intrare, Rux ramane in urma uitandu-se buimaca. In timp ce urc, pe scari o infirmiera inpinge un scaun cu rotile in totalitate din fier vopsit rosu. Pana si rotile erau de fier, le vad cum coboara muchiile treptelor de beton. Pacienta din scaun, o baba, nu are nimic impotriva.

Intru in spital si strig, apropiindu-ma de un salon: Faceti spooooo-ooort! Faceti spooo-ooort! Ma uit in acel salun, inca strigand – e mare cat o sala de sport cu multe paturi aliniate, toate pline de sange, in care majoritatea numai fete 7-12 ani care amputate, care doar pline de cearceafuri de sange se agita si se zbat, facand harmalaie. Totul borsa de sange, nu era pat sa nu fie plin de sange. Fetele faceau harmalaie cumva suparate, nervoase. Ies si ma duc mai departe, la alt salon al carei usi era sprijinita de perete. Ma uit dupa ea si un negru intins, plin de sange si el, imi spune: “Inchide usa. Si doctorii.� Ma indepartez si vad o sora imbracata ca in sec 19 cum ma priveste usor amenintator din capatul culoarului intunecos.

FIN.

Nomenclatoru de vise 102 Sep. 2014 B era undeva pe strada si statea relaxata pe o bordura sau pe o banca cu picioarele intinse pe ceva, ridicate pe ceva din fata ei. Era toamna tarzie sau iarna, cam frigut. Avea dresuri mov, pantofi cu toc gri si fusta scurta si un pardesiu scurt, o haina rosie prinsa cu cordon in talie. Avea parul lung si prins in coada. Vorbea la telefon. Eu trec prin fata ei si o salut. Dar ea, pt ca vorbea la telefon si nu putea raspunde, ridica un picior si ma atinge usor cu el pe brat, zambind in semn de salut.

FIN.

Nomenclatoru de vise 103 1.09 Eram cu Pop. M-a luat sa mergem undeva, cu metroul apoi cu autobuzul. Am coborat la Laromet. In autobuz am carat o scandura de calcat, mare si incomoda. Intram intr-o librarie anticariat de unde Pop voia sa cumpere niste lumini continuue de fotografie care erau foarte ciudate: pe niste suporti gri cu robinete erau prinse multe lampi cu bec, cu ciucuri de piele sau imitatie de piele de care trageai ca sa le reglezi. Lampile stateau pe niste tije telescopice care se lungeau sau se scurtau apoi le fixai in clame si in robineti de plastic, care mie imi pareau foarte fragili si de neincredere. Observ ca in manunchiul de lampi doar una singura avea bec, restul aveau niste oglinzi care sa reflecte lumina singurul bec care se aprindea. Spun ca erau “lampi egiptene”. Aratau cam asa:

Plecam fara ca Pop sa cumpere lampile zicand “Data viitoare”. Iar in autobuz si metrou. Ajungemintr-o gradina publica cam ca zona sahistilor din Cismigiu, sau o curte de bloc, unde stateau mai multi barbati mai in varsta. Unul din ei era Liiceanu. Se uita la baschetii mei si zice despre unul ca “are personalitate” in timp ce baga un dget intr-o gaura pe care o aveam pe bombeu. Eu rad incurcat si fastacit. Vad pe un raft o carte. Era un raft exterior, o masa in aer liber. Acolo descopar cartea (ceva de genul) “Kant: despre nevestele mele alcoolice sau Nevasta alcoolicului”. Cartea era visinie cu titlul crem, dar era legata, sau

mai degraba dezlegata ca o brosurica, ca niste foi volante, nu avea coperta rigida sau cotor si era de format mic, A5 sau A6. Fac cumva si nu o platesc si plec cu ea asa, si ma minunez apoi ca am plecat cu ea fara sa o platesc si nu m-a prins nimeni.

FIN.

Nomenclatoru de vise 104 8.09.2014 Eram undeva intr-o cabana de lemn cam ponosita, cam darapanata, pe malul marii. Pe un pat de scanduri, faceam prostii cu B. Printre scanduri, sub pat, in beci, se vedea o soba foarte veche si foarte frumoasa de teracota si fonta vopsite crem, portocaliu si albastru. Usa de la cabana nu se inchidea.

Apare in usa Coada cu o tipa. Tipa intreaba ceva gen cati bani trebuie sa dea, Coada o baga repede in alta camera. Apare si A, gagica lui Coada. Coada rade. Noi stam acoperiti cu cearceafuri de la brau in jos.

Coada dispare si apare Romika cu Subtirica. Noi stam in fund in asternuturi, acoperiti, si impreuna cu Romika, intr-un ceaun mic, pe un resou, prajim in mult ulei, cartofi taiati felii mari ca de chipsuri sau wedges, pe care ii ardem, apoi o clatita cu inghetata si banana - o punem pe toata asa intreaga in ulei.

FIN.

Nomenclatoru de vise 105 Sep. 2014 Eram in Valetta, Seychelles (?!), era extraordinar de frumos, culori calde, ca in vederi, soare, apa azurie, transparenta, laptoasa pe alocuri, cladiri colorate superb, arhitecturi maure dar foarte foarte colorate.

Intru intr-un magazin plin de obiecte foarte misto, gen decoratiuni sau chestii fara utilitate. Imi aduc aminte de K. un gen de perie de praf sau planta mare uscata reactiona, se misca la atingere.

Vanzatoarea vine la mine si incepe sa planga aducandu-si aminte de ceva. Ne stiam, ma stia, mai fusesem acolo acum ceva ani. Plec cu o barca apoi cu un metrou aerian, suspendat, foarte sus, deasupra orasului. Statia lui – intr-un restaurant panoramic, undeva foarte sus. Ma uit pe geam la cladirile extraordinare, colorate si vechi dar in perfecta stare de conservare, vad orizontul, tot orasul colorat si vechi, o lumina de golden hour, vad munti inzapeziti in zare, totul e fantastic, minunat. Ma urmareste o fata foarte frumoasa, ruda cu patroana magazinului. E extraordinar de fina, de frumoasa, fragila, misterioasa, expresiva, interesanta. Ne plimbam tinandu-ne de mana prin oras, pe o strada in jos. La un moment dat ne intalnim cu maica-mea care statea pe o banca singura. Vorbesc cu fata si cu maica-mea, careia parca i-o prezint, in franceza. Plecam. Pe strada in jos, ca pe niste sine de tramvai sau sistem cremaliera, trec in jos si in sus niste lifturi orizontale, ca un funicular, cabine din sticla, ca cele de telefon, de doua persoane, cu oameni in ele.

Iar sunt in metroul suspendat care arata ca un capat de tramvai sau de autobuz vechi. Pe strazile de jos peisajul se schimba: vad armata, transportoare, camioane, oameni multi, pompieri, fum, fum negru, haos, caramizi, moloz, daramaturi, oameni goi care sting focuri, altii care munceau in gropi pline de apa si noroi si mizerie, sapand cu mainile. Multi au sange pe ei, sunt raniti. Unii se suie in metrou. Stau langa mine si put tare a transpiratie. Sunt zgariati, batuti, cu tricourile lipite de piele, foarte sfasiate, in mii de locuri, par ca sunt loviti de schijele unei explozii, arsi. Nu tipa sau ceva, par niste muncitori normali care se intorc de la munca. Stau pe papornite, beau bere, scuipa pe jos, scuipa si seminte. Sunt muncitori romani, vorbesc romaneste. Eu nu vreau sa par ca as fi si eu roman, ca sa nu se creada ca sunt cumva cu ei si ma fac ca nu inteleg, ma indepartez, vorbesc in franceza. Inteleg ca ei munceau pentru reconstructie, redresarea dezastrului care se abatuse asupra orasului. Nu erau tinuti in spital sau ceva de genul asta pentru ca erau prea saraci ca sa isi permita tratament medical. Unul era cu perfuzia dupa el,, dar foarte normal si natural, parca nici nu stia ca o are, o tinea pe jos. Inteleg de la ei ca atacase Siria sau ceva de genul asta.

FIN.

Nomenclatoru de vise 106 10.10 Sunt undeva in peninsula Yamal, Irkutsk. Sunt afara, ca si cand as campa, cu cortul si cu un televizor gri.

MA aflu intr-un defileu, pe malul inalt si stancos al unui rau. Un tren, un tramvai ciudat traverseaza raul, suspendat, indreptandu-se catre un oras din apropiere. Eu campez in zapada, vad palcuri de iarba ingalbenita. Ma uit peste cotul raului, catre versantul abrupt si usor impadurit din stanga si stiu ca vad mongoli insiruiti, unul in spatele altuia, pe mai multe randuri, pe acel versant. Unii au geci albastre si fesuri galbene. Cuget: “Uite, mongolii se trezesc devreme ca sa munceasca.”

FIN.

Nomenclatoru de vise 107 14.10 Eram undeva pe la Universitate, mergeam dinspre Universitate inspre Eroilor, drept drept. Mergeam intr-un tractor care parca era al lui taica-miu si nu mergeam pe drum, pe asfalt – tot bulevardul era de fapt un mare mare canal navigabil cu un fluviu de apa tulbure tulbure – stiam cumva ca e singurul drum de ajuns la Constanta sau inspre litoral/Delta. Nu exista asfalt deloc si apa care curgea dedesubt ma inspaimanta rau de tot, pentru ca nu era vorba de o palma doua de apa ci de sute de metri cubi care curgeau furios si tulburi, un suvoi foarte adanc in care eram convins ca ma scufund cu tot cu tractor. Din loc in loc (cam pe la statui) mai existau niste ramasite, schele de constructii, etc – acum 2 tevi ca de gaze,

sau in fine, foarte subtiri, pe deasupra apei, pe care eu mergeam cu rotile tractorului. La un moment dat cea din dreapta dispare si imi ramane cea din stanga, pe care reusesc cumva sa stabilizez tractorul, sa merg doar cu rotile din stanga de-a lungul ei. Apoi, tot din miscari ale corpului, sar cumva cu rotile tractorului peste niste fiare care se gaseau pe acea teava, mai intai cu roata din fata, apoi cu cea din spate. Stiam ca daca as cadea in apa, as muri sigur inecat si nici tractorul galben nu-mi permiteam sa il pierd. Ma apropi de o structura de metal, o schela patrata in sectiune care plutea in apa si cumva sar cu tractorul pe ea si structura ne duce mai departe, tot asa din obstacol in obstacol. Ma apropii de capatul canalului care era undeva pe la Gradina Botanica. Acolo caut cu disperare un mal, o structura de beton pe care sa balansez structura pe care pluteam acum si sa revin cu tractorul pe uscat. Stiam cumva ca acolo se amenaja un drum, dar inca lucrarile nu erau gata si nu puteam intelege cum un drum atat de important ca asta fusese lasat de izbeliste. Ploua, era frig, curetii de apa involburata deveneau din ce in ce mai amenintatori. Pe mal niste figuri cunoscute… tata, mama, varul, Coada, ma incurajau. Ajung cumva pe mal si descopar finalul canalului care se spargea de undeva de sus, printr-o gatuitura, intr-un lac ceva mai calm. Era deja noapte. Apa canalului la varsarea prin gatuitura facea turbioane si era rosie, sangerie. Acum sunt in lacul mai calm in care canalul se termina, cu multi oameni, asezati-sprijiniti de gardul Gradinii Botanice (aducea a strada Dr. Djuvara). E noapte si cu picioarele in apa, ne feream de ploaie. Deodata tunetele si fulgerele se intetesc intr-un uruit groaznic, cerul se coloreaza ca din cauza unor explozii indepartate. Peste tot pe cer apar foarte multe obiecte – un gen de elice, de elicopter, cu un cilindru luminos. Eu zic cuiva sau mi se zice: “Uite, au cazut si luminile de la furtuna”. Continuam sa ne uitam cu totii la puzderia de astfel de obiecte de pe cer, insa deodata, vedem ca din ele se lanseaza palcuri, manunchiuri de sageti, acre de la distanta aratau ca norii de lacuste sau albine. Ma uit in poala persoanei de langa mine si descopar o sageata pe care o studiez. Ma panichez pentru ca inteleg ca ceva nu e in regula. Din spatele nostru apar foarte multe siluete inalte de negri, de aborigeni sau ceva trib african, foarte lungi si inalte, care cumva, atacau. Ma aplec inspre in fata si ma uit in stanga si descopar ca oamenii din capatul randului care stateau la fel ca mine pe card, incepusera deja sa fie masacrati de sageti si de siluetele care atacau dinspre spate.

