Revista Altfel nr 5 Arad by Revista Altfel.

CUPRINS travel 13

Cum e să fii prima oară în Bangkok?

Pompei: călătorie în timp )

cariera

after-school la 20-și-ceva de ani

OAMENI ALTFEL 36

777BLN

10 Minute de filozofie cu Mădălina Ioana Cimpoieș și Asociația Dalia

Chef Foa - de la MAsterchef la Mastermind

lifestyle

Pro-alegere, nu pro-avort

APAM - sanctuarul sufletelor nedorite

Arad Belle Epoque 2.0 - Farmecul vremurilor de altă dată

Tango argentinian... înger și demon

lifestyle

Cronică de teatru Flori de mină

Despre stiluri de viață și alți demoni

Arad Belle Epoque 2.0 - Farmecul vremurilor de altă dată

Tango argentinian... înger și demon

fashion 56

Istoria ne amintește Stilul ne definește

Miss Altfel - Skirt Bike

Editorial: Wet! Wet! Wet!

Editorial: Grand Slam

health &beauty 88

Alimentația viitorului

Aerobic. Apariție. Evoluție. Viziune

FOOD 90

Cheesecake “New York”

AUTO 92

Automobilele viitorului, din trecut

lunar 92

Descoperiri științifice

Horoscop

Carte

Film

echipa altfel arad redactor șef Cristina Sabău editor șef Mihaela Livia Popa editors fashion fashion editor Arina Varga colaboratori fashion Ancuța Ciortea Photo Ciprian Suărășan Silviu Cozma Buboi Popa Rareș Man’s style Paul Micșa Travel Brigitta Saszet Basil Mureșan Lifestyle Anette Pătean Anca Gabrian Tomc@t HEALTH Raluca Başu AUTO Daniel Batrin CARIERă Aurel Rusu CRITICS CARTE & FILM Andreea Iulia Toma Alexandra-Elena Jebelean SALES arad@citestealtfel.ro 0723 563 558

Un proiect creat de

disomedia creativityunleashed redactor șef general Sorana Ionescu sorana@citestealtfel.ro general creative director Diana Ghiba diana@citestealtfel.ro digital content editor Ciprian Roman ciprian@citestealtfel.ro

Tipar realizat de:

Contact Aleea Dej, nr. 5, Arad Email: arad@citestealtfel.ro Online: www.citestealtfel.ro Facebook: www.facebook.com/citestealtfel Publicitate: arad@citestealtfel.ro 0723 563 558 Colaborare & parteneriate: arad@citestealtfel.ro

Altfel este o publicație Diso Media. Toate drepturile rezervate. Revista și articolele publicate sunt protejate conform legii privitoare la copyright. Este interzisă reproducerea, copierea, transmiterea electronică sau prin orice alte mijloace a conținutului revistei fără permisiunea scrisă a Diso Media. Redactorii revistei sunt responsabili pentru conținutul articolelor. Fotografiile modelelor care apar în revista Altfel au rol strict vizual. Altfel nu își asumă sub nici o formă implicarea modelelor respective în subiectele articolelor pe care le ilustrează. Imagini: dollarphotoclub / freepik / fotolia / iStock / shutterstock

ISSN 2359 – 862X

COLECลขIE

NOUÄ&#x201A;

travel | text: Basil Mureșan - The globetrotter

k o k g n a B

Cum e să fii prima oară în

r fi trebuit sa ma îmbrac mai subțire. Acestea au fost primele mele gânduri când am ieșit din aeroportul Suvarnabhumi din Bangkok și am luat direct în plămâni o gură de aer cald care mi-a dat senzația în primele secunde că mă voi sufoca. Al doilea gând a urmat însoțit de o teamă care m-a lăsat pentru câteva secunde cu ochii în zare: cum urma să respir în

următoarele trei zile, cât aveam să stau în Bangkok? Nu mai simțisem nicăieri aerul atât de încins și umed încât sa-l simți fizic cum îți inundă pieptul. Senzația a trecut după vreo trei sau patru respirații, încât apoi mi-a răsărit în minte gândul păcătos de a-mi aprinde un trabuc, după un zbor care durase doisprezece ore, din Frankfurt. Aeroportul din capitala Thailandei e imens, aşa cum cred că e şi normal pentru o metropolă ce atinge 17 milioane

de oameni (calculez aici şi zona metropolitană). Revenind din Pattaya, în doar câteva priviri, am şi catalogat oraşul: neobișnuit, ciudat şi fascinant în bizareria lui. Căutam, cu privirea obosită dar avidă, să găsesc ceva familiar, indicii care să mă ajute să asociez ce vedeam cu alte experienţe trecute, dar fiecare privire era o provocare şi o îndepărtare de tot ceea ce trăisem în viaţa asta. Mintea mea nu putea pricepe cum răsăreau

trăiește altfel

travel

ici colo, pe câmpurile întinse de la periferia Bangkok-ului, mici lacuri cu flori albe de nufăr, care dispăreau rapid, în timp ce maşina ce ne ducea la hotel trecea printr-o curbă. Îmi părea rău de fiecare dată sa le pierd cu privirea. Odata ce am intrat în oraş, acoperişurile aurii ale templelor budiste iţindu-se dintre clădirile cenuşii au completat impresia pe

La capitolul trafic, Bangkok-ul e ca Bucureştiul în orele de vârf. Doar că Bangkok e de zece ori mai mare şi ora de vârf e orice oră. care mi-o făcusem deja despre Bangkok. Era o impresie care nu m-a părăsit de atunci. E ciudat când vii dintr-o ţară aproape europeană ca România, în care, apăsaţi fiind de grijile zilnice, reale sau imaginare, nu prea obişnuim să zâmbim, și 14

www.citestealtfel.ro

ajungi în Thailanda, unde vezi pe fiecare chip un zâmbet. Uneori, dacă se întamplă să zâmbeşti tu prima dată, celălalt îți va răspunde cu un zâmbet și mai larg și luminos. Un englez căsătorit de vreo câţiva ani în Thailanda spunea că thailandezii au cam şaisprezece feluri de a zâmbi. El a început să le deosebească fiecare sens după vreo doi ani de studiat chipuri şi surâsuri. Mâncarea este la tot pasul, dacă vrei poţi savura o supă în plină stradă. De-a lungul trotuarelor sunt tot felul de tonete cu umbreluțe, unele pe două roţi (pentru a fi transportate seara mai uşor), de unde poți să cumperi răcoritoare, printre care suc de nucă de cocos servit direct din coajă, fructe şi tot felul de mâncăruri. Deci cine n-a mai încercat supa fast-food, o poate face în Bangkok. Strada este locul în care te poţi bucura de cel mai mare spectacol al oraşului. Păcat că uneori nu poţi face poze. Oricât de devreme ţi-ai propune să te trezeşti dimineaţa, nu va fi suficient de devreme. Pentru că Bangkok este într-adevăr un oraş care nu doarme niciodată. La orice oră, vei găsi agitaţie, freamăt pe străzi şi vânzători care îşi strâng sau îşi întind marfa pe tarabe. Noaptea este lungă aici, cluburile, barurile şi terasele fiind pline

de turişti până la lăsarea zorilor. După ce ieşi din club la ora patru dimineaţa, poţi să-ţi cumperi un tablou cu elefanţi ca suvenir, în drumul spre hotel. Vânzătorii îşi asteaptă clienţii toată noaptea. La capitolul trafic, Bangkok-ul e ca Bucureştiul în orele de vârf. Doar că Bangkok e de zece ori mai mare şi ora de vârf e orice oră. Se conduce nebuneşte, dincolo de limita imaginabilului, fiecare se strecoară cum poate, călcând peste orice regulă de circulaţie. Oraşul e imens, nici taximetriştii bătrâni nu-l ştiu foarte bine. În niciun caz nu te apuca să-ţi închiriezi o maşină sau, Doamne fereşte, o motoretă. Râdem, glumim, dar nu în Bangkok. Tuk-tuk-ul e vehiculul-emblemă al oraşului şi nu puţini turişti se mândresc a fi dat o tură la bordul acestei maşinării artizanale. Nu recomand tuk-tuk-ul, dintr-un motiv simplu: vei înghiţi gaze de eşapament până la loc comanda. Preţul se negociază. În plus, e foarte riscant. Şoferii de tuktuk se cred Dumnezei şi execută manevre nebuneşti, iar pasagerul nu are nicio protecţie în caz de accident. Pe distanţe scurte şi medii, taxiul este o opțiune mult mai bună. Atenţie, însă: nu te urca niciodată în taxiurile staţionate. Aceia sunt “pieţarii”, care stau la agăţat turişti naivi. Merg fără aparat, se tocmesc cu tine de la început, plăteşti de 3-4 ori cât face. Cel mai bine e să opreşti un taxi cu mâna ta (dacă are o lumină roşie în geam, e liber) şi să te asiguri că şoferul a pornit aparatul. Dacă nu o face, dă-te jos imediat. O cursă de 10 kilometri te va costa în jur de 70 THB (7 RON). În orele de vârf ai nevoie de perseverenţă, pentru că mulţi taximetrişti vor refuza să te ia: “too many traffic“. De ce preferă să meargă prin aglomeraţie cu maşina goală? E o chestie care mă depăşeşte. Pentru orice fel de distanţe, metroul e perfect. Bangkok se poate lăuda cu unul dintre cele mai avansate sisteme de trenuri. Fie că iei BTS, aşa-numitul Sky

travel

Train, fie că faci o legătura cu MRT, într-o oră poţi ajunge aproape oriunde. De câteva luni, BTS leagă centrul oraşului de aeroportul Suvarnabhumi; nu mai trebuie să te înghesui în autobuz sau să te laşi jupuit de vreun taximetrist dibaci. Cea mai mare piaţă din Thailanda este deschisă doar sâmbăta şi duminica, în pavilionul din nordul oraşului. E mare rău. M-am plimbat o zi întreagă prin târg şi n-am văzut nici o treime. Chatuchak e locul ideal pentru a cumpăra produse locale: confecţii, artizanat, decoraţiuni, ceramică, uleiuri aromate, pielărie şi milioane de alte lucruşoare foarte drăguţe. Marfa e deja ieftină, nu te avânta la negociere decât dacă achiziţionezi cantităţi mai mari (pentru 10 tricouri, de pildă, o să primeşti un discount de 25-30%). Pantip Plaza este un mall dedicat aparaturii electronice. Camere foto şi video, imprimante, computere, componente, accesorii, monitoare, staţii, toate mărcile importante (inclusiv Apple). Dacă ai ceva de reparat, vino tot aici, că sunt multe service-uri autorizate. Mall-ul e plin de călugări buddhişti, veniţi să se pună la curent cu ultimele tehnologii. Sunt mii de hoteluri şi pensiuni în Bangkok. Pentru 5 stele, aşa cum am scris deja, am fost impresionat de Aetas Lumpini. Hotelul e ieftin, cel puţin e ieftin pentru cât de extraordinar a fost. Camere imense, infiniti pool la etajul 20, jacuzzi în cameră. E aşezat lângă un parc de mărimea Aradului, care se numeşte Lumpini şi are două râuri ce-l traversează. În care sunt varani mici, lucru care, dincolo de bizar, are o clară aplicaţie ecologică: varanii mănâncă orice. Ca urmare, parcul e ferit de mirosurile pestilențiale care ar fi normale, în cea mai caldă şi umedă capitală a lumii.

www.citestealtfel.ro

Închei cu ceva puţin diferit. Poate că ai auzit de faimoasele ping-pong show-uri şi eşti curios. Uite despre ce e vorba: plăteşti 600 THB (60 RON), bani în care primeşti un pahar de bere şi un scaun într-o hrubă rece şi întunecoasă în care nişte fiinţe cu vagi trăsături femeieşti desfac sticle de Pepsi, fumează şi joacă ping-pong folosindu-şi în acest scop vaginul, câteodată şi alte părţi chiar mai ruşinoase. Spectacolul se încheie cu un simulacru de act lesbian şi cu o partidă de sex acrobatic între un băiat timorat şi o fată plictisită. Sincer, nu am fost “dat pe spate”. Ceea ce însă recomand sunt spectacolele de variete ale transsexualilor şi, mai ales, meciurile de box thailandez. Absolut ieşit din comun. Bangkok e o imensitate care te înghite, şi-ţi fură inima. E diferit de orice altceva pe planetă. E bun, e rău, dar e cald, foarte cald, la propriu şi la figurat.

Oricât de devreme ţiai propune să te trezeşti dimineaţa, nu va fi suficient de devreme. Pentru că Bangkok este într-adevăr un oraş care nu doarme niciodată.

travel | text: Saszet Brigitta Andrea - brigittacalatoreste.ro

Pompei

călătorie în timp

ra o după amiază de septembrie.... M i r o s u l smochinelor prea coapte îmi tăia respiraţia. Parcă auzeam ultimele acorduri ale unui flaut, când razele soarelui se topeau şi abandonau în umbra de mahon bronzul statuii faunului din Vila Misterelor. M-am aşezat pe o piatră şi parcă auzeam hârâitul carelor grele, încărcate cu grâne, venind dinspre port. Lângă mine o umbră, o nălucă, o pală de vânt, o atingere, un gând... Îmi aduc aminte când oraşul era viu şi coboram pe ţărm printre valurile înspumate ale mării. Parcă simt şi acum înţepătura nisipului fierbinte, a scoicilor măcinate de timp. Să fi fost

www.citestealtfel.ro

oare sudoarea pietrificată a statuilor neterminate? Retrăiesc legende din lumi de mult uitate, nepământeşti şi stranii, cu foste iubiri şi războaie îndepărtate. Dar vai, sună un clopot (un fluier? un cimpoi?)... e doar semnalul ghidului ce adună turiştii... mirajul se sparge. Visul s-a dus... vraja se topeşte… eu plâng singură în gloată. Întorc privirea... Vulcanul Vezuviu doarme tăcut. Sunt sute de ani de când acesta a acoperit definitiv Pompei-ul şi a oprit viaţa în loc într-un tablou dramatic dar în acelaşi timp plin de iubire şi duioşie. Pompeiul a rămas acoperit de un strat de 22 metri de cenuşă până în anul 1748 când primele săpături arheologice au scos la iveală dovada existenţei oraşului întins

pe 66 de hectare şi cu 25.000 de locuitori. Orice vizitator care alege să viziteze Pompeiul trăieşte brusc o întoarcere în timp... Pompei-ul se descoperă stradă cu stradă, casă cu casă, poveste cu poveste. Edificii opulente, monumente şi case spectaculoase împodobite cu statui, fresce, mozaicuri sau picturi denotă importanţa artei în viaţa romană şi faptul că arta făcea parte din cotidian. Erupţia vulcanului este relatată de Plinius cel Tânăr care în scrisorile sale îi povestea istoricului Tacitus cum au fost distruse „cele mai frumoase locuri de pe lume“, oraşele Pompei, Herculaneum şi Stabiae. Mulţi scriitori au fost fascinaţi de povestea oraşului împietrit printre care Dickens,

