Revista altfel octombrie 2016 by Revista Altfel.

Servicii: Remodelare sâni mărirea sânilor micșorarea / ridicarea sânilor ridicarea sânilor cu proteză de silicon reconstrucția sânilor Chirurgia feței rinoplastie otoplastie lifting facial blefaroplastie Rejuvenare și remodelare facială nechirurgicală mărirea buzelor injectări cu toxină botulinică fire pdo happy lift Remodelare corporală lipoaspiratie abdominoplastie Alte intervenții chirurgicale cura ginecomastiei excizia formațiunilor tumorale excizia cicatricilor Tratamente laser și IPL Epilare Laser Peeling laser Întinderea Pielii Solar Genesis Tratamente vasculare Rejuvenarea cutanată cu Dermapen Consultații dermatologie Dermatoscopie Consiliere nutriție și dezvoltare personală

medical center

Echipa Brol: Prof. Dr Tiberiu Bratu - medic primar chirurgie plastică, Dr. OLariu Daniela - medic primar chirurgie plastică, Dr. Mihajlovic Dorina - medic primar chirurgie plastică, Dr. Kaushal Shruti - medic specialist chirurgie plastică, Dr. Olariu Liviuc - medic primar dermatolog, Dr. Bratu Lavinia - nutriționist. Str. Franyo Zoltan nr. 6, Timișoara | Tel : +4-0256-221009 | e-mail: office @ brol.ro Orar : L - V : 8:00 - 20:00, S : 8:00 - 13:00 www.brol.ro

Zara

te așteaptă în Shopping City Timișoara cu un concept nou și produse exclusive!

Unul dintre cele mai populare lanțuri de magazine de haine și accesorii din lume, preferat al tuturor iubitorilor de stil și tendinte, Zara este un brand care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Elegant, sexy, casual, sporty-chic, urban, boho-chic, effortless… orice stil ai prefera, la Zara găsești toată gama de haine și accesorii care să te reprezinte în ton cu cele mai cool tendințe! Mai mult decât atât, la Shopping City Timișoara, Zara te așteaptă cu un concept nou de amenajare a magazinului,

o ofertă extrem de variată și produse aflate în exclusivitate în Timișoara. Implementat pentru prima dată în Europa, noul concept de magazin Zara oferă timișorenilor, în premieră în România, ocazia de a descoperi cele mai bune colecții Zara la nivel global, așa cum o mai fac doar locațiile considerate capitale ale modei. În plus, în magazinul Zara din Shopping City Timișoara pasionații de modă au la dispoziție un spațiu extins dedicat conceptului Trafaluc, concept integrat în sectorul Zara

Women și care în prezent este disponibil numai în anumite magazine Zara din lume. Laura Charaba, bloggerița de fashion timișoreancă de la www. livinginashoe.com s-a declarat fană a noului concept Zara din Shopping City Timișoara și ne-a propus 4 ținute fashion realizate doar cu articole vestimentare din acest magazin. Vino la Zara în Shopping City Timișoara să descoperi cele mai chic colecții și produse în exclusivitate!

CUPRINS travel 20

Cum și-a găsit istoria loc în cimitir )

cariera

Planul de carieră: de jos spre top!

Cursurile online: adevăr sau provocare?

OAMENI ALTFEL 42

Secrete bine păzite cu Flaviu Roua

5 minute de filosofie cu Robert Rațiu

Oana Borș

Teo Milea, un artist pentru suflete

lifestyle

Festivalul Plai, locul oamenilor diferiți

FEST-FDR 2016 în imagini

CUPRINS relatii ,

P.S. It’s complicated: A avea sau nu frici?

fashion 68

Trends by Rox

Wake me up when october ends

health &beauty 86

Sculptează-ți corpul cu kettlebell-ul!

Dietele de slăbit – colac de salvare pe termen scurt sau start pentru un nou stil de viață?

FOOD 96

Rețete cu dovleac

AUTO 102

Top 10 mașini cu nume înfricoșătoare

lunar 106

Descoperiri științifice

108

Carte

109

Film

echipa altfel redactor șef Sorana Ionescu sorana@citestealtfel.ro creative director Diana Ghiba diana@citestealtfel.ro digital content editor Ciprian Roman ciprian@citestealtfel.ro marketing manager Anca Sorca anca@citestealtfel.ro business partner Simona Buț www.advents.ro EDITORS LIFESTYLE ştefana Macovei TRAVEL Giorgia Harasim FASHION TEAM Roxana Sarafolean OFFICIAL FOTO Cristina Ivaşcu OFFICIAL MUA Bojiţa Ilici HEALTH Dr. Lavinia Bratu Andreea Corneanu Raluca Başu AUTO Daniel Bătrîn CARIERă Aurel Rusu CRITICS CARTE & FILM Andreea Iulia Toma Alexandra-Elena Jebelean SALES George Regep george@citestealtfel.ro 0727 089 734 Simona Buț simona.but@advents.ro Un proiect creat de

Business Partner

Tipar realizat de:

Contact Str. ștefan cel Mare nr 53, Timișoara, jud. Timiș Email: contact@citestealtfel.ro Online: www.citestealtfel.ro Facebook: www.facebook.com/citestealtfel Publicitate: publicitate@citestealtfel.ro 0745 164 230 / 0766 488 822 Colaborare & parteneriate: contact@citestealtfel.ro

Altfel este o publicație Diso Media. Toate drepturile rezervate. Revista și articolele publicate sunt protejate conform legii privitoare la copyright. Este interzisă reproducerea, copierea, transmiterea electronică sau prin orice alte mijloace a conținutului revistei fără permisiunea scrisă a Diso Media. Redactorii revistei sunt responsabili pentru conținutul articolelor. Fotografiile modelelor care apar în revista Altfel au rol strict vizual. Altfel nu își asumă sub nici o formă implicarea modelelor respective în subiectele articolelor pe care le ilustrează. Imagini: dollarphotoclub / freepik / fotolia / iStock / shutterstock

ISSN 2359 – 862X

editorial A venit sezonul degetelor reci care se încălzesc cu o cană de ceai fierbinte dar și a lucrurilor înfricoșătoare. Octombrie nu ne mai înspăimântă cu Halloweenul, dar ne sperie cu gândul că mai avem foarte puțin până la sfârșitul anului. Deși decembrie este luna bilanțului, putem să decalăm acest proces pentru luna ce se deschide în fața noastră. Același lucru l-am făcut și noi în redacția noastră, iar schimbările nu vor întârzia să apară. Promitem povești proaspete, oameni mereu altfel și multe idei pe care urmează să le punem în aplicare. Omul cel mai altfel din acest număr este Teo, un prieten nu doar al nostru, ci al întregului oraș. I-am răscolit gândurile și muzica, iar răspunsurile lui ne-au ajuns în nucleul sufletului deși se află la peste 8000 de kilometri. Vă las să descoperiți aceste pagini proaspete ale lui octombrie, să meditați puțin asupra propriului bilanț și să vă bucurați de ceea ce mai are 2016 de oferit!

Anca Sorca Marketing Manager

anca@citestealtfel.ro

www.citestealtfel.ro

text: anca sorca - ancasorca.com

Timișoara noua Capitală Culturală Europeană în 2021

imișoara noastră n-a fost niciodată mai mândră ca acum. Poate doar în 1716 când a ieșit de sub ocupația otomană. Sau poate în ’89... Cert este că vechea zicală „Banatu-i fruncea!” și-a solidificat baza în data de 16 septembrie 2016, când Timișoara a fost desemnată Capitală Cultural Europeană în 2021. Frumusețea orașului de pe Bega, dar mai ales întreaga echipă coordonată de Simona Neumann au făcut ca acest titlu să nu plece spre unul dintre celelalte 3 orașe concurente: Baia Mare, București sau Cluj-Napoca, ci să revină în Banat. De-a lungul celor 5 ani de când a demarat acest proiect, șiau arătat susținerea personalități precum: Ioan Holender (președintele onorific al asociației), Daniel Barbu, scriitorul Petru Ilieșu, Aura Twarowska, solistă a Operei din Viena, bucătarul Antonio Passarelli, dar și o serie de alți intelectuali și artiști. Chiar dacă verdictul a fost dat deja, asta nu înseamnă că Timișoara, implicit fiecare locuitor al orașului, trebuie să se culce pe-o ureche: „De acum şi până vom deţine titlul, peste cinci ani, va trebui să pregătim instituţiile şi operatorii culturali să atragă bani din fonduri europene, pentru că banii nu vor veni de la sine, ei trebuie atraşi. Trebuie făcute proiecte competitive prin care să se poată câştiga aceste fonduri”, a menționat Simona Neumann. Cu o responsabilitate atât de mare pentru Timișoara, dar și pentru viitorul nostru individual, eu vă îndemn să vă implicați, să deveniți voluntari și să susțineți acest proiect deoarece nimic nu se poate realiza fără noi, oamenii care locuim în Timișoara!

Shine your light! Light up your city! trăiește altfel

travel | text: Giorgia Harasim & George Blaj | foto: Giorgia Harasim

Cum și-a găsit istoria loc în cimitir 4 ore, 3 localităţi, 2 familii nobiliare, o plimbare prin Banat Unora le place adrenalina necunoscutului, însă nouă ne place să planificăm în detaliu orice ieșire, să știm toate cotiturile de pe hartă și să identificăm orice popas care near putea hrăni foamea de cunoaștere. Într-o duminică neam redus la tăcere wifi-ul, am pus benzină-n rezervor șiam plecat pe coclauri.

raseul: localităţile Foeni şi Bobda. P o p a s u r i potențiale: Peciu Nou şi Giulvăz. Drumul e frumos, deși suntem zgâlțâiți de gropi, soarele tomnatic ne încântă cu delicatețea sa. Aruncăm un ochi timid spre ceas: zece și zece.

www.citestealtfel.ro

Satele par pustii. Ici colo câţiva oameni. Doar la biserică e mai multă lume. E duminică. Ne apropiem de Foeni. În depărtare se poate vedea o clădire înaltă așezată în mijlocul satului. Drumul trece prin faţa ei. Ne oprim şi coborâm. Clădirea e la fel de pustie precum întreg satul. Acum două secole aici trebuia să

fi fost un loc deosebit de frumos. Conacul încă poartă semne nobile învechite. Închidem ochii şi visăm. Deși nu o spunem, amândoi ne gândim la o seară de bal. Trăsuri mânate de vizitii intră în curtea conacului. Domniţele în rochii de mătase şi dantelă, domnii în frac. Toţi urcă la braţ treptele de marmură. Sub coloanele

impunătoare sunt întâmpinaţi de nobilul Mocioni. Îşi fac intrarea în sala de bal pe muzica unui cvartet. Anul a fost bun şi pământul roditor, în consecință masa este îmbelşugată. Porţelanurile fine, paharele de cristal, argintăria, totul conturează un decor ireal. Nici că am vrea să deschidem ochii, însă hârâitul unui tractor ne scoate din visare. Înaintăm cu pas apăsat. Intrăm în curtea conacului. Coloanele de la intrare mai păstrează amintirea acelor vremuri de glorie. Facem un înconjur al conacului. În spate, un alt grup de coloane veghează cealaltă intrare în conac. Un câmp cu iz porcesc îngroapă măreția conacului. Cu ocazia asta am cunoscut mirosul decadenței. Am înaintat cu pas apăsat, nu pentru că peisajul cerea greutate în gânduri, ci pentru că picioarele ți se afundau într-o mocirlă de nedescris. Adio domnițelor îmbrăcate în dantelă fină… Dar de ce ne-am oprit la acest conac? Istoria familiei Mocioni ne poartă undeva la sfârşitul secolului al XVII-lea, șoptindune că cei doi frați Mocioni s-au refugiat din Moscopolea şi s-au

