Revista Altfel decembrie 2017 by Revista Altfel.

CUPRINS travel

From Shanghai, with love

)

cariera

Afacerea “ARTA”

OAMENI ALTFEL 44

Secrete bine păzite cu Edith Torony

Timișoara - incubator pentru artiști

Ea este Ana

lifestyle

Asociația Bardeau. Din dorința de a face bine

Cum evităm să “aruncăm la coș” o relație de cuplu, dacă ea poate fi reparată?

Punctul lui Forte

CUPRINS fashion

82 editorial:

Obscure Sparkle

health &beauty

Moșule... ce tânăr ești!

102

De Revelion vreau să pot purta o rochie mulată pe corp

lunar 109

Descoperiri științifice

112

Carte

FOOD 108

Banana Bread

AUTO 110

Top 5 maşini pe care le aşteptăm în 2018

113

Film: Timișoara Film Society

echipa altfel redactor șef Sorana Ionescu sorana@citestealtfel.ro creative director Diana Ghiba diana@citestealtfel.ro digital content editor Ciprian Roman ciprian@citestealtfel.ro MARKETING SPECIALIST Aliona Tcaci aliona@citestealtfel.ro junior graphic designer ioana Viționesc business partner Simona Buț www.advents.ro

LIFESTYLE Corina Sfia Aurelia Marcoane TRAVEL Giorgia Harasim FASHION TEAM Andreea Micle OFFICIAL FOTO Cristina Ivaşcu OFFICIAL MUA Bojiţa Ilici HEALTH Dr. Lavinia Bratu Raluca Başu AUTO Daniel Bătrîn CARIERă Aurel Rusu CRITICS CARTE & FILM Andreea Iulia Toma Alexandra Elena Jebelean SALES MANAGER George Regep george@citestealtfel.ro 0727 089 734 SALES Simona Buț simona.but@advents.ro

foto coperta: Cristina Ivascu graphic design: Diana Ghiba

EDITORS

Contact Str. ștefan cel Mare nr 53, Timișoara, jud. Timiș Email: contact@citestealtfel.ro Online: www.citestealtfel.ro Facebook: www.facebook.com/citestealtfel Publicitate: publicitate@citestealtfel.ro 0727 089 734 / 0766 488 822 Colaborare & parteneriate: contact@citestealtfel.ro

Un proiect creat de

disomedia creativityunleashed Business Partner

Altfel este o publicație Diso Media. Toate drepturile rezervate. Revista și articolele publicate sunt protejate conform legii privitoare la copyright. Este interzisă reproducerea, copierea, transmiterea electronică sau prin orice alte mijloace a conținutului revistei fără permisiunea scrisă a Diso Media. Redactorii revistei sunt responsabili pentru conținutul articolelor. Fotografiile modelelor care apar în revista Altfel au rol strict vizual. Altfel nu își asumă sub nici o formă implicarea modelelor respective în subiectele articolelor pe care le ilustrează. Imagini: dollarphotoclub / freepik / fotolia / iStock / shutterstock

ISSN 2359 – 862X Tipar realizat de:

editorial Decembrie a început ca o lună a vitezei. Am avut două săptămâni la dispoziție ca să pregătim ediția pe care tu o ții acum în mâini. Ne-am grăbit, am gafat, am refăcut… îmbătați de promisiunea sărbătorilor iminente și a zilelor libere, relaxante, petrecute alături de cei dragi. Probabil și tu simți sau ai simțit nerăbdarea aceea de a termina anul în curs, mai ales când știi că mai sunt atât de puține zile, și de a îți da, parcă, re-start întregii vieti… cu noi speranțe, noi țeluri, noi vise de îndeplinit. Avem planuri mari pentru revista Altfel, anul viitor, pe care abia așteptăm să le împărtășim cu tine. Împlinim în curând 4 ani (la care sperăm să mai adăugăm încă cel puțin 4), care s-au dus ca un vis frumos și pe a căror experiență vrem să o fructificăm la maxim în anul care vine. Ediția de față este dedicată artei… de fapt, artiștilor timișoreni (autohtoni sau adoptați). Pentru că ne înfrumusețează privirile și ne îmbogățesc imaginația cu tot ce fac, pentru că își împart lumea plină de culoare cu noi și pentru că reprezintă Timișoara cu mândrie. Te invităm să îi descoperi. Mulțumim că ne citești. Fără tine, nu am fi Altfel! Îți dorim să ai un nou an fix așa cum îl visezi tu!

Diana Ghiba creative director

s r o t i ed

S K C PI ionesc

ana Viț

t de: Io realiza

Makeup artist: Pasionată fiind de makeup, studiez și apreciez mulți artiști din domeniu, însă când vine vorba de tehnică impecabilă și creativitate, lucrările Iulianei Sandu mă inspiră de fiecare dată.

www.citestealtfel.ro

Deco: Fairy lights - se găsesc sub multe forme și sunt potrivite în decembrie sau în orice altă lună a anului. Ghirlandele luminoase oferă o atmosferă aparte oricărei încăperi, iar modurile în care se pot folosi ca decorațiuni sunt nelimitate.

Beauty: Fardurile Melkior - sunt de calitate, accesibile și au o mare varietate de nuanțe și texturi, iar eu nu pot să nu îmi cumpăr câteva de fiecare dată când intru în magazin.

Carte: Cronicile Wardstone de Joseph Delaney Cărțile sunt pline de suspans și te fac să le citești cu sufletul la gură de la prima până la ultima. Seria reprezintă o lectură pe care o recomand oricând și oricui, indiferent de vârstă. Eu leam citit de vreo trei ori de-a lungul timpului și de fiecare dată mi-au plăcut la fel de mult.

Serial: Ultimul serial pe care l-am văzut a fost Rick and Morty și am rămas impresionată de originalitatea, umorul și inteligența prin care a fost creat.

Party venue: În ultima vreme, în Timișoara, cel mai bine m-am distrat în database. Clubul nu mă dezamăgește niciodată când vine vorba de invitații din spatele pupitrului.

Muzică: Pentru că e sezonul sărbătorilor, nu pot să nu ascult melodiile de Crăciun interpretate de Frank Sinatra și Nat King Cole.

trăiește altfel

Frumusetea de la bisturiu la artă

Chirurgia estetică este un subiect controversat, dar totodată atât de prezent în zilele noastre. Oricât de greu ne este să recunoaștem, aspectul fizic joacă un rol important în viețile noastre, influențând felul în care ne percepem și suntem percepuți, iar cu ajutorul chirurgiei estetice putem interveni acolo unde natura sau vârsta nu s-au descurcat prea bine. Am stat de vorba cu d-ul Conf. Univ. Dr. Med. Zorin Crainiceanu despre ce presupune meseria de chirurg estetician, ce înseamnă frumos și care sunt trendurile actuale din acest domeniu.

Care sunt cele mai solicitate proceduri în rândul femeilor? Dar al bărbaților? Foarte mulți oameni moderni își doresc să arate mai bine, să fie mai frumoși. Din rațiuni destul de diverse! Dar majoritatea pentru a se simți mai bine cu ei înșiși! Iar chirurgul plastician are, în cel mai înalt grad, pregătirea și capacitatea ca, modelând țesuturile vii, să dea sau să redea frumosul! Cel mai des sunt solicitate, la femei, intervențiile de înfrumusețare a sânilor: mărire de sâni, ridicare cu mărire de sâni. Dar frecvente în ultimul timp, atât la femei cât și la bărbați sunt și intervențiile chirurgicale de întinerire a feței: liftingul facial,

www.citestealtfel.ro

corecția pleoapelor, a șanțurilor din jurul gurii și ochilor! Care a fost cea mai mare provocare de până acum? Toate solicitările sunt provocatoare, atât pentru că nici o pacientă/un pacient nu seamănă cu alta/ul, deci și intervențiile au un grad mai mare sau mic de unicitate, cât și datorită echilibrului pe care trebuie să-l construim/creăm între așteptările pacientei/ pacientului și rezultatul pe care putem să-l obținem. Cel mai dificil este să reușești să obții rezultatul dorit de pacientă/ pacient în condițiile limitărilor impuse de procedura în sine și de situația inițială, după ce pacienta/pacientul a fost

informat corect și complet asupra limitelor posibilităților/ limitelor procedurilor tehnice și a riscurilor inerente fiecărei proceduri. Nu poți obține orice rezultat dorit: să faci nasul, buzele, sânii ca ai lui… ! Întotdeauna țin cont de ceea ce există deja și ceea ce consider că reprezintă idealul de formă și volum pentru un aspect plăcut, frumos, estetic. Și întotdeauna sunt și riscuri pe care pacienta/pacientul și echipa medicală și le asumă împreună! Și acesta este încă un lucru de subliniat: este o muncă de echipă anestezico-chirurgicală, atât de pregătire preoperatorie, cât și în sala de operație și în îngrijirea postoperatorie, care

duce la obținerea celui mai bun rezultat posibil în condiții de maximă siguranță! Pentru asta sunt esențiale pregătirea profesională, comunicarea și rodajul echipei, asociată cu o coordonare profesionistă și o comunicare de calitate foarte bună între membrii echipei, dar și între echipă și pacient și eventualii aparținători. Ați fost vreodată în situația de a refuza vreo operație?

Sigur că am refuzat paciente. În situația în care rezultatul pe care consideri că poți să-l obții nu corespunde cu așteptările pacientei, este mult mai indicat să refuzi operația respectivă! Din acest motiv, comunicarea cu pacienta este esențială și necesită timp. De obicei este nevoie de minim două întâlniri preoperatorii, una de informare generală și specifică cu etalarea soluțiilor alternative și următoarea

Conf.Univ.Dr.Med. Zorin CRAINICEANU medic primar chirurgie plastica, estetica si microchirurgie reconstructiva doctor in stiinte medicale

Frumusețea înseamnă în primul rând armonie: armonizarea formelor și volumelor în cel mai natural mod posibil! De altfel cel mai dificil de reprodus este naturalul.

pentru detalii și programare, când se răspunde la întrebările și nelămuririle inerente și se definitivează soluția procedurală sau combinația de proceduri, limitele rezultatului cu etapele evolutive ale tratamentului și se asumă riscurile existente. În ce măsură trendurile internaționale își pun amprenta pe standardele de frumusețe în România? Categoric este necesară o menținere a cunoștințelor la cel mai actual nivel. Pentru că și pacienții se informează permanent și internetul este o sursă constantă. Și pentru că trebuie să oferi pacienților tăi cel mai adecvat/potrivit tratament cu putință. Nu toată informația este însă de calitate și uneori, e mai greu să aduci pacienții prost informați pe făgașul normal, decât să transmiți informația corectă unui neavizat! Deși majoritatea lucrurilor mari se schimbă greu și puțin, eu personal consider că proba timpului trebuie să supună toate noutățile de pe paleta medicinei estetice, totuși sunt cercetări noi și cerințe care pot face diferența între un rezultat foarte bun sau excepțional și un rezultat, să zicem, satisfăcător! Și nu doar cunoștințele trebuie menținute la nivel adecvat, dar și dotarea tehnică! Este obligatoriu ca aceste proceduri să se desfășoare în medii cu standarde deosebit de ridicate din punct de vedere tehnologic, pentru a asigura mediul de siguranță necesar! Ce înseamnă frumos pentru dumneavoastră? Frumusețea înseamnă în primul rând armonie: armonizarea formelor și volumelor în cel mai natural mod posibil! De altfel cel mai dificil de reprodus este naturalul. Cel mai greu este să înfrumusețezi fără să se vadă că ai trecut pe acolo, să nu își dea nimeni seama că acel frumos este lucrat/artificial! Iar plasticianului îi revine nobilul rol de a dărui proporție, armonie, într-un cuvânt: frumusețe. Care sunt motivele pentru care ați ales această meserie? Chirurgul plastician modelează țesuturi vii! Și în acest fel ne atingem scopul: să dăm exteriorului frumusețea, armonia care să atingă interiorul: frumusețea corpului să influențeze, să amplifice frumusețea sufletului! Oamenii să devină nu doar mai sănătoși, dar frumoși, buni. Și trebuie să considerăm această cunoaștere, această capacitate, un dar divin care vine însoțit de o mare responsabilitate!

Închei urând tuturor cititorilor sărbători luminate, cu bucurie și un An Nou bun!

trăiește altfel

CARIERă | TEXT: Aurel Rusu - www.aurelrusu.ro

Afacerea „ARTA”

rta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane. Într-un sens mai larg, termenul artă desemnează orice activitate care se bazează pe cunoștințe, exercițiu, percepție, imaginație şi intuiție. Așa spune Wikipedia, iar eu sunt perfect de acord. În articolul de mai jos punem reflectorul pe câțiva oameni care au făcut o afacere profitabilă din artă, aici în Timișoara sau în județul Timiș. În deschidere, vreau să precizez că cele mai importante galerii de artă din oraș sunt mereu pline; două dintre ele sunt în centru, pe ruta principală de promenadă (Piața Victoriei – Piața Operei – Strada Mărășești) și eu le urmăresc periodic.

