Revista Altfel iunie Arad by Revista Altfel.

CUPRINS travel 15

Thailanda - contraste minunate

A trăi = a călători )

cariera

Fondurile mutuale

OAMENI ALTFEL 32

Alexandra Blănaru – un suflu proaspăt în pictură

Despre scris, muzică şi spirit liber cu Bogdan Nicolai

Secrete bine păzite cu Alina Breaz

Lenny Abrahamson, la Arad

lifestyle

Petreceți-vă vara aceasta pe stradă

Cu punctul pe „i”ul din „identitate”

Skirt Bike Arad Parada biciclistelor

Personajul lunii: Frida Kahlo

fashion 58

Prognoza de fashion pentru apă, soare și plimbare

Running wild

Jenny from the block

health &beauty 80

Străluceşte în pielea ta

lunar

#BeachBody

Superalimente

Descoperiri științifice

Horoscop

FOOD 88

Chec cu migdale, zmeură și portocale

AUTO 90

Raliurile - o demitizare necesară

Carte

Film

echipa altfel arad redactor șef Cristina Sabău editor șef Mihaela Livia Popa editors fashion fashion editor Arina Varga colaboratori fashion Ancuța Ciortea Photo Dușan Mereniuc Ciprian Suărășan Man’s style Paul Micșa Travel Brigitta Saszet Basil Mureșan Beauty Anca Gabrian Lifestyle Anette Pătean Mihnea Iuga Raluca Medeleanu Tomc@t HEALTH Raluca Başu AUTO Alexandru Șiclovan CARIERă Aurel Rusu CRITICS CARTE & FILM Andreea Iulia Toma Alexandra-Elena Jebelean SALES arad@citestealtfel.ro 0723 563 558

Un proiect creat de

disomedia creativityunleashed redactor șef general Sorana Ionescu sorana@citestealtfel.ro general creative director Diana Ghiba diana@citestealtfel.ro digital content editor Ciprian Roman ciprian@citestealtfel.ro

Tipar realizat de:

Contact Aleea Dej, nr. 5, Arad Email: arad@citestealtfel.ro Online: www.citestealtfel.ro Facebook: www.facebook.com/citestealtfel Publicitate: arad@citestealtfel.ro 0723 563 558 Colaborare & parteneriate: arad@citestealtfel.ro

Altfel este o publicație Diso Media. Toate drepturile rezervate. Revista și articolele publicate sunt protejate conform legii privitoare la copyright. Este interzisă reproducerea, copierea, transmiterea electronică sau prin orice alte mijloace a conținutului revistei fără permisiunea scrisă a Diso Media. Redactorii revistei sunt responsabili pentru conținutul articolelor. Fotografiile modelelor care apar în revista Altfel au rol strict vizual. Altfel nu își asumă sub nici o formă implicarea modelelor respective în subiectele articolelor pe care le ilustrează. Imagini: dollarphotoclub / freepik / fotolia / iStock / shutterstock

ISSN 2359 – 862X

editorial Vara a început să îşi intre în drepturi şi ne duce în aer liber, la lumina soarelui pentru diferite activităţi, pentru sport, recreere şi multe, multe evenimente. De aceea am pregătit pentru voi The summer vibes issue. Dacă tot am vorbit despre evenimente vă vom povesti în numărul acesta despre Raliul Aradului Kia de unde am venit cu noutăţi pe care puteţi să le citiți în paginile revistei. De asemenea, un alt eveniment frumos de la care am cules impresii a fost parada biciclistelor SkirtBike Arad, unde am şi ales o domnişoară frumoasă Miss Altfel pe care o veți putea admira în numerele noastre viitoare. Pentru că e vară şi ne vom expune tot mai mult la soare, am ales câteva soluții naturale pentru îngrijirea pielii şi a tenului. O altă provocare este să dai alături de noi proba costumului de baie. Am pregătit şi câteva ţinute lejere şi de efect pentru vara aceasta care, cu siguranţă, vă vor încânta. Paul, colegul nostru vă dă prognoza de fashion pentru apă, soare şi plimbare împreună cu câteva propuneri pentru ţinute masculine specifice sezonului. Alături de noi am avut femei puternice precum Alina Breaz, care ne-a dezvăluit câteva din secretele ei şi tinere talente care ne arată cum e viața de artist şi ne invită la un vernisaj care promite să fie altfel. Pentru oamenii Altfel ne străduim lună de lună să construim o lume diferită, o lume în care aceştia să se regăsească şi care să vină alături de noi în călătoria Altfel.

Cristina Sabău Redactor Șef

travel | text: Basil Mureșan - The globetrotter

a d n a l i a th contraste minunate

e îndată ce pui piciorul pe pământ thailandez, îţi dai seama că tot ceea ce crezi că ştii despre Asia e, dacă nu greşit, atunci sigur măcar desuet. Pentru mine, şocul a fost cu atât mai mare, cu cât era prima oară când ajungeam în Asia. Din aeroport, care, credeţi-mă, e uriaş, realizezi deja că e o altă lume, ceva cu totul diferit. Cel mai mult mi-a adus aminte de spaceportul din Al Cincilea Element. Toate rasele lumii, toate religiile şi confesiunile, un furnicar sub acelaşi acoperiş uriaş de plexiglas, cu aerul condiţionat abia acoperind căldura degajată de trupuri şi de plante. Pentru că peste tot în Thailanda vei avea parte de o explozie verde, plantele îşi sărbătoresc victoria, aici totul e verde şi veşnic. E vechi şi nou, coexistând paşnic. Pentru că există două Thailande, câteodată diametral opuse, iar ele coexistă

î n t r - o admirabilă armonie. Dacă aş p u t e a însuma Thailanda într-un singur cuvânt, acesta ar fi TOLERANŢĂ. Ieşind din aeroport, eşti lovit de valul de căldură. E februarie, şi aici e foarte cald. Sunt 33 de grade, dar le simţi ca 43. Umiditatea e enormă, dar cu toate astea, nu e deranjantă. Sunt mii de mirosuri îmbietoare, şi mă gândesc că, dacă ai o sensibilitate la condimente, una neplăcută, vei avea o problemă. Poţi găsi foarte multe variante europene de mâncare, însă mirosul hiperparfumat al curcumei şi al coriandrului, e peste tot. Nu poţi scăpa de el decât în camera de hotel, cu aerul condiţionat la maximum. Plecăm spre Pattaya. Voi sta zece zile acolo, pe malul mării. Am fost informat că aceasta e capitala mondială a

prostituţiei, dar şi un înfloritor hot spot turistic. Cele două aspecte nu se exclud, ci se completează. Armonios, după cum am văzut. Drumul până acolo, vreo două sute de kilometri îl facem pe o autostradă excepţională. Drumurile din Thailanda sunt foarte bune. În stânga şi dreapta autostrăzii, acelaşi melanj între vechi şi nou, uriaşe hale, cu ultimele tehnologii, lângă orezării şi elefanţi. Sunt mulţi elefanţi aici, sunt alături de oameni de foarte mult timp, sunt respectaţi, dar şi folosiţi la muncă. Pattaya e un fost sat de pescari, devenit una dintre cele mai importante staţiuni din Thailanda. Zona unde stăm noi, în nord, e plină de hoteluri noi, cu personal excepţional, şi cu o engleză pe trăiește altfel

Thailanda şochează şi farmecă, în acelaşi timp. De la plajele extraordinare, la minunata aglomeraţie din Bangkok, de la insulele desprinse parcă din postere, până la străduţele lăturalnice din Pattaya, această ţară a contrastelor nu încetează să surpindă. care mi-e greu să o înţeleg. E o linişte aici, o linişte de staţiune, e ca Aradul duminică dimineaţa. La etajul 17, unde am camera, nici măcar mirosul de curry nu ajunge. E doar marea, cu apusurile acelea ieşite din comun, genul de apusuri pe care le-am văzut doar în Asia. Ieşim să mâncăm, şi mergem 16

www.citestealtfel.ro

către centru. Brusc, oraşul se umple, e aglomeraţie, sunt sute de restaurante şi vânzători de mâncare şi, cu cât mergi mai spre centru, tot mai multe prostituate. Între primul şi al treilea colţ, am numărat şaizeci. Societatea thailandeză le tolerează, sunt un peisaj obişnuit, mă şi gândesc, e invers faţă de noi, la noi genul acesta de activitate e sortit periferiei, e ascuns, aici e în centru, în văzul lumii. Dacă eşti pudic, sau ai o problemă cu asta, evită Pattaya. Şocul cel mare vine când vezi multitudinea de ladyboys, transsexualii thailandezi, vestiţi pentru frumuseţea şi feminitatea lor. Sunt acolo, în văzul lumii, şi nu se feresc de priviri. Când nu bat străzile, adică peste zi, sunt coafeze, vânzătoare, au meserii normale, şi nu sunt ostracizaţi. O lecţie usturătoare în blândeţea ei, dată bătrânei Europe şi uneori ignorantei Românii. Mâncarea e nemaipomenită. Oriunde ai mânca, e perfect preparată. Există un foarte bun balans între sărat, dulce, acru, amar şi iute. Sau foarte, foarte iute. Nu cere spicy decât dacă poţi duce genul ăsta de iuţeală. Nu e o iuţeală amară, însă îţi explodează

capul. Grijă şi la fructele de mare, trebuie să fie foarte proaspete, altfel vei petrece o bună parte din concediu în zone nu atât de atractive turistic. Bucătăria thailandeză e una dintre cele mai bune din lume, una dintre cele mai sănătoase. Folosirea extinsă a laptelui de cocos şi a unei rude a ghimbirului, numită galangal, face această experienţă gastronomică de-a dreptul unică. Infrastructura e de-a dreptul şocant de funcţională. Totul merge, şi chiar atunci când nu e perfect, totuşi funcţionează mult mai bine decât ar merge la noi. Traficul, care pare infernal, are

o logică inefabilă, şi o fluenţă genială în simplitatea ei. SUV-uri, camioane, mici dubiţe, motorete, biciclete, tuk tuk-uri, toate înghiţite de şarpele uriaş numit şosea, toate mergând pe o singură regulă: cel care claxonează primul, intră. Mă gândesc, oare câţi proprietari români de maşini mari ar face loc unei umile dubiţe sau unui tuk tuk? Probabil foarte puţini, spre deloc. Aici există respect, nu unul trâmbiţat, unul natural, nativ şi absolut normal. Acest respect, această răbdare tolerantă, efect evident al budhismului, le-am întâlnit pe tot cuprinsul asiatic. Cu gândurile acestea, plec la culcare. Mâine plec spre Bangkok.

advertorial

Antalya,

concediul ideal

eşi majoritatea t u r i ş t i l o r consideră că Antalya este o destinaţie exclusivă pentru plajă şi distracţie, zona are foarte multe activităţi deosebite de oferit: de la trasee turistice până la sporturi extreme ca şi scufundările, zborul cu parapanta, etc. Astăzi vă propunem o parte din activităţiile pe care le puteţi desfăşura în Antalya pentru a vă transforma vacanţa în concediul ideal! O excursie completă, bogată în cultură, istorie şi religie este cea spre Pammukkale, unde natura creează minuni care nu pot fi

www.citestealtfel.ro

făurite de muritori: de peste două mii de ani, nenumărate pârâiașe termale curg pe un platou de calcar alb ca zăpada, formând în roca moale bazine terasate si stalactite care au primit denumirea de „Castel de bumbac” (astfel se traduce din turcă cuvântul „Pamukkale”). Turiştii vor avea oportunitatea să urce pe cărarea care duce spre bazinul Cleopatrei. Cândva în el făcea baie capricioasa regină, iar acum se poate scălda orice doritor. Chiar și după o scufundare de scurtă durată în apa minerală caldă (circa 35 de grade C), pielea devine moale si mătăsoasă, corpul se relaxează, iar durerile reumatice si musculare se

reduc. Excursia continuă în orasul antic Hierapolis, unde s-au păstrat ruinele unui teatru antic, ale unor terme si ale unei necropole imense. Pe drum se va face o oprire în centrul comercial din orașul Denizli, care este vestit pentru industria sa textilă şi produsele din onix. O altă excursie spectaculoasă este cea la Phaselis- Yanartas. Această excursie începe cu vizitarea oraşului antic Phaselis, care a fost întemeiat de către coloniştii de pe insula Rhodos în sec. al VII-lea î. Hr. Oraşul a fost un centru comercial înfloritor și independent, care ulterior a format o republică separată. În timpul excursiei prin orașul antic se poate vedea apeductul

construit cândva din calcar auriu, precum și ruinele numeroaselor prăvălii antice situate de-a lungul drumurilor, construite acum mii de ani. În Phaselis, teatrul este construit pe o latură a acropolei şi reprezintă un model tipic de amfiteatru din perioada elenistică. În piaţa oraşului veţi vedea ruinele băilor publice, în care s-au păstrat câteva fragmente din podeaua din mozaic. Partea a doua a excursiei este urcarea pe Yanartas, muntele de foc. De la locul parcării autocarului şi până la versantul unde puteți vedea flăcările (emisii de metan) sunt aproximativ 800 m. După coborârea de pe muntele Yanartas veţi vizita un magazin de vinuri, unde veti putea degusta şi cumpăra vinurile care vă plac. Excursia se încheie cu o cină târzie întrunul din restaurantele din zona muntoasă. Pentru cei pasionaţi de natură vă propunem o incursiune în Ecoparc Tahtaly Botanik, care găzduieşte o colecţie unică de plante şi reptile ameninţate cu dispariţia. Pe un spaţiu de 40 000 mp. trăiesc crocodili, pitoni, șerpi coral, șerpi boa, anaconde, vipere, cobre, șerpi mamba, şerpi cu clopoţei, șopârle gigantice, broaşte ţestoase, etc. A doua parte e excursiei vă oferă o urcare cu telefericul pe vârful Tahtaly din Munții Taurus. Este cel mai lung teleferic din Europa (4,35 km), iar funicularul suspendat, calculat pentru 80 de persoane, se ridică la o înăltime de 2,5 km în doar 15 minute. De pe platforma de vizionare si de la geamurile restaurantului se pot admira priveliști spre munți şi mare care îţi taie respiraţia! Pentru cei mai aventuroşi vă propunem nişte variante mai extreme de petrecere a timpului liber, ca: Rafting: Un strop de extrem, un val de adrenalină şi o furtună de entuziasm – este tot ce declanşează distracţia numită rafting, veţi porni în aval pe râul cu cascade, valuri şi praguri

abrupte, cu câteva opriri în locuri pitoreşti pentru înot. Jeep Safari: Un jeep decapotabil vă va duce spre interiorul continentului, prin canioane, munti şi peste râuri rapide oferindu-vă şansa unică de a vedea o Turcie autentică, cu natură sălbatică şi sate turcești adevărate, în care s-a păstrat modul tradiţional de viată. Moto Safari: Veţi avea satisfacţia de a conduce în viteză pe drumurile de pădure, cățărându-vă pe culmile dealurilor si trecând peste copaci căzuti. Scufundări: lumea subacvatică este cel putin la fel de fascinantă precum frumuseţile terestre ale litoralului turcesc, excursia include două scufundări. O altă excursie populară este excursia cu yachtul în jurul Antalyei. Yachtul pleacă din portul Celebi şi navighează de-a lungul coastei spre cascada Karpuzkaldiran, aflată la 8 km de Antalya, unde apele râului Duden cad cu zgomot puternic în mare de la o înăltime de 50 de metri. Se va face o oprire la cascada pitorească, în timpul căreia veți putea face o baie în apa răcoroasă a mării. De la cascadă, yachtul va pleaca spre portul Kaleici, unde va arunca ancora și va face o oprire pentru prânz. Panorama orasului vechi ce se termină în port, aerul de mare și sunetul valurilor lovinduse de bordul yachtului vor face ca prânzul să fie cu totul special. Yachtul se va îndrepta apoi spre insula Sican, aflată la 10 km de portul Kaleici. Forma insulei amintește de profilul unui șoarece, de aceea se numeste

Sıçan, adică „Insula șoarecilor”. Se va face o oprire pentru baie lângă insulă. Cel mai interesant loc de pe insulă este partea de est, unde stâncile intră sub apă 22 m. Călătoria se va încheia cu vizitarea golfului Calticak, cu o scurtă oprire, după care vom reveni în portul Celebi. Când eşti în Turcia nu poţi rata o incursiunea în lumea hammam-ului. Vizitarea băii turcesti, este cea mai bună metodă de a te relaxa si a-ți reface puterile. Nu degeaba turcii înșiși numesc acest proces „o întoarcere la sine”! Veți savura cu siguranță lespedea caldă de marmură, căldura umedă ce vă va invada trupul, precum și masajul puternic cu spumă din fulgi de săpun de ulei de măsline. Cu 27 de ani de experiență în turism și un renume ireproșabil, Prestige Tours este o agenție tour - operatoare de prim rang în România. Compania, de-a lungul anilor, s-a poziționat ca un deschizător de noi destinații pentru piața românească. Prestige Tours a fost primul tour-operator care a creat pachete charter spre destinații precum: Dubai, Insulele Grecești, Cipru, Egipt, Mallorca, Tenerife și Maldive. Antalya este destinația vedetă la momentul actual pentru Prestige Tours. Pachetele Prestige Tours pot fi cumpărate din orice agenție parteneră din țară. Pentru detalii: www.prestige.ro sau la telefon: 0217954618 Antalya vă aşteaptă să o descoperiţi cu tot ce are ea de arătat şi experimentat!