înrolat sub steagurile armatelor creştine. Unul a căzut în lupta de la Zenta (1697), iar celălalt, a servit ca duhovnic în tabăra Principelul Eugen de Savoya şi a pierit şi el în una din multele lupte care s-au dat pentru eliberarea Timişoarei şi a Banatului de sub jugul turcesc. E probabil că la sfârşitul veacului al XVII-lea unii membrii ai familiei au fost constrânşi să-şi părăsească patria ca să-şi scape viaţa şi averea şi că cei doi fraţi au luptat în armatele eliberatoare ale Principelui Eugen. Întemeietorul liniei Mocioni de Foen, cere în 1780, şi obţine de la Împăratul Iosif al II-lea moşia Foen din Banat, ca donaţie mixtă. Tot aici se află și cavoul familiei iar pe frontispiciul porții de la intrarea în mausoleu era săpat blazonul familiei. Aceasta a fost construită de arhitectul vienez Mór Kallina în stil sobru şi monumental. Se povestește că primul comunist din comună, unul dintre puținii localnici care au trecut de partea noului regim în comuna cu puternice tradiții țărăniste, a scrijelit coroana de baronet de pe blazon, crezând, în ignoranța sa, că e coroana regală. Primii care au

În loc să ni se pară sinistră incursiunea într-un cimitir pustiu, crucile strâmbe ne fascinau și parcă ne invitau să își spună povestea. jefuit mausoleul au fost soldații ruși, iar ulterior au mai avut loc câteva spargeri, scăpând intacte doar nouă morminte. Și așa un simbol istoric cade pradă indiferenței: baie comunală, depozit, grădiniţă, discotecă, sală de sport, cămin cultural. Iată câteva funcţii avute de acest conac de-a lungul timpului. Mirosind a porcine, părăsim conacul şi facem o scurtă plimbare prin comuna pe drumul ce duce spre Cruceni. Drumul face dreapta spre Cruceni dar noi mergem către un pod. Un pod ce, am putea spune, separă două tări – România şi Serbia. La o aruncătură de băţ se află graniţa.

trăiește altfel

travel Drumul ne ducea către cealaltă lume. Am deschis cu grijă poarta care scârtâia macabru. Am pășit în cimitirul dominat de cripta familiei Mocioni. În loc să ni se pară sinistră incursiunea într-un cimitir pustiu, crucile strâmbe ne fascinau și parcă ne invitau să își spună povestea. Dar am mers mai departe spre treptele de marmură roşie, coloanele sculptate de la intrare, blazonul de deasupra uşii, uşile frumos lucrate în fier forjat, cupola cripetei… Toate detaliile ne impresionează. Timpul, ploaia, vântul, îngheţul şi-au lăsat amprenta pe această clădire. Printre găurile din uşă putem vedea interiorul. Porumbeii sunt stăpânii acestui loc. Candelabre lucrate în fier forjat, plăcile de marmură neagră pe care sunt trecute numele membrilor familiei Mocioni, „uşa” din podeaua clădirii prin care erau coborâte sicriele cu trupurile neînsufleţite, toate s-au păstrat ca o mărturie tăcută a trecerii acestei familii prin viaţa Banatului. Oricât de mult ne doream să pătrundem în criptă pentru a analiza mai atent detaliile și înscrisurile, ușa nu ceda rugăminților noastre. Doar razele de lumină cădeau peste suportul cu lumânări ce contura o umbra scheletică pe podeaua de marmură a criptei. Ne întoarcem la conac pentru a porni spre un alt loc, spre o altă familie nobiliară din Banat – familia Csavossy de la Bobda. Povestea familiei Csavossy începe undeva în anul 1839, când, conform mărturiilor consemnate în arhive, s-a născut, într-o localitate aflată acum pe teritoriul Serbiei, baronul Gyula Csávossy, cel care avea să devină unul dintre marii latifundiari ai Banatului. Baronul și-a făcut studiile la Budapesta și la Viena, conform cutumelor timpului, iar apoi s-a întors pe meleaguri bănățene, stabilindu-se la Bobda. Aici a demarat construcția unui castel imens, înzestrat cu 42 de camere, care era înconjurat de parcuri, acareturi și herghelii. Chiar peste

www.citestealtfel.ro

drum de castel, baronul Csávossy a înălțat și un mausoleu care evocă, prin detaliile sale, bazilica din orașul ungar Esztergom. Mausoleul, în forma pe care el o mai păstrează încă și astăzi, chiar dacă acum se află în paragină și poartă semnele trecerii necruțătoare a timpului, a fost finalizat la 1908, an inscripționat și

pe cele două clopote, fabricate la Timişoara, în atelierele meșterului Antonius Novotny. Baronul Csávossy s-a stins din viață în data de 10 septembrie 1911, iar moartea capului familiei, dimpreună cu întreg zbuciumul istoric prin care a trecut România în anii care au venit, a însemnat cumva începutul sfârșitului pentru faimoasa familie Csávossy din Bobda. Rămășițele pământești ale baronului și ale celor din familia Csávossy au fost depuse în criptele amplasate în dedesubtul mausoleului, care a fost donat comunității romano-catolice din Bobda. Datorită dimensiunilor sale, mausoleul a început să fie folosit în timp chiar ca lăcaș de cult romano-catolic. Am ajuns, din nou, în fața unei porți ferecate. De data aceasta ne gândim cum să sărim gardul

fără a rămâne înfipți în țărușii din vârful gardului. Mai sunt câteva minute până la ora 12. Facem câteva fotografii. Ne înfuriem că o opera de artă arată precum o grotă a groazei împânzită de porumbei turbați. Sub blazonul familiei stă scris în latină „Divinum auxilium maneat semper nobiscum.” („Fie ca ajutorul divin să rămână întotdeauna cu noi.”). Un bătrân cu galoşi şi ochelari de soare trece prin

Un bătrân cu galoşi şi ochelari de soare trece prin dreptul nostru. Relaxat, fără a ne băga în seamă, deschide uşa. Bătrânul urcă treptele bisericii şi deschide uşa.

v. o n 10 .ct o 11 e: er v. ri o n sc 10 in e .d ct a o ad 11 o e: ri pe perioada de inscrier Str. Str. Pestalozzi, Pestalozzi, Nr. Nr. 20/A, 20/A, Et. Et. 11 www.salsawithattitude.ro www.salsawithattitude.ro SalsaWithAttitudeDanceSchool SalsaWithAttitudeDanceSchool

travel dreptul nostru. Relaxat, fără a ne băga în seamă, deschide uşa. Bătrânul urcă treptele bisericii şi deschide uşa. Rămânem fără cuvinte și ne întrebăm din priviri dacă visăm sau cineva chiar ne-a deschis ușa spre mausoleu. Întrebăm dacă putem intra în biserică, domnul ne oferă răspunsul visat. Pășim în biserică. Suntem şocaţi de imaginea ce ni se prezintă. Porumbeii speriați zburdă haotic prin bolta ciuruită. Pardoseala de sub cupolă este plină de excremente, pene, schelete de porumbei sau aripi în putrefacție. O imagine sumbră. Cupola abia se mai ţine; prin găurile ei poți vedea cerul și norii cenuşii de toamnă. Altarul mai păstrează frumuseţea de altădată, dar arată precum o babă fără dinți. Câțiva îngeri sculptați în ușile altarului au fost scobiți și furați. Băncile bisericii ce poartă blazonul familiei Csavossy stau aruncate unele peste altele, prea aproape de altar. Multe au fost folosite ca lemne de foc. Asta am aflat-o de la nenea care ne-a deschis ușa și care se ocupă cu… trasul clopotelor. Urcăm treptele în turn spre balconul orgăi. Acelaşi peisaj dezolant ne întâmpină. Orga lipsea cu desăvârșire.

A fost distrusă. Un fior ne îneacă și simțim cum fantome bântuie acest muzeu îngropat în indiferență. Clopotele bat. Bat în gol. Nu e niciun timpan care să le deslușească strigătele grave aproape fără de ecou. Clopotele sunt doar două feţe mute ce strigă după ajutor în fața unui orb. Părăsim biserica şi ne îndreptăm spre cimitirul satului, locul unde osemintele baronului şi ale celor îngropaţi în cripta bisericii şi-au aflat odihna după ce mormintele iniţiale au fost profanate. Undeva în iarba înaltă stă o placă de marmură neagră. Pe marmura neagră se mai poate citi numele baronului Csavossy Gyula. De milă, îţi vine să te întinzi pe mormânt, să îmbrățișezi pietrele și să le ceri scuze osemintelor. Nu exagerăm, decidem să rămânem câteva minute în fața mormântului. Am tăcut. Ce mai puteam spune pietrelor? Excursia noastră se încheie. Ne îndreptăm spre Timişoara cu un sentiment de tristeţe şi de bucurie în acelaşi timp. Tristeţe pentru soarta crudă pe care o au aceste clădiri, bucurie pentru că am avut şansa să le mai prindem în picioare, chiar dacă timpul şi-a pus amprenta pe pereții

lor. Și totuși gustul amar e mai puternic și povestea mormintelor profanate – mai dureroasă. Suntem doi oameni, Gio și Geo, care și-au pus la încercare capacitatea de a înțelege procesul de mutilare a istoriei locale. N-am înțeles nimic din cruzimea cu care ne tratăm istoria și nici cum putem curăța puroiul care macină stima de sine a acestui popor.

Băncile bisericii ce poartă blazonul familiei Csavossy stau aruncate unele peste altele, prea aproape de altar. Multe au fost folosite ca lemne de foc.

www.citestealtfel.ro

BBo poveste Cakes dulce

ând vine vorba de evenimente, nu facem niciun compromis în ceea ce privește menținerea unui standard înalt. Soluțiile pe care echipa BBCakes le oferă, cuprind tot ceea ce este necesar pentru îndulcirea evenimentului din viața ta. Fie că este vorba de un CandyBar deosebit pentru nunta ta, evenimente corporate pentru muncă sau aniversarea persoanei iubite-poți fi sigur că vei ieși în evidență. Te vom ajuta cu consultanță pentru tot ce ține de la așezarea pe mese, asortarea culorilor folosite pentru aranjamentepână la aromele care vor fi regăsite în preparatele noastre dulci.

Așadar, relaxează-te! Te invităm să profiți de cele mai fine deserturi. Noi vom investi toată energia și dragostea noastră pentru ca evenimentul tău să rămână în amintirea celor dragi.