Twain, Stendhal și Goethe. Partea cea mai impresionantă din vizita în Pompei se desfăşoară în Grădina Fugarilor, unde se văd trupurile pietrificate ale oamenilor surprinşi de erupţie în urmă cu aproape două milenii. Giuseppe Fiorelli a inventat o tehnică prin care injecta o răşină în trupurile găsite în cenuşă, iar apoi le putea extrage fără a deforma contururile. Şocant este faptul că figurile lor resemnate sau disperate exprimă adevărata expresie a tragediei care a cuprins oraşul. Pompei şi vulcanul Vezuviu vor continua să existe ca istorie şi ca prezent, exact ca fiecare din noi... Fiecare om îşi pune măcar o dată în viaţă întrebarea “ce s-ar fi întâmplat, ce viaţă ar fi avut” într-o altă epocă mai mult sau mai puţin îndepărtată. Fantezia noastră se blochează de bariera viitorului căci fantezia noastră e limitată, dar suntem atraşi de trecut fiind mânaţi de gustul explorării, al miresmelor de basm oriental şi de spiritul de aventură pe care ţi-l oferă istoria într-o postură comodă de spectator la cinematograf. Dacă aş fi trăit în Egiptul Antic poate aş fi fost o preoteasă a zeiţei Isis aşteptând cu nerăbdare revărsarea Nilului aducător de viaţă şi aş fi scris pe suluri de papirus poezii de dragoste interzise. Dacă aş fi trăit în Evul Mediu cu siguranţă că aş fi fugit de Inchiziţie pe pământuri noi locuite de oameni îmbrăcaţi în ghirlande de flori şi pene multicolore încercând să regăsesc paradisul pierdut. Dacă aş fi trăit Revoluţia franceză poate capul meu gingaş, de marchiză, ar fi căzut în coşul cu nuiele sau poate aş fi strigat pe baricade “Liberte, Egalite, Fraternite”… Dacă aș fi trăit în Aradul interbelic m-aș fi plimbat pe Corso în trăsura baronului Neumann admirând clădirea Primăriei şi Teatrul, aș fi stat la

Partea cea mai impresionantă din vizita în Pompei se desfăşoară în Grădina Fugarilor, unde se văd trupurile pietrificate ale oamenilor surprinşi de erupţie în urmă cu aproape două milenii. Giuseppe Fiorelli a inventat o tehnică prin care injecta o răşină în trupurile găsite în cenuşă, iar apoi le putea extrage fără a deforma contururile. resturantul Palace ascultând „Zaraza”. Am ajuns sa fiu contemporană cu voi în anul 2017 când călătoriile nu sunt doar modalităţi de a explora locuri noi sau de a învăţa despre diverse culturi ale lumii. A călători înseamnă și a te descoperi, a afla cine ești cu adevarat, a descoperi fericirea. Călătoria mea este atât una fizică în diverse părți ale lumii cunoscute de noi, cât și una sufletescă. Timpul nu stă în loc pentru nimeni… nu ne putem întoarce în trecut, putem doar să ne asumăm lecțiile pe care leam primit și experiențele pe care le-am adunat de-a lungul drumului. Amintirile sunt comorile cu care rămânem, și așa cum susțin pe blogul meu în viața asta rămânem doar cu ce am visat, cu ce am iubit și cu cât am călătorit. Nu putem trăi în viitor, acesta nu este o garanție pentru nimeni, ceea ce putem face este să conștientizăm că ne-a fost dăruit un bilet la spectacolul lumii în care călători vremelnici suntem.

trăiește altfel

CARIERă | TEXT: Aurel Rusu - www.aurelrusu.ro

after-school la 20-și-ceva de ani (sau ... ce să faci după ce termini școala)

n acest context, școala înseamnă orice instituție de învățământ: liceu, colegiu, facultate, masterat, doctorat, etc. Dar, indiferent de numele școlii absolvite, întrebarea rămâne aceeași: ce să faci după ce termini școala, ca să fie bine? Imaginează-ți că într-o zi te întâlnești cu eul tău de peste 10 ani. Ce întrebări îi vei adresa? Ce fel de haine va purta? Și mai ales, ce-ți va spune că a făcut după

ce-a terminat școala? Noi l-am cunoscut deja pe eul tău futuristic, pentru că și-a parcat mașina timpului fix în fața redacției noastre. Am băut o cafea împreună și am vorbit despre viitor; iar după ce a plecat, noi am împărțit sfaturile primite în 7 categorii: sănătate, relații, creștere, business, resurse, distracție, contribuție. Să le luam pe rând: sănătate - acceptă-ți corpul tău așa cum

este el; - mănâncă sănătos și alege o zi din săptămână în care să mănânci doar fructe/legume; - păstrează-ți o bună condiție fizică prin alergare, înot, powerwalking; - fă controale medicale periodice, ca să te asiguri că totul e OK. relații (prieteni, partener, familie) - asigură-te că ai o relație excelentă cu tine însuți; trăiește altfel

CARIERă

- îndrăznește să ceri ceea ce vrei, să visezi la ce ți se pare de neatins; - ține-i aproape pe cei dragi și spune-le că îi iubești; - investește timp și energie în relațiile cu oamenii importanți din viața

- citește autobiografii ale oamenilor pe care îi consideri de succes; - caută un mentor: cineva care a făcut deja ce vrei și tu să faci, și învață cum a făcut; - folosește-te de puterea anturajului și înconjoară-te

Imaginează-ți că într-o zi te întâlnești cu eul tău de peste 10 ani. Ce întrebări îi vei adresa? Ce fel de haine va purta? Și mai ales, ce-ți va spune că a făcut după ce-a terminat școala? creștere (educație, dezvoltare, personalitate) - zâmbește mult, ai încredere în tine, ai curaj să îți spui părerea; - învață să vinzi – te va ajuta la orice vei face mai departe; - fă planuri pe termen mediu și lung (10 ani); - gândește în procente, nu în valori absolute; - ascultă audiobooks când alergi, când conduci mașina, când mergi pe bicicletă; - citește cărți fizice și subliniază pasajele care îți plac;

www.citestealtfel.ro

de oameni care să te tragă în direcția în care vrei sa avansezi; - mergi constant la cursuri și seminarii pe temele tale de interes (în Timișoara, în România, în Europa, oriunde poți) și ia de la fiecare cel puțin o idee folositoare; - ai grija de imaginea ta și întreabă-te cum ai vrea să te perceapă prietenii, colegii, clienții, superiorii, etc; - fii autentic și respectă ideile altora; - fii corect și plătește prețul

pentru fiecare produs sau serviciu pe care îl folosești – așa îi încurajezi și pe ceilalți să plătească prețul pentru produsul tău; - fii responsabil pentru ceea ce faci și preia conducerea vieții tale – nu mai aștepta să vină cineva care să îți dea ceea ce vrei tu. business / carieră pregătește-te temeinic înainte de interviul pentru un job; - fii deschis către internshipuri, chiar și către cele care nu oferă un salariu – e mult mai ușor să avansezi într-o companie din interiorul ei decât din exteriorul ei; - învață să negociezi, pentru că în viață primim doar ceea ce negociem; - pornește un business de la zero – dacă greșești, acum sunt cele mai mici consecințe, și te poți ridica cel mai ușor pentru că acum ai cele mai mari rezerve de energie; - caută soluții să primești bani din mai multe direcții, nu doar din salariu (adaugă chirie, drepturi de autor, fonduri mutuale, dividende, bursa, forex, cfd, etc); - construiește un produs (digital) și vinde-l de-a lungul vieții – fii sigur că există oameni care au nevoie fix de produsul tău, și care vor să îl cumpere și care așteaptă ca tu să îl faci disponibil pe piață. resurse (bani, timp) - timpul este singura resursă limitată și ireversibilă așa că ai grija cui oferi timpul tău; - calculează-ți averea, și doar acest calcul va declanșa în tine gânduri și sentimente noi; este datoria noastră să știm cât valorăm și să ne creștem valoarea; obișnuiește-te să economisești și să investești banii economisiți (am scris deja în edițiile trecute două articole despre investiții - urmează și al

CARIERă

folosește-te de puterea anturajului și înconjoară-te de oameni care să te tragă în direcția în care vrei sa avansezi; treilea); - împarte timp și bani pentru fiecare lucru care te interesează sau pasionează și ai grijă să primească fiecare măcar un pic, chiar dacă schimbi proporția în timp; - folosește un sistem de management al banilor tăi (găsești unul la www.aurelrusu. ro). distracție / hobby - călătorește cât poți de mult, descoperă alți oameni, alte orașe, alte culturi; - stabilește-ți un buget lunar (cam 10% din cât câștigi) pentru distracție și hobby – atenție, trebuie să folosești toți banii din acest buget, în fiecare lună; - încearcă și învață ceva nou din când în când; - ieși din zona de confort și explorează idei, haine, mâncare, oameni, locuri, jocuri. contribuție / spiritualitate - ai certitudinea că prin 28

www.citestealtfel.ro

gândurile tale, îți construiești lumea în care trăiești (așa a zis Buddha); - implică-te în societatea în care trăiești, fă voluntariat (LIONS, Toastmasters, etc); - îmbogățește-te și împarte bogăția ta cu oamenii din jurul tău (prieteni, cunoștințe, necunoscuți); - întreabă-te în fiecare zi cum ai putea să aduci mai multă valoare în viața oamenilor din jurul tău. Înainte să plece înapoi în viitor, ne-a recomandat să ne facem un plan pe 10 ani în care să ne scriem (de mână) obiectivele pentru fiecare din cele 7 categorii; ne-a mai lăsat si o diagramă cu ele, ca să le ținem minte mai ușor. Dacă vrei și tu cadourile, scrie-ne la adresa redacției www.citestealtfel. ro/contact și ți le trimtem imediat! Avem voie să facem asta, chiar ne-a rugat sa le împărțim la toată lumea!

lifestyle | opinie |text: aliona tcaci

pro-alegere nu pro-avort

‘‘F

etusul este proprietatea întregii societăţi”... spunea stimabilul Nicolae Ceauşescu, justificând astfel Decretul 770, care interzicea contracepţia şi avortul în perioada comunistă. După ce a căzut regimul, femeile din România şi-au recăpătat dreptul asupra propriului corp, primind puterea absolută de a decide cum şi ce fac cu viaţa lor. În paralel, la scurt timp după revoluţia din ‘89, se înfiinţează o “organizaţie non-guvernamentală cu caracter creştin-ortodox, al cărei scop este apărarea vieţii umane în toate stadiile sale, de la concepţie până la moartea naturală”, - aşa-numita Asociaţie ProVita pentru născuţi

www.citestealtfel.ro

şi nenăscuţi. Revoltător este glasul pe care l-au prins membrii asociaţiei în ultima vreme, motiv care m-a determinat să studiez mai în amănunt problema. În martie, pe străzile mai multor oraşe din ţară, a avut loc cea de-a şaptea ediţie a “Marşului pentru Viaţă”, organizat de către Coaliţia pentru Familie - chiar coaliţia care a cerut ca în Constituţie să se scrie că familia este formată din femeie şi bărbat! - a cărei membră este şi Asociaţia ProVita. Susţinuţi de Studenţii pentru viaţă şi preoţi ai Bisericii Ortodoxe, participanţii şi-au exprimat punctele de vedere prin rugăciuni şi pancarte, mesajul lor fiind interzicerea avortului în România. Da, oamenii vor o reformă la nivel de politici publice, solicitând,

printre alte propuneri aberante, restricţionarea avorturile şi stoparea subvenţiilor publice pentru avort şi contraceptive şi direcţionarea fondurilor către servicii de sănătate maternă. Să analizăm puţin situaţia. Pe lângă presupusele probleme de la nivel moral, susţinătorii acestor idei au adus în atenţia publicului un şir de “argumente” care ne arată consecinţele pe care le au avorturile asupra femeilor. Printre cele mai grave falsuri numărânduse cele de ordin medical, conform cărora femeile trebuie să cunoască complicaţiile acestor intervenţii: hemoragie abundentă, perforaţie uterină, infecţie. Ei bine, dragi militanţi pentru viaţă, ar trebui să ştiţi că situaţie este fix invers şi că mai multe decese se

înregistrează în cazul naşterilor8,8 decese la 100.000 de născuţi vii, comparativ cu 0,6 decese la 100.000 de avorturi. Avorturile efectuate în ţările dezvoltate, într-un cadru legal, se numără printre cele mai sigure proceduri medicale existente. Un alt “argument” este predispoziţia la cancer de col uterin sau mamar. Nimic mai fals! Principalul cauzator de cancer de col uterin este virusul HPV, iar riscul de a-l contracta este cauzat de fumat, infecţia cu HIV sau… naşterea a trei sau mai mulţi copii. Iar legat de cancerul mamar, problema unei posibile apariţii se ridică în cazul în care femeia alăptează, în niciun caz când sarcina este întreruptă. Însă, dacă tot abordăm această problemă, să ne uităm şi la reversul medaliei. Dragă ProVita, oare chiar nu ai aflat de atrocităţile la care se supun multe femei, în cazul în care doresc să scape de o sarcina nedorită? Pentru că spre asta sunt împinse când nu au susţinerea legală. Lovituri în burtă, căzături, spălături vaginale cu infuzii dubioase, injecţii cu bicarbonat de sodiu, chiuretaje făcute de persoane neavizate şi multe alte metode dăunătoare, toate aceste practici provocând leziuni grave, de multe ori ireversibile, care au un impact real şi puternic asupra sănătăţii femeii. De această realitate nu ne putem ascunde, istoria ne-a arătat cu vârf şi îndesat tragedia. Şi aici mă refer la cele peste 10.000 de decese în rândul femeilor care au avortat în România, în perioada ceauşistă. Dar nu pentru viaţa lor luptaţi voi, ci pentru drepturile fetusului - o ipotetică persoană viitoare. Pentru că odată cu vârsta femeii, şansele ca sarcina să sfârşească cu avort spontan cresc semnificativ, de la 1 din 10 la vârstă de 20 de ani, la 1 din 2 la 40 de ani. Aşadar, nici măcar nu avem certitudinea că din acea sarcina va rezulta o fiinţă vie. Pe de altă parte, cum poţi obliga o femeie să aibă un copil pe care nu şi-l doreşte? Cât de moral este

ca tu, societatea, să ai pretenţii asupra corpului unui femei? Cum îţi permiţi să o obligi să îşi asume riscuri şi responsabilităţi enorme? Cum poţi încuraja naşterile nedorite, când situaţia adopţiilor în România este atât de tristă şi procesul este inutil îngreunat (chiar şi de coaliţia mai sus amintită, care propune ca adopţia să fie posibilă doar dacă solicitarea este făcută de două persoane, femeie şi bărbat, evident!)? Şi cu planul social cum rămâne? Păi hai să vedem care ar fi consecinţele. Avortul nu se

Cât de moral este ca tu, societatea, să ai pretenţii asupra corpului unui femei? Cum îţi permiţi să o obligi să îşi asume riscuri şi responsabilităţi enorme? Cum poţi încuraja naşterile nedorite, când situaţia adopţiilor în România este atât de tristă şi procesul este inutil îngreunat [...] efectuează, chiar dacă femeia doreşte acest lucru. Se naşte copilul. Astfel, conform studiilor sociologice, copilul nedorit va fi cel mai probabil un copil abuzat. Abuzul din familie îi afectează buna dezvoltarea cel puţin la nivel psiho-social. Şansele ca acel copil să devină un infractor sunt mari - societatea suferă. Un alt aspect demn de luat în calcul este contextul în care apare o sarcină nedorită. De cele mai multe ori este vorba despre femei cu situaţii financiare precare şi carenţă în educaţie. În cazul lor, avortul este de fapt o metodă de contracepţie, iar asta ne arată lipsa de informare şi lacune clare în educaţie. Apariţia unui

copil în situaţia dată reprezintă o încărcătură enormă, care clar înrăutăţeşte starea financiară a familiei, ducând la dezechilibre şi mai mari între păturile sociale. Şi unde mai punem că de cele mai multe ori, în astfel de familii se nasc mulţi copii, care din păcate nu au şansa să fie crescuţi frumos, părinţii neavând posibilitatea să le ofere toate resursele de care au nevoie? Care sunt şansele lor la educaţie şi un trai frumos? Care este plus-valoarea adusă societăţii? Grav este că nici măcar puterea propriului exemplu nu ne foloseşte. Nu putem să învăţăm din propriile greşeli? Atunci să ne uităm pe geam, la ceilalţi locuitori ai planetei, ale căror legi absurde fac ravagii. Să luăm situaţia din El Salvador, ţară în care avortul este interzis, chiar dacă este rezultatul unui viol, incest sau pune în pericol viaţa femeii. Iar în cazul în care sunt prinse săvârşind actul clandestin, femeile au şanse să facă până la 40 de ani de închisoare. Ei bine, trebuie ştiut că în El Salvador, suicidul este cauza morţii a 57% din fetele însărcinate, cu vârste între 10 şi 19 ani. Este clar că astfel de legi nu vor avea ca efect reducerea numărului de avorturi, ci vor forţa femeile puse în această situaţie să ia măsuri drastice pentru a avorta. Conform Organizaţiei Mondiale de Sănătate, în fiecare an, 21,6 milioane de femei fac avorturi clandestine, iar complicaţiile survenite în urma procedurii omoară anual 47.000 de femei. Nu încurajez avortul, dar consider că fiecare femeie are dreptul să decidă ce face cu viaţa ei. Iar dacă scopul este să se reducă numărul avorturilor, criminalizarea acestuia nu este o soluţie. De ce să ne irosim energia agravând problemele, când putem să o folosim spre a le evita? Iar direcţia în care trebuie să ne uităm este educaţia sexuală, accesibilitatea la metodele de contracepţie şi eliminarea pe cât posibil a piedicilor impuse în procesul de adopţie. trăiește altfel

social

APAM

sanctuarul sufletelor nedorite

PAM este o organizaţie non-profit, un sanctuar în care şi-au găsit adăpost câini şi pisici, animale bătrâne, oarbe, epileptice, unele cu 2 altele cu 3 picioare, animale fără şanse de adopţie, unele din ele salvate de la eutanasiere, altele sunt aici în viaţă pentru că noi am crezut în miracole… pe când alţii au renunţat să mai lupte pentru viaţa lor! AVEM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU! Cum poţi ajuta?