Fragmentar: sunt undeva la un castel cu un grup, vizitam. Grupul pleaca, eu ma intorc, mi se spune ca 2 zile puteam folosi baia, dar acum nu. Eu mint ceva, ca venisem de fapt acolo pentru altceva. Castelul era foarte frumos, sali vechi, sere, luminatorii, verande de sticla, stucaturi de lemn, luminos, cald.

Sunt apoi undeva pe strada, insa nu cu motorul meu, ci cu un chopper visiniu. Il parchez undeva, ploua, e frig, e ud. Deodata ma stropeste ceva , ma uda cu un jet puternic. Observ ca din motorul meu tasnea benzina si ulei, pe toate gaurile, prin tabla. Niste oameni de la o bodega din apropiere se uita curios. Eu ma apropii de motor, sunt ud tot, dar curios, nu miros a ulei sau benzina. Ma tot gandesc de ce s-a intamplat asta ca la motorul meu toate uleiurile erau schimbate, insa realizez apoi ca nu e motorul meu, si vad ulei negru negru, murdar, si ajung la concluzia ca acestui motor nu i s-a schimbat uleiul niciodata, de aceeea a izbucnit tot.

FIN.

Nomenclatoru de vise 108 Oct. 2014 Sunt cu K pe o straduta intre niste blocuri, pare a fi prin Militari sau prin Drumul Taberei. Cateva babe stau pe langa scara unui bloc. Noi vrem cu tot dinadinsul sa intram intr-una dintre scari si profitand de faptul ca niste cucoane ies dintr-o scara, ne strecuram si noi. La parter urcam cateva trepte si batem la prima usa de pe dreapta. In stanga ei e usa liftului. Batem la usa, insa ne e si foarte foarte frica. Totusi usa se deschide, si de acolo stiu cumva ca iese administratorul. Vorbeste tare si e un pic agitat insa o lasa inauntru pe K, care a cerut voie sa mearga la toaleta. Eu raman sa o astept pe scara. O astept deja de foarte mult timp. Pe scara e o lumina difuza, galbuie, un semiintuneric. Cateva raze de soare apatice trec prin niste perdelute ingalbenite de la geamurile scarii. Pe pervaz sunt ferigi si alte plante. Astept astept, K nu mai iese, asa ca plec, ies din scara, ma plimb pe acolo. Ma intorc peste ceva vreme si bat la usa, K iese si imi spune cu voce joasa si serioasa ca astazi nu mai vine, sa nu o mai astept, si nici sambata si duminica, pentru ca ramane la administrator sa munceasca, sa il ajute la cabinetul lui de dentist.

FIN.

Nomenclatoru de vise 109 Fragmentar: Sunt undeva in delta, in Sulina cred, care arata ca o Venetie, plina de canale si strazdute. Sunt cu inca cineva si avem o barca gonflabila, cu vasle. Acum mergem pe apa, acum suntem pe mal, pe o strada pietruita, caram barca pentru a o pune la loc pe apa, un canal mai incolo. Apa e la nivelul pavajului strazilor, strazi foarte curate si ordonate, pavate cu piatra cubica. Printr-un astfel de canal, pe sub o poarta mare, o arcada rotunda, inaintam parca in curtea unui palat. Apoi o deschidere mare, cu o fantana arteziana in mijloc. Ajungem acolo cu barca noastra insa de undeva de sus, apare un elicopter militar care trage, in picaj, sau un avion. Noi ne panicam si vaslim spre a ne feri.

Sunt pe un drum de munte, printr-un defileu, cu taica-miu, desi stiu ca suntem undeva in Delta. Din varii motive, nu ne putem intoarce undeva, departe, unde era tabara noastra. Din cauza unui drum surpat sau ceva accident, ajungem cantonati in gara unui satuc, unde primim niste ajutoare – senvisuri si apa de la localnici, pentru ca ar fi trebuit sa ramanem acolo peste noapte. Il zaresc apoi pe Cosmin, baiatul nasului meu, la o tejghea. Ii intind o farfurie cu senvisuri si il intreb ce mai face. El mi-o ia din mana cam agresiv si mananca. Apoi peste ceva timp vine la mine foarte agresiv si ma intreaba de ce nu il bag in seama, de ce ma fac ca nu il cunosc. Eu ma scuz cumva, spunandu-i ca tocmai ce i-am dat senvisuri mai devreme si ca mi s-a parut ca nu are timp sa vorbeasca.

Sunt prizonier intr-un azil, intr-un sanatoriu vechi prin anii 40-50. Acolo eu si cu inca o tipa suferim de o conditie extrem de bizara. Avem ceva in organism care ne conduce la niste crize foarte dureroase in care corpurile ni se convulsioneaza si produc pe toata suprafata pielii niste cristale extrem de ascutite gri-

albastrui, apoi cand criza ajunge la apogeu, ne transformam in energie pura, intr-un nor alb-gri-albastrui si disparem in eter, doar ca sa ne rematerializam mai incolo din nou, in corpurile noastre. Un doctor, un savant dement ne tine acolo ca sa ne exploateze, am impresia ca facea ceva cu cristalele alea si incerca sa ne induca acele crize foarte dureroase. Tin minte ca sunt legat de o masa de operatii capitonata cu vinilin crem, murdara, veche, ras-utilizata. Am o astfel de criza groaznica, doctorul ma asista, sunt legat de maini si de picioare, corpul mi se contorsioneaza si eu urlu. Langa perna am ascunsa o placuta de lemn, ca o piesa de domino, care are pe spate o pastila de siliciu. Stiam cumva de la tipa care mai fusese si ea exploatata astfel ca exact inaintea momentului de apogeu al crizei, daca il ating pe doctor cu placuta aceea, cu pastila de siliciu pe piele, doctorul va disparea sau va fi anihilat si totul se va termina.

Eu ma contorsionam si urlam si cu toate astea gasesc puterea sa iau placuta si sa il ating pe doctor, insa cu partea opusa pastilei de siliciu. Profit de neatentia lui, fac un efort supraomenesc si o intorc cu degetele si frec pastila de siliciu pe pielea mainii doctorului, undeva pe brat. Nu rezolv insa nimic – doar ca doctorul renunta sa imi mai induca fortat criza, ma dezleaga, cristalele mele se retrag si doctorul imi spune obosit si transpirat, stand intr-un scaun ca de felcer, de frizer, in semi-intuneric, lumina difuza, galbuie, ca o sa mai incercam luni. Sunt foarte panicat la acest gand. Umblu pe holurile sanatoriului, ma uit in saloanele mari cu usi duble de lemn cu geamuri, vad paturi multe, murdare, cu doar cativa pacienti, care zac sau care sunt asistati de niste doctori, unii convulsivi, altii chinuiti, samd. O asistenta ma vede ca ma plim pe culoar iar eu imi schimb traseul. Intru in cabinetul in care fusesem eulegat pe masa, acum acolo mai era doar o asistenta sau doctorita, un pic mai blanda, care ma intreaba ce doresc.

Eu ma pierd, pentru ca venisem acolo sa ma asigur ca placuta de lemn cu pastila de siliciu e ascunsa sub perna mesei pe care va urma sa fiu iarasi legat luni. Bajbai ceva, dar vad placuta sau o stiu in siguranta, sora imi spune sa nu mai intru neinvitat. Ies pe usile duble, lumina galbuie, palida, imi ramane in minte imaginea altui pacient, un batran sub niste cearceafuri murdare, pe care asistenta il supraveghea, scriind ceva intr-un registru mare. Ma intalnesc apoi cu tipa care era si ea acolo pentru exploatarea cristalelor, cea care ma invata lucruri, cea care imi spusese despre placuta. Ea se apropie de mine intr-o sala mai mare, in semiintuneric, stam cumva pe vine, sa ne ascundem, si vorbim in soapta. Se apropie de mine, de genunchiul meu dreppt cu un ac foarte lung, cu un maner din plastic galben. Ma inteapa usor, iar eu ii zic sa nu ma mai intepe, sa ma lase in pace ca am sa ma descurc eu cu crizele, cu cristalele si cu doctorul si cu placuta.

FIN.

Nomenclatoru de vise 110 15.11.2014 Sunt undeva pe la Victoriei si stiu cumva ca eu am instalat pe un bloc interbelic un banner mare cu JOS PONTA sau MUIE PONTA undeva sus pe terasa si inca un material publicitar, care ambele mi-au fost sabotate de mafia tiganeasca pro-Ponta is care acum ma urmarea. Bannerul meu arata ca un televizor spart, cu o gaura mare ciobita in el, iar eu ma intrebam cu ce au facut-o, prin explozie, banuiam. Foarte discret si atent ajung cu inca cineva, cred ca Coada, pe Calea Victoriei in blocul acela interbelic

extraordinar de frumos – intram prin usi de sticla si tot urcam niste scari enorme monumentale din marmura alba cu balustrade de lemn, covoare pe jos, niste scari foarte foarte intortocheate, anevoioase pentru ca erau atat de mari si monumentale – urcam cam pan a la etajul 6 in ceea ce era o institutie guvernamentala sau un minister. Acolo, super incognito, facem cumva si ne intalnim cu o tipa cam ca Macovei, la un birou pe un hol unde era un murmur, o galagie, banuiam eu, care sa acopere orice ascultare cu microfoane. Acum sunt cu Stroe. Pe langa noi trec oameni, noi ne ascundem fetele si vorbim cu tipa, care era un gen de demnitar si nu avea voie sa vorbeasca cu noi. Fumam la biroul mare de lemn acoperit cu sticla. O secretara tinara vine sa ne intrebe ce vrem de mancare parca, eu cer o sticla mare de apa. Pe langa asta beau bere si cafea. Cu tipa asta avem un dialog ceva in sensul – uite ce a facut mafia tiganeasca, ce facem cu reclama, nu o schimbam, nu ne acopera contractul media o refacere a vizualului, nu ne lasa sa il tinem mai mult sau nu ne dau niste bani inapoi? Iar ea imi raspunde dezolata ca nu are ce sa faca, ca nu tine de ea, ca de fapt cine m-a ajutat sa pun reclama acolo e o vecina care sta sub bunica-mea, Nicoleta. SI ca sa vorbesc cu ea. Iar eu incep sa imi aduc aminte ca am vorbit, intr-adevar de ideea asta cu Nicoleta – ca avem un spatiu gol de reclama, hai sa punem ceva pe el, si ca eu am facut si i-am dat un jpeg.

Acum sunt cu o femeie mai batrana (sau tot cu tipa asta ca Macovei) undeva in Cotroceni – intre Djuvara intersectie cu Soseaua Cotroceni. Noi venim dinspre Gradina Botanica, traversam Djuvara si vedem o casa misto, visinie cu coloane sau tocarie imensa pentru geamuri de coloare visinie. Era cam darapanata si pe un banner de plastic albastru scria cu alb ca e de vanzare. Femeia cu care eram rade, se bucura, apreciaza casa. Cand sa traversam soseaua Cotroceni, vedem vizavi cum se apropie un troleibuz care se opreste la un stop. Apare pe jos un coleg de-al meu, Victor, care apuca sforile care tin coarnele troleibuzului pe sarme si trage de ele. Troleibuzul pleaca dar Victor se tine in continuare de sfori, pana cand ele se super lungesc si pana cand, intr-un final, coarnele sar de pe sarme iar trolebuzul se opreste.