Adresa: Str. Barcelona Nr. 1, Dumbravita Tel: 0742 029 366 Website: www.bbcakes.ro Facebook: /bbcakeboutique

carieră | TEXT: Adriana Ivașcu – HR & Legal Manager

Planul de carieră: de jos spre top! ,

Planul de carieră, care include etapele de dezvoltare profesională și promovarea, este de fapt o hartă personală în care sunt desenate destinațiile și drumurile pe care trebuie să le parcurgi. Cel mai bine ar fi ca tu, ca și individ, nu compania, să identifice destinația și drumul pe care trebuie să le urmezi. De exemplu, dacă ai terminat Facultatea de Management și pe diploma scrie “manager”, asta nu înseamnă că după absolvire o companie te va angaja direct pe post de manager de departament sau GM. Trebuie să conștientizezi că sunt anumite etape de urmat pentru a ajunge manager în adevăratul sens al cuvântului.

n dezvoltarea planului de carieră, în primul rând trebuie să îți stabilești obiective (pe termen scurt și pe termen lung), pașii pe care trebuie să-i faci pentru a atinge aceste obiective, educația

pe care trebuie să o urmeziadică dezvoltarea profesională și personală și acțiunile de dezvoltare, precum și termenele și resursele, iar la final să poți să evaluezi ce și cât ai reușit să creezi. Planul de carieră trebuie să

fie creionat din școală, când începe faza de explorare. El trebuie conceput în așa fel încât să faciliteze tranziția de la școală la viața profesională. De fapt, la primul job, primești prima identitate profesională. Din păcate, în România, nu există

trăiește altfel

consilieri în carieră care să te ghideze pe parcursul școlii, să te ajute să identifici aptitudinile, abilitățile, talentele care să îți permită să accezi la educația necesară exercitării profesiei. Astfel, planul în general este gândit de cele mai multe ori de părinți. Un lucru care, de cele mai multe ori, se dovedește a fi un eșec, pentru că este urmată o traiectorie convenabilă părinților. În prezent, România se confruntă cu o lipsă acută de strategie și viziune în privința educației. Marea majoritate a școlilor de meserii au fost desființațe iar angajatorii au fost nevoiți să angajeze pe posturi de pregătire medie, absolvenți de învățământ superior. Mai mult, conform studiilor, peste 50% din absolvenții de învățământ superior nu se angajează în domeniul pentru care s-au pregătit în școală. Companiile care au dispus de un buget mare de pregătire profesională au încercat să balanseze deficitul de meserii și au inființat centre de dezvoltare de competențe medii, organizând diverse cursuri de calificare (tehnician, mecanic, instalator, tâmplar, sudor, etc). Dezvoltarea planului de carieră timpurie (înainte de vârsta de 15 ani) trebuie să plece de la întrebarea: ”Ce vreau să fiu când sunt mare?” corelată cu aptitudini și talente individuale. Este normal ca planul inițial să nu fie unul definitiv și el să se schimbe pe parcurs pentru că mediul în care activăm și acționăm se schimbă constant, independent de voința noastră, iar drumul de la o carieră timpurie până la cariera târzie, adică pensionarea, este unul destul de lung. Dincolo de planul individual, companiile dezvoltă planuri interne de carieră pentru angajați, în care sunt stabilite etapele promovării și programele de urmat. În general, se începe de la un program de internship, care 28

www.citestealtfel.ro

este disponibil încă din facultate. Acest program este unul foarte util atât pentru companie cât și pentru angajat. Compania, prin departamentul resurse umane, la finalul programului face o evaluare din care reiese dacă profilul internului se potrivește cu nevoile companiei, iar internul își dă seama dacă mediul din companie și ce îi poate oferi se potrivește cu

Sunt multe companii care își promovează angajații într-o funcție inventată informal, în care mai intâi trebuie să dovedească că pot ține pasul câteva luni sau ani, iar apoi vine majorarea salarială și investirea oficială în funcție. aspirațiile din planul lui de carieră. Profesioniștii în resurse umane au împărțit nivele de carieră în urmatoarele categorii, de la care se pleacă în dezvoltarea planului de carieră: - job-uri în care se pune mult accent pe contribuția individuală a angajatului, care se ramnifică în operațional & tehnic și în profesioniști (entry, intermediate, experienced, advanced & expert level); - job-uri de leadership, care implică o serie de roluri de leader (supervisori și manageri). O altă categorie distinctă pentru oameni creativi, activi, independenți și flexibili o reprezintă antreprenoriatul. Ca și bază de carieră pentru antreprenori o reprezintă implicarea în proiecte de mare

avengură ca și manageri de proiect sau în startup-uri. Odată cu dezvoltarea sistemului corporate în România au fost importate o serie de joburi noi și de posturi în organigramele interne ale companiilor care nu se găsesc în Codul Ocupațiilor din România (COR), iar planurile de carieră au fost suprapuse peste aceste posturi. Astfel, funcția oficială, cea înscrisă în contractul individual de muncă nu este, de cele mai multe ori, cea de pe organigrama internă. Fenomenul este normal pentru ca multe funcții de acum 20-30 de ani nu mai există, iar altele au fost nou înființate odată cu progresul tehnologic (vezi mai ales domeniul IT). Pe de altă parte, o serie de funcții interne sunt de multe ori literalmente inventate, având la bază și o tehnică de motivare a individului. Sunt multe companii care își promovează angajații într-o funcție inventată informal, în care mai intâi trebuie să dovedească că pot ține pasul câteva luni sau ani, iar apoi vine majorarea salarială și investirea oficială în funcție. În realitate, aceasta nu poate fi numită o promovare în carieră, ci mai degrabă “muncește mai mult pe bani mai puțini”. De asemenea, am întâlnit mai mulți manageri, care nu înțeleg importanța încadrării pe funcții corecte și legale, ținând cont de studiile și pregătirea angajațiilor, iar lucrul acesta are un impact negativ atât în organizație cât și asupra carierei angajatului. Creșterea și promovarea în carieră trebuie să fie organică și fundamentată, altfel riști să ajungi un experiment nereușit, iar lucrul acesta te va duce- întrun moment ce ar fi trebuit să fie de vârf în carieră, la un “burn out”. Așa cum există vârfuri de creștere și promovabilitate, de multe ori exista și fenomenul invers. Sunt foarte multe cazuri ale unor angajați care, din

carieră

diverse motive, ramân fără job, însă nu vor să accepte un job inferior sau bani mai puțini, preferând să rămână ancorați în fraza de “ce am fost odată”. Într-o asemenea situație cel mai bine este să faci un compromis, în sensul de schimbare a planului de carieră și să accepți ce există pe piață, până la un alt moment oportun de creștere. În altă ordine de idei, dacă faci aceleași lucruri la job prea mult timp, intervine fenomenul de plafonare. În prezent, nu mai trăim timpurile părinților sau bunicilor noștri, când ieșeai la pensie de la același loc de muncă și de la aceeași întreprindere. Realitățile sociale și mediul s-au schimbat foarte mult, la fel și

www.citestealtfel.ro

În prezent, nu mai trăim timpurile părinților sau bunicilor noștri, când ieșeai la pensie de la același loc de muncă și de la aceeași întreprindere.

generațiile și motivarea. Când intervine plafonarea, cel mai bine este să faci o schimbare majoră în carieră și anume, să renunți la locul actual de muncă și să încerci să cauți unul noul, creionând astfel un nou plan de carieră. Dacă nu ești adeptul unor schimbări radicale, poți solicita departamentului de resurse umane să te mute întrun alt departament, explicând clar motivele. Nu în ultimul rând, odată cu dezvoltarea carierei, trebuie să crești ca și om. Dacă nu te dezvolți pe plan personal, nu poți să crești frumos profesional. Cele doua merg “mână-n mână”, pentru că omul social dezvoltă omul profesional.

CARIERă | TEXT: Aurel Rusu - www.aurelrusu.ro LIFESTYLE RECENZIE EVENIMENT

Cursurile online:

adevăr sau provocare?

imișoara este prin definiție un oraș studențesc, relativ relaxat în timpul verii. Dar imediat cum vine toamna, se transformă în… „ceva de speriat”. Pentru că este invadat

www.citestealtfel.ro

de oameni tineri dornici să învețe, să învețe, să învețe. O să îi găsești peste tot: în parcuri, pe stradă, în trafic, la coadă la pâine, la mall (oricare dintre ele), în Complex … mai ales în Complex, acolo unde viața se desfășoară după alt program -

din octombrie până în iunie. Tu poate ai terminat deja facultatea. Poate că ai făcut și un master. Dar poate încă mai vrei să înveți. Ce faci, te întorci la școală? Nuuuu! Acum există alternative, împărțite în cursuri off-line și cursuri on-line.

Cursurile locale (off-line) au durata cuprinsă între câteva ore și câteva luni și acoperă o gamă variată de tematici, dintre care amintesc doar câteva exemple: - cum să investești la bursă; - cum să faci fotografii pe care să le poți vinde; - cum să intermediezi/conduci proiecte de finanțare cu fonduri europene; - cum să dansezi; - cum să creezi bijuterii; - cum să faci make-up și hairstyling pentru ocazii speciale. Dar poate că tu nu mai ai chef să mergi într-o sală de clasă. E impropriu spus sală de clasă, pentru că multe din ele se desfășoară în săli de conferințe, cafenele, chiar parcuri. Dar dacă nici de alți colegi nu mai ai chef, atunci soluția ideală pentru tine o reprezintă cursurile online. Ele sunt la mare căutare în

această perioadă, iar oferta este de asemenea variată - atât de variată, încât te las pe tine să o descoperi. Tot ce ai de făcut este să scoți telefonul, să deschizi browserul de internet și să scrii „vreau să învăț [și aici scrii ce vrei tu să înveți]”. Alegi prima opțiune, le dai un telefon și te inscrii. E atât de simplu. Ce am povestit mai sus se aplică în situația în care ceea ce cauți tu este un curs micuț, lejer, de regulă creat și editat de o persoană pe baza propriei sale expertize. De exemplu: eu învăț să fac quilling sau origami și după ce am făcut asta vreo câțiva ani și toți prietenii mei au fost super-entuziasmați și m-au lăudat, pun laolaltă tot ceea ce știu într-un format ușor de urmărit și hopa sus îl urc pe o platformă online. Care poate fi gratuită sau poate fi cu plată. Dar dacă vrei ceva un pic mai serios, e cazul să vorbim despre MOOC (Massive Open Online Course), o variațiune a învățământului la distanță, născută în 2008 și care a început să prindă bine la public de prin 2012 încoace. A prins atât de bine, încât universități de top (Harvard, MIT, Caltech, Princeton, etc) își oferă cursurile în mod gratuit pe diferite platforme online (edx.org, udemy.com, etc). Avantajul unui curs MOOC nu este doar programul flexibil și mobilitatea geografică, dar și faptul că oferă accesul atât la informații cât și la

întreaga comunitate (profesori, cursanți, absolvenți, asistenți). Ca să dau doar câteva exemple, amintesc de Supply Chain Management – Massachusets Institute of Technology, Artificial intelligence - Columbia University, International Law - Université catholique de Louvain, Project Management – Rochester Institute of Technology și multe altele. Dar nu doar universitățile oferă cursuri online - avem și companii (business-uri) care fac asta: Microsoft -> Exchange Server 2016 și Windows Server 2012; Catalyst -> Inclusive Leadeship Training; New York Institute of Finance -> Risk Management; Fullbridge -> The Path to Career Success; EDX -> EDX Course Creator; Google -> Digital Marketing; Google -> Fundamentals of Android Development; În incheiere, aș vrea doar să mai menționez că aceste cursuri sunt recunoscute de liderii principalelelor industrii, ceea ce crește aplicabilitatea lor: după ce le faci, le pui în CV și îi dai pe toți pe spate cu ce știi tu să faci! Tu ce înveți toamna asta? Spune-ne să știm și noi - poate dăm examenul împreună! Trimite-ne tabla ta de materii la adresa noastră: www. citestealtfel.ro/contact.

trăiește altfel

eveniment | realizat de: anca sorca - ancasorca.com

festivalul plai, locul oamenilor diferiți

lai, un festival care ne încântă an de an, a sărbătorit în septembrie cea de-a unsprezecea ediție. Și pentru că urmărim cu interes festivalul și activitățile desfășurate în cadrul lui, ne-am gândit că ar fi locul ideal să pornim în căutarea oamenilor altfel. Cu aparatul în mână și reportofonul în traistă, am pornit spre Muzeul Satului

www.citestealtfel.ro

Bănățean. M-am înarmat cu timp și zâmbete pentru a le oferi celor care au avut curajul să se pună în fața obiectivului și să răspundă la o întrebare ușoară: De ce cred ei că sunt altfel? Ce-au răspuns puteți citi în acest articol. Să ne vedem cu bine și la următoarea ediție Plai și să redescoperim aceeași oameni plini de viață, creativi și frumoși.