Dacă tot suntem în centrul orașului, acolo este acum un târg de crăciun și e plin de oameni care au făcut din artă o afacere; adică oameni care vând diverse lucruri făcute de ei însăși: origami, împletituri, tablouri și icoane pe lemn și coajă de copac, cercei și brățări făcute de mână, decorațiuni de sezon, haine și pulovere tricotate, etc. Tot aici intră și cei care îmbină arta estetică cu cea culinară: am văzut dulcețuri și murături care se integrau perfect în borcane alături de emoticoane și logo-uri de companii celebre. Pentru început, îți prezint “Lutelier”. Povestea lor începe în anul 1999 în atelierul Tereziei Costineanu din Dumbrava, Timiș. Ea este cea care a pornit afacerea de olărit, în care a atras-o și pe

fiica ei Carolina. În 2002 Carolina îl întâlnește pe Ioan Brița, cu care se căsătorește mai târziu. Acesta, observând frumusețea obiectelor de lut ce ies din mâinile celor două femei, le convinge să ducă activitatea la următorul nivel și să transforme pasiunea într-o afacere. În 2015 au accesat fonduri europene ce le-au permis să își extindă și modernizeze atelierul, și în același timp să ofere locuri de muncă comunității locale. Aici, în comuna Dumbrava, echipa „luterierilor” construiește obiecte decorative din ceramică, căni, vaze, farfurii și boluri decorative pe care le vând la târguri de profil, la târguri de paște și de crăciun – dar și online pe marile platforme de e-commerce.

trăiește altfel

CARIERă

[Teatru Verde – atelier floral] organizează și workshopuri cu flori pentru persoanele interesate să învețe cum să-și facă propriile buchete de mireasă, sau decorațiuni pentru masa de Crăciun [etc]. Diversitatea produselor și calitatea ridicată i-au făcut cunoscuți; cum s-ar spune, au pus atelierul lor pe harta României. Dar ceea ce i-a făcut faimoși este decorarea obiectelor din ceramică, activitate pe care au diversificat-o în urma achiziționării cuptoarelor electrice, care oferă un control mai bun al temperaturilor și timpilor de coacere. Pentru a fi mai aproape de comunitate, obișnuiesc să organizeze ateliere creative 28

www.citestealtfel.ro

pentru copii, în parcuri și la târgurile de paște și de crăciun. Deși acestea sunt orientate în principal către cei mici, s-a observat interes și implicare și în rândul adulților. Pentru povestea a doua, rămânem în zona artizanatului, dar trecem de la lut la flori și vorbim despre “Teatru Verde – atelier floral”. Diana Toma este persoana din spatele acestui business, și totodată cea care imaginează, desenează, realizează buchetele,

aranjamentele florale și toate celelalte elemente decorative pe care le întâlnim la nunți, botezuri, cocktailuri, petreceri corporatiste și… oriunde este nevoie. Dar munca ei nu se oprește aici; Diana organizează și workshopuri cu flori pentru persoanele interesate să învețe cum să-și facă propriile buchete de mireasă, sau decorațiuni pentru masa de Crăciun, sau poate un buchet frumos de oferit soției sau mamei într-o zi frumoasă și cu mult soare. Dacă în primele două povești, artiștii foloseau mâinile pentru a se exprima și a da viață ideilor lor, în cea de-a treia, artistul își folosește întreg corpul – pentru că acum este vorba despre dans. Răzvan Tocoianu a pus bazele școlii de dans Salsa With Attitude în Februarie 2007, fiind printre primele școli care au adus acest stil de dans în Timișoara. De-a lungul celor 10 ani de existență a avut și perioade mai bune, și perioade mai puțin bune, dar a trecut peste toate cu fruntea sus și cu zâmbetul pe buze – deoarece a vrut și a insistat să transforme pasiunea pentru dans și muzică într-o afacere în care să se regăsească, iar timpul investit să nu fie muncă, ci plăcere. Pentru că salsa, odată un hobby, a devenit un adevărat stil de viață. Astăzi, studioul SWA oferă cursuri de dans pentru adulți și pentru copii, dar și dansul mirilor sau dansuri de grup. L-am întrebat pe Răzvan care este secretul succesului său, și mi-a zis așa: un mix echilibrat între pasiune, perseverență și idei noi (în același timp atrăgătoare și în pas cu tendințele actuale). Eu am ales doar 3 exemple de oameni care au transformat arta într-o afacere. Deci, se poate! Și sunt sigur că mai există încă mulți alții, la fel ca ei. Dacă știi și tu alți oameni care au o afacere din artă, indiferent despre ce formă de artă e vorba, fii de treabă și spune-ne și nouă, printr-un mesaj la adresa redacției www.citestealtfel.ro/ contact.

from , i a h g n a h S e v o l with

Luna aceasta, în loc de clasicul articol de travel, ne-am gândit să vă stimulăm vizual printr-o călătorie atipică prin Shanghai. Astfel că, Andreea Micle vă propune, în paginile ce urmează, un articol vizual menit să vă încânte ochii și să vă incite imaginația. Haideți să descoperiți un Shanghai așa cum nu l-ați mai văzut vreodată, un Shanghai capitală a fashionului.

Photo - Sofia Narbut Model - Polina Agarkova-Nepeipivo Styling- Andreea Micle Location - Yuyan Garden & East Nanjing Road, Shanghai

trăiește altfel

Blazer - DZHAVGARAT -170$ Eșarfă - DZHAVGARAT - 50$ Pantaloni - H&M

www.citestealtfel.ro

GeacÄ&#x192; piele, bralette Eva Sviridova - pret la cerere T-shirt - COMPTERESTED

www.citestealtfel.ro

Palton - DZHAVGARAT - 450 $

trăiește altfel

Vestă - Mila Andrest - preţ la cerere Mâneci - DZHAVGARAT - 50$ Rochie - Eva Sviridova - preţ la cerere

www.citestealtfel.ro

Vestă - Mila Andrest - preţ la cerere Mâneci - DZHAVGARAT - 50$ Rochie - Eva Sviridova - preţ la cerere

trăiește altfel

Vestă - Mila Andrest - preţ la cerere Mâneci - DZHAVGARAT - 50$ Rochie - Eva Sviridova - preţ la cerere

www.citestealtfel.ro

Rochie - DZHAVGARAT - 300$

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

Cămașă - Mila Anderst - preţ la cerere Mâneci - DZHAVGARAT - 50$

www.citestealtfel.ro

oameni altfel | realizat de: aliona tcaci

Secrete bine păzite cu...

Edith Torony

“C

uloarea este pentru Edith Torony un instrument indispensabil de reprezentare: intensă până la strălucire, uneori chiar electrică, poate fi transparentă, diafană sau umbrită de tensiuni; vie, dezinvoltă, fixează, delimitează și unifică, analizează ori abstrage, nuanțează, valorează, transmite sau sugerează.” (Dr. Doina Păuleanu, critic de artă, Directorul

Muzeului de Artă Constanța) Forme atipice, un haos ordonat, mesaje ascunse, mesaje directe și foartă multă atenție pentru detalii. Lucrările lui Edith Torony, artistă timișoreancă, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, șochează, instigă, vorbesc. Iată ce am aflat, stând de vorbă cu ea. Când și cum a început pasiunea ta pentru pictură? Am crescut în atelierul tatălui meu, fiind și el artist, așa că mereu am văzut albume de artă, l-am văzut pictând și am trăit

zilnic în mirosul de terebentină... Poate la început, fiind copil, l-am imitat doar, abordând aceleași teme tratate de el în câteva schițe și tempera. Tot trecutul meu este legat de pictură, făceam și bradul în atelier, miam construit chiar și o casă din cutii de detergent acolo, deci era un fel de safe zone, așa cum a rămas și acum de altfel. Pe la 13-14 ani am început să lucrez pentru prima oară în ulei și cred că de aici a început totul de fapt. Cea mai mare dezamăgire a mea a fost că nu s-a putut înființa secția de pictură de la liceul de arte, neavând destui candidați, așa că am ales grafica. Pictam acasă și uneori mă ceream de la școală ca să vin să lucrez. Abia în facultate am studiat pictura și am simțit cu adevărat că îmi aparține, sau că îi aparțin... și abia atunci am ajuns să apreciez că am studiat grafica. Care este cel mai mare obstacol de care te-ai lovit de când ai decis să mergi pe acest drum? Dar cea mai mare satisfacție? Eu sunt singurul meu obstacol, nu îmi vine în minte ceva mai greu decât propria incapacitate de a crea, momentele în care oricât te-ai chinui nu poți scoate nimic și din care se nasc niște frustrări enorme... și de aici vine răspunsul la a doua întrebare, clar cele mai mari satisfacții vin din materializarea unui proiect, sau din nașterea unei idei interesante. Numai că aceste satisfacții durează puțin, nu pot trăi din trecut, trebuie mereu să îmi demonstrez că pot altceva poate mai bun, că nu mă repet și că trebuie să continui. Ce faci când nu pictezi? Ce alte pasiuni mai ai? Când nu pictez acumulez. Am o pasiune mare pentru fotografie, cărți și filme, dar am impresia că nu este destul timp să fac tot ce îmi doresc. Ai avut de curând o expoziție la București Junkyard Symphony. Care este

trăiește altfel

oameni altfel

povestea proiectului, mesajul? Da, am avut. Expoziția a avut loc la galeria Senso din București și a venit ca invitație după ce începusem deja să colaborăm. În seria Junkyard Symphony continui să studiez același spațiu de la periferia orașului Timișoara unde locuiesc, pe care îl explorez din 2012 prin

concordanță cu schimbările la care a fost supus spațiul, în urma extinderii orașului și a populării zonei, fiind tot mai accesibil omului, au început să apară reziduuri din plastic, sintetice, de la ambalaje strălucitoare și colorate, până la tuburi de plastic, fire de curent inestetice, stâlpi și sârme, tot felul de

Eu sunt singurul meu obstacol, nu îmi vine în minte ceva mai greu decât propria incapacitate de a crea, momentele în care oricât teai chinui nu poți scoate nimic și din care se nasc niște frustrări enorme...

diferite mijloace: fotografie, manipulare digitală sau pictură. În perioada 2013-2014 am studiat în acest spațiu jgheabul, ca element care se regăsește în aproape toate lucrările din seria Vertical Absorption. Pe măsură ce am pus punct acestei serii, în 46

www.citestealtfel.ro

obiecte care începeau să îmi atragă atenția, tot ce era aruncat sau nu se integra. Deși pornesc de la același spațiu real, existent și apropiat mie, îl transform în funcție de anumite întâmplări, de tot ceea ce colectez pe parcursul zilelor. De unde și numele de

„junkyard”, un fel de Recycle Bin al memoriei, al inconștientului, uneori indescriptibile aceste elemente, cărora nu le găsesc sensul, proveniența... Un fel de arheologie personală sub forma unui peisaj haotic, populat cu tot felul de obiecte pe care le respingem, de care nu mai avem nevoie, reprezentări abstracte, alteori cu origini în figurativ, întotdeauna la limită. O frumusețe aparentă a tot ce e reziduu, al ambalajului atrăgător, dar lipsit de conținut. Un spațiu dezolant, invadat de tot ce nu ne mai trebuie, de care nu ne scăpăm ușor. Începând cu cele două lucrări sub titlul Party Is Over din 2015, ce reprezentau resturi lăsate de oameni pe malul mării, după ce aceștia s-au simțit bine, am mers mai departe cu același subiect în seriile Periphery of Memory, trimițând astfel simbolic către o dimensiune psihică și ajungând treptat la seria Junkyard Symphony, odă haosului, a reconstrucției, a recompunerii, reducând totul la un loc de joacă reciclat, o lume second-hand specifică timpurilor noastre, de care nu ne mai putem dezice. În ce măsură crezi că este influențată arta de digital și cum crezi că va evolua acest lucru în timp? Nu de mult am început și vreau să realizez o mini serie de schițe pe tabletă, deci cred că digitalul ne influențează, ne acaparează și eu nu văd nimic rău în asta. Avem acces rapid la informații și la o grămadă de instrumente ce pot fi folosite în scopuri creative. Oriunde te uiți vezi artiști care folosesc medii noi sau se ajută de ceva digital, indiferent de rezultatul final. Totuși mediile tradiționale nu cred că vor dispărea prea curând, își au frumusețea lor, iar diversitatea asta e foarte mișto. Ce planuri de viitor ai? Nu îmi plac planurile de viitor.

social | text: Aliona Tcaci

asociația

Bardeau

din dorința de a face bine A dărui este mai mult decât un gest frumos, mai mult decât bucuria celui care primește, mai mult decât soluționarea unei probleme iminente. A dărui înseamnă speranță, încredere, dragoste necondiționată față de oameni…

Inevitabil, în această perioadă din an, gândurile ni se îndreaptă către cei mai puțin răsfățați de soartă, a căror drum în viață este poate mai anevoios decât al nostru, dar a căror bucurie poate depinde de noi, de ajutorul pe care îl putem oferi. Zilele trecute am avut bucuria de a descoperi Asociația Bardeau. Povestea lor începe în anul 2014, din nevoia de a dărui. În doar câțiva ani de activitate, 48

www.citestealtfel.ro

contele Andre Bardeau alături de membrii asociației, au reușit să facă atât de multe, oferind bucurie familiilor nevoiașe, facilitând copiilor accesul la studii și aducând magia sărbătorilor în casele celor mai puțin norocoși.

Pentru un viitor mai frumos

Branca Talida provine dintr-o familie cu șase membri, foarte

săracă. Toți trăiau într-o singură cameră, dar cu ajutorul asociației, fetița are acum propria ei cameră, total renovată, acest lucru oferindu-i posibilitatea de a-și continua studiile în condiții mult mai bune. De-a lungul timpului, membrii Asociației Bardeau au ajutat foarte mulți copii, asigurândule mediu de învățare propice, mobilând școli și oferind rechizite și toate cele necesare studiului.

Orice ajutor contează

Accidentul de la Colectiv a lăsat în urma lui multă durere și suferință. Impresionați fiind de cazul tânărului Mario Cezar, victima acelui accident, membrii asociației i-au venit în ajutor. Astfel, tânărul a beneficiat de îngrijirile necesare, care i-au fost acordate în Austria. Diagnosticat cu tumoare pe creier, Anghel Gican a fost nevoit să se supună unui tratament de chimioterapie timp de șase luni, în urma căruia resursele financiare ale familiei s-au epuizat. Asociația Bardeau i-a însă aici, Asociația Bardeau continuând să se implice tot mai intens în activități menite să-i ajute pe cei în nevoie. În momentul de față, se lucrează la un proiect prin care asociația sponsorizează Spitalul de Pediatrie Bega din Timișoara, secția de pneumologie înființată de Dr. Ioana Ciuca, specialist Pneumolog, în vederea procurării celor necesare pentru tratamentul copiilor internați.