Noi ne ingrijoram deoarece vedeam un sofer chel si cu mustata nu tocmai fericit. Victor parca rade. O fata ciudata se da jos din autobuz – avea picioarele normale, subtiri, adr trunchiul mai mare, ca si cand a fost odata grasa dar a slabit, cu niste tate foarte mici si ciudatea, neconcorde cu trupul. Bluza gri mulata si iegari negrii. Si pe lateralul troleibuzului oprit, se duce si se catara, lungindu-se, sub aripa, pe roata imensa a masinii, varnd sa repare ceva. Dar Victor repune coarnele pe sarme si troleibuzul pleaca. Ma asteptam ca fata sa fie prinsa de roata sub aripa si sfasiata, insa ea doar cade de acolo, e scoasa afara, si da usor cu capul de bordura – dar nu are nimic, e doar nitel julita. Cadrul se schimba, suntem in troleibuz – eu ii spun lui Victor ca era sa o omoare pe fata, dar e si fata acolo, rade, e un pic julita si pare oarecum draguta.

Ne apropiam de Glendale, apoi de Spitalul Universitar, unde ne dam jos. Pe dreapta, prin tufisuri, este o tabara culturala, ceva tabara pentru artisti sau pentru niste oameni care militau sau sustineau o cauza.

Acolo ma intalnesc cu K, cu care vorbesc foarte natural si decent. Imi spune ca era de multe zile acolo si ca asta era ultima zi si tocmai strangeau. MA priveste cu drag, vorbeste cu mine cu drag, ne atingem, ma ia de mana, nu imi dau seama daca mai voia ceva de la mine sau nu, cumva imi lasa sa inteleg ca nu mai e cu x, dar nu stie daca s-ar impaca nici cu mine, si tot asa, dar o interactiune calda, melancolica, totusi normala, fara drame. Imi spune ca nu trebuie sa uit ca mai am la ea 3 saci de faianta, din aia de 25 de kile. Eu nu imi pot da seama despre ce vorbeste, nu imi aduc aminte, ea tot insista, zambind. Ea zice

faianta – eu vad niste cioburi foarte foarte colorate sau multe multe carti colorate sau multe multe cafele. Imi aduc cu greu aminte, sau imi aduce ea razand, cum am fost noi odata la Carturesti si am luat cafele dintr-un pod sau ceva de genul asta. Eu rad, ne amuzam amandoi, ne imbratisam si eu dau sa o sarut. Ea nu se fereste dar se retrage cumva si imi spune zambind ca nu e ok, ca sta demult acolo, in tabara asta, si ca n-a facut tocmai ce trebuie. Nu inteleg ce inseamna asta, ma gandesc la nasaoale sau la faptul ca nu s-a spalat, zic ca nu imi pasa si ma cuibaresc iar in buclele ei, incercad sa gasesc gatul sa i-l sarut, insa intr-adevar, K mirosea ciudat, nu a ea, bluza ei rosie de polar pe care tocmai o imbracase mirosea diferit, nu neaparat urat, dar altfel decat mirosul ei, cumva a imbacsit si a statut si parul a praf, insa nu ma suparam pentru ca intelegeam ca statuse de mult acolo in tabara asta.

FIN.

Nomenclatoru de vise 111 19.11 Sunt undeva in curtea unui conac, unui chalet, unui castelas destul de mare, e toamna spre iarna, e gri.

Un ‘serafim’ (asa ii spuneam, parca) imbracat intr-un parpalac lung bleumarin sau negru ne supraveghea pe noi (eu si inca cineva) sau pe altii cum faceam curat in curte. Exista o terasa mare de piatra cu balustrade de piatra si cu scari monumentale de piatra. Serafimul plutea la cativa centimetri deasupra pamantului si bea ceva, un shot de ceva, parca becherovka. Noi explicam ca ne e cam lene sa facem curat, palatul era cam in paragina. In loc sa maturam frunzele, atasasem cumva un furtun verde la un compresor care sufla aer sub presiune si asa noi indepartam frunzele distrandu-ne cumva. Serafimul ne privea critic si flegmatic. Apoi furtunul a inceput sa scuipe apa si noi incercam sa udam de la distanta niste brazi inalti, dar jetul, cu tot cu bolta, abia ajungea pana acolo. Pamantul brazilor si al copacilor era destul de crapat.

Acum sunt intr-o camera portocalie sau rosie, un birou cu biblioteca si covor rosu, o camera calda. Acolo este unchiul meu si matusa, parca si varul meu. Noi ii facem ceva unchiului, il mascam parca. Ne pregatim cumva de o farsa, de o gluma pe care vrem sa o facem cuiva.

In momentul urmator, sunt imbracat numai cu chiloti, pe covorul biroului. Niste fetite se contorsioneaza nenatural din incheieturile membrelor pe care parca si le rup, jos pe covor. Ideea era sa ne lungim cu totii pe covor, sa ne ingramadim acolo ca sa surprindem cu spectacolul asta imobil pe cineva care ar fi intrat in birou. In toata gramada asta de pe covor cineva ma loveste in ficat sau in rinichi, ma doare si ii spun sa isi schimbe pozitia.

FIN.

Nomenclatoru de vise 112 8.12 Episodic: Sunt apartamentul bunica-mii din Drumul Taberei si pe balcon, fumez iarba la bong cu niste insi. Vizavi, in blocul alaturat, tot asa, pe un balcon lung, niste tipi fac o petrecere cu Dj, cu platane, boxe, viniluri, tot ce trebuie. Erau si foarte multe carti acolo – puneau platanele si deck-urile si boxele pe vrafuri de carti.

Acum sunt pe coltul unei strazi unde se afla, in paragina totala si ruina, casa lui Petre Tutea. Sunt undeva la un etaj 2 pe niste resturi de planseu, pe niste grinzi de rezistenta, cu inca cineva, si ma uit in jos si vad prin casa scarii etajele inferioare si ele super daramate, vad pana in beci. Trebuie sa ajung jos insa mi-e frica, imi calculez un traseu cum sa sar dintr-o camera in alta, pe grinzile care au mai ramas. Ma tin in maini si atarn ca sa fac caderea mai scurta, pana la un etaj inferior. Apoi de acolo imi iau avant, ma gandesc sa sar cumva in diagonala, mi se face cam frica, ma gandesc ca sunt operat la un genunchi, iar apoi fara sa mai ezit, sar direct si aterizez cu bine.

Sunt cu maica-mea intr-o cladire de birouri si urc pana la 5 pe scari. Apoi imi scapa din buzunar printre scari pana jos 20 de lei sau 500, nu mai stiu. Ma oftic si maica-mea pleaca sa ii ia. Cat o astept, niste colegi de la Kondiment apar si stau si rad si discuta intre ei. Eu nu ii bag in seama si ma gandesc ca nu miau placut atunci, nu imi plac nici acum.

FIN

Nomenclatoru de vise 113 10.12 Episodic: Stateam pe canapea acasa la ai mei, in camera mea, si aveam un recipient din silicon sau plastic moale de culoare gri, cu doua camere – una mai mare sus si una mai mica jos. Trebuia cumva sa diluez praful din camera de jos a recipientului in ceva apa sau lichid din camera de sus. Asa ca umplu camera de sus cu apa si cu ajutorul unui furtun, conectam cele doua camere – varsam un pic de apa in camera de jos, dizolvam praful galbui, inecacios, sulfuros, si prin acelasi furtun, mutam compozitia inapoi sus, si tot asa, folosindu-ma de lichidul de sus, dizolvam praful de jos si il readuceam sus.

O colega din birou scuipa hartie mestecata sau guma pe ea, pe piept, si se plimba asa prin birou, cu bluza ridicata deasupra sanilor, cu hartia sau cu guma pe piept.

Sunt in Gradina Botanica cu Coada sau cu Jean. Suntem undeva intr-o zona neaccesibila publicului, o zona experimentala. Trecem pe langa un gen de grilaj sau cusca iar eu ma anim si ma bucur cand vad in cusca ceea ce imi pare a fi un pui de elefant. Zic asta personajului cu care eram. Insa cand ne apropiam, observ ca nu e niciun elefant, e doar o carpa, o prelata mare si gri aruncata peste niste fiare. Rad incurcat catre prietenul care ma priveste flegmatic si circumspect.

Ne deplasam apoi undeva mai incolo unde intr-o instalatie din tevi de metal, ca un gen de cadru, niste acrobati destul de mici, cam indesati si grasi, vopsiti in bronz auriu inchis, destul de urati, cu trasaturi usor aborigene, se agita si se scalambaie urcandu-se in picioare sau ramanand agatati in maini de ceea ce parea o craca groasa de copac, un trunchi de copac. Cand insa ma uit mai bine, acolo nu era o craca sau un trunchi de copac, ci un sarpe foarte gros, ca o anaconda. Acrobatii se dau acum jos de pe sarpe, trec sub el, in interiorul cadrului, unde niste jeturi de apa ii spala de vopsea. Ei scot sunete, se agita, se stramba. Sarpele e tinut intins de un sistem de gheare metalice, care pe rand, ca niste clape, ca niste falci, ca niste degete mecanice, se inchid peste burta sarpelui, pe care la un moment dat o despica. Din sarpe parca iese ceva, sau iese acelasi sarpe, sau sarpele se reconstituie singur.

Ne indepartam usor de zona acrobatilor si a sarpelui. Acum acrobatii sunt niste maimute, niste macaci care rup din burta sarpelui bucati de carne. Maimutele au blana plina de sange, mananca cu coltii, cu boturile si cu mainile, maraie si tipa, iar in timp ce ne indepartam, una dintre ele arunca inspre mine cu doua bucati de carne, lovindu-ma in spate.

Acum ajungel in dreptul unei cladiri care stim ca este un spital secret, unde se fac si experimente. Ne suim pe treptele abrupte dar monumentale din piatra, pana la o usa masiva si decorata din lemn cu grilaj traforat si cu un geam murdar si mat prin care nu puteai sa vezi inauntru. Stiam ca usa e inchisa.

Observam doi ingrijitori sau doi maturatori imbracati in salopete albastre peste care aveau veste portocalii reflectorizante. Ne tragem cumva sus pe scari intr-un unghi mort unde ingrijitorii nu ne puteau vedea. Totusi unul dintre ei vine sus catre noi, descoperindu-ne. Nu e un ingrijitor, e un portar batran si gras cu sapca. Ne spune insa ceva, foarte linistit si senin, cum ca ne deschide el, ca sa putem intra. Acum am un cadru cu usa spitalului care e acum transformata intr-o usa din tabla, din metal, masiva si scorojita.

Urcam prin spital pe o scara interioara ingusta, din piatra, in melc, care inconjoara un lift vechi de serviciu, in cusca din plasa de metal maronie. Trecem prin fata unor asistente, un birou de serviciu. Cele 3 discuta intre ele. Noi, ca sa nu batem la ochi, spnem ceva de genul “X are internarea facuta la Onesti‌â€?

Ajungem la etajul 1 apoi coboram iar, si eu il intreb pe insotitorul meu daca mai mergem si la 2. El imi spune ca am fost cu alta ocazie si nu mai avem ce face acolo. Cautam ceva, echipamente medicale sau ceva de genul asta. Apoiajungem intr-un hol mare cu mozaic pe jos, o sala de primire sau de asteptare.

De undeva de la subsol vine un tip pe la 60 de ani, internat acolo, impreuna cu fiul sau care ne spune cum ca problemele tatalui sau s-au rezolvat toate, cu inima, cu rinichii, doar cu coaiele mai sunt niste probleme care nu ii trec. Omul internat confirma. Fiul sau ne spune ca sotia (mama lui) il asteapta pe tata acasa, sa il vada iar cum se apuca sa munceasca in curte. Fiul pleaca si batranul se indeparteaza, in pijama si in papuci, mergand usor greoi. Eu incercam sa imi dau seama daca se misca mai greu din cauza problemelor la testicule. Parea ca da si ac acestea ii atarna nenatural. Apoi deodata batranul, care isi

cara niste tuburi de dren si o perfuzie, se dezechilibreaza, alunecand pe mozaicul ud, proaspat spalat, si printr-o departare in spagat a picioarelor cu papuci albastri, cade fix in fata. Noi il privim de la distanta, ingrijorandu-ne. cativa oameni se duc inspre el, sa il ajute. Lumea se strange in jurul batranului cazut.