De când sunt la Plai am făcut 30 de oameni să plângă prin intermediul unui spectacol de teatru senzorial.

Maia

Sunt altfel pentru că mă entuziasmează mai mult chitările muzicienilor de pe scenă decât muzicienii în sine. Îmi plac chitările super mult și, evident, cânt la chitară.

Sonya trăiește altfel

Sunt altfel pentru cÄ&#x192; sunt om.

Andrei 36

www.citestealtfel.ro

Sunt altfel pentru că respir cultură, fac teatru de când eram mic, îmi place să cânt, iar unii mă cred altfel pentru că sunt mai boem, mai altfel decât ei.

Andreas trăiește altfel

Sunt altfel pentru cÄ&#x192; sunt un om bun.

Farkas 38

www.citestealtfel.ro

Vreau să acționez, vreau o schimbare, vreau să fac ceva, motiv pentru care fac și voluntariat. Cred că uneori trebuie să spunem stop, hai să ieșim din casă, hai să facem ceva. O schimbare cât de mică contează. Dacă nu pentru cei din jur, măcar pentru tine.

Anda trăiește altfel

Arome italiene pe meleaguri timișorene la

Il Peperoncino

ajoritatea poveștilor încep cu un „A fost odată ca niciodată”. În acest caz însă, povestea începe cu o pasiune pentru gătit, gusturi și arome. Ionuț, proprietarul pizzeriei Il Peperoncino își amintește de

www.citestealtfel.ro

călătoria prin Italia pe care a început-o la 18 ani și cum a făcut cunoștință cu bucătăria italiană, farfurie cu farfurie. Această pasiune s-a impregnat în papilele lui gustative, iar când s-a întors în România a decis să ofere bucăți din ceea ce mâinile lui iscusite au început să creeze. Din 2015 și până în prezent,

timișorenii au fost întâmpinați cu un strop de Italia în fiecare îmbucătură, iar vestea deliciilor s-a răspândit rapid printre aceștia. Fie că pofticioșii au ales o porție de paste cu sos roșu, fie s-au delectat cu o margherita delicioasă, opțiunile sunt diversificate. La fiecare vizită pe care o

vei face, Ionuț (proprietarul și bucătarul localului), Ana, soția acestuia, dar și întregul personal te vor face să te simți ca într-o mare familie. Ca și cum ai păși în bucătăria proprie unde îți dai întâlnire cu cei dragi, unde aromele îți sucesc mințile și voia bună este ca la ea acasă. Iar când te înconjori și de prietenii

tăi, o simplă masă devine o amintire dragă. Și dacă te-ai întrebat măcar o dată de ce pizzeria a căpătat denumirea de Il Peperoncino, află că alegerea numelui este extrem de ingenioasă, după cum povestește Ionuț: „Ceea ce oferim clienților, acel touch personl pe care îl aducem în

fiecare farfurie, este similar cu o bucățică de peperoncino: se simte în fiecare îmbucătură!” O singură vizită nu este suficientă să deguști fiecare preparat în parte, dar cu siguranță te va face să revii iar și iar pentru o experiență cu arome italiene făcute pe meleaguri timișorene! trăiește altfel

De când lumea şi pământul, unii oameni şi-au folosit corpul pentru expunerea operelor de artă. Am putea spune că şi-au decorat exteriorul cu imagini, fraze, peisaje reprezentative care să exprime interiorul. Se spune că decizia primului tatuaj e mai grea, apoi totul devine o rutină şi te trezeşti gândindu-te după o vreme unde să-l faci pe al doilea şi tot aşa. Trebuie să recunosc că mi-am dorit

un tatuaj de când mă ştiu iar decizia a fost luată instant atunci când am avut ocazia să-l cunosc pe Flaviu, un artist din Timişoara care de mai bine de doi ani de zile creează opere de artă pe un altfel de pânză. Dacă nu mă crezi, aruncă o privire pe pagina studioului lui, Mr. Jones, şi cu siguranţă vei rămâne surprins de operele lui de artă transpuse pe piele cu o meticulozitate şi tehnică greu de egalat.

oameni altfel | realizat de: DIANA GHIBA 42

www.citestealtfel.ro

secrete bine păzite cu...

Flaviu Roua tattoo artist

De ce ai ales să devii un tattoo artist? Cum ai ajuns aici şi de cât timp faci asta? Fac tatuaje de mai bine de 2 ani în studio... înainte de asta am avut o perioadă destul de scurtă în care mi-am exersat mâna acasă. Trebuie să recunosc că am început să tatuez cu unicul scop al învățării tehnicii, dar am ajuns, în scurt timp, să o iubesc ca formă de manifestare a artei. Coincidenţa face că aveam în clasă un coleg care tatua, iar ulterior colegul actual de lucru, Pfeifer, m-a ajutat să îmi conturez și canalizez stilul. Care a fost primul tatuaj pe

care l-ai realizat? Pfff... a fost oribil. Am făcut ceva biomecanic pe un antebraţ. Rezultatul nu a fost aşa de rău, dar din cauză că lucram acasă şi nu aveam condiţii, eram ca un fel de măcelar. Cum ţi-ai descrie propriul stil? Consider că stilul meu merge către un realism ilustrativ. Merg mult spre monocromie, încerc să redau dinamism în compoziţie. Momentan încă studiez tehnica. Cel mai probabil asta voi spune şi peste 10 ani pentru ca arta tatuajelor înseamnă studiu constant si perfectionare

continuă. Care consideri că este cea mai mare provocare pentru un tattoo artist? Provocarea cea mai mare ar fi diminuarea timpului de execuţie; în acelaşi timp, calitatea şi detaliile nu trebuie să lipsească. Cred că trebuie să ajungi la nivelul la care să percepi cu adevărat esenţa lucrării. Unde îţi găseşti inspiraţia atunci când creezi o schiţă pentru un tatuaj? Aici, cu inspiraţia, este greu de spus. Eu cred că este un cumul de experienţe vizuale.

trăiește altfel

Uneori visez şi încerc să redau în desen asta- dar în tatuaje inspiraţia vine odată cu cerinţa, iar imaginaţia se îmbunătăţeşte odată cu experienţa. Timpul și experiența îşi pun amprenta asupra creativităţii. Ce îţi place cel mai mult din meseria de tattoo artist? Care este partea ta preferată? Hmm... experienţa în sine este uimitoare dacă ştii să o privești din mai multe unghiuri. Din punctul de vedere al clientului, este ritualul în sine în care oferă o parte din trup să îl stigmatizezi. Din perspectiva mea, conectarea cu o sursă de informaţie nouă. Dar până la urmă, din punct de vedere artistic în fiecare zi e un nou început. Care este tatuajul de care eşti cel mai mândru? Cred că urmează o serie de tatuaje de care voi fi mândru, dar am și în prezent câteva. Cel care este fruntaş în topul meu ar fi un spate întreg legat de o temă istorică realizat recent, în 7 zile consecutive. Clientul a fost foarte curajos și răbdător. Care este cel mai important lucru pe care oricine ar trebui să îl ştie înainte de a-şi face primul tatuaj? Că îl vor avea pe viaţă- ar fi primul clişeu. Motivul în

www.citestealtfel.ro

sine trebuie să fie sau design sau semnificaţie. Dacă alegi semnificaţia ar fi bine să fi sigur pe semnificaţie. Iar ca design, înseamnă că eşti dispus să acoperi cu cerneală proporţii mai mari din corp, într-un stil armonios, bineînțeles, nu haotic. Au românii prejudecăţi despre oamenii cu tatuaje? Încă mai avem prejudecăți legate de multe lucruri. Nu vrem să acceptăm faptul că suntem într-o continuă schimbareceea ce a fost cândva nu mai reprezintă un etalon pentru prezent, cu atât mai puțin pentru viitor. După schimbarea mai multor generații şi valul de multiculturalitate ce ne bate la uşă, suntem puși în fața acceptării şi îmbrăţişării manifestărilor artistice de orice fel ar fi ele. Până la urmă pielea nu te face un om mai bun sau mai rău. Aştept cu nerăbdare ziua când o să tragem această concluzie. Ce sfat i-ai da unei persoane care îşi doreşte să devină tattoo artist? Să se apuce de această meserie doar dacă ştie să deseneze bine. Iar dacă motivul este unul de ordin financiar, să știe că o să aibe o carieră scurtă.

䔀嘀䔀一䤀䴀䔀一吀 츀一䌀䄀䐀刀唀䰀䘀䔀匀吀䤀嘀䄀䰀唀䰀唀䤀䈀䄀刀伀䌀伀刀䜀䄀一䤀娀䄀吀䐀䔀倀刀䤀䴀ȁ刀䤀䄀䴀唀一䤀䌀䤀倀䤀唀䰀唀䤀吀䤀䴀䤀᠂伀䄀刀䄀䔀嘀䔀一䤀䴀䔀一吀 츀一䌀䄀䐀刀唀䰀䘀䔀匀吀䤀嘀䄀䰀唀䰀唀䤀䈀䄀刀伀䌀伀刀䜀䄀一䤀娀䄀吀䐀䔀倀刀䤀䴀ȁ刀䤀䄀䴀唀一䤀䌀䤀倀䤀唀䰀唀䤀吀䤀䴀䤀᠂伀䄀刀䄀

䘀䤀䰀䄀刀䴀伀一䤀䌀䄀䈀䄀一䄀吀唀䰀⼀㈀㌀伀䌀吀伀䴀䈀刀䤀䔀⼀伀刀䄀㄀㤀⸀ ⼀䘀䤀䰀䄀刀䴀伀一䤀䌀䄀䈀䄀一䄀吀唀䰀⼀㈀㌀伀䌀吀伀䴀䈀刀䤀䔀⼀伀刀䄀㄀㤀⸀ ⼀

䤀渀琀爀愀爀攀愀攀猀琀攀氀椀戀攀爀́⸀

䄀挀挀攀猀甀氀 渀猀愀氀愀搀攀挀漀渀挀攀爀琀猀攀昀愀挀攀瀀攀戀愀稀́ 搀攀戀椀氀攀琀挀愀爀攀瀀漀愀琀攀瀀爀漀挀甀爀愀琀搀攀氀愀䤀渀琀爀愀爀攀愀攀猀琀攀氀椀戀攀爀́⸀ 挀愀猀椀攀爀椀愀䘀椀氀愀爀洀漀渀椀挀椀椀䈀愀渀愀琀甀氀⸀ 䄀挀挀攀猀甀氀 渀猀愀氀愀搀攀挀漀渀挀攀爀琀猀攀昀愀挀攀瀀攀戀愀稀́ 搀攀戀椀氀攀琀挀愀爀攀瀀漀愀琀攀瀀爀漀挀甀爀愀琀搀攀氀愀挀愀猀椀攀爀椀愀䘀椀氀愀爀洀漀渀椀挀椀椀䈀愀渀愀琀甀氀⸀

䘀䤀䰀䄀刀䴀伀一䤀䌀䄀䈀䄀一䄀吀唀䰀⼀㈀伀䌀吀伀䴀䈀刀䤀䔀⼀伀刀䄀㄀㤀⸀ ⼀䘀䤀䰀䄀刀䴀伀一䤀䌀䄀䈀䄀一䄀吀唀䰀⼀㈀伀䌀吀伀䴀䈀刀䤀䔀⼀伀刀䄀㄀㤀⸀ ⼀䔀嘀䔀一䤀䴀䔀一吀伀刀䜀䄀一䤀娀䄀吀䐀䔀倀刀䤀䴀ȁ刀䤀䄀䴀唀一䤀䌀䤀倀䤀唀䰀唀䤀吀䤀䴀䤀᠂伀䄀刀䄀䔀嘀䔀一䤀䴀䔀一吀伀刀䜀䄀一䤀娀䄀吀䐀䔀倀刀䤀䴀ȁ刀䤀䄀䴀唀一䤀䌀䤀倀䤀唀䰀唀䤀吀䤀䴀䤀᠂伀䄀刀䄀

