Orasul posibil

Ina Stoian + Daniela Calciu

Orașul Posıbil

Intervenții în spațiul urban postcomunist

The Would-Be City Interventions in the post-communist urban space

Ina Stoian + Daniela Calciu

Orașul Posıbil

Intervenții în spațiul urban postcomunist

The Would-Be City Interventions in the post-communist urban space

Proiect editorial marca plusminus A plusminus editorial project Coordonat de / Coordinated by Ina Stoian + Daniela Calciu Consultant știintific / scientific consultant Ciprian Mihali Texte / texts Irina Băncescu, Sabin Borș, Tiberiu Bucșa, Daniela Calciu, Victor Cilincă, Ioana + Alexandru Cristian, Dan Dinoiu, Augustin Ioan, Daniel Kiss, Andra Jurgiu, Istvan Pásztor, Ina Stoian, Irina Tulbure, Matei David + Lucian Sandu-Milea, Alexandru Fleseriu + Eszter Péter, Laura Panait + Silviu Medeșan, Sabin Purice + Adina Segal, Oana Simionescu + Alexandru Cozma, Alex Axinte + Alec Bălăşescu + Cristi Borcan + Doru Ruşti + Ana Vlad + Adi Voicu Traducere / translation Cosmina Diaconeasa + Daniela Calciu Adaptarea / adaptation Daniela Calciu + Cosmina Diaconeasa Corectură / proofreading echipa / the team Graphic Design Alice Stoicescu Ilustraţii / illustrations Lucian Sandu-Milea Mulţumiri Luminița Stoian, Violeta Picioruș, Marius Mitran, Mirela Nițu, Raluca Primejdie, Bogdan Dumitrache, Uta Schneider, Edmund Wee, Andrei Grigore, Sergiu Porumboiu + Nicoleta Capetiș – OAR Dunărea de Jos / CRA Lower Danube Branch Publicat de / published by Editura Tact / Tact Publishing House în Colecția Atopos / in Atopos Collection str. Patriciu Barbu nr. 13 Cluj-Napoca RO-400141 13 Patriciu Barbu Street Cluj-Napoca RO-400141 www.imaginetact.ro asociația plusminus str. Tipografiei nr. 18 Cluj-Napoca RO-400101 18 Tipografiei Street Cluj Napoca RO-400101 www.plusminus.org.ro Tiraj / Print run 1500

© Cluj-Napoca, 2012, asociația plusminus Toate drepturile sunt rezervate. Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată într-un sistem de recuperare sau transmisă sub nicio formă sau prin orice alte mijloace, electronice, mecanice, prin fotocopiere, înregistrare sau altfel fără permisiunea prealabilă a titularilor drepturilor de autor. Pirateria intelectuală se pedepsește conform legii.

Răspunderea asupra conținutului și autenticității revine, în exclusivitate autorilor. © Cluj-Napoca, 2012, plusminus association All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any form by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise without prior permission from the copyright owners.Intellectual piracy is punishable by law.

Responsibility for the content and authenticity rests solely with the authors.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Oraşul posibil : In(ter)venţii în spaţiul urban postcomunist = The would-be city : In(ter)ventions on the post-communist urban space ed.: Ina Stoian, Daniela Calciu texte: Irina Băncescu, Sabin Borş, Tiberiu Bucşa, ... trad.: Cosmina Diaconeasa, Daniela Calciu.

Cluj Napoca : Tact, 2012 ISBN 978-606-8437-16-3 I. Stoian, Ina (ed.)

II. Calciu, Daniela (ed. ; trad.)

III. Băncescu, Irina (text) IV. Borş, Sabin (text) V. Bucşa, Tiberiu (text) VI. Diaconeasa, Cosmina (trad.)

711 Proiect editorial finanțat de Administrația Fondului Cultural Român și Ordinul Arhitecților din România, prin Timbrul Arhitecturii Editorial project financed by the Administration of Romanian Cultural Fond and the Chamber of Romanian Architects, from the Architecture Stamp.

Cuvânt înainte Foreword RO

Orașul Posibil. Intervenții în spațiul urban EN postcomunist se construiește pe rezultatele concursului de eseuri Orașul posibil – episodul Galați 2050, organizat de asociaţia plusminus la începutul anului 2011, și pe acțiunile ce au urmat acestei inițiative.

Proiectul editorial cumulează materialele rezultate din concurs și oferă Galațiul ca studiu de caz, dar merge mai departe cu reflecţii suplimentare pe temele abordate de finaliştii concursului, sinteze ale altor cercetări și prezentări ale unor proiecte de conștientizare a potențialului spațiului urban. Prin cartarea câtorva direcții de acțiune în orașul postcomunist românesc, cartea se dorește un instrument de lobby pentru Oraș. Raportarea la trecutul recent ridică întrebări esențiale. Există o valoare patrimonială a construcțiilor realizate în era comunistă? Cum intră ele în calculul unor noi abordări? În ce măsură şi ce noi metode pot fi definite prin raportarea la imaginaţie /creativitate? Putem gândi un oraș al viitorului? Mai are utopia vreun rost? etc.

Dintre temele abordate amintim: coliziuni și suprapuneri între gândiri postmoderne (globale) și realități postcomuniste (locale); inițiative grassroots în orașul contemporan românesc (și nu numai); fondul construit comunist, spaţiul urban, imaginea urbană, frontul la apă, mici inserţii generatoare de schimbare, schimbări radicale în oraşe bazate pe modele internaţionale sau noi tehnologii; noi metode de lucru și abordarea unor problematici urbane bazata pe creativitate.

The Would-Be City. Interventions in the post-communist urban space is based on the results of the essay contest The Would-be City – Galaţi 2050 Episode, organised by the plusminus association in the beginning of 2011, and on the actions which followed this initiative.

The editorial project gathers the materials produced for the contest and offers Galaţi as a case study, but it also goes further with additional reflections on the themes approached by the contest finalists, with synthesis of other research and awareness rising initiatives regarding the potential of the urban space. By mapping some directions of action in the Romanian post-communist city, the book is intended as a tool for lobbying for the City. Referring to the recent past raises crucial questions.

Is there a heritage value of buildings from the Communist era? How do they fit in new approaches? To what extent, what new methods could be defined through reporting to imagination / creativity? Can we envision a city of the future? Does utopia still make sense? etc.

The addresed topics are: collisions and overlapping of postmodern (global) thinking and post-communist (local) realities; grassroots initiatives in the Romanian (and not only) contemporary city; the Communist built fund, urban space, urban image, waterfront, small generative inserts, radical changes within the city, based on international models and new technologies; new creativity based work methods and approaches to urban issues.

Orașul posibil l The Would-Be City l 7

Cuprins Contents Plusminus Galaţi 12 Ina Stoian Are orașul românesc un viitor?

Cum arată orașul viitorului?

Does The Romanian City Have a Future?

What Does The City Of The Future Look Like?

72 Laura Ioana Panait + Silviu Medeşan + Marius Nedelcu Găteli Gălăţene Goodies from Galați 76 Daniela Calciu + Andrei Victor Guțu Ochiul de la granţă The Border Eye

24 Daniela Calciu + Ina Stoian 80 Sabin Purice + Adina Segal La est: Orașul Posibil, episodul Galaţi 2050 Eastwards: The Would-Be City, Galaţi 2050 Episode Revitalizare zonă destructurată Revitalising a Destructured Area 34 Irina Tulbure 84 Ioana + Alexandru Cristian + Mihaela Ciolache Galaţi, orașul socialist modern Fragmente de istorie urbană Orașul mobil Galaţi, The Modern Socialist City Mobile City Fragments Of Urban History Proiecte finaliste concurs 2011 Orașul posibil Episodul Galaţi 2050 2011 Contest Finalist Projects The Would-Be City 2050 Galați Episode 48 (Alex Axinte + Cristi Borcan) - studioBASAR + Alec Bălăşescu + Doru Ruşti + Ana Vlad + Adi Voicu Înapoi în viitor Back to the Future 52 Matei David + Lucian Sandu-Milea Reactiv Galaţi Reactive Galați 56 Alexandru Cozma + Oana Simionescu + Silvia Tripșa + Kamil Szoltysek - FOR GRI: Galaţi, Resursă de Identitate GRI: Galați, Resource of Identity 64 Andra Jurgiu + Cristina Costea Spaţiul nici-nici, spaţiul ori-ori The neither-nor space, the either-or space 68 Fleseriu Alexandru + Péter Eszter Profil Galaţi Galați Profile 8 l Orașul posibil

Gânduri post-concurs 2012 Orașul Posibil Episodul Galaţi 2050 2012 Post-Contest Reflections The Would-Be City 2050 Galați Episode 90 Alex Axinte + Alec Bălăşescu + Cristi Borcan + Doru Ruşti + Ana Vlad + Adi Voicu Arheologia Viitorului sau despre inundarea orașului post-utopic The Archaeology Of Future Or About The Flooding Of The Post-Utopian City 104 Matei David + Lucian Sandu-Milea Gânduri despre conservarea viitorului Thoughts on Conserving the Future 112 Oana Simionescu + Alexandru Cozma GRI (Galaţi – Resursă de Identitate). Orașul posibil GRI (Galaţi – Resource of Identity).

The Would-be City 124 Andra Jurgiu Locul de joacă din curtea blocului The Playground in the Block Yard Alexandru Fleseriu + Péter Eszter

132 Identităţi postcomuniste Post-Communist Identities Laura Panait + Silviu Medeşan 144 Oraşul Digerabil, sau cum poţi să bei bragă și să te întorci în Galaţi The Digestible City, or How You Can Drink Sour-Sweet Millet Brew and Return to Galaţi Daniela Calciu 154 Atitudini urbane: Dunărea și Galaţi Urban Attitudes: Danube and Galaţi Ioana + Alex Cristian 174 Spaţiul urban mobil The mobile urban space Sabin Purice + Adina Segal + Daniela Calciu 182 Reciclare și redistribuirea limitelor Recycle and Re-Limit Victor Cilincă 188 Infuzie (ignorată) de idei tinere (Ignored) Infusion of Young Ideas Orașul Posibil Reacţii și iniţiative similare The Would-Be City Reactions and Similar Initiatives

236 Augustin Ioan Bucureştii mei? (Despre reconstrucții ratate) My Bucharests? (About Failed Reconstructions) 256 Daniel Kiss De ce să considerăm situația economică dificilă o oportunitate pentru orașele din România?

Why Should Troubled Economy be Regarded as Potential For Romanian Cities?

264 Sabin Borş Geografii anticipative și arheologii experimentale Anticipative geographies and experimental archaeologies 272 Tiberiu Bucșa GRIVEI: între caricatură și mesaj GRIVEI: between cartoon and message 278 Daniela Calciu + Ina Stoian Urmarea: acţiuni de conştientizare a potenţialului spaţiului urban Follow-up: Actions of Raising Awareness on Urban Space Potential 290 Biografii Biographies

Dan Dinoiu 202 Între orașul construit la comandă şi inteligenţa emergentă Between the city built on command and emergent intelligence Pásztor Istvan 208 Orașul comunitar și experimente locale Community City And Local Experiences Irina Băncescu 220 Râuri, orașe, comunităţi Rivers, Cities, Communities

The Would-Be City l 9

Plusminus GalaĹŁi

Ina Stoian

Are orașul românesc un viitor ? Cum arată orașul viitorului?

Does the Romanian city have a future?

What does the city of the future look like?

RO

Vizitele rare în oraşul natal Galați dezvăluiau nemulţumire şi declanşau comparaţii cu recenta evoluţie pozitivă a altor oraşe din ţară.

2009. Trotuarele devin pe alocuri ulițe. În oraș prioritare sunt lucrările repetate la canalizare. Faleza nu este întreținută. Se construiește necontrolat frontul la apă.

Puține evenimente culturale, cinematograful e discotecă, casa de cultură bazar. Arhitectul șef al orașului este la închisoare. Deciziile cu relevanță în evoluția orașului sunt subordonate intereselor politice. Case abandonate în zona istorică. Un bloc se scufundă în Țiglina, clădirile se degradează. Cetățenii nu se implică în viața orașului.

2010. Diferenţele de opinie cu cei de acasă se accentuează. În ochii lor lucrurile nu stau atât de rău: se iese la plimbare în oraș, pe faleză și în parcuri, orașul este considerat foarte verde și se însufleţeşte la Festivalul Scrumbiei și de Zilele orașului. Multe mașini scumpe și mici ambarcațiuni susțin puterea orașului. Sunt orașe care arată mai rău. Noi eram visătorii.

În acest ton am lansat în 2011 un concurs de invenții urbane:

EN

The rare visits to the home town of Galați revealed discontent and set off comparisons with the recent positive evolution of other cities in the country.

2009. Sidewalks turn here and there into by-lanes. The city’s priorities are recurrent sewage repairs. The Danube quays are not well-kept. The waterfront is being uncontrollably built on. Few cultural events, the cinema is a disco, the culture centre is a bazaar. The city’s chief architect is in prison.

City relevant decisions are subject to political interests. There are abandoned houses in the historic area. A block is sinking in Țiglina and buildings are degrading. Citizens do not get involved in city life.

2010. The differences of opinion with those back home sharpen. In their eyes, things are that that bad: people go out for walks on the quays and in parks; the city is considered very green and gets animated during Shad Festival and the City’s Days. Many expensive cars and small boats support the city’s power. There are cities that look worse. We were the dreamers.

With this in mind, in 2011 we launched a contest of urban inventions:

Orașul posibil l The Would-Be City l 13

RO

1 În afara concursului, așteptăm proiecte pentru oricare oraș românesc la viitor@plusminus.org.ro.

14 l Orașul posibil

„În ultimii ani se conturează din ce în ce mai evident premisele unei alternative în problematica urbană, cu accent pe reevaluarea relaţiei dintre spaţiu şi utilitatea sa şi diversificarea formelor de intervenţie. Lipsa inițierii și implementării de politici publice, dezvoltarea urbană necontrolată, îmbătrânirea prematură manifestată la nivelul fondului construit recent, abandonarea construcțiilor culturale şi sociale, scăderea şi îmbătrânirea populaţiei, reducerea activităţii zonelor industriale sau iminenta ieşire din uz în 2050 a ansamblurilor (complexelor) de locuit sunt câţiva dintre factorii care susţin nevoia de reorientare a oraşelor postcomuniste româneşti.

Chestionând metodele şi abordarea practicii curente de urbanism, scopul concursului este de a reintroduce inovaţia şi creativitatea ca alternativă la modelarea oraşului. În acest sens, orașul posibil se identifică drept instrument pilot de cercetare urbană. Spre deosebire de practica actuală care nu valorizează cercetarea, concursul susține nevoia de provocare și propune ideea unei aventuri urbane, bazate pe explorarea orașului românesc în toate cele trei etape ale concursului: documentarea temei, schițarea intervențiilor, premierea câștigătorilor.

Oraşul posibil pe care participanţii sunt invitați să-l contureze, se găseşte la graniţa dintre real şi imaginar, într-un teritoriu al experimentului, al testării de invenţii urbane. Oraşul posibil lansează o platformă1 pentru noi abordări capabile să structureze şi să modeleze transformările urbane actuale, cu metode şi soluţii diferite de cele practicate până în prezent. În cadrul acestei platforme, oraşul Galaţi este ales ca prim studiu de caz întrucât situaţia sa actuală oferă oportunitatea schiţării unor noi viziuni urbane, reevaluând valorile culturale sau modelele de gândire şi acţiune existente. Focalizându-și atenţia doar către profilul industrial, orașul supus atenției – Galați – nu a exploatat contextul natural în care se află, şi nici proximitatea unui alt mare centru urban, așa cum propuneau planurile de sistematizare din anii 1950. Fondul locativ al orașului, ce reprezintă în proporție mare rezultatul intervențiilor comuniste, este într-o stare precară și va ieși din uz în următorii 40 de ani. Efectele dezvoltării necontrolate și diminuarea puternică a activităților culturale din ultimii ani au condus la degradarea vizibilă a calităţii vieţii la nivelul oraşului, în asemenea măsură încât, pentru mulți, ideea de aparţenență față de Galați a devenit desuetă.

Proiectele elaborate în cadrul concursului ar trebui să genereze o dezbatere pe tema abordată de fiecare participant, nu să ofere propuneri exhaustive. Proiectele pot îmbina elemente concrete şi elemente utopice, care să urmărească posibile transformări culturale, sociale, economice, spaţiale, structurale pe teritoriul oraşului. Accentul va fi pus pe proces, prin explicarea mijloacelor şi instrumentelor folosite. Încurajăm abordările informale care să devină modele pozitive de acțiune pentru oraș, căutăm metode prin care ele să fie

EN

1 Besides the contest, we are waiting for projects for any Romanian city at viitor@plusminus.org.ro

‘Over the last years, the premises of an alternative in the urban planning are thus outlined ever more clearly, focusing on assessing the relation between space and its use and the diversification of intervention forms. The lack of public policies introduction and implementation, the hectic urban development, the premature aging of the recently built housing estates, the abandonment of cultural and social institutions, the decrease and aging of the population, the subsidence of activities in industrial areas or the impending obsolescence of housing estates (compounds) in 2050 are some of the key factors that support the need of re-orienting Romanian post-communist cities.

Questioning the methods and the approaches of the current urban practice, the aim of the contest is to introduce innovation and creativity as alternative to the reshaping of the city. In this sense, the would-be city is identified as a pilot tool of urban research. Unlike the current practice, which does not treasure research, the contest supports the need for challenge and proposes an urban adventure based on the exploration of the Romanian city throughout the three stages of the contest: researching the theme, outlining the intervention, rewarding the winners.

The Would-Be City that the contestants are invited to shape is found at the border between the real and the imaginary, in a territory of experimentation, of testing urban inventions. The Would-Be City launches a platform1 for new approaches capable of structuring and shaping current urban transformation, using different methods and solutions than those used until now.

Within this platform, Galaţi was chosen as a case study as its current situation offers us the opportunity to outline new urban visions by assessing either the cultural values or the existing mental and action patterns. Focusing only on industry, the city under scrutiny – Galaţi – has failed to put to good use its natural surroundings and the proximity to another large urban centre, as proposed by the systematization plans of the 1950’s. The city’s housing estate that is to a great extent the result of communist interventions is in a poor condition and will be decommissioned in 40 years’ time. The effects of uncontrolled development and the dramatic decrease in cultural activities in the past few years have led to the obvious decline of city’s living standard, to such an extent that the idea of belonging to Galaţi has become obsolete for many people.

The projects elaborated within the contest should generate a debate on the topic chosen by each contestant and refrain from offering exhaustive proposals. The projects may combine the practical with the utopia, to pursue possible cultural, social, economic, spatial and structural changes in the city. The focus will be on the process, by explaining the methods and instruments used.

We encourage informal approaches which could become positive action patterns for the city; we look for methods to The Would-Be City l 15

2 Ina Stoian și Marius Mitran, tema concursului de invenții urbane Orașul Posibil – episodul Galați 2050, organizat de Asociația PlusMinus în ianuarie-iunie 2011.