trăiește altfel

travel | text: Saszet Brigitta Andrea - brigittacalatoreste.ro

a trăi = a călători

n fiecare din lumile cunoscute, orice fiinţă e un “călător” vremelnic în lumea reală şi un călător veşnic spre eternitate. Aşa cum vechii greci erau călători ai mărilor, drumeţi pe cărări nebătute ale Legendelor Olimpului, aşa cum romanii construiau drumuri care să dureze o veşnicie în marea lor aventură de a cuceri lumea, tot aşa noi am fost, suntem şi vom fi drumeţi veşnici pe cărarea viselor. Omul prin definiţie e un călător, un aventurier, un izvor însetat de cunoaştere. De la primii paşi ezitanţi din braţele mamei, când cu uimire descoperim năuciţi şi miraţi o 20

www.citestealtfel.ro

altă perspectivă a lumii, căzând, ridicându-ne şi iar căzând, căutând lumini, semne, culori, obiecte noi. Acum, în loc să ne liniştim începe adevărata aventură. Omul descoperă noi continente, coboară în abisul mărilor, îşi construieşte rachete sofisticate pentru a ajunge la stele. De ce această nebunie? De ce această grabă de a ajunge tot timpul mai departe, altfel, altundeva? Bătrânii din Orient susţin că nu scopul e important, nu ajungerea la destinaţie ci mişcarea, drumul, călătoria, aventura, cunoaşterea. Drumul ce poate duce la perfecţiune. Cred cu tărie că în viața aceasta rămânem doar cu ce am visat,

cu ce am iubit și cu cât am călătorit… Sunt convinsă că scopul nostru în viață este să fim fericiți, iar călătoriile prin caracterul lor unic și irepetabil nu sunt doar acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat) cum spune DEX-ul, ci a călători înseamnă a explora locuri noi dar și a învăța despre diverse culturi ale lumii, a te descoperi, a afla cine ești cu adevărat, a-ți afla scopul în viață. Pentru a descoperi fericirea nu avem nevoie de lucruri materiale, palpabile ci pur și simplu de momente memorabile. În final, viața nu ține cont de ce deținem cât ține cont de trăirile noastre demne de ținut minte. Este din nou sezon estival, perioadă propice şi preferată de călătorii, moment ideal de a ne îmbogăţi geamantanul de amintiri. Ştiu că alegerile sunt de obicei dificile aşadar vă sugerez să alegeţi pentru acest concediu o varianta mai aparte: o croazieră. O croazieră reprezintă o evadare din stresul cotidian, un hotel plutitor unde trebuie să despachetezi doar o dată… O croazieră oferă șansa la relaxare și la descoperirea dotărilor confortabile, a mâncarii bune, a servirii ireproșabile, a unui vas care schimbă decorul doar pentru pasagerii săi. De asemenea, oferă un excelent raport calitate-preț, varietate, o șansă de a descoperi locuri noi, de a întâlni oameni diferiți, de a lega noi prietenii și, pe lânga toate acestea, oferă ingredientele unei excursii de neuitat. Pentru cei dintre voi care doresc o experiență nouă, pentru cei care visează să călătorească în cât mai multe țări cu un efort fizic minim, pentru cuplurile care își planifică cea mai romantică vacanță din viața

lor, croazierele pot constitui un răspuns, fiind una dintre cele mai bune soluții. O croazieră este suma unor momente de neuitat: mare cât vezi cu ochii, soare, cer senin, distracție, noi prietenii. Companiile de croazieră oferă o gamă variată de destinații și itinerarii începand cu încântătoarea Mare Mediterană și peisajele uimitoare ale Europei de Nord până la însoritele plaje din Caraibe, fascinantele țări ale Americii de Sud şi Africa de Sud cu apusurile spectaculoase. Te poți, de asemenea, bucura de vremea însorită pe tot parcursul anului în Marea Roșie și de explorarea luxului modern și a minunilor naturale din Emiratele Arabe Unite. În plus, crozierele oferite sunt updatate în fiecare an cu itinerarii noi și captivante. Durata unei croaziere este în medie de 7 nopţi, dar există şi variante de 10-14 nopţi iar pentru cei mai curajoşi exista chiar şi croaziere în jurul lumii care durează aproximativ patru luni. Ca să vă „vând” un pont perioadele propice pentru a naviga în fiecare zonă sunt: - Destinaţiile nordice ale Europei (Nordul Europei, Marea Baltică şi Fiordurile Norvegiene) se vizitează vara, trebuie sa luaţi în considerare faptul că temperaturile nu depăşesc 20 de Grade nici chiar în plină vară iar la Capul Nord, Islanda sau Groenlanda zăpada nu se topeşte niciodata. - Marea Mediterană permite navigarea pe tot timpul anului. - Caraibele se vizitează în sezonul nostru de iarnă şi trebuie neapărat să evitaţi lunile august şi septembrie când marea este foarte agitată şi furtunile în larg sunt frecvente. - Insulele Canare şi Madeira se pot vizita pe tot parcursul anului datorită temperaturilor potrivite şi constante. - Partea de Est a Statelor Unite şi Canada, în lunile de toamnă când în această zonă natura dă

Pentru a descoperi fericirea nu avem nevoie de lucruri materiale, palpabile ci pur și simplu de momente memorabile. În final, viața nu ține cont de ce deținem cât ține cont de trăirile noastre demne de ținut minte.

trăiește altfel

travel

www.citestealtfel.ro

un adevarat spectacol vizual. - Alaska, acest tărâm îngheţat nu este navigabil doar în sezonul de vară. - America de Sud se vizitează în sezonul nostru de iarnă. - Frumusetea naturală şi Fiordurile Noii Zeelande pe a cărei ţărmuri s-a filmat legendara trilogie “Stăpânul Inelelor” i-a fermecat pe toţi cei care i-au navigat apele. Dat fiind faptul că atât Australia cât şi Noua Zeelandă se află în emisfera sudică, iarna este cel mai bun sezon pentru a le

niciodată timp să te plictisești, fie că vizitezi porturile în care vasul acostează, pe cont propriu sau printr-o excursie achiziţionată de la bordul vasului, fie că petreci timp la bord profitând de toate facilităţile vasului (piscine, jacuzii, spa, sala de sport, perete de căţărări, saună, casino, etc) există în orice moment al zilei o activitate potrivită pentru fiecare (lecţii de dans, lecţii de gătit, spectacole, concerte, karaoke). O croazieră e cea mai bună

descoperi. - Asia se vizitează pe tot parcursul anului, dar asiguraţi-vă că prindeţi primăvara în Japonia, atunci cand cireşii înfloriţi vă oferă un spectacol de neuitat. - Metropola futuristică, Dubai şi atractiile din zonă transformă Golful Arabiei intr-o adevărată destinație de top a lumii care se explorează cel mai bine în lunile de iarnă. Pe un vas de croazieră nu ai

cale de a privi peisajele și de a asculta sunetele lumii. Lumea vă aparţine! Iar navigând la bordul unui vas de croazieră, fie că doriţi să vizitaţi porturi mai deosebite ale Europei, să navigaţi prin cele mai frumoase Insule din Caraibe sau să ajungeţi chiar până în Australia sau Noua Zeelanda, o veţi descoperi în cel mai plăcut şi sofisticat mod!

CARIERă | TEXT: Aurel Rusu - www.aurelrusu.ro

fondurile

mutuale

(sau ... de ce să nu ții banii în depozite)

u câteva numere în urmă, îți povesteam despre Bursa de Valori București, ca strategie de generare a veniturilor pasive. La finalul acelui articol, am făcut o scurtă mențiune despre fondurile mutuale (fondurile de investiții); iată că astăzi a sosit momentul să dezvoltăm această idee. Ele, fondurile mutuale, sunt un pas intermediar către investiţiile la bursă. Dacă simplificăm foarte mult principiul, putem să spunem că ne strângem mai mulți prieteni (vreo câteva sute,

mii, uneori chiar milioane) și dăm unui alt prieten (administratorul de fond) economiile noastre, iar el le pune pe toate la un loc, face o grămadă mare și apoi investește acești bani în alte instrumente financiare (obligațiuni, titluri de stat, acțiuni, etc). Evident, cu scopul obținerii de profit. Câștigurile sunt proporționale cu sumele de bani investite. Pentru că în această situație, noi nu cumpărăm acțiuni la o singură companie - cum am făcut la bursă, ci cumpărăm unități la fondul respectiv. O unitate de fond conține câte o mică parte din toate acțiunile și instrumentele financiare

deținute de fondul respectiv. În funcție de profitul pe care și l-a propus, administratorul fondului poate alege grade diferite de risc: mai mare sau mai mic. Din punct de vedere al metodei de administrare, fondurile mutuale se împart în două mari categorii: fonduri adminstrate activ și fonduri administrate pasiv. Fondurile administrate activ – sunt acele fonduri care au un administrator sau mai mulți, și a căror sarcină zilnică este să decidă unde să investească banii, asigurând cel mai mare profit pentru investitori. Asta presupune un număr mare de

trăiește altfel

CARIERă

tranzacții, care aduce după sine un număr mare de comisioane de tranzacționare, care la rândul lor se simt în comisioanele de administrare ale fondului, care se simt în performanța fondului. Fondurile administrate pasiv – au comisioanele reduse la

tot ce are la compania care a ajuns pe locul 11 și cumpără în schimb acțiuni la compania care este acum pe locul 10. Simplu și eficient. În funcție de momentul când se poate face investiția, fondurile mutuale se împart în fonduri

Așa cum spuneam în articolul despre bursă, cel mai bun moment pentru a investi este ieri. Următorul cel mai bun moment este acum. maxim și iau „spuma” de la bursă. Aici treaba administratorului este să se uite pe bursa pe care o urmărește fondul lui, să se asigure că are dețineri doar în primele companii listate la bursă, și apoi să bea o cafea liniștit. Ziua lui de muncă e gata. Evident, am simplificat mult pentru o mai bună înțelegere a procesului. Să zicem că fondul „TOP10” investește în primele zece companii listate la BVB. Dacă într-o zi, una din aceste zece companii ajunge pe locul 11, abia atunci administratorul fondului „TOP10” face o tranzacție: vinde

www.citestealtfel.ro

deschise și fonduri închise. Pentru fondurile deschise, tranzacțiile (vânzare/cumpărare) sunt permise oricând, iar durata de funcționare a fondului este, de regulă, nedeterminată. De cele mai multe ori, nu există o sumă minimă care trebuie să fie investită, iar numărul de investitori este și el nedefinit. Acestea sunt cele mai populare fonduri mutuale. Pentru fondurile închise, tranzacțiile sunt permise doar în anumite momente de timp, definite prin regulamentul fondului. De obicei au o durată

de viață determinată, un număr redus de investitori (maxim 200) și o sumă minimă care trebuie investită. Îți spun toate acestea din propria experiență. În momentul de față dețin unități la patru fonduri de investiții, cu rate ale profitului cuprinse între 1.18%, 2.08%, 9.87%. Tot acum, dobânda anuală oferită de una din băncile cu care colaborez este de 0.7% pe an. Bineînțeles, nu am nici o garanție că aceste valori se vor păstra, dar am certitudinea că ele pot să crească mai mult decât dobânda unui depozit. Iar pentru mine, asta contează. De-a lungul timpului, am avut o mulțime de depozite și conturi de economii, la diferite bănci, și toate îmi ofereau ceva sigur. Inițial credeam că lucrul sigur este certitudinea că banii mei erau garantați de fondul de garantare, și cu gândul ăsta mă mulțumeam. Până când mi-am dat seama de un alt lucru la fel de sigur, dar mult mai dureros: banii mei erau blocați chiar de mine însumi. Eu îi țineam blocați într-un loc unde nu aveau nici o șansă să crească. Atunci am început să caut soluții pentru a le da voie să lucreze pentru mine (pentru că banii, de fapt, asta vor: să se înmulțească în folosul stăpânului lor). Și așa am descoperit fondurile mutuale. La început am avut unul singur. Astăzi investesc în 4 fonduri deschise: 2 administrate activ și 2 administrate pasiv. Așa cum spuneam în articolul despre bursă, cel mai bun moment pentru a investi este ieri. Următorul cel mai bun moment este acum. Iar cel mai prost moment pentru a investi este mâine - pentru că o să amâni la nesfârșit momentul începerii investiției). Evident, banii pentru investiții sunt alți bani decât cei pentru

lifestyle | text: Mihnea Iuga

Petreceți-vă vara aceasta

pe stradă

Londra 25 mai 2017 - Cristina Lisii

ând temperaturile au crescut simțitor în Londra săptămâna trecută, locuitorii au dat buzna în parcuri, ocupând fiecare metru pătrat de spațiu verde disponibil. România nu duce însă lipsă de soare și căldură. Cu schimbarea climei, ne putem aștepta ca cele două sezoane îndelungate – unul rece și unul cald – să se instaleze destul de bine pentru următoarele decenii sau chiar secole la noi pe continent și în țară. Vara poate fi un motiv de relaxare și de descoperire. Mai ales dacă nu îți permiți sau nu vrei să pleci într-o excursie. Așa că îți rămâne mediul urban, supravegheat constant de către razele soarelui. Pentru tine am un sfat: vara aceasta petrece mai mult timp pe stradă. „Strada” are o semnificație

www.citestealtfel.ro

destul de precisă în discursul public actual din România. Nu se referă la cei fără adăpost care trăiesc pe stradă și nici la spațiul deseori prea îngust pentru pietoni, ci la cei care au manifestat și vor ieși să protesteze la un moment dat în stradă. Protestele „Occupy” din SUA anului 2011 au demarat toamna. Protestele „Indignados” din Spania au avut loc în vară, cu câteva luni înainte. Deși au fost organizate evenimente de solidarizare, în România oamenii nu au ieșit atunci în stradă. Au făcut-o în schimb iarna. Pe ninsoare și frig, începutul de 2012 a fost marcat de Stradă, care a devenit un fel de actor social colectiv. Situația s-a repetat în septembrie 2013 (deși atunci vremea a fost mai prietenoasă) cu protestele pentru Roșia Montană, la început

de noiembrie 2015 și cel mai recent la începutul lui 2017, tot iarna. Vara nu se potrivește cu această activitate socială în România. Paradoxal, când condițiile sunt mai potrivite Strada intră în vacanță. Cumva, lunile de căldură se cadrează mai bine în mall-urile pline de aer condiționat. Ziua este mai lungă și parcă poți exagera plimbarea în centrele comerciale până după ora cinei. Dacă nu îți place interiorul și zidurile, terasele dotate cu sistem de răcire cu ceață „ca afară” sunt a doua destinație preferată pentru cei care nu părăsesc orașul (din diverse motive) pe perioada verii. Poți face un adevărat turneu al teraselor, de dimineață când soarele bate direct în cafea și până seara, când nu trebuie să renunți la ochelarii de soare doar pentru că s-a lăsat întunericul. Bun, știm ce se face vara în oraș, dar nu știm ce se poate face vara în oraș pe stradă! Discuția este mai degrabă despre spații publice și spații private decât despre proteste. Ca actor social colectiv, Strada devine activă pentru un subiect sau împotriva altuia întrun spațiu public. În acel LOC poate afecta bunul mers al societății (blochează sau încurcă circulația, informează direct fără intermedierea mass-media, perturbă liniștea publică etc.) și poate influența o anumită decizie publică. Acolo se poate manifesta și de acolo își extrage

Paradoxal, când condițiile sunt mai potrivite Strada intră în vacanță. Cumva, lunile de căldură se cadrează mai bine în mall-urile pline de aer condiționat. o oarecare legitimitate. Deci nu totul în stradă trebuie să reprezinte un protest, în schimb strada poate fi locul în care îți asumi orașul în care trăiești. Dacă în vara aceasta îți petreceți mai mult timp pe stradă, există o șansă pentru a (re)da publicului spațiul public. Cel mai bine vedem această pierdere a spațiului în cazul teraselor, care aproape că blochează circulația pietonilor pe trotuare în anumite zone. În Arad s-a ajuns până la extrema în care un întreg scuar este adus din spațiul public în spațiul privat, statuia celui mai longeviv primar al orașului, Salacz Gyula, fiind prizonieră între gardurile unei asemenea terase. Iar cum automobilele au câștigat tot mai mult teren în ultimele decenii în România, ordinea în importanță o are carosabilul, urmat de terasă, apoi trotuarul. De cele mai multe ori oamenii se adună în parc; acolo mai au spațiu (public), iar umbra copacilor ajută în perioadele de caniculă. Aici asistăm, din când în când, la concerte sau alte evenimente cultural - sportive. Festivalul Untold de la Cluj a atras mulți oameni dar și multe critici, în principal pentru că organizatorii au transformat spațiul public (o mare parte din Parcul Central) într-unul privat, accesibil doar în schimbul plății unui bilet la eveniment. Dacă tot comparăm, ar fi benefic să vedem direcția în care merg cei de la care ne inspirăm de

atâtea ori: în Dallas, Texas, ONGul Trust for Public Land a ajutat municipalitatea să achiziționeze 3,2 hectare de parcare pentru a o transforma într-un parc – Pacific Plaza Park. Ideea a fost introdusă în master plan în urmă cu 10 ani și de atunci alte orașe din SUA au preluat proiectul și preferă să transforme spațiile gri (parcările) în spații verzi (parcuri). În Arad nu se întâmplă așa ceva. Nici precum în Cluj și nici ca în Dallas. În schimb, Festivalul StrArad – în ciuda numelui – a avut loc tot întrun parc. Putea să accesibilizeze o stradă, adică un spațiu pierdut de pietoni în fața automobilelor. Cum o face, deseori cu succes, Street Delivery-ul celor de la Fundația Cărturești.

Dacă ai participat la eveniment sau ești familiarizat cu acest concept, ai putut vedea cum se poate transforma strada întrun adevărat loc pentru public. Teatru, recitaluri, dezbateri, ateliere de pictură, demonstrații științifice, expresii artistice, toate au LOC în spațiul unde odinioară stăpâneau mașinile. Strada devine spațiul în care te poți manifesta și în care ai acces indiferent de bilet. Dincolo de o „Zi” cu vecinii, mult mai diversificată ca aceasta, mai creativă și cu siguranță mult mai pro-activă. Iar totul se întâmplă peste noapte, sau mai bine zis peste săptămână deoarece organizatorii au nevoie de avize de la autorități. Aradul nu duce lipsă de artiști handmade sau meșteșugari, cântăreți sau pictori, oameni de literatură sau de știință care pot popula străzile și pot aduce, măcar în timpul verii, viață și plus-valoare acestui spațiu dedicat pietonilor. Dar asta se poate întâmpla doar dacă strada devine spațiul public pe care îl invidiem atât de mult când vizităm o capitală sau un alt oraș considerat european. Avem până la 6 luni de vară pentru a face asta.

trăiește altfel

advertorial

Povești din trecut,

povești de astăzi

a și orice casă din frumosul Arad al începutului de secol XX și aceasta are o poveste. Ne găsim în perioada de început de secol XX. Perioada Belle Epoque și-a pus amprenta și pe orașul de pe Mureș. Negustorii, oamenii de cultură, autoritățile sunt mereu

www.citestealtfel.ro

prezente în presa vremii și își doresc să aibă și case unde să se poată relaxa, delecta. Această casă este una tipică acelei perioade. Cu camere bine separate și compartimentate, cu o grădină generoasă pentru serile călduroase de vară, casa oferea și oferă un spațiu de relaxare și de organizare de

evenimente private. Atunci când pătrunzi în această casă ești teleportat în acea perioadă și parcă deja se aud valsurile care îi dădeau culoare altădată, vocile celor care treceau pragul ei și poveștile despre un Arad care era printre cele mai frumoase orașe ale acelei perioade.

Această casă este de vânzare.

Casa are meritul de a fi o mărturie vie a acelei perioade și de oferi acest salt în timp. Chiar și astăzi ea poate fi folosită ca și sediu de birouri, gradiniță sau un restaurant cu o gradină de vară de interior, poate avea destinație de hotel, hotel boutique sau multe alte destinații.

