DUMNEZEU VORBEȘTE PRIN GÂNDURI PERSISTENTE

Florin Dan, pastor „… Lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”. (Romani 12:2) Odată deveniți copiii Lui, în viața noastră începe să aibă loc metanoia, schimbarea minții. Gândirea noastră începe să fie gândirea lui Hristos, iar Dumnezeu începe să ne vorbească și la nivelul minții. Prin anul 2012, am avut provocări foarte mari în viața de slujire, legat de biserică şi de organizația din care făceam parte atunci. Am auzit despre o Școală Bblică din Statele Unite, Christ for the Nations, din Dallas, statul Texas. Din momentul acela, Dumnezeu a fixat în mintea mea ideea că trebuie să ajung acolo.

Însă aveam un impediment. Soția mea, Lidia, nu dorea să plece din România, iubeşte țara în care s-a născut, îi place să locuiască aici. Și am zis: „Doamne, dacă e voia Ta să ajung în SUA, sunt sigur că o vei convinge pe Lidia.” Neavând finanțe, ştiam că la şcoală va trebui să accesăm o bursă. M-am rugat, punând două semne: „Doamne, dacă e voia Ta, întâi s-o lămureşti pe Lidia şi în al doilea rând, să primim amândoi bursa acolo.” Trebuie să menționez că aveam nevoie de două burse: una de şcolarizare, care era mai mare, şi una de cazare. Bineînțeles, primul pas l-am trecut, Lidia a acceptat să facem demersurile pentru a ne înscrie. E un proces complicat. Surpriza noastră a fost că am primit amândoi burse de şcolarizare, iar eu am primit şi pentru cazare. Astfel că ne-am dus în America cu toată familia.

Ce am vrut să scot în evidență este că atunci când Dumnezeu mi-a fixat în mintea mea ideea aceasta, nu a fost o dorință. Cu toate că nu cred că există vreun tânăr care să nu-şi dorească să ajungă în Statele Unite. Se crede că acolo umblă câinii cu covrigi în coadă. Trebuia să las în urmă o viață de slujire. Știam că mergem pentru un an de zile. Dar şi acum îmi duc aminte, când am fost la Christ for the Nations, am avut o vizită din partea familiei Tudor şi Mirela Pețan. Sora Mirela mi-a spus: „Dumnezeu v-a adus aici pentru un an de zile, a văzut că erați prea obosiți, prea atacați, v-a adus la relaxare, cumva să vă odihniți.” Dumnezeu vorbește și prin oameni, iar noi am înțeles că trebuia să plecăm. A fost pentru noi ca un an sabatic, de odihnă din punct de vedere al slujirii, dar a fost şi o perioadă în care ne-am reorientat, am primit multă revelație, am cunoscut multe lucruri, Dumnezeu ne-a surprins într-un mod extraordinar.

Țin minte că înainte să plecăm s-a rugat pentru noi familia Mihăilescu, din Bucureşti. Peste o săptămână aveam programat zborul, eram la Rugul aprins şi sora Lidia Mihăilescu a avut un cuvânt

profetic: „Dumnezeu va purta de grijă în așa fel încât să nu duceți lipsă de pâine.” Pentru noi era o problemă să

ajungem acolo, nu aveam niciun venit. De hrana noastră trebuia să se ocupe cineva. Trebuie să vă spun că, în cele 11 luni cât am stat în America, cred că am cumpărat o singură pâine. În rest, Dumnezeu s-a îngrijit de acest aspect, pentru că am crezut cuvântul primit. Pentru noi a fost o surpriză, fiindcă am plecat doar cu banii primiți după ce am vândut maşina. O vândusem ca să cumpărăm cele patru bilete pentru toată familia, şi erau scumpe în luna august. După ce le-am achiziționat, am rămas cu puțini bani, însă Dumnezeu ne-a purtat de grijă. Când am venit înapoi din Statele Unite am avut bani să ne cumpărăm altă maşină. În concluzie, Dumnezeu

vorbește în fel și fel, important e ca omul

să ia seama.