Implică-te și tu

venit în ajutor, donând suma de bani, care să îl ajute să-și continue tratamentul. Nicolescu Mircea Dan, tată a doi copii, a fost depistat cu insuficiență renală cronică în anul 2015, boală care nu se vindecă, dar care se poate controla prin dializă sau transplant de rinichi. Cheltuielile lunare depășesc cu mult pensia de boală, tratamentul făcut în Austria fiind greu de suportat din punct de vedere financiar. Astfel, membrii asociației l-au susținut prin acordarea sumei de bani, cu ajutorul căreia dl Nicolescu să-și poată continua tratamentul. Au fost multe cazuri, diferite, grave, dar toate tratate cu la fel de multă implicare și pasiune. Ajutorul lor nu se oprește

Trebuie să știi că dacă îți dorești să ajuți, modalități există, ba chiar sunt nelimitate! O poți face chiar prin intermediul Asociației Bardeau, contactându-i.

Dorința de a face bine este motivația lor supremă, iar pentru asta noi le mulțumim!

De-a lungul timpului, membrii Asociației Bardeau au ajutat foarte mulți copii, asigurându-le mediu de învățare propice, mobilând școli și oferind rechizite și toate cele necesare studiului.

trăiește altfel

lifestyle

text: Aurelia Marcoane Psiholog și Psihoterapeut aurelia.marcoane@yahoo.com

Cum evităm să “aruncăm la coș” o relație de cuplu, dacă ea poate fi reparată?

nainte de a intra în inima acestui subiect aș dori să precizez două aspecte. Primul este faptul că acest articol este destinat cuplurilor care s-au format pe baza sentimentului de iubire reciprocă și pe valori și credințe comune. Aceste cupluri au fost funcționale însă, odată cu trecerea anilor, au apărut diverși factori precum rutina sau micile neînțelegeri inerente, lucruri

care au transformat relația întruna mai puțin armonioasă. Iar al doilea aspect este acela că e necesar ca ambii parteneri să își dorească să “repare” ceea ce simt că s-a “deteriorat” în timp. Aflându-se în acest impas, în mintea celor doi apare întrebarea: “mai are sens să fim împreună sau mai bine ne despărțim, pentru că uite și alții s-au despărțit și și-au refăcut viața!?” Ei bine, poate veți spune că

trăim într-o lume în continuă mișcare, în care nimic nu mai e durabil și nu avem decât să ne adaptăm cerințelor ei. Vedem în jurul nostru că relațiile se schimbă precum garderoba în noul sezonul și ajungem să credem că așa e viața. Vreau însă să vă contrazic puțin pe cei care gândiți astfel și să vă spun că ASTĂZI, singurul loc care ar trebui să ne ofere siguranță, liniște, căldură, înțelegere, iubire și armonie ar trebui să fie tocmai relația noastră de cuplu. Partenerul nostru, cel pe care l-am ales cândva să îl iubim, ar trebui să fie persoana care ne cunoaște cel mai bine și căreia să îi împărtășim toate gândurile bune și rele. Și înainte de a “arunca la gunoi” relația actuală să vă gândiți de două ori. Și să vă mai gândiți la un aspect deosebit de important, acela că atâta timp cât nu schimbi lucruri la tine, poți schimba câți parteneri vrei, că vei ajunge în același punct. Pentru că în general, așa suntem construiți, să atragem ceea ce suntem astăzi. Deci, nu întâmplător astăzi suntem cu o anumită persoană sau poate suntem singuri. Cu toate acestea, dacă revenim puțin la relația de cuplu care în prezent nu mai e satisfăcătoare, întradevăr e destul de greu să “repari” ceva ce odată s-a “stricat”, mai ales dacă acele “fisuri” au lăsat răni emoționale adânci, DAR nu imposibil! Așa cum spuneam mai sus, acest trăiește altfel

lifestyle lucru este posibil doar în cazul în care ambii parteneri își doresc asta și DOAR în situația în care fiecare dintre cei doi este dispus să schimbe cu adevărat (nu doar din vorbe) comportamentele care au condus la conflict, neînțelegere, stări de rău. Este demonstrat faptul că dacă doar unul dintre cei doi parteneri își dorește să continue iar celălalt nu, relația nu mai poate fi resuscitată. De aceea este important să știi ce vrei și să vorbești deschis cu partenerul tău pentru a afla ceea ce își dorește și el cu adevărat. Astfel, dacă aveți aceste informații și simțiți că aveți pentru ce lupta, sunt câțiva pași simpli care pot schimba în bine atmosfera de cuplu: Reamintiți-vă de momentele în care ați pornit la drum împreună, ce vă aducea atunci fericire și încercați să retrăiți acele momente povestindu-le împreună sau chiar mergând în locurile în care v-ați cunoscut și unde a început relația voastră de iubire. Gândiți-vă care sunt lucrurile care v-au legat iar dacă în prezent ele au rămas aceleași, înseamnă că relația are mari șanse să fie “resuscitată”. Reamintiți-vă acele lucruri. Identificați comportamentele care vă deranjează la celălalt, discutați-le pe un ton nonacuzator și încercați să găsiți împreună soluții pentru rezolvarea lor. Spre exemplu, folosiți expresia “mă deranjează comportamentul tău în situația x” și nicidecum să îi spuneți “ești prost, cum să faci așa ceva?”. După ce ați identificat comportamentele deranjante, treceți la acțiune! Schimbați ceea ce vă face rău vouă sau relației. Altfel, rămâneți la stadiul de vorbe și discuții și vă învârtiți în același cerc vicios. Dacă aveți copii împreună, este necesar să fiți cât se poate de sinceri, maturi, deschiși și dornici de a repara relația de cuplu într-un timp relativ scurt, 54

www.citestealtfel.ro

pentru ca micuții să nu simtă tensiunile dintre voi și să fie mai târziu afectați direct de ele. Stabiliți împreună un termen până la care vă angajați să faceți anumite schimbări. În situația în care vă doriți să reparați relația dar nu reușiți singuri să relaționați astfel încât să readuceți armonia în prim plan, apelați la un psihoterapeut. Acesta vă poate ajuta să “negociați” și să stabiliți anumite limite peste care să nu mai treceți pentru a evita să mai ajungeți în situații de conflicte minore care ulterior adunate și cumulate, se vor rostogoli ca un bulgăre de zăpadă peste amândoi. În Statele Unite există un tip de psihoterapie pre-maritală care tocmai asta face: ajută cuplurile să se pregătească pentru ceea ce înseamnă viața de familie. Și la noi, psihoterapeuții pot face asta dacă le solicitați sprijinul. O relație de cuplu este formată din două persoane și nu va funcționa din inerție dacă nu veți depune eforturi și nu veți face mici concesii de ambele părți. Dar sigur, pentru asta, este necesar ca principalul obiectiv să fie binele relației voastre. Dorința de a iubi și de a fi iubit aparțin de ființa noastră. Iubirea ne dă de cele mai multe ori sentimente superioare dacă reușim să o cunoaștem și să o întreținem. Ne oferă multă profunzime, siguranță și căldură. Pe scurt, suntem fericiți, ne simțim împliniți și avem o stare interioară de bine atunci când ea există. E nevoie însă să fim capabili să identificăm corect sentimentele noastre și dacă e vorba despre sentimentul de iubire, să fim conștienți că el nu dispare la prima ceartă. Însă, pentru a identifica corect ceea ce simțim, este nevoie mai întâi să ne cunoaștem pe noi, să ne conștientizăm și acceptăm limitele, calitățile și defectele și să știm foarte bine ce ne dorim cu adevărat: o relație de dragul de a avea o relație și a fi

în rând cu lumea sau de teama de singurătate, ori o relație cu adevărat autentică, în care fiecare vine cu bune și rele, fără să ascundă sub preș defectele, fricile, emoțiile sau gândurile negative?! Dacă te afli în situațiile de mai sus, fie că ai o relație pe care vrei să o repari, fie că ai o relație superficială, din diverse motive, cu siguranță îți dorești o relație autentică, frumoasă, armonioasă. Iar pentru asta este nevoie: · Să nu te amăgești că poți avea o relație ok atâta timp cât tu ești nemulțumit de tine și de viața ta. Partenerul vine ca o completare a ta, nu pentru a estompa rănile și fricile tale; · Să te cunoști mai bine (dezvoltarea personală în câteva ședințe de psihoterapie te poate ajuta mult); · Să scapi de teama de singurătate pentru a nu mai sări dintr-o relație în alta până la epuizare dar cu același rezultat prost (tot cu ajutorul psihoterapiei vei afla de unde vine frica aceasta de singurătate); · Să afli ce îți dorești cu adevărat și cum arată pentru tine partenerul de viață potrivit (cel ideal sau perfect nu există); · Să schimbi comportamentele care nu îți fac bine și nu te ajută în drumul tău evolutiv; · Să fii conștient că fiecare experiență a avut rolul ei și să vezi ce ai învățat de acolo; · Să ai răbdare și încredere că după toată această muncă cu tine, va apărea și partenerul potrivit ție.

oameni altfel | realizat de: aliona tcaci

interviuri mici cu oameni mari

Timișoara - incubator pentru artiști -

Un lucru care îmi place mult la Timișoara este orientarea spre artă. Orașul ăsta e un adevărat incubator pentru artiștii de elită ai țării. Dintre aceștia, unii aleg să rămână în România, alții pleacă spre alte meleaguri și ne duc numele și faima mai departe.

Următoarea succesiune de interviuri vine ca o dovadă de apreciere și mândrie, sentimente pe care le avem pentru artiștii timișoreni. De la tattoo artiști, la ilustratori și pictori, suntem foarte bogați că-i avem!

trăiește altfel

oameni altfel

Andreea Munteanu (Dushky)

Dushky este o tânără din Timișoara, care a reușit să-și transforme pasiunea în job. Talentul și perseverența sunt punctele ei forte, ajungând în timp să fie unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați artiști de pe meleagurile noastre. Care e povestea ta? Povestea mea e probabil tiparul fiecărui artist, îmi plăceau prea mult orele de desen de la grădiniță, însă mă simțeam limitată de temele date, așa că am mers mai departe și am început să copiez ilustrațiile din cărțile cu benzi desenate și povești pentru copii, atât de mult până când am știut să le fac din cap. Și de atunci nu m-am mai oprit. Am studiat artele vizuale de mică, apoi în școală, liceu și facultate și continui să fac asta și ca freelancer. Care a fost cea mai mare provocare de până acum? 60

www.citestealtfel.ro

Cred că cea mai mare provocare a fost să transform pasiunea de a desena în jobul meu de zi cu zi. În ce măsură se poate trăi din artă, în România? Fiindcă exact asta fac, pot spune că da, se poate trăi din artă. E un peisaj cu dealuri povestea asta: odată urci, odată cobori, însă nu e niciodată plictisitor. Munca, talentul, norocul sau critica, care e motorul creației pentru tine? Cred că norocul nu m-a ajutat

prea des, l-am mai întâlnit până acum, însă nu avem o relație stabilă. În schimb, munca e mereu prezentă și când nu e “de muncit” pentru alții, muncesc pentru mine. Îmi valorific prea mult timpul ca să îl pierd nefăcând nimic. Cu critica am învățat să trăiesc, iar despre talent, aș prefera să îi las pe alții să confirme sau infirme, dar eu cred că e totuși ceva acolo, altfel nu-mi explic cum aș fi ajuns până aici. Care crezi că e impactul digitalului în artă? Impactul e real, e acolo. Lumea merge înainte și se dezvoltă în fiecare zi. Am stat destul de mult împotriva lui dar am învățat cum să-l împletesc cu arta tradițională și de multe ori chiar ajută, să îți poți duce arta mai departe, la noi nivele și să o poți integra în mult mai multe domenii. În multe cazuri, digitalul a înlocuit ce putea să facă mâna, chiar și în artă. Sper totuși că nu va fi acaparată complet.