Agent Imobiliar Cristina Pasc E-mail: cristina.pasc@remax.ro Tel: 0741 542 809 www.remax.ro

oameni altfel| realizat de: Basil Muresan

ALEXANDRA BLĂNARU un suflu proaspăt în pictură

rta trebuie să o simţi, nu să o înţelegi întru totul. Arta nu ți-e datoare cu nici o explicație. Trebuie doar să te facă să simți ceva. Poate să fie tristețe, fericire, angoasă sau melancolie. Ori, pur și simplu, te poate liniști și îţi poate da o stare de reflecţie. Prin artă, te cunoști mai bine pe tine însuți. Cumva, ea este oglinda care nu te poate minți și care te arată așa cum ești tu, nu cum te văd ceilalți din exterior. Foarte tânăra Alexandra Blănaru încearcă să surprindă, cu ajutorul pensulei, esența senzaţiei pe care o pictează. Iar orice tip de mască se topește precum un machiaj inutil făcut pe timpul verii. “Nu ştiu deloc să desenez, Mereu am fost fascinat de pictură. Și, pentru a fi mai clar, întotdeauna am considerat că admirația și respectul meu trebuie să fie îndreptate către oamenii care pot să facă ceea ce eu reușesc doar cu ajutorul imaginației”. Datorită picturii. Alexandra nu are nevoie de viză pentru a se plimba nestingherită prin gândurile noastre. Cum a început pasiunea ta pentru pictură? Prin 2014 mi-am cumpărat primele pânze, pensule, culori profesionale și m-am apucat de treabă. A început ca un mod de a-mi exprima stările, şi a devenit 32

www.citestealtfel.ro

un full-time job, pentru că am renunțat să mai fac altceva și am decis să mă dedic complet acestui drum. Pasiunea cred că o am de mică, de când desenam personaje din realitate, dar şi din imaginar. Însă, după ce a trecut

Niciodată un pictor nu poate fi mulţumit de ceea ce face. Dacă ar fi cu adevărat mulţumit înseamnă că a spus totul într-o singură pictură. timpul, am încercat să mă întorc la ce îmi plăcea să fac atunci, şi anume să creez imagini și să îmi pun o amprentă. Care crezi că sunt skill-urile pe care trebuie să le aibă un pictor? Nu cred că sunt în măsură să spun eu asta. Dar ai nevoie de un pachet întreg. Trebuie să vezi foarte bine lucrurile, să nu te lași păcălită de prea multe detalii şi să cunoști foarte bine tehnica pe care o abordezi. Însă cel mai important este să știi care este povestea din care faci parte. Pe lângă toate astea, la început de drum trebuie să ai mult mai multe cunoștiințe despre o arie mai vastă. Care sunt pictorii pe care îi admiri? Sunt mai mulţi. În primul rând, marele Pablo Picasso şi uriaşul Vermeer. Aş mai enumera

câţiva impresionişti francezi, de asemenea mari nume ale cubismului şi suprarealismului, însă cei doi de mai sus sunt absolut inepuizabili ca sursă de bucurie şi meditaţie. Cât privește inspirația, sunt în căutare de lucruri noi tot timpul. Şi, în zilele noastre, chiar nu se poate vorbi despre o problemă în privința asta. Trebuie doar să știi să te uiți la ce te interesează. Dacă petrec cinci, șase ore pe Facebook e posibil să nu fiu nici motivată, nici inspirată. Însă, dacă mă uit trei ore peste o carte cu imagini creative, dacă ascult ceva ce-mi place, sunt sigură că voi găsi cel puțin o idee pe care să o dezvolt în viitor. Dacă ai putea să alegi o pictură pe care să nu o fi realizat tu, care ar fi aceea? Aș vrea mai mult să înţeleg, spre exemplu, ce a simțit Picasso când a pictat The Red Armchair.

Însă cred că e un lucru imposibil de imaginat. De cât timp ai nevoie pentru ca un tablou să fie gata? Tot actul de creație în sine poate dura și câteva săptămâni. Însă doar execuția propriuzisă durează între 15-20 zile. Depinde de complexitate, de dimensiuni și cât de repede se usucă culorile. Sunt momente când realizez un tablou şi în cinci-şase ore, însă acela rămâne doar la faza de testare și nu își are un sfârșit niciodată. Care a fost primul tablou, în sensul de pânză, pe care l-ai pictat? Este un abstract albastru, de clară inspiraţie suprarealistă. Tabloul se află în colecția mea și acolo va rămâne o perioadă lungă de timp. Nu este un tablou foarte colorat și nu exprimă prea multe lucruri, însă pentru mine reprezintă tot ceea ce mă definește în ziua de astăzi. A fost un motiv pentru care am ales să fie un tablou închis ca și paletă de culori. Însă nu îl voi afla decât parcurgând drumul în continuare. Care este tabloul tău preferat de până acum? Mie îmi plac foarte mult tablourile de dimensiuni mari şi, chiar dacă mă axez doar pe asta, în casă la mine nu am loc. Aşa că încerc să mă bucur de ele cât sunt disponibile în atelierul meu. Ce ți se pare mai greu? Să pictezi pe cineva, sau să pictezi ceva? Nu e vorba de greu, e vorba de persoana care alege să fie pictată. Dacă are încredere în ceea ce fac eu, e perfect. Dacă

începe să își dea cu părerea de genul că acolo ar merge nu știu ce culoare sau că ar vrea să i se vadă culoarea la păr, eu nu sunt persoana care face genul ăsta de muncă. Eu vreau să îmi vând amprenta vizuală și cred că spun destul de multe prin asta. Sunt foarte mulți alți pictori care sunt dispuși la orice fel de comisioane pentru un portret. La mine vreau ca lucrurile să fie simple: am foarte multe tablouri în spate care pot fi văzute. Dacă îți place linia mea, atunci clar îți va plăcea și rezultatul unui tablou custom made cu tine sau cu oricine altcineva. Ai momente când nu-ţi iese deloc ceea ce vezi cu ochii minţii şi abandonezi lucrarea? Daca da, cum treci peste

astfel de momente? Da. Cei care n-au momente când îşi doresc să se lase de pictură, aceia nu sunt pictori. Cred că am avut dintotdeauna mai multe eşecuri în privinţa a ceea ce-mi doresc să pictez. Azi

îţi place tabloul, mâine îţi vine să-i dai foc sau nu mai doreşti să auzi de pictură… Câteodată mă întreb de ce m-am apucat să fac pictură, pentru că la fiecare tablou este diferit. Poţi picta un tablou foarte bine apoi următoarele 10 sunt proaste. Niciodată un pictor nu poate fi mulţumit de ceea ce face. Dacă ar fi cu adevărat mulţumit înseamnă că a spus totul într-o singură pictură. Pictura e ca o boală frumoasă. O laşi, apoi te cheamă şi te ademeneşte. O iei de la capăt de fiecare dată crezând că vei reuşi să dobândeşti confirmarea, atât de mult adorată de toţi artiştii. Când simţi că nu mai poţi controla tabloul, este mai bine să faci o pauză. Această pauză poate fi şi de o săptămână sau mai mult. Cunosc pictori care au făcut o pauză de 3 luni pentru că nu mai puteau să continue pictând. După fiecare pauză este un nou început. La fiecare tablou este o altă poveste. Din această cauză supravieţuiesc pictorii. Cât de mult te laşi trăiește altfel

oameni altfel

influenţată de părerea celor din jur? Atât a celor avizaţi cât şi a celor neavizaţi. Am fost influenţată o perioadă mare de timp de părerile celor “avizaţi” şi “neavizaţi”. Sunt o fire vulnerabilă, dar nu mă mai interesează atât de mult părerile nimănui. Pictura este acum ca şi ciocolata. Dacă îţi place o guşti, dacă nu, nu. Părerile din jur n-ar trebui niciodată să conteze pentru un artist. Fiecare pictor are toată libertatea de exprimare, aspect care îi va defini mai târziu stilul său personal şi original. Ai un vis, îţi doreşti ceva foarte mult acum? Daca da, cât de departe eşti dispusă să mergi pentru visul tău? Da. Am un vis şi nu numai unul singur. Ca oricare artist, miaş dori să expun la Guggenheim, în Bilbao sau la Metropolitan Museum of Art din New York. Mi-ar plăcea, de asemenea, să fiu un artist care spune ceva oamenilor prin arta sa. Pentru început, îmi pregătesc prima expoziţie, care va avea loc în iulie. În pictura cât de mult te poate influenţa locul de unde provii? Locul de provenienţă este foarte important. Dacă te-ai născut la Bucureşti sau la Paris 34

www.citestealtfel.ro

ai mai mari şanse să devii un nume important în Istoria Artelor decât dacă ai rămâne în Moldova, de exemplu, locul de unde provin eu. Cei mai mari artişti au plecat din oraşele de provincie şi s-au realizat în oraşele mai mari. Brâncuşi este unul din exemple şi nu este singurul. Dali a plecat şi el din Figueras şi s-a întors la sfârşitul vieţii făcânduşi cariera la Paris sau în SUA. Exemplele sunt numeroase şi nu am să le menţionez pe toate. Locul de provenienţă este principalul motor al unei cariere artistice de success. Acum există internetul şi facebook-ul, dar nu va

rezolva niciodată acest aspect al provenienţei. Numele mari de artişti sunt date de oraşele cu rezonaţă: Bucureşti, Paris, Londra, Tokio, Beijing, New York, Bilbao, Berlin. Te tentează să încerci şi altă formă de exprimare artistică? Tot timpul mă tentează să mă exprim altfel. Fac fel şi fel de experimente. Aceste experimente nu sunt

întotdeauna cele mai potrivite, în sensul că artistul se abate de la norme şi reguli pentru a crea ceva nou. Orice încercare este benefică, pentru că te ajută ca artist să evoluezi spre altceva. Totul este imprevizibil. Este bine ca artiştii să încerce să picteze în cât mai multe moduri. Mai târziu îşi vor crea propriul stil artistic care este foarte greu de realizat. Pot sa spun ca mi-a plăcut intotdeauna să scriu. Am scris până acum o carte și o voi lansa, cel mai probabil, la sfârşitul acestui an. Dacă ar fi să continui cu alte domenii ale artei ar fi literatura și nu altceava. Mai este pictura apreciată astăzi în România? Mai există oameni pasionați de pictură care investesc în acest domeniu? Da, cu siguranță încă mai există foarte mulți oameni care apreciază arta. Dar și acești oameni se împart în mai multe categorii. Există cei care apreciază arta pentru că au fost învățați că arta e prețioasă, nu că ar înțelege-o neapărat. Apoi vin cei care o înțeleg pentru că s-au documentat, au citit, au căutat informații. Iar apoi urmează a treia categorie formată din oameni care înțeleg arta, o apreciază și o cumpără. Pe mine mă interesează, cu precădere, oamenii din această ultimă categorie. Eu, de fapt, lor mă adresez și încă sunt destui. Ai avut vreo expozitie pana acum? Pe 7 iulie am primul meu vernisaj, la Teatrul Clasic Ioan Slavici.

lifestyle | text: Tomck@t Cronica de teatru - Special Arad www.specialarad.ro

Cu punctul pe „i”-ul din

„identitate”

um definim „relația”? Ce î n s e a m n ă „ a c a s ă ” ? „Familie” sau „națiune”? Cât de importantă este în ziua de azi proveniența, etnia, păstrarea tradițiilor? Ce rost are să-i explici unui străin întâlnit pe Grindr cum te descurci în viață, dacă nici tu nu înțelegi de unde

www.citestealtfel.ro

vii și încotro te-ndrepți? Cum îți exprimi sentimentele stând singur în fața calculatorului, într-o cameră întunecată? Este afecțiunea un scop… sau un procedeu intermediar pentru a te regăsi, pentru a-ți găsi menirea? Întrebări frustrante, răspunsuri adesea lipsite de esență. „Complexitatea apartenenței”, cel mai nou spectacol al Teatrului Clasic „Ioan

Slavici” a avut premiera la finalul lunii mai și a pus cu o sălbăticie cordială punctul pe i. Pe un panou apare Brâncuși în trening Fila, anunțându-ne că fără un logo nu exiști. Actorii își așteaptă rândul tăcuți și nemișcați într-o anticameră care ne aduce aminte de „Poarta sărutului”, în timp ce scena principală e acaparată de o masă imensă, rotundă și luminoasă, înconjurată de scaune mici, la fel de rotunde și uneori la fel de luminoase. Din nou, o aluzie la opera marelui sculptor român care a fost nevoit să-și caute locul într-o țară străină, să-și remodeleze apartenența, să înlocuiască tocmai rădăcina artei pe care o cultiva. „Masa tăcerii” de pe scenă este însă conectată la firul poveștii cu o pretenție ubicuă, prin orice detaliu regândit și reluminat. Devine o metaforă pentru globalizare, neoanele în formă de cerc doar întăresc acest sentiment precis și, totodată, rece. Trăim, totuși, în secolul vitezei, în care apropierea de o persoană sau de o cultură diferită se creează instantaneu, nu-i așa? Însă nu poate fi ignorată tensiunea care pândește în aer. Calmul dinaintea furtunii interioare devine încet, dar sigur sufocant, oricât de mult sunt măsurate cuvintele sau mișcările personajelor, astfel încât să pară totul normal, degajat. Expresiile, intonația vocilor și detaliile vizuale sunt vânate permanent prin intermediul

unei camere video și proiectate în timp real pe panoul de deasupra care ia forma unui iCloud, la care cu toții suntem hackeri din umbră printr-o invitație specială și anonimă. Protagoniștii, în schimb, nu au acest lux de a rămâne anonimi. Pătrundem în viețile lor intime, urmărim firul roșu al căutărilor lor secrete, suntem martori oculari nechemați în gândurile lor nocturne, în momentele chinuitoare de autoinspecție paranoică, atunci când jaluzelele trase ne forțează să ne punem sub semnul întrebării cele mai elementare sentimente. Dar ce căutăm în Australia? Ne aflăm în această țară – cu o istorie artificială și reinventată – datorită artistei Eloise (Dorina Darie-Peter), care demarează un proiect sociologic și antropologic cu accent pe ideea de apartenență. Ea încearcă să „sondeze” sentimentele unui aborigen, Joel (Călin Stanciu), care se dovedește a fi însă „prea alb” și care nu simte că ar avea ceva ieșit din comun de spus în public. Deși nu pare stânjenit deloc, bătrânul Joel nu avea de gând inițal nici să-și informeze familia despre orientarea lui sexuală, având o relație de lungă durată cu Josh (Ioan Peter), împreună cu care discută despre întemeierea unei familii. În timp ce aici se creează o nouă apartenență, tânărul Stephen (Alex Mărgineanu) trăiește cu o angoasă între patru pereți, departe de casă, rupt de orice

Calmul dinaintea furtunii interioare devine încet, dar sigur sufocant, oricât de mult sunt măsurate cuvintele sau mișcările personajelor, astfel încât să pară totul normal, degajat.

relație, cu toate că încearcă din răsputeri, via Skype, să stabilească o conexiune fizică cu Karen (Cecilia Lucanu-Donat), un psiholog cu frământări similare, dar care își caută sensul în viața profesională, nelăsând să-i treacă sentimentele dincolo de webcam. Până la urmă, ea va trece peste propria-i barieră, după ce este abordată într-o noapte de pacienta ei, Lauren (Angela Petrean-Varjasi), o femeie care-și caută partenerul mult prea ideal și, conform „cerințelor” disproporționate,

inexistent. Nu în ultimul rând, Alya (Sorin Calotă), fratele lui Stephen, este și el preocupat de origini și de problema țării aflate în pericol de a-și pierde identitatea câștigată, dar asta numai pentru că a văzut un film cu Russel Crowe și poate fiindcă este chiar el privat de libertatea de a-și găsi o apartenență proprie, fiind blocat în „închisoarea” parentală. Întrebările de la început, totuși, rămân în aer… în iCloud… la care se mai adaugă doar dilema: cum ne găsim identitatea? Căutând ideea sau persoana care ne definește, ne reîntregește… sau, din contră, stabilind reguli noi, fugind de apartenențele clasice? Este, până la urmă, un șir de întrebări care nu se adresează neapărat unui singur individ, ci unei societăți întregi. Dar răspunsurile? Concluzia… e mult mai

complexă decât pare la prima vedere. Spectacolul „Complexitatea apartenenței” marchează cea de-a doua colaborare a regizorului Radu Nica cu echipa Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad. Textul scris de germanul Falk Richter a fost tradus de Mircea Sorin Rusu, iar scenografia poartă semnătura Irinei Moscu. Muzica și sound design-ul sunt realizate de Vlaicu Golcea.

trăiește altfel

oameni altfel | realizat de : aliona tcaci

despre scris, muzică şi spirit liber cu

bogdan nicolai fotografiat de: Cristina Ivaşcu hairstyle: Dorin Bordenci stylist: Andreea Micle haine: Kapa Center

intotdeauna am avut o fascinaţie pentru oamenii de radio. Îmi place să-mi imaginez persoana din spatele microfonului. Felul în care arată, cum se mişcă şi expresiile de pe faţa lui în momentul în care îmi vorbeşte- pe toate mi le creionez în minte în funcţie de vocea pe

www.citestealtfel.ro

care o aud. Pe Bogdan Nicolai îl cunosc de mult, de prin 2012, dar nu personal, ci prin vocea lui, de la radio. Cam pe atunci mă apucasem serios de alergat şi, neavând luxul de acum, cu telefoane capabile să stocheze sute de melodii, îmi puneam frumos căştile şi-mi începeam ziua cu Nicolai şi colegul lui de pupitru, Sara. Ei bine, tare m-am bucurat să cunosc omul din spatele acelei voci. S-a întâmplat într-o dupămasă de mai, în una din acele zile super însorite în care ştii că orice va fi, va

fi de bine. Şi exact aşa a şi fost. Am ajuns la studioul foto în plină desfăşurare a shootingului. Stare de bine şi muzică faină. Acesta a fost cadrul în care Bogdan, bucuros, îşi interpreta rolul. A fost frumos, iar pozele au ieşit superbe. M-au surprins degajarea şi jovialitatea care-i emanau din toţi porii, omul se simţea bine să fie acolo, c u

trăiește altfel

“

Mă doare că oamenii se judecă absurd, în funcţie de înclinaţiile sexuale, culoarea pielii, etnie, şi că există o ură foarte mare pe care eu nu o înţeleg. Omul e singurul animal care îşi urăşte semenii pe motive de culoare, e ca şi cum ai vedea un câine ce latră un alt câine pentru că este alb, iar celălalt e negru. Mă doare că asta e o chestie educată.

