DUMNEZEU NE VORBEȘTE ÎN DUHURILE NOASTRE Interviu cu Nicu Gafencu

Nicu Gafencu, pastor și consilier în cadrul Comunității Regionale Penticostale – Suceava „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23) În 1 Tesaloniceni 5:23, apostolul Pavel face o urare, din care se desprinde un adevăr despre modul în care am fost creați. Dumnezeu ne-a făcut ființe complexe, triunice. Suntem compuşi din duh, suflet şi trup. Din ce am reuşit să observ, de cele mai multe ori ne concentrăm pe suflet şi poate motivul este lipsa învățăturii legate de duh. Aşa cum sufletul, la rândul lui, este

format din trei părți: rațiune (sau minte),

sentimente (sau emoții) și voință, tot aşa şi duhul omului are trei funcții importante. Ca să putem înțelege cum putem comunica cu Dumnezeu, trebuie să ştim câteva lucruri despre funcțiile duhului nostru. După cum am spus, ele sunt trei: intuiția, comuniunea (închinarea) și conștiința. Deşi noi le separăm, trebuie menționat că ele nu pot să funcționeze independent, ci se întrepătrund.

Cum ne vorbește Dumnezeu la nivelul duhului?

Prin intuiție, trimițându-ne revelații. Îl cunoaştem pe Dumnezeu în duhul nostru, ca apoi duhul să lumineze mintea noastră (sufletul) şi să înțelegem ce vrea Dumnezeu să ne spună. Se întâmplă de multe ori când citim Scriptura, să ne oprim asupra unui verset şi să observăm ceva profund, ce n-am observat niciodată. În astfel de cazuri, Duhul lui Dumnezeu revelează duhului nostru un adevăr cu privire la Biblie. Apoi ne luminează mintea, ca să înțelegem. Când l-am înțeles, îl aplicăm în viața noastră.

Dumnezeu NE VORBEŞTE ÎN DUHURILE NOASTRE

Legat de comuniune, trebuie să ştim că nu putem să ne închinăm prin mintea sau emoțiile noastre. El este Duh, şi comuniunea sau închinarea are loc tot în duhul nostru. Uneori, mă uit la exuberanța sentimentală din biserici şi în duhul meu simt că acel tip de închinare atinge doar emoțiile. Ceea ce e bine să ştim este că Dumnezeu primeşte închinarea numai când vine din Duhul nostru. În ceea ce priveşte conștiința, a treia funcție a duhului, mă rezum la a spune

că este asemenea unei ferestre prin care pătrunde lumina Adevărului lui

Dumnezeu. Cu cât fereastra e mai curată, cu atât camera e mai luminată. La fel, cu cât avem o conştiință (un cuget) mai curat, cu atât Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne descoperă mai mult din El. În plus, dacă există pete de murdărie, Dumnezeu ne face atenți asupra acestui lucru. Dacă nu luăm atitudine şi nu renunțăm la „pete”, conştiința noastră se pătează în timp şi încet-încet ajunge să nu ne mai condamne când facem lucruri greşite. În loc să creştem din punct de vedere spiritual prin lumina primită în duhul nostru, ne îndepărtăm de adevărul lui Dumnezeu şi devenim tot mai fireşti. Astfel, lucruri pe care înainte le vedeam ca păcătoase, acum le acceptăm, fiindcă nu ne mustră cugetul. Fiindcă Dumnezeu ne vorbeşte în duhul nostru, niciodată un om cu o inteligență mai limitată nu este pus în dificultate față de un om cu o inteligență extraordinară în ceea ce priveşte cunoaşterea lui Dumnezeu, chiar şi a lucrurilor profunde. Pentru că Dumnezeu nu le descoperă minții.

Însuşi apostolul Pavel le spune corintenilor: „Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaște

lucrurile omului, afară de duhul omului,

care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaște

lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul

lui Dumnezeu. Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.” (1 Corinteni 2:9-13) Prin urmare, omul regenerat, născut din nou, indiferent de cât de dezvoltat este pe plan intelectual, este îndreptățit să afle lucrurile profunde ale lui Dumnezeu şi să fie folosit de El cu putere.

Dacă vrei ca Dumnezeu să ți se reveleze profund

Dumnezeu nu vorbeşte în sunete de fanfară, sau cu glas puternic. După cum citim în Vechiul Testament, când Domnul I s-a revelat lui Ilie, El este un susur blând: „Domnul i-a zis: Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Și iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Și după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând şi subţire.” (1 Împărați 19:11-12) În acest sens, dacă vrem să-L auzim, trebuie să facem linişte. El vrea să ne vorbească tuturor.

Cel mai important lucru este să ai părtăşie cu Dumnezeu. Încurajarea mea este să ne întoarcem la „cămăruță” (Matei 6:6). Personal, acolo L-am cunoscut pe Dumnezeu mai profund, în timpul petrecut în intimitate am învățat ce înseamnă comunicarea în duhul.

Dacă este un bine în această pandemie, este faptul că Dumnezeu ne-a determinat să ne întoarcem în cămăruță. Dacă am înțeles acest lucru, este un mare câştig pentru noi. În plus, pandemia ne-a făcut să ne gândim mai mult la revenirea Domnului. Și chiar dacă nu va fi acum, Biserica Domnului trebuie să înțeleagă ce importantă e pregătirea şi cât de crucial este să facem din „lucrurile lui Dumnezeu şi Împărăția Lui”, o prioritate.