“

Cred că norocul nu m-a ajutat prea des, l-am mai întâlnit până acum, însă nu avem o relație stabilă. În schimb, munca e mereu prezentă și când nu e “de muncit” pentru alții, muncesc pentru mine.

trăiește altfel

“

Eu sunt pe principiul că, din orice se poate trăi atâta timp cât faci acel lucru bine. Trebuie doar să ai răbdare, să lași timp ca să te cunoască lumea, să profiți de oportunitățile care ți se arată și așa mai departe.

www.citestealtfel.ro

OAMENI ALTFEL

yankoo Omul care poate transforma orice în artă- Yankoo. A abordat arta din foarte multe unghiuri, acest lucru ajutându-l să se perfecționeze. Care e povestea ta? Până la această frumoasă vârstă de 32 de ani am făcut mai multe lucruri care m-au adus în acest punct. Am urmat un liceu de arte plastice, am lucrat ca și graphic designer, hairstylist, decorator de evenimente, atât pe cont propriu cât și ca angajat. Ce mi-a rămas clar în minte este că îmi place să fac tot timpul ceva care îmi stimulează creativitatea. Toate aveau asta în comun. Ceea ce lipsea era libertatea de creație pe care eu o simțeam că-mi este limitată. Așa am ajuns să pictez. Este modul meu de a face ce vreau eu și cum vreau eu fără a deranja lumea care mă înconjoară. Mi-am creat propriul Rai descoperind ce mă face fericit și care mă lasă să mă descopăr în ritmul meu. Care a fost cea mai mare provocare de până acum? Cea mai mare provocare a mea, a fost aceea de a începe. Avem prostul obicei de a lua de bun tot ce auzim în jur când vrem să facem ceva nou, și atunci abandonam. Nu cred că există o cale bună sau rea când alegi să faci ceva nou. Nu ai cum să-ți dai seama, decât după ce îl faci, după ce ai răbdare și-l lași să crească. În ce măsură se poate trăi din artă, în România? Eu sunt pe principiul că, din orice se poate trăi atâta timp cât faci acel lucru bine. Trebuie doar să ai răbdare, să lași timp ca să te cunoască lumea, să profiți de oportunitățile care ți se arată și așa mai departe. Eu nu plec cu

gândul dacă se poate trăi din artă sau nu. Ca în orice ramură, au fost oameni care au făcut bani și oameni care nu. Dar dacă țelul tău este de a face bani din artă, s-ar putea să sfârșești prin a fi dezamăgit. Prefer să urmăresc evoluția mea, povestea pe care o spun prin lucrările mele, sămi îmbunătățesc tehnicile, să învăț mereu ceva nou la construirea împlinirii și fericirii mele. Munca, talentul, norocul sau critica, care e motorul creației pentru tine? Toate sunt parte din motorul creației mele, dar în doze diferite. De muncit, muncim la ceva oricum, că altfel nu are cum să iasă nimic palpabil. Dar nu pun presiune asupra mea când simt că nu îmi iese ceva. Norocul pentru mine înseamnă acea încredere pură, când faci ceva pentru că simți și nu stai să o gândești și să o întorci pe toate părțile. Noroc poți să-l numești doar după ce acesta a avut loc. Critica e bună atâta timp cât nu o iei personal. Trebuie să înțelegem că este viziunea altora asupra lucrărilor tale și că de fapt nu are nicio legătură cu tine. Eu unul prefer să încurajez lauda, pentru că oferă oamenilor încredere, energie, pasiune… exact ca atunci când cineva îți spune că ești frumos, și orice stare neplăcută ai în acel

moment, ți se schimbă și parcă încrederea în tine crește. Care crezi că e impactul digitalului în artă? Orice formă de artă e frumoasă. Fie ea și digitală. Am lucrat mulți ani și încă mai

lucrez grafică pe calculator. Dar niciodată nu vei putea transpune aceeași emoție într-o lucrare ca și atunci când o faci direct cu mâna ta, pe materialul pe care sau din care lucrezi. Mâna lasă așa-numite imperfecțiuni, dar care fac să fie totul mai uman, mai natural și firesc. Pentru că niciodată atingerea cuiva cu mâna pe pielea ta nu va fi la fel cu atingerea unui obiect. Transferul de emoție și energie joacă un rol foarte important atunci când nu există un aparat sau o mașinărie între două sau mai multe persoane.

trăiește altfel

oameni altfel

flaviu roua

De la graffiti la tatuaje, Roua Flaviu este un artist care a ales diverse moduri de exprimare, dar toate extrem de creative. Care e povestea ta? Povestea mea începe în 2004 cu primul graffiti făcut cu spray-uri de proastă calitate, neinițiat fiind, dar condus de impuls și dorință de afirmare. Până în prezent am avut diverse perioade de manifestare, de la ilegal, la firmă de picturi murale, prestând servicii de pictură pentru diverși clienți. Care a fost cea mai mare provocare de până acum? 64

www.citestealtfel.ro

Cea mai mare provocare a fost să schimb tehnica, după 10 ani de aerosol-aerograf am trecut la tatuaje. În ce măsură se poate trăi din artă, în România? Se poate trăi din artă dacă îți cunoști publicul țintă, dacă te

axezi pe o anumită ramură și o fructifici, este de mare ajutor și mediul social virtual. Aduce mult mai repede informația de la consumator la prestator. Munca, talentul, norocul sau critica, care e motorul creației pentru tine? Toate, una fără alta nu au rezultate, dar ce te poate ține la suprafață este munca, în fiecare zi mai faci ceva pentru marele întreg. Care crezi că e impactul digitalului în artă? Impactul digitalului este deja masiv, nu înțeleg unde mai poate să ajungă, dar ne ușurează mult munca, îți crește viteza de redare a imaginii. Momentan încă este un echilibru.

“

Se poate trăi din artă dacă îți cunoști publicul țintă, dacă te axezi pe o anumită ramură și o fructifici, este de mare ajutor și mediul social virtual.

trăiește altfel

“

Pentru mine cu siguranță emoțiile sunt motorul din spatele creației, însă nu este suficient să simți dacă nu ai și acel strop de talent pe care să îl epuizezi în orele de lucru din atelier.

www.citestealtfel.ro

OAMENI ALTFEL

Bianca Rotariu Emoție, detaliu, nou. Bianca Rotariu - un artist care promite Care e povestea ta? Atunci când ești o visătoare, găsești un mod de a-ți aduce în lumea reală visele. Așa se întâmplă în cazul meu. Mi-am construit o lume a emoțiilor colorate, în care m-am refugiat ori de câte ori am simțit nevoia. Pictura este ca un puzzle, iar fiecare tablou este o piesă adăugată la peisajul final, care capătă o nuanță diferită cu trecerea timpului. Este frumos când privești în urmă și vezi o evoluție. Printre primele, cele mai dragi amintiri, sunt acelea în care mama făcea stocul de foi pentru micuța ei, pe atunci în vârstă de 4 anișori. Încă este vie emoția fiecărei linii trasate apăsat cu mâna creionului, care contura un cal, atât. Fiecare bucată de hârtie ilustra un singur cal, la care lucram cu atenție ore în șir, și erau multe astfel de schițe. Caii au ajuns un laitmotiv care mă urmărește și în prezent. Povestea mea în acest domeniu abia acum începe să prindă contur, precum schițele din copilărie, cu încredere, entuziasm și emoție! Care a fost cea mai mare provocare de până acum? În urmă cu 5 ani, sufletul care rezona cu întreaga mea ființă, mama, s-a stins. Abia atunci am reînceput să pictez, după o pauză de câțiva ani, în care îmi pierdusem interesul. Așa,

adevărata provocare a luat naștere. Când nu m-am mai regăsit în nimic din ceea ce făceam, dar ajungeam mereu să caut un moment de liniște în care să pictez, am realizat că este ceea ce uitasem că mă împlinește. Este un altfel de “selfie”, care reflectă ce nu pot alinia într-un șir de cuvinte coerent. Fiecare lucrare nouă este o provocare tocmai pentru că așteptările mele se schimbă și cresc constant. În ce măsură se poate trăi din artă, în România? Mă consider la acest capitol o norocoasă. Atâta timp cât ai o doză de realism, ești un bun observator și mai ales iei în serios ceea ce faci, poți atinge și acel nivel în care să trăiești din artă. Apare și acea nevoie de turnură mercantilă a lucrărilor tale, tocmai pentru a vinde. Ușor cu siguranță nu este, dar există o dorință a oamenilor

de a intra în această lume, de a învăța cum să se raporteze la artă. Apreciez enorm acești oameni și vin ca un imbold. Pofta de a consuma artă se educă, dar și artistul trebuie să se detașeze uneori, să facă un pas în spate și să consulte piața. Munca, talentul, norocul sau critica, care e motorul creației pentru tine? Fiecare pictură este asemeni unei file dintr-un jurnal personal. Pentru mine cu siguranță emoțiile sunt motorul din spatele creației, însă nu este suficient să simți dacă nu ai și acel strop de talent pe care să îl epuizezi în orele de lucru din atelier. Care crezi că e impactul digitalului în artă? Tehnologia a avansat foarte mult și oferă o gamă diversificată de metode de exprimare venind de la artiști care împing granițele artei tradiționale. Prin intermediul digitalului arta are o mai mare popularitate, însă cei care colecționează lucrări de artă au ca principal motiv de achiziționare, unicitatea. Cu toate acestea, arta digitală evoluează de la o zi la alta, influențând astfel modul de prezentare și vânzare din mediul online. Artiștii nu mai au neapărat nevoie de o galerie sau de un curator pentru a ieși pe piață cu lucrările.

trăiește altfel

oameni altfel

Kape Illustration Mixul perfect între cool și adorabil - Kape Illustration Care e povestea voastră? Ne-am cunoscut în 2012, în cadrul echipei Folkolor. Au urmat câteva colaborări, cea mai complexă de pe atunci fiind pentru primul număr din banda desenată, „Terapie de Basm”. Atunci am văzut că lucrăm foarte bine împreună și ne completăm reciproc. Prin octombrie 2013 am decis să formăm echipa Kape Illustration. La început, ce-i drept, nu am știut sigur încotro vom merge, dar s-au ivit o serie de oportunități și colaborări care ne-au format și continuă să ne formeze. Am făcut postere pentru diverse evenimente culturale, desene pentru tricouri, design pentru albume muzicale, design pentru viniluri, iconițe pentru diverse aplicații, decoruri de scene. Avem și două proiecte mari, pe termen lung: o bandă desenată pentru trupa Implant pentru Refuz, numită „Păsări Aprinse”, și un roman grafic, numit Suferar. Lucrăm de ceva timp la ele și ne sunt foarte dragi. Din 2015 și până acum am participat la mai multe expoziții și festivaluri: „Romanian Design Week”, „Vienna Design Week”, „Festivalul Internațional de Benzi Desenate de la Sibiu” și altele. Care a fost cea mai mare provocare de până acum? Fiecare proiect înseamnă o nouă provocare, în sensul bun al cuvântului. Provocarea, pentru noi, în momentul de față, o reprezintă benzile desenate la care lucrăm, cele pe care le-am amintit, decât alte proiecte care vin și pleacă. Sunt adevărate provocări, mai ales dacă ne 68

www.citestealtfel.ro

gândim la timpul dedicat și la modul în care reușim să ne organizăm încât să nu ne compromitem proiectele plătite, cele mai mici. „Păsări Aprinse” chiar reușește să ne provoace în fiecare zi. Lucrăm la ea doar în timpul nostru liber și, printre pagini, ne mai imaginăm cum ar arăta obiectul final. Avem mulți prieteni și cunoscuți care știu de banda desenată pentru IPR și ne întreabă de fiecare dată când ne întâlnim „Când va fi gata?”, „De unde o luăm?”. Ne dorim și sperăm să o finalizăm cât mai curând, pentru ca oamenii să o poată răsfoi. Știm că e așteptată cu nerăbdare și asta ne provoacă și mai mult munca. În ce măsură se poate trăi din artă, în România? Se poate trăi din artă în România. Important este să îți dai seama cam pe unde te-ai situa sau care ar fi acea direcție pe care ai vrea să ți-o asumi din momentul în care vei activa și care ar fi aportul tău în acea zonă. După aceea, este foarte important să te menții activ. Împărtășește activitatea ta cu publicul, prezintă procesul de lucru, arată modul în care abordezi un viitor proiect și soluțiile pe care le-ai găsit. Stârnești curiozitatea publicului, atât prin munca ta, cât și prin modul de prezentare cât mai detaliat și cât se poate de la subiect. Un alt lucru important este să participi la diverse expoziții colective sau personale, festivaluri de artă, etc. Munca, talentul, norocul sau critica, care e motorul creației pentru voi? Toate! Bineînțeles, primează munca. Talentul, critica și

autocritica sau autoanaliza sunt acolo pentru a stabili direcția în care se va muncii, e important să muncești constant, dar trebuie să știi și cum să muncești. Cât despre noroc, „Norocul și-l face fiecare”, vorba vine. Aici putem face o trimitere la întrebarea de mai sus, unde am vorbit despre cât de important este să te promovezi și să împărtășești munca cu publicul larg. Poate rezultatele nu vor veni imediat, dar ele sunt pe drum. Care credeți că e impactul digitalului în artă? Din păcate nu suntem cei mai potriviți oameni pentru a dezbate acest subiect. Lucrăm atât tradițional, cât și digital. Depindem în multe circumstanțe de intervențiile digitale, dar predomină lucrul tradițional. O mare parte din lucrările noastre sunt realizate de mână cu tușuri, creioane, pixuri, acrilice, etc., urmând a fi scanate, ajustate și trecute prin acest filtru digital. Arta digitală are o listă lungă de avantaje, pornind de la comasarea tuturor uneltelor de lucru întrun singur program până la butonul de „Undo”, care îți oferă posibilitatea de a mai încerca nenumărate alte soluții pentru a rezolva o lucrare. Este o metodă atractivă de lucru, deoarece îți oferă diferite variante, de la vectori până la interfețe de softuri, picturi digitale, concept art, animație, 3D etc. Arta digitală, spre deosebire de cea realizată tradițional, îți oferă oricând posibilitatea de a reveni la o lucrare și de a o ajusta sau completa.