Pentru formularea temei au fost consultați Alexandru Belenyi, Matei Bogoescu și Mirela Nițu. În juriu a fost invitat și viceprimarul Galațiului, Nicușor Ciumacenco, care nu a participat la jurizarea finală. Fotograful Ciprian Movilă ne-a fost consultant, iar atelierul său gazda expoziției de proiecte.

3

Generația post-utopică, anti-utopică de după 1968

4 Nathaniel Coleman, The peculiar adventure of utopia discourses of modern architecture in the 20th century and today, 2010, http://goo.gl/xw0n2

16 l Orașul posibil

diseminate și amplificate și să aibă impact asupra dezvoltării urbane. Infrastructură, moștenire comunistă, mass-media, valori sociale, ideologie, oraș virtual etc. sunt câteva direcții orientative de cercetare. Concursul se adresează oricărui tânăr cu idei, indiferent de pregătirea sa profesională, cu vârsta până în 35 de ani. Premiile vor fi experienţe urbane care fundamentează sau răstoarnă ideile propuse. Juriul: trei arhitecți practicanți, de vârste diferite, implicați activ în proiecte de urbanism, proiecte conceptuale și administrație publică: arh. Șerban Popescu-Criveanu, arh.

Dan Dinoiu, arh. Florentina Iugan.’2 Încadrarea în dezbaterile actuale despre viitorul orașelor

Imaginaţia şi gândirea creativă, cea mai importantă formă a celei dintâi, sunt două principii fundamentale care traversează întreaga istorie a practicii arhitecturii şi urbanismului, indiferent de epocă, tip de societate sau sistem teoretic. Arhitectura și urbanismul sunt lumi inventate și realizate, destinate unei bune utilizări de către beneficiarii lor.

Invenţia, care în conjuncție cu procesul imaginaţiei, nu vizează întotdeauna extraordinarul, ci o altfel de relaţionare la context, a fost considerată un proces esenţial pentru formularea de soluții în cadrul proiectului Orașul Posibil. Prin tehnici de inovare care au în vedere mai mulţi factori (sociali, tehnologici, economici, culturali etc.) și pe baza prelucrării datelor din experienţa anterioară, creativitatea joacă cel mai important rol în regândirea profilului de oraș pus în discuție.

Exprimarea reacţiilor profesioniştilor la funcţionarea societăţii s-a manifestat adeseori asupra mediului construit şi extinderii aşezărilor. Un tip particular de astfel de reacție este demersul utopic reprezentat prin oraşele ideale. Utopiile au evoluat de la descrierile din epoca medievală ale mediului construit ce susținea societăţi ideale până la atitudinea demiurgică a moderniștilor, eșuând și fiind aspru criticate de postmoderniști. În ciuda renunțării la conceptul arhitectului – răspunzător social3 (utopia adevărată este cea care produce și o ficțiune socială), conceptul de utopie este preluat de regimurile totalitare și pus în practică prin aberanta voință de a crea societăți ideale – este cazul majorităţii orașelor românești, al căror perfect exemplu de dezvoltare forțată poate fi Galațiul, studiul de caz al proiectului Orașul Posibil. Criza urbanismului modernist și totodată a utopiei este printre factorii care au dus la pierderea atitudinii critice în gândirea urbană la sfârșitul secolului trecut. În ultimele două decenii, însă, se rediscută viitorul oraşului din perspectivă utopică4 și renaște interesul pentru această abordare, odată cu necesitatea apariţiei unor noi paradigme în cadrul profesional. Nevoia unei imagini a viitorului pune presiune asupra practicii în contextul actual în care este pusă sub semnul întrebării

2 Ina Stoian and Marius Mitran, The theme of the urban inventions contest The WouldBe City – Galați 2050 episode, organised by PlusMinus Association in January-June 2011.

Alexandru Belenyi, Matei Bogoescu and Mirela Nițu were consulted for formulating the theme. Nicușor Ciumacenco, the vice-mayor of Galaţi, was invited as a member of the jury; however he did not attend the final judging. The photographer Ciprian Movilă also expressed his opinion on the projects, and hosted the projects exhibition in his workshop.

3

The after 1968 post-utopian, anti-utopian generațion

4 Nathaniel Coleman, The peculiar adventure of utopia discourses of modern architecture in the 20th century and today, 2010, on http://goo.gl/xw0n2

disseminate and amplify them and to impact urban development.

Infrastructure, communist heritage, mass-media, social values, ideology, virtual city etc. – are only some guiding research paths.

The contest is open to any youth with ideas, regardless of his professional training, aged 35 maximum. The prizes will be urban experiences that consolidate or overthrow the proposed ideas. The jury: three practicing architects of different ages, actively involved in urban planning projects, conceptual projects or public administration: arch. Şerban Popescu-Criveanu, arch. Dan Dinoiu, arch.

Florentina Iugan.’2 Circumscribing the current debates on the future of the cities

Imagination and creative thinking, the most important attitude of the former, are two fundamental principles that underlie the entire history of architecture and urban planning practice, regardless of era, type of society or theoretical system. Architecture and urban planning are invented and achieved worlds, meant for a good relationship with their beneficiaries.

Invention, which in conjunction with the imaginative process does not always target the extraordinary, but rather another kind of relationship with the context, has been considered an essential process for formulating solutions in the Would-Be City contest. Through innovation techniques that take into consideration several factors (social, technological, economic, cultural etc.) and based on processing data from our previous experience, creativity plays the most important role in rethinking the profile of the city under scrutiny.

The expression of the professionals’ reactions to society order has often impacted the built milieu and the settlements’ expansion. A particular type of such reactions is the utopian initiative of ideal cities. Utopias have evolved from the descriptions in the medieval period of a built estate that supported ideal societies towards the demiurgic attitude of the modernists, failing and bitterly criticised by post-modernists. Although the concept of the architect as socially responsible3 (true utopia also generates a social fiction) was dropped, the concept of utopia was taken over by totalitarian regimes and put into practice, driven by the deviant will to create ideal societies – it is the case of most Romanian cities, whose perfect example of coerced development can be Galați, the study case of the Would-Be City project. The crisis of modernist urban planning and of utopia as well is among the triggers of the loss of critical attitude in urban thinking at the end of the last century.

However, during the last two decades, the city’s future is re-discussed from a utopian perspective4 and the interest for this approach is reborn, along with the need for the re-emergence of new paradigms in the professional environment. The need for an image of the future exerts pressure on the professional practice in the current The Would-Be City l 17

Orașul Posibil Episodul Galaţi 2050 Proiecte finaliste concurs 2011 The Would-Be City 2050 Galaţi episode 2011 contest finalist projects

Spre infinita mea satisfacţie, pe la orele trei şi jumătate am zărit în depărtare Galaţiul, însă când am văzut atâtea turnuri şi cladiri care se ridică din apă şi strălucesc în soare, construite toate din piatră, am fost uimiţi şi am zis că e ca o vrajă. Câţiva dintre noi se întrebau dacă lucrurile pe care le vedeam nu sunt vise. Două ore mai târziu barca noastră ancora în port, între alte ambarcaţiuni negustoreşti şi de pescuit, de felurite dimensiuni şi care dădeau impresia unei activităţi comerciale deosebite. Nu am întârziat să străbatem, fiecare pentru el, acest oras întins, ale cărui străzi înfăţişează o mare forfotă de populaţie şi care sunt ticsite de nenumărate prăvălii. Ce uimeşte mai mult în acest loc este pitorescul învălmăşirii oraşului cu apa Dunării, pe care o înfăţişează în fiecare clipă numeroasele canale, bălţi şi zăvoaie deschise la tot pasul. —Călător anonim, Călătorii pe Dunărea de Jos, Galaţi, 2050

Proiectul lansează dezbaterea în jurul a două idei, care forţează limitele unor elemente definitorii pentru oraş: relaţia cu apa şi potenţialul pentru dezvoltarea industriilor creative.

1. Galaţi – un habitat de zăvoaie şi bălţi: transformarea treptată a oraşului într-un mediu urban permeabil la apă, prin infiltrarea ţesutului urban cu canale, bălţi, stufării, lunci sau zăvoaie, care susţin agricultura urbană, producţia de energie, recreerea publică, sportul sau transportul. Propunem re-naturarea Oraşului Grădină proiectat în anii 1950, prin valorificarea apei şi a forţei fluviului, inversând astfel paradigma excluderii râului din viaţa oraşului şi chestionând metoda „redării“ terenurilor inundabile agriculturii.

Având în vedere existenţa viiturilor periodice, permeabilitatea ţesutului urban va fi controlată printr-un sistem de supape de siguranţă, alcătuit din lacuri şi mlaştini care pot să absoarbă surplusul de apă, prevenind astfel inundarea zonelor amenajate. Mai degrabă decât să ofere soluţii predeterminate, acest habitat umed suscită redefinirea termenilor în care sunt abordate regenerarea şi dezvoltarea urbanistică: provoacă piaţa imobiliară, dizlocă izolarea micro-raioanelor, impulsionează administraţia, invită la inovaţia tehnologică, edilitară şi ecologică.

2. Galaţi – un Bauhaus fluvial: utilizarea infrastructurii deja existente pentru producţia de oţel şi de construcţie de nave, prin cristalizarea unui nucleu universitar specializat, o Şcoală Internaţională de Arte şi Meserii care să ofere specializări artistico-tehnice şi arte vizuale. Astfel, oraşul se orientează spre o economie a cunoaşterii, exportă know-how şi tehnicieni de artă specializaţi în realizarea proiectelor şi instalaţiilor artistice şi atrage designeri internaţionali în producţia locală specializată de obiecte fluvialo-maritime.

Halele industriale existente sunt o resursă pentru producţia de artă de dimensiuni mari sau pentru producţia de film, aşa cum infrastructura şantierului naval poate susţine diversificarea modelelor: ambarcaţiuni de agrement, de transport public sau servicii de întreţinere şi reparaţii pentru acestea.

Înapoi în

studioBASAR: Alex Axinte & Cristi Borcan + Alec Bălășescu / Doru Ruști / Ana Vlad / Adi Voicu

To my immense satisfaction, around three and a half hours, we got a glimpse of Galati in the distance, but at the sight of so many towers and buildings rising out of the water and shining in the sun, all built out of stone, we were taken aback and thought it was magic. Some of us were wondering whether it was nothing more than a dream. Two hours later our boat set anchor in the harbour, among other commercial and fishing boats of all sizes, which gave the impression of intense commercial activity. We did not hesitate to wander, each on his own, around this vast city, its streets swarming with people and crammed with countless shops. What is most in this place is the pitoresque of the city whirling away into the Danube, present at every turn through many canals, everglades and groves. —Anonymous Traveler, Travels on the Lower Danube, Galați, 2050

Back to the Future

The project launches a debate around two main ideas, challenging the limits of some defining elements for the city: its relationship with water and its potential to foster creative industries.

1. Galați – a habitat of meadows and everglades: the gradual transformation of the city into a water-permeable urban environment, by infiltrating canals, everglades, rush beds, water meadows or groves into the urban fabric, to support urban agriculture, power generation, public recreation, sports or transportation.

We are pleading for the ‘re-naturation’ of the Garden City designed in the 1950s, by using the water and the river force, thus reversing the paradigm of the river excluded from city life and questioning the method of ‘returning’ f loodplains (back) to agriculture.

Considering the reality of periodical f loods, urban fabric permeability could be kept in check by a system of safety valves, made up of lakes and marshes, which can absorb the excess water and thus prevent f looding in built areas. Rather than offering predetermined solutions, this water habitat triggers a redefinition of the approach to urban regeneration and development: it challenges the real estate market, it dislocates the micro-districts isolation, it impels the administration, and it calls for technical, urban and environmental innovation.

2. Galați – a f luvial Bauhaus: using the current infrastructure of steel production and ship building by developing a specialized academic nucleus, an International School of Arts and Crafts which could offer majors in art technologies and visual arts. The city can thus grow towards an economy of knowledge, can export knowhow and art technicians specialized in designing artistic projects and installations, and attract international designers to a local production of f luvial and maritime objects. The current industrial structures are a resource for large-sized art production or for film production, as the shipyard’s infrastructure can support the diversification of designs: leisure or public transportation boats and maintenance and repair services.

Orașul posibil l The Would-Be City l 49

PLANUL ORAȘULUI TENOCHTITLAN, IMPERIUL AZTEC / TENOCHTITLAN CITY PLAN, THE AZTEC EMPIRE Oraşul e mare cât Sevilia sau Cordoba; străzile sale principale sunt foarte late şi drepte; câteva dintre acestea, si toate cele secundare, sunt jumătate pământ, jumătate apă, şi sunt navigabile pentru canoe.

—Hernan Cortes, din scrisoarea adresată regelui Carol V, cu ocazia intrării in Tenochtitlan la 8 noiembrie 1519 The city itself is as big as Seville or Cordoba. The main streets are very wide and very straight; some of these are on land, but the rest and all the smaller ones are half on land, half canals where they paddle their canoes.

—Hernan Cortes, from the letter to King Charles V, at the time of his entering Tenochtitlan on November 8 th 1519 sursa imaginii: http://goo.gl/QbK0l

ULYSSE REMET CHRYSÉIS À SON PÈRE - CLAUDE GELLE (LORRAIN); 1648, ULEI PE PÎNZĂ / oil on canvas Nu ştiu decât cele două porturi la apus pictate de Claude Lorrain – care se găsesc la Luvru şi în care se juxtapun două ambianţe urbane extrem de diferite – ce pot rivaliza în frumuşete harta metroului din Paris —Guy Debord, Introduction à une critique de la géographie urbaine, 1955 I scarcely know of anything but those two harbors at dusk painted by Claude Lorrain — which are in the Louvre and which juxtapose extremely dissimilar urban ambiances — that can rival in beauty the Paris metro maps.

—Guy Debord, Introduction to a Critique of Urban Geography, translated by Ken Knabb, 1955 sursa imaginii: http://goo.gl/xTpi5

VEGETAŢIA POTENŢIALĂ A ZONEI GALAŢI / POTENTIAL VEGETATION OF GALAȚI AREA Bălţile Dunării joacă un rol foarte important în economia generală a naturii având o mare influenţă asupra climei şi vegetaţiunii acestor regiuni.

—Grigore Antipa, Regiunea Inundabilă a Dunării, Starea ei actuală și mijloacele de a o pune în valoare, 1910 The Danube everglades play a very important role in the general economy of nature, with great influence on the climate and vegetation of these regions” —Grigore Antipa, The Danube floodplains area, its current state and the means to valorise it, 1910

Planul canalelor propuse pentru Galați în limitele administrative actuale și care includ și zonele industriale și zone de locuințe.

Blueprint of the canals proposed for Galați within the current administrative limits, also including the industrial and housing areas.

Postcarduri cu habitatul imaginat.

Postcards of the envisioned habitat.

Orașul posibil l The Would-Be City l 51

Proiectul propune experimentarea unui tip de urbanism generativ, după principiul acţiunii şi reacţiunii, prin implantarea în ţesutul existent a unei pastile cu caracteristici opuse lui. Compuşii acestei pastile generative sunt opuşii elementelor componente ale oraşului în stare actuală: anti-blocul (dormitor-cutie) este hamacul în spaţiul natural (complet deschis); anti-casa este covorul plutitor, o platformă care levitează sau stă ancorată; anti-maşina este orice mijloc de deplasare care foloseşte doar forţa generată de corpul uman şi interacţiunea cu atracţia gravitaţională (mers, alergat, parkour, bicicleta, tirolina, planorul etc.); anti-magazinul (mall, supermarket sau piaţa) este spaţiul de liber schimb (după sistemele existente în mediul virtual, de reciclare a bunurilor, www. freecycle.org); anti-producţia agricolă în masă este permacultura; anti-computerul este meşteşugul, manufactura, atelierul, spaţiul experimental.

Locul implantului este o bază militară parţial dezafectată, situată în mijlocul oraşului (intersecția străzii Tecuci cu strada Crizantemelor), un mare spaţiu blocat la intersecţia celor două mari tipologii de locuire din oraş, între locuinţe individuale şi locuinţe colective. Teoretic, pastila va acţiona ca un catalizator pentru schimbări de paradigmă în procesele evolutive ale ambelor structuri de locuire. Racordul dintre pastilă şi oraş este un spaţiu hibrid, un soi de piaţă publică deschisa eterogenului. Spaţiu al intersecţiilor şi al schimbului, această piaţă poate deveni generator de centralitate şi se poate racorda la actualul pol urban axa formată de străzile Brăilei şi Domnească.

Cele două scenarii posibile pentru 2050 sunt 1 reuşita experimentului: pastila se dezvoltă, suferă şi provoacă mutaţii la mai toate nivelurile urbanului, şi în final generează noi modele de creştere urbană; se extinde către zona de loisir din sudul oraşului, iar din hibridarea cu malul Dunării se pot naşte noi moduri de conexiune cu apa; sau 2 pastila nu începe procesul de creştere, dar este conservată şi rămâne un reper-punct de atracţie ca spaţiu cultural adiacent pieţei publice.

Matei David Lucian Sandu-Milea

Reactive Galați

This project proposes experimentation with a type of generative planning, following the principle of action and reaction, by implanting in the existing fabric of a pill with opposing characteristics.

The compounds of this generative pill are the opposites of current city components: the anti-block (boxed-bedroom) is the hammock in natural space (completely open); the anti-house is the floating carpet, a platform which levitates or is anchored; the anti-car is the mobility which only uses the force generated by the human body and the interaction with the gravitational pull of the earth (walking, running, parkour, cycling, flying fox, air gliding etc.); the anti-store (mall, supermarket or market) is the free trade area (like the current goods' recycling systems in the cyberspace, www.freecycle.org); anti-mass agricultural production is permaculture; the anti-computer is the craft, the manufacture, the workshop, the experimental space.

The implantation site is a partially decommissioned military base, located in the middle of the city (Tecuci Street, Crizantemelor Street), a large site caught between the two major types of housing in the city, between collective and individual housing units.

Theoretically, the pill will act as a catalyst for paradigm changes in the development processes of both housing structures. The connection between the pill and the city is a hybrid space, a sort of public square open to the heterogeneous. A space of crossroads and exchange, this square can become a generator of centrality and can connect the axis formed by Brăilei and Domnească Streets to the current urban pole.

The two possible scenarios for 2050 are 1 the success of the experiment: the pill will grow, undergo and cause mutations at most urban levels, and eventually generate new patterns of urban growth; it will extend towards the leisure area in the city south, hybridize with the Danube banks and thus give birth to new connections to the river; or 2 the pill will not start growing, but it is preserved and remains an attraction check point as a cultural space adjacent to the public square.

Orașul posibil l The Would-Be City l 53

Colector

Celulele colectoare urmăresc un traseu circular cu stații zilnice. Traseul începe și se termină, în 30 de zile, la fosta bază militară.

Celulele sunt înșirate cu un decalaj de o stație pe zi. La finalul traseului celulele se deschid și generează un târg ambulant de obiecte gratis.

intr-un apartament din micro 6 in an appartment from micro 6

bine...

ok... ok...

Dacă tot ai luat un televizor nou, să il duci mâine pe cel vechi la colector.

Since you bought a new TV set, take the old one to the colector tomorrow.