ADOPT ND UN SUFLET din Sanctuarul APAM. Fiecare suflet adoptat, înseamă un loc liber, o şansă dată altui căţel sau pisică aflată în pericol. Copilul dumneavoastră mereu şi-a dorit un câine… dacă până acum l-aţi amânat, poate e momentul să-l faceţi fericit, să salvaţi o viaţă şi să va completaţi astfel familia!

www.citestealtfel.ro

Copiilor le plac câinii de orice fel, fie mari, fie pui. Deci, dacă nu doriţi să vă luptaţi cu creşterea şi educarea unui pui, puteţi să îi luaţi un câine adult. De ce e bine ca un copil să crească cu un animal? Există o mulţime de motive aici. În primul rând copilul va înţelege termenul de responsabilitate. Încă din prima zi când aduceţi animalul acasă trebuie să trasaţi reguli de îngrijire şi hrănire a acestuia, care să fie atribuite copilului, evident sub îndrumarea şi supravegherea unui adult. Deşi uneori copiii pot uita că au promis să aibă grijă de el, amintiţi-le că altfel câinele va suferi de foame şi afecţiune şi poate chiar va pleca din familie. Copii sunt uşori impresionabili aşa că îşi va da iarăşi interesul pentru animal. Deveniţi VOLUNTAR APAM – Avem nevoie de ajutor fizic zi de zi pentru cele peste 100 de suflete aflate în grija noastră Sprijiniţi-ne în campaniile de sterilizare – Avem nevoie de medici care să ne ajute în eforturile noastre de reducere a numărului de animale abandonate precum şi de fonduri pentru a achita sterilizările animalelor de pe stradă sau a celor cu stăpâni care nu îşi permit aceste costuri. Donaţi materiale de ajutor animalelor: medicamente, hrană, accesorii, paturi, cuşti etc. Donaţi o sumă de bani şi contribuiţi la cheltuielile curente din Sanctuarul APAM (prin cec, transfer bancar sau direct în cutiile de donaţii)- orice

suma, oricât de mică, ne AJUTĂ ENORM! Dacă sunteţi persoană juridică ne puteţi ajuta astfel: - prin sponsorizări sau donaţii, beneficiind astfel şi de facilităţile fiscale prevăzute de legea sponsorizării şi Codul fiscal. Sumele pot fi deduse integral din impozitul pe venit/profit în limitele prevăzute de lege, prin urmare ajutaţi fără a cheltui din bugetul propriu. În plus, vă promovaţi ca şi o companie implicată social! CONT: RO 59 RZBR 0000 0600 0878 4912 - Asociația de Protecție a animalelor Minis e-mail: office@apam.ro website: www.apam.ro Telefon: 0746878505 VĂ MULȚUMIM DIN SUFLET!

lifestyle | text: Mihaela Livia Popa

Arad Belle Epoque 2.0 Farmecul vremurilor de altă dată

e spune că dacă nu ne cunoaștem istoria suntem condamnați să o repetăm. Eu spun că pentru a avea un viitor e bine să ne cunoaștem trecutul, să creăm un arc în timp pentru a lega ceea ce a fost cu ceea ce este și mai ales cu ceea ce va fi. Sunt născută și crescută pe malul Mureșului, acest istoric tăcut al curgerii timpului peste Arad. Aradul are o istorie frumoasă, bazată pe cultură, multiculturalitate, premiere economice și vremuri mai mult sau mai puțin zbuciumate. Perioada pe care o ador și cu care ne putem mândri începe undeva pe la jumătatea secolului al XIX lea cu primirea de către Arad a titlului de oraș liber regesc și cunoaște adevărata dezvoltare la final de secol XIX și început de secol XX. I se spune

www.citestealtfel.ro

Belle Epoque și sincer așa și este. Este perioada cea mai înfloritoare a Aradului. Acum se dezvoltă toate industriile, cultura cunoaște un adevărat boom și social arădenii cresc foarte mult. Se face trecerea de la un imperiu spre un regat apoi spre un nou stat odată cu Unirea din 1918, eveniment care a prins contur aici la Arad prin munca unor oameni ca Dr. Ioan Suciu, Iuliu Maniu și alții. Deja la acel moment economia și cultura Aradului cunoscuseră o creștere accentuată. Marii industriași totodată filantropi ”investeau” în partea culturală a Aradului. Astfel apare Teatrul Clasic inaugurat în prezența împăratului Franz Josef și a prinților moștenitori, apar palatele arhitecților Szantay și Tabacovici. Eu, una, aș călători în acele vremuri, să pot să îi întreb pe

oameni ce i-a făcut să aleagă Aradul, ce i-a determinat să învestească aici. Poate așa am găsi soluții să o facem și noi în timpurile noastre. Maiestuozitatea clădirilor din perioada Belle Epoque, spectacolele de teatru și cinema, casa patinatorilor de la Lacul Pădurice, Parcul Bohuș (actualul Parc al Copiilor), Colegiile Moise Nicoară, Elena Ghiba Birta și Țichindeal întregesc tabloul unui Arad care se putea compara cu Viena sau Budapesta. Cred că mereu putem găsi ”rămășițe” ale acelei perioade și cu puțin noroc și efort am putea să ”uploadăm” acea perioadă în vremurile de acum. Cei care vor să afle mai multe despre acea perioadă pot găsi informații pe diverse bloguri ale unor tineri fascinați de Arad cum ar fi Eugen Rogojan sau Tudor Stoica, apoi în toate documentele și filmele realizate de domnul Bujor Buda, în cărțile domnului Ujj. Cel mai bine aflăm istoria și simțim farmecul Aradului printr-o plimbare ghidată. Belle Epoque este viu prin poveștile din spatele clădirilor, din spatele unui zâmbet, din spatele unui tablou, al unei anecdote. Haideți să pășim în mașina timpului și să apăsăm pe butonul CĂLĂTORIE ÎN TIMP.

lifestyle | text: Basil Mureșan

777BLN

ernisajul primei expoziţii a pictoriţei Alexandra Blănaru, 777 BLN, s-a desfăşurat vineri, 7 iulie 2017, la Arad. În incinta generoasă a Teatrului de Stat „Ioan Slavici”. Alexandra a venit în faţa publicului arădean cu optsprezece tablouri care expun o viziune eclectică a lumii, combinând influenţele simboliste, cubiste şi postmoderniste. Expoziţia se înscrie într-un stil cu totul nou de pictură, ca şi viziunea nouă ce a

dus la apariţia ei. Vizitatorul are impresia că tablourile se repetă în realitate, prin tematică şi subiect, însă sub alte sensuri şi ipostaze. Vernisajul a fost gândit ca o experienţă neobişnuită pe zona expoziţilor de artă plastică, fiind un melanj între o expunere şi o întâlnire a oamenilor de bun gust, care beau un pahar împreună, discutând despre artă, transcendenţă şi tendinţe. A fost o notă oarecum pozitiv discordantă, e evadare din câteodată mult prea clasicul stil

consacrat al vernisajelor, deseori acuzate de o anume preţiozitate. Pasionată de pictură şi literatură, Alexandra abordează în lucrările sale curente artistice precum realismul, hyperrealismul, cubismul, biomecanismul sau simbolismul. Nefiindu-i proprie exprimarea brutală, agresivă, BLN preferă un limbaj subtilizat şi îndelung decantat. Purtătoare de mesaj liric şi metaforic, plastica sa include acea notă de mister ce ne obligă în mod necesar mereu la reevaluări. Alexandra trăiește altfel

lifestyle

Blănaru este un pictor al imponderabilului, al vântului, al acestui spaţiu specific levitaţiei. Obiectivul stilistic şi de inspiraţie, se plasează între nonfigurativ şi abstract. Această atitudine conceptuală, din fericire, nu era şi nici nu este îngrădită de ziduri betonate. Grafica sa, fără a neglija valoarea estetică din planul comunicării, foloseşte subtil o critică a unor elemente grafice complexe, prezintă structuri ce amintesc de anima et corpus, cu inerente modificări stilistice. În prezentarea imaginilor figurative determinate de nevoia unei armonii coloristice, se foloseşte 38

www.citestealtfel.ro

o imagistică bazată pe culoare. Tot pe plan figurativ, pentru a promova plastic elementul satiric sau ironic folosesc prezentarea unor forme care sugerează mişcarea; aceasta este mai mult mimică şi mai rar pantomimică. Diferenţa dintre păsări ca expresie a trăirii într-o libertate absolută şi aceste ultime structuri plastice, este dată consecvent de admiraţia mea pentru creaturile zburătoare ale azurului ceresc, pentru mişcarea aerului, pentru vânt. Am stat de vorbă cu Alexandra Blănaru a doua zi după vernisaj.

Cum a fost? Eu zic că a fost bine, foarte bine. Lăsând la o parte emoțiile inerente, am fost extraordinar de plăcut impresionată de numărul mare de vizitatori. Într-adevăr, au fost vreo optzeci de oameni. Cifra e mare pentru un prim vernisaj. Mă bucur că şi tu crezi asta. În altă ordine de idei. Cum crezi că trebuie să influenţeze arta conştiinţa publicului? Mai întâi de toate, artistul trebuie să se exprime pe sine şi pentru el. Calitatea artei sale îl va duce şi către public - mă refer la publicul avizat în primul rând –

iubitor de artă. Nu întotdeauna există o relaţie fericită între succesul de public şi calitatea artei pe care o face un pictor. Arta trebuie să degaje anumite stări sufleteşti şi de spirit, în afară de calităţile formale de necontestat din punct de vedere estetic. Atunci, cu siguranţă, o astfel de artă va fi receptată de public. Ce părere ai despre arta modernă, despre tendinţele din pictură în particular, cum apreciezi ceea ce fac tinerii azi? Despre arta modernă nu am niciun fel de părere. Ea există.

Arta adevărată este perenă, nu modernă, mai puţin modernă sau perimată. În artă există frumos şi urât, bine şi rău, moral şi imoral. Prin artă modernă vreau să înțeleg tot ceea ce se face astăzi, la ora actuală. Arta adevărată este mereu tânără, de actualitate. Noi, tinerii de astăzi, facem şi năzdrăvănii, dar facem şi artă cu adevărat. Acolo unde năzdrăvăniile au acoperire artistică, vor rezista. Timpul decide dacă da sau nu. Ce importanţă are pentru tine întâlnirea cu publicul? Este bine, ca din când în când, artistul să se mai întâlnească şi

cu publicul. Asta aşa, ca el săşi dea seama dacă mai este cu picioarele pe pământ. Pentru că oricum, cu capul în nori este şi va fi mereu. Indiferent ce-ar fi, artistul trebuie să reziste la tot felul de intemperii. Nu ştiu în ce măsură îl influenţează publicul, dar cu siguranţă cred că artisul nu trebuie să se lase influenţat de public, dar asta nu înseamnă să nu observe tendinţe. Ce urmează? Urmează expoziţia din Cluj, în august. Apoi, vom vedea dacă mergem spre est sau vest. Depinde de vânt. Întotdeauna depinde de vânt.

trăiește altfel

lifestyle | text: Anca Gabrian - Miss Allegra

Tango argentinian înger și demon

ansul este o e x p r i m a r e la verticală a unei dorințe orizontale... Nu e noua frază, nu falsă, dar nici neapărat nu exprimă esența dansului. Oricare ar fi el, dansul este exprimarea pasiunii, ce e drept, 40

www.citestealtfel.ro

exprimată diferit, în funcție de natura fiecărui dans în parte. Dar aici discutăm despre tango argentinian… un fel de regalitate a dansurilor, plin de pasiune, forță, inteligent, suculent, dificil, dar când îi dai încet încet jos barierele, te pierzi într-o lume aparte, în care corpul tău reușește să facă ceea ce nu

credeai că ar fi posibil, unde nu mai ești doar tu, ci primești un partener în sfera ta, și deveniți unul. Fiecare parte a corpului este atentă la partener, un dialog între intenții, schimbări de direcție, mușchi, respirație, totul pe note muzicale care învăluie și dictează această comunicare.

Pe măsura ce Argentina se îmbogățea, tinerii bogați căutau aventuri și senzații tari în părțile mai dure ale orașului, unde au făcut cunoștință cu tangoul, pe care l-au arătat prietenilor lor în călătoriile la Paris, pe atunci capitala lumii.