“

Arta digitală are o listă lungă de avantaje, pornind de la comasarea tuturor uneltelor de lucru într-un singur program până la butonul de „Undo”, care îți oferă posibilitatea de a mai încerca nenumărate alte soluții pentru a rezolva o lucrare.

trăiește altfel

poezie | text: andrei forte

punctul lui forte moartea este o operă de artă un cerc închis perfect la capătul unui om

www.citestealtfel.ro

adorm în sângele tău lasă omul să se închidă între patru pereți/ să fie tandru cu demonii săi când își ține în brațe genunchii/ tocmai a aflat că moartea-i cel mai fericit sufix/ durerea e atunci când te izbești de tot ce ai crezut că e adevăr până vezi dacă ești mai dur decât realitatea/ e atunci când te oprești înaintea ușii care nu se deschide în doi/ încăperea devine un oraș întreg pe care îl pulverizez de frică/ mă privesc de sus și par un titan încolțit de amintiri care s-a întors în locul din care a plecat să uite/ mușc din pervaz ca să sap după o rază de lună/ e singura care-mi cicatrizează rănile unui război intern/ uite cum se vede iubirea printr-o gaură în perete/ doar când plouă pot să mă deschid ca o umbrelă/ amestec cenușă și vată de sticlă ca să-mi modelez furtuna dar se face gălăgie când transfer geometria unei emoții pe partituri/ un fel de colaps tună din inimă-n inimă/ aud orchestra speriată ori de câte ori se smucesc violoniștii/ îmi acopăr urechile și adorm în sângele tău/

gura ta se apropie ca o armă

storc tricoul de sudoare și sevraj/ se face dimineață curând și trebuie să mă ridic din nou ca o țestoasă răsturnată/ aceeași zi se tot repetă într-un gif în care nu se știe cum moare personajul principal/ povestește-mi sfârșitul scurt/ poate m-a răpus un zmeu cu trei capete de acuzare/ îmi faci semn cu infinitul legat de mână să mă întorc într-o amintire care începe la sfârșitul lui august și se termină mereu/ mai minte-mă cu valuri de femeie zbuciumată/ întotdeauna mi-a plăcut să te am dincolo de geamandură/ ne ciocnim ca un toast iar universul fiecăruia se varsă din cupe crăpate înapoi în pierdut/ marea înghite corăbii cum se-nghit pastilele la sunwaves/ când cred că iubesc de fapt plutesc în derivă pe o scândură din epavă/ la țărm mă joc puțin prin nisip și-mi construiesc un castel pentru săraci în care aș vrea să mă odihnesc însă doar tu știi să mă așezi în pat/ caut în buzunar o inimă care ți-a lipsit dar mă tem că nu pot să ți-o pun insignă-n piept/ din depărtare gura ta se apropie ca o armă/ mă amenință cu tăcerea/ un calm absolut se așterne în mansardă/ e doar plânsul pe care îl aud greierii/ o liniște fără nori/ trăiește altfel

photographed by Cristina Ivașcu MUA Bojița Ilici styling Simona Vegh pulover Bab’s Knitwear 72

www.citestealtfel.ro

oameni altfel | realizat de: aliona tcaci

Ea este Ana E vineri dimineață. Acum câteva zile am stabilit să ne vedem la o cafea. Aproape că am remușcări… cred că am chemat-o prea devreme. “Ah, nu! M-am trezit la cinci azi”, îmi spune Ana zâmbind, “mai aveam ceva de lucru”. Aha! Acum înțeleg cum reușește să le împace pe toate. Mama lui Ari, actriță la Teatrul Național din Timișoara, reprezentantul bicicliștilor în Comisia de Circulație din cadrul Primăriei Timișoara, fata cu Borcanul cu Ulei, project manager la Verde pentru Biciclete și student la masterul de Politici publice și Advocacy. Dar sigur mai e ceva, că vorba aia, pentru unii trezitul de dimineață înseamnă doar prea puțin somn, nu și o garanție a reușitelor. Ana Munteanu are un foc al ei, o energie ce poate mișca multe, care promite. Eram destul de apatică înainte să vină, m-a trezit. O fi conștientă de toată energia asta? Oare ea cum se vede, cine este Ana în ochii ei? Zâmbește. “Sunt la vârsta la care mă descopăr, acum o cunosc pe Ana și începe să-mi placă de ea. Ana e work in progress”. Da, dar este și actriță. Cum a început totul? “E ca o moștenire, am crescut într-o familie în care arta era la ea acasă: mătușa actriță, unchi pictor, naș pictor, mama critic de teatru și producător de emisiuni tv. M-am născut în București, iar o parte din copilărie am locuit în Iași. Mergeam la repetițiile de la Teatrul Național din Iași, unde

erau actori care nu puteau să joace anumite spectacole dacă eu nu eram acolo, jos, lângă scenă. Eram ca un talisman pentru ei, trebuia să fiu acolo ca să le meargă lor bine piesa. Deci drumul spre actorie a fost firesc”. Am văzut-o jucând în multe piese, de fiecare dată în roluri atât de diferite. Dar care a fost cel mai solicitant de până acum, rolul care a provocat-o poate mai mult, care a schimbat ceva în ea? “Culmea, nu a fost un rol pe care l-am jucat la Teatrul Național, ci într-un proiect independent al lui Alex Mihăescu, alături de Claudia Ieremia și Bogdan Spiridon, în Lulu. O mascaradă. A fost un spectacol în care eu am avut foarte puțin text, dar foarte multă mișcare, în contextul în care nu mă împac neapărat cu partea asta, cu coregrafia. Când mi-a spus Alex Mihăescu că urmează să fac chestia asta, nu m-am simțit în stare. M-a încurajat să încerc totuși. Timp de 3-4 luni am lucrat zilnic la coregrafie împreună cu Baczo Tunde și am descoperit niște lucruri fabuloase la mine. Mi-aduc aminte că în seara premierei, a venit cineva la mine și m-a întrebat unde am terminat școala de balet. Am fost foarte mândră de mine, a fost un moment extrem de important”, îmi povestește Ana, “un proiect mic, dar care a avut un impact extraordinar asupra mea. De asta îmi place să spun că teatrul

de la Masterchef la Mastermind

trăiește altfel

oameni altfel pentru mine este mai mult terapie decât meserie. Atunci am descoperit ceva nou la mine, în corpul meu, în feminitatea mea. Imediat după asta am intrat în proiectul Intim - piesa care stă la baza filmului Closer. Mi-am dorit încă din facultate să joc acel rol și uite că universul mi l-a adus. Tocmai pentru că veneam după o altă descoperire a mea, a fost un alt rol ce m-a provocat destul de mult, proiectul Intim a ieșit minunat, acolo a fost cumpăna în actorie pentru mine. Acestea au fost cele mai grele și cele mai frumoase roluri, cele care m-au crescut”. Și rolul de mamă? Cum e să fie mama lui Ari? “Este cel mai frumos rol. L-am așteptat pe Ari, iar atunci când a apărut, am simțit că viața mea a început - acum totul are sens. Este cel mai frumos și provocator lucru care mi se întâmplă, pentru că nu doar cresc un copil, mă cresc pe mine. Îi sunt atât de recunoscătoare pentru modul în care am ajuns să fiu. Încontinuu lucrez la mine, la dezvoltarea mea”. Dar dacă Ari ar vrea să devină actor, care ar fi singurul și cel mai bun sfat pentru el? “S-a întâmplat deja să-mi zică că vrea asta, i se trage din familie. Bunicul lui, Traian Buzoianu, a fost unul din marii actori ai acestui oraș, tatăl lui este actor, a crescut în teatru. Când am auzit de povestea asta de la Ari am avut un gol în stomac, dar orice și-ar dori să fie, noi îl susținem. Singurul sfat pe care aș putea să i-l dau este să-și învețe textul la timp, să nu lase treaba asta pe ultima sută de metri”. Știu că Ana este din București, iar după terminarea facultății s-a mutat în Timișoara. Cum s-a întâmplat asta? “Nu a fost o alegere în momentul respectiv, contextul a fost de așa natură. M-am urcat în tren și am venit aici. În perioada respectivă aveam o emisiune la TVR Cultural și făceam naveta. 74

www.citestealtfel.ro

Facultatea a fost destul de intensă, dar când am ieșit de acolo mă simțeam extrem de neterminată. E greșită ideea că atunci când termini facultatea, automat devii cineva. E nedrept, pentru că de fapt atunci începi, nu ești deja cineva. Eu aveam frustrarea asta, nu știam ce vreau să fac cu viața mea. Pe de altă parte, am fugit oarecum de influența alor mei, nu voiam să simt presiunea faptului că trebuie să fac teatru imediat. Am continuat în perioada respectivă să lucrez la emisiune, trei zile din șapte le petreceam în tren, făcând naveta TimișoaraBucurești. În ianuarie 2011 am intrat în teatru, toate au mers ca unse, rol după rol, nu prea aveam cum și nici nu voiam să ies din malaxorul ăsta”. Bucureștiul totuși este un oraș cu posibilități multiple, în special pentru un artist. Oare i-a părut vreodată rău, a regretat decizia de a se muta? “Niciodată! Și mai mult, din momentul în care s-a născut Ari, Timișoara a devenit acasă, pentru că este orașul perfect în care pot să-l cresc. Mi-aduc aminte, când Ari avea 5 luni, am mers cu el în București. Eram atât de stresată de tot praful din jur, de gălăgie, de agitație, încât atunci mi-am dat seama că oricât de tare iubesc Bucureștiul, nu mi-ar plăcea să-mi cresc copilul în altă parte decât Timișoara”. Știu cum este să te muți din alt oraș, nu mi-a plăcut la început Timișoara, dar a ajuns să-mi fie drag, să-l accept așa cum e. Sunt curioasă de cum s-a schimbat Timișoara în ochii Anei, față de prima impresia pe care a avut-o când s-a mutat aici? “Am o relație deosebită cu acest oraș, îl respect foarte mult. Este o relație foarte umanizată în capul meu și mi se pare că pe măsură ce stau mai mult aici, sunt cumva datoare să-l ajut. E ca într-o relație de prietenie, la orice oră are nevoie de mine, eu

sunt aici să-l ajut. Cu cât îmi dă mai mult mie și copilului meu, cu atât simt nevoia să-i dau și eu mai mult”. Timișoara a câștigat titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. Ce speră că se va schimba datorită acestui fapt? “Mă simt atât de în linia întâi, încât nu pot să-mi permit să sper, trebuie să acționez. Nu am voie să sper, eu pur și simplu pun mâna și fac ceva. Nu pot să am așteptări decât de la mine. Mi-am asumat o serie de proiecte, care cred că vor face bine orașului”. Apropo de asumare, și-a asumat și Borcanul cu Ulei un proiect atât de frumos! Eu așa am descoperit-o pe Ana. Ce se întâmplă acum cu el? “Proiectul are o poveste drăguță. Ari era mic, căutam într-o seară rețete de gătit pe net și am dat peste o informație șocantă: un singur litru de ulei poluează un milion de litri de apă! Wow, eu nu știam asta, iar acesta e genul de informație ce nu te poate lăsa indiferent. Deci ce e de făcut? Păi ok, le voi spune tuturor oamenilor chestia asta! Și uite așa s-a născut proiectul Borcanul cu Ulei. La început mergeam cu Ari, pe o bicicletă, în fiecare sâmbătă și adunam ulei. Între timp, niște voluntari super tari, au zis că oamenii pot să le aducă lor ulei, iar ei mi-l vor da mie ca să-l pot trimite mai departe. Există patru voluntari pe acest proiect, în patru cartiere din Timișoara: Dacia, Șagului, Badea Cârțan și Piața Maria, iar cei care ne scriu pe Facebook că au ulei de dat, primesc contactele voluntarilor și așa ajunge ulei la noi”, îmi povestește Ana cu entuziasm, adăugând “anul acesta, cu ajutorul Fundației Comunitare Timișoara, am reușit să implementăm și un proiect în campusul UVT, de care eu sunt foarte atașată, am muncit mult la el. În momentul acesta, 28 de bucătării din campus

sunt dotate cu recipiente de colectare a uleiului, iar studenții au un afiș cu instrucțiuni pe care să le urmeze. Sper că după terminarea facultății ei să plece deja cu un obicei în sensul ăsta”. Ana este un mare susținător al bicicliștilor din Timișoara, realizând deja schimbări în direcția asta. Datorită implicării ei, avem pista de biciclete de pe pietonală și simt că asta e abia începutul și că urmează să se întâmple multe lucruri faine. De curând a preluat proiectul Verde pentru Biciclete. Care e următorul pas, ce ne pregătește? “Acest proiect vine într-un moment foarte bun, perfect combinat cu alte activități pe care le desfășor în direcția asta. Acum jumătate de an, printr-o conjunctură fericită și oarecum neașteptată, am ajuns să fiu reprezentanta bicicliștilor în Comisia de Circulație, iar implicarea în proiectul Verde pentru Biciclete îmi oferă foarte multe posibilități pentru a putea face ce mi-am propus. Spre exemplu, săptămâna trecută am introdus pe site-ul pedaleaza.ro un formular prin intermediul căruia oamenii ne pot informa în legătură cu problemele din trafic: dacă e vreo bordură prea mare, dacă e o pistă spartă, orice probleme care pot îngreuna traficul bicicliștilor din Timișoara. Dacă până acum nu se știa unde ajung toate aceste reclamații, în momentul acesta ajung la mine, iar eu în fiecare joi dimineață, le pun pe masa de discuții a Comisiei. Astfel pot urmări procesul de soluționare îndeaproape. Acolo mă simt ca un peștișor în apă pentru că se îmbină frumos și cu masterul pe care îl fac acum, de Politici Publice și Advocacy. Iar cu Verde pentru Biciclete mi-am propus să fac multe în direcția asta, să educăm bicicliștii, campanii de advocacy, să îmbunătățim infrastructura. Simt că e cea mai bună combinație care putea

exista pentru mine”. Ana a avut o emisiune la TVR Cultural - Cu rolele prin București. Oare mai cochetează cu acest gând, mai vrea să facă televiziune? “Cum am crescut în teatru, așa am crescut și în televiziune. Am dormit prin cabinele de montaj, televiziunea era acasă pentru mine. În timpul facultății am primit această propunere de la TVR Cultural. A venit totul extrem de natural și da, există discuții să revin aici, la nivel local, dar deocamdată nu e nimic bătut în cuie. În televiziune mă simt ca acasă, pot face oricând asta”. M-am gândit la un exercițiu de imaginație. Dacă ar avea posibilitatea să stea la o cafea cu cineva, oricine, din orice perioadă, pe cine ar alege și ce i-ar spune? “Margaret Thatcher, pentru că e o nevoie de a mea de a înțelege femeile foarte puternice. Aș întreba-o care îi sunt fricile, mi-ar plăcea să-i cunosc slăbiciunile. Am nevoie să știu că oamenii puternici au și vulnerabilități pentru că avem niște așteptări mari de la ei, de la noi, iar la finalul zilei, după ce duci și tu o luptă de a fi cât mai sus, puternic, răbdător, te întrebi: oare oamenii ăia care reușesc, dorm și ei, simt și ei? M-ar ajuta cumva asta”. Mi-a plăcut mult să stau de vorbă cu ea, s-o cunosc pe Ana și-i mulțumesc pentru cât dăruiește, îi mulțumesc pentru cum e. Avem nevoie de astfel de oameni, care să ne inspire, să ne arate că se pot face multe, trebuie doar să vrem suficient de tare și să muncim suficient de mult. “Aveți grijă de orașul vostru, respectați-l, pentru că aceasta e casa casei voastre. Fiți mai personali, mai atenți, mai iubitori!”, e mesajul Anei pentru noi :)