Collector

The collecting cells follow circular routes with daily stops. The route starts and ends back at the former military base after 30 days. The cells are lined up on the route with a delay of one station per day. At the end of the route, the cells are opened and generate an itinerant fair of free objects.

la sfarșitul lunii, în centrul nou este târg de obiecte colectate a fair of collected items takes place at the end of each month, in the new centre

permacultura

În parcul permacultura, amenajat pe o fostă bază militară dintre străzile Tecuci și Gheorghe Doja In the permaculture park located on the site of a former military base at the crossroad of Tecuci and Gheorghe Doja streets

Prin înțelegerea până la nivelul microbiologic al ecosistemelor animale şi vegetale se pot realiza asocieri de plante și animale care asigură un echilibru natural, protecția împotriva dăunătorilor și performanțe spectaculoase.

permaculture

By understanding animal and vegetal ecosystems up to the microbiological level, plant and animal associations can be made in order to ensure a natural balance, protection against pests and thus spectacular achievements.

cu cea mai mare plăcere. Intrați, vă rog!

You’re welcome. Please come in!

Practic permacultura pe câteva hectare în satul Tulucești. Aș avea nevoie de câteva sfaturi / I am using permaculture on several hectares in Tulucești village.

I need some advice.

Vegetația din ferma de permacultură cucerește betonul The permaculture farm vegetation is taking over the concrete.

Ce zici ... Jucăm și noi?

How about it? should we also play?

o nouă viață va începe pentru câteva familii din cartierul Mazepa. În urma extragerii din 25 mai, încă un bloc intră în reabilitare. De această dată, fericiții câștigători vor avea surpiza de a locui pe toata durata lucrărilor în parcul de permacultură. / Starting tomorrow, a new life will begin for some families in Mazepa neighbourhood. Following the May 25th drawing, another block will be rehabilitated. This time, the lucky winners will be accommodated in the permaculture farm throughout the rehabilitation.

LOTERIA BLOCURILOR

Propunem un scenariu de transformări successive al cărui final este un fond construit de locuințe colective passive ce beneficiază periodic de noi procese de îmbunătățire.

Mmmm… da… de ce nu?!

Hmmm… yes… why not?

BLOCK LOTTERY

We propose a scenario of successive transformations, which would result in a built environment of regularly improved passive collective housing units.

În apartamentele de lux din parcul de permacultură.

In the luxury apartments in the permaculture farm.

Dacă nu alegeam eu primele trei numere...

Had I not drawn the first three numbers…

Ia uite ce-au făcut ăștia aici...

TZTZTZt! Am să vorbesc cu vecina de la 3 să înscriem și blocul nostru la loterie. Look Ți-am zis what these guys have done here… eu că e o idee TZTZTZTZ…!!! I’ll talk to the lady bună să jucăm la on the 3rd floor to get our loteria blocurilor. block into the lottery, I told you it was a good too. idea to play the block lottery.

GALAȚI, 2050 Calitatea locuirii este mult îmbunătățită și fondul construit a suferit deja numeroase procese de eficientizare a consumului și producției de energie.

The housing quality is greatly improved, and the built environment has already undergone various energy consumption and generation optimization processes.

centrala coector solar solar collector power plant

Un oraș ce a trecut printr-un proces evolutiv impresionant în ultimii 40 de ani. Marele mamut industrial al epocii comuniste este acum unul dintre cei mai curați producători de material metalurgic din Europa. / A city that has gone through an impressive evolution in the past 40 years. The large industrial mammoth of the communist era is now one of the cleanest steelworks producers in Europe.

Târg liber de schimb / Free trade fair

Parc permacultură permaculture park

Diferențele sociale sunt mult diminuate datorită sistemului de liberă circulație a bunurilor / Social differences have greatly diminished due to the free circulation of goods Standardul de sănătate a populației a crescut mult datorită creșterii calității alimentelor primare ce provin din ferme de permacultură. the health standard of the population has much improved due to the rise in the quality of primary foods from permaculture farms.

Orașul posibil l The Would-Be City l 55

Oraşul e ca un puzzle – imaginea lui generală este rezultatul unei compoziţii de piese mai mici, atent potrivite împreună. Fiecare piesă este în principiu diferită şi îşi are locul precis în ansamblu.

Totuşi, când o parte semnificativă din aceste piese încep să arate la fel, ele se amestecă în imagini omogene tip pată şi pot fi uşor considerate generice, asociate cu imaginea generală.

Programul comunist de urbanizare a produs arii vaste de cartiere gri, la nivelul de jos al standardelor din Europa. Acest proces a fost oprit brusc în 1990, iar responsabilitatea întreţinerii volumelor urbane a fost transferată populaţiei (prin vânzarea la preţuri derizorii) , care nu dispune întotdeauna de competenţele şi resursele necesare pentru acest lucru.

Un studiu realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii în 2010 (Calitatea vieţii în România 2010) arată că: 53% din români sunt pesimişti; 74% consideră că trăiesc în condiţii proaste de viaţă, cu cele mai mici venituri din Europa; 77% nu cred că pot influenţa procesul administrativ, iar că voluntariatul este considerat un moft urban; 75% cred că dacă economia ar funcţiona mai bine ar avea o viaţă mai bună, în timp ce 77% ar vrea ca statul să le ofere o slujbă. În acelaşi timp, strategiile oficiale privind locuirea lipsesc; la fel, intenţiile serioase de reabilitare a cartierelor existente; acţiuni punctuale ţin loc de ceea ce ar trebui să fie proiecte publice sustenabile. Totuşi, nevoia de asemenea intervenţii este stringentă şi ar putea contribui semnificativ la revigorarea încrederii în sine şi la creşterea sentimentului de apartenenţă la o comunitate, ale unei populaţii din ce în ce mai segregate.

Acest proiect a luat naştere în urma unei colaborări cu locuitorii unui cartier din Timişoara şi reprezintă o strategie pilot de adresare a nevoilor de bază prin soluţii integrate: reabilitarea unei structuri urbane derelicte, resuscitarea spiritului de comunitate, eficientizarea sistemului energetic, împreună cu o strategie economică pentru valorizarea financiară a celor de mai sus.

GRI: Galați Resursă de FOR: Alexandru Cozma / Oana Simionescu Silvia Tripșa / Kamil Szoltysek

GRI: Galați Resource of Identity

The city is like a puzzle – its general image feeds on the composition made of smaller pieces, carefully fit together. In principle, each piece is different and has its precise place in the whole. However, when a significant part of these pieces begin to look alike, they blend in stain-like homogenous images and can easily be considered generic, associated with the general image.

The communist urbanization programme has generated vast areas of grey neighbourhoods at the lowest European standards.

This process ended abruptly in 1990 and the responsibility of maintaining urban volumes was transferred (sold for ridiculously low prices) to the population, who did not always command the necessary skills and resources.

A survey carried out by the Quality of Life Research Institute in 2010 (Quality of Life in Romania 2010) shows that: 53% of Romanians are pessimistic, 74% consider they live in poor conditions, with the lowest incomes in Europe; 77% don’t think they can inf luence the administrative process and volunteering is considered an urban whim; 75% believe that if economy functioned better they would have a better life, whereas 77% would want the state to offer them a job.

At the same time, official housing strategies are missing, and so are earnest intentions of refurbishing the existing neighbourhoods; pinpointed actions try to compensate the lack of sustainable public projects. Nevertheless, there is a dire need for such interventions, which could significantly contribute to restoring self-confidence and boost the sense of belonging to a community, in an increasingly segregated population.

This project was born as a result of cooperating with residents of a neighbourhood in Timișoara, and represents a pilot strategy of addressing the basic needs through integrated solutions: the rehabilitation of a derelict urban structure, the revival of community spirit, making the energy system more efficient, as well as an economic strategy for the financial valorisation of all of the above.

Orașul posibil l The Would-Be City l 57

NDUSTRIE

arie nedefinită / undefined area locuire colectivă / collective housing locuire individuală / individual housing industrie / industry 32%

32% 13% 20%

13%

40% 60%

80% 20%

40%

80%

35%

20%

Raportul populației la tipul de locuire (4:1): 300/50 locuitori/ha Population to type of housing (4:1): 300/50 inhabitants/ha

Suprafața spațiului de locuire The surface of the inhabiting space

35% Aria totală a Galațiului Total area of Galați

20% LOCUIRE INDIVIDUALA

2010 (1)

2011 (2)

2011 (3)

2012 (4)

1. Studiu de sit și

2. Organizarea

3. Crearea de

4. Organizarea

2017 (5)

energie / energy

clădiri / buildings

ferme urbane / urban farms

asociaţia de locatari / local comittee autorităţile locale / local authorities investitori privaţi / private investors fonduri europene /european funds plus de valoare pentru cartier / added value to the neighborhood

13% LOCUIRE COLECTIVA

mansarde / attics

ANALIZĂ GALAŢI SUPRAFEŢE ȘI DENSITĂŢI Din fondul locativ construit, aproximativ 40% din suprafață e dedicată ‘cartierelor gri’. Adăugând la aceasta factorul densitate, ajungem la concluzia că 80% din locuitorii Galațiului locuiesc la bloc.

GALAŢI ANALYSIS AREAS AND DENSITIES Out of the built housing units, almost 40% of the area is dedicated to the ‘grey neighbourhoods’.35% Adding the density INDUSTRIE factor, we conclude that 80% of Galați inhabitants live in block apartments.

20%

60%

2020 (6)

5. Reabilitarea

2020 (7) 7. Construcția

terasă STRATEGIE DE DEZVOLTARE 1 Studiu de sit de și colaborare 6. Construcția colaborare cu locuitorilor în parteneriate competiţii cu mansardeloracoperișurile plombelor de pietelor Ce spun afacerile de zile: nu poți pietelor cu cu locuitorii acestorde ani asociații, între asociațiile, pentru locuințe noi* locuitorii acestor zone în procesulexistente6 și Construcția locale locale*. zone încecuri procesul familia nou-create, amenajarea trimite săracilorutilizând până nu ajung *Apartamentele de design al noului masterplan la construirea produseproduse *25%plombelor din de design a noului ca unitate autoritățile peisageră a fermelor7 urbane vor fi vândute.

Construcția bogați.

Trebuie să le oferi o cale de a-și nivelul orașului. pe acoperișurile suprafață va fi masterplan la locale și fiecărei 10% din profit va de locuințe noi susține propriul standard de trai prin 2 Organizarea locuitorilor în asociații, folosită pentru nivelul orașului investitori curți/vecinătăți, terasă merge spre 8 Optimizarea profilelor stradale mijloace economice. utilizând familia ca unitate. privați centru *reabilitareapentru adesfacerea comunitate. acomoda mai DEVELOPMENT STRATEGY 3 Crearea de parteneriate între comunitar,autoritățile rețelelor produselor din multe parcări.

This is what business has been saying for asociațiile nou-create, fermele urbane plombă de energetice 9 ajută Construirea centrelor comunitare și years - you can’t just mail checks to the locale și investitori privați. locuințe, clădire la atingerea a clădirilor nouhibrid: create; parcări, poor until they are rich. You have to give 4 Organizarea de competiţii pentru normelor de calcul pentru o nou propusă, birouri și locuințe them a way to sustain their own standard amenajarea peisageră a fiecărei ferme urbane și consum în 2025; perioadă de 5 10 Amenajarea peisageră în curțile of living through economic development. curți, centru reabilitarea comunitar, plombă de ani, folosind calcul pentru o blocurilor și în împrejurimi —David wolman, Pretty pennies locuințe, clădire nou propusă, ferme perioadă de 5 ani, prețurile din mansardelor Introducerea urbane și reabilitarea mansardelor.

2010 unui nou sistem de folosind 11 prețurile 5 Reabilitarea mansardelor existente din 2010. colectare și reciclare a gunoiului 12 Construirea de spatii și medii noi și construirea fermelor urbane pe

20% LOCUIRE INDIVIDUALA

8. Opti profile pentru acomo multe

de la stânga la dreapta, de sus în jos: clădire cu parcări,

left to right, top to bottom: parking lot building,

clădire pentru reciclat, piață, școală, piață publică,

recycling centre, marketplace, school, public plaza,

clădire de birouri, centru pentru bătrâni, magazin de

office building, centre for the elderly, neighborhood

cartier, parc urban, loc de joacă, teren de sport, centru

shop, urban park, playground, community centre,

comunitar, centrală termică/spălătorie, loc de relaxare

heating plant/laundromat, relaxation spot

clădiri noi new buildings

IDENTITY By refurbishing public space and inserting new functions, small communities will develop in the neighbourhood. Each quarter could become a small ‘brand’ – a representative space for its inhabitants, a place which they could belong to and where they could grow up. The mixture of functions will help establish a network of communities, which will further contribute to building up a city-relevant neighbourhood community.

centre comunitare community centres

IDENTITATE Prin reabilitarea spațiului public și inserția de functiuni noi, se vor dezvolta mici comunități în cartier. Fiecare cvartal ar putea deveni un mic brand–un spațiu reprezentativ pentru locuitorii săi, un loc de care să aparțină și unde să poată crește. Prin amestecul de funcțiuni se va crea o rețea între comunități, iar rețeaua obținută îi va ajuta să definească mai târziu o comunitate de cartier, importantă la nivelul orașului.

profit și economii profit and savings investiţie investment

2020 (8)

imizarea elor stradale ua oda mai parcări

2025 (9)

2027 (10)

2027 (11)

2028 (12)

2029 (13)

9. Construirea

10. Amenajarea

11. Introducerea

12. Construirea

14. Utilizarea în 13. Finalizarea hybrid buildings (parking spaces, bune condiții a spațiilor urbane offices and housing units) unui important din oraș.

10 Landscaping in the block gardens țesut urban reconstruit. and surroundings 11 Introducing a new waste collecting and recycling system 12 Building new spaces and media for children and education: playgrounds, schools, community centres, etc. Adults can learn from children how to take care of the new spaces they benefit from.

13 Finalising the urban spaces in the city.

14 Good use of an important rebuilt urban fabric

newnou associations, authorities pentru copii și educație:peisageră locuri de în unui sistem local de spatii și medii centrelor private și investors joacă, școală, centre comunitare și a comunitare curțile blocurilor deand colectare noi pentru copii 4 reciclare Organizing for the etc.

Adulții vor învăța de cum șilaîncopii împrejurimi a competitions și educație: clădirilor hibrid gunoiului locuri de joacă, și spații landscaping of every garden, să(parcări, aibă grijăbirouri de noile locuințe)* scoală, community centre, housingcentre filling, pe care le primesc. *Apartamentele comunitare, etc. new building, urban farms 13 Finalizarea spațiilor urbane din oraș. vor fi vândute.

Adulții vor invăța and attic rehabilitation 14 Utilizarea în bune condiții a unui Spațiul pentru de la copii 5 Rehabilitation of current atticscum and important țesut urban reconstruit birouri și servicii să aibă grijă de building urban farms noile spații pe vorstudy fi închiriate.

1 Area and collaboration with on terraced roofs pentru care le primesc. itsSpațiile inhabitants during the design 6 Building markets with local products parcăriofvor process thefinew city masterplan 7 Urban fillings with new folosite de locatari in 2 Organizing inhabitants housing units4e[[[= în timpul noptii associations, usingșithe 8 Improving street profiles in order to birouri în timpul family as a unit make room for more parking spaces. zilei. partnerships between the 3 Creating 9 Building community centres and

2050 (14)

Orașul posibil l The Would-Be City l 59

PRINCIPII DE DESIGN URBAN Problema de scară umană a amenajărilor poate fi rezolvată prin propunerea unui grid fragmentat până la celule de dimensiuni controlabile de om. Acest grid poate fi folosit chiar la nivel de master-plan, fiind suportul pentru posibile intervenţii. de la stânga la dreapta, de sus în jos: teren de sport, parcare semi-îngropată, amenajare peisageră, centru comunitare, reconversie centrală termică-spălătorie

urban design principles The human scale problem can be resolved by proposing a fragmented grid down to cells to sizes controlable by man. This grid can be used even at masterplan level, as support for possible interventions. left to right, top to bottom: sports field, half-buried parking space, landscaping, community centre, reconversion heating plant-washer

FAŢADE Fiecare bloc ar trebui să primească, pe lângă reabilitarea structurală și termică obligatorie, o nouă față. Fiecare cvartal sau aglomerare ar trebui să aibă propria abordare estetică. Acest lucru ar cultiva în locuitori simțul identității și al apartenenței și ar ajuta în procesul formării de comunități.

FRONTAGES Each block should benefit from a new look, along with the compulsory structural and thermal rehabilitation.

Each block or conglomerate should have its own aesthetic approach. This could inspire the inhabitants with a sense of identity and belonging and would help the community building process.

acoperișuri Reprezintă în prezent o resursă neexploatată de spațiu locativ sau de energie alternativa (panouri solare).

Acoperișurile terasă pot găzdui ferme și sere. Se rezolvă astfel problema reabilitării termice și se crează o sursă alternativă de venituri, hrană și energie regenerabilă.

rooftops The rooftops are now an unexploited resource of housing space or alternative energy systems (solar panels). The terraced roofs can host farms and greenhouses. The problem of thermal rehabilitation is thus solved and an alternative renewable source of income, food and energy is created.

venit din închirieri renting income locuințe sociale social housing energie regenrabilă renewable energy venit din comerlizare commercial icome hrană food energie regenrabilă renewable energy

Energie Se propun pompe de căldură în centralele termice de cartier existente, panouri solare pe mansarde și refolosirea energiei reziduale din industrie. Parcările vor stoca și curăța apa de ploaie. Resturile organice vor fi transformate în compost și folosite ca îngrășământ pentru fermele urbane.

ENERGY Heat pumps are to be introduced in the existing neighbourhood steam power plants. Solar panels will be mounted on attics and industry residual energy will be reused. Parking spaces are used to stock and clean rain water. Organic waste will be turned into compost and used as fertilizer for urban farms.

Populația României scade constant și se așteaptă ca până în 2060 să fim cu 21% mai puțini. În același timp, rata urbanizării de 0,08% este constantă în ultimii 20 de ani. În aceste condiții demografice, extinderea orașelor nu mai este justificată, nici sustenabilă.

Reabilitarea responsabilă bazată pe spirit de comunitate și cele mai noi tehnologii sustenabile, densificarea și refolosirea teșutului urban existent devine astfel un mijloc important pentru îmbunătățirea calității orașelor.

Romanian population is constantly decreasing, and it is expected to be down by 21% before 2060. At the same time, the urbanization rate of 0,08% has been constant for the past 20 years. Under these demographic conditions, the expansion of cities is neither justified nor sustainable. Responsible rehabilitation based on community spirit and on the latest sustainable technologies, the densification and reuse of the current urban tissue thus become an important means to improve the quality of our cities.

Orașul posibil l The Would-Be City l 63

Există spaţii ale nimănui în oraşele de sute sau milioane de locuitori.

Spaţiile nimănui sunt peste tot, nu prezintă interes pentru locuitori, dar fac obiectul curiozităţii multor profesionişti: 1 se construiesc analize şi scenarii pornind de la numirea lor ca spaţii interstiţiale, reziduale, abandonate, junkspace etc. – fiecare introducând diferite nuanţe în abordarea lor teoretică 2 se propun intervenţii pentru acomodarea lor la viaţa urbană – fie prin umplerea cu obiecte sau activităţi, fie prin redefinirea spaţialităţii lor 3 se propun diferite abordări alternative, subversive chiar, al căror final deschis poate dezvălui lucruri nebănuite altfel.