㠀뫶㈀㌀伀䌀吀伀䴀䈀刀䤀䔀㈀㄀㘀㠀뫶㈀㌀伀䌀吀伀䴀䈀刀䤀䔀㈀㄀㘀

Foto: ştefan Dani

5 Minute de Filosofie cu...

Robert Rațiu

oameni altfel | realizat de: DIANA GHIBA 48

www.citestealtfel.ro

Robert este redactor șef al revistei Beau Monde și, chiar dacă își dă întâlnire cu industria de modă în fiecare zi, are o relație love-hate cu aceasta. Nu îi e frică să spună lucrurilor pe nume atunci când consideră necesar acest lucru și crede că moda, în general, are nevoie de o schimbare. Mai multe adevăruri dure despre industria fashion-ului, dar absolut necesar de spus cu voce tare, le poți afla din interviul de mai jos. Care consideri că este cea mai mare “boală” a industriei de modă? Cred că lucrurile au ajuns unde sunt din cauza unor practici nesănătoase şi cred că moda are aceleaşi probleme pe care le au multe alte industrii. Cred cu tărie că nu există reţete pentru timpurile pe care le trăim, indiferent de câţi directori de marketing sau „prezicători” de trenduri îşi dau cu părerea. Cred că moda şi-a pierdut din umanitate, în primul rând. Avem de o parte creativi obligaţi să gândească 6 colecţii pe an, sweatshopuri, muncă nerenumerată suficient, condiţii inumane de muncă, poluare, iar de partea cealaltă avem clienţi transformaţi în sclavi ai microtrendurilor, oameni care cumpără haine pe care le poartă o singură dată sau deloc. Personal, eu nu mai am nevoie de hainele cuiva care calcă peste cadavre pentru a le produce şi nici nu mă mai impresionează cei care le poartă, din contră. Cred mult în responsabilitatea fiecăruia dintre noi faţă de ceea ce se întâmplă în jur. Dacă vrem să trăim sănătos nu ajunge să fim atenţi doar la alimentaţie, atenţia ar trebui să fie în egală măsură orientată şi către exterior. Trebuie să avem grijă ca nu cumva confortul şi starea noastră de bine să nu se clădească pe nefericirea altcuiva. Ar trebui să fie moda importantă pentru oameni?

“

Fac o paralelă şi îţi spun cum se văd lucrurile de la biroul meu. Nimeni nu vrea să înceapă de jos, nimeni nu vrea să returneze haine la magazine după shootinguri, să scrie şapte drafturi la un articol şi să facă pagini de shopping. Pentru că nu e glam şi cool. Şi ce e drept, nu e glam şi nici nu ar trebui să fie, pentru că foarte puţine lucruri sunt de fapt cu adevărat glam în viaţa asta. Cumva înţeleg şi revolta editoarelor de la Vogue îndreptată către blogosfera fashion... oamenii aia muncesc acolo, îmbrăcaţi în blugi şi adidaşi, muncesc pe rupte -ca şi noi de altfel-, şi simt că alţi oameni au luat-o pe scurtătură, au ajuns unde trebuie, dar sunt de fapt nişte impostori şi dincolo de hainele extravagante sunt goi şi nu au mare lucru de spus. Este, fără ca ei să îşi dea seama. Dar întrebarea la care aş prefera să răspund este: Cât de importantă ar trebui să fie moda? Nu ar trebui să fie vorba de relaxare şi ceva distracţie în toată povestea asta? Hainele sunt pentru mine relaxare, mă îmbrac ca să mă simt confortabil, iar uneori mai am chef de câte o extravaganţă sau de o glumă vestimentară şi încerc să mă

distrez puţin cu câte un styling. Însă văd în jurul meu cum pasiunea devine frenezie, iar de aici până la „trebuie să am ceva!” mai e doar un pas. Şi să fim serioşi, nu există această nevoie, sau dacă cineva o resimte ar trebui să se gândească la ce gol ar trebui să umple cu adevărat. Acest „trebuie” este rezervat pentru puținele lucruri care contează cu adevărat. Nu am

trăiește altfel

niciun respect şi nicio urmă de înţelegere pentru victimele modei. La un moment dat era foarte cool să te declari fashion victim, aş prefera să cred că acele vremuri au trecut. La ce nivel crezi că se află industria de modă din România, comparativ cu ce se întâmplă la nivel mondial? Orice industrie care nu creşte natural o să aibă nişte practici defectuoase, care se transformă în reguli şi cutume, care în final o să limiteze industria şi nu o să o lase să se dezvolte. Noi suntem la un nivel în care lucrurile probabil s-ar mai putea salva, dacă ar exista bani. Aici e vorba de investiţii în sectoare cheie, în şcoli de modă, în ateliere, în mâna de lucru calificată şi oportunităţi pentru tinerii designeri. Faptul că suntem atât de conectaţi la industria de afară -fashion week-uri, gale, etc.-

www.citestealtfel.ro

ne dă falsa impresie că trăim aceleaşi timpuri, iar asta dă naştere unor aşteptări nerealiste cu privire la industrie şi a puterii ei locale. O altă urmare este faptul că tindem să ne concetrăm pe rezultate -the glitz and glam-, ignorând tot ce se întâmplă în spatele sclipiciului şi departe de bliţurile fotografilor. Partea cu adevărat importantă în care există oameni specializaţi, cu viziune, în care nu se investeşte. Industria asta este în continuare despre cine munceşte, pentru că este nevoie de pasiune şi sacrificii pentru a face ce îţi doreşti. Fac o paralelă şi îţi spun cum se văd lucrurile de la biroul meu. Nimeni nu vrea să înceapă de jos, nimeni nu vrea să returneze haine la magazine după shootinguri, să scrie şapte drafturi la un articol şi să facă pagini de shopping. Pentru că nu e glam şi cool. Şi ce e drept,

nu e glam şi nici nu ar trebui să fie, pentru că foarte puţine lucruri sunt de fapt cu adevărat glam în viaţa asta. Cumva înţeleg şi revolta editoarelor de la Vogue îndreptată către blogosfera fashion... oamenii aia muncesc acolo, îmbrăcaţi în blugi şi adidaşi, muncesc pe rupte -ca şi noi de altfel-, şi simt că alţi oameni au luat-o pe scurtătură, au ajuns unde trebuie, dar sunt de fapt nişte impostori şi dincolo de hainele extravagante sunt goi şi nu au mare lucru de spus. Ce schimbări consideri că sunt absolut necesare în acest moment în industria de modă? Pfff, nu ştiu ce să zic, pentru că mă simt ca un chibiţ. Lucrurile sunt la vale rău, iar asta se datorează faptului că sistemul a ajuns la saturaţie. E prea mult din tot. Prea multe haine la fel şi prea multe pretenţii.

OAMENI ALTFEL

“

Faptul că suntem atât de conectaţi la industria de afară -fashion weekuri, gale, etc.- ne dă falsa impresie că trăim aceleaşi timpuri, iar asta dă naştere unor aşteptări nerealiste cu privire la industrie şi a puterii ei locale.

Cred că schimbarea ar trebui să se producă în consumatorii pasionați de modă. Ei trebuie să devină mai responsabili şi mai informaţi. Să nu le mai tremure genunchii în faţa unei rochii fast fashion, de plastic, vopsită cu chimicale, cusută de copii în cine ştie ce dărăpănătură, care s-a plimbat cu avionul şi are o amprentă de carbon cât China. Rochia aia pe care o porţi o singură dată şi o are toată lumea, iar după prima purtare, după ce ai simţit acea senzaţie „unică” a plasticului pe piele vreme de câteva ore, abia atunci îţi dai seama... Recent, ai scris un editorial pentru Beau Monde, intitulat “De ce simt că Moda m-a trădat”, în care ai inclus o listă cu mai multe motive în acest sens. A fost moda întotdeauna o “trădătoare” sau, la un moment dat, pe parcursul anilor, şi-a ales un drum greşit?

Am o relaţie love/hate cu moda. Mă enervează când crede că poate exista pur şi simplu fără să ofere nimic înapoi, pentru că nu pare să fie condusă de oameni cu o conştiinţă. O iubesc atunci când văd proiecte interesante, idei, ironii şi comentarii la prezent. Şi mai ales când mă întâlnesc cu tineri designeri talentaţi, pentru că văd în ochii lor scânteia aia şi îmi amintesc, aşa cum spuneam la început, că moda este de fapt fun când te joci cu ea fără să o iei în serios şi nu îi iei în considerare limitările, ba din contră le forţezi. Într-un final complet idealist, o să zic că cei care o să rămână în memoria colectivă sunt tot cei care au avut ceva de spus, ceva care i-a mâncat pe dinăuntru şi nu i-a lăsat să doarmă noaptea, ceva care i-a făcut să îşi reconsidere existenţa, să protesteze şi să se agite, fără să se gândească mereu la ce le iese lor din asta.

Moda a cotit greşit atunci când a confundat celebritatea cu calitatea, când a văzut că îi merge să ceară preţuri astronomice pentru un tricou imprimat (tocmai ce a făcut Maria Grazia Chiuri un tricou pentru prima ei colecţie la Dior, aşteptăm scorul şi apoi mai discutăm). În acelaşi timp, acum asistăm la un nou val anti-modă, pornit din mişcarea normcore. Dar şi anti moda e pe bani, nu e aşa?! Şi câţi bani să dai până la urmă ca să arăţi ca şi când nu te-ar interesa (Vêtements, I am looking at you). Acest val nou de falşi contestatari nu democratizează moda, ci o amărâtă de estetică, iar totul nu este nimic altceva decât un alt trend din modă, care, în mod absolut nemaivăzut s-a numit „anti-modă”. Mi se pare teribil de amuzant.

trăiește altfel

eveniment

www.citestealtfel.ro

al a – an ar iei pe șo rg ro imi tu Eu i T a m i ul lu ra șt al u D e iv ol l ân st ac l a m i Fe ct iva Ro e t Sp es F

FDRgin - în ima

Foto: Adrian Pîclișan / TNTm

16 20 Dacă e septembrie, toată lumea ştie că e FEST FDR, iar dacă anul acesta nu ai fost pe fază şi nu ai mai găsit bilete,

noi am pregătit pentru tine nişte poze care te vor motiva cu siguranţă ca la anul să faci totul din timp.