Apoi vine si o asistenta care il apuca de drenuri si perfuzii, tarandu-l dupa ea. Drenurile ies toate din batran, toata lumea se minuna cat sunt de lungi si cat de mult erau intrate in el – asistenta i le scoate astfel, indepartandu-se de el, undeva la 30-40 de metri. Batranul zace pe mozaic cu fata in jos, intr-o balta de sange negru amestecat cu apa de pe jos si o melodie orchestrala, super dramatica, insoteste tot acest spectacol macabru.

FIN.

Nomenclatoru de vise 114 19-20.01.2015 Sunt cu K (care pe parcurs se transforma in Rux) si urcam pe inserat pe o sosea asfaltata si serpuita, undeva intr-un sat de munte. Cateva case razlete sunt asezate de-o parte si de alta a drumului serpuit. In timp ce urcam, ca intr-o drumetie, stim ca trebuie sa ajungem tot astazi la Constanta de unde sa ne urcam pe un yacht cu care sa ajungem undeva. Insa pe masura ce ne deplasam, avand in vedere ca era seara destul de tarziu, ne lamurim ca ne e imposibil sa ajungem la Constanta tot azi, si chiar daca am fi ajuns, nu puteam sa plecam cu vasul, pentru ca eu nu aveam permis de skipper. Urcam in continuare pe drumul serpuit, asfaltul lasa loc pamantului si apoi ierbii si drumul se ingusteaza. Suntem pe un deal. Din cand in cand vedem pe marginea drumului alti turisti opriti, de regula singuri, care se odihnesc asezati, insa nu le vad niciodata fata, sau stau cu spatele la noi si la drum. Intr-un final, ajungem pe o coasta de deal si ne apropiem de o o constructie alba, partatoasa, cu 2-3 etaje, cam in paragina. Se afla intr-o padurice razleata si era aproape intuneric de-a binelea. Intram in constructia alba de beton mai mult pentru a o cerceta dar si cu gandul de a innopta acolo. Treptele urca insa inauntru miroase a pisat, sunt resturi, gunoaie, caramizi iar cladirea pare parasita. Ne e cam sila si frica. Insa urcam si mai sus si descoperim o camera mai mare, mai curata, cu parchet pe jos si cu niste pungi la intrare. Camera e calda, inauntru sunt multi turisti tineri, cei mai multi straini, fumeaza, beau, mananca si se simt bine.

Aflam ca acolo e un gen de camping in care fiecare aduce ce poate si lasa acolo, toti au grija unii de altii, si un sentiment de bine ne cuprinde.

Sunt acum spre dimineata, pe o platforma industriala sau pe fundatia unei constructii prin Industriilor, Pipera, ceva foarte departe. Unde se presupune ca eram la S. Cineva din firma ma intreaba daca ma intorc. Cred ca M.O. eu plec cu C.M. la brat, ca si cand am fi fost impreuna, pe jos, spre un taxi. Taxiul ne ia si ne duce intr-un cartier extrem de obscur si promiscuu, pe niste stradute printre niste blocuri mici de 3-5 etaje. E aproape noapte. Ne dam jos din taxi, taxiul pleaca si noi o luam la pas printre blocuri, o strada mai incolo. E destul de frig, nesigur. Ajungem in fata unui mic birt intre blocuri. Taxiul nostru e in fata lui sau opreste cu frana brusca, ajungandu-ne din urma. Acum M parca se transforma in R, iar eu incerc sa o apar sa o pun in spatele meu in timp ce un boshetar cu palton lung gri, fes albastru, bluza roz

si pantaloni gri, ciorapi rosii si fes negru alerga spre noi cu mainile in aer, foarte amenintator si violent.

Pute. In spatele meu alti boshetari ies de dupa un panou de tabla, tragandu-se unii pe altii sau batanduse intre ei. Acum in strada e un macel intre boschetari si taximetrist, care avea un cutit. In tot haosul asta de 5-6 oameni, eu vad prin geamul usii unei scari de bloc o tiganca care vocifereaza sau urla la sotul ei care sta in fund pe jos cu o batista mov infasurata pe jumatatea de cap: nu avea scalp, craniu, ochi si nas dar traia asa. Fata lui incepea de la gura in jos. Barbatul urla si o scutura pe fiica lui, un copil de 3-4 ani, fetita, intr-o roche foarte mizera si stransa. Fetita era arsa pe alocuri si nu avea urechi si plangea.

Arata ca o papusa trecuta prin foc. Eu ma infior la tot spectacolul asta macabru si oribil si ma gandesc cat de oribil e cartierul asta, Rahova sau Colentina, stiam eu.

In toata bataia de care ne feream si ne indepartasem deja mai vine fugind un boschetar tanar, tuns scurt, murdar, in picioarele goale si in chiloti rosii cu o geaca de blana pe el si scoate de acolo o cutie cu pastile, cu MD, si o deschide urland si fugind inspre noi daca nu vrem, daca nu consumam, sa ne-o vanda pe toata. Noi ne retragem, spunem ca nu, el tot insista, urla sa i le cumparam, scuipa, pute, noi ii spunem ca nu iar el ne intreaba atunci cum ne distram noi? Noi ii spunem ca ne distram cu alcool.

Cumva insa scapam de el.

Sunt cu un tip din creatie de la fosta firma, prietenul C.B., pe care nu-l cunosc neaparat si care imi e si antipatic, ca si prietena lui. Totusi acum, suntem foarte preieteni, discutam intelectual si angajat despre niste subiecte importante. Suntem intr-o padurice, pe malul unei rape, o alee de parc printr-o padurice, jos exista un rau. Sunt frunze moarte, culori de toamna, copaci dezgoliti si niste banci de-a lungul potecii. Seamana a parcul Romniceanu din Cotroceni. In partea dreapta exista o cladire fara pereti, cu un acoperis masiv din barne de lemn si tigla din teracota. Cladirea nu are insa etaje. Incepe de la nivelul solului, ca si cand ar fi fost ingropata, direct cu nivelul mansardei, podului cu acel acoperis. Noi intram in ea – este in constructie sau in paragina, nu are ferestre si pereti, doar barne de lemn. Ne uitam catre o deschidere mare si apoi iesim. Interesant este ca tot spatiul in care ne aflam (padurice, carare, constructie etc) sunt toate scufundate in apa si se afla intr-o camera cu usa care da undeva in Cotroceni.

Practic din soseaua Cotroceni se intra pe o usa la strada, ca intr-un magazin, si apoi dai in zona asta cu padurice si carare, care e toata plina de apa. Volumul de aer din interior e inlocuit de apa, in care noi traim si respiram si conversam bine mersi. Pe usa intra fosta mea profesoara de istorie din liceu si inca niste personaje foarte fandosite, super importante, ambasatori, femei batrane in paltoane de blana, niste cucoane importante, gen Rockefeller. Deschizand usa ele se plang ca ‘acolo’ e foarte cald, umezeala, zapuseala. La deschiderea usii, curios e ca apa nu curge afara, ci ramane acolo, ocupand cadrul usii, delimitand doua zone – afara-inauntru, apa-aer. Le integram si pe cucoane in discutiile noastre super importante si elevate. In spatiul cu carare si padurice, plin de apa, e foarte cald si zapuseala, si abur, intr-adevar.

FIN.

Nomenclatoru de vise 115 [fara data] Eu cu K coboram niste trepte ca cele de pe stradutele de pe la Parcul carol, insa la baza treptelor e un lac tomnatic ca in Gradina Botanica, e innorat, aleile sunt pline de apa ca si cand lacul a dat pe afara. Niste muncitori taie pomii, ii toaleteaza de pe niste macarale. Apoi ajungem intr-un autobuz, stam in spatele soferului, in fata, si vedem cum autobuzul loveste din spate, pe o strada in panta, o salvare. O chem pe K sa ne uitam la accident. Coboram s vedem ambulanta deschisa.

Mi-am gasit hdd-ul portabil vechi, Western Digital, la ai mei intr-un dulap sus, tras in tipla. Eram tot cu K. I l-am aratat mamei. Era si mai subtire ca in realitate.

FIN.

Nomenclatoru de vise 116 9.02 [fragmentar] Intr-o bucatarie straina, imi fac ceva de mancare – niste bucati de carne intr-o tigaie, carne mai neagra, mai uscata, ficat, rata. Au grasime, se coc. Apoi incep sa gatesc altceva, niste hamburgeri sau o mancare de ceva, in alta tigaie care sta direct peste cea veche, cu fundul in ea si in carnurile alea, fierband asa, prin degajare si transfer de caldura de la cea de dedesubt.

Sunt o meduza sau un animal marin, un om care poate sa supravietuiasca sub apa. Sunt intr-o sala umeda si intuneacoasa, un gen de bazin vechi. Acum sunt in apa si vorbesc cu o meduza imensa, albastra, care se tot baga in mine si ma inghionteste pe fata. Ii spun sa nu mai intre atat in mine. Apoi cu ea, sau cu alt om care putea respira foarte bine sub apa, vorbesc despre organizarea unor pariuri pe curse submarine intre astfel de vietuitoare. Insa, ii spun interlocutorului meu, cum am putea noi sa facem astfel de curse, ca oricat de bine ne-am pricepe la respirat sub apa, e prea mult, chiar si pentru noi. Apoi, ne gandim ca cei care concureaza sa poarte un rezervor de oxigen, ca scafandrii, iar spectatorii sa aiba toti ochelari si tub de snorkeling, ca sa urmareasca acea cursa de sub apa.

Acum sunt acasa la ai mei si privesc de pe balcon, jos in fata blocului. Acolo se deplaseaza incet, spre o duba dezvoltata pe latime, si nu pe lungime, cum te-ai astepta, un grup de pensionari, babe si mosi in bastoane sau cadre. Stiam ca o organizatie, o biserica i-a adus la Bucuresti pentru o vizita. Ei se urca incet in acea duba, prin spate, pe doua usi duble, ca de salvare, si se aseaza cate 3 sau patru pe rand.

Dupa era scurta si foarte lata. In fata, un sofer chel si burtos, transpirat, intr-un tricou albastru, dormea pe volan. O baba ii trage una sa il trezeasca.

Parintii Ruxandrei se pierdusera, erau dati disparuti de cateva zile, nu stiam ce sa facem, de unde sa incepem sa ii cautam si cum, eram cam panicat.

Acum sunt intr-o biblioteca sau o cafenea literara, exista acolo multi oameni. Eu ma plimb prin sala, vad mese la care oamenii stau asezati, vad rafturi cu carti, ca intr-o librarie-cafenea. Ma asez apoi pe o banca lunga, ca de terasa, stand langa cineva. La un moment dat ma suna maica-mea si ma intreaba ce fac. Eu bajmajesc ceva sumar, dar din tonul ei, o simt foarte panicata, in pragul plansului, cu vocea tremurata. O intreb pe mama ce e, de ce plange, ce are. Ea cu greu se apuca sa imi zica, plangand aproape de-a binelea ceva de genul asta: “Stii Alexandrule, in viata oricarui barbat, orice barbat… “ Aici ma gandeam ca taica-miu a patit sau a facut ceva, apoi la mine, ca poate era vorba despre mine. Mama continua “…si fata colegei mele T, Sorana, a luat un bloc de marmura, de piatra, si l-a sculptat pe Mika Hakkinen…” si tot plangea.

Eu ziceam ceva de genul “pai si de asta plangi, esti nebuna, nu mai plange din toate cacaturile ca ma panichez usor ca sunt foarte stresat.”

FIN.

Nomenclatoru de vise 117 11.02.2015 [fragmentar] ‘Vad’ o scena ca de joc pe calculator – intr-un univers difuz, eteric, construit din nori si fum, vad niste munti ale caror piscuri ies ca dintr-o gogoasa de fum sau abur. Eu nu sunt fizic prezent acolo, doar vad aceste lucruri. Apoi dau roata cumva gogosii de fum care plutea in neant, ajung cumva diametral opus locului in care vazusem muntii, si din acea gogoasa de fum scoate capul catre mine o fiinta incerta, ca un gen de insecta, de musca sau albina, dar construita din pixeli mari, parca nerandata bine, cu texturi care se amestecau si cu usoara forma de piese de lego. Deci o insecta construita din lego, insa la rezolutie proasta, pixelata. Aflu cumva ca ea era stapanul Timpului dar si al Focului, parca asa imi spune insecta.