Profesioniştii le văd ca pe nişte spaţieri necalificate, arii în care semnele urbanităţii sunt greu de găsit. Din punctul de vedere al locuitorilor, aceste spaţii nu sunt nici minerale, nici verzi; nici curate, nici murdare; nici deschise, nici obscure; nici publice, nici private; nici bune, nici rele. Din punctul nostru de vedere, ele constituie o resursă excepţională pentru spaţiul urban contemporan. În plus, ataşamentul faţă de ele este de cele mai multe ori minim, iar încărcătura lor identitară nesemnificativă, fapte care le califică drept excelente locuri de experimentare, laboratoare de investigare urbană. În acest sens, miza proiectului nostru este modificarea dinamicii sociale dintre blocuri, prin introducerea unui obiect-reper-atractor care permite o gamă variată de scenarii de apropriere.

Posibil de ocupat ca scenă sau gradenă, deci permiţând expunerea sau privirea, obiectul este deschis creativităţii locuitorilor şi construcţiilor spontane de activităţi variate. Fiecare dintre acestea imprimă locului o nouă calificare, contribuind la construcţia identitară şi subsecvent, la re-materializarea lui: iarba din jurul obiectului va lăsa progresiv locul pământului, din ce în ce mai bătătorit şi uscat, până la o eventuală pavare; apa colectată din acest perimetru va întreţine creşterea vegetaţiei dincolo de limitele determinate firesc, prin utilizare – spaţiu ori mineral, ori vegetal.

Spațiul nici-nici, spațiul

Andra Jurgiu Cristina Costea

The neither-nor space, the either-or space

There are no man’s lands in cities with hundreds or millions of inhabitants. No man’s lands are everywhere, hold no interest for the inhabitants, but arise the curiosity of professionals, who: 1 build analyses and scenarios based on the different designations assigned to these spaces – interstitial, residual, abandoned, junkspace etc – each introducing certain nuances to the theoretical approach 2 design interventions to accommodate them into urban life – either by filling them with objects or activities, or by redefining their spatiality 3 suggest various alternative, even subversive approaches, whose open ending can reveal otherwise unhinted aspects.

Professionals consider them unqualified spacing, areas where the signs of urbanity are scarce. From the inhabitants’ point of view, these spaces are neither mineral nor green; neither clean nor dirty; neither clear nor obscure; neither public nor private; neither good nor bad. From our point of view, they represent an exceptional resource for the contemporary urban space. Moreover, the often minimal attachment to such spaces and their low identitary significance qualify them as excellent places for the experimentation, as laboratories of urban investigation.

In this sense, the stake of our project is to change the social dynamics in-between blocks, by introducing an object-mark-attractor allowing for a wide range of social appropriation scenarios.

Functioning as possible stage or stalls, thus enabling exposure or watching, the object opens up to the inhabitants’ creativity and to spontaneous constructions of various activities. Each imprints a new qualification to the area, contributing to identitary construction and subsequently to its re-materialization: the grass around the object will gradually make space for the bare ground, increasingly battered and dry, leading to its paving; the water collected from this perimeter will support the vegetation growth beyond the naturally use-determined limits – either mineral or vegetal space.

Orașul posibil l The Would-Be City l 65

Sub chipurile acestea incerte, de copii bătrânicioși, este antrenată parcă toată suflarea unei comunități, și gândul că toată lumea se joacă deschide deodată către un alt soi de ludus sau către un perpetuum ludic.

—Gabriel Liiceanu despre lucrarea Jocurile copiilor a lui Pieter Bruegel, în prefața cărții Homo Ludens de Johan Huizinga

Under these uncertain faces, of elderly children, the it seems that the entire breath of a community is drawn, and the thought that everybody is playing suddenly opens up to another kind of ludus or to a perpetual playfulness —Gabriel Liiceanu about the work Children’s Games by Pieter Bruegel, in the preface to Homo Ludens by Johan Huizinga

Spaţiul nimănui este spaţiul dintre blocuri, pe care acest proiect încearcă să-l transforme în curte şi să-l recalifice prin joc şi apă. Elementele care vor contribui la redefinirea lui sunt banca, cişmeaua, spaţiul verde şi suprafaţa pavată (bătătura).

No man’s land is the in-between blocks, which this project intends to transform into a block yard and to re-qualify through game and water. The elements contributing to its redefinition, subjectively chosen for this project, are the bench, the fountain, the green area and the paved surface (front courtyard).

Obiectul intervenției: o platformă multifuncțională care poate fi produsă rapid și cu costuri reduse. Planul înclinat devine gradenă atunci când plăcile sunt culcate la orizontală.

The object of the intervention: a multifunctional platform that can be easily and cheaply produced. The tilted plan turns into stalls when the tiles are laid horizontally.

Ţinând loc de banca din curte, planul înclinat va transforma spaţiul din faţa ei într-unul privilegiat, mai intens folosit şi, în final, în bătătura curţii. Rezultatul intervenției: separarea zonelor verzi de cele pavate, creându-se ordine într-un spațiu în prezent neglijat.

Used as a bench in the courtyard, it will transform the space in front of it into a privileged one, intensely used, and finally, into a yard. Down the tilted plan, the water runs into a gutter hung from the metal structure of the installation, from where it is collected into a reservoir to supply the fountain.

Orașul posibil l The Would-Be City l 67

Pornind de la observaţia că intervenţiile artistice în spaţiul public românesc sunt mai degrabă punctuale şi fără impact real asupra comunităţilor, propunem un parcurs invers, dinspre oameni, căutând reaproprierea unor valori specifice, uitate sau pierdute.

Astfel, proiectul urmăreşte revalorizarea locurilor simbolice ale oraşului printr-o incursiune gastronomică în trecutul Galaţiului multicultural. Prin acţiuni de conştientizare a valorii produselor locale şi a potenţialului acestora pentru un viitor re-branding al oraşului, propunem definirea unui instrumentar de revitalizare a comunităţii, care să ajute la recuperarea activă şi participativă a unei părţi din memoria oraşului şi care să suscite mai departe iniţiative din partea tinerilor gălăţeni.

Etapele intervenției: Grupuri de tineri, coordonaţi de experţi în diferitele domenii implicate, vor încerca să recupereze informaţii despre modurile de viaţă din Galaţiul interbelic, prin contact direct cu comunităţile, din mărturiile oamenilor. Analiza se va concentra pe produsele şi reţetele gastronomice cu specific local şi va urmări gradul de reprezentativitate şi de popularitate în rândul locuitorilor zonei sau oraşului.

Cele mai populare produse vor fi prezentate în cadrul unui eveniment culinar – Găteli Gălăţene, care va presupune: închiderea şi mobilarea unei porţiuni din Strada Domnească, ca simbol al vechiului oraș; prepararea produselor în bucătăria coordonată de persoane întâlnite pe parcursul studiului, dar deschisă tuturor celor interesaţi să ajute la gătit; degustarea, urmată de o dezbatere despre metodele de resuscitare a unor produse locale şi modalităţi de promovare.

Evenimentul va fi promovat în toate cartierele oraşului, iar spaţiul public va fi astfel amenajat încât să favorizeze interacţiunea dintre participanţi. După eveniment se vor constitui grupuri interne de lucru, pentru continuarea iniţiativelor de promovare a produselor locale uitate, cu implicarea agenţilor economici locali.

Rezultate: acţiunea urmăreşte coagularea comunităţilor în jurul centrului istoric, sensibilizarea noilor generaţii la trecutul propriului oraş şi recăpătarea unei părţi din identitatea pierdută, prin relansarea produselor gastronomice uitate.

Găteli

Laura Ioana Panait Silviu Medeşan Marius Nedelcu

Goodies from Galați

Based on the observation that artistic interventions in the Romanian public space are mostly pinpoint and with no real impact on communities, we propose a reversed approach, starting from the people, looking for ways of appropriating of specific values, forgotten or lost.

Therefore, the project seeks the reappraisal of the city’s symbolic places through a gastronom ic journey in the multicultural past of Galaţi. By means of raising awareness on the value of local products and on their potential for a future city re-branding, we propose to define a community-revival toolkit, which would support the active and participative recovery of parts of urban memory and would further stimulate youths to take similar initiatives.

Action plan: Groups of young people from Galaţi, coordinated by experts from the different fields involved, will try to recover information about interwar lifestyles in Galaţi, through direct contact with communities, from people’s testimonials. The analysis will focus on gastronomic products and recipes with local f lavour and will asess how representative and popular they are, both at local and urban levels.

The most popular products will be presented in a culinary event – Goodies from Galaţi, which will involve: closing and furnishing part of Domnească Street, a symbol of the old city; preparing products in the kitchen coordinated by people encountered during the study, but open to all those willing to help; the tasting, followed by a debate on local products' revival methods and marketing strategies. The event will be promoted in all the city’s neighbourhoods and the public space will be set up in such a way to favour interaction between the participants. After the event, internal focus groups also involving local traders will be formed in order to continue the initiatives of promoting forgotten local products.

Results: the action aims at coagulating communities around the historic centre, raising the awareness of new generations to their city’s past and retrieving part of the lost identity by reviving forgotten gastronomic products.

Orașul posibil l The Would-Be City l 73

Take a city, Galați, and put it in a cooking pot the size of a rich and cosmopolitan history. Carefully pick stories with almost forgotten goodies from Galați , and stir them well. Spice it with joy, small talk and a glass of sour-sweet millet brew. Let everything boil slowly, simmering. When almost ready, taste a bit to check if memories and their sharing are ripe enough. Take it out of the pot and serve fresh, like in the torrid summer days when packages were expected from Paris.

Se ia un oraș, Galațiul, care se pune într-o oală de talia unei istorii bogate și cosmopolite. Se culeg cu grijă povești cu bunătăți gălățene aproape apuse, apoi se revarsă toate într-o oală, amestecându-se bine.

Se condimentează cu voie bună, cu taifas și un pahar de bragă.

Se lasă compoziția să fiarbă încet, la foc mic. Când este aproape gata, se degustă pentru a se verifica dacă amintirile și împărtășirea lor sunt destul de coapte. Se scoate din oală și se servește proaspăt, ca în zilele toride de vară când se aștepta pachetul din Paris.

Orașul Posibil Episodul Galaţi 2050 Gânduri post-concurs 2012 The Would-Be City 2050 Galaţi episode 2012 post-contest reflections

Alex Axinte + Alec Bălăşescu + Cristi Borcan + Doru Ruşti + Ana Vlad + Adi Voicu

Arheologia viitorului sau despre inundarea orașului post-utopic The Archaeology of Future or about the flooding of the post-utopian city

RO

La peste douăzeci de ani de la revoluţie, la aproape nouăzeci de ani de la Ville Radieuse şi la zece ani după ce povestea din Odiseea Spaţială 2001 a avut loc, oraşul Galaţi a fost angajat reprezentativ pe post de cobai într-un experiment de salvare a oraşului românesc postcomunist de la un colaps predictibil. Ca într-o simulare în caz de urgenţă, ne-am întâlnit şi am discutat despre soarta oraşului.

Probabil că nici unul nu mai fusese vreodată în Galaţi. De fapt nici nu era nevoie, deoarece Galaţiul, aşezat la marginea unui combinat gigantic, împânzit de microraioane şi traversat de bulevarde de blocuri, nu era decât un alt oraş comunist al copilăriei noastre. Faptul că este totuşi aşezat lângă Dunăre devenise secundar, chiar şi pentru locuitorii săi.

Un antropolog, un naturalist, doi cineaȘti Și doi arhitecţi

„Locurile de joacă favorite erau cele interzise.

Un şantier gigantic al unui bloc cu zece etaje, care avea opt sau zece scări şi care nu se mai termina, era şi sursă de mitologie locală – noi ne închipuiam ca e bântuit de fantome, de aceea nu poate fi terminat, un fel de Meşterul Manole în cheie Bram Stoker.

Ne urcam până la etajele cinci-şase pe scări

EN

Over twenty years after the revolution, over ninety years after Ville Radieuse and ten years after the story of Space Odyssey 2001, Galaţi city was typically enlisted as guinea-pig in an experiment to salvage the Romanian postcommunist city from a predictable collapse.

As in an emergency drill, we met and discussed the fate of the city. Probably none of us had ever been in Galaţi before. In fact, there was no need to, as Galaţi, lying on the edge of a gigantic plant, overrun by microraions and crossed by boulevards of blocks, was nothing but another of our childhood’s communist cities. That it is nevertheless situated on the Danube had become secondary, even for its inhabitants.

An anthropologist, a naturalist, two film-makers and two architects

‘Our favourite playgrounds were the prohibited ones… A gigantic construction site for a ten-storey block, with eight or ten entrances and which seemed never to end, was also a source of local mythology – we imagined that it was haunted by ghosts and that is why it could not be finished, a sort of Master Manole in Bram Stoker’s style. We would go up to the fifth or sixth f loor on staircases without steps and out Orașul posibil l The Would-Be City l 91

RO

fără trepte şi ieşeam pe balcoane fără balustradă. Inevitabilul s-a întâmplat: Petruţ, care pe atunci avea 6-7 ani, a căzut prin scara neterminată de la etajul 3. În mod miraculos a aterizat pe un pat de sârme îndoite şi nu şi-a fracturat nici măcar un os. Era însă lovit la cap şi îi curgea sânge din urechi. Fratele său l-a carat în spate până acasă. Mai târziu, după ’89 Petruţ a ales calea ezoterică. Noi ne-am mutat locul de joacă pe sondele de la marginea oraşelor, datând încă dinainte de al Doilea Război Mondial. Erau rampe bune pentru a lansa avioane de hârtie şi paraşute din batiste.”

—Alec, antropolog „Îmi amintesc Bistriţa de pe când era o capitală de raion cu străzi pavate cu piatră cubică sau chiar nepavate deloc, încă fără blocuri, cu coada pentru apă la cişmea, cu băcănia de la colţ instalată într-o casă naţionalizată unde se dădea ulei vărsat dintr-un butoi mare de tablă.”

—Dorel, naturalist „Ploieştiul era făcut atunci din patru blocuri aşezate între un bulevard mare şi o stradă cu case mici. Într-un an au săpat prin toată curtea interioară un canal adânc şi lung de beton prin care treceau două ţevi gigantice, îmbrăcate în vată de sticlă şi carton asfaltat, adică cel mai tare loc de joacă posibil. Într-o iarnă, jucându-ne afară până noaptea târziu, pe sub, printre, peste şi în lungul ţevilor calde, am auzit dintr-o parte acoperită şi întunecată a canalului plânsete de căţei. Nu ştiu cu ce fel de promisiuni, implorări, rugăminţi şi lacrimi a fost convins taică-meu să-şi pună fâşul, să iasă afară, să se strecoare cu greu printre ţevi şi să îi salveze, chiar şi împotriva dorinţei lor. Cei doi căţeluşi, mai curând căţelandri adolescenţi, au fost cu greu căraţi până sus, unde, potrivit ospitalităţii tradiţionale, i-am tratat cu o baie fierbinte, că de acum aveam termoficare nouă, şi cu lapte cald. Se vede că şocul civilizaţiei a fost prea puternic pentru oaspeţi, aceştia stricându-se pe rând la burtă peste tot prin apartament. După negocieri tensionate în care se cerea răspicat întoarcerea lor pe maidan, fie şi direct de la balcon, părţile s-au înţeles, şi ce a fost mai rău a trecut, iar cei doi şi-au petrecut seara liniştiţi, mirosind a săpun, pe covorul moale, la Telejurnal.”

—Alex, arhitect „Blocul copilăriei mele se af la în Braşov, aşezat între strada Toamnei şi strada Verii. De la geamul bucătăriei mele vedeam ce urma să devină strada Toamnei, un şantier la dimensiuni colosale cu cratere adânci pe fundul cărora zăceau conducte metalice şi din care ţâşneau cabluri gigantice. Camioane, macarale şi excavatoare au mişunat zilnic într-un zgomot continuu aproape doi ani de zile. Într-o duminică dimineaţă m-am dus la geam să văd în ce stadiu mai e şantierul. După o noapte de ploaie gropile se transformaseră în lacuri roşiatice, utilajele erau încremenite în poziţii atletice pe

92 l Orașul posibil

EN

on balconies without hand rails. The inevitable occurred: Petruţ, then 6-7 years old, fell through the unfinished staircase from the third f loor. Miraculously, he landed on a bed of bent wires and did not break a bone. However, his head was injured and his ears were bleeding. His brother carried him home on his back. Later on, after ’89, Petruţ chose the esoteric path. We moved our playground to the oil wells on the outskirts of the city, which dated even before the Second World War. They were good launching platforms for paper planes and handkerchief parachutes…’

—Alec, anthropologist ‘I remember Bistriţa since it was a district capital with square stone paved streets or unpaved at all, but without blocks, with queue to the public water well, with a street-corner grocery shop in a nationalized house where bulk oil was sold from a large tin barrel…’

—Dorel, naturalist ‘Ploieşti was then made up of four blocks set between a large boulevard and a street with small houses. In one year, they dug through the entire patio a deep and long concrete canal, through which two gigantic pipes ran, wrapped in mineral wool and tar board - the coolest playground ever. One winter, while we were playing outside until late at night under, amidst, over and along the warm pipes, we heard puppy cries coming from a covered and dark area of the canal. I don’t know what promises, beseeching, entreaties and tears took to convince my father to put on his trench, get out, slip with difficulty amidst the pipes and rescue them, even against their will. The two puppies, adolescent whelps rather, were drudgingly dragged upstairs, where, according to traditional hospitality, they were offered a hot bath, as we already had new central heating by then, and hot milk. Apparently, the shock of civilisation was too strong for our guests, as their tummies got upset and they pooped in turns all over the apartment. After tense negotiations in which their return on the streets, even directly from the balcony, was unequivocally demanded, the parties came to an agreement, the worst passed and the two spent the evening quietly, smelling of fresh soap, on the soft carpet, watching the news.’

—Alex, arhitect ‘My childhood block was in Braşov, between Autumn Street and Summer Street. From my kitchen window I could see what Autumn Street was about to become: a colossal construction site with deep craters on whose bottom lied metal pipes and from which gigantic cables sprung. Trucks, cranes and excavators swarmed daily with incessant noise for almost two years. One Sunday morning I went to the window to check the stage of the construction site. After a rainy night, the holes had turned into The Would-Be City l 93

sustenabilităţii. Separarea de context(e) – bio, socio, istorico, eco – duce la fragmentare, monospecializare şi, până la urmă, la deteriorarea vieţii oricărei aşezări urbane. În vizită

Am fost la Galaţi să facem un film ca parte a proiectului Back to the Future. Acolo, am imaginat în locul Galaţiului visul unora sau coşmarul altora, în care se făcea că apa inundă străzile. Ne-am plimbat prin cartier, pe faleză şi pe străzile cele mai mari. Am stat o noapte la o pensiune găsită pe internet, undeva la o margine de oraş, vecini cu un poligon şi cu depoul de tramvaie. În vila nouă, cu gazon şi pitici, totul era automatizat, şi uşile, şi temperatura, şi apa. A doua zi, am luat tramvaiul, ne-am suit în turnul de televiziune şi am traversat Dunărea cu bac-ul. Spre surprinderea noastră, colapsul încet, dar sigur, nu mai părea atât de iminent, viaţa zilnică nu se mai prăbuşea şi nici traiul în comun la bloc nu era chiar insuportabil, iar localnicii puteau visa cu ochii deschişi, chiar şi într-o discuţie în tramvai.