Spuneam că e un dans rege printre celelalte stiluri, dar poate ați fi surprinși să aflați că s-a născut în cele mai joase straturi sociale, şi-a tras puterea parazitică din impurităţi vicioase, dar a reuşit totuşi să renască în cercuri aristocratice, prin exuberanţa pasiunii sale. Urmaşii săi populişti, nerecunoscând frumuseţea acestui copil, conceput din zile negre şi pasiune păcătoasă, nu

ar fi crezut niciodată că într-o zi va renaşte pentru a trece de meterezele vechilor palate unde străluceau cândva nobilii europeni. Dar de unde a plecat acest dans? Încă sunt controverse, încă este disputat între Uruguay și Argentina, Montevideo și Buenos Aires, datorită sosirii masive a imigranților europeni, majoritatea spanioli și italieni în aceste două porturi, la sfârșitul anilor 1800. Pe lângă dorința de se îmbogăți în America, au adus cu ei muzica lor – vioara cu acordurile ei dulci, chitara puternică de flamenco, bandoneonul cu sunetul lui ciudat, jeluitor și dansurile lor – valsul, mazurka, polka – pe care le-au amestecat cu muzica și dansul popular argentinian, habanera cubană, chiar cu ritmurile de candombe african,

învățate pe străzi, la petrecerile sclavilor eliberați. Întrunirile africanilor se numeau iniţial “tambo” (tobă). Odată cu trecerea timpului, totuşi, numele s-a metamorfozat în “tango”. Imitând mişcarea dansurilor africane, compadritos (tinerii duri ai străzii) au introdus figuri noi în milonga tradiţională, numită şi “mama tangoului”. Normele sociale ale vremii nu permiteau unei femei respectabile să danseze cu diverși bărbați, așa că tinerii doritori să danseze s-au îndreptat spre bordelurile orașelor port. Astfel a început să fie perceput ca un “dans de împerechere” între femeile “cu moravuri ușoare”, sau cele care serveau la bar și clienții lor, în cluburi de noapte rău famate, devenind astfel un lucru des întâlnit în viața de noapte din Buenos Aires, chiar dacă era condamnat de clasele mijloci și superioare din Argentina. Tinerii din găștile de cartier care doreau să devină dansatori de tango și suficient de abili încât să atragă atenția și dorința unei femei de a dansa cu ei, dansau la început între ei, exersând trăiește altfel

lifestyle

împreună pașii. Dansau pe pământ bătătorit sau piatră cubică, pe acorduri pe care creolii şi imigranţii leau tradus în dans din diversele structuri muzicale prinse de la cowboy-ii gauchos din Pampa, sclavii eliberați din Africa şi prin moștenirea muzicală pe care au adus-o ei din Europa. Pe măsura ce Argentina se îmbogățea, tinerii bogați căutau aventuri și senzații tari în părțile mai dure ale orașului, unde au făcut cunoștință cu tangoul, pe care l-au arătat prietenilor lor în călătoriile la Paris, pe atunci capitala lumii. Parizienii au fost șocați, dar extaziați de acest nou dans care i-a sedus prin senzualitatea și simplitatea crudă pe care tangoul argentinian îl avea. Febra Tangoului s-a răspândit ca o dulce epidemie în toată Europa, ajungând și în America înaintea începerii Primului Război Mondial. În 1916 New York-ul gemea de localuri de tango – peste 700, și de acolo s-a infiltrat, într-o formă mai cizelată în școlile și academiile de dans europene și americane. În zilele noastre, a rămas un stil permanent în competițiile de dans sportiv. În Argentina, succesul european al tangoului a dus la acceptarea ideii de loc de naștere al acestui stil, în toate clasele sociale. Astfel, muzicanții de tango s-au trezit peste noapte transformați din artiști de stradă disprețuiți, în compozitori respectați și adorați. Acompaniați de instrumente tipice, ca bandoneonul, pianul, chitara, vioara și vocea, cântăreții de tango au devenit staruri adorate, precum Carlos Gardel, unul dinte cei mai reprezentativi.

www.citestealtfel.ro

În jurul anului 1910 lui Vicente Greco i se atribuie “formaţia clasică” a ansamblului de tango: La Orquesta Tipica. Sextetul lui vestit era format din doi bandoneoni, două viori, flaut şi pian. Mai târziu, Francisco Canaro, care a fost unul dintre violoniştii din sextetul lui Greco, a înlocuit flautul cu contrabasul, realizând o combinaţie muzicală unică folosită până în ziua de astăzi. Nume ca Julio de Caro, Cayetano Puglisi, Juan D’Arienzo,

Rodolfo Biaggi, Carlo di Sarli fac parte din ABC-ul oricărui dansator de tango, monștri sacri ai stilului, conducători de orchestre. Sunt convinsă că dacă ați asculta La cumparsita a orchestrei lui Juan D’Arienzo ați recunoaște-o, chiar dacă nu sunteți dansatori sau fani ai genului. Tangoul a devenit un fel de ritual de făcut curte, a clasei mijlocii, în “Era de Aur” a tangoului, în anii 40,

când fiecare noapte găsea jumătate de milion de oameni, dansând de la miezul nopții până la 3-4 dimineața. Coduri comportamentale nescrise elaborate în cadrul unei milonga (cum se numește o petrecere de tango) au devenit o parte a tangoului la fel de mult ca și dansul în sine. Una dintre cele mai interesante este cabeceo – invitația la dans, care se face de la distanță, prin contact vizual, discret și întrebător, sau sigur și

pătrunzător, fără drept de apel. O întâlnire a privirilor susținută, continuată cu ridicarea de scaun, îndreptarea unul spre celălalt și contopită într-o îmbrățișare pe ritmurile bandoneonului - ceva subtil, senzual și unic tangoului. Un refuz ar fi marcat prin întoarcerea privirii. Temperamentul puternic și pasional al tangoului argentinian bate cu pumnul în masa aici... te face să lupți cu temerile, să nu întorci capul cu timiditate sub o

privire arzătoare care dorește să dansezi cu tine. E un dans sincer, care nu se ascunde după deget. Știe ce este, și te pune să îți înfrunți demonii dacă vrei să fii acolo. E un vârtej amețitor și dulce. Dar e și respectuos... alt cod etic al tangoului argentinian spune că prima și ultima tandă (tangoul argentinian se dansează în tande – grup de 3-4 melodii cu același partener) a serii trebuie dansată cu persoana de care ai venit însoțit. Tangoul argentinian e un bătrân cumva tânăr, reușește să se actualizeze și să se adapteze prezentului, în orice moment, în ciuda vârstei și rănilor făcute de experiența de viață. Este ca o piesă clasică de îmbrăcăminte – este mereu la modă, și stă bine oricui. Generațiile tinere de dansatori și profesori au avut bine grijă de moștenirea care le-a fost lăsată, au îmbogățit stilul, și pe lângă cele 3 mari genuri de tango argentinian – tango, tango-vals și milonga au pus pe hartă și neo-tango, care își onorează părinții, dând o notă modernă și mai condimentată stilului clasic. Îndrăznește să aduci bucurie, culoare și spectacol în viața ta și fă cunoștință cu tangoul argentinian. Nimeni nu se naște învățat, dar cu instructorul potrivit, oricine poate să dea viață fanteziilor și să devină ceea ce poate nu îndrăznește să spună cu voce tare. Revista Altfel susține activitățile culturale și care vă fac să fiți altfel, și vă recomandă cursurile de dans din Arad susținute de școala de dans Tango Evolution Arad. Ne vedem pe ringul de dans.

oameni altfel | realizat de: Cristina Sabău

11 Minute de Filosofie cu... Mădălina Ioana Cimpoieș și Asociația Dalia Asociația Dalia este una din acele asociații care impresionează prin ceea ce face și felul în care se implică în comunitatea locală. Actele caritabile sunt firul care călăuzește această asociație și îi direcționează pe voluntarii ei să facă cât mai multe acțiuni cu rezultate notabile. Oameni frumoși, suflete curate care își doresc să ofere alinare, sprijin și o vorbă bună celor care au atât de multă nevoie. Am vorbit cu cea care este sufletul acestei asociații și am rugat-o să ne împărtășească din

www.citestealtfel.ro

”filozofia” ei de ONG-istă implicată dar mai ales dedicată. Cum a apărut Asociaţia Dalia şi cu ce se ocupă ea? Ideea acestui proiect ne-a venit în decembrie 2013, pe holurile Spitalului Matern “Bega”, în timp ce soţul meu aştepta veşti despre mine şi fetiţa noastră Dalia, care se năştea prematur, la doar 33 de săptămâni. Deşi a venit pe lume mult mai devreme decât trebuia, a fost perfect sănătoasă. Pentru acest lucru îi mulţumim

lui Dumnezeu în fiecare zi şi am simţit nevoia să ne implicăm în ajutorarea copiilor care trec prin greutăţi, în special a celor cu probleme de sănătate, şi care provin din familii cu venituri financiare limitate. Ce cazuri aţi avut până acum? Până acum am ajutat financiar peste 30 de copii bolnavi, în special din judeţele Arad şi Timiş. Valoarea ajutorului acordat depășește 40.000 euro. Acestor copii le-am achitat serviciile medicale: intervenţii chirurgicale, analize, medicamente şi terapii de recuperare la spitale private din ţară şi străinătate. Pe lângă ajutorul financiar oferit copiilor am decis să ne implicăm şi în comunitatea locală în care trăim. Am donat aparatură medicală spitalelor de copii din Arad şi Timişoara şi am renovat parţial Spitalul Clinic Judeţean de Pediatrie 2 din Arad. Valoarea ajutorului acordat spitalelor depăşeşte 20.000 euro. În aceşti ani am organizat mai multe campanii de binefacere oferind ajutoare materiale celor nevoiaşi. Câţi voluntari are asociaţia până în prezent? Doresc să precizez că în cadru asociaţiei, membrii fondatori nu beneficiază de nici un fel de recompensare materială sau financiară. Tot ceea ce facem, facem pentru a ajuta. Asociaţia Dalia are în structura ei 5 membri fondatori. Eu cu soţul meu şi

încă trei prietene: Corina Filip, Carmen Oprea şi Ana Bărboi, cărora dorim să le mulţumim pentru implicare, pentru tot ceea ce fac alături de noi. Am creat pe Facebook grupul închis “Asociaţia Dalia”, unde postăm cazurile în care suntem implicaţi. Acolo afişăm poze cu copilaşii, documente medicale pentru fiecare caz în parte, contracte, facturi. Acum, după 3 ani de zile suntem peste 1.100 de membri şi mereu ni se alătură noi membri. Cum alegeţi cazurile de care va ocupaţi? De multe ori s-a întâmplat să aflăm de la membri din grupul “Asociaţia Dalia” de pe Facebook, dar şi din presă. Alteori am fost abordaţi direct de familiile care aveau nevoie de ajutorul nostru. Scopul nostru este să ajutăm şi aproape de fiecare dată când apare un nou caz, răspunsul nostru este DA. Din păcate, în urma donaţiilor şi a campaniilor de strângere de fonduri, nu reuşim întotdeauna să ajutăm cu întreaga sumă necesară rezolvării cazurilor, dar ne străduim să acoperim o parte cât mai mare. Care a fost cel mai greu caz pe care l-aţi avut? Când vine vorba de copii cu afecţiuni, toate cazurile devin grele. La suferinţa copiilor bolnavi din asociaţia noastră se mai adaugă şi lipsurile financiare ale părinţilor şi neputinţa lor de a-i ajuta financiar. Fiecare caz îl analizăm în parte şi este la fel de important pentru noi ca oricare alt caz din asociaţie. Cum vedeţi acţiunile umanitare şi implicarea oamenilor în astfel de situaţii? Din punctul meu de vedere, să ajuţi un copil suferind este o datorie morală. Pitagora spunea că “omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când

Până acum am ajutat financiar peste 30 de copii bolnavi, în special din judeţele Arad şi Timiş. Valoarea ajutorului acordat depășește 40.000 euro. se lasă în genunchi să ajute un copil”. Ne bucurăm că în jurul nostru am reuşim să conturăm o comunitate de oameni cu suflet mare, oameni de afaceri, oameni care locuiesc în afara ţării, dar şi foarte mulţi oameni cu venituri normale, oameni care nu rămân indiferenţi la nevoile şi la suferinţele copiilor şi care contribuie financiar periodic pentru a reuşi să ajutăm cât mai multe cazuri de copii. Sunt oamenii mai deschişi la voluntariat că acum 5 sau chiar 10 ani? Având în vedere că Asociaţia Dalia are doar trei ani, este destul de greu pentru noi să facem o astfel de analiză, dar cred că generaţia noastră este mai sensibilă la acest subiect şi implicarea noastră va fi din ce în ce mai mare în astfel de acţiuni. Cred însă că sunt şi momente în viaţă când se întâmplă ceva şi brusc începi să vezi altfel lucrurile. Aşa s-a întâmplat şi la noi. La naşterea fetei noastre am realizat că am trăit o minune, că în ciuda aşteptărilor medicilor, Dalia s-a născut perfect sănătoasă. În acel moment am decis să îi mulţumim lui Dumnezeu ajutând mai departe, pentru toată viaţa noastră, alţi copii care nu au avut şansa Daliei. Cu siguranţă mereu au existat şi vor exista oameni care fac mult bine în jurul lor şi care se implică în altfel de acţiuni. Faptele bune,

fie şi mărunte, multiplicate de milioane de oameni, vor ajunge să schimbe lumea. Ce alte acţiuni mai aveţi? În permanență avem copii pe care îi ajutăm. Luna aceasta, de exemplu, avem 2 fetiţe din Timişoara care sunt plecate la o clinică privată din Barcelona, unde urmează terapii de recuperare. Ambele fetiţe suferă de paralizii cerebrale şi noi le-am achitat costurile de tratament pentru întreaga lor sesiune de recuperare. Luna aceasta am ajutat alţi 3 copii asigurândule tratamentul medicamentos. Suntem în discuţii cu familia unei fetiţe din Arad, care la începutul lunii iulie, va fi operată pe inimă şi pe care o vom ajuta. Cine vă sprijină în acţiunile voastre? Reuşim să ajutăm datorită donaţiilor pe care le primim de la persoanele fizice şi juridice. Avem membri atât din ţară cât şi din străinătate. Un exemplu recent, în 19 iunie, o membră a asociaţiei noastre, deşi locuieşte în Berlin, a organizat un concert caritabil în Timişoara în beneficiul Asociaţiei Dalia. Unde vă pot găsi cei care îşi doresc să vi se alăture? Cei care doresc să ni se alăture ne găsesc pe Facebook pe grupul intitulat “Asociaţia Dalia”. Acolo, printr-o simplă cerere de aderare la grup, pot să devină membri ai asociaţiei, să cunoască întreaga noastră activitate şi să ne susţină financiar acţiunile. Un mesaj pentru cititorii Revistei Altfel Apreciaţi fiecare moment frumos din viaţa voastră. Bucuraţi-va alături de familiile voastre, de prieteni, de copiii voştri. A fi sănătos şi fericit nu este un merit… este o binecuvântare!

trăiește altfel

lifestyle | text: Tomck@t | Photo credit: Popa Laurian Cronica de teatru - Special Arad www.specialarad.ro actorii arădeni într-o asemenea tentativă îndrăzneață? Mi-am dat seama, totuși, că actrița în cauză spunea de fapt „Mi-a fost…” (nu mai țin minte exact ce i-a fost), dar, în orice caz, tragi-comedia în regia lui Ștefan Iordănescu nu a dus lipsă de înjurături din tot străfundul inimii, fie în maghiară, fie în română. E de adăugat, neapărat: asta pe scenă, nu dinspre public! Ionel Bulbuc (Ivan), Roxana Sabău (Ilonka, sora vitregă a lui Ivan), Ovidiu Ghiniță (Mihaly, doctorul), Adriana Ghiniță (Irma, vecina lui Ivan) și Florin Covalciuc (Illés, soțul Irmei) – deci niciunul dintre ei, ungur! – au reușit să facă o figură bună, aducând textului original o doză de umor în plus și chiar anumite glume din culise (poate suna mai bine să scriu „inside jokes”), care-i viza pe colegul actor de etnie maghiară, Zoltan Lovas, colega cu nume maghiar, Angela Petrean-Varjasi, precum și pe soțul acesteia, prezentatorul radio/tv Kristian-Ivan Varjasi. De aici e și citatul din titlu, „Lovas s-a spânzurat! Varjasi… amândoi, s-au spânzurat!”.