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

FEST - FDR 2016

trăiește altfel

OAMENI ALTFEL

Pentru al treilea an consecutiv teatrologul Oana Borș a fost selecționerul secțiunii FDR a Festivalului European al Spectacolului Timișoara – Festival al Dramaturgiei Românești, eveniment teatral de anvergură organizat de Teatrul Național Timișoara. Oana Borș este, deopotrivă, membru în Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru – Secţia Română și a dezvăluit pentru cititorii revistei Altfel câte ceva din ”dedesubturile” unei astfel de posturi. Selecția pentru FDR a făcut o radiografie a societății în care trăim. Am văzut oameni care au avut ochii în lacrimi în timpul spectacolelor, alții care s-au amuzat copios. Dacă un spectacol provoacă o reacţie în spectator, înseamnă că artiştii, creatorii spectacolului şi-au atins scopul. Oricare ar fi acestă reacţie. Emoţii stârnite, probleme ridicate, situaţii pe care, poate, în mecanismul de zi cu zi nu le observi că fac parte din viaţă dar de care, într-o zi te poţi lovi. Nu degeaba se spune că teatrul este o oglindă. Nota majoră a dramaturgiei noastre contemporane este că teatrul îndeamnă spre luarea de atitudine. Putem vorbi de regizori – portavoce ai generației lor? Nu cred că poate exista doar o portavoce în teatru, pentru 56

www.citestealtfel.ro

Dacă un spectacol provoacă o reacţie în spectator, înseamnă că artiştii, creatorii spectacolului şi-au atins scopul. că acest lucru ar însemna că spectacolul de teatru se duce doar către o direcţie, ceea ce nu este adevărat. De ce să mergem la teatru? Cred că în viaţă avem praguri de înţelegere care țin de experienţele noastre personale, de experienţele altora la care asistăm, de lecturile, de întâlnirile culturale, de întâlnirile cu anumiţi oameni. Acestea contribuie, fiecare în parte,

la sensibilizări care ne fac să înţelegem ce (ni) se întâmplă. Eu le numesc “praguri” de înţelegere, pentru că nu privesc acest proces ca pe un continuu, ci ca pe unul realizat în salturi calitative. Alt răspuns este că trebuie să mergem la teatru, pentru că teatrul s-ar putea să fie ceva ce o să ne placă. Trăiești în București și la Brașov, ești critic de teatru, vii des la Timișoara. Cum se vede din Capitală ceea ce face Naționalul timișorean aici? Naţionalul timişorean este un loc viu. Nu numai prin festival, ci prin tot ceea ce face. Este unul din acele locuri conectate la tot ceea ce este nou și modern. Și, mai mult decât atât, e un teatru deschis nu numai către publicul său, ci şi către societate.

Foto: Adrian Pîclișan / TNTm

Oana Borș

eveniment

les elephants bizarres vin la TimiČ&#x2122;oara

foto: Amynoza

21 octombrie 2016 | Restaurantul Enoteca Amphora | INSTALART

www.citestealtfel.ro

es Elephants Bizarres vin la Timișoara, pe 21 octombrie, iar acest articol consideră-l invitația ta la o super petrecere la care ești obligat să nu participi singur. Reține data. 21 octombrie 2016, undeva spre seară (vei afla din timp ora exactă) la Restaurantul Enoteca Amphora (Bastionul Theresia, strada Hector nr. 4), are loc evenimenul INSTALART OBIECT / 004. Acesta e singurul eveniment de design din Timișoara pus sub umbrela Romanian Design Week. INSTALART îți va face cunoștință cu operele unor mari artiști contemporani. Pentru că toate acțiunile INSTALART angajează la dialog

social sprijinind inovația și experimentul în sculptura contemporană și design. În 2016 Instalart îl prezinta pe MARIO KUIBUS arhitect important, care are propuneri importante. Și șase importanți designeri români: DORIN STEFAN, ROBERT MARIN, CORVIN CRISTIAN, MIHAI POPESCU, STEFAN BARUTCIEFF, MADALIN GHEORGHE care s-au lăsat inspirați de KUIBUS și au creat instalații geniale. Pe 21 octombrie, INSTALART aduce la Timișoara… instalațiile celor de mai sus, și dă un party cum nu ai mai văzut. Cu artă, cu Les Elephants Bizarres, cu tratație din partea casei. Intrarea e liberă.

trăiește altfel

OAMENI ALTFEL | INTERVIU DE: anca sorca - ancasorca.com

teo milea un artist pentru suflete

uzica lui Teo Milea îmi încălzește ființa la făclia fiecărui sunet și mă teleportează într-o lume ferită de supărări, de griji, de murdar. Am avut ocazia să-i ascult muzica, glumele presărate printre piese în cadrul concertelor și să-i mulțumesc personal pentru sentimentele nespus de frumoase cu care mi-a împodobit sufletul prin creația lui. Deși acum s-a mutat la mii de kilometri depărtare, în răcoroasa Canadă, muzica lui străbate orice distanță. Ne gâdilă auzul cu munca lui, dar ne și fericește cu gândurile pe care le-a împărtășit cu noi pentru acest număr de toamnă. Mi-a făcut o adevărată plăcere să îi aflu speranțele, visurile și planurile de viitor, ca mai apoi să le împărtășesc cu voi, cei care-l îndrăgiți atât de mult. Dacă aveți ocazia, ascultați-l pe Teo în timp ce-i sorbiți cuvintele. Îl veți simți mai aproape ca niciodată deși mintea voastră va cutreiera în lumea magică creată de el! Muzica ta inspiră, înalță suflete și destinde frunți, dar de unde vine ea? De multe ori îmi pun și eu această întrebare atunci când o scriu sau o cânt. Cred cu tărie că muzica mea vine de undeva de sus ca un mesaj codat, pe care am menirea să îl decodific și să îl cânt cu toată dăruirea pentru voi.

www.citestealtfel.ro

Compui într-o lume reală, pentru oamenii din aceeași lume reală și totuși ceea ce creezi este ireal de frumos. Ce anume iei din fiecare lume astfel încât rezultatul să fie cel care ne încântă auzul? Oamenii din ziua de azi au nevoie de o muzică în care să se poată regăsi ușor, în care să poată

să se odihnească din agitația zilnică. Vor să ia o pauză din cotidian, să fugă într-o sală de concert, să închidă ochii și să se lase purtați de melodie. Sunt o fire optimistă, îmi place să mă înconjor de oameni pozitivi, deschiși la minte care, la fel ca mine, văd doar partea plină a paharului și pentru

care orice vis este realizabil. Se cântă mult despre dragoste, dor, nostalgie. Care este sentimentul pe care îl transpui cel mai des în muzica ta? Sentimentul pe care îl am este că fac parte dintr-un întreg alături de voi, publicul, și îmi place la nebunie să îmi

aduc aportul prin ceea ce știu să fac mai bine în lumea noastră. Relația interumană, cu toate emoțiile pe care le implică, este sursa mea de inspirație. Scriu și cânt povești din trecut și din viitor, despre voi și despre noi. Ai lăsat un public mioritic pentru unul aflat la 8500 trăiește altfel

OAMENI ALTFEL km depărtare. Care sunt asemănările dintre cele două și ce anume le diferențiază? Muzica de pian, prin faptul că nu folosește cuvinte, ci doar melodie, este un limbaj internațional care nu mai are nicio graniță, din niciun punct de vedere. Nu am găsit diferențe între publicul mioritic și cel canadian. Cu toții sunt oameni și au aceleași trăiri și sentimente. Îi găsesc zâmbind sau ștergânduși o lacrimă în timpul concertului, vin cu aceeași bucurie să îți mulțumescă pentru muzică și sunt la fel de emoționați atunci când le semnez un disc. Cu ce-ți asortezi talentul și munca? Primul lucru pe care îl adaug este pasiunea și sunt convins că acesta este motorul visului. Când dăruiești din tot sufletul, primești din tot sufletul; este un schimb de energie pozitivă și creativă care pare să nu aibă limite. Mă duc apoi cu sufletul deschis către fiecare om care pășește în sala de concert și-i mulțumesc înainte de a-i cânta pentru că ne vom bucura împreună de muzică. Ce faci când te sperie golul portativelor din fața ta? Am avut această teamă în primele luni după ce m-am mutat în Toronto. Totul era nou, nu cunoșteam orașul și nu știam de unde să încep să mă împrietenesc cu el. Când a venit primăvara și totul a renăscut am început să povestesc cu noul meu “acasă”. Locul nou mă chema să îl descopăr și să-i cunosc povestea. Atunci am început să-i înțeleg vibrația, iar notele nu s-au mai sfiit să se așeze pe portativ; ușor și natural, fără să încerc să forțez. Cu multă răbdare. Ce iei cu tine în bagajul emoțional de fiecare dată când zbori spre Canada? Cele mai frumoase amintiri sunt cele din Timișoara, orașul care mi-a dăruit primele aplauze, care m-a învățat să cred în mine, în visul meu și care m-a susținut

www.citestealtfel.ro

necondiționat. Aceste amintiri le port cu mine permanent. Mi-e dor constant de locul meu de suflet și de țara-n care m-am născut, dar gândul că pașii miau fost ghidați spre un tărâm nou, care îmi oferă atât de multe oportunități, îmi dă curaj și încredere să merg mai departe. Chiar dacă nu sunt acasă, știu că prin muzica mea pot aduce multă bucurie celor dragi din orice colț de lume. Cu cine îți dorești să împarți scena într-o bună zi? Mă bucur deja să împart scena cu prieteni muzicieni cu care împărtășesc aceeași dragoste de muzică și de oameni. Sunt sigur că între cele două violoncele ale duo-ului 2Cellos, pianul meu s-ar încadra perfect. Știu că aștepți cu nerăbdare un concert de-al lui Ludovico Einaudi în care vei fi mai mult decât un simplu participant. Ce gânduri îți străbat mintea? De mai bine de 6 luni aștept cu mare nerăbdare concertul de la Koerner Hall din Toronto, al binecunoscutului pianist Ludovico Einaudi. Se pare că nu am fost singurul care îmi doream să-l văd pe artist, deoarece biletele pentru 14 octombrie efectiv au zburat, iar cererea imensă de bilete l-a convins pe artist să concerteze și în data de 13 octombrie. Bucuria a fost imensă când, în urmă cu o lună de zile, am primit invitația din partea directorului artistic al acestei prestigioase săli de concerte, să susțin un recital cu muzica mea, după încheierea celui de-al doilea concert soldout al artistului italian. Koerner Hall promovează, în cadrul programului de concerte Postludes, cei mai buni artiști locali din același gen muzical cu cel al performerul principal, și sunt foarte onorat să primesc această invitație. „You only live once, but if you do it right, once is enough.” Dar dacă ar fi să trăiești două vieți, pe cea din

urmă cu ce ai umple-o? De multe ori mă gândesc că nu îmi va ajunge o viață să scriu tot ce am de scris și să cânt tot ce am de cântat. Dacă aș avea șansa celei de-a doua vieți aș face același lucru: muzică. Și cred că tot n-aș termina. Mai biciclești? Bineînteles! Înainte de pian a fost bicicleta. Cu pianul m-am împrietenit la 6 ani, dar cu bicicleta m-am întâlnit la vârsta de 3 ani. În sufletul meu sunt încă un copil și așa îmi doresc să rămân; așadar nu-mi voi părăsi niciodată jucăriile. Dorul de casă e greu de stăpânit. Cu ce-l potolești? De fiecare dată când zbor spre Canada, o parte din sufletul meu rămâne acasă, pe meleagurile natale. Sunt amintiri, sunt prietenii de-o viață, sunt povești pe care nimeni și nimic nu le poate

înlocui. Îmi potolesc dorul de casă cu gândul că în curând voi reveni, iar în timpul dintre avioane am multe linii muzicale care așteaptă să devină piese, pe care abia aștept să le cânt celor dragi la întoarcere. Când publicul se gândește la muzica ta, și-l imaginează pe Teo la pian. Care sunt acei oameni care contribuie la ceea ce ești azi, deși ei nu sunt în lumina reflectoarelor? În spatele fiecărui artist există un om pragmatic, mai mult cu picioarele înfipte bine în pământ decât cu capul în nori. Așa este și în cazul meu, iar pentru asta îi mulțumesc soției mele care a crezut din prima clipă în mine și m-a susținut întru totul în visul meu. Raluca este omul care se ocupă din spatele reflectoarelor de cariera mea și are grijă ca fiecare eveniment să decurgă perfect. Încă de la primele concerte ni s-au alăturat cei doi prieteni fotografi, Mihai Toth și Sabin Cercel, care

“

De fiecare dată când zbor spre Canada, o parte din sufletul meu rămâne acasă, pe meleagurile natale. Sunt amintiri, sunt prietenii de-o viață, sunt povești pe care nimeni și nimic nu le poate înlocui.