Acum cadrul se schimba si intru (eu sunt camera, unghiul subiectiv al camerei) intr-o constructie din lemn, ca o scorbura, cu usa si tot ce trebuie – resedinta, casa insectei. Acolo insecta se plimba prin bucataria sa, prin niste camere decorate uman, cu mobila si tot ce trebuie, imi spune niste chestii pe care nu le retin. Eu ii privesc corpul lung si aripile stranse. La un moment dat miroase a ars, si insecta se intoarce catre camera si imi spune “Aoleo, era sa uit ca am ceva pe foc.” Mie mi se pare amuzant ca Stapanul Focului e panicat ca are ceva pe foc care ar putea sa (se) arda.

Sunt intr-o Praga, undeva sus la un castel, sunt in Cehia sau in Polonia in timpul unor revolte de strada ale anilor 60. Ajung undeva cu cineva care parca era taica-miu, insa care nu arata ca taica-miu, cu o masina veche, crem. Ca sa parcam pe o strada, mutam niste structuri de lemn si mai scoatem si un capac de canal pe care il luam si il mutam printre niste oameni, in spatele unui bloc, cu teama cumva, sa nu fim

observati. Api incepe o alergatura ca in filme, vad totul foarte cinematic, niste politisti in costume usor anacronice, ca de epoca, cu chipiu albastru si jachete cu 2 randuri de nasturi aurii si cu mustatile intoarse ne fugaresc pe strazi. Acum suntem de-a binelea fugariti, eu mic, taica-miu cu alt copil mic in brate [se incurca lucrurile aici, nu imi mai sunt clare personajele]. Cautam sa luam capacul de canal inapoi de unde l-am lasat. Lumea fuge pe strazi, se trage. Strazile sunt largi, pavate cu piatra cubica, cladirile sunt foarte curate si albe, renascentiste, frontoane noi. La un moment dat un politist trage catre noi si nimereste in copilul pe care taica-miu il cara in brate pe care il raneste usor in zona din stanga sau dreapta abdomenului dar nu mortal, doar stergandu-l cu un glont. Vad cumva rana laterala, parca bag degetul in ea, eu sau omul acela care parea a fi taica-miu, despic carnea asa, pielitele, era rana, era sange, dar nu era nimic mortal. Eu zic, sau cineva zice “E, acuma sa te vad cum o sa-i zici mamei ca l-ai omorat pe copilul ei…” sau ceva de genul asta.

Acum merg pe un bulevard, in Praga sau in Budapesta, e soare si oameni spre deloc. Intru pe o usa mica, la fata strazii si urc pe o scara melcata de beton, cam ingusta si intunecata si usor murdara. Stiu ca acolo locuiesc, la etajul 1, unde e un singur apartament, al meu, si cu toate astea, urc mai sus, cumva din greseala, ma minunez de aceasta greseala si ma intorc la etajul 1 si intru in casa. Am o camera destul de spatioasa dar intunecata, cu niste fereste mici si amplasate aiurea undeva in partea de sus a peretelui.

Tavanul e inclinat, cumva ca intr-o mansarda. Am tencuiala roz, calciu texturat, prafuit si inegrit de vreme. Ma uit la un televizor mic cu tub amplasat pe un postament undeva mai sus, pe un perete.

Observ la un moment dat, cocotat pe ceva, o ferestruica ciudata si mica, amplasata sus pe un perete, care nu sade bine. Incerc sa o fixez. E un carton sau un plastic lipit cu izolier band direct pe calciu, intr-o firida. Eu o misc, tencuiala roz se desprinde si cade de pe scociul rosu. Plasticul ala nu sta nicicum, nu reusesc sa ii gasesc pozitia. Pana la urma il dau jos de tot. Observ un gen de pod ingust unde sunt depozitate diverse lucruri – niste aparate de forta, niste schiuri (care imi par a fi ale lui taica-miu). Vreau sa ma retrag, stiu ca nu am ce cauta acolo, insa dupa acel pod ingust observ ca mai exista un apartament similar cu al meu, cu lumina difuza si tencuiala prafuita roz. Cumva cobor acolo, in celalalt apartament, unde dau peste o rusoaica blonda, in colanti negri, pe tocuri, cu o bluza alba. E machiata cam strident, negru la ochi si ruj rosu pe buzele pline, usor botoxate. Nu e la prima tinerete, pare cam de 45-50 de ani, insa e destul de ingrijita, se tine bine, e chiar atragatoare. Imi spune ceva, parca ne imprietenim. Sunt oarecum atras de ea, incerc sa imi dau seama cat e de batrana. Pare o fosta curva sau matroana ceva, dar e destul de rafinata si ingrijita. Prin putinele raze de lumina vad particule de praf cum plutesc in suspensie, vad un batic rusesc asezat peste o veioza cu abajur, e acolo un gen de lupanar, de alcov, un pat usor deranjat.

FIN.

Nomenclatoru de vise 118 26.02 Sunt intr-un magazin de tabac cu un coleg, seful meu pe care nu il inghit. Stim cumva ca nu ne suportam, insa jucam decenta, el se uita la tutun de rulat, foite si alte aparate, si eu ma ofer sa ii cumpar ceva. Nu este acolo decat un vanzator in spatele unei tejghele din sticla sub care stau expuse produsele.

Magazinul e invaluit de o lumina portocalie, ca de rasarit sau de asfintit, e foarte liniste, prin razele soarelui care patrund in magazin se pot vedea particulele de praf in suspenise.

Acum langa noi apare un tip carunt, mai mic de statura, cu maxilare puternice si figura impunatoare, imi parea a fi un presedinte american sau un actor cunoscut care a jucat un astfel de presedinte. Cumva, ma apuc sa discut cu el si cu seful acela al meu, despre copilarie, despre profesoarele mele de franceza cu care faceam meditatii, doamna Savineanu si Madame Economides, cu precadere despre cea din urma, dspe care spuneam ca e pedanta, eleganta, foarte batrana si ca traia cu sora ei, sau maica-sa, si mai batrana. Spuneam ca era fata de pension. Sunt contrazis, pentru ca fata de pension era doamna Savioneanu, nu Madame Economides.

Acum ma gasesc pe niste stradute, insotit de regizorul P. si inca vreo 2 persoane pe care nu le disting. E foarte foarte liniste, soare, si absolut nimeni pe strazi, pare a fi un orasel medieval de provincie. Bate vantul puternic. Stradutele inguste sunt pavate cu piatra cubica, de-o parte si de alta a centrului strazii, unde se afla un mic sentulet de scurgere a apelor pluviale. Pe alocuri, printre pietrele cubice mici, aranjate si batute perfect, creste iarba, insa nu napadeste strada haotic, ci doar puncteaza, delimiteaza cu verde crud rosturile dintre pietre. Pare a fi un Brasov, un Sibiu sau alta cetate, necunoscuta mie, poate nici nu de la noi. Urmarim aceste stradute inguste, majoritatea in panta, ajungem intr-o piata mare, intre cateva cladiri vechi, unde vedem o fereastra inalta, deschisa, la etajul 1 al unei cladiri.

Inauntru vedem un pat, un dulap. Urmarim stradutele care coboara. Se ingusteaza si ddau sa coboare pe sub niste bolte, intr-un beci, sau pe sub cladiri, undeva mai jos. Acele pasaje sunt partial inchise cu grilaje sau cu tabla. Ma frustreaza si ma intreb de ce romanii nu le lasa libere, nu le dau in exploatare turistica, spre vizitare. Ii spun regizorului P. – “uite, un impasse!”, adica o straduta ingusta, un pasaj, in franceza. El aproba. Ma las pe vine, in genunchi, ma aplec si ma uit pe sub grilajele sau tablele care blocau pasajele si descopar trepte care coboara apoi alte pasaje, apoi lumina, semn ca treptele dau undeva, nu neaparat in beciuri, ci mai departe, mai jos, tot in oras, traversand pe sub cladiri. Sunt tare curios ce e mai departe si de ce nu putem ajunge acolo. Acum, urmarind unul din acela pasaje, avem sansa sa gasim o usa deschisa si niste trepte de piatra foarte veche, friabila, care se macina, sau niste trepte de pamant batut, care urca de aceasta data intr-o cladire veche, din lemn, cu tencuiala alba.

Urcam pe scara ingusta, oarecum tematori in caz ca nu e voie, ca ne-ar prinde cineva, si dam fix in camera pe care o vedeam din piateta, la acel etaj 1. Prin ferestrele inalte larg deschise, intra soare care scufunda incaperea intr-o lumina calda, portocaliu-galbuie, particule de praf se vad prin razele soarelui, podeaua e o dusumea de scanduri, exista un dulap masiv de lemn maro furniruit si un mare pat care ocupa cam toata camera, acoperit cu presuri colorate, ac de la IKEA, parca exista si o masuta cu un singur picior, tot de lemn, aproape de fereastra. Prin fereastra deschisa intra un vant foarte puternic, agitand perdelele diafane, albe sau verzui. Nu intelegeam ce e cu acel loc, cu acea camera parasita, unde e toata lumea si de ce e asa de liniste. In cap imi rasuna o melodie in franceza, cateva versuri din Je ne veux pas travailler… ceva de genul “une chambre a louer…” – o camera de inchiriat.

FIN.

Nomenclatoru de vise 119 17.04 Sunt intr-un avion dar mult mai mare, cu mese si scaune inauntru. Acolo se bea si se mananca, ca la o masa mare de sarbatori sau de Paste. Uitandu-ne pe geam, vad niste turbioane, niste mini tornade cum se formeaza in departare. Ii spun mamei mele despre ele, ii avertizez pe cei din jur de pericolul iminent.

Avionul aterizeaza undeva intrerupandu-si cursa, pentru a se adaposti de tornade. Cat asteptam, suntem invitati, gratie companiei aeriene, la un concert de muzica simfonica. Sunt acum intr-o sala monumentala de concerte, ca teatrul national, plina de catifea rosie, unde stau si urmaresc un concert de pian si vioara alaturi de Elena Ceausescu, imbracata in negru, foarte eleganta, cu parul blond si machiata cu o pudra alba, deschisa, si cu parul blond, tapat. Niste insotitoare ale ei vorbesc tare, incontinuu. Elena imi spune la un moment dat ceva, cred ca ma intreaba daca imi place concertul.

FIN

Nomenclatoru de vise 120 21.04 [fragmentar] Sunt cu taica-miu undeva ca intr-un drumul Taberei sau Panduri, pe strada. Ne plimbam pe undeva pe unde se spune ca ar fi fost un lagar de concentrare nazist unde s-ar fi facut experimente pe evreii detinuti acolo. Taica-miu o ia inainte. Eu ma opresc langa o gura de canal unde pe un gen de monitor se proiecteaza un film istoric, imagini de arhiva filmate atunci. Acolo vad un individ pe la 50-60 de ani, in halat albastru de mecanic, mai lung, cu o sapca. Il vad cum, din proprie initiativa, se aseaza peste un foc sau peste niste aburi toxici care ieseau dintr-o gura de canal. Sta acolo cateva secunde, apoi urland si salambaindu-se prosteste, isi ridica halatul si se scutura sau se ventileaza in zona inghinala, pubiana. Se aseaza pe vine, se apropie de camera, se stramba, scoate limba, are reactii de om nebun, scoate tot felul de onomatopee copilaresti, zambeste tamp, banuiesc din pricina aburilor toxici, acizi care au intrat in contact cu pielea lui. Sta jos sau sta pe vine si se scalambaie su sapca, cu bereta sarindu-i din cap, jucandu-i pe chelie. Problema este insa ca acum, cumva EU sunt acel om chinuit. Afara e soare, e cald ingrozitor, iar eu ma uit terifiat cum hainele – pantalonii mei si chilotii s-au topit si s-au facut una cu pielea. Incerc sa ma dezbrac, insa atunci cand trag de pantaloni, ei se desprind cu bucati de piele si carne. Incerc sa scot din picioare niste slapi sau niste pantofi si vad cum pe talpa lor raman piele si bucati de carne. Practic, de la brau in jos, carnea mi se topeste, mi se lichefiaza, e cumva ca o ceara lipicioasa.