“

Am o relație deosebită cu acest oraș, îl respect foarte mult. Este o relație foarte umanizată în capul meu și mi se pare că pe măsură ce stau mai mult aici, sunt cumva datoare să-l ajut. E ca într-o relație de prietenie, la orice oră are nevoie de mine, eu sunt aici să-l ajut. Cu cât îmi dă mai mult mie și copilului meu, cu atât simt nevoia să-i dau și eu mai mult

trăiește altfel

social | foto: alin stoica

Împreună

putem schimba mentalități

și salva vieți!

inalul anului ne prinde parcă tot timpul nepregătiți, în grabă, neliniștiți și cu promisiuni de planuri mai mari pentru anul ce urmează. Noi anul acesta am crescut mult și suntem tare mândri de toate proiectele, acțiunile și cazurile lui 2017, au fost multe provocări dar și mai multe reușite. Ne dorim enorm ca anul următor să dublăm realizările de până acum așa că avem nevoie de susținerea ta, doar împreună putem schimba mentalități și salva vieți! Redirecționarea celor 20% din impozitul pe profit al firmei tale ne poate da aripile de care avem nevoie pentru a construi casa Pieces of Heaven, locuința temporară perfectă, destinată salvării și îngrijiri a sute de câini și pisici. Ajută-ne să oferim adăpost, liniște și fericire animalelor abandonate, rănite și traumatizate! Redirecționarea celor 20% din impozitul pe profit al firmei tale ne ajută și la sădirea speranței și împlinirea visurilor copiilor din familii defavorizate: fie că e vorba de un ghiozdan plin cu toate rechizitele necesare, fie că e vorba de cazarea la internat pentru un elev eminent sau o pereche de bocanci pentru iarnă, fie că e vorba de o excursie în care ei pot vedea că lumea e altfel decât ceea ce trăiesc în 76

www.citestealtfel.ro

prezent… noi împreună cu tine le putem da aripi pentru a-și crea singuri un viitor, un viitor frumos de care să ne mândrim pentru că am contribuit împreună la realizarea lui. Încercăm tot timpul să găsim noi metode pentru răsplătirea susținerii financiare venite din partea prietenilor asociației, așa că, în luna Decembrie poți primi sau dărui și tu cadouri Pieces of Heaven: ședințe foto profesionale prin acțiunea Jolly Paws sau tricouri cu căței și pisici deghizați în Rudolf. Desigur, orice donație ne ajută enorm și ne dă putere să mergem mai departe pentru cei care au mare nevoie de ajutor. Mesajul nostru pentru sfârșit de an este următorul: fii tu schimbarea în bine pe care dorești să o vezi în lume. Fiecare dintre noi poate contribui la crearea unui prezent și mai ales

la un viitor mai bun. Haideți să îl construim împreună, pentru noi și pentru toți cei care nu se pot ajuta singuri. Fapte bune împreună, sărbători liniștite și pline de bunătate! Contul nostru în RON este: RO22BTRLRONCRT0217902001 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Pieces of Heaven. Paypal: make@piecesofheaven.org Pentru informaţii despre adopţii, sterilizări, donaţii şi sponsorizări ne puteţi contacta prin urmatoarele metode: Telefon: 0721707111 Facebook: Pieces0fHeaven Mail: make@piecesofheaven.org

e h t e s ’ b t o i t n o s a se

m la

4. 7.

6. 5.

8. 9. 10. 1.Rochie Rachel Zoe; 2.Fustă J. Crew; 3.Sandale Giuseppe Zanotti; 4.Bocanci Golden Goose Deluxe Brand; 5.Botine Oscar Tiye; 6.Cercei Andrea Fohrman; 7.Ojă Nails Inc - Exhibition Road; 8.Curea piele Anderson’s; 9.Gel pentru sprâncene cu sclipici Browbar - Silver; 10. Paletă iluminatoare Hourglass. Toate de pe net-a-porter.com

www.citestealtfel.ro

13.

11.

19. 12.

17.

16.

15.

18.

14.

11.Kimono Zara; 12.Stolă cu efect de blană Zara; 13.Geantă Zara - toate de pe www.zara.com 14.Față de pernă cu dungi aurii Zara; 15.Suport de lumânare Zara - www.zarahome.com 16. Sclipici pentru corp, față sau păr www.thebodyshop.ro; 17.Accesorii pentru păr, ediție de Crăciun; 18.Serum antioxidant - Farsali Unicorn Essence - www.sephora.ro; 19.Geantă Parkers - net-a-porter.com trăiește altfel

obscure sparkles photographed by Cristina Ivașcu model Alexandra Belciu MUA Ioana Viționesc styling Diana Ghiba asistent George Regep

www.citestealtfel.ro

Rochie Apricot Clutch Jake’s Botine Tommy Hilfiger Toate de la Peek & Cloppenburg, Shopping City Timişoara

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

Top Trussardi Pantaloni Jake’s Botine Tommy Hilfiger Toate de la Peek & Cloppenburg, Shopping City Timişoara

Kapa Center

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

Rochie Jake’s Toate de la Peek & Cloppenburg, Shopping City Timişoara

trăiește altfel

Rochie Marccain Palton Marccain Botine Tommy Hilfiger Toate de la Peek & Cloppenburg, Shopping City TimiĹ&#x;oara

www.citestealtfel.ro

Bluză Jake’s Fustă Guess Botine Tommy Hilfiger Toate de la Peek & Cloppenburg, Shopping City Timişoara

trăiește altfel

Bluză Jake’s Fustă Guess Botine Tommy Hilfiger Toate de la Peek & Cloppenburg, Shopping City Timişoara

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

Bluză Jake’s Fustă Guess Botine Tommy Hilfiger Toate de la Peek & Cloppenburg, Shopping City Timişoara

Căciulă Review Rochie Review Geantă Valentino Botine Tommy Hilfiger Toate de la Peek & Cloppenburg, Shopping City Timişoara

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

health & beauty | text: Raluca Bașu | Model: Iasmin Agoston Photo credits: Raul Jichici

Moșule... ce tânăr ești!

re 22 de ani, arată de parcă s-ar fi născut în sala de forță, iar misiunea lui este să te ghideze, pas cu pas, spre transformarea pe care ți-o dorești. Nume de cod, Iasmin Agoston, activează în domeniul fitness-ului, cu acte în regulă, de 3 ani și te provoacă la o sesiune solicitantă de antrenament… condimentată cu puțină distracție. Astea fiind zise, te poftim să asudați împreună, iar la final să te bucuri de rezultate. Obiectivul antrenamentului? Pectorali mai bine evidențiați 98

www.citestealtfel.ro

și câteva variante de exerciții care vizează abdomenul. După ce ai pășit în sala de fitness și ai efectuat încălzirea propriuzisă, poți începe cu un exercițiu clasic de împins la piept. Metoda de execuție este foarte simplă. Corect este să ții umerii

cât mai în spate, linia spatelui ușor arcuită și picioarele depărtate la nivelul umerilor sau al șoldurilor. Rigiditatea este factorul cheie, iar corpul tău trebuie să fie încordat pentru a transmite o putere cât mai mare la împingere. Cel mai

health & beauty

sigur este să apuci bara cu o priză ușor mai îngustă decât cea indicată de semnele marcate pe bară, în funcție de lungimea brațelor și de status-ul umerilor tăi. Împinsul la piept se execută prin coborârea barei la nivelul pieptului (la nivelul sfârcurilor, mai exact). Mai trebuie specificat faptul că acest exercițiu poate fi executat din mai multe planuri: orizontal, declinat și înclinat. De asemenea, poți opta pentru varianta în care folosești bara sau ganterele. Recomandăm 4 serii a câte 10-12 repetări, cu pauză de 1 minut între serii. O altă alternativă care pune accentul pe mușchii pectorali sunt fluturările cu gantere 100

www.citestealtfel.ro

din culcat pe banca de lucru. Priza trebuie să fie cu palmele orientate una către cealaltă. Pentru a obține rezultate cât mai bune, indicat este să faci câte 4 serii, 10-2 repetări. Dreaming of a six-pack abs? Iasmin este persoana potrivită, el te poate îndruma spre obținerea pătrățelelor mult râvnite. Prin urmare, să-i dăm bice cu niște crunch-uri. Imobilizezi corpul pe banca de lucru, apoi te manifești cu drag și spor. După vreo 4 serii, a câte repetări poți face, îți complicăm nițel existența. Dacă ai și forță în brațe, lasă exercițiile simple pentru începători. Din suspendat, execuți flexia

coapselor pe trunchi. Pentru a solicita mai mult dreptul abdominal, ridici genunchii centrat, iar dacă vrei să implici mai mult oblicii abdominali, atunci ghidezi genunchii spre lateral. Bun. Aceasta este teoria, practica depinde doar de tine! Un corp numai bun de expus în revistă se obține cu multă sudoare, disciplină și perseverență. Dovedește-ți că poți! Stabilește-ți obiective mărețe pentru 2018. Sper să ne intersectăm prin sala de fitness!

trăiește altfel

101

De Revelion vreau să pot purta

o rochie mulată pe corp

TEXT: Dr. Lavinia Bratu – Consilier nutriție Terapeut în medicină complementară și alternativă Formator www.laviniabratu.ro lavinia.melani.bratu@gmail.com

0749194944

102

www.citestealtfel.ro

ăptămâna trecută am avut o clientă tare drăguță la cabinet. A venit plină de energie și mi-a spus hotărâtă:

” - Sunt o gurmandă, îmi place să mănânc în această perioadă din an, la nebunie! Plec de Crăciun la părinți, tăiem porcul, îmi revăd prietenii din copilărie, beau vin fiert și mănânc cozonac. Da, știu că sună ciudat, dar ador acest spirit al Crăciunului, alături de cei dragi. Amintirea copilărie o țin vie în minte, respectând tradițiile vechi, populare ale satului în care am crescut. Nu vreau să-mi iau nimic din aceste obiceiuri, din contră, vreau să mă bucur maxim și anul acesta de ele. De fiecare dată, asumat, mă întorceam în Timișoara cu cel puțin 3 kg în plus. Și, le dădeam jos încet, în luna ianuarie, revenind la stilul meu echilibrat de viață. Însă, anul acesta de Revelion voi pleca

cu iubitul meu într-o stațiune elegantă, iar rochia pe care o voi purta este extreeeeem de strâmtă. Mă simt ca o divă, mă simt fermecătoare în ea! Știi, eu și iubitul meu suntem împreună doar de trei luni, încă simt nevoia să-l cuceresc în fiecare moment și așa-mi doresc să rămân mereu, cu această stare. Cred că el mă inspiră și mă simt minunat în preajma lui, îl ador… Știi despre ce vorbesc…” Am ascultat-o cu empatie, cu zâmbetul pe buze și am întrebat-o: ” - Și cum pot eu să-ți fiu de folos în viitorul absolut fermecător care te-așteaptă?” ” - Am nevoie să mă înveți cum să mănânc toate bunătățile de Crăciun. Gândește-te că rochia de Revelion nu-mi permite nici măcar 500gr în plus! Am nevoie de ajutorul tău, cum să mănânc de toate, fără să mă îngraș?!?”

health & Beauty simplu: din carnea de porc în toate formele sale, băuturile alcoolice, sarmalele, cozonacul, vinul fiert și prăjiturile. Să nu uităm și de petrecerea de Crăciun de la birou sau de întâlnirile festive cu prietenii.

abundă. Poate exagerăm pentru că mâncarea activează centrii plăcerii din creier, iar gusturile diverse descarcă endorfinele în corp, care primează ca și interes și stare de bine în fața procesului de digestie extrem de îngreunat.

Cantitatea de mâncare îngurgitată este influențată de factori, cum sunt: mărimea porției dată de dimensiunea farfuriei, varietatea mâncării disponibile și contextul consumului. Acest lucru este ilustrat foarte bine de unul din experimentele lui Wansink care arată că “oamenii vor mânca, chiar dacă nu le este foame și mâncarea nu este gustoasă.”

