UNII SUNT NEBUNI, ALȚII RISPITTORI Răspunsuri greșite la binecuvântarea lui Dumnezeu

Unii sunt Nebuni, alții risipitori

RĂSPUNSURI GREȘITE LA BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU

Pildele lui Isus erau povești care aveau menirea de a ilustra un adevăr. Parabolele funcționau drept instrumente didactice, și pot fi considearate analogii sau comparații inspirate. Adesea, parabola este definită drept o poveste pământească, cu

un sens ceresc.

În cele ce urmează, analizăm două parabole prin care Isus ne descrie moduri greșite de raportare la binecuvântările financiare, și din care învățăm care sunt atitudinile corecte.

Cineva din mulțime, care Îl asculta pe Isus, I-a cerut să intervină într-o problemă de familie. „Spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră.” În vremurile străvechi, primului născut

i se dădea o parte dublă din moștenirea

familiei. Mai mult ca sigur, fratele care I se adresa lui Isus nu era primul născut, și cerea o parte egală din moștenire, în loc de o treime. Conform obiceiului evreiesc,

rabinii puteau soluționa disputele legale

atunci când era vorba de împărțirea proprietăților între moștenitori, și așa se explică de ce omul din pasajul menționat a venit la Isus pentru a obține o parte din moștenirea fratelui său.

Isus refuză să arbitreze disputa și ajunge

la miezul problemei. Știa că era mai profundă - lăcomia. Privind adânc în sufletul omului, Isus a văzut că valoarea

vieții lui era puternic legată de bunurile

sale. „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.” Apoi, Isus a spus mulțimii povestea unui fermier bogat, căruia îi rodise țarina, de unde aducea recolte bogate. Dându-și seama că nu avea destule hambare pentru a le depozita, a decis să le facă mai mari. S-a uitat și a fost foarte mulțumit de el însuși, gândindu-se că are mulți ani de trăit. E timpul să se odihnească! „Mănâncă, bea și fii vesel!” și-a zis. Probabil că Dumnezeu i-a vorbit într-un vis și l-a numit nebun,

NEBUNUL | CITIȚI LUCA 12:13-21 pentru că viața lui urma să se încheie „Apoi le-a zis: ‘Vedeți și păziți-vă de orice fel în noaptea aceea. „Și de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în lucrurile pe care le-ai belșugul avuției lui.’” (v. 15) „Tot așa este și pregătit, ale cui vor cu cel ce își adună comori pentru el, și nu se fi?” Aceasta reflectă îmbogățește față de Dumnezeu.” (v. 21) ideea exprimată și în Eclesiastul 2:18: „Mi-am urât până și toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși el va fi stăpân pe toată munca mea pe care am agonisit-o cu trudă și înțelepciune sub soare. Și aceasta este o deșertăciune.”

Vedem tot timpul oameni dedicați

exclusiv acumulării de bogăție. Ce se întâmplă cu toate veniturile când vor muri? Vor rămâne unora care nu au muncit pentru ele, nu le vor aprecia și probabil le vor risipi. Isus le-a spus ascultătorilor: „Orice om

care adună bogății pământești, în dauna unei relații cu Dumnezeu, este un om nebun!”

Nu suntem binecuvântați de Dumnezeu pentru a păstra averea pentru noi înșine.

Suntem binecuvântați ca să fim o

binecuvântare pentru alții și să zidim Împărăția lui Dumnezeu. Biblia spune că dacă bogățiile noastre cresc, inima noastră nu trebuie să se bazeze pe ele (Psalmul 62:10). Mai mult, dacă ne concentrăm exclusiv pe bani, atunci slujim lui Mamona, care vrea să ne bazăm pe noi înșine în dauna încrederii în Dumnezeu.

TREIMEA ÎNTINATĂ: EU, MIE, ȘI AL MEU

Observați, în poveste, că bogatul nebun vorbește cu sine, nu cu Dumnezeu. De asemenea, numărați de câte ori apare cuvântul „eu” - de cel puțin cinci ori. În loc să-I slujească lui Dumnezeu, slujea unei treimi întinate - eu, mie și al meu. Nu este greșit să fii bogat, dar prosperitatea ar trebui să aibă un scop. Scriindu-i lui Timotei, Pavel menționează câteva principii pentru cei bogați: „Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca săși strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață” (1 Timotei 6:1719). Aceasta înseamnă „să fii bogat în Dumnezeu!”

AVEM UNELE PROBLEME FINANCIARE FIINDCĂ SUNTEM LACOMI

Lăcomia s-a manifestat mai întâi la Adam și Eva, care au râvnit la privilegiul Creatorului. Ea pătrunde și astăzi în viața noastră economică și este cauza

principală a majorității problemelor

financiare. Lăcomia este o dorință excesivă de a deține bogăție sau bunuri, cu intenția de a le păstra pentru sine. Este o dorință neobișnuită de a dobândi sau a avea mai mult decât avem nevoie sau merităm, mai ales în ceea ce privește bogăția materială. Isus îi învață pe ucenicii Săi să nu

măsoare valoarea vieții în termeni de

bani sau bunuri, ci să se concentreze pe

relația cu Dumnezeu, crescând în slujire și generozitate.