Interviu redat și în emisiunea „Dumnezeu vorbește!”.

Uneori, Dumnezeu ne cere lucruri care par ciudate – Cristina Popescu

Dumnezeu i-a cerut lui Noe să construiască o arcă, deși nimeni nu mai văzuse așa ceva până atunci și nici nu avusese loc vreun potop înainte. În Fapte 8:26 aflăm că un înger i-a spus lui Filip să meargă pe un drum din pustie, care duce din Ierusalim la Gaza. Instrucțiunea era specifică, dar de ce să-i ceară să plece dintr-un loc unde oamenii erau deschiși față de Vestea Bună a Evangheliei numai ca să meargă în pustie? Iar când a observat un car pe acel drum, Dumnezeu i-a spus să-l însoțească. Deși poate nouă ni se poate părea lipsit de sens, Filip a ascultat. Și, în acest mod, o persoană care voia să-L cunoască pe Dumnezeu, dar avea nevoie de ajutorul cuiva pentru a înțelege Cuvântul Domnului, a fost mântuită și datorită ascultării lui Filip. Observăm cum Dumnezeu ne cere uneori să facem lucruri bizare, ce pot părea chiar periculoase, pentru a-i ajuta pe oamenii din jurul nostru. La fel s-a întâmplat și în cazul Cristinei Popescu. „Credința este o încredere neclintită în

lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1), acesta era mottoul meu. Dacă aşa scrie în Biblie, aleg să împlinesc Cuvântul Domnului, indifferent dacă simt sau nu. Într-o zi, Dumnezeu mi-a zis: „Vreau să îl chemi pe Raul să doarmă la voi două nopți.” Și am zis: „Doamne, Tu ştii că el este satanist (tocmai fusese dedicat Satanei prin ritualuri şi încrestături în sânge), ba chiar unchiul sau tatăl lui este satanist, iar noi avem doi copii mici.”

Dumnezeu mi-a zis din nou: „Cristina, vreau să îl chemi pe Raul să doarmă la voi!” I-am spus şi soțului meu ce îmi vorbise Dumnezeu şi l-am contactat pe Raul. L-am invitat să vină să doarmă la noi şi, fără nicio ezitare, a spus că vine. Până atunci, îl văzusem o singură dată în viață. A venit la noi şi a dormit foarte mult, 12-14 ore. Mânca, mai vorbea puțin cu noi şi iar dormea. După două zile şi două nopți de somn, l-am rugat să meargă să ducă gunoiul. Noi stăteam în Arad, pe o stradă înfundată, aproape de zona unde se depozita gunoiul. Acolo era o femeie pe care o cunoşteam, ştiam că are probleme psihice. Când a ajuns Raul acolo, femeia a început să-i vorbească: „Unde ai fost? De trei zile încerc să intru în casa aia şi nu pot să intru, nici pe geam, nici pe uşă. Te-am aşteptat să ieşi afară, pentru că eu nu am voie să intru în casa aceea.”

Raul ştia că vorbeşte cu Satana - sataniştii îl cunosc pe Satana într-un mod intim.

„Chiar dacă ești distrus și nu simți protecția lui Dumnezeu, dacă alegi să stai în Hristos, ești apărat de El.”

Când s-a întors înapoi m-a întrebat: „Voi cine sunteți? Ce fel de oameni sunteți voi? M-am întâlnit afară cu Satana, şi el nu poate să vină aici.” În momentele acelea am înțeles că atunci când sângele lui Isus este peste tine, te protejează de toate luptele demonice, care sunt cât se poate de reale. Chiar dacă eşti distrus şi nu simți protecția lui Dumnezeu, dacă alegi să stai în Hristos, eşti apărat de el. Dumnezeu să ne ajute să împlinim ce ne cere, chiar dacă avem impresia că e lipsit de sens. Iar dacă suntem într-o situație în care avem nevoie de ajutor – la fel cum li s-a întâmplat famenului etiopian în Noul Testament și lui Raul din întâmplarea redată de Cristina Popescu – să avem curaj să-I cerem lui Dumnezeu să intervină, având credința că ne va asculta rugămintea.