„Zoltan Lovas s-a spânzurat! Varjasi… amândoi, s-au spânzurat!” sau cum arată un spectacol de teatru despre secui cu actori arădeni.

n premieră, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” a surprins arădenii, în seara de 25 iunie, în Sala Studio, cu o adaptare inedită a romanului „Flori de mină”, scris de Székely Csaba, elementul bizar și în același timp incitant al acestui spectacol constând în faptul că actorii arădeni au intrat în pielea unor 46

www.citestealtfel.ro

personaje extrem de complicate, niște „extratereștri” frustrați de realitatea înconjurătoare și vitregiți de soartă. Bun venit în SECUIME! „Mi a fasz…?” – am putea să ne întrebăm cu acest preludiu de înjurătură ungurească, exact așa cum, de altfel, a exclamat la un moment dat una dintre actrițe. Cum vine asta și, mai ales, oare cum s-au descurcat

Laitmotivul spectacolului este tocmai acesta: fenomenul misterios al numeroaselor sinucideri din secuime și viața mizerabilă a acestor „captivi” între Carpați, unde păstrarea tradiției e la ordine de zi… și anume consumul unui păhărel de țuică (házipálinka, kérem szépen!) în fiecare dimineață, apoi cu ocazia vizitei unui vecin

sau a doctorului satului, înainte de plecarea acestora mai una mică, și încă una doar pentru stingerea nervilor acumulați pe parcurs… și tot așa, „tradiția” fiind în perpetuă reluare în diferitele faze ale zilei. Apropo de Kristian Varjasi, a apărut și el la începutul și la sfârșitul spectacolului, dar nu în carne și oase, ci – așa cum era de așteptat – pe un ecran LCD, jucând rolul unui prezentator TV al postului fictiv „DUMA TV” (adică dumă, în loc de postul real, Duna TV). „Flori de mină” este prima parte din așa-numita „Trilogie a minelor”, iar cea de a doua parte, „Beznă de mină”, s-a mai jucat la Arad în cadrul Festivalului de Teatru Clasic din 2015, în interpretarea Teatrului Național din Pecs, Ungaria. Cunoscând, deci, continuarea, inevitabil mă așteptam la un nivel cel puțin la fel de înalt în ceea ce privește jocul artistic și eram pregătit să identific personajele principale din spectacolul ungurilor și în „Flori de mină”. A fost, totuși, o senzație diferită. Am pus asta pe seama limbii vorbite. N-ai cum să dai impresia că ești secui, când vorbești limba română. Cu toate astea, actorii Ionel Bulbuc și Florin Covalciuc au reușit să trezească la viață niște personaje care au radiat de originalitate și de umor congenital, întregul spectacol fiind, de fapt, terenul de joacă al celor doi. Bulbuc a făcut din personajul Ivan un veritabil secui coleric, care-și „flutura” briceagul și drujba mai dihai decât Attila oștorul vieții, iar Covalciuc a transformat personajul Illés într-un playboy-wannabe rural tăntălău, stârnind hohote de râs plin simpla sa prezență pe scenă. O excelentă idee a fost și alegerea tricoului, pe care scria „Suicide Squad”. Carisma actorului Ovidiu Ghiniță nu mai are nevoie de nicio analiză aprofundată, naturalețea cu care joacă de fiecare dată făcându-l

să îl prindă bine orice rol i se dă. În schimb, deși în mare parte au jucat ireproșabil și foarte convingător, la un moment dat, Roxana Sabău și, în special, Adriana Ghiniță, care trebuiau să fie niște Xena flegmatice fără ocupație, păreau să facă o confuzie crasă între comportamentul unei secuience

„Flori de mină” este prima parte din așanumita „Trilogie a minelor” [...]

și cel al unei oltence, logoreea neinteligibilă și ieșirile impulsive împinse până la isterie aducând în derizoriu o anumită scenă care se presupunea a fi amuzantă. Nici finalul spectacolului nu a nimerit feng shui-ul, fiind întins fără prea mult rost, creând impresia că regizorului i s-a dus inspirația, brusc, pe ultima sută de metri. Nu e frumos din partea mea, totuși, să evidențiez aceste mici minusuri atunci când spectacolul, per total, a fost o reușită…

În plus, simt nevoia să precizez: culmea, prima-prima adaptare a romanului, cu actorii Companiei „Tompa Miklós” a Teatrului Naţional Târgu-Mureş (Marosvásárhely, kérem szépen!) din anul 2011, în coproducție cu Studio Yorick, NU a fost cu nimic mai presus decât varianta arădenilor, cu toate că actorii maghiari din acea zonă, teoretic, sunt mai mult decât familiarizați cu temperamentul secuiesc. Mă-nclin chiar să spun că spectacolul „Flori de mină” al teatrului arădean ar putea fi (din momentul în care se vor remedia acele mici scăpări) o adaptare mult mai spumoasă, explozivă și memorabilă decât „Flori de mină” (Bányavirág, kérem szépen!) de la ei acasă. Odată cu această premieră, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” a încheiat stagiunea 2016-2017. Sperăm ca spectacolul să se

regăsească și în programul stagiunii următoare, începând din toamnă. Flori de mină de Székely Csaba Regia: Ștefan Iordănescu Traducerea: Sándor Laszlo și Székely Csaba Scenografia: Doru Păcurar Costume: Oana Văran Decor: Doru Păcurar

trăiește altfel

lifestyle | text: giorgia harasim

despre stiluri de viață și alți demoni

ntr-un mod foarte curios, în ultimele luni am dat o foarte mare atenție stilului de viață. Și spun curios pentru că miam îndreptat atenția nu numai spre mine, ci am aruncat o privire și în jur. Am discutat cu prieteni, cunoscuți, amici, am observat în liniște și am tras o concluzie care nu neapărat ne face cinste: adesea tindem să cerem ca stilul nostră de viață să fie acceptat (uneori dăm cu pumnul în masă), cu toate că noi nu respectăm modul în care cel de lângă noi decide să își construiască viața. Ești vegetarian și adori să vezi numai verde în farfurie? Foarte bine, felicitări pentru alegere. Și

www.citestealtfel.ro

totuși, tu cum te împaci cu stilul de viață al partenerului tău care ar mânca și-n iaurt carne de porc la grătar? Ai un fetiș pentru maci? Dacă a colecționa obiecte cu maci pe ele sau în ele te face fericit, bravo ție că ți-ai descoperit pasiunea. Dar, tu cum te împaci cu stilul de viață al amicului tău minimalist? Ai decis să ai un stil de viață minimalist? Minunat! Ai ales să îți simplifici viața și să te bucuri de ea prin a deține mai puțin. Și, totuși, de ce te scoate din sărite faptul că familia ta strânge pahare de cristal și le afișează în vitrine? Vezi tu, dacă tu ai găsit ceea ce te face fericit și te simți de parcă ai lumea la degetul mic, de ce te

încarci cu părerile celor din jur? Și, mai ales, dacă tu la rândul tău judeci, de ce te aștepti ca lumea să fie mai bună cu tine? Just asking. De ce te interesează atât de mult părerea lor? Părerea lor, extrem de subiectivă, despre stilul tău de viață? Știu că e ușor a spune „gata, frate, dă-le pace! Nu înțeleg, asta e, move on!”, însă e mai greu de pus în aplicare. Am fost crescuți în ideea de a fi „copii ascultători”, de a saluta cu „săr`mâna”, de a lua ca atare sfaturile care vin din partea celor „trecuți prin viață”. Nu e nimic rău în asta. Până la un punct. Până în acel punct în care opinia ta este considerată mai puțin fondată pe experiența

de viață (pe care aparent nu ai cum să o ai pentru că ai doar... 30 de ani), cu toate că opinia aia te privește pe tine. Adesea aud că noua generație nu este deloc pregătită, că stau numai cu nasul în telefoane și că habar nu au ce este viața sau ce sunt greutățile vieții. Ei bine, mai știu că alte generații se mulțumesc cu a sta cu nasul în televizor și a comenta deciziile altora (fără a da soluții mai bune), neștiind nici ei ce înseamnă viața în anul 2017 sau libertatea de a te plimba pe o bicicletă undeva prin parc, căci nu o prea gustă. Și mai știu că și noi ne uităm strâmb la cei care nu ne înțeleg alegerile. Nu strâmba din nas; mărturisesc că nici eu nu-s perfectă și judec, dar când conștientizez că o fac – uneori mai devreme sau mai târziu, mă întreb „de ce? Am dreptul să fac asta?”. Uneori găsesc răspuns și îmi pun ordine în gânduri, alteori rămân cu frustrări pe care mi le induc, deși chiar nu am nevoie de ele. Chestiunea asta cu stilurile de viață - să le facem mai vizibile, să știe lumea, să ne admire sau să le accepte fără să cârâie, să vadă cât de importanți suntem ne ocupă atât de mult timp încât (adesea) uităm să ne bucurăm de deciziile pe care le luăm. Sunt trei ani de când am început să cochetez cu minimalismul. Sunt trei ani de când explic, exemplific, demonstrez că pentru mine această alegere este perfectă, mai ales că și partenerul meu de viață crede că stilul ni se potrivește ca o mănușă. Cu toate acestea, în apropierea

sărbătorilor sau a zilei mele de naștere, reamintesc în mod insistent (împinsă de contextul la fel de insistent) că am tot ce

în coș și nici plimbarea prin mall, unde mergi ca să iei o pereche de pantaloni și pleci cu încă două rochii de vară. Uneori, în timp ce merg prin magazine și ceva anume mi-a furat privirea, mă concentrez atât de tare în a identifica motive pentru care nu am nevoie de acel obiect, încât atunci când ies din magazin nici măcar nu mă felicit că am luat decizia de a renunța la a-mi împovăra biblioteca cu un obiect inutil. Ar trebui să mă bucur de reușită, dar nu reușesc să fac asta pentru că... îmi judec propriile reacții de consumator teleghidat. Și ce dacă nu îi înțeleg pe cei care colecționează șervețele? Dacă ei se simt fericiți cu asta, iar eu am un șervețel brodat manual cu siguranță îi voi dona obiectul. Și așa eu îmi respect standardul de viață fără a-l afecta pe cel de lângă mine, fără a mă uita strâmb și fără a-i impune părerile mele minimaliste. Tot ce pot să spun este că încercarea de a-ți curăța viața, începând din interior (!), merită orice efort! Merită să te lupți cu morile de vânt, având speranța că poate se opresc cândva să te asculte. Asta dacă ai nervi. Dacă nu, uită-te în farfuria ta și lasă-l pe Gheorghe să se bucure de fetișurile lui cu maci și rațe. Just saying.

Adesea aud că noua generație nu este deloc pregătită, că stau numai cu nasul în telefoane și că habar nu au ce este viața sau ce sunt greutățile vieții. Ei bine, mai știu că alte generații se mulțumesc cu a sta cu nasul în televizor și a comenta deciziile altora (fără a da soluții mai bune), neștiind nici ei ce înseamnă viața în anul 2017 sau libertatea de a te plimba pe o bicicletă undeva prin parc, căci nu o prea gustă. îmi trebuie, chiar mai mult, și nu am nevoie de... nimic. Cred că ai știi despre ce vorbesc și cred că ai habar despre efectele pe care le are treaba asta asupra celor care nu înțeleg pe deplin opțiunile tale. E frustrant, însă anul acesta am reușit să obțin o mică victorie: să nu se mai uite la mine cu îndoială în priviri și să mă creadă pe cuvânt că puținul pe care îl am este o alegere. Suntem atât de înrădăcinați în dorința de a avea mai mult pentru că așa e mai bine, așa e mersul normal al lucrurilor, încât nu ne gândim că „puțin și durabil” este o alegere mai bună. Cel puțin pentru mine. Recunosc, nu e ușor să intru într-un magazin și să văd toate decorațiunile alea mișto cum stau cuminți și așteaptă să le pun

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

oameni altfel | realizat de: paul sergiu micsa

chef

foa

de la Masterchef la Mastermind Chef Foa, aflat la Arad la Street Food Festival România, a stat de vorbă cu noi și a împărțit câteva dintre secretele sale gastronomice și experiențele culinare adunate de-a lungul vieții. Pe numele său Florin Scripcă, este primul bucătar din

România care a avut emisiune de gătit, ambasadorul Street Food România, mastermind la Stradale by Chef Foa și Flavours Food Design. Dar… să-l lăsăm pe el să ne spună mai multe.

trăiește altfel

“

Publicul de street food este clar în creștere, iar România nu duce lipsă de iubitori de mâncare delicioasă. Pentru mine, o zi din săptămâna în care ieși câteva ore pe o stradă sau într-o piațetă cu familia și prietenii să te bucuri de un Sandwich Bauru cu ingrediente fresh sau de niște Cinnamon Rolls proaspăt scoase din cuptor sună absolut fermecător. 52

www.citestealtfel.ro

Foto: Ciprian Savischi - bblue media

oameni altfel Cine este Chef FOA? De ce FOA? Chef Foa este un bucătar pasionat care și-a urmat scopul și nu s-a lăsat atras de “capcanele” care i-au apărut în drum. Cât despre numele Foa, el a apărut înainte ca eu măcar să visez să fiu bucătar, de la fratele meu Daniel Scripcă (Shoo), care așa mă striga când eram mici. De unde pasiunea pentru gastronomie? Cu unele lucruri cred că te și naști, pe altele le dobândești ulterior. Eu am fost întotdeauna fascinat de arome, curios față de ingrediente și un gurmand veritabil. Atât eu, cât și fratele meu am moștenit pasiunea mamei pentru gătit și meticulozitatea tatălui, lucru pentru care ne considerăm norocoși. Domeniul gastronomiei este în continuă dezvoltare, iar eu încerc să aduc mereu ceva nou în domeniu și să stârnesc curiozitatea în rândul celorlalți. Street Food Festival România și Stradale by Chef Foa sunt două dintre locurile care mă ajută să ajung la multă lume întrun timp foarte scurt și asta nu poate decât să mă bucure. Ce este Street Food? Cât de deschis este publicul la astfel de evenimente? Conceptul de “street food” a existat dintotdeauna, dar noi l-am adus pentru prima oară în România în anul 2016 și l-am ridicat la rang de “cultură a mâncării”, cultura street food, formată printr-un mix reușit între food și entertainment. În cadrul Street Food România, la standul Stradale by Chef Foa, pe lângă rețetele clasice, aducem de fiecare data idei noi de preparate pe care le adoptăm din călătoriile în care mergem. Publicul de street food este clar în creștere, iar România nu duce lipsă de iubitori de mâncare delicioasă. Pentru mine, o zi din săptămâna în care ieși câteva

ore pe o stradă sau într-o piațetă cu familia și prietenii să te bucuri de un Sandwich Bauru cu ingrediente fresh sau de niște Cinnamon Rolls proaspăt scoase din cuptor sună absolut fermecător. Ne dorim ca lumea să își dorească în continuare să petreacă timpul la Street Food Festival România unde, cu fiecare ediție, încercam să aducem ceva nou și să îi păstrăm rangul de primul și cel mai bun festival de mâncare din România. Mâncarea ta preferată... și rețetă ei…? E ca și cum ai întreba un cinefil care e filmul lui preferat. Dish-urile mele preferate sunt în funcție de fiecare sezon în parte, cu ingrediente proaspete și de sezon. Asta se întâmplă și în bucătăria Flavours by Chef Foa: ne folosim de ce ne oferă fiecare anotimp, astfel se conturează și mai bine preparatele noastre și se creează un ansamblu perfect, în ton cu ce se întâmplă în jurul nostru. În general prefer un preparat clasic, dar gătit aproape de perfecțiune. Dacă mă gândesc la un preparat de vară, îmi vine în minte o carne de vită marmorată, pusă pe un grătar încins, o salată de vinete cu accente mediteraneene și puțină rodie, o salată cu brânză și roșii stropite cu ulei extravirgin de măsline și sare de mare și, poate, și un side dish de cartofi noi trași la tigaie, cu usturoi verde și pe deasupra presărați niște fulgi de sare marină. Am spus de câteva dintre preparatele pe care le punem în aplicare în grădina “Flavours in the Garden” din București, în ședințele de livecooking de la evenimentele de acolo și care sunt un real succes de fiecare data. Dacă ar fi să alegi doar 3 ingrediente pentru a găti ceva, care ar fi acelea? Fiind un carnivor convins, m-aș îndrepta în primul rând