trăiește altfel

au grijă să surprindă cele mai bune cadre, pentru ca amintirile să rămână vii. Fiecare sunet prezent pe scenă are nevoie de prietenul meu din copilărie Alpar Matekovits care, cu mare măiestrie, calculează toate frecvențele pe mixerul audio, astfel încât sunetul fiecărui concert să fie impecabil. În startul și în drumul meu spre scene mari publicul a fost motorul principal prin susținere și prin devotamentul de a umple sălile de concerte până la refuz. Ei sunt motivul pentru care nu 64

www.citestealtfel.ro

mă voi opri și le voi mulțumi o viață! Titlul de Capitală Cultural Europeană în 2021 pe care Timișoara l-a câștigat se datorează tuturor celor care au muncit în acest sens, chiar și ție, deși ești arădean. Ce emoții te-au încercat la auzirea acestei vești? Amintirile copilăriei mă leagă de Arad, dar Timișoara este locul pe care îl numesc “acasă”. Aici mi-am început cariera artistică, aici s-au născut cele mai multe dintre compozițiile

de până acum. În ziua anunțării orașului câștigător stăteam lipit de calculator, iar când am auzit “Timișoara” am strigat de bucurie cu lacrimi în ochi, de cred că m-a auzit tot cartierul. Timișoara mi-a dăruit mult și a contribuit enorm la cariera mea, iar eu la rândul meu doream să dăruiesc. Am îmbrățișat proiectul Timisoara 2021 din prima clipă și am întrebat echipa cu ce pot să ajut. Știam ce înseamnă o Capitală Culturală pentru că de-a lungul timpului am concertat în foste

OAMENI ALTFEL

“

Timișoara mi-a dăruit mult și a contribuit enorm la cariera mea, iar eu la rândul meu doream să dăruiesc. Am îmbrățișat proiectul Timisoara 2021 din prima clipă și am întrebat echipa cu ce pot să ajut.

Capitale Culturale și-mi doream ca și orașul meu să aibă șansa de-a se face cunoscut în lume. În drumul spre Capitală Culturală Europeană eu doar spuneam că îmi iubesc orașul și oamenii ce locuiesc în el și îi îndrumam să creadă în această șansă. Pentru că visul meu și-al multora a devenit realitate se datorează echipei asociației Timișoara 2021, cărora le mulțumesc astăzi pentru că și atunci când foarte puțini mai credeam în acest vis, ei au rămas pe metereze și au luptat.

Viitorul nu este nimic fără visuri puse în aplicare. Ale tale visuri cum arată? Am multe planuri de viitor. Chiar mi-am așternut pe hârtie un program pe următorii 10 ani: muzică nouă și nu doar pentru pian, colaborări noi, proiecte noi și săli de concerte pe a căror scenă îmi doresc să pășesc. Cred cu tărie că tot ce îți pui în minte poți realiza. E nevoie doar de timp, răbdare și multă dedicare; apoi vine ea și șansa. Ce gânduri ai vrea să împărtășești oamenilor altfel?

Le spun să creadă în ei și să nu le fie teamă să își urmeze visul. Să rămână cu mintea deschisă spre nou, spre frumos, să privească partea bună a lucrurilor și să încerce să construiască fără oprire. Totul este posibil când crezi în tine! Vă mulțumesc și vă îmbrățișez! Pe curând, al vostru Teo Milea

trăiește altfel

RELAțII |OPINIE

A avea sau nu frici?

are este cea mai mare frică atunci când te implici într-o relație? Dar când au trecut câteva luni? Dar după ce te

căsătorești? Indiferent de stadiul în care ne aflăm în raport cu cel/cea iubit/ă, fricile se țin scai după noi. Nu se lipesc de haine, ci de suflet și-l înghiontesc când se scaldă în momente de mare bucurie. La fel ca și cei din jurul meu, am pornit în fiecare nouă relație cu un set de frici împletite cu prejudecățile societății în care trăim. Și-atunci mi-am spus că mi-ar fi viața mult mai ușoară fără ele. Dar, așa cum scriam într-un articol anterior, la fel cum ai nevoie de tristețe ca să apreciezi bucuriile, fie ele mari sau mici, așa mi-am dat seama că fricile sunt necesare. Că ne oferă acea doză de realism când tălpile noastre nu ating solul. Că putem fi senini și dacă ele ne mai taie calea. Ce contează, în schimb, când vorbim de frici este puterea pe care le-o conferim și cât de mult le lăsăm să ne conducă pașii.

www.citestealtfel.ro

Frica ne ajută să detectăm un pericol iminent, pune corpul în alertă, îl pregătește de luptă și-l ajută să treacă mai departe de provocări. Dar când lăsăm temerile să ne paralizeze gândurile și sentimentele nu facem decât să stagnăm, sau chiar mai rău, să pornim pe o pantă descendentă. Când vine vorba de relații, ce facem cu întrebări precum: mă va face să sufăr?, dacă nu mă va iubi suficient?, este persoana potrivită pentru mine?, sau altele din aceeași categorie? Și nu vă voi zice ce să faceți, ci vă voi povesti ce-am făcut eu. Cea mai mare frică pe care am avut-o în toate relațiile și pe care probabil o voi avea mereu, este aceea de abandon. Indiferent de cuvintele care curgeau din gura celui de lângă mine, de fapte sau de gesturi, eu mă întrebam încontinuu: dacă într-o zi mă va părăsi? Și așa cum poate bănuiți, chiar s-a întâmplat să fiu abandonată. Ce m-a surprins era că abandonul nu punea punct automat și relației. Noi eram în continuare pe ringul de dans, doar că nu mai dansam la unison, ci mă mișcam în gol, de

P.S. It’s Complicated

TEXT: ANCA SORCA ancasorca.com

una singură. Privind înapoi, dar și înainte, am devenit conștientă că cea mai mare frică a mea nu mă înspăimântă, ci mă ajută să devin alertă când cei dragi se îndepărtează de mine. Iar asta nu face decât să mă ajute să realizez că am mereu două variante: să lupt când știu că am toate motivele s-o fac sau să renunț când nu mai există altă cale de întoarcere. Datorită acestei frici am pus punct relațiilor în care activam singură, dar totodată mi-a dat speranța că următoarea călătorie alături de un om îmi va demonstra că el nu mă va părăsi cât încă mă ține de mână. Și dacă o va face, voi ști să merg mai departe fără să privesc în urmă cu regret. Ne ascundem fricile și credem că devenim mai liberi, mai fericiți. Dar eu cred că ceea ce încercăm să ținem departe de noi, atragem și mai aprig în jurul nostru. Și nu știu cum reacționați voi în fața fricilor voastre, însă pe mine ele m-au învățat că vor face mereu parte din viața mea și sunt exact atât de puternice precum le permit eu să fie!

fashion | realizat de: rox sarafolean - fashoniac.com

www.citestealtfel.ro

trends by Rox glam rock REALIZAT DE: Rox Sarafolean - fashoniac.com FOTO: Anita Bejenaru ; MUA: Otica Make-up Artist HAINE: Jacketă Roxana Puriș; Plic Parfois; Tricou & fustă Zara; Botine Pull and Bear; Choker Artizana Beadwork.

trăiește altfel

fashion

Cardigan, magazin Da Da - 160 Ron Pantaloni, magazin Up - 99 Ron BluzÄ&#x192;, magazin Up - 110 Ron Botine, magazin Chic Diamonds - 170 Ron GeantÄ&#x192;, magazin Up - 190 Ron Kapa Center 70

www.citestealtfel.ro

wake me up

when october ends

photographed by Cristina Ivașcu model Cristina Bud MUA & Hair Bojiţa Ilici Styling Diana Ghiba

trăiește altfel

fashion

Cardigan, magazin Da Da - 160 Ron Pantaloni, magazin Up - 99 Ron BluzÄ&#x192;, magazin Up - 110 Ron Botine, magazin Chic Diamonds - 170 Ron GeantÄ&#x192;, magazin Up - 190 Ron Kapa Center

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

fashion

www.citestealtfel.ro

Bluză, magazin Da Da - 110 Ron Pantaloni, magazin Up - 129 Ron Fustă, magazin KMY STYL - 400 Ron Pantofi, magazin Chic Diamonds - 130 Ron Kapa Center trăiește altfel

fashion

BluzÄ&#x192;, magazin Up - 110 Ron Pantaloni, magazin Da Da - 110 Ron Pantofi, magazin Chic Diamonds - 150 Ron Colier, magazin Up - 49 Ron Kapa Center 76

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

fashion

Vestă, magazin Da Da - 98 Ron Rochie, magazin Da Da - 89 Ron Cizme, magazin Chic Diamonds - 210 Ron Kapa Center

trăiește altfel

fashion

www.citestealtfel.ro

Cardigan, magazin Up - 179 Ron Cămașă, magazin Up - 79 Ron Pantaloni, magazin Up - 99 Ron Geantă, magazin KMY STYL - 250 Ron Pantofi, magazin Chic Diamonds - 150 Ron Kapa Center trăiește altfel

fashion

www.citestealtfel.ro

Cardigan, magazin Da Da - 160 Ron Bluză, magazin Up - 110 Ron Fustă, magazin Da Da - 129 Ron Pantofi, magazin Chic Diamonds - 170 Ron Colier, magazin Da Da - 48 Ron Kapa Center trăiește altfel

fashion

Cardigan, magazin Da Da - 160 Ron Bluză, magazin Up - 110 Ron Fustă, magazin Da Da - 129 Ron Colier, magazin Da Da - 48 Ron Kapa Center 84

www.citestealtfel.ro

health & beauty | realizat de: Raluca Bașu | foto: cristina ivașcu

Sculptează-ți corpul cu

kettlebell-ul!

Sunt ușor de manevrat, utile, îți lucrează fiecare mușchi din corp, așa că merită încercate. Aceste „bile” de fier au fost inventate în Rusia în anii 1700 și sunt folosite încă de atunci în antrenamentul armatei ruse. Kettlebell-urile au diferite greutăți care variază între 2,5 și 40 de kilograme. Americanii au făcut studii de specialitate pe aceste “unelte de antrenament” și au ajuns la concluzia că o persoană arde aproximativ 400 de calorii în doar 20 de minute de antrenament. În plus, utilizate în mod frecvent “bilele de fier” reduc semnificativ durerile de spate, cervicală și deltoizi, prin întărirea mușchilor din zonele respective. Dacă scopul tău este să scapi de câteva kilograme, să pui masă musculară sau să îți crești anduranța și să te tonifiezi, atunci recomandarea mea este să testezi exercițiile cu kettlebell. Cele mai multe mișcări sunt exerciții compuse, care implică majoritatea mușchilor corpului. Rezultatul? Creșterea masei musculare, a forței, rezistenței, dar și a agilității, echilibrului și capacității de efort cardio. Dacă ești începător/începătoare, 86

www.citestealtfel.ro

începe cu o greutate mai mică (2,5 kg) și mai multe repetări (15 – 20 rep.). Învață forma corectă a exercițiilor, ai grijă să nu te accidentezi și dă-i bice. O să prinzi gustul instant! Pentru cei mai antrenați, recomand să folosească kettlebellul ca o completare la programul de antrenament. Mișcările se fac pe mai multe planuri, atât în plan vertical, orizontal, cât și transversal. Utilizând cele 2 “bile de fier” beneficiezi și de “efectul afterburn”, care te face să arzi calorii până la 48 de ore după antrenament. Fie că te antrenezi într-o sală de fitness sau într-un colț al casei tale, kettlebell-urile sunt mici și nu ocupă mult spațiu. De asemenea, sunt ușor de transportat, poți face zeci de variații de exerciții cu ele și să îți lucrezi întreg corpul în cadrul unui singur antrenament. Swing-uri, thrustere, snatch-uri, genuflexiuni, îndreptări, ramat, acestea sunt doar o parte dintre exercițiile challenging și explozive pe care le poți testa! Astfel, vei observa că mișcările cu kettlebell-ul sunt distractive, interesante și adaugă savoare antrenamentelor tale!

trăiește altfel

health & beauty

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

health & beauty

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

health & Beauty

Dietele de slăbit

colac de salvare pe termen scurt sau START pentru un nou STIL DE VIAȚĂ? TEXT: Dr. Lavinia Bratu – Formator, Consilier de dezvoltare personală lavi.ceuta@gmail.com 0749 194 944 www.lavi-enrose.com

www.citestealtfel.ro

e curând a avut loc în Timișoara o întâlnire sub numele acestui titlu de articol, eveniment organizat de Smartfit Academy, în care am fost unul dintre speakerii evenimentului. Un subiect fierbinte și de interes, tocmai de aceasta tema cerută de Revista Altfel păstrează același titlu și subiect. Pentru mine este bucurie să scriu despre această “înșelare” a dietelor de slăbit. Mereu intenționez să fiu suficient de puternică în mesajul meu, astfel să pot ajuta cât mai mulți dintre noi să-și găsească exact “colacul” cu care să se îndrepte spre “malul” echilibrului, sănătății și frumuseții personale.