Adi Doamna Adi Dna. Adi Dna. Adi Dna. Alex Dna. Alex Dna. Adi Dna. Adi Dna.

Noi ne imaginam cum ar arăta Galaţiul cu apă în loc de şosele.

Poftim?

Ne imaginam cum ar arăta Galaţiul cu apă în loc de şosele.

Ah...

Adică tramvaiul să fie un fel de vaporaş şi…

Precum la Leningrad. Aţi fost vreodată?

Nu. Ah… aţi pierdut… aveţi timp să mergeţi…

Păi asta vrem şi noi să facem, nişte canale.

Da, da da da. Şi acolo cu ce se mergea pe apă? Cu vaporul?

Cu bărcuţe. Am fost în ’98 în excursie. Am fost şi-n Moscova, şi-n Leningrad, şi-n Riga. Şi-n Leningrad aşa e?

Da. Şi tot blocuri au sau au clădiri vechi?

Au şi clădiri vechi. Au un anumit cartier în Leningrad. *Dialog extras din filmul Galaţi 2050 produs în cadrul proiectului Back to the Future montaj: Roxana Szel / http://goo.gl/314RC

Texul are la bază discuţiile şi întâlnirile prilejuite de lucrul la proiectul Back to the Future, în cadrul concursului Oraşul posibil – episodul Galaţi 2050 Echipa: Alex Axinte, Cristi Borcan, Alec Bălăşescu, Doru Ruşti, Ana Vlad, Adi Voicu

102 l Orașul posibil

A large city survives at any rate. But placed and integrated in the larger context of the ecosystem it is part of, any city carries in itself the seed of sustainability. Separation from bio, social, historic, eco context(s) leads to fragmentation, monospecialization and eventually to the deterioration of life in any urban settlement.

Visiting

We went to Galaţi to make a movie as part of the Back to the Future project. There, we imagined Galaţi as the dream of some or the nightmare of others, where water would flood the streets. We walked about the neighbourhood, on the cliffs and on the large streets. We spent the night in a boarding house found on the internet, somewhere on the city outskirts, neighbouring a shooting range and a tram depot. In the new villa, with lawn and dwarfs, everything was automated: doors, temperature and water. The following day, we took the tram, climbed the television tower and crossed the Danube by ferry. To our surprise, the slow but certain collapse did not seem so imminent, daily life wasn’t falling apart and neither was living in a common block of flats so unbearable and locals could daydream, even in a tram conversation.

Adi Lady Adi Lady Adi Lady Adi Lady Alex Lady Alex Lady Adi Lady Adi Lady

We were imagining how Galaţi would look like with water instead of roads.

Pardon me?

We were imagining how Galaţi would look like with water instead of roads.

Ah...

I mean if the tram were a sort of boat and …

Like in Leningrad. Have you ever been there?

No. Ah… your loss … you still have time …

Well, this is what we want to do, some canals.

Yes, yes, of course.

What did they use there to travel on water? Ships?

Little boats. I went there in ’98 on a trip. I also visited Moscow and Leningrad and Riga.

So this is how it is in Leningrad?

Yes. And they also have blocks or old buildings?

Old buildings also. They have a dedicated neighbourgood in Leningrad.* *Dialogue from the movie Galaţi 2050 produced within Back to the Future project editing: Roxana Szel / http://goo.gl/314RC

The text is based on the conversations and encounters brought about by work on Back to the Future project, part of the contest The Would-Be City – 2050 Galaţi episode.

Team: Alex Axinte, Cristi Borcan, Alec Bălăşescu, Doru Ruşti, Ana Vlad, Adi Voicu

The Would-Be City l 103

Matei David + Lucian Sandu-Milea

Gânduri despre conservarea viitorului Thoughts on conserving the future

RO

EXERCIŢIU: Pe o foaie albă, desenaţi o casă. Pe o altă foaie, desenaţi o casă a viitorului (a anului 2050)*. Între timp, vă propunem o serie de păreri ale unor tineri arhitecţi despre viitor, viziuni şi conservare.

EN

Drill: On a white paper sheet, draw a house. On another sheet, draw a house in the future (in 2050)*. Meanwhile, we present to you a range of opinions expressed by some young architects on future, visions and conservation.

Păreri despre viitor

Ideas about the Future

Viitorul este necunoscut. Viitorul este o foaie albă. Viitorul încă nu are reguli, ci doar posibilităţi infinite. El poate fi cu atât mai incitant, cu cât este mai îndepărtat. A crea în viitor înseamnă a distruge puritatea şi perfecţiunea foii albe. Odată distrusă această perfecţiune, viitorul începe uşor să moară: devine produsul imaginaţiei noastre şi, prin aceasta, din ce în ce mai prezent. Poate că locul utopiei e chiar în materia ante-creaţie, în perfecţiunea necunoscutului. Viitorul care poate fi reprezentat este deja un prezent: când acesta începe să se structureze în zile, luni sau ani, foaia albă a dispărut. Având o unitate de măsură pentru viitor, putem imagina procese şi etapizarea lor, putem proiecta o succesiune de prezenturi.

Totuşi, când gridul structurat al timpului se umple cu necunoscute, foaia albă pare să-şi reintre în drepturi.

Patruzeci de ani în viitor seamănă mai

The future is unknown. The future is a white sheet. The future has no rules as yet, but only infinite possibilities. The farther it is, the more exciting it appears. To create in the future means to destroy the purity and perfection of the white sheet. Once this perfection has been shattered, the future slowly starts to die: it becomes the figment of our imagination and therefore increasingly more present. Perhaps the place of utopia is right in the matter prior to creation, in the perfection of the unknown. The future that can be represented is already a present: when it starts organizing into days, months or years, the white sheet is gone. Having a unit of measure for the future, we can imagine processes and their gradual accomplishment and we can design a succession of presents.

However, once the structured time grid is filled with the unknown, the white sheet seems to recover lost ground. Forty years in the future rather resemble a white sheet on Orașul posibil l The Would-Be City l 105

RO

* La sfârșitul cărții găsiți două pagini numai bune de desenat. Ne puteți trimite rezultatul pe adresa viitor@plusminus.org.ro.

degrabă cu o foaie albă pe care se citeşte un grid foarte fin, abia vizibil. Dacă adăugăm şi un loc, în cazul de faţă un oraş, foaia se mai încarcă cu câteva pete: astfel începe figurarea contextului. Cu toate că în realitate o foaie perfect albă nu există, ea poate fi un pretext pentru creativitate; un pretext riscant, dar tentant: riscant, pentru că rezultatul poate fi complet fals și tentant, pentru că viitorul şi necunoscutul fascinează.

Este foarte uşor de căzut în capcana unei asemenea fascinaţii, mai ales prin adoptarea unei atitudini hiper-critice a prezentului, susţinută de un sistem dual bine – rău. Cel mai recent, şi poate cel mai elocvent exemplu, este al moderniştilor, care au golit prezentul de conţinut, pentru a face loc foii albe a viitorului: au pus pe această foaie un ideal, un tărâm paradisiac al viselor lor: obiecte autonome de arhitectură, modele create pentru oriunde, care s-au implantat oriunde.

Păreri despre viziuni

1

În România, Planul Urbanistic General (PUG) constituie baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare și cuprinde reglementări pe termen scurt, mediu și lung la nivelul întregii unități administrativteritoriale. Se actualizează la fiecare zece ani.

106 l Orașul posibil

Imaginarea viitorului este un gest pe cât de liber, pe atât de greu. În duelul cu timpul, viziunea unui singur om nu a câştigat niciodată. Suscitarea fanteziei e banală; provocarea majoră apare în momentul în care viziunea devine dezirabilă, plauzibilă, planificabilă… iar lucrurile devin greu controlabile. A colora foaia albă este un gest guvernat de incertitudini. Atunci de ce ne mai batem capul să planificăm viitorul?

Jules Verne, Isaac Asimov, Robert Heinlein sau Arthur C. Clarke au văzut viitoruri, unele dintre ele deja parte din trecutul nostru, în 2012. Scrierile lor stimulează imaginaţia a milioane de oameni şi totuşi, puţini sunt cei care văd în ele o posibilă realitate.

Pe de altă parte, dacă în scris viziunea fascinează, în realitate ea costă. O viziune ieftină, serializată, tipizată, precum cea a arhitecturii moderne, a fost demontată de realităţile pe care le-a provocat.

Noi am crescut şi ne-am format în aceste realităţi; suntem, până la un punct, produsul scrierii pe o foaie albă. Ceea ce a fost, la un moment dat, o viziune despre un viitor frumos al omenirii provoacă astăzi reacţii de respingere. Şi atunci, cât de largă poate fi o viziune asupra viitorului? În ce măsură ceea ce visăm astăzi riscă să devină aberaţie sau coşmar peste patruzeci de ani?

Atunci când un vis devine măsurabil, posibil de proiectat şi de realizat, el încetează să mai existe în ţinutul imaginarului şi trece în registrul pragmatic al relaţiilor cauză – efect. Cu cât se proiectează mai departe în timp, cu atât efectele sunt mai imprevizibile.

Este, de altfel, una din marile provocări ale Planurilor Urbanistice Generale1, de exemplu: cum poate fi reglat un viitor de zece ani, când rapiditatea cu care se întâmplă totul poate anula semnificativ premisele soluţiilor propuse? Prin activităţile oamenilor, arhitectura devine vie şi se manifestă într-un anume prezent. Un proiect nu poate fi vreodată terminat definitiv, oricât am căuta

EN

* At the end of the book you will find two pages ready to be drawn on. Send us the result via e-mail: viitor@ plusminus.org,ro.

which a very subtle grid is readable, barely visible. If we also add a place, in this case a city, some smudges appear on the sheet: this is how context is being outlined. Although in reality a perfectly white sheet does not exist, it can be a pretext for creativity; a risky but tempting pretext: risky, as the result can be completely false and tempting because the future and the unknown are always fascinating.

It is easy to be ensnared by such fascination, especially by adopting a hyper-critical attitude towards the present, supported by a good – evil dual system. The most recent and perhaps the most eloquent example is that of the modernists, who have emptied the present of its content in order to make room for the future’s white sheet: they have laid on it an ideal, a heavenly realm of their dreams: objects autonomous from architecture, models created for anywhere that were implanted everywhere.

Ideas about Visions

1

In Romania, the City Master Plan is the legal basis for implementing the development programs and actions, and comprises short, medium and long term regulations for the entire territorial administrative unit. It is updated every ten years.

Imagining the future is as free a gesture as it is difficult. The vision of a single man has never won the battle against time.

Inciting imagination is commonplace; the real challenge is when the vision becomes desirable, plausible, programmed… and things are difficult to control. To colour the white sheet is a gesture ridden by uncertainties. Then why bother planning the future?

Jules Verne, Isaac Asimov, Robert Heinlein or Arthur C. Clarke have seen futures, some of them already part of our past, in 2012.

Their works stimulate the imagination of millions of people and yet there are few those who see in them a possible reality.

On the other hand, if vision fascinates when written down, it is quite costly in reality. The cheap, serialized, packaged vision, as that of modern architecture, has been dismantled by the realities is has engendered. We were brought up in and shaped by these realities; up to a certain point, we are the product of writing on a white sheet. What was at a certain moment a vision about a beautiful future for mankind now gives rise to rejection. Then, how extensive can a vision of the future be? To what extent do our dreams risk becoming an aberration or a nightmare in 40 years’ time?

When the dream becomes measurable, possible to design and to accomplish, it ceases to exist in the realm of the imaginary and crosses over to the pragmatic terrain of cause – effect relations. The farther away in time designs are made, the more unpredictable the effects will be. As a matter of fact, this is one of the greatest challenges of City Master Plans1, for example: how can a 10-year future be planned if the speed at which everything is happening can utterly cancel the premises for the proposed solution? Architecture comes alive through people’s activities and it manifests in a certain present. A project can never be fully completed, no matter how hard we would look for that end point, for completeness.

The Would-Be City l 107

Daniela Calciu

Atitudini urbane: Dunărea și Galaţi Urban Attitudes: Danube and Galaţi

RO

EN The City is an ongoing process of Oraşul este un proces continuu de interpretare euristică. heuristic interpretation.

—Graham Livesey —Graham Livesey

Ca orice proiect, definirea prezentului urban la Galaţi se supune întrepătrunderii unor scări multiple de referinţă – spaţiale, temporale şi tematice: între apropiere şi depărtare, între imediat şi eventual, între necesitate şi dorinţă etc. Dezvoltarea urbană din ce în ce mai determinată de legi comune, principii şi metodologii definite la nivel european, şi oferite drept cadru pentru programe şi acţiuni locale.1 Cel puţin la nivel internaţional, se pare că avem instrumentele necesare pentru a ne îndrepta către oraşele pe care le visăm.

Trebuie doar să ne dăm seama care sunt acestea. Aici intervine concursul Oraşul Posibil. Cum ne imaginăm Galaţiul peste patruzeci de ani? Este oare posibil?

Atât cât ne putem da seama, oraşul va continua să se dezvolte, într-o manieră sau alta, în jurul nucleului său dur. Astfel, primul pas ar fi definirea viziunii pe care o avem astăzi despre Galaţi, ca să af lăm ce anume îl face să fie ceea ce este, şi apoi să-i imaginăm o nouă ipostază. Dintre toate trăsăturile, faptul că este un oraş la Dunăre pare să fie ceea ce îl defineşte: toate instanţele din istoria lui au avut de-a face cu râul. Dominantele ţesutului urban

As any project, defining our urban present in Galaţi is subject to the intertwining of multiple – spatial, temporal and thematic – reference scales: of the nearby and the remote, of the immediate and the eventually, of the necessary and the desired, etc. Urban development is incresingly determined by shared laws, principles and methodologies defined at the European level, and offered as frameworks for local programs and actions.1 At least at the international level, we seem to have all the instruments we need to travel the distance towards our dream cities. We just have to figure out what these are, which is where the Would-be City contest comes in. How do we envision the city of Galaţi forty years from now? Can we even picture it?

For all we know, the city will continue to develop around its hard core, one way or another. The first step would thus be to construct the vision of Galaţi today, to find out what makes it be what it is, then to imagine its future hypostasis. Of all its traits, being a city along the Danube seems to be what defines it: all stances in its history have been related to the river.

The dominants of its urban fabric and its Orașul posibil l The Would-Be City l 155

Dunăre, a legendelor şi poveştilor urbane, la fel cum sunt şi urmele stratificate, suprapuse, distorsionate şi conf lictuale ale unor intenţii, proiecte şi construcţii. Mai mult, par să fie căi puţin explorate către naraţiuni ale distrugerii, care ar putea scoate la iveală ipostaze valoroase ale discontinuităţii şi traumei. Aşa cum apa îşi poartă necontenit sedimentele, înţelegerea trecutului oraşului se supune lungului proces de selecţii cumulative de întâmplări şi amintiri.

Punerea în scenă: experienţa urbană nu poate fi disociată de timpul înscris în formele oraşului, prezenţă condensată a tuturor straturilor trecute. Coexistenţa contrastelor urbane oferă posibilitatea diferitelor moduri de locuire. Totuşi, acest potenţial depinde de capacitatea noastră de a ne aminti, de a asculta ecoul memoriilor multiple din diferitele spaţii şi locuri. Punerea în scenă a vieţii urbane înseamnă decuparea unei porţiuni de spaţiu (peisaj urban) care tinde să provoace un anume comportament şi cu identificarea potenţialităţilor de acţiune pe care le deschide. Sub influenţa acestor practici, oraşul se oferă înapoi eroziunii, decantării şi resedimentării, într-un proces de acumulare selectivă.

Opreşte-ţi valurile la Viena, / Te iubeşte atât de mult!

Oriunde ai căuta / Nu vei găsi asemeni Vienei!

Aici curge un piept plin / De farmece de fericire Și sincere urări germane / Sunt aruncate în apele tale.

Poetica prezentului: există cu siguranţă un motiv, sau mai multe, pentru imensul succes al valsului, traversând vremuri, ţări şi moduri de viaţă; şi poate pentru care este de obicei ales pentru dansul nunţii. Este o formă de profundă angajare, nu doar prin complexitatea emoţiilor pe care le scoate la iveală, ci şi prin acele mişcări aproape imperceptibile ale corpului, aproape instinctiv urmărindu-i ritmul. Aici începe dorinţa de a te lăsa purtat de el. A valsa nu înseamnă doar a urmări ritmul şi a şti paşii corecţi, care sunt orcum doar un mod convenţional de a merge cu valsul: este mai degrabă o chestiune de încredere şi respect între parteneri, este vorba despre conexiunile care se stabilesc între două corpuri mişcându-se ca unul, şi despre comunicările subtile dintre cel care conduce şi cel care urmează; ţine, de asemenea, de conectarea la muzică, de înţelegerea structurii ei, şi de a-i răspunde în consecinţă, prin rotiri şi schimburi de direcţie.

A valsa este o atitudine, de angajament real şi participare activă la celebrarea dragostei dintre oraş şi râul lui, în Galaţi. Şi putem cu toţii să valsăm, sau măcar ne imaginăm, nu-i aşa? Pentru cineva care nu a acordat vreodată atenţie reală spaţiilor vieţii de zi cu zi, implicarea în procesul decizional cu privire la oraş sau cartier ar putea părea mai puţin natural şi instinctiv. Totuşi, oricine poate învăţa, aşa cum oricine poate prinde elementele de bază ale 162 l Orașul posibil

Poetics of the past: from the ancient Roman Castro through the porto franco status and then through Communism, up to this moment, the history of GalaĹŁi had more to do with rupture than with continuity. Yet, there is a permanence of local myths of the Danube, of urban legends and stories, as are the layered, overlapping, distorted and conflicted traces of intentions, projects and constructions.

Moreover, there seem to be few explored pathways to narratives of the destruction, which could bring valuable insights about urban discontinuities and traumas. While the stream keeps carrying its sediments, our understanding of the city’s past is tributary to the long process of cumulative selection of happenings and memories.

Staging: urban experience cannot be dissociated from the time engraved in the city forms, condensed presence of all past layers.

The coexisting urban contrasts offer the possibility of different patterns of habitation. However, this potential depends on our ability to remember, to listen to the multiple memories echoing in the diversity of spaces and places. To stage urban life is to limit a portion of space (urban landscape) which tends to cause a certain behavior, and to identify the potentialities for action it opens up to. Under the influence of these practices, the city gives itself back to erosion, decantation and re-sedimentation, in a process of selective accumulation.

Stop your tides at Vienna, / it loves you so much!

Whenever you might look / you will find nowhere like Vienna!

Here pours a full chest / the charms of happy wishes, and heartfelt German wishes / are flown away on your waters.