trăiește altfel

către o carne roșie, asortată cu o salată de rucola sau untișor și o plantă aromatică proaspătă precum coriandrul sau cimbrișorul. Planuri de viitor? Atât eu, cât și echipa Chef Foa, schițăm viitorul prin lucrurile pe care le facem împreună. Revoluții street food cu Street Food Festival România, mâncăruri reinventate și lansări de tendințe în industria gastronomiei la Stradale by Chef Foa, mixuri inedite de food design și set-up design prin conceptul de food art prin Flavours Food Design, concepte de evenimente tailormade în toate locațiile Stradale și Flavours din București și multe altele sunt câteva dintre lucrurile care se întâmplă în mod uzual în viețile noastre. Cum ți se pare Aradul? Am fost surprins să văd cât de deschis este Aradul la street food. Mi-a plăcut curiozitatea lor pentru preparatele de la standul Stradale by Chef Foa și sper să ne revedem curând la Street Food Festival România! Ce s-a întâmplat cu “Flavours 3 Bucătari”? La fel ca în bucătărie, nimic nu se schimbă, totul se transformă. “Flavours 3 Bucătari” a fost primul show de cooking din România, un proiect de care îmi amintesc cu mare drag. Eu împreună cu fratele meu mai mic, Daniel Scripcă (Chef Shoo), Andrei Țandără și Silviu am făcut cea mai tare echipă de bucătari, care au revoluționat modul în care România vede mâncarea. Toți ne-am maturizat, dar încă lucrăm împreună și așezăm în fiecare zi, strat cu strat, ceea ce peste câțiva ani, va naște o mișcare, în adevăratul sens al cuvântului, de street food și în România. Ai un mesaj pentru cititorii Altfel? Mâncați sănătos, trăiți frumos și îndrăzniți să visați! Ne întâlnim la Street Food Festival și pe pagina mea oficială de Facebook- Chef Foa. 54

www.citestealtfel.ro

Foto: Ciprian Savischi - bblue media

OAMENI ALTFEL

www.citestealtfel.ro

fashion

#unbărbatpezi

Istoria ne amintește Stilul ne definește REALIZAT DE: Paul Micșa FOTO: Buboi Popa Rareș Accesorii: Anca Ratz

u știu voi, dar pe mine de câțiva ani mă pasionează mult de tot studiul modei masculine de a lungul timpului. Eu sunt de părere că moda e trecătoare și doar stilul e cel care rămâne. Am să vă prezint câteva argumente pentru afirmația de mai sus. Câți dintre voi aveți joben sau ceas de buzunar? Credeți că pot să dea o nota elegantă ținutei? O să fiu cât se poate de sincer cu voi și chiar dacă afară e cald și vară, aș vrea să ne aducem aminte de câteva accesorii care se poartă și în ziua de astăzi și care ne ajută să ne definim o ținuta. Să luăm papionul de exemplu, un accesoriu atât de elegant și personal. Mă întreb câți dintre voi știu că inițial papionul a avut forma unei eșarfe din pânză purtată de mercenarii croați în secolul XVII, nu doar că ajuta la legarea gulerului cămășii dar avea și culori diferite, astfel se

putea distinge gradul militar al posesorului. În decursul timpului papionul a avut tot felul de forme de la formă de fluture până la papionul clasic din mătase care va rămâne veșnic un accesoriu care va arăta eleganța și personalitatea fiecăruia. Acum există papioane de toate felurile de la mătase, pânză, jeans până la lemn, sticlă și plastic. Alt accesoriu care are o istorie fascinantă este lapel pin-ul care în ultimii ani prinde din ce în ce mai mult în rândul domnilor; are diverse forme și mărimi de la clasica floare până la ceasuri, reni sau formă de ac de gămălie. Nu știu câți dintre voi știu ca lapel pin-ul a apărul cu mult înainte de Hristos când aztecii îl purtau pentru a-și arăta credința în izbândă. În decursul timpului lapel pin-ul a ajuns să fie un accesoriu folosit care emană masculinitate și stil. Ceasul de buzunar, unul dintre accesoriile mele preferate. Aici putem scrie o poveste lungă și nu aș vrea să vă plictisesc,

pot doar să vă spun că este obligatoriu pentru orice domn să aibă un ceas de buzunar în cutia cu accesorii. Atenție mare când îl alegeți. Acestea fiind spuse am încercat să fac o incursiune în istoria accesoriilor pe care le folosim și astăzi fără să ne dăm seama. Vă provoc atunci când vă luați un accesoriu să vă uitați în istorie să vedeți când a apărut și pentru ce a fost folosit. O ținuta banală și simplă poate deveni chic și interesantă doar cu câteva accesorii. Papionul, lapel pin-ul, ceasul de buzunar, broșele, batistele și multe alte accesorii desăvârșesc un domn într-un gentleman. Tu ce accesorii ai? Te provoc să îmi scrii să descoperim împreună ce accesorii te definesc pe tine? Până data viitoare am plecat cu liftul în istoria stilului și a modei. Voi unde vă opriți prima data?

trăiește altfel

lifestyle | text: Ancuța Ciortea

s s i M

l e f t al Skirt Bike

o m p e t i ţ i e , culoare, flori, fete pe biciclete şi.. Miss Altfel, titlu oferit de noi în premieră anul acesta ca partener media în cadrul evenimentului SkirtBike atât de aşteptat de către doamnele şi domnişoarele din Arad. Câteva ore frumoase pline de entuziasm şi voie bună în care am avut ocazia să ne delectăm cu parada concurentelor şi să remarcăm în cadrul concursului una din cele mai expresive prezenţe feminine, Andrea Bota, atât prin ţinută deosebită cât şi prin curajul și doza potrivită de emoție cu care ne-a cucerit. Am hotărât să îi acordăm titlul de

Miss Altfel, care a constat într-o ședință foto și o un pictorial în revistă. Miss Altfel este despre cum să fii altfel în peisajul autohton cu care v-aţi obişnuit..nu e despre modele, despre înălţime şi măsuri perfecte..e despre atitudine..despre stil..despre cum poţi să dai culoare vieţii tale alegând o ţinută simplă dar care să-ţi vină bine..care să-ţi dea încredere şi care să te scoată din zona ta de confort. Am ales o zi minunată de vara în care am descoperit că naturaleţea, simplitatea şi bunul gust pot pune în valoare frumuseţea şi originalitatea fiecărei femei. În momentul în care ne simţim bine cu ceea ce purtăm şi

Miss Altfel: Andrea Bota Make-up: Gizela Bereczki Hair: Salon HAF pro-fashion Outfit: Chic by Vali Ciobanu Photo: Silviu Cozma - Dubluq

www.citestealtfel.ro

ştim să ne evidenţiem calităţile şi să ascundem micile defecte, putem deveni vizibili în cu totul altă lumină pentru cei din jurul nostru care pot vedea în oricare din noi un model. A fost o provocare atât pentru Andrea, cât şi pentru noi şi am reuşit astfel să legăm o poveste frumoasă în care natura îşi pune amprenta cel mai bine evidenţiind atât textura şiculoarea ţinutelor alese cât şi trăsăturile deosebite puse în valoare cu ajutorul stiliştilor. Am reuşit să regăsim în privirea ei acea strălucire atât de bine surprinsă de aparatul foto pe care doar atunci când te simţi cu adevărat frumoasă şi în elementul tău, o poţi exprima.

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

shopping | trends | realizat de: florin oancea

shop the

trends Grafisme

Jachetă cu dungi Nissa 549 lei

Prada

Pro en

În acest sezon, ne putem simți ca niște adevărate opere de artă. Designerii ne propun dungi, culori puternice, imprimeuri geometrice.

Ochelari de soare Pawaka sunglasscurator.com 350 Eu Sandale Il Passo 279 lei 64

www.citestealtfel.ro

Husă telefon Gucci netaporter.com 295 Eu

Curea Zara 35,9 lei

i o il i Em

Cercei TRIPlatitude - molecule f

Pucc

el po

Saab

Geantă Verogia welovecouture.com 590 lei

Pantaloni Massimo Dutti 229,90 lei trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

Wet! Wet! Wet! Model: Alexandra Damian Photographer: Suarasan Ciprian (CS Studio) Make-up: Gizela Bereczki (Salon HAF pro-fashion) Hair: Art of Hair Hair assistant: Ioana Cernat Stylist: Arina Varga Assistant: Ancuta Ciortea Jewelry: Rada Ureche (Atelier Jamais) Outfit: Jade Intimo by Anca Rus

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

shopping | realizat de: florin oancea

HOLIDAY MOOD

costum de baie YAMAMAY

geantă shopper transparentă ZARA 39.99 lei

brățară din argint roz Pesavento Teilor

pălărie MELI MELO 54,99 lei

ochelari de soare BVLGARI - Optiblu

rochie lungă petrecută H&M 229 lei

sandale Amaya Musette

www.citestealtfel.ro

Jeans Zara 79,90 lei

Cercei Meli Melo 24,99 lei

Vara asta este plină de petreceri, așa că e bine să alegi haine și accesorii cât mai practice.

shopping

Tricou Froll fashionup.ro 39 lei

FESTIVAL

Brățară Pandora 199 lei Borseta H&M 99 lei

Ochelari de soare zoot.ro 353,99 lei

Pălărie Helene Berman yoox.com 89 Eu

trăiește altfel

grand slam photographed by Cristina Ivașcu fashion editor Florin Oancea model Paula A. Oneț MUA Bojița Ilici hair: Gianina Iorgoaia styling Florin Oancea & Andreea Micle coordonator Andreea Micle Mulțumim Berlin Sport Dumbrăvița 78

www.citestealtfel.ro

Rochie Nissa - 459 lei Pantofi Musette Ochelari de soare Meli Melo - 39,99 lei trÄ&#x192;ieČ&#x2122;te altfel

Rochie Nissa - 459 lei Pantofi Musette Ochelari de soare Meli Melo - 39,99 lei 80

www.citestealtfel.ro

jachetă Orsay - 79,99 lei Ochelari de soare Meli Melo - 69,99 lei Pantofi Musette

Kapa Center trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

Bluză Stefanel - 310 lei Fustă Zestrea Domnitei Ralu - 79 lei Brățară Nissa - 79 lei Pantofi Musette

trăiește altfel

Tricou Koton - 89,99 lei Costum de baie Zestrea Domnitei Ralu - 90 lei Brățară Nssa - 79 lei

www.citestealtfel.ro

Jachetă Orsay - 219,99 lei Costum de baie Meli Melo: slip - 39,99 lei sutien - 54,99 lei Ochelari de soare Meli Melo - 69,99 lei

trăiește altfel

ALIMENTAȚIA VIITORULUI care sunt trendurile în nutriție?

TEXT: Dr. Lavinia Bratu – Consilier nutriție Terapeut în medicină complementară și alternativă Formator www.laviniabratu.ro lavinia.melani.bratu@gmail.com

0749194944

www.citestealtfel.ro

utriția, în prezent, este una dintre cele mai bine vândute trenduri din lume, dezbaterile dinspre și despre nutriție pot fi comparate cu ”ocolul infinitului mic pornind de la nimic”. Cine nu știe astăzi câte ceva legat de mâncare? Fie că răspunsul vine din sfera perfecționării personale, fie din orizontul nestăpânit al gustului, oricare dintre părți ne îndreptățește a spune că fericirea noastră trece prin stomac! 2/3 din secreția de serotonină a corpului este produsă în peretele acestuia, iată și explicația fiziologică, ca să fie totul cât mai limpede. Claritatea fenomenului nutrițional al zilelor noastre are o tendință tot mai cronicizată de scăpare ”în derivă”, proporția celor prezentate și neapărat explicate printr-o cercetare științifică - dacă se poate să fie chiar la Harvard, ar fi excelentl!

-, se îndepărtează tot mai mult de vreo simplificare a căutărilor noastre. Procesul bio-chimic prin care corpul extrage și sintetizează elementele de funcționare, la nivel celular - țesut - organ sistem - întreg, are tot mai multe obstacole de înțelegere sau poate chiar capătă o subdimensionare, tocmai din lipsa de cunoștințe minime despre fiziologia corpului. În plus, mai e ceva deasupra materiei, o influență la nivel subtil despre care nici nu îndrăznim a face prea multe supoziții. E ceva ce nu prea poate fi cercatat științific, cu toate că fizica cuantică reușește tot mai mult să ne apropie de gândul că fiecare încercare de explicare științifică are o convergență cu ceva integrativ, superior și despre care ne este încă greu a vorbi. Poate nivelul viitor de conștiință va face accesibilă și această încă neînțeleasă experiență conștientă a subtilităților, în general.

health & Beauty De ce se vinde bine nutriția? Toată lumea mănâncă, are nevoie de hrană. Iată, am găsit punctul comun și ”basic” de la care putem trasa o infinitate de variante de deplasare. Și, ne-am obișnuit ca în toate chestiunile legate de sănătate să presupunem că știința ar avea ultimul cuvânt. Din punct de vedere al hranei, alegerii ei, eu am toată convingerea că putem afla mult mai multe dacă ne întoarcem puțin privirea în istorie, tradiție și cultura locului în care suntem născuți. Poate că această privire în urmă înseamnă o cuprindere și înțelegere mult peste cercetările secvențiale-științifice după care ne ghidăm în acest moment. Neam deprins a afla totul rațional, ne-am pierdut intuiția și odată cu aceasta și simplitatea alegerilor. Ne complicăm nefiresc de mult realitatea, oare de ce? Știința dovedește multe chestiuni legate de mâncare – nutrienți – boală – sănătate, face o treabă grozavă. Probabil că nu peste mult timp se va rezolva problema alimentației, creânduse pastilele ce reprezintă masa perfecta, dar până atunci, ne putem întreba ”ce-i de făcut acum”? Nu putem lăsa știința să ne ghideze orbește ce punem în farfuriile noastre, parcă mai e nevoie și de altceva. Suntem mândri, în vărful piramidei trofice, singurii de pe pământ care au nevoie de consiliere pentru a decide ce să mânăncă. Stăm bine, merci, oare?! Omul în căutările sale… Poziția geografică și cultura zonelor aferente sunt primele de la care pornim alegerile culinare. Eu, aici în România, nu am nici o șansă să mă trezesc dimineața, să dau fuga la cocotierul de pe plajă și sămi sparg o nucă de cocos, mai apoi să savurez în briza matinală ”savoarea” începutului de zi. Nu am cocotier și nici plajă! Nu este rău să visăm asta, chiar să o facem în vacanțele exotice, dar să nu lăsăm să ne scape belșugul

din grădina apropiată sau să lăsăm frustrarea că ne lipsește plaja, în nici o dimineață… Din păcate, iată-ne atât de curioși de ce-i ”peste gard”, de am transformat gastronomia locală într-o căutare permanente a depărtării, căutăm noi gusturi, pierdem din ritm și firesc. Iar marele păcat al culturii culinare actuale este chiar îndepărtarea de firescul natural al mâncării locului. De ce cădem în capcană? Gusturile complicate,

același lucru și de tocăturile din carne din diferite rețete mici, sarmale, hamburgeri - , ar reprezenta aceeași hrană de susținere nutrițională specifică locului, oare? Este o diferență între hrană de zi cu zi și cea a ospețelor, numai că azi lucrurile nu doar s-au amestecat, dar chiar primează ospățul zilnic culinar. Mâncăm ce ne place, doar dacă gustul este la înălțime, iar chimizarea actuală ne-a denaturat percepția gustului natural,