Am pulpa dreapta acum amorfa, cu forme neregulate, nedefinite, penisul si testicolele sunt adunate intr-o masa amorfa, nedefinita, nenaturala. E totusi curios – nu ma doare nimic, nici macar bucatile din corp unde pielea s-a desprins total si de pe care carnea curge. Stau in talpile goale, ce a mai ramas din ele, pe pamant, in praf, in soare, si il chem pe taica-miu panicat sa ii arat grozavia. El ma vede si imi spune usor schimonosit, dar serios, ca totul va fi bine, ca ma voi recupera total. Eu privesc in jos inspre

penisul meu, inspre scrot, inspre talpile si pulpele cu carnea topita si sunt destul de sceptic. Acum ne deplasam eu si taica-miu spre acea gura de canal pe care o vazusem in film, de unde iesisera gazele acelea toxice sau focul acela chimic. Avem in brate, si eu si el cate una, doua animale, dintre care una sigur e pisica Ema. Nu imi aduc aminte daca si tata o are tot pe Ema in brate. Tin minte ca ajungem deasupra canalului cu pricina – acolo mai sunt niste resturi de haine albastre, halat albastru si bereta parca. Nu stam foarte mult acolo pentru ca pe mine ma ustura brusc nasul si ochii, iar pisica incepe sa fie extrem de agitata, vrea sa fuga, eu o tin, ea ma zgarie in disperarea ei, cumva se termina cu mine tinando de un picior, semisuspendata in aer si ea vomand pe jos, ma gandeam de la acele gaze toxice. Focul galben.

FIN

Nomenclatoru de vise 121 07.05.2015 Eram in curte la Scoala Centrala, cred, dar care avea, in tot complexul ala, si o piscina sau un bazin acoperit de inot, cu sauna si tot ce trebuie. Afara e cald si soare. Ma intalnesc acolo cu K, trebuia sa ne vedem sau a acceptat ea sa ne intalnim acolo. E imbracata intr-o fusta scurta verde, crosetata, si are niste dresuri negre, cam groase, si alea crosetate mic. Vorbesc cu ea, insa numai despre mine, ii povestesc ce am mai facut, ca acum sunt copy la FCB si altele. Ea ingana cate un „mhm” absent, cate o data se uita pe langa mine si ii mai tresare cate un ochi, parand ca o cam pierd, sau ca nu e foarte interesata. Eu ma bucuram ca o vad iar, parca ne intalneam prima oara si eram fastacit.

FIN.

Nomenclatoru de vise 122 4.08.2015 Sunt intr-o casa la munte, s-ar putea sa fie la Cornu, insa e usor diferita. Sunt singur si oarecum extatic, ascult muzica, beau. Nu am aprins toate luminile, e seara. Vorbesc singur, cant, dansez, insa sunt foarte ametit, ced ca sunt beat sau drogat, nu prea ma mai tin bine pe picioare. In caza e cam dezastru – covoare intoarse, haine pe jos, carpe, parca un pahar spart. Sunt confuz. Incet incet ma retrag spre dormitor cu gandul de a ma culca. Sunt insotit de o tensiune teribila, ceva apasator, ca si cand ceva rau are sa se intample. Ma tot foiesc in pat, nu reusesc sa adorm, e cald, cearceafurile sunt facute ghem sub mine. Intr-un final ma ridic din pat. In continuare sunt foarte ametit si confuz, ma tin de pereti si ies afara in curte, gol. De pe veranda dintr-o laterala a casei ma uit in zare, in curte, in intunericul noptii. Mi se pare ca aud glasuri, voci, mi se pare ca in intuneric e cineva, ceva, un mistret, un caine, un lup, niste

oameni care se apropie. Incep sa ma tem si sunt foarte ametit, apasat. Dau sa fug, sa ma retrag in casa, mi se pare ca am vedenii, halucinez, nimic nu e adevarat. Ma linistesc cumva, insa apoi observ ivindu-se din intuneric doi oameni, doi tigani subtiri, slabi si inalti, cu mustata, dezbracati pana la brau care vin insotiti de un caine negru care se apropie de mine mai repede decat ei. Bajmagesc ceva, incerc sa strig, sa vorbesc, nu intelegeam cum de mi-au intrat in curte si ce vor de la mine, ma gandeam ca sunt iarasi halucinatii, insa nu imi iese nimic coerent pe gura, si ma prind ca nu halucinez cand cainele sare pe mine insa nu ma musca, doar maraie, ma impunge cu capul, ma rontaie usor de maini, adr fara sa ma ranaesca. Ii simt blana, dintii, balele, incerc sa il imping insa el vine iarasi inspre mine si ma izbeste cu labele si cu capul. Cad in fund incercand sa ma apar. Ultimul lucru pe care il mai aud sunt si mai multi oameni aparand din intuneric.

Ma trezesc inapoi in casa, pe parchet, parca o colega, P, ma tine in brate. Sunt inconjurat de foarte multi oameni, prieteni foarte vechi sau pur si simplu cunostinte conjuncturale care nu intelegeam cum au ajuns acolo. Din ce inteleg de la ei, au venit toti sa ma salveze, sa ma ajute, pentru ca nu mai stiau nimic de mine de cateva zile, sau nu mai raspundeam la telefon, ceva de genul asta. Imi dau seama ca eram de foarte mult timp acolo, devastat, confuz, spart, drogat sau ceva, insa nu reuseam sa imi aduc aminte ce facusem de fapt.

FIN.

Nomenclatoru de vise 123 12.08 Stam in Cotroceni, pe cheiul Dambovitei, aproape de Djuvara, in fata unei case si facem o mica gropita in asfalt in care infigem un mic fier-beton. In jurul ei, o forma circulara pe asfalt. Sunt eu cu colegul Bibi si cu vreo 2 fete. Eu spun ca imi place de una dintre ele, sau ii spun ca imi place de prietena ei. Era tunsa scurt, parea fata ardeleanca din Vama de la Soni.

Traversam si intram intr-o institutie militara, voiam sa facem ceva acolo, ghidusii. Sunam la usa. Pana la urma, barbati si femei cu sacouri si cu medalii ies la noi si ne intreaba ce voiam, dar nu nervosi, ci amuzati oarecum. Abandonam planul, spunem ca n-am sunat noi si plecam.

Inapoi la foc, un batran care trece pe langa noi ne spune cum si ce ar trebui sa facem ca sa aprindem focul mai bine.

Acum sunt cu Adriana de la Legere intr-un restaurant comunist cu perdele rosii grele de velur care filtreaza lumina. La o masa acoperita si ea cu velur satu un barbat si o femeie care comanda ceva, cartofi prajiti cu gratar parca. Noi ar trebui sa le aducem asta. In rastimp, undeva mai departe, spre zona bucatariei, eu cu Adriana trebuie sa pregatim niste pachete de catering, cam 20-30, astfel: in niste cuve mari, mult prea mari de inox punem 7 oua fierte, fiecare alta culoare si alt gust. Le decojim si le punem in niste pungi, cu un pic de ulei. Adriana foloseste o punga banala de supermarket, albastra, din aia cu

Thank you for shopping here. Ouale se mucesc acolo in ulei, uleiul se scurge in cuva. Mie nu imi place deloc punag pe care o foloseste, vreau sa caut niste pungute mai mici, albe sau transparente daca se poate. Nu imi place nici faptul ca uleiul se scurge in cuva si faptul ca acele cuve erau mult mult prea mari, chiar daca la pachetul acela mai adaugam parca si niste branza.

FIN.

Nomenclatoru de vise 124 13.08.2015 Sunt cu Adriana de la Lejer si cu Coada. Vizitam o casa imensa, o vila veche veche, un gen de castelas in care trebuia sa se mute Olivia. Ca proportii si vechime arata cam ca ansamblul de locuinte de langa spitalul de oftalmologie din piata Lahovari. Ca design insa e cu totul deosebita (incerc in desen, detalii si plan general). Aduce aminte de Fort Boyard, construita pe circular, ca o fortareata, insa cu niste elemente foarte interesante – bare si balustrade din fier forjat pictat, arcade din fier forjat care simuleaza via si tulpinile plantelor, podeturi de lemn, arcade interesante si niste decoratiuni aplicate ulterior, banuiesc un gen de copertine la fiecare apartament care ar proteja de soare, insa aceste copertine sunt rotunde, rigide, fiecare in alta culoare si prezinta niste deschideri care de la distanta par a fi un smiley face. Imaginea generala e ciudata – multe smiley face-uri colorate.

Exploram aceasta cladire de apartamente. Eu o urmaresc pe Olivia, ea se uita la tot felul de detalii, la apartamente, rade, e joviala si binedispusa, pusa pe glume. La un moment dat suntem undeva la nivelul parterului. Iesim in curte printr-o bolta arcuita din caramida rosie care fusese tencuita candva. Tencuiala cazuse pe alocuri. Era soare insa era si umezeala. Aceasta curte (interioara?) imi dadea impresia ravasita a unui Ev Mediu. Sunt cu Olivia intr-o iesire, pe niste trepte, intr-o sala boltita cu coloane printre care intra lumina unui soare de dimineata sau de dupa amiaza. Eu ii spun ceva de genul: bai, ce cladire interesanta si frumoasa! E arta moderna! (ea incuviinteaza, insa eu ma corectez imediat) E Art Nouveau!

E Roccoco!! Olivia incuviinteaza si zambeste.

Iesim afara undepe cladire sunt dispuse diferite intrari cu 2-3 trepte. Pe jos este piatra cubica printre care a crescut iarba. E cam haos, dezorganizare pe la acele intrari – se pare ca sunt diverse directii sau firme care isi au acolo sediul. Eu caut o placa explicativa, ceva care sa ma informeze asupra aceste cladiri pe care o credeam monument istoric. Observ astfel niste placi, insa erau semnalistica unor Directii sau Firme care activau acolo. Intr-un final,un om care parea paznic sau administrator imi indica, uitandu-se la mine circumspect, o placa sub niste iedera crescuta. Vad iedera, caramizile cojite de tencuiala umeda, vad placa de marmura. Oricum, era ceva foarte vechi, nu mai tin minte ce, realizata, ctitorita, de un nume important (parca din istoria romaneasca), apoi o istorie mica, pe ani – de la ceva nobil si burghez, trecuta in folosinta statului comunist, ceva societate de tractoare sau piese de mecanica grea, oricum ceva aiurea, apoi circa financiara, samd, tot felul de tampenii.

Ne intoarcem sus, Adriana rade, dispare. Eu sunt cu Olivia pe un gen de podet circular, o terasa circulara cu scanduri din lemn. Suim si coboram scari, vizitam apartamente, eu ma tin dupa ea, o insotesc.

Suntem undeva la nivelul 3, unde un sistem de terase circulare se imbina cu niste apartamente in trepte, ca niste mansarde vechi, care amintesc de acoperisurile pariziene. Vad perspectiva in semicer, vad apartamentele si puzderia de copertine-smiley face colorate. E tare frumos. E senin, cerul e albastru intens. Olivia rade, culoarea parului ei contrasteaza cu cerul, toate culorile sunt intense, podetul de lemn al teraselor e ingrijit, curat.

Acum eu incerc sa sar o balustrada fragila, cam subtire, incat sa ajung la un nivel inferior. Trebuie sa sar la punct fix, exact, cu precizie, pt ca altfel ratez aterizarea si cad in gol. Coada ma avertizeaza, ma asista si ma ajuta, tragand cumva de balustrada. Aterizez cu bine si plecam pe alt podet, de la un nivel inferior, inainte, eu urmandu-l pe Coada. Ii vad parul blond si dezordonat cum falfaie in vant.