Poetics of present: there is definitely a reason (or more) for the tremendous success of the waltz across time, countries and lifestyles (and maybe why it is generally chosen as the wedding dance). It is a form of deep engagement, not only through the complex of emotions it brings forward, but also through that barely perceptible movement of the body, almost instinctively following its beat.

This is where that deep desire to flow with it begins. Waltzing is not only about following the beat and knowing the right moves (which may only represent one conventional way of flowing to the waltz, anyway): it is more about the trust and respect between the two partners, about the strong connections of the two bodies moving as one, and about the subtle communication between the leader and the follower; it is also about connecting to the music, understanding its structure and responding to it by turning and changing direction of the turns.

Waltzing is an attitude, of true commitment and active participation to the celebration of the love relationship between the city and its river, in GalaĹŁi. And we can all waltz, or at least have dreamt about it, right? For someone who has never paid any real attention to the spaces of their day to day life, getting involved in the decision The Would-Be City l 163

Orașul posibil Reacţii și iniţiative similare The Would-Be City Reactions and Similar Initiatives

Dan Dinoiu

Între orașul construit la comandă și inteligenţa emergentă Between the city built on command and emergent intelligence RO

OraȘul comunist

Arhitectura comunistă a funcţionat pe două paliere opuse, asemănătoare unor gemeni siamezi – unul bun şi unul rău – inseparabil legaţi între ei. A fost o arhitectură a distrugerii, tot aşa cum a fost o arhitectură a construirii. În ciuda opiniilor negative pe care le generează azi, această dualitate, această ambivalenţă ar trebui percepută prin prisma multiplelor posibilităţi pe care le-a generat.

Oraşul Posibil este un proiect colectiv, o continuare ficţională a oraşului comunist, care chestionează valoarea şi potenţialul oraşului construit la comandă politică şi locuit încă de o generaţie de oameni pentru care regimul comunist a reprezentat la un moment dat regimul modernizator (poate singurul) al României. La zeci de ani de la implementarea modelului original, o altă generaţie de arhitecţi construieşte scenarii sau situaţii pentru oraş, punând în discuţie ceea ce s-a întâmplat cu locuitorii lui în aceşti ani de majore schimbări politice, economice, sociale, culturale.

Faptul că proiectul este inspirat de – şi orientat către – realităţile unui oraş industrial precum Galaţi, un tip de oraş aproape generic, precum şi faptul că proiectele

EN

The communist city

Communist architecture functioned on two opposing levels, like Siamese twins – a good and an evil one – inseparably linked together. It was the architecture of destruction to the same extent as it was the architecture of building. Despite negative feedback generated today, this duality, this ambivalence should be grasped in terms of the multiple possibilities it has generated.

The Would-Be City is a collective project, a fictional sequel of the communist city, which questions the value and the potential of the city built on political command and still inhabited by a generation of people for whom the communist regime represented at a certain moment the (only, maybe) modernizing regime of Romania. Dozens of years after the implementation of the original paradigm, another generation of architects is building new scenarios or visions for the city, questioning everything that has happened to the citizens during these years of major political, economic, social and cultural transformations.

The fact that the project is inspired by – and oriented towards – the realities of an industrial city like Galaţi, an almost generic city, and that, for their most part, the Orașul posibil l The Would-Be City l 203

RO

sunt, în mare parte, proiecte cu final deschis, ne conduc la ideea re-conectării acestor oraşe cu lumea contemporană europeană, într-o încercare de a ref lecta la ceea ce s-a întâmplat, în aceşti ani, cu noi ca societate, dar şi mai important, la ce se poate întâmpla cu noi în viitor.

OraȘul european

1 “Una dintre cele mai agresive modalități de construcție prin distrugerea orașului a fost stratul comunist, iar acum, după 20-40 ani, vedem mari zone de blocuri de locuinţe care se transformă încet, încet în moloz. Ele şi-au pierdut ideologia care le-a creat, dar o mulțime de oameni încă locuiesc în ele, folosindu-se de aceste machines à habiter, elaborate de comunism.

Unele nuanţe pot fi observate în modul în care blocurile de locuinţe de serie sunt considerate acum. Vom menționa două situații. Una este cazul bulevardelor mari cu inserţii de monoliți modernişti, din centrul orașului, încă foarte intense și traumatice, design-ul original, abstract, al fațadelor moderniste s-a schimbat lent, fiind distrus de intervențiile locuitorilor.

Cealaltă este cea a unui număr mare de blocuri, aflat în jurul lacului și parcului IOR , unde aceste construcții se integrează în peisajul romantic la fel ca într-o pictură cu peisaj istoric, iar oamenii de acolo nu par a fi agresaţi de scara mare a utopiei socialiste. Interacțiunea dintre blocurile de locuințe și locuitorii lor poate fi văzută în principal pe fațadă, unde balcoanele au devenit, la scurt timp după anul 1990, terenul experimental al proprietarului, şi, după o primă perioadă funcționalistă, când balconul a fost utilizat pentru a stoca tot felul de lucruri sau alimente, a devenit acum, pentru mulți, o nouă cameră sau un birou.” Florin Tudor și Mona Vătămanu, Persepolis http://goo.gl/Zme0R

204 l Orașul posibil

Nu este pentru prima dată când oraşele româneşti încearcă o recuperare a istoriei în sens european. S-a întâmplat deja o asemenea recuperare odată cu debutul modernităţii în România; s-a întâmplat din nou în anii 1920, pe baza modelului modernist, continuat, cu hiatus-uri, o bună parte din epoca comunistă.

Faptul că se întâmplă din nou nu ar trebui să ne sperie. Ceea ce face specială această nouă recuperare este faptul că acum nu mai există un model european clar. Însuşi modelul neoliberal este pus sub semnul întrebării. În plus, părţi din oraşul comunist par să funcţioneze foarte bine, cel puţin la un anumit nivel1.

OraȘul roman

Oraşul comunist nu este primul oraş programat din istorie2 . Și probabil că nu este nici singurul care îşi pune problema re-evaluării. Întrebarea care declanşează o asemenea operaţie este cum poate fi crescută intensitatea urbană (ca să permită creşterea urbană)? Răspunsul nu e simplu. Cert este însă faptul că oraşele, ca agenţi de succes, se bazează pe varietate nu doar în ceea ce priveşte funcţiunile lor, ci, mai ales, în ceea ce priveşte morfologiile lor de bază.

Pentru regimul comunist, construcţia şi re-construcţia oraşului par să fi fost cele mai importante acte de producţie în societate, şi, prin aceasta, regimul comunist şi-a exprimat şi definit aspiraţia globală. Într-un fel, oraşul comunist e construit într-o manieră asemănătoare celei în care a fost construit oraşul roman. Prin aplicarea unui kit (unic) de instalare 3, fiecare oraş a fost echipat cu un set standard de componente, folosite ca să afirme şi să menţină autoritatea centrală; aceste componente au fost dominate, ca în cazul oraşului roman, de un limbaj vizual recognoscibil, care determină forma, orientarea şi poziţionarea arhitecturii publice; activităţile esenţiale, programate, din interiorul oraşului, precum şi conexiunile şi tipul de infrastructură dintre oraşe, erau realizate de aşa natură încât să asigure eficienţa maximă a regimului, la nivel politic, economic, cultural şi social.

Ca şi oraşul roman construit la comandă, oraşul comunist a avut mari probleme odată ce regimul care l-a generat a dispărut, tocmai datorită faptului că scopurile pentru care au fost programate echipamentele şi reţelele sale au dispărut. Asemeni oraşului roman, oraşul comunist a urmărit înlocuirea (comandată politic) a vechilor aşezări dezvoltate de comunităţile tradiţionale cu noi oraşe, construite după

EN

projects have an open ending, conveys the idea of re-connecting these cities with the contemporary European world, in an attempt to reflect all that has happened to us as society during these years, but more importantly to what can happen to us in the future.

The European city

1

‘One of the most aggressive ways of constructing by destroying the city was the socialist layer, and now, 20-40 years after, we see large areas of blocks slowly turning into debris.

They have lost the ideology which created them, but a lot of people are still living inside, using these communist designed machines à habiter. Some nuances can be noticed in the way serial blocks are considered now. We will mention two situations. One is the case of large boulevards with inserts of modernist monoliths in the centre of the city, still very intense and traumatic, the original abstract design of the modernist facades have slowly changed, as it has been destroyed by the interventions of the inhabitants. The other case is that of a large number of blocks around IOR Lake and park, where these constructions are integrated into the romantic landscape just like in a historic landscape painting and people there seem not to mind the large scale socialist utopia. The interaction between the blocks and their inhabitants can be seen mainly on the façade, as the balconies became shortly after 1990 the owner’s experimental ground and, after a first functional period when the balcony was used to store all kind of things or food, it has now become for many a new room or office.’ Florin Tudor and Mona Vătămanu, Persepolis http://goo.gl/Zme0R

This is not the first time that Romanian cities have attempted to retrieve history in the European sense. Such retrieval has already occurred at the beginning of modern age in Romania; it occurred again around the 1920s, based on the modernist paradigm, which went on, with hiatuses, during much of the communist era. The fact that it is happening again should not frighten us. What makes this new retrieval special is the fact that there is no articulate European paradigm to follow. The neoliberal paradigm itself is questioned. Moreover, parts of the communist city seem to function very well, at least at a certain level1.

The Roman city

The communist city was not the first programmed city in history2 .

And it is probably not the last either to deal with re-evaluation. The question triggering such a procedure is how can urban intensity be increased (to allow for urban growth)? The answer is not simple.

However, it is certain that cities, like success indicators, depend on diversity not only with regard to their functions, but especially to their fundamental morphologies.

For the communist regime, city construction and re-construction seem to have been the most important production activities in society and through it the communist regime expressed and defined its global aspiration. In a way, the communist city is built in a manner similar to the Roman city. By applying an (unique) installation kit 3, each city was fitted with a standard set of components, used to assert and maintain its central authority; these components were dominated, as in the case of the Roman city, by a recognizable visual language which determined the form, orientation and positioning of public architecture; essential programmed activities within the city, as well as intercity connections and infrastructure were performed so as to ensure the regime’s maximum efficiency at political, economic, cultural and social level.

Like the Roman city built on command, the communist city was faced with great problems once the regime that had generated it disappeared, especially because the purposes for which its functions and networks had been programmed disappeared. Like the Roman city, the communist city targeted the (politically commanded) replacement of the former settlements developed by traditional communities with new cities, built according to a generic city pattern, with a sort of unique software. Both the Roman and the communist cities were built by the regime’s most disciplined The Would-Be City l 205

+ ++ + +

Tiberiu Bucșa

GRIVEI: între caricatură și mesaj Grivei: between cartoon and message

Orașul posibil l The Would-Be City l 273

RO

Grivei este o statuie din gips.

Formal, reprezintă un maidanez care își marchează teritoriul.

Conceptual, este concomitent un obiect cadou și o formă de responsabilizare. Mesajul pe care îl poartă este legat de redarea unor spații publice comunității.

Grivei este rezultatul unui concurs de idei.

Cu ocazia Balului OAR din 2011, organizatorii au invitat în competiție trei birouri tinere, cu scopul realizării unei instalații pentru evenimentul care urma să se desfășoare la cazinoul din Sinaia. Mesajul propus se concentra pe gestionarea spațiului public. Dezvoltarea subiectului avea să se desfășoare pe mai multe paliere: o serie de dezbateri cu invitați din alte domenii, inaugurarea unui bust 1 și redactarea unei concluzii, sub forma unui document scris, declaraţia de la Sinaia.

Grivei este un răspuns la o provocare, și o provocare în sine.

Instalația a fost gândită ca o completare, o formulă de răspândire a mesajului în teritoriu și un mod de responsabilizare a participanților la bal. Cei 22 de căței de gips au fost înmânați președinților de filială, cu scopul de a fi adoptați și utilizați în acțiuni cu rezultat concret. 2 Grivei are instrucŢiuni de utilizare.

Gândit ca o statuie temporară, Grivei are ca scop propria inaugurare. Acest moment festiv ar marca lansarea unui concurs de arhitectură într-un spațiu public particular. Ipoteza presupune cooperarea filialelor OAR cu administrațiile locale, mass-media și societatea civilă, în scopul identificării de maidane care au potențialul de a deveni puncte de interes. Între timp, Grivei are un jurnal:

5 august 2012. Suceava.

Obiectul nomad – Grivei 14 3, rebotezat Supergrivei, este protagonist la inaugurarea Centrului de Arhitectură, Cultură urbană și Peisaj din fosta Uzină de apă.

Inițiatorii proiectului, oar filiala Suceava, sunt primii din cele 22 de filiale oar care au parcurs, alături de Grivei, itinerariul complet: de la cazinoul și promisiunile din Sinaia până la o acțiune finalizată care vizează spațiul și interesul public.

3 iunie 2012. Galați.

Grivei 83 participă la acțiunile asociației Plusminus, cu scopul activării unor spații neglijate din oraș. În acest caz, Grivei își depășește atribuțiile și este prezent încă din fazele incipiente, ale căutării, sub forma unei acțiuni mai puțin oficiale.

274 l Orașul posibil

EN

Grivei is a plaster statue.

Formally, it represents a stray dog marking its territory.

Conceptually, it is a gift object and a form of accountability. The message it carries is connected to the return of public spaces back to the community.

Grivei is the result of a contest of ideas.

At the Chamber of Romanian Architects (cra) Ball in 2011, the organisers invited three young architecture offices to compete in order to design an installation for the event that was to take place at Sinaia Casino. The message put forward focused on public space management. The topic was to be dealt with at several levels: a series of debates with guests from other fields of interest, a bust inauguratio1 and the formulation of a conclusion as written document, Sinaia statement.

Grivei is a reaction to a challenge and a challenge in its turn.

The installation was designed as add-in, a formula to disseminate the message throughout the territory and a way to making the ball attendants accountable. The 22 plaster puppies were handed over to the branch offices’ presidents, in order to be adopted and used in activities with practical results.2 Grivei comes with a user’s manual.

Intended as temporary statue, Grivei’s goal is its own inauguration.

This red-carpet moment would mark the launch of an architecture contest in a particular public space. The hypothesis involves the collaboration between cra branch offices and local authorities, mass-media and the civic society, in order to identify barren spaces with potential to become hot spots.

Meanwhile, Grivei keeps a journal:

August 5th 2012. Suceava.

The nomad object - Grivei 14 3, renamed Supergrivei, is the star at the inauguration of the Architecture, Urban Culture and Landscape Centre in the former Water Plant.

The project promoters, cra branch in Suceava, are the first of the 22 cra branches that went through with it together accompanied

by Grivei: from the casino and vows in Sinaia up to a buttoned up action with respect to the public space and interest.

June 3rd 2012. Galați Grivei 8 3 accompanies Plusminus Association to promote the activation of some derelict sites in the city. In this case, Grivei goes beyond its duties and is present from the very early phases of searching, as a less official action.

The Would-Be City l 275

20 decembrie 2011. Cluj Conceptul Grivei primește recunoașterea juriului bienalei OAR, filiala Transilvania, sub forma unui premiu special și a unui trofeu. Statuia de gips primește un cub de lemn.4 Grivei între reacŢii, realităŢi și ambiŢii:

De la inaugurarea sa, Grivei a fost receptat în fel și chip, cu scepticism sau entuziasm, acuzat de bășcălie, vulgaritate sau profanare, simpatizat sau ignorat. Știm despre Grivei Timișoara că și-a găsit un loc temporar în sediul OAR, așteptând un prim concurs în spațiul public, despre cel de la Galați că s-a pierdut 5 și despre cel de la Cluj că stă în pod. Mai știm despre Grivei că are planuri pentru o vizită prin Cluj, cu un ochi critic, și că mizează cu un optimism debordant pe alte succese de tipul celui de la Suceava. Mai mult, Grivei este multiplicabil.6 În caz că doriți să vă însoțiți în acțiunile dumneavoastră cu un partener fidel, vă rugăm să ne contactați.7 1 Cu ocazia balului a avut loc inaugurarea bustului lui Paul Smărăndescu (autor Virgil Scripcariu), în apropierea casei sale memoriale, lucrare finanțată de OAR . Scopul: lansarea, în parteneriat cu administrația locală a unui concurs pentru amenajarea scuarului din această locație.

2 Concomitent, 350 de baloane în formă de cățel au fost înmânate participanților la plecare, înlocuind celebrele umbrele sau pixuri cu un simbol care urma să fie eliberat în spațiul public 3 Numerele sunt cele ale filialelor OAR , alocate în ordine alfabetică, sub formă de număr matricol sau serie de zgardă.

4 Cu ocazia bienalei OART 2011, premiile au fost însoțite de un obiect trofeu din lemn exotic, 10 pe 10 cm, gravat.

5 Cel folosit în acțiunile plusminus a fost o replică – având în vedere că originalul s-a pierdut, organizatorii au recuperat un exemplar vagabond, rătăcit în grădina OAR , Arthur Verona, București.

6 Cățeii au fost turnați în matriță de gips și silicon. Matrița există și poate fi folosită în continuare.

7 www.skbd.ro Autori: skbd – Tiberiu Bucșa & Ioana Pagu + Ana Botezatu / Muză: Benjamin Kohl Colaboratori: Ana Bota, Árpád Debreczeni

276 l Orașul posibil

Grivei @ Suceava, Foto: Uzina de apă

December 20th 2011. Cluj Grivei concept is acknowledged by the biennale jury of CRA Transylvania branch, receiving a special award and a trophy. The plaster statue receives a wooden cube.4 Grivei between reactions, facts and ambitions:

Since its inauguration, Grivei has been perceived in all manners of ways, with scepticism or enthusiasm, has been accused of having the tongue in its cheek, of vileness and defilement, has been taken to heart or ignored. We know that Grivei Timișoara has found a temporary home in the CRA office, waiting for the first contest in the public space, that Grivei in Galați is lost 5 and the one in Cluj lives in the attic. We also know that Grivei plans to visit Cluj with a critical eye and that it is enthusiastically counting on more successful coups like in Suceava. Moreover, Grivei is multipliable.6 If you want a loyal partner as companion in your actions, please contact us.7 1

2

3

4

5

6

7

At the ball, the bust of Paul Smărăndescu was inaugurated (author Virgil Scripcariu), near his memorial house, art work financed

by CRA . The goal: launching a contest in partnership with local administration for planning the small square at this site.

At the same time, 350 puppy-shaped balloons were given away to the participants upon departure, thus replacing the infamous umbrellas or pens with a symbol to be released in the public space.

The numbers correspond to the CRA branches, in alphabetical order, as register number or collar serial number.

At the 2011 biennale organised by CRA Transylvania branch, the awards were accompanied by a trophy object made of engraved exotic wood, 10 x 10 cm.

The one used in plusminus activities was a replica – as the original got lost, the organised retrieved a stray copy, wandering in CRA garden on Arthur Verona Street, Bucharest.