Nutriția poate face diferența dintre noi, oameni sănătoși despre care se spune că au în timpul actual șansa de a trăi 120 de ani. Pe partea cealaltă, oameni ignoranți, prinși în capcana chimizării și organoleptizării, la care boala se instalează și denaturează sistemul funcțional. combinațiile ”dependente” - sare, zahăr și grăsimi! -, mâncarea cu potențatori ai gustului, iată ce ne zăpăcește ”creierul de cap!” Fastfood, mâncare chinezească, mâncarea congelată, oare de ce alegem asta? Da, avem un păcat, noi toți și o cădere: am căzut în capcana gustului mâncării occidentale! Habar nu avem ce bine ne-ar fi a înțelege pasul simplu, ce-l avem de făcut: întoarcerea la tradiția, cultura și simplitatea locală. Tradiția culinară face o altă diferență, oamenii locurilor, adaptați la mediu și resurse, creează acele combinații optime gustului și nevoi de integrare și adaptare favorabilă la mediu de viață. Ne putem gândi cum mămăliga din mei, care face parte din tradiția poporului român, a fost de nădejde celor de la munte, aceasta fiind considerată mâncarea care dădea vigoarea și aspectul masiv al tăranului român. Nu știu de putem spune

firesc. ”Zahăr, sare și grăsimi”, iată combinația nebună după care sistemul nostru hormonal este supraexcitat și numai la gândul combinației! Am denaturat naturalul, chimizarea și organoleptizarea primează în creierul și sistemul actual de alegeri. Cine are de câștigat din ”era nutriționismului?” Atât de multe industrii caută profit, trebuie să recunoaștem că ”nutriționismul” este foarte atractiv în zilele noastre, când avem mii de produse în hypermarket, cum să nu fie vorba despre ”era nutriționismului?” Gândiți-vă câți sunt implicați în povestea aceasta? Consumatori, producători, dieteticieni, consilieri nutriționali, jurnaliști în domeniu, toți devenind ”must have” al societății actuale. Industria de creștere intensivă a animalelor, industria chimică cu zeci de mii de substanțe folosite în alimentație, industria farmaceutică sau a suplimentelor nutriționale… trăiește altfel

health & Beauty

despre ce vorbim? Capcana timpului poate fi chiar aici… Ce face diferența, în nutriția actuală? Dragii mei, întrucât suntem ademeniți de această capcană a timpului, atenția fiecăruia dintre noi este eminentă. Propria cercetare a simțurilor, viziunea realității, înțelegerea conștientă a ce reprezintă mâncare, toate acestea sunt preocupări ale omului prezent în timp. Câți dintre noi suntem preocupați de dezvoltarea personală, de întrebările existențiale al vieții? Unii spun că 2% din populație, alții, că putem fi 6%. Incredibil, cât de puțini suntem!!! Dacă așa stau lucrurile aici, ne putem întreba câți dintre noi au o cultură educațională a nutriției, o cunoaștere a sensului și importanței ei. Aș vrea să cred că-i depășim pe cei menționați mai sus. Și cred cu tărie asta! Cred că avem o generație tânără extrem de smart, care - pe lângă tehnologizarea ingenioasă a timpului - crește și copii cu o intuiție și o viziune clară asupra celor simple și firești. ”Nutriția va fi medicina viitorului”, sunt multe voci care spun asta, vorbe pe care e greu să le cuprindem, fără a avea o cercetare și o dorință de cunoaștere în domeniu. Nutriția poate face diferența dintre noi, oameni sănătoși despre care se spune că au în timpul actual șansa de a trăi 120 de ani. Pe partea cealaltă, oameni ignoranți, prinși în capcana chimizării și organoleptizării, la care boala se instalează și denaturează sistemul funcțional. ”Un pumn de pastile pe zi”… Companii ce activează pe piața actuală cu diferite produse antiaging și suplimente nutriționale, au programe de cercetare prin care doresc crearea pastilelor care să înlocuiească total hrana omului din viitor. Sună ciudat, însă dacă ne gândim

www.citestealtfel.ro

la cercetările din genetică, la celulele stem sau la felul în care se aduce viață în laboratoare, parcă ne vine a spune că orice este posibil. O singură întrebare putem a ne pune? Oare, aceasta să fie ”evoluție?!?” Culturile și fermele naturale… Sunt și voci care spun că reîntoarcerea la cultivarea terenurilor, fermele bio și apropierea de natură ar fi șansa noastră la evoluție. Greu de crezut, parcă mai greu decât pumnul cu pastile! Gândindune la ritmul de construcție și dezvoltare numai a orașului nostru, este destul de greu să dăm credit unei asemenea turnuri. Poate doar un procent mic dintre noi înțeleg și doresc conexiunea cu simplitatea și frumusețea naturii, însă, toți ceilalți care locuiesc în metropole, ce vor face ei? Frigidere ce se alimentează singure?!? Sună ciudat, nu-i așa? Deloc departe de realitate! La ultima expoziție de inventică din Singapore, anul acesta a fost prezentat sistemului viitorului

frigiderul face cumpărăturile, iar aprovizionarea este un proces tehnologizat, din care noi beneficiem doar prin… simpla deschidere a ușii de la frigider! Uau!!! Se vorbește de amprentele cu ADN, prin care sisteme super-smart știu exact de ce are nevoie corpul în acel moment - macroelemente și microelemente -, furnizându-ți pe loc pastilele sau combinațiile nutriționale necesare. Vă mărturisesc că această idee ”îmi face și mie cu ochiul”, ce tare e să dai corpului exact cele de trebuință, da! Rămâne însă o întrebare, cu care vă las și pe voi în gând…. Hrana are valoarea nutrițională, de acord. Dar, mai are și o informație energetică, de viață, explicată și prin prezența enzimelor din alimentele naturale, vii, crude. Dacă așa va arăta hrana viitorului, oare de unde vom lua noi această energie de viață? Cum ne păstrăm legătura enzimatică și energetică cu mediul înconjurător? Toate acestea știm că se relizează prin consumul de hrană vie, aceasta

Gusturile complicate, combinațiile ”dependente” - sare, zahăr și grăsimi! -, mâncarea cu potențatori ai gustului, iată ce ne zăpăcește ”creierul de cap!” în ce privește mâncarea omului. Frigidere dotate cu softuri prin care fac comandă de acele produse setate de proprietar. Zilnic sau la un interval stabilit, sosește marfa chiar la scara blocului. De aici, prin sisteme precise sunt distribuite direct în frigiderele noastre. Omul este astfel absolvit de orice treabă a mersului la cumpărături. Setezi comanda,

ne menține conectați într-un sistem: Soare - Pâmânt - Plante - Om - Viață… Oare, ce schimbări vor mai veni și încotro se îndreaptă evoluția noastră? Iar, ce se întâmplă, o fi însemnând chiar evoluție, sau e doar o adaptare la mediu, sterilă de orice conținut subtil informațional sau creștere spirituală?

health & beauty | text: Raluca Bașu

Aerobic. Apariție. Evoluție. Viziune

ncă din antichitate, exercițiile fizice au ocupat un rol important în viaţa popoarelor, acestea contribuind la menţinerea stării de sănătate şi tinzând la echilibrul perfect al tuturor funcţiunilor organismului uman. Dacă chinezii „se reînnoiau” zilnic printr-un fel de gimnastică complexă creată anume, cu 2.700 de ani în urmă, în Europa, elinii din timpul lui Hipocrate practicau, pe lângă cumpătare şi exerciții fizice după sisteme bine stabilite. Pasiunea pentru un scop atât de nobil a generat şi spiritul de emulație materializat în Olimpiade, a căror flacără s-a

reaprins în 1896. Fiecare persoană trebuie să aibă grijă de propriul corp, să îi fie prieten, să îl asculte şi să îl respecte. Inima noastră bate de aproximativ 100.000 de ori pe zi. 10.000 de litri de sânge sunt pompați de inimă pentru a circula în tot corpul în decurs de 24 de ore. Plămânii noștri fac efortul a 23.000 de respirații într-o zi pentru a ne oxigena sângele, timp în care rinichii filtrează 1800 de litri. Ce facem noi înșine? Putem ține ritmul cu motorul nostru interior, care face tot ce e posibil pentru sănătatea noastră? O activitate fizică moderată, îndrumată și executată corect, practicată zilnic, poate îmbunătăți

sănătatea și calitatea vieții. Termenul de „aerobic” desemnează ansamblul formelor de practicare a exerciţiilor fizice în regim aerob. În anul 1960, doctorul Keneth Cooper a conceput un program de antrenament pentru piloţii şi cosmonauţii de la centrul spaţial Houston, având ca obiectiv principal dezvoltarea rezistenţei cardiovasculare. Acest program, constând într-un set de alergare de rezistenţă de doar 12 minute, a fost numit „aerobics”. Mai târziu, programul a fost preluat în sălile de fitness şi îmbunătăţit cu paşi de aerobic şi dans, pentru a-i spori atractivitatea. Instructoarea Jackie Sorenson a fost cea care a denumit acest program „dans aerobic”, iar cunoscuta actriţă Jane Fonda şi-a dezvoltat propriul program adăugând exerciţii analitice pe grupe musculare, elemente de callanetics şi stretching, din jazz şi dans modern. În era vitezei și a tehnologiei, programele de aerobic îmbrățișează o varietate de forme: de la Kangoo Jumps (revoluționarele ghete), Rebound (trambulina buclucașă) până la Step aerobic. Imaginația nu se oprește aici. Pentru cei mai îndrăzneți care caută o doză dublă de adrenalină, recomand să încerce o sesiune de FlyBoard. Unele combinații de exerciții chiar îți dau impresia că poți zbura. Indiferent de varianta aleasă, scopul aerobic-ului este de a implica toate grupele musculare și de a îmbunătății frecvența cardiacă, datorită menținerii ritmului alert pe toată durata exercițiului. În plus, aerobicul vă ajută sa slăbiți, să vă întăriți sistemul imunitar și să vă îmbunătățiți toate funcțiile corpului. trăiește altfel

food

cheesecake “New York”

Ai nevoie de: Pentru blatul de biscuiți: · 300 g biscuiți; · 100 g unt topit; · 2 linguri zahăr pudră vanilat. Pentru cremă: · 200 g smântână; · 200 g cremă fină de brânză; · 200 g smântână pentru frișcă; · un pliculeț de gelatină; · 200 g zahăr pudră vanilat; · o fiolă esență de vanilie. Mod de preparare: Se prepară mai întâi compoziția de biscuiți care trebuie lăsată la frigider. Se zdrobesc biscuiții într-o pungă sau se mărunțesc cu ajutorul robotului, apoi se amestecă bine cu zahărul pudră și untul topit. Se tapetează un vas cu hârtie de copt sau doar se unge cu unt, apoi se presează bine compoziția de biscuiți pe fundul formei. Se pune la frigider. Pentru cremă, se pune gelatina la hidratat în 50 ml apă rece pentru 5 minute, apoi se pune la foc mic până se încălzește și se dizolvă. Smântâna pentru frișcă se mixează cu 100 g zahăr și se bate spumă tare. Apoi, se adaugă smântâna, crema de brânză, restul de zahăr, esența și se omogenizează bine totul. Se încorporează și gelatina și se toarnă crema peste blatul de biscuiți. Desertul se lasă la rece până a doua zi. Se poate servi decorat cu fructe proaspete, sos de fructe sau alte variante, la alegere.

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

auto | editor: Bătrîn Daniel - turatiiscrise.ro

foto: Ervn Boer

Automobilele viitorului, din trecut

iecare generaţie încearcă să prezică viitorul transportului, iar de când ne ştim suntem obsedaţi de maşini zburătoare, de concepte cât mai futuriste cu tehnologii pe care puţini le înţeleg. A fost o perioadă, cam acum jumătate de secol, când imaginaţia producătorilor auto, dar şi a celor de film, efectiv zburda. Prin anii 50, maşinile viitorului au fost văzute şi interpretate în cel mai

www.citestealtfel.ro

original mod cu putinţă. Astăzi, prezentul nostru este viitorul lor, dar maşinile noastre încă merg pe asfalt, încă au patru roţi şi încă sunt propulsate de motoare cu combustibil fosil. În prezent, maşinile viitorului se văd mult mai temperat, nu mai zboară, dar sunt electrice, vor avea tot patru roţi, dar se vor conduce singure. Iată, deci, cele mai bizare maşini ale viitorului, dar din trecut. Ford Nucleon A fost o perioadă când producătorii auto încercau să găsească resurse de propulsie

şi în alte locuri, nu doar săpând în pământ, aşa că Ford Nucleon, aşa cum îi sugerează şi numele a fost un concept propulsat de un motor cu reactor nuclear. Abia după un timp şi-au dat seama că plutoniul nu este cel mai bun combustibil pentru o maşină. Pontiac XP-21 Firebird Probabil cel mai bun exemplu al unui automobil zburător, conceptul XP-21 a fost în esenţă un avion, cu motor cu turbină, dar fără aripi. Avea forma unui avion de vânătoare Firebird, dar şi cele patru roţi ale unui automobil

convenţional. L’Oeuf Electrique În plin Război Mondial, pe străzile din Paris nu se mai regăseau decât maşinile militare, aşa că Paul Arzens s-a gândit la un vehicul mic, cu care se putea strecura prin oraş, dar care să nu folosească combustibil fosil. Aşa s-a născut „Oul Electric”, denumit astfel după forma caroseriei şi a plexigrasului, dar şi pentru faptul că folosea un motor electric. Ford X-2000 Acest concept prezentat de Ford în anul 1958, este revoluţionar datorită design-ului extravagant pentru acea vreme, nu neapărat prin prisma tehnologiilor. Aşa cum îi sugerează numele, X-2000 este un experiment menit să ne prezinte cum ar arăta maşinile în anul 2000. Încă cred că Ford a exagerat, chiar dacă vorbim de aproape jumătate de secol.

Ferrari 512S Modulo Automobilele de performanţă au fost tot timpul inspiraţia pentru maşinile viitorului, iar conceptul Pininfarina pentru Ferrari, dezvăluit tocmai în 1970, este cât se poate de extrem.

Având o caroserie futuristă şi pentru standardele de astăzi, Modulo avea o viteză maximă de peste 350 km/h, greu atinsă chiar şi astăzi. Pe lângă conceptele prezentate în trecut şi care încercau să ne prezică maşinile din ziua de astăzi, au existat şi idei care nu s-au concretizat niciodată, dar acum ni le putem aminti, unele pentru amuzament, altele pentru uimire.