Acum sunt intr-o sera mare, undeva amplasata tot la un nivel superior, ca intr-un turn, foarte frumoasa si spectaculoasa, cu acoperisul curb, unde sticla si metalul se imbina armonios. Pe o podea de lemn sunt niste paturi de fier. Sunt cu taica-miu si cu unchi-miu. Privim prin sera, in zare catre panorama unui oras fortificat, un Rasnov sau un Sibiu, ce se afla undeva mai departe, pe un deal. Deodata observam cum o furtuna sau un fenomen meteorologic ciudat incepe: din acel oras se ridica nori foarte mici, vatosi, pufosi, dar foarte foarte multi si deodata. Norii inainteaza inspre noi si se coalizeaza, conglomereaza, se aduna in niste bulgari mari de nori vatosi/pufosi, albi albastrui, iar acesti bulgari plutesc la foarte joasa inaltime (cam pe la etajul 3 al cladirilor care se infatisau pe o strada in fata noastra, tot asa, cladiri vechi, medievale, adunate). Ne uitam curios, fascinat si speriat la acesti bulgari de nori care devenisera rigizi dar acre pluteau asa peste strada pe care acum era zapada. In continare e soare, cerul e curat curat si

albastru, insa e zapada, si norii-bulgare plutesc greoi peste strada. Deodata ma uit in jos la podeaua de scanduri a serei pavilion si o vad cum se clatina, se scutura, incepe usor sa se desprinda, sa se departeze de peretele care o inchega. Intorc capul o fractiune de secunda si il vad pe tata pe patul lui de metal, cand deodata intreaga sera cade, se rastoarna pe o parte prabusindu-se ca intr-un cutremur. Sunt acum pe laterala, un plafonde beton si lemn ma striveste, nu mor doar pentru ca acel plafon sprijina pe capatul de la picioare al patului meu de metal. Stiu ca mai am o fractiune de secunda incat sa ies de acolo, sa nu fiu strivit can metalul patului cedeaza. Asa ca sparg, tarandu-ma, cu mainile goale un geam cu cadru de lemn, apoi inca unul, si ma tarasc pe jumate printre sticlele sparte ale celui de-al doilea geam, catre afara, unde vedeam pamant si frunze – pesemne ajunsesem la parter. Eram pe jumate afara, la bustul gol, tarandu-ma dintre daramaturi, aproape scapasem prin aceasta bresa si strigam catre tata si unchiul meu: Haideti baieti! Baieti! Haideti pe aici! Si stiam ca mai sunt cateva secunde pana cand sa se prabuseasca intregul plafon, insa ei nu imi raspundeau.

FIN.

Nomenclatoru de vise 125 2.09 Sunt undeva in USA, pe un stadion imens. Stam in tribune eu cu jean care imi prezinta locurile si cu o asiatica intre doua varste. Stam nu pe scaune, ci la un gen de masa de bar, pe niste canapele sau banci.

Jan vorbeste cu mine, insa eu nu il ascult ci ma tot uit la asiatica usor imbatranita si nu foarte frumoasa care se joaca pe un telefon portocaliu. Are o fusta scurta rosie, niste pantofi negri, cam saracaciosi, si o bluza alba descheiata la cativa nasturi pe sub care se vad niste sani destul de mici si usor lasati si departati pe care ii retine un sutien fara prea multa forma. Are un pic de gusa iar parul brunet e usor nespalat, imbacsit. Cu toate astea imi place de ea, ma atrage, are o sexualitate bizara, nu imi explic exact si nu imi dau seama ce anuma imi place la ea. Nu prea ma observa, nu ma baga in seama.

Apoi vreau sa ma duc la veceu. In spate, fix langa tribune, un poster verde, un mesh sau un poliplan indica drumul – TOILETS sau TOILETTES scrie pe el cu un font gros si alb, indicand directii diferite pt barbati si femei. Intru la barbati, pe un culoar foarte ingust si lung la capatul caruia e fix o gaura in podeea, ca un gen de veceu turcesc insa si mai rudimentar. Culoarul e super ingust, ma frec cu umerii de pereti. In spatele meu, o usa taiata in partea de jos si usor convexa se inchide automat (asa scria). Mie imi venea de fapt sa ma cac, asa ca voiam sa inchid usa, insa neavand zavor sau vreun sistem mecanic, cautam sa vad cum functioneaza acest sistem automat. Inaintez pe culoar si astept ca usa sa se blocheze, gandindu-ma ca trebuie sa depasesc vreun senzor din podea, insa nimic. Ma duc si fac pipi in veceu si am impresia ca aud un mic click metalic si mecanic – banuiam ca am declansat senzorul ce blocheaza usa prin jetul de urina. Ma duc sa verific si trag din interior de usa, cu picorul (ea fiind decupata jos) insa usa se deschide, astfel incat nu ma simt in siguranta si nu ma mai cac.

Pe culoare numai veceurile sunt iluminate de sus, cu un spot de lumina din tavan, restul culoarului fiind in clar obscur.

O iau pe alt culoar la fel de ingust si dau intr-o sala mai mare, intrand intr-o cabina cu usa lata, ca pentru handicapati, pentru carucioare cu rotile. Veceul e ciudat – are un postament in panta, niste urme de pasi care indica unde trebuie sa pui picioarele, si o mare gaura rotunda. Mi se pare mai bun de folosit acesta, chiar daca sunt la handicapati (ma tem insa un pic, sunt in ilegalitate, pt ca stiu cat de atenti sunt americanii cu chestiile astea). Veceul normal din cabina de langa e normal, insa e plin de cacat si pisat si mizerie si hartie igienica si da pe afara, deci aleg sa il folosesc pe asta de handicapati care insa e la fel de murdar: cacat, pisat, apa, murdarie, pamant, hartie igienica – toate ajungand la ras, in centru gaurii prin care ar trebui sa te caci. Asa ca foarte atent, ma cocot pe vine peste el, cu fata la un perete (si nu spre sala), incercand sa nu ma murdaresc.

Aici incepe o bizarerie: peretele cade sau se transforma sau dispare si vad prin el, afara, un teren de sport – baschet, fotbal, o curte tipic americana batuta de vant, cu frunze pe jos, parca era toamna si plouase peste o zgura sau o vopsea rosie-visinie-ocru-carmin cu marcaje. E noapte, insa pe teren e lumina – tot asa, niste spoturi lumineaza cald, de sus, 2 copii bruneti – gemeni asiatici identici cam la 6-8 ani.

Au o minge de baschet pe care unul din ei o tine in mana. Sunt foarte seriosi si ma privesc cum ma cac, cocotat asa pe vine peste veceul infect (ma gandem cum e posibil asa ceva in America). Incep sa vorbeasca pe rand, sa ma intrebe chestii, nu mai tin minte exact ce, insa totul e foarte dubios, au niste intrebari si atitudini neconcorde, de om mare, sunt seriosi si usor sinistrii, fac aluzii cu tenta sexuala facandu-ma sa ma minunez si sa ma simt stingherit – cum, niste copii sa vorbeasca asa, sa ma intrebe asta... – astfel incat le-o tai si le zic ca nu mai avem ce vorbi.

FIN.

Nomenclatoru de vise 126 12.10 Ma plimb printr-o zona plina de hangare fara ferestre si cu gratii la usile mici de intrare. Fiecare hangar are un numar pe el scris cu vopsea galbuie. Este de fapt o inchisoare compusa din mai multe hangare, care sunt de fapt celulele unde detinutii locuiesc la comun. Unul din hangare este al meu. Stiu ca intram la inchisoare pentru ceva frauda economica sau datorii, nu pentru alt tip de crima. In sfarsit, insotitorul meu ma conduce la hangarul meu, 200 si ceva, 263, parca. Ma asteptam sa ma izbeasca un miros groaznic si sa fie mizerie si imbacseala in hangar, insa nu e chiar asa rau. E destul de mult loc, sunt niste culoare, printre paturile suprapuse, lumina e difuza, e un semi intuneric si nu e mare galagie. Ajung la un pat, ma uit la cel liber de jos, insa il aleg pe unul liber de sus, unde mai e cineva langa mine, un detinut tanar, care nu parea periculos. Imi este totusi foarte frica, sa nu cumva sa se ia de mine ceilalti detinuti, pentru ca sunt nou venit, sa nu cumva sa doresasca sa ma futa in cur. Incerc sa par dur, dar totodata sa stau la locul meu, retras, incat sa nu ma observe. Pana una alta totul e bine. Ma intind in patul meu de sus, colegul meu din patul apropiat se duce mai incolo, imi face loc si parca zice ceva. Iar mi se face frica

in momentul in care vad ca un detinut din fata mea, mai batran, mai gras si cu o barba nerasa si incaruntita este tras de picioare de alt detinut, un dur, pana cade din pat. Insa se redereseaza, se ridica si isi strange lucrurile fara sa zica nimic, parca nimic nu s-ar fi intamplat. Pesemne, cu ala nu aveai voie sa comentezi. Eu stau in pat si ma tot gandesc ce o sa fac atata timp, daca o sa ma pot vedea cu ai mei, sau sa vorbesc la telefon, cum sa-mi ocup timpul, ce ar fi trebuit sa fac ca sa evit sa intru in puscarie si tot asa. Apoi aflu ca aceste hangare sau corpuri sunt legate prin niste pasarele suspendate, invelite in custi de sarma, unde detinutii pot sat ala aer si socializa, face sport etc. Vad o astfel de pasarela unde detinutii trag de fiare, fac miscare, fumeaza etc. Acum hangarul nu mai e doar pentru barbati, exista si femei, si eu sunt intr-o sleahta cu o negresa si o mexicanca, cativa barbati si altii, ma tin dupa ei, mi-am gasit un rup. Cineva, un ordin, ne imparte pe religii – toti de aceeasi religie trebuie sa formeze niste grupuri si sa se imparta pe zone. Eu ma dau protestant, catolic sau evreu, insa cineva ma descopera cumva ca sunt crestin ortodox si trebuie sa plec de unde ma aciuasem spre grupul meu de crestini ortodocsi. Nu stiu de ce ascundeam asta. Fiecare grup de religie era organizat si trimis intr-o zna delimitata aparte, customizata pe religie, ca un gen de capele asa, cu scaune si icoane reprezentative pentru religia respectiva.

FIN.

Nomenclatoru de vise 127 8.12 Sunt pe o plaja cu mare agitata, noaptea. E o lumina rosiatica, intunecoasa. In apa gasesc mai intai o scoica imensa apoi un craniu imensa ce mi se parea ca este cal sau balena – era foarte alungit. Nu mai stiu daca le iau cu mine. Merg mai departe si remarcin coasta unui mal surpat de nisip un cap de om infipt acolo, un om mort. Pe jos, alta mandibula de om si alte resturi. Ma uit de jur imprejur panicat, vreau sa chem politia sa anunt pe cineva, insa apoi vad o cruce si o placa memoriala, care semnalizau cumva un loc de ingropaciune. Apoi spre mine vin 2 persoane, dintre care o femeie. Sunt foarte calme, vorbesc calm si relaxat, eu le spun ce am gasit, iar femeia imi spune ca nu vede nimic in neregula, sa stau linistit. Se apleaca in nisip unde era mandibula si scoate de acolo un cap de porc cusut. Il descoase si inauntru da de un cap de femeie batrana (aduce cu bunica parca, desi nu e ea). Apoi imi spune ca porcul de aia a murit – ca a mancat din femeia aceea, care era bolnava, si care l-a imbolnavit la randul lui si pe porc. Imi explica astea in timp ce cu mainile goale despatureste pe nisip capul cusut de porc si studiaza la interiorul lui, tegumentele si tesuturile de acolo, care imi arata ca aveau niste pete negricioase din loc in loc – semn al infectiei, al bolii. Eu nu inteleg exact cum a putut porcul manca din femeie.

FIN.