The puppies were cast in plaster and silicone mould. The mould still exists and can be put to further use. www.skbd.ro

Grivei @ Galaţi Foto: Plusminus

Author: skbd – Tiberiu Bucșa, Ioana Pagu + Ana Botezatu / Muse: Benjamin Kohl Contributors: Ana Bota, Árpád Debreczeni

The Would-Be City l 277

PlusMinus Este un mic grup de reflecţie care caută metode de transmitere a informaţiei specializate de arhitectură şi urbanism către publicul larg. Programele PlusMinus urmăresc creşterea frecvenţei şi consistenţei evenimentelor de arhitectură şi urbanism, pe principiul Ideilor mari pentru un oraş mic. Fondat în 2009 de Ina Stoian şi Tibi Bucşa, PlusMinus coordonează în prezent două programe naţionale, în Cluj şi Galaţi. Sub sloganul Informează-te! Exprimă-te!, +/- Cluj (2009) este o platformă de dezbateri şi negocieri ale dezvoltării urbane, urmărind stabilirea unui hub arhitectural pentru învăţare şi înţelegere reciprocă între profesionişti, administraţie şi publicul larg. +/- Galaţi (2011) se confruntă cu contextul unui grad redus de interes şi implicare în chestiunile urbane. Concursul de idei Oraşul Posibil a fost punctul de pornire pentru dezvoltarea unei platforme de discuţii a realităţilor şi posibilităţilor spaţiului urban.

Is a small think tank that searches methods of transmitting specialized information in the field of architecture and urban planning to the general public. PlusMinus programmes are aimed at increasing the frequency and consistency of events in architecture and urbanism, following a policy of Big ideas for a small town. Founded in 2009 by Ina Stoian and Tibi Bucşa, PlusMinus is now coordinating two national programs in Cluj and Galaţi. Under the slogan Get informed! Speak your mind! +/- Cluj (2009) is a platform for debate and public negotiation of urban development, looking to establish an architectural hub for mutual learning and understanding among professionals, public administration and the general public. +/- Galaţi (2011) is facing a context of scarce interest and involvement in the urban matters. The Would-be City idea competition was the starting point for developing a platform for discussing realities and possibilities of urban space.

Irina Băncescu / 1978, Constanța Este architect și asistent universitar în cadrul Departamentului de Istoria&Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului din cadrul UAUIM București. Cercetările și interesele personale includ arhitectura contemporană și planificarea urbanp, spațiul public, moștenirea comunistă, arhitectura vernacular, sărăcia extremă. Tocmai și-a finalizat doctoratul pe tema Problematica frontului la apă. Aspecte ale evoluţiei litoralului romanesc în perioada comunistă, temă cercetată și în perioada bursei de studio Vasile Pârvan la Academia română din Roma (20042006). Irina Băncescu a lucrat ca activist studiind comunitățile de rromi în cadrul EU-ROMA project (2007-2009). A făcut parte din Roma Preview Pavilion la Bienala de Arhitectură de la Veneția 2008. A colaborat cu biroul ADNBA pentru multiple competiții premiate de arhitectură.

Is architect and assistant in the Department of History & Theory of Architecture and Heritage Conservation at Ion Mincu University of Architecture & Urbanism in Bucharest. Her research interests include contemporary architecture & urban planning, public space, communist legacy, vernacular architecture, extreme poverty. She has just finalised her PhD Waterfront Issues. Aspects of the Evolution of the Romanian Seaside during the Communist Period, a theme investigated also during a Vasile Pârvan scholarship at the Romanian Academy in Rome (20042006). Irina Băncescu worked as an activist, studying Roma communities for the EU-ROMA project (2007-2009) and taking part in the Roma Preview Pavilion at the Venice Architecture Biennial 2008. She has also collaborated with ADNBA for various architectural competitions finalised with prizes.

Sabin Borș / 1981, Cluj-Napoca Este critic de artă și arhitectură, curatorul și editorul platformei internaționale de artă contemporană anti-utopias.com. În prezent este doctorand cu o teză despre semiotica spațiului muzeal și construcțiile formal-politice și imaginare ale muzeului. Este colaborator și editor al rubricii Arhitecturi posibile din revista Igloo, membru al redacției ArhiForum și fost editor asociat al revistei Arhitext. A publicat peste 80 de articole și prezentări de proiecte în reviste de specialitate din țară, în calitate de editor și colaborator al revistelor Arhitext, Igloo, ArhiForum, Arta sau Omagiu, precum și o serie de articole în reviste și cataloage din Norvegia, Germania și Coreea de Sud. Interesat de artă și filosofie contemporană, arhitectură și design, digital media și instalații, a prezentat lucrări pentru numeroase conferințe și a editat o serie de numere tematice.

Tiberiu Bucșa / 1978, Brașov Lucrează ca arhitect asociat la SKBD; a primit 10 premii şi 8 nominalizări, a fost de două ori membru al juriului, a ţinut 12 prezentări şi a fost profesor invitat. Este de asemenea cadru didactic asociat la atelierele de proiectare ale anilor II şi III, la Facultatea de Arhitectură și Urbanism Cluj, din 2007. Între 2003 şi 2006, a fost cadru didactic al Catedrei de Arhitectură din cadrul Universităţii Oradea. Este fondator și coordonator al Asociației PlusMinus, madeincluj, Asociației Studenților Arhitecți Cluj, festivalului Zilele Arhitecturii Cluj. A absolvit Cursul postuniversitar de reabilitare a monumentelor istorice, Fundația Transylvania Trust şi UBB , Facultatea de Arhtectură şi Urbanism Cluj, Liceul Gh. Lazăr, Sibiu.

Team

Is an art and architecture critic, the curator and editor of the platform of international contemporary art anti-utopias. com. He is attending a doctoral training with a thesis on the semiotics of the museum space and its imaginary and formal-political constructions. He collaborates and is also a columnist of Possible Architectures of the Igloo magazine and member of the ArhiForum editorial staff. Before this, he was associate editor of Architext journal. He published more than 80 articles and projects in specialized magazines in Romania (Architext, Igloo, ArhiForum, Arta or Omagiu), as well as a number of articles in magazines and catalogues in Norway, Germany and South Correa. Being interested in contemporary art and philosophy, architecture and design, digital media and installations, he submitted papers at many conferences and he also published a series of thematic issues.

He works as an associate architect at SKBD; was awarded 10 prizes and 8 nominations, was twice member of a jury, he delivered 12 lectures and was once a guest lecturer. He has also been working as associate assistant for design studios for the 2nd and 3rd year students at the Faculty of Architecture and Urban Planning in Cluj, since 2007. Between 2003 and 2006, he was a teaching assistant of the architecture department of Oradea Univerity. He is founder and coordinator of PlusMinus Association, made in Cluj, Cluj Students’ Association, and the Days of Architecture in Cluj. He graduated a post university course of conservation of historic monuments organized by Transylvania Trust foundation and UBB , Faculty of Architecture and Urban planning, Cluj, and Gh. Lazăr Highschool, Sibiu.

Daniela Calciu / 1982, Ploiești Absolventă a Universităţii de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti şi a École Nationale Supérieure d’Architecture de Paris La Villette în 2007, şi-a continuat parcursul academic cu un master de dezvoltare urbană integrată la Universitatea Ion Mincu din Bucureşti (2009), unde este în prezent doctorandă şi unde predă bazele proiectării de arhitectură şi seminarii de teoria arhitecturii. Experienţa de lucru include proiecte de design interior şi arhitectură, dar şi strategii de dezvoltare locală, în cadrul unor birouri din Paris şi Bucureşti. Pe lângă multiple participări la workshopuri şi conferinţe internaţionale şi interdisciplinare, a câştigat o serie de premii la competiţii de arhitectură, urbanism şi fotografie, majoritatea în echipe pluridisciplinare. Din 2007, dezvoltă proiecte de cercetare aplicată şi iniţiative la firul ierbii pentru dezvoltarea locală participativă, ca membră a Asociaţiei pentru Tranziţia Urbană (ATU) şi împreună cu Asociaţia PlusMinus. Recunoaşterile academice includ un grant doctoral CNCSIS (2008-2011) şi Fulbright Junior Award (2012-2013) ca Visiting Researcher la University of Cincinnati, Ohio.

She graduated from the Ion Mincu University and from École Nationale Supérieure d’Architecture de Paris La Villette in 2007, and continued her academic studies with a master programme of integrated urban development (2009) and with a doctoral training at the Ion Mincu University, where she teaches basics of architectural design and architectural theory seminars. Her work experience includes interior design and architectural projects, but also local development strategies, as part of Paris and Bucharest based studios. Besides multiple participations to international and interdisciplinary workshops and conferences, she has won awards in architectural, urban design and photography contests, most of them in multidisciplinary teams. Since 2007, she has been developing applied research projects and grassroots initiatives for participatory local development, as a member of the Association for Urban Transition and with the PlusMinus Association. Awards and recognitions include a doctoral grant from the Romanian National University Research Council (2008-2011) and the Fulbright Junior Award (2012-2013) as Visiting Researcher at the University of Cincinnati.

Victor Cilincă / 1958, Galați Este scriitor (membru al Uniunii Scriitorilor din România), ziarist profesionist (membru atestat al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România), inginer, pictor şi illustrator, redactor-şef adjunct al revistei de cultura on-line şi tipărită Boem@Galaţi. Membru al Asociaţiei Profesorilor de Istorie Galaţi, întreprinde cercetare istorică și a dus campanii în apărarea unor monumente de patrimoniu din Galați. A fost navigator pe mări şi oceane, scafandrier. A publicat 16 cărţi de proză scurtă, romane, poveşti, piese de teatru, poezie.

I-au apărut povestiri în reviste din Marea Britanie, Statele Unite, Canada şi Franţa. A scris piese de teatru şi scenarii. A obţinut premii pentru teatru, proză şi poezie. A scris 27 piese de teatru, dintre care şapte pentru copii, a fost jucat la Galaţi şi Bucureşti, o piesă fiind în curs de montare la Seul. Studii: Liceul de Artă Galaţi, secţia Plastică - promoţia 1977, Facultatea TCPATP Galaţi, promoţia 1983.

Is a writer (member of the Association of Writers from Romania), professional journalist (acknowledged member of the professional Romanian journalists’ Association), engineer, painter and illustrator, chief senior editor of the on-line and printed cultural magazine Boem@Galati. As a Member of the Galați History Teachers’ Association he carries out historic research and gets involved in campaigns meant to raise the authorities’ awareness regarding the heritage of Galați.

He sailed across seas and oceans and was a diver, too. He published 16 short story books, novels, tales, plays, scenarios, poetry. His stories were published in magazines in great Britain, United States, Canada and France. He was awarded prizes for theatre, prose and poetry. He wrote 27 plays out of which 7 for children. They were performed in Galați and Bucharest, and a play is being now staged at Seul. He graduated from The Art High School, Galați, in 1977, and the TCPATP, Galați, in 1983.

Ioana + Alexandru Cristian / 1980, Sibiu + 1979, Zărnești Sunt arhitecți și urbaniști practicieni, absolvenți ai Facultății de Arhitectură din București și cursanți ai masterului de Dezvoltare Urbană Integrată la UAUAIM București. Împreună au fondat în 2009 biroul de arhitectură Daedalus în cadrul căruia au realizat planuri de urbanism și proiecte rezidențiale în diverse orașe din țară. Când și când participă la concursuri și proiecte culturale în cadrul ong-ului al cărui membri fondatori sunt, Depoul de Artă Urbană.

Are architects and urban planners, graduates of the Faculty of Architecture, Bucharest; they attend lectures of Integrated Urban Development at UAUAIM, Bucharest. In 2009, they founded their own architecture studio, Daedalus, where they have developed urban plans and residential projects for several towns in Romania. From time to time they participate at contests and develop cultural events, either individually or through the NGO they founded, The Depot of Urban Art.

Matei David / 1986, Piatra-Neamț Este absolvent al Facultății de Arhitectură București. A activat în cadrul Asociației Studenților Arhitecți și Urbaniști între 2005-2008 în funcția de director departamentul de resurse umane, vicepreședinte și președinte dezvoltându-și aptitudinile pentru manageriat și relații publice. Este din 2011 membru fondator al asociației Braintree. În ultimii ani, Matei David și Lucian Sandu-Milea au participat la o serie de competiții naționale și din 2012 fac parte dintr-un grup de civică de salvare a unei construcții în stare avansată de degradare (Carol 53) și transformarea acesteia într-un mediu deschis, educativ și artistic. Au intreprins aici reparații ale construcției, restaurare de tâmplărie, au găzduit ateliere și au organizat expoziții.

Was an active member of the Association of the Architect and Urban Planner Students from 2005 to 2008; he was manager in human resources department, vice president and also president, thus developing his skills for management and public relations. From 2011 he is co-founder of the Braintree Association. In the past few years, Matei David and Lucian Sandu-Milea participated at a number of national contests and from 2012 they are members of a civic group (Carol 53) whose aim is to save derelict buildings and turn them into an open, educational and artistic space. They underwent major repairs of the building, repaired the wooden frames, and housed workshops and exhibitions.

Orașul posibil l The Would-Be City l 291

COSMINA DIACONEASA / 1982, Galați Prietenia de-o viaţă cu Ina Stoian, unul dintre editorii acestei cărţi, m-a familiarizat cu latura culturală a arhitecturii şi urbanismului. Am fost deosebit de entuziasmată de iniţiativa ei de a organiza un concurs de proiecte pentru regenerarea Galaţiului şi de a realiza o publicație pornind de la acest subiect.

Ca absolventă a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti si ca traducător autorizat de limbă engleză, traducerea acestei cărţi a constituit o adevărată provocare profesională şi primul demers de acest fel. Mai mult decât atât, a fost (poate singura) ocazie de a contribui la renaşterea civică oraşului meu natal.

Dan Dinoiu /1966, București Lucrează ca architect din 2000 și este asistent universitar la UAUIM București. Dan Dinoiu a lucrat în trecut cu DSBA, Urban Studio și Dinoiu-Pop Arhitectura. În prezent lucrează împreună cu alți arhitecți, pe bază de voluntariat, sub numele Dan Dinoiu Architecture Studio. A organizat, în cadrul proiectului Transcentral Urban București, expoziții pentru Anuala de Arhitectură București 2008-2011 și pentru pavilionul României la Bienala de la Veneția împreună cu DSBA în 2002. Împreună cu Florin Tudor și Mona Vătămanu a realizat un proiect pentru Festivalul de Arhitectură Londra 2008 și pentru Galeria Nouă, București în 2006. A participat la conferințe, a elaborat articole pentru reviste de arhitectură și cataloage de arhitectură. A primit o serie de recunoașteri profesionale: nominalizare la Anuala de Arhitectură București în 2009, mențiune și premiu la București 2000 Student.

Alexandru Fleseriu / 1985, Blaj A fost bursier Erasmus și Copernicus la Hafencity Universitaet, Hamburg și este absolvent al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca din 2010. A fost implicat în ateliere de cercetare pe tema reabilitării și conservării patrimoniului tradițional, a spațiilor reziduale din cartierele comuniste sau a normalității est europene. A colaborat cu mai multe birouri din Cluj - Planwerk, DE3, dar și din Hamburg. A organizat în 2009 una din expozițiile principale a primului centru pilot de arhitectură PlusMinus Cluj, a fost finalist al concursului național de idei Inspired în 2010, premiant împreună cu Peter Eszter al concursului Better Garbage în 2011 și al concursului BIFE Talent Scout 2012.

FOR A fost înființat în 2010 de Oana Simionescu (1984, Timișoara) și Alex Cozma (1984, Caransebeș) ca o platformă de creaţie, un mijloc de informare, o unealtă de construcţie, o strategie. FOR este o prepoziţie, o conjuncţie, precum şi un idiom – o legătură între două părţi, o concluzie, o atitudine. Un început, parte dintr-o imagine mai mare, semnificaţie. Un cuvânt internaţional. În româneşte, loc pentru dezbateri publice, sau din contră, conştiinţa unei persoane. FOR este o platformă de lucru pentru diverse concursuri sau proiecte voluntare. FOR reprezintă un stil de viaţă – unul pe care echipa îl trăiește cu mare plăcere și care este deschis oricui găseşte inspiraţie şi motivaţie în a colabora cu ei. Au reuşit să culeagă câteva premii pe scurtul drum parcurs până acum şi să colaboreze cu diverse birouri de arhitectură, dar şi cu multe alte specialităţi. Au participat la prima lor competiţie pe bază de invitaţie, la diferite interviuri şi apariţii media precum şi la diverse conferinţe şi workshop-uri din ţară şi de peste hotare.

292 l Orașul posibil

My lifetime friendship with Ina Stoian, one of the editors of this book, introduced me to the cultural dimension of architecture and urban planning. I was particularly enthusiastic about her initiative to organize a contest of projects for Galaţi revival and to publish a book afterwards. As graduate of Foreign Languages Department in Bucharest University and certified translator of English, the translation of this book was a great professional challenge and my first such endeavour. More importantly, it was my (maybe only) opportunity to contribute in some way to the revival of my home town.

Has been working as an architect since 2000, and is a teaching assistant at UAUIM. Dan Dinoiu previously worked with DSBA, Urban Studio and Dinoiu-Pop Architecture. He is currently working with other two architects, on a voluntary basis, under the name of Dan Dinoiu Architecture Studio. He organised exhibitions for the Bucharest Architecture Annual 20082011, as part of the Transcentral Urban Bucharest project, and for Romania’s pavilion at the Venice Biennale, together with DSBA, in 2002. Together with the artists Florin Tudor and Mona Vătămanu, he made a project for the Architecture Festival in London, 2008, and for the New Gallery, Bucharest, 2006. He has taken part in conferences, has written articles for architecture magazines and catalogues. Among his professional recognitions are a nomination in the Bucharest Architecture Annual in 2009, a mention and a prize in the Bucharest 2000 Student Competition.

Benefitted by Erasmus and Copernicus grants in Hafencity Universitaet, Hamburg, being a graduate of the Faculty of Architecture and Urban Planning, Cluj –Napoca, 2010. He was involved in research workshops concerning the rehabilitation and conservation of traditional heritage, of residual areas from the communist districts or of the East European normality. He collaborated with many studios in Cluj: Planwerk, DE3 as well as studios in Hamburg. He organized in 2009 one of the main exhibitions of the first Cluj PlusMinus pilot centre, and was finalist of the national contest of ideas. Inspired in 2010, and being awarded a prize together with Peter Eszter for the contest Better Garbage in 2011, as well as winner of the BIFE contest in 2012.

Was founded in 2010 by Oana Simionescu (1984, Timișoara) and Alex Cozma (1984, Caransebeș), as a creation platform, a means of information, a building tool, a strategy. FOR is a preposition, a conjunction and an idiom – a link between parts, a conclusion, an attitude. A beginning, part of a bigger picture, meaning. An international word. In Romanian, a place for public debate, or on the contrary, one person’s conscience.

FOR is a working platform for various contests or volunteer based projects. FOR is a way of life – one which the team experiences with great pleasure, and which is open to anyone who finds inspiration and motivation to work with them. They have been awarded several prizes, have collaborated with various architectural studios in Romania and abroad, and also with different other professions. They were invited to a closed competition, and participated to a number of national and international workshops.