Maşina solară – Sunray Sedan, s-a vrut un automobil încărcabil de la energia solară, o idee care încă nu a prins pentru automobile, dar este răspândită în alte domenii. Giant Bus – Gândit pentru a

înlocui trenurile pe ruta New York – San Francisco, mastodontul era o combinaţie între un autobus şi un vapor de croazieră. Vă daţi seama ce infrastructură era necesară pentru un astfel de mijloc de transport? Shopping Car – Acesta chiar a existat în formă reală, dar nu a prins deloc, deoarece era un hatchback cu trei roţi, ce avea

în spate loc pentru două cărucioare de cumpărături. Fold Up Car – Probabil cea mai nebună idee, una care nici măcar în stadiul de prototip nu a ajuns, a fost Fold Up Car, menită să se poată „împături” şi să nu aibă dimensiunea mai mare decât a unei serviete. Chiar şi cu tehnologia de astăzi ar fi imposibil de realizat.

trăiește altfel

horoscop iulie - august 2017

Berbec Soarele este în gemeni, aceasta este momentul oportun săți scoți la iveală abilitățile sociale. Urmărește și găsește persoanele ale căror abilități și idei se completează cu ale tale. Terapia și munca în domeniul energiei pot fi deosebit de utile. Găsirea legăturii dintre minte, corp și spirit îți poate îmbunătăți sănătatea, în interior cât și în exterior. Ai niște visuri? Nu mai sta pe gânduri, este timpul pentru acțiune! Începe o afacere sau pleacă spontan într-o călătorie. Zile norocoase: 18, 8 Taur E timpul să te îmbărbătezi! Alții și-ar dori ceea ce ai tu și trebuie să lupți pentru locul tău. Vei străluci prin stabilirea priorităților și păstrarea lucrurilor practice. Nu mai sta pe gânduri! Acționează! Mergi la plimbare, ascultă muzică, practică activități ce te ajută sa te relaxezi și să iți păstrezi echilibrul. Zile norocoase: 20, 11 Gemeni Nu rămâne blocat pe ceva care te trage în jos sau pe o persoană ce nu te apreciază suficient. Stelele vin în ajutorul tău, inspirând noi energii și oportunități. Din punct de vedere financiar, conjuncția Mercur Marte aduce un impuls. E momentul pentru un job nou sau un început fresh. Zile norocoase: 16, 23 Rac E momentul să faci o alegere conștientă. Această lună marchează anul tău

www.citestealtfel.ro

personal nou, un moment pentru a identifica ceea ce dorești să realizezi până vara viitoare. Vorbind despre viitor, acesta pare să-ți surâdă, însă planificarea pentru acesta poate fi și mai interesantă. Zile norocoase: 6, 18 Leu Poți ajunge mai repede și mai departe în echipă, așa că nu mai încerca să faci totul pe cont propriu. Ai un scop, unul care este important pentru tine, dar convingerile și eforturile tale de auto-limitare te împiedică să îl atingi. E momentul sa cauți oamenii care pot să te ajute să îți atingi acel scop. În plus, luna august este benefică pentru a face pace cu trecutul. Zile norocoase: 13, 28 Fecioară Te vei lovi de ceva neașteptat în această lună. Lucrurile s-au desfășurat așa cum au fost intenționate, iar acum ai ajuns exact la locul potrivit, în momentul potrivit. August e benefic pentru a profita de o minunată oportunitate nouă. Ai fost super motivat, iar rezultatele o să se vadă. Zile norocoase: 16, 22 Balanță Vei trece prin această luptă cu culori zburătoare, așa că nu te lăsa prăbușit. Fă o verificare la jumătatea anului asupra obiectivelor tale și regândeșteți strategia. Alterează viața profesională cu cea personală prin evenimentele din industrie unde poți face noi contacte promițătoare. Ai grijă să nu spui “da” oricărui lucru

prea structurat, inclusiv unei oferte de muncă, dacă este în detrimentul libertății tale. Zile norocoase: 6,18 Scorpion Vibrațiile sunt ideale pentru a te concentra pe un proiect minuțios, cu toate detaliile atent analizate pe durată lungă, așa cum numai un scorpion poate. Casa a opta guvernează fuziunea financiară, emoțională și sexuală. S-ar putea să faci sau să primești o ofertă în comun sau să ai în vedere parteneriate cu persoane ale căror competențe sunt complementare cu ale tale. Ascultă-ți instinctul dacă simți că ceva este neclar sau că există lucruri ascunse în spatele unei povești. Zile norocoase: 8, 16 Săgetător Nu faci niciodată lucrurile pe jumătate și din nou ai atins o limită, care a stârnit întrebări persoanelor din jurul tău. În această lună, soarele vizitează zonele cele mai dezvoltate de parteneriat. Este cazul sa te axezi pe colaborări, dar fii cu ochii spre corectitudine. Trebuie să iți susții principiile și valorile, dar nu fi propriul tău vrăjmaș. Zile norocoase: 11, 22 Capricorn O perioadă de îngrijorare și de stres se apropie de sfârșit. Închide acest capitol, știind că ai făcut tot ceea ce puteai și e momentul să treci mai departe. Cumpătul și perspectiva te ajută să rezolvi orice problemă. Ce lună epică! Planetele de

iubire, Venus și Marte, trec prin zonele cele mai calde și mai grele ale diagramei tale. Cea de-a șasea casă guvernează deciziile înțelepte, deci sigur orice ai planificat își urmează cursul. Zile norocoase: 23, 28 Vărsător Ești gata să te îndepărtezi de ceva sau de cineva, care ți-a provocat dureri. Și nu este deloc o idee rea. Axeazăte pe instinct și încearcă să te concentrezi pe lucrurile care îți aduc fericirea. Dacă planurile au stagnat în jurul unei puneri în scenă sau al unei alte idei mari, fixează centura de siguranță, deoarece următoarele patru luni ți-ar putea trimite niște semnale importante. Zile norocoase: 16, 26 Pești Ai ajuns să realizezi de ce ai cel mai mult nevoie și ce iți dorești în viața ta, iar acest lucru îți creează priorități clare. Relațiile de succes cer comunicare clară și multă răbdare. Stelele te ajută să inițiezi un dialog echitabil și echilibrat. Ai grijă ca dorința de atenție să nu provoace dramă sau să nu iți deterioreze imaginea. Investește în gadget-uri sau începe obiceiuri noi care îți fac viața mai eficientă. Zile norocoase: 6, 26

cultură | carte | text: andreea iulia toma - andreeaiuliatoma.blogspot.ro

Copilăria lui Kaspar Hauser de Bogdan-Alexandru Stănescu

Vara mă inspiră și mă îndeamnă să citesc mai mult, mai ales în mijlocul naturii, la ceas de seară, când aromele din aer se împletesc cu întâmplările din paginile cărților și atmosfera devine magică. Am reușit să îmbin lecturi diverse în această vară – cărți dure, cărți pline de sensibilitate, cărți pentru copii și chiar și o carte din sfera eseurilor, și dintre toate acestea vreau să vă prezint ineditul volum al lui BogdanAlexandru Stănescu, alcătuit din 12 proze scurte care, împreună, pot fi citite ca un roman - „Copilăria lui Kaspar Hauser”. Și înainte de a vă povesti mai multe despre carte, trebuie să vă spun pe scurt povestea lui Kaspar Hauser, învăluită într-un mister până acum neelucidat. Acest Kaspar Hauser a fost un tânăr apărut de nicăieri pe străzile Nürnbergului, care afirma că și-a petrecut copilăria izolat într-o celulă întunecoasă. S-au speculat multe pe marginea poveștii sale, inclusiv faptul că ar fi un moștenitor nedorit al unei importante familii germane, dar misterul copilăriei și a originii sale a rămas fără dezlegare. Cartea lui Bogdan-Alexandru Stănescu nu este însă despre Kaspar Hauser, ea explorează un spațiu mult mai apropiat și mai familiar – Bucureștiul din ultimii ani ai comunismului și din perioada de tranziție, urmărindu-l pe Bobiță, personaj-narator, a cărui

copilărie împrumută ceva din mitul lui Kaspar Hauser, la nivel metaforic, desigur. Forțele mai mult sau mai puțin întunecate care îl modelează pe copilul Bobiță își trag seva din acest București al betoanelor și al tramvaielor pline ochi, îmbibate de mirosuri de tot felul, din casele-vagon locuite la grămadă de personaje colorate. Fiecare personaj își pune amprenta într-un fel sau altul asupra copilului – printre tați vitregi, bunici mai mult sau mai puțin iubitorii și golanii din cartier, Bobiță supraviețuiește și crește, sorbind din fiecare experiență mai mult sau mai puțin plăcută un nectar dulce-amărui al amintirilor care revin peste ani mai puternice decât ar fi crezut. Amănunte și întâmplări aparent lipsite de importanță atunci

când constituiau prezentul capătă o nebănuită intensitate când s-au transformat în trecut și peste toate plutește un aer blând, plin de îngăduință. Nu este o altă carte despre copilăria în comunism, cum ar părea la prima vedere, de altfel, doar o parte din prozele acestea se întind pe spațiul copilăriei. Ineditul și autenticitatea și le ia din stilul scriiturii, din atmosferă, dar și din intenția autorului, care nu se axează pe tema vieții în epoca de aur (chiar dacă, vrând-nevrând, o pune pe tapet în prima parte), ci pe evoluția personajului principal, care, fără îndoială, este rezultatul acțiunii tuturor „forțelor” care îl îmbrâncesc dintr-o parte în alta de-a lungul vieții. Interesante sunt și textele care ni-l înfățișează ca adult, la începutul anilor 2000, și care ne dezvăluie un personaj complex, ce-și poate atrage cu ușurință empatie, chiar și atunci când calcă în străchini. Lumea literară ori lumea obscură a localurilor de noapte dintr-un București nu foarte îndepărtat constituie cadrul în care se mișcă adultul căruia cândva i se spunea Bobiță. Scrierile lui Bogdan-Alexandru Stănescu au o umbră de mister și ambiguitate care te îndeamnă să stai agățat de paginile cărții. Limbajul are o savoare deosebită, frazele curg fluid împrăștiind în lături fragmente dintr-un puzzle captivant.

gândește altfel

cultură | film | text: alexandra-elena jebelean

Filme care au „prezis” viitorul

declara că următoarele filme ar fi avut puterea să prezică evenimentele viitoare ar fi de-a dreptul exagerat. Cu toate acestea, astfel de predicții pot apărea în urma producerii unor filme care explorează diverse posibilități și direcții în care lumea s-ar putea îndrepta. „Idiocracy” (2006), de exemplu, este bazat pe teama de faptul că lumea pe care o cunoaștem astăzi ar putea apuca pe o direcție periculoasă din cauza ignoranței oamenilor. Fie că izvorăsc din frica de viitor sau, pur și simplu, din universul imaginar al unor artiști care nu s-ar fi așteptat ca vreo parte din el să prindă viață vreodată.

1. The Truman Show (1998) Deși în 1998, emisiunile TV tip 96

www.citestealtfel.ro

reality show nu existau încă, la numai doi ani de la apariția filmului „The Truman Show”, „Big Brother” a debutat pe micile ecrane în Statele Unite, urmând ca multe alte țări ale lumii să preia acest model. În „The Truman Show”, personajul principal (Jim Carrey) nu este conștient de faptul că fiecare mișcare îi este filmată, iar viața lui este urmărită constant de numeroși oameni din întreaga țară. Ceea ce este important și interesant de reținut este faptul că, deși astăzi abia mai scăpăm de reality shows, în 1998, acest gen de emisiuni era văzute drept ceva straniu și ușor absurde, chiar înfricoșătoare. Cu siguranță, creatorii filmului nu credeau că ceea ce ei au satirizat în 1998 va deveni o realitate cotidiană în 2017. Să considerăm, așadar, că „The Truman Show” reprezintă o critică (în mod neintenționat) a mass-media, care, în loc să evolueze odată cu trecerea timpului, a involuat considerabil.

2. Eternal Sunshine of the

Spotless Mind (2004) Cu treisprezece ani în urmă, „Eternal Sunshine of the Spotless Mind” descria un univers în care ștergerea amintirilor din mintea umană era o posibilitate. Această idee este prezentată în contextul cuplului supus la acest tip de modificări. După o despărțire dureroasă, amintirile sunt șterse din memoriile celor doi (Jim Carrey și Kate Winslet), pentru a le ușura experiența. În mod surprinzător, cu aproape unsprezece ani mai tâeziu, o echipă de cercetători ce colaborau cu Asociația Americană de Psihologie au anunțat că ștergerea amintirilor va deveni posibilă în curând. Cu toate acestea, beneficiarii acestei tehnologii vor fi cei ce suferă de stres post-traumatic sau alte probleme, considerate a fi mai serioase decât durerera provocată de o despărțire.

3. Americathon (1979) „Αmericathon” demonstrează foarte bine capacitatea de

autoironie a Statelor Unite. Din păcate, nimeni nu își imagina că ceea ce era, pe atunci, o satiră, va deveni în curând realitate. Filmul prezintă un guvern falimentat al Statelor Unite, care este nevoit să câștige bani de pe urma unei emisiuni de tip telethon (ceea ce înseamnă, de fapt, o strângere de fonduri televizată, unde telespectatorii pot dona diverse sume de bani) pentru a-și salva economia. Dar cum a devenit „Americathon” o reprezentare înfricoșător de fidelă a lumii în care trăim astăzi? Ei bine, a prezis căderea Uniunii Sovietice, alunecarea Chinei către capitalism și ascensiunea sa economică, precum și decăderea producției de petrol în Statele Unite. Întâlnim și alte așa-zise predicții, precum evoluția impresionantă a companieigigant „Nike”, creșterea popularității emisiunilor de tip reality show sau un președinte al Statelor Unite care este fiul

unui fost președinte (și nu se descurcă deloc bine). Filmul nu este neapărat valoros din

punct de vedere artistic, dar se bucură de o mare forță intuitivă și analitică. 4. Her (2013) ‘Her’ aduce pe marile ecrane posibilitatea de a avea un asistent virtual. Ideea principală, însă, este umanizarea mașinăriilor și pericolele care pot fi declanșate de aceste operațiuni. Astfel, protagonistul filmului se îndrăgostește de asistenta virtuală din computerul său („Samantha”), aceasta fiind prima dată când un astfel de personaj (virtual) apare într-o producție cinematografică. Samantha este surprinzător de asemănătoare cu Siri, asistenta virtuală creată de compania Apple. Ea poate învăța din interacțiuni trecute, fiind capabilă să poarte o conversație inteligentă cu interlocutori umani. Astăzi nu avem doar parte de astfel de asistenți virtuali, însă tehnologia atinge culmi stranii prin aspirația constantă către a crea parteneri romantici pentru oameni în forma unor mașinării. Japonia este țara în care aceste tehnologii se dezvoltă cel mai rapid, ceea ce nu ne surprinde deloc. Deși ideea unor astfel de „parteneri” ne poate părea comodă la început, această parte a științei nu va face decât să ne conducă spre o „mare și gogonată minciună”, precum se spune în basmele noastre populare. Acești roboți nu oferă decât iluzia proximității emoționale, un ideal care va fi tot mai greu de atins la nivel interuman, pe măsură ce vom fi tentați să ne complacem în superficialitate și în dorința de a avea control asupra a ceea ce se petrece în jurul nostru – inclusiv asupra partenerilor romantici.

5. Idiocracy (2006) Acum vreo șapte ani, când am văzut pentru prima oară „Idiocracy” împreună cu un bun prieten (care a trebuit să mă convingă puțin înainte să încuviințez a lua opțiunea în considerare), am fost convinsă că cel puțin o parte din cele prezentate în film se vor petrece în viitor. Și așa a fost: dezinformarea a atins cote inimaginabile, vulgaritatea reprezintă astăzi normalitate, copiii își serbează zilele de naștere la Hooter’s (pentru necunoscători: în afară de centură, singurul loc unde vei fi plătită pentru bustul generos și absolut nici o altă calitate sau vreun alt talent. Și da, a-ți expune o mare parte din „talent” intră în fișa postului), iar președintele Statelor Unite este mai degrabă un showman excentric decât un politician capabil. Curios este faptul că, de când a apărut „Idiocracy”, și Statele Unite s-au transformat tot mai mult în ceva care seamănă mai degrabă cu scena unui show de proastă calitate decât cu o țară care are nevoie de un președinte. Anul acesta i-a urmat și binemeritatul președinte.

gândește altfel