www.citestealtfel.ro

oameni altfel

noi, să pozeze, să se joace. Ulterior am aflat că muzica aia faină pe care o auzeam a fost unul dintre factorii de bază în tot acest mood: “muzica este un element esenţial al vieţii mele, nu pot trăi fără muzică… dacă nu puneam muzica din ipod, n-aş fi avut un mood atât de ok, n-aş fi fost atât de eu. Aşa că în pozele din revistă o să mă vedeţi pe mine... pe mine cel real”, îmi spune Bogdan cu entuziasm, continuând: “când mă trezesc dimineaţa, nici nu mă pot spăla pe dinţi dacă nu pun o melodie,

tot timpu trebuie să am în fundal muzică. Caut albume în toate formatele, am conturi peste tot, cumpăr viniluri, cduri, casete, până la ultimul ban. Au fost perioade în viaţa mea, când, după ce îmi luam salariul dădeam buzna în magazinele de muzică şi-mi terminam toţi banii. Asta a şi fost prima mea legătură cu Timişoara. Până să existe internetul, eram membru în foarte multe fan cluburi şi corespondam prin scrisori cu mulţi timişoreni pentru că aici s-a dat întotdeauna tonul în

muzică. Timişoara fiind mai aproape de occident, aveaţi mai uşor acces la muzică”. Ştiam acest lucru despre el, şi ca o iubitoare de muzică la rândumi, am profitat de ocazie să aflu care este artistul lui de suflet: “Leonard Cohen rămâne artistul meu preferat. Îmi pare rău că nu-l mai pot vedea live, am fost la multe concerte de-ale lui şi fiecare în parte mi-a rămas foarte aproape de suflet”. Curiozitatea mea a mers şi mai departe, mă interesa să ştiu dacă pasiunea lui pentru muzică a fost cea care l-a împins spre zona aceasta, dacă s-a gândit vreodată să facă ceva în acest sens: “Da, aşa am ajuns să lucrez la radio”, îmi zice Bogdan zâmbind, “Pe vremea aceea eram în oraşul meu natal, Sinaia, aveam în jur de 14 ani şi mă duceam să înregistrez la postul local de acolo muzică rap. Cântam atât de prost şi eram atât de funny încât cei de acolo mi-au spus: “nu vrei tu o emisiune la radio? Dar te rugăm din suflet, nu mai cânta!”. Atunci s-a oprit şi orice gând de a face muzică, mi-am dat seama că legătura mea cu muzica e doar la nivel de ascultător, în niciun caz de compozitor, producător sau cântăreţ”. Şi uite cum am ajuns la subiectul meu preferat, radioul! Deşi în momentul de faţă Bogdan nu lucrează la radio, acesta ocupă în continuare un loc important în viaţa lui: “Este o parte importantă din mine, m-a urmărit toată viaţa. Întotdeauna am spus că nu va trebui să caut trăiește altfel

OAMENI ALTFEL

niciodată un job în radio, pentru că întotdeauna radioul va veni după mine. Cu siguranţă voi mai avea proiecte, chiar dacă în momentul acesta nu-mi doresc neapărat acest lucru. Dar la un moment dat, sub orice formă, radioul îmi va bate la uşa şimi va spune: “iar te vreau!”, iar eu voi sta puţin pe gânduri, voi cugeta, dar îmi va fi imposibil să mă abţin... e ca o femeie de care eşti îndrăgostit, nu accepţi acest lucru, dar de fiecare dată când te cheamă, te duci în genunchi la ea”, îmi spune Nicolai râzând. Vocea pe care o ştiam de o bună bucată de vreme începea acum să prindă contur, să capete 44

www.citestealtfel.ro

o personalitate. Imaginea îmi era tot mai clară, dar mi-am dorit să aflu cum se vede el, cum se descrie Bogdan: “un militant pentru libertatea de orice fel, acesta e rolul lui pe pământ... şi mai are şi rolul de-a scrie lucruri, care nu sunt neapărat importante, dar are acest rol, de-a scrie!; i s-a dat la naştere un caiet şi un stilou şi undeva în sufletul lui s-a implantat spiritul liber, de nomad”. Da! Spiritul liber l-am simţit din prima clipă! Ştiu că Bogdan este implicat în proiecte ce luptă împotriva discriminării, a fost chiar moderator al conferinţei Anti-Gypsyism: a lost cause?,

ţinută în Parlamentul European, în 2016. Am vrut să ştiu ce-l motivează în acest sens: “Mă doare că oamenii se judecă absurd, în funcţie de înclinaţiile sexuale, culoarea pielii, etnie, şi că există o ură foarte mare pe care eu nu o înţeleg. Omul e singurul animal care îşi urăşte semenii pe motive de culoare, e ca şi cum ai vedea un câine ce latră un alt câine pentru că este alb, iar celălalt e negru. Mă doare că asta e o chestie educată. Dacă pui doi copii mici de rase diferite, ei se înţeleg absolut minunat, nu există ură între ei. Mă doare că e o ură educată, sunt păreri preconcepute pe care le transmitem în mod greşit prin educaţie şi atâta timp cât ne vom urî între noi, cât vor exista războaie pe pământ, oamenii nu vor fi civilizaţi cu adevărat. Indiferent că apare iPhone 240 sau vom ajunge pe Marte, acestea sunt semnele că nu neam civilizat încă”. Şi care ar fi soluţia? “Paşi mici. Să depună fiecare dintre noi efortul de a se gândi măcar 5 minute pe an la faptul că nu poţi urî un om pentru ceva pentru care el nu este vinovat... iar oamenii ar trebui să ştie că cel care

“

[radioul] Este o parte importantă din mine, m-a urmărit toată viaţa. Întotdeauna am spus că nu va trebui să caut niciodată un job în radio, pentru că întotdeauna radioul va veni după mine.

trăiește altfel

OAMENI ALTFEL

discriminează va fi la un moment dat şi el discriminat, pentru că ei hrănesc ura şi oricând pot ajunge în ipostaza de a fi într-o altă ţară, altă conjuctură în care cu siguranţă vor fi discriminaţi”. Bogdan Nicolai este scenaristul proiectului Vocea României, jurnalist şi prezentator al emisiunii Life Couch marca A List Magazine şi mai are şi o groază de alte proiecte în care este implicat. Un om care face multe. Cum se descurcă oare? De unde îşi hrăneşte spiritul pentru a da atât de mult mai departe? “Acestea sunt nişte măşti. Eu de fapt sunt doar un om care scrie. Scrisul meu ia forma discursului spus la radio sau prin scenariu de film, de televiziune. Eu doar asta fac, scriu, iar faptul că mă vedeţi în atâtea ipostaze este pentru că duc mai departe o idee pe care iniţial am scris-o şi apoi am găsit o cale potrivită de a o comunica. E un singur lucru expus în mai multe moduri”, mă lămureşte el. Aşa am aflat şi despre un nou proiect, care evident că se leagă de scris :) “Cel mai important este volumul de poezii, la care lucrez acum. Se va numi Jumătatea mea de pat. Este un volum de 100 de poezii care sunt de fapt nişte povestiri în versuri… ţin foarte mult la proiectul acesta pentru că mi se pare că e cel mai bun lucru pe care l-am scris eu până acum şi sper să apară cât mai curând”, continuă Bogdan entuziasmat. Este un om altfel, are acel ceva care-l scoate din mulţime. I se trage de la curiozitatea ce-i sclipeşte în ochi, din dorinţa de libertate, din felul de a fi. Am descoperit şi ce crede el că-l face să fie altfel: “Cred că sunt puţin nebun, puţin mai mult decât ceilalţi. Am o nebunie puţin peste limita admisă, dar nu de

www.citestealtfel.ro

internat. Sunt o fire singuratică, am nevoie foarte des de timp cu mine însumi în care să vorbesc doar cu mine”. Ne-a plăcut mult de el şi abia aşteptăm să vedem cu ce ne mai surprinde în viitor, dar până atunci ne mulţumim cu mesajul lui Bogdan pentru voi toţi, oamenii faini: “rămâneţi altfel,

dar nu doar de dragul de a fi diferiţi. Dacă aveţi ceva aparte, cultivaţi treaba aia, pentru că cel mai frumos lucru pe lumea asta e să sărbătorim diversitatea!” ;)

“Dulcea revanșă” se numea localul vechi din mahala în care cic-ar fi aflat Dracu de ciorbă prima dat’. La bucătar aveai acces cu constatarea de deces, căci se servea carne de om. Pe valsuri din acordeon, intrau platouri cu bărbați decapitați și dezosați, adolescenți cu mere-n colți, încinși la șase mii de volți. Deși n-avea stele Michelin, restaurantul era plin de doamne ce n-ar fi cerut de la viață nimic mai mult decât un cămin fericit, copii și-un soț domesticit. Dar soții iute-au trădat-o, o varză viața ei toată și d-aia-i văduvă din nou, și d-aia mănâncă doar raw carnivor sau, puțin mai rar, ceva prăjit sau la grătar. Frumoasa noastră gurmandă târziu în noapte comandă amanți flambați, puțin picanți sau foști grăsuți neperformanți. “Să știți că cei făcuți geloși sunt mai scumpi, dar foarte gustoși”, pont șoptit de-un chelner bătrân, salvat de-un cancer la plămâni. I-a făcut semn c-a înțeles și i-a trimis un SMS desertului luat la pachet: “hey, baby! am ajuns. te-aștept :) “

trăiește altfel

LIFESTYLE | eveniment | Photo Credit: Silviu Cozma - DubluQ

Skirt Bike Arad parada biciclistelor

venit vara şi odată cu ea vremea frumoasă, vremea să ieşim din casă şi, de ce nu, să facem puţină mişcare pe bicicletă. Luna aceasta a fost unul din cele mai aşteptate evenimente cu biciclete din an, SkirtBike Arad. Un eveniment dedicat în special femeilor, care vrea să arate că pot fi cochete şi pe biciclete, o paradă de frumuseţe, eleganță şi ţinute

www.citestealtfel.ro

chic. Ca în fiecare an acest eveniment a adunat sute de bicicliste care mai de care mai aranjate, mai colorate, mai înflorate, mai cu tocuri sau fără… o adevărată paradă de ţinute, nu numai de biciclete. Bineînţeles că şi acestea, bicicletele, au fost asortate şi aranjate, cu coşuleţe, flori, baloane, morişti de vânt, etc. Fetele s-au adunat încet, încet în pe platoul din faţă Palatului Administrativ, de unde la ora

19:00 urma să se dea startul la parada propriu-zisă pe traseul: Platoul Primăriei Arad - Bvd Revoluţiei - Piaţa Podgoria Bvd Revolutei către Teatrul de Stat Ioan Slavici Arad - Piaţa Avram Iancu - Bvd Revoluţiei către Primărie - Str Dimitrie Xenopol (pe lângă Universitatea Aurel Vlaicu) - Bvd Decebal Str Nicolae Bălcescu - Podul Decebal - Parcare Activ Club. Am stat de vorba puţin cu organizatoarele acestui

eveniment Lidia Georgiu și Cristina Laza: ”SkirtBike Arad 2017 a fost unul dintre cele mai reuşite evenimente din toate aceste ediţii. Şi spunem acest lucru pentru că ne-am dat seama cât de mult am evoluat în toţi aceşti ani şi cât de mult înseamnă pentru comunitatea biciclistelor o zi dedicată lor, cu ele şi pentru ele. Pentru că la Arad am făcut să fie mai mult decât o plimbare, am creat un eveniment de câteva ore prin care doamnele îşi pregătesc bicicleta, îşi asortează ţinuta cu bicicleta şi florile, îşi aranjează părul, îşi aleg accesoriile, pedalează, se întâlnesc, se împrietenesc. După paradă au parte de câteva ore speciale cu şi

despre ele. Şi dacă tot este vorba de doamne frumoase şi atente la detalii, este vorba şi despre culoare, flori, rochii şi multe zâmbete. Totul sub un praf magic! La start s-au prezentat peste 400 de doamne şi domnişoare şi au pedalat în tot centrul Aradului cu direcţia Activ Club, unde au fost aşteptate cu un decor de poveste, cu un superb candy bar, cabina foto selfie station, prezentări de produse şi servicii, o prezentare de modă a casei CHIC by Vali Cioban şi multe alte surprize. Ricardo Caria ne-a oferit un recital live, am avut şi dansatori de muzică populară şi dansuri de societate. Chiar au fost câteva ore pline de voie bună şi distracţie la iarbă verde, lângă piscină. Mulţumim tututor celor care au fost implicaţi în SkirtBike Arad atât anul acesta cât şi în anii trecuţi, aici ne referim la participante, parteneri, sponsori, colaboratori, parteneri media, fotografi şi cameramani, voluntari – doar împreună putem realiza un proiect aşa frumos! Toţi ducem povestea aceasta mai departe şi menţinem spiritul viu al oraşului Arad!” Alături de noi am avut-o şi pe Sonia Ramona câştigătoarea din acest an a concursului de Miss Tradiţie Românească: “Prima ediţie a Skirt Bike a fost una cu cele mai mari emoţii,cu un entuziasm maxim şi cu bucuria de a vedea, de a simți cu adevărat ce înseamnă o paradă de biciclete pentru Femei. Este un sentiment pe care nu îl pot descrie… este un sentiment pe care o dată pe an îl poţi simți! Te simți cea mai frumoasă… cea mai apreciată! Mie îmi emană o stare de veselie, o stare de bucurie, o stare de adrenalină maximă în culoarea roz! Este bucurie pe două roţi” “Este al 3 - lea an consecutiv când particip la SkirtBike și am îndrăgit fiecare ediție însă trebuie să recunosc că aceasta a fost cea mai specială pentru mine. Mi-a crescut inima când am văzut atât de multe fete/femei frumos aranjate special pentru acest

eveniment cu atât mai mult atunci când am trecut în coloană de pe o parte pe alta a centrului din Arad iar coloana de fete pe biciclete părea interminabilă pe partea cealaltă. Nu vreau să spun gresit însă am înțeles că s-au estimat undeva la 500 de participante ceea ce este fantastic! Fiecare detaliu al acestui eveniment a fost aranjat mai mult decât excepțional. Dacă sunt bucuroasă fiind desemnată Miss SkirtBike Arad 2017? Sunt prea bucuroasă și încă nu imi vine a crede. Însă uite, din nou se poate vedea că atunci când faci ceva din pasiune ies lucruri frumoase.Trebuie să fiu sinceră și să recunosc că imi doream să aud numărul meu de concurs, pentru a câștiga un tricou personalizat sau orice mică atenție pentru o amintire. Premile deja erau aproape de final si eram sigură că nu voi câștiga nimic, însă chiar atunci mi-am auzit numărul de concurs. Eram la cabina foto cu două prietene. În acel moment am fugit cu atâta bucurie spre scenă. Mă gândesc ce se întampla dacă în bucuria mea mă și împiedicam, însă asta nu s-a întâmplat. Multumesc pe această cale organizatorilor pentru un eveniment excelent. Doresc să felicit toate participantele, ați fost superbe și absolut deosebite!” Ramona Rusu- câștigătoarea Miss SkirtBike Arad 2017 Pe lângă drăguţa paradă pe străzile Aradului, la întoarcere, s-au organizat tombole şi s-au dat o mulţime de premii- premiul cel mare fiind o bicicletă Pegas câștigată de Gabriela Torcea. Au ieșit câștigatoare la diversele categorii: Miss Skirt Bike 2017: Ramona Rusu, Miss Altfel: Andreea Bota, Miss Tradiția Românească: Sonia Turzuman, Miss Asortată: Monica Onișor. De fapt toată lumea a fost câștigătoare pentru că seara de duminică 11 iunie a fost una frumoasă, petrecută pe două roți și între oameni care s-au (re)împrietenit cu mișcarea și natura. trăiește altfel

oameni altfel | realizat de: Cristina Sabău

Secrete bine păzite cu

Alina Breaz o femeie puternică

Am întâlnit-o pe Alina Breaz într-o după masă la o cafea. Încă de la primele discuții cu ea m-a fascinat determinarea ei, seriozitatea și pasiunea pe care o pune în toată activitatea ei. Alina Breaz este Directorul Asociației pentru Educație Proactivă și Lector Universitar dr. la Universitatea Aurel Vlaicu, specializarea asistență socială. Este primul doctor în Sociologie cu tema în asistență socială din județul Arad și este absolventă a seminarului 50

www.citestealtfel.ro

Sfânta Ecaterina Prislop, respectiv absolventă a două facultăţi: Teologie Asistenţă Socială şi Drept. Cine este Alina Breaz? La prima vedere, o femeie destul de pretențioasă, rece și oarecum dură. Aceasta este o mască purtată de fiecare om, pentru a-și ascunde “identitatea”. Unii sunt versați, alții versatili, siropoși și chiar fariseici. Puțini sunt cei care într-adevăr își arată cu multă transparență adevărata personalitate. Eu sunt,

de cele mai multe ori extrem de sensibilă deși plâng rareori. Sunt copleșita de multe ori când văd că se aplica: “calcă în picioare pentru a-ți atinge scopul” De ce ai ales să duci cariera ta de profesor în domeniul sociologiei spre voluntariatul responsabil? Mama mea a fost cea care m-a îndrumat spre o carieră în asistență socială. Tendința de voluntariat, evident în vremea liceului nu se numea

așa, am dezvoltat-o în timpul Seminarului. În mijlocul studenților, în cadrul Universității “Aurel Vlaicu” unde îmi desfășor activitățile, este foarte ușor să faci astfel de acțiuni. Aparent o joacă, cu extrem de multe reponsabilități și multe lecții de învățat. De unde îți tragi puterea să mergi mai departe dupa o acțiune de voluntariat? Nu toate acțiunile ne reușesc, dar zâmbetul copiilor îmi este de ajuns să spun: “ce acțiune urmează?”. În carieră, după părerea mea, te marchează primele două sau trei acțiuni. Ulterior apare și obiectivism profesional. Noi avem suflet, evident, dar să nu uităm că atunci suntem și profesioniști. În ce campanii umanitare ești implicată? Principala noastră campanie este “Ajută-ne să ajutăm!”. Este o campanie prin care venim în ajutorul celor vulnerabili şi anume familii cu copii sau familii vârstnice. Această campanie se desfășoară împreună cu studenții specializării asistență socială din cadrul Universității Aurel Vlaicu din Arad care sunt alături de mine în acțiunile pe care le desfășurăm. Trebuie să amintesc că au simpatizat cu această campanie și mulți arădeni cărora țin să le mulțumesc pe această cale. Nu putem sa uităm faptul că îmi desfășor activitatea și în cadrul Asociației pentru Educație Pro-activa Arad, care joacă rol de subsidiaritate în acțiunile noastre. Cum ai defini o femeie puternică? “Loviturile” din viață te formează, nu trebuie să fie neapărat privite ca un eșec, ci ca un mod de “continuă perfecționarea!”. Dacă reusești să treci peste un obstacol, îți dai seama că cel de-al doilea este de multe ori, mult mai flexibil. Accepți prezentul trăindu-l, uiți

“Loviturile” din viață te formează, nu trebuie să fie neapărat privite ca un eșec, ci ca un mod de “continuă perfecționarea!”.