Nomenclatoru de vise 128 5.01.2016 Puteam sa fac acrobatii incredibile cu o parasuta/parapanta, eram extrem de dinamic si faceam tot felul de tonouri, undeva iarna, pe Dambovita, in apropiere de Grozavesti. Toata lumea ma aclama si ma admira. Apoi, cand a trebuit sa trec pe sub un pod (podul de la Grozavesti?) sau printr-o mare conducta de apa/canalizare, m-am prabusit intr-un noroi sau intr-o apa murdara, maronie.

I-am cumparat lui taia-miu o motocicleta cu atas cu senile, galbena sau neagra. Ii placea si lui foarte mult, insa imi placea enorm si mie, voiam sa imi iau una la fel. Atasul avea 2 locuri unul in fata si unul in spate cu scaune din piele, fundul motocicletei era cel de la un atas de Ural, cu portbagaj spatios iar motocicleta cu senile mergea pe zapada. Parca am luat-o o tura de la ai mei de pe strada pana inspre Cotroceni. Era destul de joasa. Totusi era ceva ciudat la ea – ghidonul se tinea cu o singura mana, cu stanga, deoarece era usor descentrat din constructie, nu intelegeam de ce. Acolo avea tata ceva de obiectat, in schimb ii placea tare mult.

FIN.

Nomenclatoru de vise 129 13.01.2016 La mine acasa, la parinttii mei, sta Raphaela, brazilianca. Eu sunt pe undeva pe Splai, pe Cheiul Dambovitei, la Gradina Botanica, si ma intorc catre strada alor mei. Mama imi iese in intampinare cu 2 chei de masina, cartele cala Megane. O intreb de ce sunt 2, am nevoie doar de una singura. Una din ele mergea mai bine, o iau pe aceea. Plec cu Raphaela la munte undeva unde ne suim intr-o telecabina. Ea nu mai fusese niciodata cu telecabina si era cam panicata. Eu incercam sa linistesc. Telecabina e plina, aglomerata ca un autobuz. Telecabina lpeac in forta, pleaca ingrijorator de repede cu o viteza incredibila. Rolele se auzeau muncind haotic pe cabluri iar miscarea ne cam smucea. Raphaela era tare panicata, se uita la role si la cabluri. Eu incercam sa o linistesc insa si mie imi era un pic frica si nu intelegeam de ce am pornit atat de rapid, apoi imi dau seama ca telecabina era in intarziere si trebuia sa castige timpul pierdut pe traseu. Apoi, nu stiu exact cum, eu cu Raphaela cadem sau iesim din telecabina, tinandu-ne numai de un cablu care atarna bucla in urma ei. Telecabina se indeparta, noi ne tineam de acel cablu. In urma noastra, pe jos, ne urmareste un angajat al telecabinei, foarte calm si usor mofluz, mucalit, cu o tava de bauturi sau un carucior de servit, asa prin zapada. Ne spunea ca o sa prindem telecabina, ca se va intoarce, sau ma rog, tot felul de detalii despre ea, ca si cand ar fi lucrat acolo, fiind un gen de tehnician insotitor ceva. Pe jos e zapada insa e soare si cald si frumos afara. Tot fiind trasi asa de acel cablu in urma telecabinei eu trag odata de el cu putere iar telecabina pierde din viteza, se opreste pe cablu si o ia cu viteza inapoi la vale, trecand pe langa noi. Apoi dispare dupa o curba, de dupa care sar piese cu un zgomot infricosator. Mi-era clar ca telecabina se prabusise si eram inghetat de frica pentru ca stiam ca eu am produs asta. Ma mai linistesc insa cand ma uit dupa curba si

vad ca telecabina intrase in coliziune cu o dubita de marfa care mergea pe un drum paralel cu traseul ei.

Fug repede la telecabina incercand sa repar ce mai puteam, sa dreg busuiocul, sa ajut oricum. Incep sa ma uit printre raniti, sa ii scot ca dintre banchetele unui maxi taxi pe supravietuitori – femei ranite, barbati loviti la picior si tot asa, facand in acelasi timp un triaj. Intreb: Am cum sa ajut, ce sa fac, sa scot ranitii? Iar mucalitul insotitor raspunde ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, usor deranjat: Da normal, scoate-i de acolo...

Acum sunt undeva la munte, dimineata devreme, dupa un teambuilding la care am participat cu Vali sau inspre care mergeam. E iarna si soare, e zapada pe drum. Eu conduc o Dacie 1300 veche, parca alba. Ma intorc de undeva, mai fusesem pe acel drum. Cneva e pe scaun in dreapta mea, parca un barbat. Ajung la un pod mic peste o rapa sau un rau, intr-un sat, si descopar ca acesta e intrerupt. Insa mi se pare ca avem viteza suficienta incat sa sarim acea gaura cu masina. Insa ma insel si masina ramane cu rotile din fata pe o parte si cu cele din spate pe cealalta, nereusind sa mai inainteze. Eram in pericol de a ne prabusi in gaura. Atunci, imi vine inspiratia sa bag in marsarier sis a dau inapoi cu putere. Maneta, schimbatorul de viteze e tare ciudat – langa, sau in loc de nuca sunt niste monede, de la mic la mai mare, care trebuie aliniate sau miscate cumva. Reusesc sa fac asta, dau in marsarier si spre uimirea mea, scot masina de acolo. Apoi ususrat, o iau pe o varianta ocolitoare (vad asta ca din satelit) si ajung intr-o casa taraneasca in care locuieste o fata, o adolescenta, eleva de liceu. Vad in close-up biblioteca ei, rafturi albe in acre mana ei vine si aseaza o carte cu cotor alb – un volum din Ciresarii sau o poveste adolescentina mai evoluata – asta era al treilea volum, cel mai evoluat, semn ca fata era in parg, in plina dezvoltare sexuala. Apoi cadrul se largeste si fata se aseaza pe pat, vad ca e A. pe care o intind pe spate si o intreb ceva de genul “esti o adolescenta languroasa?” si ea raspunde repetand “da, sunt o adolescenta languroasa” apoi ma apuc sa o ling in pizda despartindu-i picioarele.

FIN.

Nomenclatoru de vise 129 [fara data] Sunt undeva la munte, intr-o vale marginita de niste dealuri si munti. Insotesc 2 oameni, 2 barbati cu rol foarte important: confirmarea sau infirmarea telefonica a unui vot care desemna urmatorul presedinte al Americii. E iarna, orele 4-5 dimineata, e inca intuneric. Sunt cu cei doi la marginea unui deal, intr-o pestera, o grota deschisa. Cei doi incep sa primeasca telefoane, pe fix! Apoi, intr-o ceata, urmeaza o busculada in urma careia unuia dintre oameni i se pare ca o vede pe mama sa fantoma, se pierde si lasa telefonul, apoi gaseste un biletel pe jos pe care scrie ca de fapt, a avut scame in receptor, apoi rade (eu le interpretez ca pe niste pacanituri). Celalat, mai la distanta, spune ca nu a auzit nimic ca a avut conexiune proasta. Nici unul nu reuseste asadar sa faca ce avea de facut. Eu plec si ma catar pe un deal, prin padure, prin zapada. De sus, vad intreaga vale unde foarte departe, in capatul celalalt, aterizeaza un elicopter cu presedintele in exercitiu, parca o femeie. Vad luciri de sticla – le interpretez ca luciri de lumina pe lunetele pustilor sau a binoclurilor – oamenii trebuiau sa asigure si sa securizeze intreaga

zona. Atunci, pentru a-mi semnaliza prezenta si a transmite ca sunt prietenos – fac cu mana. Bieninteles, nu ma vede nimeni. Incepe apoi un tir infernal de rachete si mortiere care ma tinteau – eu fug si ma ascund in spatele unei stanci, o coasta de deal plina de zapada, in timp ce aud exploziile infundate in zapada ale rachetelor si mortierelor. E asurzitor, pamantul se zguduie, simt exploziile in piept.

FIN.

Nomenclatoru de vise 130 26.01 Impreuna cu un tigan mai batran, trebuie sa mergem noaptea la un spital sa externam pe cineva. Nu stiu de ce. Intru in curtea unui spital darapanat cu o dacie verde noaptea, ep zapada. Lumina galbena de la becurile de iluminat. Accept sa fac asta gandindu-ma ca ajung la spital si acolo s-o gasi cineva care sa imi scoata si mie sonda urinara pe care o aveam infipta NU STIU DE CE, de pomana mi se parea. Intram in spital si pe niste culoare intunecoase, in tura de noapte, intram intr-un salon unde pe un pat mic statea scurs pe diagonala un mosh imbracat numai cu camasa de pijama, in curu gol. Era bandajat in zona pubisului, nu m-am uitat prea bine. Eu ma intrebam de ce il externeaza noaptea si daca poate fi externat. Mosul zambeste, zice ceva catre insotitorul meu care ramane cu el. Eu continui drumul trecand prin salon, prin spatele unui doctor de garda, intr-un cabinet. Doctorul se uita la mine cu coada ochiului insa nu zice nimic pentru ca mergeam prea sigur pe mine. Sunt cu sonda in mana si cu rezervorul ei, ma trag de ea. Imi aduc aminte cumva ca aceste sonde se smulg, se trag afara dintr-o data, insa matzul era prea lung pentru o astfel de operatiune. Atunci, il ciupesc si il sectionez cu dintii, incovoiat, aproape de zona de intrare. Il smucesc un pic simtindu-l in mine. Mai las afara o bucatica scurta la acre ma gandesc cu teama: acum, daca o sa revin la pozitia normala, bipede, oare n-o sa se retraga in mine, disparand cu totul si nemaiavand de ce apuca?! Bucata acum taiata o fac colac si o arunc intr-un cos de gunoi.

Acum sunt undeva pe langa un bulevard extrem de lat, cu piatra cubica, cu cate 4 benzi pe sens, despartite de u scuar generos plin de iarba. Sunt pe un deal, o padurice, cam ca parcul de la Kiseleff. E iarna. Lumina e laptoasa, filtrata, totusi puternica. Sunt cu cineva, o tipa. Ma duc la o toneta din lemn natur sa comand ceva – e o patiserie. Inauntru spatiul e imens, demn de un restaurant. Totusi nu poti intra, trebuie sa comanzi de afara printr-un gemulet. Ca sa fac asta trebuie sa strig la cele doua patisere dinauntru care fac produse si le vand in acelasi timp, numai ca ele sunt foarte departe. Incerc la o fereastra, de pe una din laturi, insa femeile nu ma aud. Incerc la alta fereastra, de pe alta latura, urlu, spun ce vreau, ma enervez ca femeile nu se apropie, ci isi continua treaba si tipa la mine din interior de la distanta. Intr-un final, una din ele, blonda parca, vine la gaem si imi da comanda – un polonez sau cremvusti intr-o lipie ac un calzzone, pe care il numeste cumva: Compus sau altfel – si inca un produs, o placinta asu un covrig, ceva dulce parca.

Acum sunt in aceeasi padurice de parc unde tocmai a avut loc o razie a politiei sau a trupelor speciale de decontaminare FRANCEZE – niste oameni cara niste costume albastre ca cele de bio-hazard sau antiradiatii, albastre. Se foiesc in jurul unei gropi in zapada si pamant, parca locul unei explozii, din care ies

parca niste schiuri colorate. Costumele sunt din plastic, musama groasa, grea, insa nu au maini si picioare, arata ca niste tuburi cu vizor. Ma gandesc cum se misca oamenii in ele, banuiesc ca intra in ele cu totul si se misca in interior.

Acum sunt pe acel bulevard imens si ma uit inspre capatul lui si vad scris – la Defense sau la Bastille, iar in capat, un IMENS fort medieval, cu gratii si pod cu lanturi, gratii, totul din piatra calcaroasa roas de vreme si plina de muschi, acum maro, insa intact ca si forma – o ruina intacta, foarte impunatoare si grandioasa pe care ma gandeam sa o fotografiez insa stiam ca nu am timp cu toata agitatia aceea a unui asa presupus atentat. Eram undeva in Franta, insa nu in Paris ci in alt oras care mi se pare ca lua numele fortului – la Defense.

FIN.