Adevărul este că, o astfel de provocare poate fi susținută cu bine atunci când suntem hotărâți să reușim. ”E clar că nu poți să mănânci la fel ca anii trecuți. Ceva trebuie schimbat, dacă te-ai confruntat mereu cu aceste situații de care vrei să scapi”, i-am spus. Și, înainte de toate, să ne lămurim un pic ce se întâmplă cu noi toți, de sărbători… De ce mâncăm prea mult? Înainte să te învăț ce să faci, aș vrea să știi că noi toți suntem la fel. Iată ce spun cercetările ce vizează consumul de hrană, în perioada de sărbători. ”Cantitatea de mâncare pe care o consumăm, de obicei, în această perioadă crește exponențial.” Susan Aldridge încercă să ne lămurească de ce tindem să exagerăm și când nu celebrăm nimic. O persoană obișnuită consumă, în medie, 6.000 – 7.000 de calorii numai în ziua de Crăciun. De unde provine tot acest exces? Este

O serie destul de lungă de zile consecutive cu un consum neîntrerupt de mult prea multe calorii goale, reprezentate de dulciuri, patiserie și băuturi de toate felurile. ”Mediile de 15.000 de calorii de mâncare, 18.000 de calorii de alcool și alte 3.000 de calorii de gustări per persoană sunt consumate în timpul perioadei festive, ceea ce reprezintă mult mai mult decât cantitatea recomandată.” Acesta este rezultatul unui studiu realizat pe 1.000 de adulți în 2012, de o companie specializată pe pierderea greutății. Întrebarea este: de ce oare facem astfel de excese, atunci când vine vorba de mâncare, fie că se întâmplă de Crăciun sau în alte ocazii, ori de câte ori avem multe feluri de mâncare copleșitor de gustoase în preajmă? Unele răspunsuri pot fi găsite într-un munte de cercetări din domeniile neuroștiinței, fiziologiei și psihologiei, iar ultimele dovezi ne apropie de înțelegerea acestei probleme. Teoriile despre mâncatul în exces

”Unii ar putea îngurgita prea mult pentru a umple un gol psihologic determinat de un abuz în copilărie sau pentru a se elibera de stres…”, spun studii realizate în domeniul neuroștiinței. Ce înseamnă prea mult? ”De fapt, cantitatea de mâncare consumată de noi fluctuează foarte mult de la zi la zi”, spune Jeffrey Brunstrom, profesor de psihologie experimentală la Universitatea Bristol, ale cărui cercetări se concentrează asupra rolului cogniției în mâncat. „Poate că cea mai bună metodă prin care poți descrie excesul de mâncare este atunci când simți că ai îngurgitat mai mult decât crezi că ar fi trebuit sau ai fi vrut să experimentezi efectul soporific/hipnotic, care provine din mâncatul cantităților mari specifice Crăciunului.” Există și diferențele culturale, care vin și anulează cercetările ce au concluzionat cele prezentate anterior. Psihologul în probleme alimentare de la Universitatea Cornell, dr. Brian Wansink, menționează că, ”un trăiește altfel

103

health & Beauty

un consum excesiv. Multe studii au arătat că este nevoie de 20 de minute pentru ca semnalele de sațietate să fie interpretate de creier, destul pentru a mai lua o nouă porție de mâncare. Cantitatea de mâncare îngurgitată este influențată de factori, cum sunt: mărimea porției dată de dimensiunea farfuriei, varietatea mâncării disponibile și contextul consumului. Acest lucru este ilustrat foarte bine de unul din experimentele lui Wansink care arată că “oamenii vor mânca, chiar dacă nu le este foame și mâncarea nu este gustoasă.” Echipa sa a invitat voluntari la film, oferindu-le popcorn gratis în schimbul completării unui chestionar. Popcornul avea cinci zile vechime și era stătut. Majoritatea voluntarilor tocmai mâncaseră de prânz, deci nu erau înfometați. Cu toate acestea, ei au mâncat popcornul stătut. Unii au primit porții american va tinde să mănânce până va fi plin, în timp ce, cei din alte culturi se pot opri atunci când nu se mai simt înfometați. Cei din Okinawa, Japonia, de exemplu, chiar au o expresie pentru momentul când ar trebui să te oprești, atunci când ești 80% plin.” Greu de imaginat acest lucru, nu doar la americani, dar și la noi, cu masa plină de bucate alese, în seara de Crăciun… Multe feluri de mâncare delicioase pe masă, o tentație la care nu prea rezistăm! Studiile au arătat că o varietate mare de feluri de mâncare la o masă înseamnă că vei consuma mai mult. Brunstrom a realizat experimente pentru a arăta cum acest aspect crește cantitatea de mâncare consumată. “Atunci când exista varietate – când dulcele urma săratului – voluntarii au clasificat mâncărurile ca fiind mai plăcute și au spus că și-ar pune o porție mai mare.” Profesorul de psihologie John 104

www.citestealtfel.ro

Profesorul de psihologie John de Castro, de la Universitatea Georgia, a demonstrat că, “tinzi să mănânci cu 35% mai mult dacă mănânci cu altcineva, față de atunci când o faci singur.” de Castro, de la Universitatea Georgia, a demonstrat că, “tinzi să mănânci cu 35% mai mult dacă mănânci cu altcineva, față de atunci când o faci singur.” Dacă mănânci cu un grup format din mai multe persoane, vei consuma aproape de două ori mai mult, pentru că statul de vorbă ne distrage de la mâncare și nu mai monitorizăm ce băgăm în gură. Și dacă ne hrănim în viteză, de asemenea, vom avea

medii, în timp ce alții porții mari. Cei care au primit porții mari au mâncat mai mult (cu 173 de calorii mai mult), cu toate că aceștia au negat vehement că ar fi fost influențați de mărimea recipientului atunci când au fost chestionați, după film. Wansink a mai realizat multe alte studii cu popcorn și descoperirile au fost aceleași – oamenii mănâncă mai mult atunci când au un

health & Beauty

2. recipient mai mare. Bine, și atunci ce este de făcut? Există multe trucuri prin care poți contracara conspirația dintre creier și mediu care pare să promoveze mâncatul în exces. De exemplu, la fiecare masă, indiferent dacă ești acasă sau în vizită, alege un singur tip de mâncare și pune-ți în farfurie doar 30% suprafața acoperită. Ori de câte ori te servești fă-o delicat… Și, în final, trebuie să fii conștient atunci când mănânci – ignoră distragerile, concentrează-te și mănâncă încet! ”Tendința generală de a „curăța farfuria” și de a mânca oricând apare ocazia pare să insinueze o lăcomie înnăscută a naturii umane. Poate este o referință la trecutul nostru de vânătoriculegători, când oamenii nu știau când vor avea următoarea masă. În acele zile, comportamentul avea o valoare de supraviețuire clară. Însă, în secolul 21 probabil că opusul este valabil.” - Susan Aldridge este scriitoare de știință, cercetător în domeniul medical. Iată ce ai de făcut, ca să poți păstra forma frumoasă a corpului și pentru petrecerea de Revelion:

106

www.citestealtfel.ro

În fiecare dimineață bea 600 ml de apă caldă, în care storci o lămâie. Se activează metabolismul cum se cuvine, că are multa treabă în perioada care vine! Și, practică acest obicei nu doar la trezire. Și la 2 ore după prânz și înainte cu 30 de minute de cină, stoarce lămâie și bea o cantitate generoasă de apă. Iar, de o încălzești, cu atât mai bine. În câte case intri, nu la toate te și așezi la masă! Nu ești obligată să mănânci la fiecare prieten pe care-l vizitezi. Poți cere un ceai cald din plante, poate fi suficient, de multe ori! Renunță complet la pâine în această perioadă. Având foarte multă mâncare la masă, încearcă să faci această concesie, oricât de greu pare la început. În loc de pâine, multe murături! Înainte de fiecare masă, cu 20-30 minute, bei un pahar mare de apă, pentru o bună hidratare și un start bun la masă. Între mese să-ți storci grapefruit și să te delectezi cu fructul despre care se spune că topește grăsimile. Zilnic, fresh din grapefruit, pregătești pentru tine și cei dragi! Încearcă să nu combini proteinele cu carbohidrații, adică carnea cu cartofi, orez. Când mănânci carne să o combini doar cu legume și frunze verzi. Iar când vrei sarmale, să fie cu măsură, fără nimic altceva. Nu mănânci prăjituri sau cozonac după mâncare! Întotdeauna desertul este o masă separată, îți

recomand să te bucuri de tot ce este dulce a doua zi de Crăciun, dimineața. Cu un ceai cald și o cafea, transformă micul dejun în ceva ce nu vei uita curând. Și, pune punct dulciurilor pe mai târziu! 8. Ceaiul digestiv din plante să fie prezent după fiecare masă. Este bine să consumi ceva cald, ajută la digestie, ajută bila în secreția ei, iar metabolismul este stimulat. 9. Poți să bei 1-2 pahare de vin roșu la masă, atunci când servești ceva potrivit. Încearcă să fii cumpătată cu alcoolul, crește apetitul și vei mânca mult mai mult decât în mod obișnuit. 10. Bucuria și relaxarea, voia buna să fie prioritatea ta în aceste zile! Iar aceste stări le poți avea dacă ești atentă și la cât de mult mănânci. Să te bucuri de zilele ce vin, sunt pline de magie! Să nu lași pofte nesăbuite să dezechilibreze starea lăuntrică; să nu lași vreo nemulțumire să-ți ia din bucuria Crăciunului. Dacă primează aceste gânduri, te vei simți bine și vei știi exact cum să alegi cumpătat! Magia Crăciunului vine cu daruri - de dat și primit -, vine cu multă empatie și bucurie alături de cei dragi! Iar mâncarea este un accesoriu la starea de fericire! Crăciun fericit iar Anul Nou care vine să-ți aducă ție, mie, tuturor, echilibru și stare de bine!

food

Souffle de cartofi la cuptor cu brânză Cheddar Ai nevoie de:

• 4 cartofi pentru copt; • 2 ouă, separate; • 120g de brânză Cheddar dată pe răzătoare; • ½ ceapă mărunțită; • O mâna de măcriș (opțional); • 2 linguri de muștar; • Sare și piper după gust. Mod de preparare: Încălzește cuptorul la 200 gr. C. Lasă cartofii la copt pentru 60 de minute apoi lasă-i la răcit până ce pot fi manevrați. Taie cartofii în jumătate și cu o lingură scoate miezul și pune-l într-un bol. Amestecă partea de cartof scoasă de la mijloc cu gălbenușul ouălor, brânza Cheddar, măcrișul și muștarul. Pune sare și piper după gust. Separat amestecă cu telul albușul până ce devine o spumă tare și incorporeaz-o în compoziția de mai sus, lingură cu lingură. Pune compoziția rezultată înapoi în cartofii scobiți anterior. Mai lasă totul la cuptor pentru 20 de minute. Se servesc proaspăt scoși din cuptor ca și garnitură sau, pentru un deliciu mai ușor, cu puțin sos sau salată. Poftă mare!

108

www.citestealtfel.ro

descoperiri

1 Cercetătorii din cadrul Universităţii din Carolina de Nord au reuşit să vadă prin pereţi cu ajutorul unei benzi înguste de frecvenţe şi a unui algortim special.

stiintif ice

Preţul combustibilului pare să crească de la o zi la alta, dar şi rezervele naturale, motiv pentru care lumea ştiinţifică este în căutare de alternative. Salvarea pare să vină de unde ne aşteptăm mai puţin. Chimişti de la Universitatea din Bristol au creat combustibil din bere.

Un nou tratament anticancer dezvoltat de compania biofarmaceutică americană Gilead Sciences poate ţine în viaţă cel puţin un an pacienţi care au unele dintre cele mai grave forme de limfom.

În cadrul unui nou studiu, cercetătorii din cadrul Universităţii Pennsylvania au descoperit un material dentar ce poate distruge bacteriile şi împiedica depunerea plăgii.

Mai multe cutremure devastatoare ar putea avea loc anul viitor din cauza încetinirii rotaţiei Pământului, afirmă specialişti în fizica pământului. Aceştia susţin că cele şase cutremure puternice din acest an au fost doar începutul.

O versiune mai mare a Pământului care poate susţine viaţa a fost găsită de astronomi la o distanţă relativ mică faţă de noi.

9 Pentru prima dată în Statele Unite, o femeie care a avut un uter transplantat a dat naştere. Mama a fost născută fără uter şi l-a primit de la o donatoare la Baylor University Medical Center din Dallas.

10 Mai multe cutremure devastatoare ar putea avea loc anul viitor din cauza încetinirii rotaţiei Pământului, afirmă specialişti în fizica pământului. Aceştia susţin că cele şase cutremure puternice din acest an au fost doar începutul.

5 Cu ajutorul unei diete drastice în 86% dintre cazuri diabetul de tip 2 a intrat în remisie.

În cadrul unui nou studiu, cercetătorii de la UCL Institute of Healthy Ageing din Statele Unite au putut prelungi speranţa de viaţă a drojdiei, viermilor şi muştelor prin inhibarea unei anumite enzime. Având în vedere că şi oamenii au această enzimă, există speranţe că s-ar putea încetini procesul de îmbătrânire şi la ei.

11 Grafenul ar putea fi utilizat pentru obţinerea nelimitată a energiei regenerabile.

12 În doar 4 ore, inteligenţa artificială a asimilat toate cunoştinţele despre şah din istorie.

trăiește altfel

109

auto | editor: Bătrîn Daniel - turatiiscrise.ro

Top 5 maşini pe care le aşteptăm în 2018 BMW Seria 3

Cel mai vândut sedan premium din lume o să aibă o nouă generaţie în 2018. BMW Seria 3 este punctul de referinţă în acest segment, chiar dacă actuala generaţie a apărut acum 5 ani. Facelift-ul aplicat în 2015 a împrospătat gama, dar concurenţi precum Mercedes Benz C-Class sau Audi A4 au modele noi şi tehnologii mult mai avansate. Noul BMW Seria 3 va intra într-un segment foarte populat şi apreciat, dar cu forţe noi, mai ales că multe dintre tehnologiile disponibile vor fi preluate de la fraţii mai mari Seria 5 şi nava amiral Seria 7.