trecutul și clădești spre viitor. Tot timpul trebuie să fii pregătită pentru orice. Care a fost cea mai mare provocare a ta? Să-mi accept viața așa cum este, frumoasă și să o trăiesc zi de zi ca și cum nu ar exista ziua de mâine. Ce înseamnă pentru tine: IMPLICARE, RESPONSABILITATE, ASUMARE? În meseria pe care o fac, responsabilitatea este cuvântul pe care nu pot să-l abandonez. De cele mai multe ori vulnerabilitatea nu este numai a persoanelor ce ne solicită

sprijinul, ci și a noastră, dar în mai mică măsură. Ne asumăm răspunderea și în cazurile în care obiectivele noastre nu sunt atinse în totalitate. Cum arată o zi aglomerată pentru tine, și ce faci într-o zi liberă? Nu cred că există în viața mea prea multe zile libere, iar dacă sunt, evident stau cu familia. O familie frumoasă: bunici, părinți și fratele cu familia. O zi activă? O zi în care timpul cafelei de dimineață este cel mai relaxant, în rest activități, cursuri, discuții, întâlniri și program administrativ. La sfârșitul săptămânii…, carte citită… sau cel puțin un capitol. Ce nu ajungi niciodată să faci și ți-ai dori? M-a fascinat zona designului și a televiziunii, dar probabil un program încărcat nu lasă loc altor proiecte, doar pentru viitor. Ce sfaturi le-ai da celor din jurul tău spre a fi mai implicați în comunitatea locală? Fiecare din noi avem o fărâmă de conștiință, în popor se întâlnește expresia: “are suflet bun”. Cred că toți îl avem, dar viața ne schimbă… să nu trecem nepăsători pe lângă cei care au nevoie de noi. Am învățat că adevărații cerșetori (cei vulnerabili) niciodată nu întind mâna. Un mesaj pentru cititorii Revistei ALTFEL? Pentru cei care au răsfoit-o, cred că provoacă o permanentă dependență. Pentru cei care nu au citit-o încă, recomand să fie “gustată” fără ezitare, ea, Revista ALTFEL, ne poate reprezenta pe noi, cei din Arad. Așa ne cunoaștem noi, pe noi mai bine.

trăiește altfel

lifestyle | personajul lunii | text: aliona tcaci

frida kahlo

entru că anul acesta sărbătorim 110 ani de la naşterea ei, ne-am gândit că ar fi momentul potrivit să vă povestim câte ceva despre Frida, un pictor foarte drag nouă, care continuă să ne fascineze şi să ne inspire. Personaj excentric pentru timpurile sale, binecunoscut datorită autoportretelor pline de intensitate, durere şi culori vibrante, Frida Kahlo, este astăzi

www.citestealtfel.ro

un nume rezonant în lumea artei. Considerată unul dintre cei mai importanţi artişti ai Mexicului, Magdalena Carmen Frida Kahlo y Calderón, s-a născut într-o familie cu patru fete, tatăl fiind un neamţ emigrat în America Latină pe când avea doar optsprezece ani, iar mama - o mexicancă de origine amerindiano-spaniolă. Copilăria Fridei este una dificilă, artista îmbolnăvindu-se de poliomelită la vârsta de şase

ani, fapt ce o forţează să stea ţinutuită la pat o perioadă foarte lungă de timp. Consecinţele bolii sunt destul de grave, fetiţa rămânând cu piciorul drept mult mai subţire şi subdezvoltat. Pentru a-şi ascunde handicapul, Frida începe să poarte fuste lungi, obicei pe care şi-l va păstra toată viaţa. Datorită încurajărilor tatălui său, cu care a avut o relaţie

foarte frumoasă, fetiţa începe să practice mai multe sporturi care o ajută să se dezvolte şi să-şi formeze caracterul independent şi spiritul liber. Ulterior, dorind să devină medic, artista urmează cursurile unei faimoase şcoli din Mexic, la care pe vremea aceea sunt înscrise doar 35 de fete. În scurt timp adolescenta devine foarte cunoscută printre colegi datorită curajului şi libertăţii de exprimare. Aici Frida îl întâlneşte pentru prima oară pe Diego Rivera. Faimosul artist lucra atunci la una dintre cele mai importante picturi murale ale sale, The Creation, iar Kahlo obişnuia să-l urmărească în procesul de creaţie susţinând că într-o zi Diego îi va deveni soţ. În aceeaşi perioadă Frida aderă la o grupare de studenţi ce au convingeri politice şi intelectuale similare cu ale ei. Astfel ajunge să-l cunoască pe Alejandro Gomez Arias, de care se şi îndrăgosteşte. Într-o dupămasă, autobuzul în care se afla artista şi prietenul ei Alejandro este implicat într-un accident, în urmă căruia Frida este rănită foarte grav; o bară metalică străbătându-i coloana şi zona pelviană. Având corpul aproape distrus, Kahlo trece printr-o suferinţă puternică atât la nivel fizic cât şi psihic. Pentru a două oară ea este nevoită să stea la pat, fiind imobilizată pentru o perioadă de nouă luni. Acesta este momentul-cheie pentru artistul Frida. Din nevoia de a-şi distrage atenţia de la durere şi din neputinţa de a-şi continua stilul de viaţă cu care era obişnuită, Kahlo se apucă de pictat. Aşa apare primul ei autoportret: Self Portrait in a Velvet Dress. Pictura are un scop foarte clar. Întrucât relaţia ei cu Alejandro începuse să se şubrezească, tânărul considerând că Frida este mult prea rebelă şi libertină, fata îşi propune să-i recâştige iubirea pictându-i. Dar, deşi planul ei funcţionează, cei doi se despart

la scurt timp întrucât părinţii lui Alejandro, nefiind de acord cu relaţia celor doi, îl obligă pe băiat să plece în Europa. Artista suferă cumplit după iubirea pierdută, sperând că într-o bună zi cadoul ei (autoportretul), cu puterile lui magice, îl va aduce pe Alejandro înapoi. (Self Portrait in a Velvet Dress, Frida Kahlo, 1926)

Încurajată de părinţii ei, Frida continuă să facă autoportrete, declarând: “mă pictez pe mine însămi pentru că sunt foarte des singură şi pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine”. La cinci ani de la prima lor întâlnire, artista reia legătura cu Diego Rivera. Frida îl roagă să-i evalueze lucrările, iar el o încurajează să continue să picteze. În urma reapropierii, între cei doi se înfiripă o relaţie şi, deşi mama artistei este total împotrivă, ei se căsătoresc la scurt timp. În primii ani de căsnicie, Frida îl urmează pe soţul ei în San Francisco, New York şi apoi Detroit, unde Diego are diferite proiecte. Artista continuă să picteze şi să-şi contureze stilul, introducând treptat elemente din realism şi suprarealism. În urma unei pierderi de sarcină, trăiește altfel

lifestyle | personajul lunii

De-a lungul anilor, din cauza evenimentelor nefericite, Kahlo şi Rivera se despart de mai multe ori, însă niciodată definitiv.

Kahlo creează mult cunoscuta pictură Henry Ford Hospital. Aici artista reflectă toată suferinţa cauzată de evenimentul nefericit prin care a trecut, pictânduse pe un pat de spital, cu şase obiecte care plutesc în jurul ei.

jos, se vede o inimă imensă care pompează sânge, sugerând durerea puternică pe care i-a cauzat-o aventura celor doi. De-a lungul anilor, din cauza evenimentelor nefericite, Kahlo şi Rivera se despart de mai multe

Fiecare obiect este prins de corp prin vene separate, simbolizând fetusul pierdut, abdomenul care îl găzduia, uterul sub formă de floare şi operaţia de durată prin care tocmai a trecut reprezentată printr-un melc. Frida Kahlo şi Diego Rivera au un mariaj atipic. De ani de zile cei doi trăiesc în case separate, având fiecare propriul studio de creaţie. Diego, aventurier din fire, se apropie de sora mai mică a artistei, Cristina. La aflarea acestui lucru, Frida suferă un şoc emoţional şi decide să se tundă scurt, renunţând la părul ei lung şi bogat, pe care Diego îl adora. În urma acestei experienţe extrem de dureroase, apare o nouă pictură: Memory, the Heart. Aici Frida apare cu o faţă inexpresivă, dar plină de lacrimi, cu părul tăiat scurt şi purtând haine în stil european (cum obişnuia atunci când ea şi Diego se despărţeau). Undeva

ori, însă niciodată definitiv. Lucrurile se schimbă puţin, odată cu apariţia lui Leon Trotsky (politician rus) în viaţa celor doi artişti. Trotsky, rivalul lui Stalin, este exilat în Mexic, iar Frida îl găzduieşte în propria casă (La

www.citestealtfel.ro

Casa Azul - acum muzeul Frida Kahlo). Artista şi rusul se apropie din ce în ce mai mult, ajungând să fie şi iubiţi la un moment dat. Fiind tot mai ancorată în lumea artiştilor, Frida se împrieteneşte cu scriitorul Andre Breton, fondatorul suprarealismului.

lifestyle | personajul lunii

Kahlo afirmă: “nu m-am considerat niciodată un suprarealist, până să aflu acest lucru de la Andre”, susţinând că “eu nu ştiu dacă picturile mele sunt suprarealiste sau nu, dar ştiu că sunt cea mai sinceră exprimare a personalităţii mele; atâta timp cât subiectele mele au fost dintotdeauna senzaţiile, starea mintală în care mă aflu şi puternicile reacţii pe care mi le provoacă întâmplările din viaţa mea, mereu le-am transpus prin intermediul propriei persoane, acesta fiind cel mai sincer mod de a reda realitatea mea interioară şi exterioară”. În anul următor, Frida îl însoţeşte pe Andre Breton la Paris. Lucrările ei sunt din ce în ce mai vizibile, artista imprietenindu-se cu faimoşii pictori Marc Chagall şi Pablo Picasso. Este anul în care Kahlo şi Rivera divorţează, eveniment ce a dus la crearea faimoasei picturi: The Two Fridas. În pictură apare Frida în ipostaza de soţie a lui Rivera, purtând un costum tradiţional mexican (Tehuana) şi Frida în varianta

de femeie independentă, îmbrăcată în haine moderne. Artista a susţinut iniţial că tabloul reprezintă legătura dintre ea şi o prietenă imaginară din copilărie, recunoscând ulterior că a redat de fapt puternica durere şi singurătatea cauzată de separarea de Diego. După numai un an, Frida Kahlo şi Diego Rivera se recăsătoresc. Noul mariaj continuă în acelaşi stil, cei doi trăind separat şi având relaţii extraconjugale. Este perioada în care Frida devine foarte vizibilă în lumea artei, lucrările ei fiind tot mai des expuse în atenţia publicului larg. Starea de sănătate a artistei se înrăutăţeşte, Kahlo fiind nevoită să se opereze la coloană. Dar asta nu o ţine departe de pictură. Atunci apare binecunoscuta lucrare The Broken Column. După cum ne obişnuise, şi această pictură ne arată durerea şi suferinţa cumplită prin care trece Frida de la groaznicul accident cu autobuzul. Tot corpul ei este străpuns de cuie metalice, sugerând chinul continuu şi agonia. Pentru a reda fragilitatea sănăţii ei, artista introduce în

locul vertebrelor o coloană ce stă să se prăbuşească din clipă în clipă. În ciuda posturii în care se află, cu carnea sfâşiată şi blocată întrun corset, Frida apare ca o femeie puternică şi frumoasă, arătândune triumful ei spiritual asupra provocărilor la care a supus-o viaţa. Din nefericire, Kahlo se simte din ce în ce mai rău, dar continuă să lucreze. La festivitatea de deschidere a uneia din expoziţiile sale, aflânduse în incapacitatea de a se mişca, Frida este adusă cu ambulanţa, întâmpinând invitaţii într-un pat de spital. Din cauza unei cangrene, artistei i se amputează o parte din piciorul drept. Suferinţa-i este de nesuportat, fapt ce duce la instalarea unei puternice depresii. În 1954, la câteva zile după ce împlineşte 47 de ani, Frida Kahlo se stinge din viaţă. Cauza oficială a morţii este insuficienţă pulmonară, însă s-a speculat că adevăratul motiv ar fi suicidul. Faima Fridei a crescut enorm după moarte ei. Câţiva ani mai târziu, iubita ei casă din Mexic, La Casa Azul, este transformată în muzeul Frida Kahlo. În anii ‘70, odată cu mişcarea feministă, lucrările ei sunt readuse în atenţia publicului, artista fiind considerată reprezentanta creativităţii feminine. De-a lungul vieţii, Frida a pictat în jur de 145 de lucrări, dintre care 55 autoportrete. Şi deşi, cât a trăit, a reuşit să vândă doar câteva dintre ele, astăzi artista este un simbol, o comoară a culturii mexicane, iar picturile ei, evaluate la milioane de dolari, sunt râvnite de tot mai mulţi colecţionari de artă.

trăiește altfel

lifestyle | eveniment | Text: Raluca Medeleanu - www.specialarad.ro

Regizorul nominalizat la Oscar,

Lenny Abrahamson la Arad:

„Credeam că Ion Caramitru va da foc scenariului”

enny Abrahamson, nominalizat anul trecut la premiile Oscar pentru filmul „Room”, a fost – evident – capul de afiș al festivalului „Discuția Secretă”, iar în 9 mai, arădenii prezenți în cinematograful Arta, au putut vedea un film mai vechi al acestuia, „Adam and Paul”, și au putut sta de vorbă cu regizorul irlandez. „Adam and Paul” (produs în 2004 și prezentat în România sub denumirea „Alarmistul”) descrie o zi din viața a doi boschetari dependenți de droguri, care se luptă pentru a supraviețui pe străzile Dublinului. După film, Lenny Abrahamson a susținut 56

www.citestealtfel.ro

o sesiune de „Questions & Answers”, inițial fiind luat la întrebări de Philip Õ Ceallaigh, după care microfonul și-a croit drum prin sală, dând glas celor curioși. Dialogul dintre Lenny și Philip a orbitat în jurul dezvoltării irlandezului ca regizor și experiența fimării unui film controversat, cum este „Adam and Paul”, al cărui scenariu a fost scris de actorul în rolul principal Mark O’Halloran și care, printre alții, l-a avut într-un rol secundar și pe vestitul Ion Caramitru. Un coleg de-al lui Abrahamson i-a sugerat să-l distribuie pe actorul român în rolul emigrantului bulgar. „Mi-a spus că un actor

român vestit, Ion Caramitru, care juca la teatrul Gate, cel mai renumit teatru din Dublin, va putea juca perfect rolul. Dar cum puteam noi îndrăzni să-i trimitem scenariul ce conținea toate acele treburi despre români? Credeam că-i va da foc! Dar i-a plăcut și a fost un om extraordinar pe platou, e minunat!”. Astfel, ironia sorții a făcut ca un actor român să joace rolul unui bulgar care este scos din sărite că e mereu confundat cu „fuckin’ romanians” (afurisiții de români). Despre această ciudată situație, Lenny a povestit, oarecum stingherit, cum discuta cu Mark O’Halloran despre obsesia irlandezilor, cărora

li se punea mereu „pata” pe câte o naționalitate. Dacă la un moment dat aveau o problemă cu „bosniacii”, numindu-i pe toți străinii din oraș „nenorociții de bosniaci” (deși adevărați bosniaci erau vreo maxim 200 de persoane), în momentul în care se filma „Adam and Paul”, un amic de-al lui Mark avea o problemă cu „românii”. După aproximativ jumătate de oră de dialog bilateral, publicul a fost invitat să participe cu orice întrebare legată de experiența profesională a regizorului irlandez. Astfel, am aflat că filmul românesc preferat al lui Lenny este „Mortea domnului Lăzărescu”, în regia lui Cristi Puiu, deși cunoaște foarte bine și munca altor regizori români. Întrebat fiind dacă e de părere că abordarea destul de deasă a tematicii comunismului în filmul românesc e un „minus” pentru străini, acesta a răspuns: „Cred că regizorii români sunt cu toții foarte diferiți și există o oarecare autenticitate în toate filmele, un soi de naturalism, dar totuși, încă ceva anume în plus… Eu am crescut într-o cultură foarte diferită și sunt interesat de lumea pe care o reflectă aceste filme și de comunism. Însă mie îmi pare că filmele românești recente nu s-au mai focusat pe asta atât de mult, așa că… Să vă zic ceva: dacă munca e bună, atunci eu sunt foarte fericit, indiferent de subiectul pe care producătorii de film hotărăsc să-l abordeze, iar această muncă îmi pare cea mai bună pe care am văzut-o în ultimii 10 ani!”. O altă întrebare venită din public a fost dacă s-ar fi gândit atunci când regiza filmul „Room” că va avea un astfel de succes și la Hollywood, nu doar în Europa. Lenny a răspuns: „Când filmam, aveam deja un partener american, dar un distribuitor mic, nu vreun studio mare. Când am început filmările, miam dat seama că interpretarea actorilor era privită deja ca fiind ceva neobișnuit de bună,

era o intensitate aparte acolo și poate datorită faptului că este o poveste ce noi o numim «high concept», în sensul că poți vorbi despre film, povestea este despre o mamă și un copil care sunt blocați într-o cameră, este genul de lucru despre care le place jurnaliștilor să discute… atunci știi că există o șansă ca filmul să aibă un anumit grad de succes. Dar nu am fi prezis niciodată succesul atât de mare pe care l-a avut «Room». Asta a fost ceva cu adevărat șocant! Am călătorit șase luni doar pentru a

[...] nu am fi prezis niciodată succesul atât de mare pe care l-a avut «Room». Asta a fost ceva cu adevărat șocant! Am călătorit șase luni doar pentru a promova filmul, fără să lucrez la nimic altceva sau să apuc să-mi văd familia…”. promova filmul, fără să lucrez la nimic altceva sau să apuc să-mi văd familia…”. „Experiența ta de regizor te afectează în vreun fel atunci când citești o carte? Ce anume îți place la o carte și ce te derermină să dorești să transformi o carte întrun film?” – o întrebare venită din partea unei doamne, din capătul sălii. „Din păcate, fiind regizor chiar îți modifică modul în care citești o carte, iar asta are de-a face și cu munca ta personală împotriva industriei cinematografice. Industria vede cartea ca cel mai rapid drum către producerea unui film, iar din acest motiv eu primesc o sumedenie de romane

în permanență. La fel pățesc și oamenii apropiați mie, de la birou. Cu toții vedem romanele chiar înainte ca acestea să fie publicate, foarte multe romane sunt vândute deja pentru a deveni filme, înainte ca ele să fie publicate. Și pentru că eu încerc să descopăr ceva bun, sunt atât de obișnuit să citesc cărțile cu gândul la un scenariu, încât e extraordinar de dificil să le citesc altfel. Uneori îmi aleg cărți pe care să le citesc doar pentru a-mi «hrăni» mintea și atunci le aleg astfel încât să fiu convins că sunt genul de cărți care mi-ar fi efectiv imposibil să le transform în filme. Cât despre cele care mă determină să le folosesc pentru a face filme, acestea trebuie să aibă un fel de «savoare», o caracteristică pe care eu să o găsesc incitantă. De exemplu, cartea asta pe care sunt pe cale să o transform în curând într-un film. Cartea se numește «Little Stranger» («Micul străin», n.red.) și e scrisă de o romancieră din Anglia, Sarah Waters. E un fel de poveste cu fantome, dar când am citit-o am fost extrem de atent la nivelul lingvistic și ideatic, iar cartea s-a «lipit» de mine. Am citit-o în urmă cu 8 ani și mi-a trebuit atât de mult timp să mă hotărăsc să fac un film după ea. Iar acum mai am 4 săptămâni până încep filmările și simt că am făcut cea mai mare greșeală din viața mea, ceea ce, firește, simt de fiecare dată când mă apuc de un film. Niciodată nu mă atrage o idee la un potențial film, ci întotdeauna e ceva ce găsesc greu de cuprins, pentru că dacă aș înțelege întru totul, atunci nu aș mai avea nimic de descoperit. Întotdeauna trebuie să existe o anumită calitate centrală pe care eu să-mi doresc cu adevărat să o înțeleg, asta e ceea ce trebuie să simt când hotărăsc că vreau să fac un film”, a spus Lenny Abrahamson.