Augustin Ioan / 1965, Tulcea Profesor doctor architect la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu Bucureşti, predă teoria şi istoria arhitecturii moderne şi contemporane, spaţii sacre (istoria, evoluţii prezente, teoria), arhitectură religioasă şi memorială. Este critic de arhitectură cu numeroase publicaţii în România şi în străinătate, dar şi arhitect practician. Deţine de asemenea, titlul de doctor în filosofie, de la Universitatea din Bucureşti. A câştigat trei granturi Fulbright la University of Cincinnati, Ohio (1993-1994, 2004, 2012) şi a fost numit doctor Honoris Causa licenţiat în teologie ortodoxă al Centrului pentru Studii Ortodoxe Tradiţionaliste, Etna, California (2007).

Architect PhD, professor at the University of Architecture and Urban Planning of Bucharest, where he teaches theory and history of modern & contemporary architecture, sacred spaces (history, current developments, theory of), religious and memorial architecture. He is an architecture critic with extensive publications in Romania and abroad, as well as a practicing architect. He also holds a PhD in Philosophy, from the University of Bucharest. He has earned three Fulbright Grants at the University of Cincinnati, OH (1993-1994, 2004, 2012), and was invested as doctor Honoris Causa Licentiate in Orthodox Theology, Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, CA (2007).

Andra Jurgiu / 1986, Mediaș A absolvit UAUIM București în 2012 și Liceul de Arte Plastice Oradea în 2005. În paralel cu studiile universitare a luat parte la workshopuri interdisciplinare de urbanism (Reintegrarea cetății Vauban în viața urbană – Alba Iulia, Cities Metodologies - București) și a participat la concursuri de arhitectură alături de echipa de tineri arhitecți Dan Dinoiu Architecture Studio. În 2008 a publicat în Arhitext, seria MoNUmente Uitate, un articol despre castelul din satul Ghiorac, Bihor. În 2010 a colaborat cu artiștii Florin Tudor și Mona Vătămanu pentru publicația ”Shadow Writing” și instalația video ”Trăiască și înflorească Capitalismul!”. În prezent lucrează ca arhitect la ArtDecoWorld București.

Graduated from the Art High School, Oradea in 2005 and UAUIM Bucharest in 2012. As a student she attended some multidisciplinary urban planning workshops (The Reintegration of the Fortress in Urban life-Alba Iulia, Cities Methodologies – Bucharest) and she also participated in architecture contests together with Dan Dinoiu Architecture Studio. In 2008 she published in Arhitext section Forgotten Monuments, an article about the castle from Ghiorac village, Bihor. In 2010 she collaborated with the artists Florin Tudor and Mona Vătămanu for the “Shadow Writing” magazine and the video installation “Long Live Capitalism!” She works as an architect For ArtDecoWorld, Bucharest.

Daniel Kiss / 1978, Budapesta, HU Este architect și urbanist, cu studii în Universitatea Tehnică Budapesta și la Harvard Design School, unde a absolvit ca bursier Fulbright. A lucrat între 2006 și 2008 ca architect în biroul Herzog & de Meuron din Basel, Elveția. Din 2009 îndrumă ateliere de design urban la Catedra de Arhitectură și Design Urban din cadrul ETH Zurich. Desfășoară în prezent studii doctorale pe tema dezvoltărilor urbane post-socialiste din Budapesta cu un grant din partea Fundației Naționale Elvețiene de Știință. În paralel cu preocupările academic, Daniel Kiss practică arhitectura în colaborare cu arhitectul Piotr Brzoza, Basel.

Is an architect and urban planner, educated at the Budapest University of Technology and at Harvard Design School, where he graduated as a Fulbright scholar. He had worked between 2006 and 2008 as project architect with Herzog & de Meuron in Basel, Switzerland and has since 2009 been teaching urban design at the Chair for Architecture and Urban Design, ETH Zurich. He is currently conducting doctoral research on the post-socialist urban development of Budapest, supported by a grant from the Swiss National Science Foundation. Besides his academic affiliation, Daniel Kiss is also a practicing designer, collaborating with Basel-based architect Piotr Brzoza.

Silviu Medeșan / 1984, Mureș A studiat la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj și Institutul Superior de Arhitectură Saint-Luc de Wallonie din Liège, Belgia. Între 2007-2009 a fost președintele Asociatiei Studentilor Arhitecți Cluj. Pentru Zilele Arhitecturii, eveniment bienal organizat de Asociație, a colaborat la realizarea workshopului Outside Lounge, la realizarea filmulului 4 case, a ajutat la coordonarea atelierul Zorilor Belvedere. În 2010 a participat la Bienala de Arhitectură de la Veneția, în cadrul expozitiei „Superbia”, ICR, cu proiectul multimedia „Fooooooam”. În august 2011 a participat la rezidenta artistică „Landscape, revisited” organizată de Art Today în Dubravica, Slovacia. Momentan este arhitect la biroul de proiectare Dico și Țigănaș și activează ca redactor la blogul clujean de cultură alternativă slicker.ro.

Attended the Faculty of Architecture and Urban Planning in Cluj-Napoca and the Superior Institute of Architecture Saint Luc de Wallonie in Liege, Belgium. From 2007 to 2009 he was the chairman of the Association of Architecture Students in Cluj.

He contributed to the workshop Outside Lounge that was held for the Days of Architecture, a biennial event organized by the Association, he contributed to the 4 Houses movie, contributed to the co-ordination of Zorilor Belvedere workshop. In 2010 he participated at the Architecture Biennial in Venice as part of the “Superbia”, ICR exhibition, with the multimedia project “Fooooooam”. In August 2011, he participated at the artistic residence “Landscape, revisited” organized by The Art Today in Dubravica, Slovacia. He is currently working as an architect in the studio Dico and Țigănaș and also as editor for the Cluj blog of alternative culture slicker.ro.

The Would-Be City l 293

Ciprian Mihali / 1967, Baia-Mare Este fost conferenţiar în cadrul Departamentului de Filosofie al Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj (România). Doctor în filosofie al Universităţii Marc Blosh din Strasbourg (2000), este autorul mai multor cărţi despre cotidian (Sensus communis.

Pentru o hermeneutică a cotidianului, Bucureşti, 200; Inventarea spaţiului: arhitecturi ale vieţii cotidiene, Bucureşti, 2001; Anarhia sensului, Cluj, 2001 etc.). Ultimele lui lucrări au apărut la IDEA , Cluj: Uzuri ale filosofiei (2006) şi Dublu tratat de urbanologie (cu Augustin Ioan, 2009). Din 2008, conduce Institutul francofon regional de studii strategice – Europa Centrală şi Orientală, care funcţionează la Cluj sub egida Agenţiei universitare a Francofoniei. Este în egală măsură traducătorul în română a peste douăzeci de lucrări ale gândirii franceze contemporane (dintre care Guy Debord, Jacques Derrida, Michel Foucault, Jean-François Lyotard, Jean-Luc Nancy etc.). Din 2012, este ambasadorul României în Senegal.

Istvan Pasztor / 1981, Cluj-Napoca Este arhitect, absolvent al Facultății de Ahitectură și Urbanism din Cluj Napoca (2006) și al cursului postuniversitar de reabilitare a monumentelor istorice, organizat de Fundația Transylvania Trust în cadrul UBB (2012). Este membru fondator al asociației Area3, în cadrul căreia desfășoară studii de cercetare și proiecte culturale legate de spațiul public, zone industriale sau locuire. În 2012 Area3 a făcut parte din proiectul Head UP! prezentat la galeria ICR, Veneția în cadrul Bienalei de Arhitectură. În paralel, este asociat în cadrul biroului de proiectare Blipsz, studio cu proiecte premiate la Premiile filialei Transilvania a OAR, nominalizare la Bienala de Arhitectură 2012 .

Eszter Péter / 1985, Satu Mare a fost studentă Erasmus la Katholieke Universiteit Leuven, este absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca din 2010. A fost implicată în diverse workshopuri la Cluj – ateliere Planwerk, atelierul Extramedium, Campaign for Change, reabilitarea centrului oraşului Târgu Secuiesc. În timpul şcolii a petrecut multe veri în cadrul unui program de inventariere a patrimoniului construit secuiesc, unde a devenit ataşată de acest domeniu. Ca urmare, în timpul aniilor de stagiu a urmat şi cursurile de reabilitare a patrimoniului construit organizat de Fundaţia Transylvania Trust şi UBB.

Is a former associated professor in the Philosophy Department of the Babeș Bolyai University from Cluj (Romania). He received his PhD from the Marc Blosh University from Strasbourg (2000), and he has authored several books on everydayness (Sensus communis. Towards a Hermeneutics of the Everyday Life, Bucharest, 2001; The Invention of Space. Architectures of the Everyday Life Experience, Bucharest, 2001; The Anarchy of Meaning, Cluj, 2001, etc.). His latest works were published by IDEA, Cluj: Usages of Philosophy (2006) and Double Treatise of Urbanology (with Augustin Ioan, 2009). Since 2008, he has been running the Francophone Regional Institute for Strategic Studies – Central and Eastern Europe, functioning in Cluj under the aegis of the Francophone University Agency. He has also translated over twenty works of the contemporary French thinking (among Guy Debord, Jacques Derrida, Michel Foucault, Jean-François Lyotard, Jean-Luc Nancy etc.) into Romanian. Since 2012, he has been the Romanian Ambassador in Senegal.

Architect, graduate of the Faculty of Architecture and Urban Planning in Cluj-Napoca, 2006 and of the post university course on historic monuments rehabilitation, organized by Transylvania Trust Foundation at UBB (2012). He founded the Area3 Association, which carries out research studies and cultural projects concerning public area, industrial or residential areas. In 2003 Area3 was involved in Head UP! Project, which was exhibited at ICR gallery, Venice, as part of the Architecture biennial. At the same time he is partner in the Blipsz studio, a practice with projects awarded by the The Romanian Chamber of Architects Transylvania branch, nomination for the Architecture Biennial 2012 .

benefited from an Erasmus grant at Katholieke Universiteit Leuven. She graduated the Faculty of Architecture and Urban Planning in Cluj-Napoca in 2010. She was involved in different workshops in Cluj, Planwerk studio, Extramedium studio, campaign for change, and the rehabilitation of Târgu Secuiesc town centre. As a student she spent many of her summer vacations participating in a programme of making an inventory of the Szeckler heritage, thus becoming a specialist in the field.

As a result during her probation years she attended a crash course of rehabilitation of the built heritage organized by Transylvania Trust Foundation and UBB.

Laura Panait / 1983, București Este cercetător urban, doctor în filologie și antropologie urbană la UBB Cluj cu o temă în ceea ce privește intervențiile artistice în spatiul public românesc. Activează ca manager cultural în cadrul ColectivA, Fabrica de Pensule. A participat la diverse proiecte interdisciplinare de cercetare, cum ar fi UE Urbanism, Bauhaus Kolleg VIII, Dessau. În legătură cu intervenția artistică în spații publice, Laura Panait a coordonat proiecte culturale și a organizat expozitii si festivaluri în Cluj, Sibiu, București, Berlin, Luxemburg, Cracovia, Praga etc.

Is an urban researcher, with a PhD in philology and urban anthropology at UBB Cluj with a dissertation on artistic interventions in the Romanian public space. She is working as cultural manager at ColectivA, at the Brush Factory. She has been involved in many multidisciplinary research projects such as UE Urbanism, Bauhaus KollegVIII, Dessau. As for the public space interventions, Laura Panait has coordinated cultural projects and organized exhibitions and festivals in Cluj, Sibiu, Bucharest, Berlin, Luxemburg, Cracovia, Praga etc.

Sabin Purice + Adina Segal / 1985, Galați + 1985, Tulcea sunt absolvenți ai Facultății de Arhitectură București cu experiențe profesionale și academice complementare. Adina Segal a fost intercambio la Facultatea de Arhitectură din Sao Paolo, Brazilia. A participat la studiul pentru orientarea dezvoltării turistice a malului Dunării, comuna Berzeasca și la diverse competiții de arhitectură. Sabin Purice a fost bursier Erasmus la Univerza v Ljubljani, Slovenia. A participat la diverse competiții precum concurs urbanistic pentru orașul Izola, dezvoltarea propunerii pentru zona șantierului naval Izola, Slovenia, Ce pui lângă Mincu, concurs manifest în București. A lucrat în domeniul vizualizărilor de arhitectură în firme precum Pixelenlargement, Die Kunst Fabrik, Size Architects.

Graduated from the Faculty of Architecture, Bucharest. They have complementary professional and academic experience.

Adina Segal was intercambio at the Faculty of Architecture Sao Paolo, Brazil. She was involved in a study for the touristic development of the Danube bank in Berzeasca village, as well as other architecture contests. Sabin Purice had an Erasmus grant at Univerza v Ljubjani, Slovenia. He participated at several contests such as an urban contest for Izola town, Slovenia, What can be built next to Mincu? a manifesto contest in Bucharest. He worked in the field of architecture visualization in different studios: Pixelenlargement, Die Kunst Fabrik, and Size Architects.

294 l Orașul posibil

Lucian Sandu-Milea / 1986, Bacău Este absolvent al Liceului de Artă din Bacău și al Facultății de Arhitectură din București. Recunoașterea pentru artă și arhitectură include expoziții personale și de grup - grafică și pictură, în România și Franța, mențiuni și premii la olimpiadele naționale- secțiunea arhitectură, participarea la diverse workshopuri de arhitectură parametrică. În ultimii ani, Lucian Sandu Milea și Matei David au participat la o serie de competiții naționale și din 2012 fac parte dintr-un grup de civică de salvare a unei construcții în stare avansată de degradare (Carol 53) și transformarea acesteia într-un mediu deschis, educativ și artistic. Au intreprins aici reparații ale construcției, restaurare de tâmplărie, au găzduit ateliere și au organizat expoziții.

Graduated from the Arts High School, Bacău and the Faculty of Architecture, Bucharest. His contribution to art and architecture includes personal and group exhibitions - graphic arts and painting, both in Romania and France, honourable mentions and prizes at national Olympiads -architecture section, participation at several parametric architecture workshops. In the past few years, Lucian Sandu Milea and Matei David participated at a number of national contests and from 2012 they are members of a civic group (Carol 53) whose aim is to save derelict buildings and turn them into an open, educational and artistic space. They underwent major repairs of the building, repaired the wooden frames, and housed workshops and exhibitions.

Ina Stoian / 1982, Galaţi A absolvit Facultatea de Arhitectură și Masterul de Dezvoltare Urbană Integrată, din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu București (UAUIM). Este în prezent doctorand şi asistent universitar la UAUIM și este activ implicată în activități de cercetare și de proiectare. Formarea academică a fost marcată de anul petrecut ca student Erasmus la ISACF La Cambre Bruxelles. Pe lângă multiple workshopuri internaţionale, este de amintit şi participarea la concursurile de arhitectură Isover Passive House Contest, cu proiecte premiate 3 ani la rând. Până la înființarea propriului studio de arhitectură, ShiftSpace, şi-a desfăşurat activitatea profesională în Bucureşti şi Cluj, în cadrul MZP roiect, SYAA și Planwerk, și în colaborare cu SKBD, contribuind la proiecte premiate și nominalizate în cadrul expozițiilor naționale de arhitectură. Considerând că sistemul educativ, profesional și administrativ în care activează este perfectibil, Ina Stoian a inițiat în 2009 Asociația PlusMinus și activează în cadrul Observatorului Urban București.

She graduated from the Faculty of Architecture and from the Integrated Urban Development Master, Ion Mincu University of Architecture and Urban Planning, Bucharest (UAUIM). She is now a doctoral student and teaching assistant at UAUIM, and is actively involved in research and design activities. Her academic training was greatly influenced by the year she spent at ISACF La Cambre Bruxelles, as an Erasmus student. Besides many international workshops, it is worth mentioning her participation in the Isover Passive House Contest, with prizewinning projects 3 years in a row. Until setting up her own architecture studio, Shift-Space, she worked in Bucharest and Cluj in MZProiect, SYAA and Planwerk, and in cooperation with SKBD, contributing to projects that were awarded or nominated in national architecture exhibitions. Believing that the educational, professional and administrative system she works in can be improved, Ina Stoian initiated the PlusMinus Association in 2009 and contributes at the Urban Observatory Bucharest.

alice stoicescu / 1986, Bacău Este absolventă a masterului de Producţie multimedia şi audio-video, FJSC, Universitatea București, în 2010. În ultimii patru ani a ocupat diferite posturi în cadrul trustului Medien Holding, ca photo editor, graphic designer sau art director, fiecare presupunând lucru interdisciplinar pentru conceperea și realizarea de cărți, publicații periodice și de identiate vizuală.

Experienţa profesională este dublată de participarea la cursuri de design de carte, design editorial, , DTP, prepress şi elemente de prelucrare a imaginii și fotografie.

She holds a Master’s degree in Multimedia and Audio-video Production from FJSC, University of Bucharest, from 2010.

Over the last four years, she occupied different positions within the Medien Holding trust, as a photo editor, graphic designer or art director. Each of these has involved multidisciplinary work to conceive books, periodicals and elements of visual identity. Her professional experience has been doubled by courses of book design, editorial design, DTP, prepress and elements of image processing and photography.

studioBASAR A fost înființat în 2006 de către Alex Axinte (1979, Ploiești) și Cristi Borcan (1979, Ploiești), atât ca un studio de arhitectură, cât și ca o echipă Search-and-Rescue (SAR), ce acționează ca un agent de observație și intervenție urbană. În ultimii ani, studioBASAR a dezvoltat câteva capitole din proiectul SAR City, ca o căutare strategică ce investighează dinamica Bucureștiului contemporan. Aceste capitole urmăresc adaptarea la condițiile urbane locale, prin dezvoltarea de instrumente de negociere, și în același timp atrag atenția asupra unor subiecte periferice și triviale, precum banalitatea, improvizația sau ilegalitatea, ce sunt ingrediente active ale culturii urbane locale. Proiectele studioBASAR diferă de la instalații artistice, cercetări urbane, pâna la concursuri și diferite tipologii de clădiri rezidențiale și publice.

Was established in 2006 by Alex Axinte (*1979, Ploiești, România) and Cristi Borcan (*1979, Ploiești, România), both as an architectural studio and a Search-and-Rescue team, that acts as an agent of urban observation and intervention. In the past years, studioBASAR developed several chapters of the Search-and-Rescue: City project, as a strategic search that investigates the dynamics of the contemporary Bucharest.

These chapters aim is to adapt to the local urban conditions by developing negotiation tools, and in the same time by drawing attention on marginal and trivial topics such as banality, improvisation or illegality as active ingredients of the local urban culture. The projects of studioBASAR range from art installations, urban research to competitions and different typologies of residential and public buildings.

Irina Tulbure / 1978, București Arhitect, asistent universitar în cadrul Departamentului Istoria și Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului al UAUIM. Masterat în Conservarea Monumentelor Istorice şi doctorat în arhitectură cu teza Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960: Constrângere și experiment.

Architect, teacher assistant in the History and Theory of Architecture and heritage Conservation department at UAUIM. Master degree in Historic Monuments Conservation and PhD with the dissertation on Architecture and Urban planning in Romania between 1944 and 1960: Constraints and Experiment

The Would-Be City l 295

Imaginaţi un fragment de viitor, desenaţi-l şi trimiteţi-l la adresa viitor@plusminus.org.ro.

Imagine the future, draw it and send it to us at viitor@plusminus.org.ro.

NotiĹŁe / Notes

10,63 lei wwww.imaginetact.ro www.plusminus.org.ro