RISIPITORUL | CITIȚI LUCA 15:11-31 „Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată.” (v. 12, 13)

Tânărul a primit partea din moștenire, adică jumătate din ceea ce avea să primească fratele său mai mare, și a plecat în călătorie. El a risipit totul într-o viață destrăbălată. Când a izbucnit o foamete, el a început să sufere și a ajuns atât de disperat încât el, un evreu, a ajuns să muncească la porci, dar nu putea mânca din mâncarea lor. În cele din urmă, și-a venit în fire și și-a dat seama că până și angajații de pe moșia tatălui său trăiau mai bine. Plin de remușcări, s-a întors la tatăl său, cerând iertare și un loc de servitor. Tatăl era atât de bucuros de întoarcerea lui, încât a organizat un mare ospăț în cinstea fiului. A alergat la fiul său, l-a întâmpinat cu un sărut și a făcut o serbare - o imagine a ceea ce simte Tatăl nostru Ceresc față de păcătoșii care se pocăiesc. Fratele mai mare era gelos și plin de resentimente pentru atitudinea tatălui față de fratele lui mai mic. Tatăl l-a liniștit, spunându-i: „Tu ai rămas lângă mine. Tot ce am este al tău.” Fiul mai mic reprezintă „vameșii și păcătoșii” (Luca 15:1), iar fiul mai mare, oamenii religioși, fariseii și învățătorii legii (Luca 15:2). Cred că ne putem identifica parțial cu ambele tabere! Aceasta este cea de-a treia pildă regăsită în capitolul 15 din Luca, în care Isus Se adresează unui public mixt de vameși,

păcătoși, farisei și învățători ai Legii.

Toate cele trei pilde se referă la găsirea unor lucruri pierdute: o oaie, o monedă și un fiu. De asemenea, toate cele trei

pilde arată bucuria cerească pentru fiecare păcătos care se căiește de păcat

și se întoarce la Isus. Ideea principală a poveștii este modul în care tatăl i-a arătat iertare, har și bunătate tânărului care s-a pocăit. Cu toate acestea, tânărul este numit „fiul risipitor”, Isus dorind să-i învețe pe ucenici câteva lucruri despre bani.

CÂND DUMNEZEU FACE VOIA NOASTRĂ

Tatăl a acceptat cererea tânărului. Putem învăța o lecție importantă de aici. Dacă

nu-I spunem lui Dumnezeu: „Facă-se voia Ta”, atunci El ne va spune: „Atunci,

să se facă voia ta!” Dumnezeu nu mai trebuie să ne dea o altă pedeapsă decât să ne lase să mergem pe drumul nostru, lucru care va fi o pedeapsă suficientă! Suntem lăsați să suferim consecințele neascultării. Tânărul și-a irosit banii, a fost ingrat și iresponsabil. A dovedit lipsă de răbdare. A vrut banii, și i-a vrut imediat! De fapt, ar fi trebuit să aștepte până când tatăl lui avea să moară pentru ca moștenirea să fie împărțită.

Atitudinea lui parcă spune că și-ar fi dorit ca tatăl lui să moară cât mai repede!

Proasta administrare financiară l-a făcut să nu aibă nici măcar cele necesare pentru necesitățile de bază ale vieții și i-a produs o mare umilință. Munca lui n-a produs nimic. Și-a dat seama că slujitorii care lucrau loial pentru tatăl lui aveau mai mult decât suficient.

PROBLEMELE EXTERIOARE DAU PE FAȚĂ PROBLEME INTERIOARE

Și-a irosit banii, a fost ingrat și iresponsabil. Problemele financiare cu care s-a confruntat erau, de fapt, un indicator extern al unei probleme spirituale interioare. Tânărul era exagerat de independent și voia să-și trăiască viața așa cum a hotărât. Era egoist și lipsit de disciplină. A fost nevoie să-și mărturisească faptele greșite, să se întoarcă la tatăl lui și să-i ceară iertare. De asemenea, a trebuit să-și schimbe cursul vieții, să revină la căile tatălui și să se bucure de harul și de purtarea lui de grijă.

Ori de câte ori ne aflăm într-o situație

financiară dificilă, ne putem îndrepta spre Tatăl nostru ceresc, să ne mărturisim căile greșite și să ne întoarcem la căile Sale. La fel ca fiul risipitor, putem reveni la o relație bună cu El! Este mult mai bine să mergi la Tatăl și să-ți planifici finanțele împreună cu El, urmând sfaturile Sale și acceptând ceea ce El îți pune la dispoziție, atunci când consideră că e cel mai bun moment! În loc să risipească resursele, ucenicul va intra într-un parteneriat profitabil cu Tatăl. Extras din cartea „Ucenicie financiară”, de Peter Briscoe. Pentru comenzi, sună la 0256 284912, trimite e-mail pe adresa comenzi@ alfaomega.tv, sau scanează codul și cumpără online.