BMW Seria 8

Anul viitor se anunţă foarte aglomerat pentru bavarezi, spunând că vor lansa cel puţin 12 modele noi. Asta înseamnă unul pe lună, iar dintre toate acestea, noul Seria 8 se vrea cel mai frumos. Înlocuind Seria 6, viitorul Seria 8 se plasează mai sus în gamă, fiind mult mai luxos, mai sportiv şi mai mare. Fanii ultra-sportivelor se vor bucura şi în această clasă de un produs al diviziei M Gmbh, deoarece bavarezii au promis un model M8, care a fost deja testat în varianta de competiţii, pe modelul M8 GTE. 110

www.citestealtfel.ro

Dacia Duster

SUV-ul românesc a fost lansat chiar în luna decembrie a acestui an, dar îl vom vedea extensiv pe străzi abia din 2018. Noua Dacia Duster este un pas mare făcut de producătorul autohton, fiind mult mai atrăgător, mai tehnologizat şi mai modern decât vechiul Duster. Dacia promite că preţul nu va creşte foarte mult, Duster rămânând cel mai accesibil SUV din acest segment. Cu siguranţă Duster va face volumul de vânzări pentru Dacia, mai ales peste hotare, iar noi abia aşteptăm să îl luăm la test.

Mercedes Benz A-Class

Cel mai mic model Mercedes Benz, hatchback-ul A-Class va fi supus unui facelift important în 2018. Preluând noul limbaj de design început de noul CLS, A-Class va fi mult mai agresiv, dar şi mult mai tehnologizat, cu un interior futurist. Noul A-Class nu vine cu o platformă nouă, dar tot ceea ce se putea îmbunătăţi, va fi îmbunătăţit.

Ciudăţeniile

lunii

A fost stabilit cel mai ciudat record de viteză pe celebrul circuit Nurburgring. Un Porsche Panamera Sport Turismo a parcurs cei 20 de km ai circuitului în 12 minute şi 5 secunde. Poate că nu pare puţin în comparaţie cu recordul precedent, stabilit de aceeaşi maşină, dar de data aceasta Panamera Sport Turismo a tractat pe o remorcă, un tractor Porsche Junior din 1960.

Audi A6

Şi concurentul bavarezilor are de gând ca 2018 să fie anul schimbărilor. Pe lângă noul SUV Coupe Q8, A1 şi multe alte modele sportive, Audi vrea să ne prezinte noul sedan de clasă mare, A6. Acesta este cel mai vechi model Audi care încă nu a primit noul limbaj de design, iar asta se vede mai ales în competiţie direct cu mult mai apreciatele Mercedes Benz E-Class sau BMW Seria 5. Viitorul Audi A6 se va asemăna foarte mult cu noul Audi A8, recent lansat, iar asta nu poate decât să ne bucure.

Administraţia Drumurilor din Statele Unite a emis o atenţionare către toţi şoferii care în această perioadă a Crăciunului transportă brazii pe plafonul maşinii. Peste 200.000 de accidente se întâmplă anul din cauza neancorării potrivite a brazilor în timpul mersului. În plus, aceştia ar trebui strânşi pe suporturi speciale, nu legaţi de portiere sau prin geamurile deschise, deoarece pot cauza probleme costisitoare.

trăiește altfel

111

cultură | carte | text: andreea iulia toma - andreeaiuliatoma.blogspot.ro

La sfârșit de noiembrie, la București s-a desfășurat Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, iar editurile au pregătit o mulțime de noutăți pentru iubitorii lecturii. Am avut de unde alege - și cărți proaspete, și altele ceva mai vechi, scoase „la mezat” de prin depozite, la prețuri mici, mici, dar nu mai puțin valoroase. Spre exemplu, două volume aparținând scriitoarei argentiniene Silvina Ocampo – „Promisiunea” (roman) și „Furia și alte povestiri”, ambele achiziționate la prețuri modice de la Editura Univers. Am descoperit-o de curând pe

Ruta subterană de Colson Whitehead

Am citit cartea aceasta în original, cu puțin timp înainte să apară în ediție românească, tot cu prilejul Gaudeamus. Observ că mulți dintre prietenii mei o citesc deja și ei, a luat și Premiul Pulitzer pentru ficțiune anul acesta, iar mie mi-a plăcut foarte mult. Romanul reconstituie o perioadă tulbure din istoria Statelor Unite ale Americii, axându-se pe problema sclaviei negrilor – o temă complexă, ofertantă, ce implică multe aspecte pe care autorul le abordează într-o manieră atractivă, reușind să ofere cititorilor o poveste incitantă și, lucru nu mai puțin important, veridică. Ai senzația că citești o carte scrisă mult mai aproape de anii pe care îi explorează, ca și cum chestiunea în cauză i-ar fi fost la fel de familiară autorului cum le-a fost și predecesorilor săi – William Faulkner, Harriet Beecher Stowe etc. Ruta subterană a existat în realitate și era la vremea respectivă una dintre puținele șanse ale negrilor de a evada din sclavie. O rețea de căi ferate subterane, cu trenuri care treceau rar, în zile și la ore pe care puțini le cunoșteau, albi care erau împotriva sclaviei și îi ajutau pe negri să ajungă în

112

www.citestealtfel.ro

stațiile bine ascunse ale acestei incredibile construcții subterane. Cora este o tânără sclavă rămasă singură după ce mama sa a fugit, abandonând-o, supusă la chinuri și umilințe îngrozitoare. Viața ei este insuportabilă. Vina mamei ei planează cumva și asupra ei, iar suferința sa este dublă. Așa că acceptă fără prea multe ezitări propunerea lui Caesar (un negru care avusese parte de un tratament mult mai blând la stăpâna precedentă, ba chiar știa și să citească), de a fugi împreună folosind ruta subterană. Doar că evadarea de pe plantație nu înseamnă libertate cu adevărat. Statutul negrilor înainte de războiul de secesiune era unul inferior și chiar și în mijlocul albilor care se declarau împotriva sclaviei erau priviți altfel, victime ale prejudecăților și ale temerilor ascunse. În așa-zisa libertate, exterminarea lor se realiza pe căi mai blânde și mai ascunse, spre exemplu prin sterilizare, la care erau supuși sub aparența unor controale gratuite ale stării de sănătate. Am aflat multe lucruri interesante din această carte și am savurat cu sufletul la gură povestea intensă a Corei. Problemele de natură socioistorică reprezintă fundalul, dar romanul lui Colson Whitehead poate fi citit pur și simplu ca un roman de acțiune, căci suspansul nu lipsește, iar Cora intră foarte ușor în sufletul cititorului. Lecturi plăcute vă doresc!

Noutati

Silvina Ocampo și i-am citit câteva povestiri în engleză, care m-au încântat. Mă bucură descoperirea acestor ediții în limba română pentru că am remarcat că farmecul scriiturii latino-americane se păstrează mai bine la traducerea în română comparativ cu engleza. Am regăsit în prozele sale atmosfera aproape magică a țărilor din America de Sud, marcate de turbulențele sociale, pulsând de viață, într-un amestec incitant de violență, superstiție și pasiune. Cum însă cărțile apărute cu ani în urmă sunt mai greu de găsit, voi continua cu câteva prospături care mi se par nemaipomenite. „Zile de Crăciun – 12 povestiri și 12 sărbători pentru 12 zile” de Jeanette Winterson (Editura Humanitas Fiction) cred că nu are nevoie de prea multe argumente – un cadou perfect de pus sub brad, fie că o dăruim cuiva, fie că ne transformăm în propriul Moș Crăciun. 12 povestiri de savurat în zilele de vacanță, sub sau pe lângă brad, după cum preferă fiecare. „Gala-Dali” de Carmen Domingo (Editura Humanitas Fiction) este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Nici nu se terminase târgul când m-am apucat de ea și m-am lăsat prinsă în mrejele acestui personaj fascinant care a fost Gala, muza și neobișnuita iubire a lui Salvador Dali – o femeie ambițioasă, egoistă, non-conformistă dar mai ales puternică și dornică de libertate. O libertate pentru care a luptat cu toate forțele, scandalizânduși contemporanii. Artă, rafinament, pasiune într-o poveste inspirată din realitate. „Moartea unei veverițe” de Dumitru Crudu (Editura Univers) – un nou volum de povestiri al scriitorului basarabean care m-a cucerit anul trecut cu ale sale „Salutări lui Troțki”. Nu puteam rata o nouă carte a sa și-am reușit să obțin una dintre cele iscălite de el cu prilejul lansării (fără să fi participat), iar apoi l-am și întâlnit la târg, emoționată. Verva sa de povestitor, ironia savuroasă care surprinde tristețea vremurilor și le dă o notă umoristică m-au captivat de la bun început. Abia aștept să văd despre ce veveriță ne povestește, printre altele, în acest volum. Vă doresc sărbători liniștite și nu uitați să vă hrăniți și sufletul cu o carte.

cultură | film | realizat de: alexandra-elena jebelean

The Crown

Pe cine salvează monarhia?

n data de 5 decembrie 2017, România a pierdut un erou. El n-a murit pentru noi, dar cu siguranță a trăit pentru țara lui. Nu este vorba despre un erou care va fi vreodată reprezentat în studiourile Marvel. Eroismul are multe fațete, unele dintre ele fiind mai puțin vizibile, mai puțin sclipitoare. Din această cauză (printre altele), prea puțini l-au înțeles. Și mai puțini înțeleg instituția căreia eroul nostru îi aparținea: o instituție care, departe de a fi atins vreodată perfecțiunea, îndeplinea un rol important în țara noastră. Același rol (mai mult sau mai puțin) îl îndeplinește și în Marea Britanie: menținerea unor valori și principii considerate învechite, dar care au o semnificație esențială în cadrul societății noastre. Prin cele declarate mai sus nu intenționez să „convertesc pe nimeni la monarhie” (n-am reușit să fac asta nici cu mine însămi), ci mai degrabă să invit la deschiderea către a înțelege o altă latură a acestei instituții (aflată oricum pe cale de dispariție), prezentată pe larg în serialul Netflix „The Crown”. Fiindcă îmi face mare plăcere să-l urmăresc și fiindcă face parte din rețeaua Netflix, sper ca nici un bărbat inclus în realizarea serialului să nu fi făcut vreodată „ochi dulci” vreunei domnițe fără acordul dânsei, că tare rău mi-ar părea să fie anulat. Nu fiindcă nu s-ar fi realizat reprezentări superioare de-a lungul timpului (fără îndoială, s-au realizat), ci mai degrabă pentru că a reușit să fie altfel (asemeni revistei noastre :) decât ceea ce vedem acum pe micile ecrane. Pentru mine, multe seriale sunt fie prea asemănătoare cu ceea ce există deja, fie prea doritoare să fie diferite, frizând ridicolul în dorința lor. „The Crown” nu are nevoie de așa ceva, fiindcă instituția controversată a monarhiei va fi întotdeauna un punct de interes pentru publicul larg. Tocmai pentru că iubim sau detestăm această instituție (sau poate, pur și simplu, ne enervează),

vom fi tentați întotdeauna să urmărim evoluția reprezentărilor sale. „The Crown” a debutat în anul 2016, fiind regizat de mai mult de o singură persoană. Am simțit asta când am vizionat serialul, însă nu în mod deranjant. Sunt plăcut impresionată de coerența primului sezon (în momentul scrierii articolului încă aștept premiera celui de-al doilea). Claire Foy mi-a plăcut imediat. Sper să o revăd curând în alte producții de succes, întrucât nu va rămâne pentru multă vreme în rolul Reginei Elisabeta a II-a. Din cauza faptului că, în serial, regina va fi surprinsă în diverse perioade ale vieții ei, va fi imposibil ca rolul să fie jucat de către aceeași persoană de-a lungul tuturor sezoanelor. În timp ce critica indie americană găsește că „The Crown” este rece, lipsit de emoție, englezii (cărora mă alătur parțial) consideră că serialul ar fi beneficiat de pe urma reducerii dramatismului. În opinia mea, a include ceva dramă și tumult în producția de față este o idee profitabilă, de care se observă că realizatorii s-au străduit să nu abuzeze. Pe alocuri, spun eu, ne-am fi putut lipsi de ele, dar... pentru cei ca mine există o alternativă: filmul „The Queen” (2006), cu Helen Mirren. Excelent! Întrucât ne delectăm deocamdată cu un singur sezon, nu mă pot pronunța asupra modului în care va evolua serialul de acum înainte. Cu toate acestea, unul dintre principalele motive pentru care sunt nerăbdătoare să urmăresc și celelalte sezoane este ocazia de a observa modul în care este reprezentată evoluția monarhiei britanice de-a lungul a șaizeci și cinci de ani. Fără îndoială, monarhia nu mai reprezintă aceeași figură autoritară de altădată. Din acest motiv, am ales să mă aplec asupra laturii utile a rolului său, transformat din „a comanda” în „a prezerva”. „The Crown” reușește să arate strălucirea și bogăția caracteristice acestei instituții, fără a atrage, însă, atenția

privitorului asupra lor. În opinia mea, aceasta este o sarcină foarte greu de îndeplinit și foarte bine realizată în serialul de față. Ceea ce vedem, în schimb, este ceea ce alegem să nu observăm în viața de zi cu zi: alte laturi ale monarhiei. Astfel, suntem martorii: sacrificiului în locul strălucirii, ai stăpânirii de sine în locul abundenței, precum și ai datoriei în locul privilegiilor. Asta, nu pentru a idealiza monarhia, ci pentru a oferi o viziune mai echilibrată asupra ei. Apreciez jocul actorilor, deși încă nu mă pot obișnui cu interpretarea lui Matt Smith în rolul prințului Philip, și mi-ar plăcea să cred că prințesa Margaret nu a avut, de fapt, personalitatea prezentată în „The Crown”, în interpretarea Vanessei Kirby. Talentul amândurora este, însă, evident, iar gusturile mele rămân nesemnificative în fața a ceea ce rămâne o producție de calitate. Mă tem, însă, că John Lithgow rămâne un Winston Churchill mai simpatic decât cel care a trăit cândva. Interpretarea lui este magistrală, deși nu mă pot abține să mă întreb din când în când cum ar fi arătat un Churchill jucat de Sir Anthony Hopkins. Sper că, dacă v-am trezit interesul și urmează să vizionați serialul, să îmi împărtășiți entuziasmul. :) Pe data viitoare!

gândește altfel

113