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

fashion

#unbărbatpezi

prognoza de fashion pentru

apă, soare și plimbare REALIZAT DE: Paul Micșa FOTO: Dușan Mereniuc Accesorii: Anca Ratz Special thanks to SBikes pentru bicicletă

venit vara și normal că odată cu ea încep și ieșirile la piscină, plimbările în parc și petrecerile în aer liber (cele din urmă sunt preferatele mele). Trebuie să fim foarte atenți atunci când ne îmbrăcăm, ce și cum asortăm, să nu fim catalogați ca prost îmbrăcați și fără stil. Chiar dacă pare simplu să te îmbraci pentru vară trebuie avute în vedere unele aspecte atunci când ne pregătim o ținută. Obligatoriu trebuie să alegem materiale ușoare și vaporoase care permit corpului să respire, dându-ne o stare de confort. Iubesc vara pentru că ne permite să folosim culoare. Poate părea un clișeu să spui că doar vara poți să folosești culori vii, dar sunt unii dintre noi care nu pot să iasă din zona de confort iarna și atunci le rămâne doar vara pentru a folosi culoare în ținutele lor. Culorile care nu trebuie să lipsească din ținuta unui bărbat sunt: verde, albastru, mov, roz, galben și nuanțele lor. Știu că veți spune că o să arătăm

ca niște papagali, dar nu e așa. Faceți un test, mergeți în primul magazin și luați minim 3 culori pe voi (atentie, culori, nu nuanțe, dacă luați o singură culoare dar mai multe nuanțe o să păreți un tip care nu are idei). Aceste 3 culori pe care le alegeți să fie armonioase și mergeți în cabina de probă să le încercați, o să vedeți ce mișto vă puteți juca cu acestea. Vreau să construim împreună o ținută care să ne ajute să mergem în mai multe locații, de exemplu cât de bine ar fi dacă am putea să schimbăm doar pantalonul și accesoriile și să avem ținuta pentru trei evenimente diferite? Se poate foarte ușor. Vă sfătuiesc să aveți în garderobă câteva perechi de pantaloni scurți, și aici mă refer la pantalonii din bumbac sau in, nu cei de baie sau trening. Sacourile recomandate vara sunt cele de in sau bumbac subțire, o să evităm să folosim sacourile de stofă sau catifea. Să nu uităm de încălțăminte, trebuie să avem o pereche de espadrile care sunt foarte versatile și care merg la aproape orice ținută, eu recomand să optăm pentru cele din bumbac,

să lăsăm piciorul să respire. Șosetele, dacă decidem să purtăm, trebuie să fie mai colorate, aici putem să mergem pe culori pastel. Spun un nu hotărât șosetelor albe, mai puțin atunci când mergem la sport. Vara, foarte importante sunt și accesoriile atunci când construim o ținută. Prietena mea Anca Ratz e cea care se ocupă de accesoriile mele, este foarte important să ai pe cineva care să te citească din priviri atunci când vrei un accesoriu. Nu vă fie frică să purtați accesorii, important este să nu depășiți 7 accesorii la o ținută. Vara asta am decis să redescopăr mersul pe bicicletă, vă sfătuiesc și pe voi să faceți asta, eu sunt îndrăgostit de orașul nostru pe bicicletă, și să nu uitați să vă alegeți o bicicletă care să se potrivească stilului vostru. Deja cred că v-am făcut capul calendar, așa că vă dau câteva exemple cu câteva ținute. Până data viitoare vă astept să îmi scrieți pe Facebook și să mă întrebați când vreți să aflați ceva. Pentru cei care nu știu, pe Facebook sunt Paul Sergiu Micșa

trăiește altfel

Running wild photo by Ciprian Suărăşan model Vanessa Faur MUA Gizela Bereczki hair: Art of Hair styling Arina Varga asistent Ancuța Ciortea

www.citestealtfel.ro

Rochie 2iD

trăiește altfel

Pantaloni Orsay BluzÄ&#x192; Orsay Accesorii Orsay

www.citestealtfel.ro

Vestă Denim 2iD Fustă plisată 2iD Accesorii: Orsay

trăiește altfel

Camașă 2iD 64

www.citestealtfel.ro

Salopetă 2iD Accesorii: Orsay

trăiește altfel

SalopetÄ&#x192; 2iD Accesorii: Orsay

www.citestealtfel.ro

Rochiță Arina Varga Accesorii: Orsay

trăiește altfel

shopping

gifts corner

Parfumes de Nicolai Cuir Cuba 30ml apa de parfum 253 lei la parfumerie Strada Carol Telbisz nr. 3

The House Of Oud Grape Perls 75ml apa de parfum 865 lei la parfumerie Strada Carol Telbisz nr. 3

Talismans Collezione Preziosa Le Mat extract de parfum - 100ml 998 lei la parfumerie Strada Carol Telbisz nr. 3

www.citestealtfel.ro

Osis+ Schwarzkopf de la 31 lei la parfumerie Strada Carol Telbisz nr. 3

Tangle Tezzer de la 39 lei la parfumerie Strada Carol Telbisz nr. 3

shopping

Magnifique shoulder jewelry from BIJOUX INDISCRETS - 130 RON de la Artisans D’Amour Str. Matei Corvin nr. 3, P-ta Unirii

list

Intimate Mist from YESFORLOV - 110 RON de la Artisans D’Amour Str. Matei Corvin nr. 3, P-ta Unirii

Weekend Coffret A surprise box for lovers from YESFORLOV - 125 RON de la Artisans D’Amour Str. Matei Corvin nr. 3, P-ta Unirii

VICTORIA BECKHAM ESTÉE LAUDER Matte Lipstick - Nude Spice €40 www.net-a-porter.com

NARS Radiant Creamy Concealer - Vanilla, 6ml €27 MIMI Body Jewelry from BIJOUX INDISCRETS de la 48 la 55 RON de la Artisans D’Amour Str. Matei Corvin nr. 3, P-ta Unirii

www.net-a-porter.com

trăiește altfel

Jenny from the block

photographed by Cristina Ivașcu model Andrada Sîrcă MUA Adriana Unguraș hair: Adriana Unguraș styling Andreea Micle coordonator Diana Ghiba 70

www.citestealtfel.ro

Magazin BBY, tricou - 39 lei curele - 25 lei Magazin Genai, bustieră - 99 lei Magazin Up, pantaloni - 179 lei colier - 59 lei Magazin Chic Diamonds, sandale - 210 lei din KAPA CENTER

Magazin BBY, costum, 140 lei pantaloni, 170 lei sacou Magazin BBY, geantă, 170 lei Magazin Chic Diamonds, stiletto, 130 lei Magazin Up, colier flori, 39 lei toate din KAPA CENTER

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

Magazin BBY, tricou - 39 lei curele - 25 lei Magazin Genai, bustieră - 99 lei Magazin Up, pantaloni - 179 lei colier - 59 lei din KAPA Kapa CENTER Center trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

Magazin Genai, geacă - 119 lei salopetă - 109 lei botine - 199 lei Magazin Up, colier - 65 lei din KAPA CENTER

trăiește altfel

Magazin Genai, bustieră - 89 lei Magazin Up, pantaloni scurți - 69 lei Magazin BBY, cămașă - 98 lei din KAPA CENTER

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

Magazin BBY, salopetă - 150 lei bluză - 200 lei din KAPA CENTER

trăiește altfel

health & beauty | TEXT: Anca Gabrian - Miss Allegra

Străluceşte în pielea ta

tiai că cel mai mare organ al corpului uman este pielea? Reprezintă aproximativ 1/6 din greutatea corpului şi e formată din aproximativ 1,6 trilioane de celule. E o cantitate mare de îngrijit, şi e foarte indicat să ne ocupăm bine de pielea noastră pentru că în primul rând...e a noastră şi trebuie să ne simţim bine în ea. În al doilea rând... e la vedere, iar asta ne dă avantajul să îi acordăm atenţie şi cea mai bună îngrijire cu putinţă. Aşadar, mai ales acum, într-o eră în care poluarea, stresul, toxinele din alimente îşi manifestă efectele nocive asupra noastră, când natura nu mai este atât de blândă cu 80

www.citestealtfel.ro

noi, datorită găurilor din stratul de ozon şi a razelor UV tot mai agresive, pielea noastră este expusă şi agresată din toate părţile. Este datoria noastră să o protejăm cât putem de bine, şi aici nu mă refer doar la femei, ci şi la bărbaţi, chiar dacă în general când este vorba de îngrijirea pielii, a tenului, direcţia atenţiei este orientată majoritar înspre femei. În acest context, uleiurile naturale sunt o soluţie pentru îngrijirea optimă a pielii, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. O parte din aceste uleiuri sunt uleiuri preţioase, care au fiecare în parte proprietăţile lor deosebite şi miraculoase, aş putea spune. Uleiuri precum cel de argan, jojoba, avocado, sâmburi de caise, macadamia, susan, shea, sâmburi de struguri, cacao, cocos etc, sunt

tot mai la îndemâna noastră, şi le recomand pentru uz zilnic, ca înlocuitor al cremelor de diferite tipuri pe care le folosim. Voi prezenta succint patru dintre ele, cele care sunt cele mai la îndemână şi mai accesibile: cocos, cacao, shea şi argan. Uleiul de cocos are o textura untoasă (cunoscut şi ca unt de cocos) şi devine lichid când este expus la temperaturi mai mari de 24 grade Celsius, astfel putând fi introdus în compoziţia uleiurilor de masaj naturale, a uleiurilor şi a cremelor de corp. Are beneficii atât intern, cât şi extern, fiind un remediu natural şi deosebit de eficient pentru a trata diverse afecţiuni. Este un ulei care poate fi gătit şi consumat pentru a asigura o bună funcţionare a sistemului digestiv şi are

proprietăţi antibacteriene ce acţionează asupra unui spectru larg de bacterii şi paraziţi ce îngreunează digestia. Masajul scalpului cu ulei de cocos înlătura mătreaţă, întăreşte firul de păr, îl repară în cazul în care este deteriorat, redându-i strălucirea şi vitalitatea. Conţinutul de antioxidanţi şi proprietăţile tămăduitoare specifice uleiului de cocos au rezultate uimitoare în vindecarea vânătăilor sau a rănilor. Uleiul de cocos protejează tenul şi buzele de agresiunile exterioare şi poate fi folosit pe post de film protector şi hrănitor pentru dermă, dar şi ca demachiant. Untul de cacao este obţinut din seminţele de cacao care sunt fermentate în frunze de banană, apoi uscate, prăjite şi presate (printr-un proces de extragere la rece care îl păstrează crud, deci lasă nutrienţii naturali aproape intacţi), rezultând astfel o grăsime vegetală, denumită unt de cacao. Se foloseşte la producţia de ciocolată şi de cacao pudră, în industria farmaceutică şi cea cosmetică. Untul de cacao are gust şi miros de ciocolată. Este un hidratant excelent, fiind folosit de secole pentru a păstra supleţea şi fineţea pielii. Untul de cacao este deseori recomandat ca tratament în boli ale pielii, cum ar fi eczemele sau dermatitele. Când se aplică local, untul creează o barieră între pielea sensibilă şi mediu, ajutând la păstrarea hidratării. Studii recente au indicat că masarea pielii cu unt de cacao ajută la reducerea stresului, creşterea imunităţii şi chiar la prevenirea cancerului. Stimulează sinteza de colagen, întărind, dând viaţă şi tinereţe pielii. Folosit la masaj, untul de cacao are un puternic efect relaxant, destresant, energizand întregul organism şi stimulând sistemul imunitar. Este foarte des folosit ca şi cremă solară, având capacitatea de a intensifica bronzul, însă specialiştii spun că nu blochează

suficient razele soarelui. Grăsimea obţinută din nucile unui copac african numit shea, este sursa untului de shea. În mod tradiţional untul de shea este folosit pentru reducerea ridurilor fine, cicatricilor şi vergeturilor sau pentru ameliorarea iritaţiilor

pielii şi arsurilor solare. Este supranumit colagen natural şi are proprietatea deosebită de a se topi în contact cu pielea, fiind uşor de absorbit de aceasta, fără a lăsa tenul gras. Este recomandată utilizarea untului de shea nerafinat sau brut, pentru a beneficia din plin de efectele sale pozitive asupra sănătăţii şi este indicat să evitaţi mai ales untul de shea extras cu ajutorul solvenţilor. Calităţile curative ale untului de shea se datorează prezenţei multiplilor acizi graşi şi steroli, cum ar fi acidul oleic, acidul stearic, palmitic şi linoleic, graţie cărora untul de shea are o acţiune vindecătoare accentuată a pielii. Untul de shea are efecte antiinflamatorii, iar în plus unul din compuşii săi împiedică dezvotlarea tumorilor. Conţine vitaminele A şi E, precum şi catechine, antioxidanţi din plante care se regăsesc şi în ceaiul verde. Deşi nu este clar cât de bine sunt absorbite în piele vitaminele A şi E din untul de shea, există dovezi care demonstrează că esterii acidului cinamic din untul de shea ajută la prevenirea deteriorării pielii de către radiaţiile ultraviolete. Uleiul de argan, extras din seminţele fructelor de argan, este pentru mine regele tuturor

uleiurilor, nelipsind din trusa mea de produse cosmetice. Originar din Maroc, arganul este rar şi preţios, ca un aur lichid care îngrijeşte, protejează şi răsfaţă. Pielea, părul şi unghiile tratate cu ulei de argan prind o strălucire sănătoasă, datorită conţinutului ridicat de acizi graşi esenţiali şi fenoli, care încetinesc procesul de oxidare; vitamina A, acizi graşi omega-6 şi omega-9, care oferă organismului multe dintre beneficiile specifice substanţelor antioxidante. Magicul ulei de argan redă elasticitate pielii, întârzie sau chiar combate ridurile, tratează acneea, rehidrateaza buzele crăpate, repară părul deteriorat şi unghiile crăpate. Datorită procedeului dificil de presare şi a cantităţii ridicate de argan necesară obţinerii unei cantităţi modeste de ulei, este destul de scump. Aşadar, atunci când achiziţionaţi ulei de argan, dacă vreţi un produs autentic, acordaţi atenţie tuturor detaliilor: loc de provenienţă, mărcile de originalitate, preţ. Un ulei de argan de calitate intră rapid în piele şi nu lasă aspectul de uns, ci doar senzaţia de piele catifelată şi strălucitoare. Acestea fiind spuse, te las să găseşti cel mai bun ulei pentru pielea ta, pentru sănătatea ta. Foloseşte cu încredere aceste unturi şi uleiuri pe timp de vară pentru a te proteja din cap până în picioare, şi chiar pe interior. Haide să ne întorcem înspre natură, să o îmbrăţişăm, să îi mulţumim pentru miracolele pe care ni le pune la dispoziţie, să folosim produse naturale care ne mângâie cu acţiunea lor blândă. Sunt foarte multe persoane care au reacţii alergice de la produsele cosmetice industriale, produse care conţin substanţe chimice, şi care au reacţii adverse sub razele fierbinţi ale soarelui. Natura este inteligentă şi ne pune la dispoziţie tot ceea ce avem nevoie, aşa că am putea la fel de bine să îi onorăm nepreţuitul dar.

trăiește altfel

health & beauty | text: Raluca Bașu | foto: Biloo

#BeachBody sau proba costumului de baie

ara - sezonul în care nu mai putem trișa, momentul în care silueta noastră este scanată și analizată de razele soarelui și de privirea celor din jur. Acum se vede diferența dintre ”sezonieri”, persoanele care încep să facă mișcare doar înainte de vară și 82

www.citestealtfel.ro

cei care sunt activi pe termen lung. Dacă ești într-o formă cât de cât decentă, vestea bună este că fizicul tău poate fi modelat și pe ultima sută de metri. Primul pas este să identifici zonele cu probleme. Pentru un abdomen plat care să atragă toate privirile, recomand sesiuni cardio de 30 – 45 de minute, fie că alergați pe bandă, pedalați sau desfășurați

diverse activități în aer liber. Strierea și definirea dreptului abdominal și a oblicilor se obține prin variații de exerciții: abdomene clasice, crunches, abdomene tip bicicletă, side twists, iar din rutina celor avansați, nu ar trebui să lipsească V ups-urile. Dacă îți dorești un posterior bombat și ferm este musai să te apuci de sport. Mușchii fesieri

au nevoie de o stimulare intensă pentru ca depozitele adipoase să fie arse. Dacă mama natură nu te-a înzestrat cu un posterior apetisant, poți compensa cu un set de exerciții care dau rezultate spectaculoase. Binecunoscutele genuflexiuni este unul dintre cele mai eficiente exerciții pentru fese și picioare care te ajută să îți sculptezi: coapsele, posteriorul, partea interioară a coapselor (aductorii), bicepsul femural și abdomenul. Fandările, care pot fi executate sub diverse forme: în față, în spate sau în lateral, sunt un Must pentru evidențierea gluteului mare. Mai poți încerca step up, butt kicks sau bridge (podul). Când stăpânești forma corectă a exercițiilor făcute doar cu greutatea corpului, următorul pas spre reușită este să adaugi gantere, bara, discuri, benzi elastice și să crești dificultatea exercițiilor. Visezi la o talie de viespe? În acest caz, conformația corpului este foarte importantă. Talia nu este ușor de remodelat, depozitele adipoase din această zonă sunt cele care dispar ultimele, dar cu exerciții specifice poate fi subțiată... în timp. Rotiri și extensii ale trunchiului, aplecări și extensii cu gantere, sunt doar o parte din mișcările care ar trebui executate pentru a-ți contura talia. Aceasta este rețeta pentru #beachbody, dar să nu uităm ingredientul principal: VOINȚA. Activeaz-o pe a ta, transpiră pentru ceea ce îți dorești și bucură-te din plin de vară!