Dumnezeu poate alege să-ți vorbească prin emoțiile tale – Procopie Hădărean

Experiența trăită de Precopie Hădărean ne face să înțelegem că există clipe în care Dumnezeu ne comunică ceva prin intermediul sentimentelor noastre, că există un război spiritual, şi că este necesar să ne susținem unii pe alții în rugăciune. Eram acasă, spălam vasele, când am simțit brusc o stare de tristețe care nu-mi e caracteristică.

Am întrebat: „Ce se întâmplă, Doamne?” În acelaşi moment a venit în conştientul meu imaginea unei persoane dragi mie. Duhul Sfânt m-a făcut să conştientizez că trebuia să intru urgent în rugăciune şi mijlocire pentru persoana respectivă. Era vorba de unul dintre frații mei de sânge, care era în acea perioadă în misiune într-o zonă musulmană.

La scurt timp după ce m-am rugat, am aflat printr-o conversație telefonică despre un incident care i s-a întâmplat. Era considerat un pericol pentru zona aceea închisă față de Evanghelie. Proiectele şi misiunile pe care echipa din care făcea parte le aveau acolo îi deranjau pe liderii comunității şi au venit cu o amenințare. Mi s-a părut uimitor cum Dumnezeu m-a găsit în cursul vieții mele obişnuite, să îmi tragă un semnal de alarmă şi să încep să mă rog şi să mijlocesc pentru protecţia vieţii lor în acel moment. Cred că e un exemplu interesant al modului în care Dumnezeu poate folosi stările noastre emoționale pentru a ne atrage atenția înspre ceea ce Duhul lui Dumnezeu vrea de la noi. Uneori, dinamica lumii spirituale cere oameni disponibili să ofere altora întărire prin mijlocire. Duhul Sfânt ne poate face receptivi la realitatea spirituală, care e dincolo de tangența noastră senzorială. Interviu redat și în emisiunea „Dumnezeu vorbește”.

Dumnezeu vrea să simțim unii cu alții – Magda Tulimianu

Dumnezeu ne vorbeşte în multe feluri: prin Scriptură, prin care s-a revelat; ne vorbeşte prin vise, prin oameni, şi în multe alte moduri.

La un moment dat, Dumnezeu mi-a vorbit printr-o tânără din biserică. Eram la un eveniment în care se marca un număr de ani de la deschiderea bisericii şi aproape toată lumea era fericită. Dar persoana lângâ care am stat în timpul slujbei, plângea. Mi-a spus că trece printr-o situație grea. Tot în acea zi am interacționat cu alte două persoane care treceau prin momente dificile şi nu se puteau bucura pe deplin de evenimentul la care participam cu toții. Inima mea avea sentimente opuse: pe de-o parte, eram mulțumitoare şi bucuroasă că Dumnezeu fusese cu noi până atunci, pe de altă parte simțeam cu acele persoane care sufereau. L-am rugat pe Dumnezeu să-mi spună cum pot fi în unitate totală cu cei din biserică, când unii erau trişti, iar alții veseli. I-am spus Domnului în rugăciune, aşa cum fac de multe ori: „Îți dau şi ceea ce simt, te rog să faci ce ştii Tu mai bine cu emoțiile mele.” Iar, la sfârşit, o tânără din biserică a venit la mine şi mi-a spus: „Dumnezeu îți transmite să păstrezi ceea ce este în inima ta, fiindcă este de la El.”

Atunci mi-am adus aminte de versetul din Romani 12:15: „Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng.” Interviu redat și în emisiunea „Dumnezeu vorbește!”.