trăiește altfel

superfoods

cum ne ajută? TEXT: Dr. Lavinia Bratu – Dr. biolog - Consilier nutriție Formator - Autor lavi.ceuta@gmail.com www.lavi-enrose.com

www.citestealtfel.ro

ănătatea omului este un cuvânt mare, cu o și mai mare complexitate atunci când vrem să dăm o definiție exactă acestui termen. Stare de bună funcționare a organismului, conform definiției O.M.S., se caracterizează printr-o “bună stare fizică, mintală și socială care nu constă doar în absența bolii sau a infirmității”. În dexonline, avem o altă abordare: ”SĂNĂTÁTE s. f. 1. Stare bună a unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat.” Dacă noțiunea de sănătate rămâne deschisă ca percepție și asumare fiecăruia dintre noi în parte, ce-mi propun a scrie astăzi, este despre ce anume ne

susține starea de sănătate. SENTIMENTELE omului, iată primul dintre ”doctorii” ce clădesc sau slăbesc sănătatea! Corpul reflectă ceea ce mintea gândeşte, iar mintea reflectă partea noastră de adaptare și relaționare cu viața, cu lumea înconjurătoare, aceasta având cea mai mare putere peste toate. Prin urmare, starea noastră lăuntrică și sentimentele determină literalmente dacă avem un corp sănătos sau nu. Vindecarea vine din înțelegerea faptului că singuri alegem felul în care ne raportăm circumstanțelor, evenimentelor din viețile noastre. Noi creăm sensul, înțelesul, atitudinea și modul în care integrăm stările emoionale, mai apoi sentimentele. Dacă ne punem

health & Beauty sursa fericirii şi supravieţuirea noastră în ceva ce este în afara noastră - cum ar fi slujba noastră, proprietăţile sau o anumită relaţie -, atunci aproape ne pregătim pentru o îmbolnăvire, pentru că ceea ce apare în primul rând este frica de pierdere. Al doilea susținător al sănătății este ALIMENTAȚIA de zi cu zi. Alimentele sunt medicamentul nostru firesc de susținere a sănătății, vitalității și stări de bine. Alegerea hranei într-un mod conștient, aduce sursa principală de elemente susținătoare vieții: macroelemente proteine, glucide, lipide -, microelemente - vitamine, minerale, fibre etc. Cât este de bine să învățăm ce să mâncăm… Da, atâtea boli și atâta apăsare pornesc odată cu alimentațiea înșelătoare a zilelor noastre. Și nu-i vorba de azi, de mâine, e vorba despre starea de bine de peste ani, de viziunea cu care clădim fiecare pas și bucuria trează a fiecărei zile. Dacă primele două se mai clatină, apelăm la SUPLIMENTELE NUTRIȚIONALE. Putem spune multe, și pro și contra despre acestea… Mă limitez a spune că fiecare are dreptul să caute și să se folosească exact de ceea ce simte și crede cu putere că ajută! În starea de sănătatea afectată, dacă primii trei pași nu au reușit, ajungem mai apoi și la MEDICAMENTE… Însă, există ceva de care se tot vorbește în ultima vreme, ceva ce vine să susțină dieta, sănătatea și aportul celor de trebuință. Omul actual, grăbit, pasionat și cu viziunea schimbării (vezi curentul de vegani, raw vegani etc.), a găsit suportul de nădejde, dătător de multe beneficii sănătății sale. Toate acestea se regăsesc sub numele de SUPERALIMENTE sau SUPERFOODS. Superalimentele au fost și vor fi un miracol al naturii de

care ne putem bucura din plin. Nu există și nici nu cred că se va descoperi vreodata un singur superaliment care să rezolve toate problemele de sănătate. Superalimentele sunt pudre din plante, rădăcini, frunze sau flori medicinale din medicina românească, ayurvedică sau cea chineza. Acestea trebuie consumate cu măsură și niciodată în exces, fiindcă nu beneficiem mai mult dacă adăugăm o cantitate mai mare, ba chiar putem face rău. Într-o cantitate mică din aceste superalimente se află

acestea reprezintă una dintre cele mai acceseibile surse de supernutrienți și vitamine. Istoricul, legendele și mitologia care înconjoară produsele stupului sunt demne de o bibliotecă întreagă. Să nu vă lipsească din casă! PĂTRUNJELUL VERDE - din punct de vedere nutritiv este o multivitamină culinară, cu un întreg depozit de substanțe nutritive. Conține cantități mari de betacaroten, vitamina C - mai multă decât citricele! -, vitamina B12, clorofilă, calciu, flavonoide, vitamina K, aminoacizi, acizi

Alimentele sunt medicamentul nostru firesc de susținere a sănătății, vitalității și stări de bine. Alegerea hranei într-un mod conștient, aduce sursa principală de elemente susținătoare vieții: macroelemente - proteine, glucide, lipide -, microelemente - vitamine, minerale, fibre etc. cantități mari de minerale și alți nutrienți care nu se regasesc în legumele și fructele proaspete din vremurile noastre. Acesta este și motivul pentru care integrăm superalimentele în alimentația noastră, fiindcă sunt bogate în nutrienți pe care nu ii regasim în altă parte, într-o formă și sinergie atât de optimă organismului. Iată, cei ce nu luați suplimente nutritive (și nu numai!), ar fi bine să vă gândiți să introduceţi măcar trei dintre superalimentele ce vor fi prezentate pe scurt chiar aici, spre optima aprovizionare a organismului, cu toți cei 50 de compuși vitali, necesari organismului zilnic: PROSUSELE STUPULUI: polen crud, lăptișor de matcă crud, propolis, amestec de miere cu turmeric, scorțișoară etc. Considerate a fi dintre cele mai spirituale și magice substanțe nutritive de pe pământ,

grași esențiali, fosfor, mangan toate făcând din această plantă un aliment super întăritor al imunității. Zilnic, câteva fire crude… SEMINȚELE DE C NEPĂ studiile demonstrează că semințele și frunzele de cânepă sunt unul dintre alimentele cele mai hrănitoare de pe pământ, putând rezolva criza de proteină și problemele de foamete de pe întreaga planetă. Conținutul semințelor: 35% proteine, 47% grăsimi, 12% carbohidrați. Conțin toți aminoacizii esențiali și toți acizii grași esențiali necesari pentru susținerea vieții și sănătății umane. Pulberea din ORZ VERDE conține de peste 250 ori mai multa vitamina A decât salata verde; de peste 25 ori mai mult potasiu decât bananele; de peste 11 ori mai mult calciu decât laptele; de peste 7 ori mai multă vitamina C decât portocalele; vitaminele din trăiește altfel

health & Beauty

grupul B (B1, B2, B5, B6, B12), vitamina E și o mare cantitate de fier, calciu, mangan, magneziu, molibden, zinc, cupru, bioflavonoide, polizaharide, polipeptide si clorofilă. Ar trebui să mai scriu altceva? Da, poate că este nelipsit din dieta mea zilnică! AFINELE - aceste fructe de pădure delicioase sunt pline de fitonutrienți care neutralizează radicalii liberi (agenți ce cauzează îmbătrânirea și deteriorarea celulelor). Bogate în antioxidanți, vitamina C și K, fier și mangan, afinele au totodată un conținut redus de grăsimi saturate, sodiu și colesterol. S-a descoperit că afinele îmbunătățesc echilibrul nivelurilor de colesterol, scăzând colesterolul rău și crescând colesterolul bun, menținând astfel tensiunea arterială la valori bune, îmbunătățind memoria și aducând beneficii sănătății oculare. 86

www.citestealtfel.ro

ANGHINARE pentru un ficat sănătos! Alături de antioxidanţi,

Pulberea de SPIRULINA conține o gamă uimitoare de

Superalimentele au fost și vor fi un miracol al naturii de care ne putem bucura din plin. Nu există și nici nu cred că se va descoperi vreodata un singur superaliment care să rezolve toate problemele de sănătate. organismul nostru are nevoie de o curăţare de toxine periodică. Anghinarea este una din cele mai vechi plante medicinale, iar grecii şi romanii o utilizau pentru menţinerea sănătăţii ficatului şi vezicii biliare. De asemenea, anghinarea este bună pentru că stimulează capacitatea de regenerare a celulelor hepatice. Poţi folosi anghinarea sub formă de ceai sau pulbere.

substanțe nutritive, printre care se numără: clorofila, proteine (conținutul de proteină este net superior oricărei alte forme, 65-71%), vitamine, principalele minerale, acizi grași esențiali, acizi nucleici, polizaharide și o gama largă de antioxidanți. NUCA DE COCOS - una dintre cele mai frumoase daruri făcute de natură, în lume existând clinici de tratare a bolnavilor

digestive! Nu avem suficiente laude pentru acest superalimente… De la detoxifierea organismului, la dureri de stomac şi stări de greaţă, ghimbirul pare a fi bun pentru aproape orice! Ghimbirul este unul dintre cele mai eficiente moduri de a ameliora problemele digestive. Compuşii anti-inflamatorii atenuează şi durerea. Tot între superalimente mai sunt cuprinse: algele albastreverzi, noni, maca, cacaoa, acai, chroella, fitoplanctonul marin… Superalimentele contribuie decisiv la buna nutriție a corpului uman, hrănind în egală măsură creierul, oasele, mușchii, pielea, părul, inima, plămânii, sistemul reproducător, pancreasul sau sistemul imunitar. În plus, corectează pe termen lung

dezechilibrele nutriționale și ne ajută să adoptăm o dietă bazată, într-o mare măsură, pe alimente naturale și complete. Ne ajută și să facem o tranziție spre alimente mai sănătoase, ne construiesc un echilibru în greutate și ajută la găsirea acelei diete ideale pentru fiecare organism în parte. Și, da, este adevărat, ne ajută să scăpăm de suplimente, ”pastilele” care nu au energie de viață la fel ca aceste magice superalimente! Să fie cele scrise mai sus de inspirație, pentru toți cei ce citesc și vor să fie sănătoși și frumoși!

de boli mintale numai cu nucă de cocos! Despre importanța lor în alte tratamente: reglarea colesterolului, rol de antioxidant, reglează zahărul din sânge, au efect asupra glandei tiroide, asupra pielii și sistemului nervos – iată câte beneficii și câte îmbunătățiri aducem stării noastre generale, printr-o dietă bogată în acest aliment. SEMINȚELE DE CHIA - aceste semințe micuțe sunt pline de vitamine, minerale, fibre și proteine. Datorită acestor nutrienți buni, semințele de chia scad riscul de osteoporoză, sunt benefice pentru inimă și vasele de sânge, îmbunătățesc peristaltismul intestinal și contribuie la încetinirea procesului de îmbătrânire. Prin adăugarea semințelor de chia în alimentație, vă veți sătura mai repede, acest lucru ajutându-vă mai departe să dețineți controlul asupra greutății corporale. GHIMBIR pentru probleme

trăiește altfel

food

chec

cu migdale, zmeură și portocale

Dacă tot vine sezonul temperaturilor ridicate, îți propunem un desert ușor și delicios, pentru serile frumoase de vară alături de familie și prieteni. Checul cu migdale, portocale și zmeură este o alegere ideală pentru acel ceva dulce. În plus, află că nu conține gluten, astfel că îl poți servi fără grijă la alergii. Mai mult, poți să dai frâu liber imaginației, schimbând aromele, spre exemplu, înlocuind zmeura și portocalele cu lămâie și coacăze. Folosește-ți creativitatea și pentru alte combinații.

Ai nevoie de: • 250 g de faină de migdale; • 1 linguriță de praf de copt; • 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu; • 1/2 linguriță de nucșoară; • 1/2 linguriță de ghimbir; • 1/2 linguriță de sare de mare fină; • 3 ouă; • 1 linguriță de miere și 200 g de miere separat; • 50 ml de ulei de măsline; • 1 portocală; • 200 g zmeură; Pentru decor: • Zahăr pudră (opțional); • 100 g de fistic crud fărămițat; Mod de preparare: Încălzește cuptorul la 200 de grade. Unge o tavă circulară cu unt și presară peste un strat fin de faină de migdale. Apoi, într-un bol mare, amestecă făina de migdale, praful de copt, bicarbonatul de sodiu, nucșoara, ghimbirul și sarea de mare. Într-un alt bol, combină ouăle bătute, mierea, uleiul de măsline și coaja de portocală. Amestecă totul bine. Toarnă conținutul peste ingredientele din bolul cu făină. Amestecă, din nou, până ce mixul devine omogen, iar apoi adaugă încet zmeura. Toarnă conținutul în tavă și lasă-l la cuptor între 45 și 50 de minute, până când se rumenește. Testează dacă blatul este copt folosind o scobitoare. Apoi lasă-l la răcit. Stoarce portocala (aproximativ 85 g) și adaugă o linguriță de miere peste sucul obținut. Încălzește amestecul la o temperatură peste cea medie și amestecă-l până când mierea se dizolvă complet în suc. Apoi însiropează checul cu glazura obținută. Taie checul în 8 bucăți și pune-le în farfurii separate sau pe un platou. Presară puțin zahăr pudră și fistic mărunțit peste și e gata de servit. Poftă bună!

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

auto | text: Alexandru Șiclovan - PR Raliul Aradului Kia Photo: Ciprian Savischi - bblue media

Raliurile

o demitizare necesară

inivacanța de 1 iunie a programat unul dintre evenimentele de tradiție ale comunității, Raliul Aradului, ajuns la cea de-a noua ediție. Este al patrulea an la rând de când e singura etapă din vestul țării, ceea ce a atras un număr mare de pasionați din județele vecine. A fost mai mult decât o reuniune a campionatului național de profil: atât piloții de top ai României, cât și musafirii

www.citestealtfel.ro

veniți din Turcia și Bulgaria s-au duelat pe drumurile arădene pentru victoria în Trofeul Balcanic de Raliuri. Statisticile vor consemna victoria la ”dublu mixt” pentru Bogdan Marișca și Carmen Poenaru, urmat de rivalul său tradițional, Dan Gîrtofan, însoțit de Tudor Mârza. Înaintea ultimei speciale a raliului, nici măcar o zecime de secundă nu-i despărțea pe cei doi, aflați la egalitate perfectă într-un scenariu imposibil de regizat. Marișca a avut nervii mai tari pe ”semimaratonul” de la Nadăș, iar

astfel a putut să cucerească, în sfârșit, acest raliu care-i lipsea din palmares după atâtea încercări. Pentru noi însă, a fost un bun prilej să observăm specificul acestor oameni curajoși, dar și să aruncăm la coș prejudecăți vociferate pe scară largă. 1. Șoferul de rând își pune mâinile în cap atunci când destinația sa implică niște kilometri neasfaltați. De câte ori am luat asta în calcul atunci când ne-am ales cazarea, sau am negociat din postura de pasageri cu cineva care ”nuși strică el mașina pe drumuri bombardate”? Ei bine, după două raliuri pe asfalt în primăvara acestui an, la Brașov și apoi la Cluj, majoritatea piloților abia așteptau să treacă pe suprafața favorită: macadamul. Tehnica de pilotaj e complet diferită, setările mașinii se schimbă, se sare curajos, iar la Arad avem unica trecere prin apă din întregul campionat. Parcă ceva lipsește și din

ultimii ani, montarea de camere onboard permite o verificare a dictării, așa că pentru unii și noaptea e de lucru. Mai ales pe macadam, condiția drumului se poate schimba radical de la un an la altul. Așadar, experiența acumulată pe aceleași probe în stagiunile anterioare este doar o bază, atenția la fiecare detaliu fotografii, atunci când în urma unei mașini de raliu nu se stârnește o furtună de praf, nu? 2. ”Ia-o prin dreapta, aici la prima...” majoritatea șoferilor știu cel mai bine drumul și un rictus discret apare atunci când pasagerul din dreapta intervine cu sugestii. În universul raliurilor, situația e diametral opusă. Nici măcar nu e democrație în timpul concursului, ci o comunicare într-un singur sens: copilotul dictează, pilotul execută. E nevoie de o încredere oarbă, ce se construiește în timp și face diferența nu doar între învingător și învins, ci și între a ajunge cu bine la sosire sau a avea un accident serios. La Arad am avut o situație aparte, când un echipaj a rămas fără legătura radio și copilotul a trebuit să strige indicațiile din caietul de bord timp de zeci de kilometri, încercând să acopere zgomotul mașinii. Unde mai pui că era o domnișoară, nevoită să ridice glasul în mod repetat la ... altă domnișoară? 3. Adesea tindem să credem că sportivii de top au o infatuare dobândită în timp, sau că-și construiesc o anumită imagine în mod artificial și pragmatic, pentru a atrage parteneri comerciali. Ei bine, toți cei ce au asistat la conferințele de presă ad-hoc din fața primăriei au putut să-și dea seama că piloții cei mai importanți pe care i-am avut în concurs sunt

foarte modești: își cunosc propria valoare și admit superioritatea altora, nu se ascund atunci când norocul e parte din joc și nu încearcă să dea impresia că totul a fost sub control atunci când improvizația (și talentul) i-a scos din încurcătură. Să fii un mare campion înseamnă în primul rând să fii om, să ai curajul de a-ți expune și vulnerabilitățile. Căci punctele forte le-am observat cu toții de pe margine... 4. ”Când are loc raliul, vineri și sâmbătă?” Joi seara, arădenii au asistat în număr mare la prezentarea oficială a echipajelor, pe podiumul din fața primăriei. Concurenții nu erau însă la începutul evenimentului, căci veneau după două zile esențiale în pregătirea unui asemenea concurs. Regulamentul le permite să parcurgă probele speciale cu viteză redusă, pentru a-și lua notițele necesare. În

fiind esențială. Chiar și așa, de câte ori nu s-a întâmplat ca de la recunoașteri și până la proba desfășurată după o zi sau două să apară vreun bolovan, care “nu era pe dictare”? Raliul Aradului Kia 2017 s-a încheiat, însă organizatorii deja încep pregătirile pentru ediția aniversară de 10 ani. Ne vedem în piață, dar și pe probele din județ, acolo unde virtuozitatea piloților ne arată de ce aceștia sunt și vor fi mereu o specie aparte. Să-ți învingi spiritul de auto-conservare e una dintre cele mai mari provocări umane, iar asta e la ordinea zilei în lumea echilibristicii pe două, trei sau patru roți.

trăiește altfel

1 Pentru prima dată, inginerii chinezi au extras cu succes gaz natural din depozitele îngheţate din Marea Chinei de Sud, un proces promiţător pentru emergenţa unei noi ramuri a industriei energetice.

7 Cancerul pancreatic este greu de diagnosticat din timp, atunci când boala poate fi tratată eficient. Un nou studiu rezolvă această problemă, cu ajutorul unor teste de sânge care ajută la diagnosticare.

www.citestealtfel.ro

2 Cercetătorii au descoperit 40 de gene noi aflate în legătură cu inteligenţa. Descoperirea i-ar putea ajuta pe neurologi să înţeleagă mai bine modul de funcţionare al creierului uman.

O echipă internaţională de oameni de ştiinţă din Danemarca, Statele Unite şi Canada a constatat că un consum moderat de ciocolată reduce riscul de boli cardiovasculare grave, cum ar fi aritmia (bătăi rapide ale inimii).

3 Savanţii au realizat prima baterie dizolvabilă, ceea ce reprezintă un pas important în protejarea mediului.

BBC Earth va colabora cu unul dintre cei mai sofisticaţi roboţi umanoizi din lume – Sophia, pe parcursul noului sezon intitulat Despre Natura Umană.

descoperiri

Un studiu al cercetătorilor din Regatul Unit a indicat o corelaţie între autism şi fumatul bunicii în perioada în care aceasta era însărcinată cu mama copilului care a fost diagnosticat cu autism.

Laptele matern ar putea fi un remediu pentru cancer. Cercetătorii au descoperit accidental că acesta conţine o substanţă numită Hamlet, care omoară celulele tumorale.

Sti ntifice

Cercetătorii au creat cel mai puternic acid cunoscut în prezent. Poate revoluţiona tehnica de analizare a proteinelor.

11 Grelina, numit şi „hormonul foamei,” poate avea efecte dramatice asupra celulelor nervoase, putând avea un rol esenţial în tratamentele viitoare a bolilor neurodegenerative precum boala Alzheimer.

mai

Un fir-minune cu o grosime de un singur atom a fost creat de savanţi. Poate revoluționa tehnologia.

Cercetătorii au utilizat, în premieră, un robot operat de la distanţă în cadrul unei operaţii oculare. Roboţii au reuşit să producă rezultate mult mai bune decât metodele tradiţionale.

trăiește altfel

horoscop iunie 2017

Berbec Karma se pregăteşte să te răsplătească pentru toate eforturile depuse, aşa că acum e momentul să te laşi ghidat de visele şi ambiţiile tale, vei obţine lucruri măreţe! Astrele îţi pregătesc o mare tranziţie în această lună, declanşată de sfârşitul a ceva care deja se estompează (ştii tu despre ce e vorba ...). Acest lucru anunţă începutul unei faze prospere, pe măsură ce obiectivele tale se concentrează şi începi să câştigi. Cerul îţi este limita. Cu cât aspiraţiile tale sunt mai mari, cu atât rezultatul va fi mai bun.

Serios! Nu e bine pentru sănătatea ta să stârnești rănile vechi. Există o oportunitate minunată de vindecare emoţională şi de-a pune o anumită distanţă între tine şi trecutul tău în această lună, dar numai dacă poţi accepta trei lucruri. 1). Acest capitol este închis şi nu are nimic bun de oferit; 2). Acceptă rolul pe care l-ai jucat în terminarea sa (toţi jucăm un rol, chiar dacă este unul pasiv); 3). Aceasta a fost o etapă între trecutul tău şi viitorul tău, pe care acum trebuie să o depăşeşti. Este timpul să laşi rănile vechi să se vindece odată pentru totdeauna.

Taur Să depăşeşti ceva poate fi dificil, chiar dacă ştii că este spre binele tău. Dar trebuie să îţi asumi că nu există nici o cale de ieşire din acest punct mort decât dacă înaintezi. Poţi să amâni momentul, să negi şi să doreşti, dar cea mai bună soluţie este să continui să mergi înainte. Nu îţi fă griji pentru ce urmează, va fi doar în avantajul tău!

Leu Ai avut o idee care s-ar putea transforma într-o schemă sau o aventură (nu neapărat de ordin romantic). Este posibil ca în această lună să o poţi scoate din imaginaţia ta şi să o aduci în lumea reală. Începe să vorbeşti cu oamenii despre ideea ta. Găseşte potenţiali colaboratori. Acest proiect nu este atât de complicat precum crezi. Unii vor să se joace, deci începe jocul!

Gemeni Oportunitatea te loveşte, dragă geamăn! Toată munca ta va fi răsplătită în această lună, printr-o grămadă de noi proiecte şi invitaţii. Vezi acum un moment potrivit de a-ţi lărgi orizonturile şi a de a-ţi îmbunătăţi abilităţile. Şi, chiar dacă deja culegi, încă mai semeni viitorul. Oportunitatea este un ciclu de investiţii şi de recompense. Intră în flux! Rac Uită de cei care te-au uitat.

www.citestealtfel.ro

Fecioară Ai prins gustul lucrurilor pe care atunci când le faci te simţi cu adevărat “tu”. Dar ca să continui în acelaşi ritm se cere o schimbare a direcţiei şi a focalizării, care te-ar zgudui pentru că ai lucrat mult şi greu pentru a ajunge acolo unde eşti deja. Merită? Da. Este riscant? Da. Eşti nebun? Nu. Balanţă Eşti pregătit pentru o vară

de vară: romantismul, călătoriile, vârtejurile sociale şi noile aventuri îţi vor capta atenţia. Bucură-te de fiecare clipă! Savurează momentele petrecute alături de oamenii pe care îi iubeşti. Observă ritualurile şi legăturile care vă leagă. Acum simţi profund, simţiţi totul! Acesta este un sezon pe care îl vei aprecia cu adevărat şi te vei bucura că eşti în viaţă şi prezent în lumea asta. Norocosule! Scorpion Te poţi descurca. Poţi. Dacă tu nu poţi, atunci nimeni nu ar putea. Aşa că poţi. Nu mai lasă să ţi se amplifice temerile şi să distorsionezi lucrurile, pentru că orice modificare a stilului de viaţă te paralizează. Subconştientul tău poate inventa motive pentru a te ţine într-un status quo pe care nici măcar nu-l placi sau nu-l mai valorizezi. Ştii că aceste îngrijorări sunt impuse de tine şi că, dacă faci această schimbare, determinarea te va purta departe. Fii cu capul pe umeri, scorpionule! Săgetător Un secret la care nu ai avut acces urmează să fie dezvăluit în această lună. Ai încredere în instinctele tale. Nu-ţi fie teamă să mergi direct la cauza principală a oricărei dureri provocate şi pur şi simplu extrage-o din viaţa ta. Sună dur, dar uneori avem nevoie de acest pragmatism pentru a ne păstra pe noi înşine. Aceasta este una din acele vremuri. Fii nemilos când te întâlneşti cu un nemilos! Capricorn Vrei să faci nişte

schimbări la domiciliu sau în relaţie. Aparent nu se arată a fi de bun augur, dar poţi vedea beneficiul pe termen lung al acestor transformări. Timpul pentru discuţii şi indecizii s-a încheiat, a venit vremea să acţionăm şi să clarificăm lucrurile. Până la sfârşitul lunii, această mişcare va restabili armonia şi căldura pe care ţi-ai dorit-o. Vărsător Ai fost ocupat cu planuri îndrăzneţe şi, de îndată ce faci o mişcare semnificativă, ştii că o încărcătură va genera alte neînţelegeri: efectul de domino. Acţionează în favoarea ta şi stelele te vor susţine. Nu toată lumea va fi de acord cu succesele tale şi probabil vor încerca să-ţi mai taie din elan. Fă abstracţie! Peşti Preia controlul interacţiunilor cu ceilalţi întrun mod pe care nu l-ai avut înainte. Vorbeşte despre ceea ce simţi nevoia să spui. Vorbeşte pentru cei pe care crezi că trebuie să îi protejezi. Există o voce mai asertivă, independentă, cu autoritate, în interiorul tău, care îţi este dezvăluită. Începe să o utilizezi, chiar dacă se simte iniţial forţată sau dificilă, şi urmăreşte cât de repede se dezvoltă mentalitatea şi comportamentul, încrederea şi credinţa.

cultură | carte | text: andreea iulia toma - andreeaiuliatoma.blogspot.ro

Diavoli fragili

În acest număr al revistei Altfel vreau să vă recomand o carte „altfel” – cel de-al treilea roman al lui Radu Găvan, care pe mine m-a dat pe spate, ca să folosesc o expresie mai puțin cultă și poate nepotrivită unei recenzii, dar care, cred eu, descrie cu fidelitate senzațiile pe care leam trăit pe parcursul lecturii. Romanul acesta pare că nu are început și nici sfârșit, nu aș putea să vă indic un fir pe care să-l urmați și, de fapt, în asta constă o parte din farmecul său. Nu-l pot rezuma în câteva fraze, pot doar să-i invoc frumusețea și forța narativă care fac din el un roman extraordinar, cum rar poți găsi în literatura noastră. Nu mă feresc a folosi cuvinte mari, pentru că, așa cum veți vedea, merită din plin. Atmosfera întunecată te învăluie încă din primele pagini când își face pentru prima oară apariția lacul cel negru fără fund care, alături de alte figuri fantomatice și senzații stranii și apăsătoare, revine la răstimpuri, ca un laitmotiv sumbru. O multitudine de povești se succed întrun ritm amețitor, lăsândute să crezi de fiecare dată că ai prins firul, că de data asta nu ai cum să te înșeli – o iluzie bine întreținută care plasează cititorul într-un spațiu ambiguu, în care surprizele lovesc în forță, copleșindu-i mintea. „Încă de când eram copil miam dorit să păstrez cumva vie în memorie imaginea celor care au plecat de lângă mine. Mă gândesc la tata din când în când și uneori văd un chip fără trăsături, iar alteori îmi închipui cum arată și niciodată nu e la fel și gândul mă chinuie, ca și cum aș întinde mâna către ceva și acel ceva se îndepărtează

de Radu Găvan

chiar când să-l ating cu vârfurile degetelor, cu doar o clipă înainte să-l ajung.” (pag.67) Multă durere se regăsește în romanul lui Radu Găvan, iar moartea pare a fi un personaj de sine stătător (nu în sens material, ci mai degrabă imaterial, ca o prezență

prezentă în permanență, pe care n-o poți vedea, însă o simți). Și totuși, aceste ingrediente terifiante nu fac decât să contureze tema principală a romanului – literatura însăși care, fără răul ascuns în străfundul fiecărei ființe umane, ar fi plată, neverosimilă, lipsită de autenticitate. Multe dintre personajele ce defilează de-a lungul paginilor cărții sunt scriitori sau au de-a face într-un fel sau altul cu lumea literară și astfel, urmărindu-le existențele sau creațiile, uneori fără a mai ști unde se termină realitatea și unde începe ficțiunea (dilemă care, de altfel, își pierde treptat din însemnătate), putem vedea mai limpede trupul ispititor al literaturii, însoțită

de „demonul” său. Avem de-a face cu scriitori-personaje, dar regăsim și referințe la scriitori reali (printre ele, chiar și una la autorul romanului, într-o încântătoare autoironie) – cea mai consistentă îl are în vedere pe scriitorul chilian Roberto Bolano și al său roman „Detectivii sălbatici” (pe care cred că vă veți dori să îl citiți o dată ce veți parcurge „Diavoli fragili”) – un roman cu greutate, de dimensiuni considerabile, cartea de căpătâi a unuia dintre personaje. „Visele au început după ce împlinisem zece ani. La început erau imagini nedeslușite, șoapte, apoi țipete. Întotdeauna strigătele mă făceau să mă trezesc, tremurând, leoarcă de transpirație, cu inima bubuindu-mi în piept. În următoarele luni imaginile au devenit din ce în ce mai clare, iar șoaptele – cuvinte. Visam mai ales un soare roșu și un drum galben. După aceea, o femeie care mergea pe drum, cu tălpile goale, cu spatele la mine, întotdeauna cu spatele, niciodată nu reușeam să-i văd chipul. Apoi se lăsa întunericul și începeau șoaptele.” (pag. 172) Fiecare poveste are rostul său în ansamblul romanului, adeseori am simțit nevoia de a răsfoi paginile citite anterior pentru a încerca să fac conexiuni, căutând să găsesc firul logic, rațiunea care le leagă și acest demers în sine are farmecul său. „Diavoli fragili” poate fi o călătorie printre umbre, pe drumul întortocheat al literaturii, răsplătită pe măsură. Și, la final, rămâi cu senzația bizară că încă nu s-a terminat.

gândește altfel

cultură | film | text: alexandra-elena jebelean

Dincolo de blockbuster:

reprezentări ale Titanicului în cărți și filme de-a lungul timpului

asul RMS Titanic a reprezentat un adevărat eveniment pentru lumea î n t r e a g ă . Construcția acestuia, finalizată în anul 1912, a marcat cea mai uriașă realizare de până atunci în domeniul naval, și nu numai: vasul era, pe atunci, cel mai mare obiect făcut vreodată de mâna oamenilor. Măsura aproximativ 270 metri în lungime și 30 de metri în înălțime. Prima sa călătorie, în aprilie 1914, a fost și ultima. Vasul a plecat din portul englez 96

www.citestealtfel.ro

Southampton, având destinația la New York. La numai trei zile după plecare, în noaptea de 14 spre 15 aprilie, Titanicul a lovit un iceberg, fiindu-i imposibil să evite impactul, din cauza vitezei mari. În numai două ore și 40 de minute, gigantul s-a scufundat, iar 1514 vieți au fost sacrificate pe altarul aspirațiilor către grandoare, atât de tipice naturii umane. Numai 710 oameni au fost salvați, bărcile de salvare nefiind destule, întrucât se propaga ideea conform căreia vasul ar fi fost „de nescufundat”. Dintre supraviețuitori, majoritatea

au fost femei și copii, cărora li s-a acordat prioritate, iar mulți bărbați și-au pierdut viețile în acest tragic accident. În 1997, filmul „Titanic”, cu Leonardo Di Caprio și Kate Winslet în rolurile principale, a zguduit din temelii box officeul și a câștigat, pe deasupra, unspreceze premii Oscar. Criticii au fost foarte generoși cu producția-gigant, care, însă, nu este decât o poveste fictivă de dragoste ce lasă în umbră însăși tragedia scufundării și semnificația pe care aceasta a avut-o pentru modul în care omenirea tratează astăzi problema încrederii

în tehnologie. Costurile de producție au atins halucinanta sumă de 200.000.000 dolari. Regizorul James Cameron este venerat chiar și în ziua de astăzi pentru marea sa realizare. Pentru o mai bună înțelegere a tragediei la nivel larg, recomand vizionarea unui alt film, mult mai vechi: „A Night to Remember” (1958). Scufundarea propriuzisă are loc pe parcursul a aproximativ trei sferturi din durata filmului, iar o mare parte din personaje sunt reprezentări ale unor persoane reale care se aflaseră la bordul Titanicului. Filmul este bazat pe cartea (de tip non-ficțiune) cu același

nume, publicată în anul 1955 și semnată de scriitorul Walter Lord. Puțini cunosc faptul că, pe lângă această carte, au mai existat multe altele, cu povești și mai interesante. „The loss of the S.S. Titanic” este cartea lui Lawrence Beesley, unul dintre supraviețuitorii catastrofei. La numai două luni după scufundare, cartea a fost publicată, fiind scrisă pe când Beesley se afla încă sub puternica influență a celor întâmplate, ceea ce oferă lucrării sale garanția veridicității și trezește interesul cititorilor. Pot garanta că se citește ușor

gândește altfel

cultură | film

și pe nesimțite, întrucât n-am rezistat nici eu curiozității. Dintre toate cărțile scrise despre Titanic, acesteia i-am rezistat cel mai greu. Ei i se adaugă și „Futility” sau „The Wreck of the S.S. Titan”, un roman

povestea unui vas imaginar, numit S.S. Titan, cel mai mare vas construit până atunci, considerat (asemeni Titanicului în 1912) „de nescufundat”. Din nefericire, la scurt timp după plecare, vasul a lovit un iceberg,

scris de Morgan Robertson... înaintea scufundării Titanicului! În 1898, Robertson a scris

iar multe vieți au fost pierdute din cauza insuficienței bărcilor de salvare. Cum s-a petrecut această coincidență, iar Morgan Robertson a scris despre un accident fictiv atât de similar cu cel real, nu se știe nici până în ziua de astăzi. „A Night to Remember” a fost a doua carte a lui Walter Lord, dar, probabil, a reprezentat totodată cea mai de succes lucrare pe care scriitorul a semnat-o vreodată. Până în ziua de astăzi, cartea reprezintă o importantă sursă în demersurile de cercetare a scufundării Titanicului, ale cărui rămășițe au fost descoperite pe fundul Atlanticului abia în 1985, la 71 de ani după tragedie. Filmul este, fără îndoială, mai realist (atât ca poveste, cât și în ceea ce privește personajele) și mult mai

www.citestealtfel.ro

cuprinzător decât blockbusterul din 1997 (care are, cu siguranță, meritele sale și s-a remarcat prin alte calități). „A Night to Remember” nu este, nici pe departe, singura alternativă la filmul „Titanic” (1997). Chiar mai devreme decât „A Night to Remember” (1958), filmul „Titanic” (1953) a fost lansat, sub atenta supraveghere a unui regizor de origine română (Jean Negulesco, sau Ion Negulescu). Filmul a avut mare succes, și s-a bucurat de prezența unor mari actori, precum Barbara Stanwyck sau Clifton Webb. În ceea ce privește capacitatea de a rămâne fideli tragediei și de a nu cădea în tentația distragerii atenției publicului cu povești personale fictive, „A Night to Remember” rămâne „the Titanic film to remember”. În definitiv, tragedia scufundării acestui gigant nu a rămas în istorie nici pentru numărul de morți rezultat, nici datorită dimensiunilor sale uriașe. Scufundarea Titanicului a avut o semnificație sumbră pentru omenirea aflată încă sub impactul Revoluției Industriale. Îmbătați cu naivitate și speranță, oamenii au primit o lecție importantă odată cu acest eveniment nefericit: mașinăriile și geniul ingineresc nu sunt niciodată desăvârșite (ceea ce înseamnă că pot fi distruse, iar în procesul distrugerii lor, pot lua cu ele viețile noastre). Viața umană nu poate fi, așadar, sacrificată pe altarul garanțiilor megalomane, izvorâte din aspirațiile mult prea ambițioase ale unora. Și, nu în ultimul rând: nimic nu este cu adevărat „sigur” – cu atât mai puțin, atât de sigur încât să merite riscul pierderii atâtor vieți omenești. Un plan de rezervă este întotdeauna o idee bună, chiar și atunci când ne-ar plăcea să demonstrăm lumii întregi că suntem atât de buni încât nu avem nevoie de el.