Diete de slăbit și pastile de slăbit, amândouă nu fac decât să ne amăgească și să ne adâncească tot mai mult în lupta pe care o avem cu kilogramele sau indispozițiile noastre. Dacă aceste 2 metode ar da rezultat, noi toți am fi perfecți și fericiți! Tocmai pentru că nu au rezultat decât pe o perioadă scurtă, ele sunt o “amăgire pe pâine”, servită multora. Dietele de slăbit sunt așa cum spune și titlul, doar un colac de salvare ce te poate ajuta o perioadă scurtă, în vederea instalării unei schimbări. O schimbare de atitudine în fața felului în care te hrănești și trăiești. Doar atât! Dacă pornești cu schimbarea, aceasta este generatoare de transformări

cu adâncime în puterea transformatoare a fiecăruia dintre noi: „Îmi amintesc de momentul în care viața mea s-a schimbat, momentul în care în sfârșit am zis: Gata, mi-a ajuns! Știu că sunt mult mai mult decât demonstrez acum mental, emoțional și fizic. Am luat o decizie în acel moment care mi-a schimbat viața pentru totdeauna. Am decis să-mi schimb fiecare aspect al vieții. Am decis că nu voi mai accepta să mă manifest la un nivel mai jos decât știam că pot.” Tony Robbins START-ul unei schimbări îl putem interpreta ca un acronim ai câtorva pași de ținut minte și folosit spre... “ieșirea cu colacul la mal!” START

zi de zi, atâta timp cât tiparele vechi sunt înlocuite de altele noi, alese conștient, ce generează omul nou și frumos. DIETĂ înseamnă un mod de viață, presupune tipul de alimentație de peste zi și nu are nimic în comun cu “dietele de slăbit”. Mare grijă, aici este o capcană… și, deja suntem întruna, având kilograme în plus! Este nevoie de o SCHIMBARE DE ATITUDINE, o schimbare de abordare a vieții ce presupune: alte priorități, alt tip de hrană, activitate fizică, cunoaștere interioară. Practic, trecerea spre o etapă de dezvoltare și evoluție personală, spre obținerea unei formule noi, îmbunătățite a fiecăruia dintre noi. Și, pentru că vorbim despre schimbare, iată câteva cuvinte motivaționale,

S – este legat de STAREA cu care pornim la drum. Sănătatea să fie obiectivul principal și gândul că, corpul mult mai greu poate să influențeze capul. Corpul ascultă de cap! Să pornim cu starea de acceptare și asumare a momentului prezent. Proiecția gândului “nu-mi place de mine” este descurajantă și deloc constructivă unor planuri mari, de schimbare. Ești așa cum ești, important este a te focaliza pe ce-ți dorești să devii și să te bucuri de starea și atitudinea ce poate genera transformarea. Și, apropo de stare, nu uita de ținută, atenție, starea de prezență. Să te poți vedea clar, “de unde vii, cam pe unde ai ajuns și unde-ți dorești să ajungi!” T – de azi pe mâine nu se fac minuni. Poate mai sunt, dar rare! Minunile vin, de cele mai multe ori, atunci când nu ne așteptăm! Un proces de transformare și implementare a noului necesită TIMP. Odată cu acesta se dobândește sau întărește o prețioasă virtute umană: răbdarea! Doar cu un ritm așezat, cu încredere și perseverență se

fac pașii importanți adaptării la nou. Luați-vă o marjă de timp generoasă, nu grăbiți schimbarea. Obiceiuri avute zeci de ani se pot schimba în timp, poate în alți ani, cu perseverență și încredere. Transformarea vine, dar obiceiurile vechi trec mai greu, necesită timp și perseverență. A – un om de succes este diferit de ceilalți mai ales prin ATITUDINEA sa în fața fiecărei provocări. Ca să pornești și să ai succes e bine să știi că munca, disciplina și perseverența fac parte din acestă atitudine a succesului. Viziunea și imaginea unui rezultat au și ele o mare putere. Cam așa să pornim, cu gândul că “viața aceasta nu-i o tabără de vară”. Tocmai activitatea și rezultatele provocărilor la care suntem sau ne provocăm acțiunile, aduc valoare și împlinire vieții. R – avem nevoie de RESURSE și ritm ca să reușim. Resursele toate sunt în noi, suntem de acord cu aceasta, doar că cei din jur, care să ne susțină în demersul nostru ar putea veni și ei cu resursele lor, fie că este vorba doar de încrederea și sprijinul moral acordat. “Cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai puternici”... trăiește altfel

health & Beauty și au mult sens aceste vorbe. Simplitatea alegerilor este cea mai bună sursă, amintițivă de hidratare, consumul de alimente specifice anotimpului, hrană cât mai naturală și cât mai puțin procesată. Resursele se găsesc și în specialiștii pe care-i putem solicita a ne fi aproape, în ghidarea spre succes. Cărți, filme, documentare și oameni cu aceleași preocupări pot fi de mare nădejde, asemenea. T – vine de la TRANSFORMARE. Odată ajunși într-o stare dorită - la o greutate propusă, de exemplu - este foarte important să celebrăm. Învățăm creierul/ mintea să se bucure și să aibe conștient celebrarea, odată cu orice victorie personală. Celebrarea nu se face prin excese sau prin a arăta altora cât ești tu de tare. Celebrarea se face prin recunoștință și bucurie. “Unde ai fost, cam pe unde ești” și… drumul nu-i gata! Mai este și perspectiva gândului “cam pe unde aș vrea să ajung”, perspectivă ce are nevoie de atenția și responsabilitatea personală mai departe. Se spune

că atunci când trăim o victorie, ea generează puterea adâncă a potențialului nostru, tocmai prin dăruirea celor învățate și către ceilalți. Să ajuți pe cineva, să motivezi sau să susții proiectele celor din jur aduce un flux generativ nebănuit. Există o formulă apreciată și cu rezultate, o formulă care spune așa: 21z + 15m. Am văzut sistemul acesta de prezentare într-un articol scris de Andy Szekely. Ce presupune? Timp de 21 de zile adaugă în rutina ta o disciplină nouă de 15 minute. Doar atât, 15 minute zilnic, fie de citit dintr-o carte în domeniul în care ne dorim accesarea cunoașterii, fie alergăm sau facem sport, fie respirăm conștient sau ne rugăm... Doar 15 minute, în 21 de zile pot aduce o schimbare. Și mai mult, pot genera noi obiective de propus și împlinit. Revenind la dietele de slăbit… Dacă dorința de a slăbi ar presupune urmarea unei diete, cu anumite alimente scrise pe o foaie, ce simplu ar fi! Am lua una dintre miile de diete care

s-au scris în timp, am respecta valorile ei nutriționale și, gata! Am ajunge la forma dorită! Am avea kilogramele optime și ce minunat ar fi, nu-i așa? Sau, și mai simplu: am lua o pastilă magică de slăbit și cu toții am avea “90/60/90”! Însă, hai să fim realiști și cu picioarele pe pământ, să recunoaștem că lucrurile nu stau deloc așa. Un program restrictiv alimentar - o dietă de slăbit - nu are rezultatul așteptat decât pentru o scurtă perioadă de timp. Dietă de slăbit = Efort mare, satisfacție de scurtă durată, frustrare și amăgire! Un plan de schimbare, cu un START bine pus la punct generează starea de bine, sănătate și frumusețe. Este drumul regăsirii personale, al echilibrului din care să izvorască o viață în bucurie, împlinită de fapte alese. Sănătatea este pilonul fericirii, iar libertatea și puterea de a alege ne făurește viața armonioasă. Cu bucurie și încredere, să îndrăznim…

Vă provoc cu drag, spre schimbarea pe care o doriți în viețile voastre… 1. Ce îți dorești mai mult decât orice, în acest moment, în viața ta? …................................................................................................................................................................................. 2. Dacă ai obține ceea ce ți-ai dorit la întrebarea 1, ce ar însemna pentru tine și ce schimbare ar aduce vieții tale? …................................................................................................................................................................................. 3. Dacă ai obține cele dorite la primele două întrebări, cum te-ai simți? …................................................................................................................................................................................. Bucurați-vă de ce aveți acum și munciți cu toată încrederea și puterea pentru tot ce vă doriți a împlini! Tuturor, vouă și mie, mult succes!

www.citestealtfel.ro

food | realizat de: Andreea Corneanu - beautyandasmile.com

Supă de dovleac cu semințe și crutoane

www.citestealtfel.ro

ai nevoie de • 1 dovleac plăcintar mediu; • 800 ml. de supă de legume sau de pui; • 2 cepe albe medii; • 1 căpățână mică de usturoi; • 200 ml. de smântână; • pâine multicereale (pentru crutoane); • ulei de măsline extravirgin; • o mână de semințe de dovleac decojite; • sare și piper după gust

Preparare 1. 2.

4. 5.

6. 7. 8.

Încălzește cuptorul la 200°C. Spală bine dovleacul, taie-l în jumătate, îndepărtează miezul și semințele și pune-l într-o tavă acoperită cu hârtie de copt. Stropește-l cu puțin ulei de măsline și dă-l la copt pentru aproximativ 45 minute, în funcție de puterea cuptorului tău. În ultimele 20 minute, dă la cuptor și căpățâna de usturoi. Într-o cratiță încăpătoare, pune 2 linguri ulei de măsline, adaugă cepele tăiate mărunt și lasă să se rumenească. Adaugă dovleacul și usturoiul de la cuptor, apoi supa de legume sau de pui și amestecă bine. Lasă să fiarbă la foc mic 1012 minute. Adaugă smântâna și asezonează după gust cu sare și piper. Lasă supa pe foc încă 2-3 minute. În timp ce supa fierbe, taie feliile de pâine în formă de crutoane și pune-le în tava în care s-a copt dovleacul. Stropește-le cu puțin ulei de măsline și asezonează cu sare, piper, busuioc și usturoi praf. Pune semințele de dovleac lângă crutoane și dă la cuptor până se rumenesc. Pasează supa cu blenderul de mână sau trece-o prin tifon pentru o consistență mai cremoasă. Se servește asezonată cu crutoane și semințe de dovleac.

Sfat: Dacă vrei, poți adăuga la servire ulei de măsline sau smântână. trăiește altfel

ai nevoie de • 1 dovleac plăcintar mediu • 300 gr. ciuperci pleurotus • 150 gr. roșii deshidratate • 50 gr. unt nesărat • 2 cepe verzi • 70 ml oțet din vin roșu • 2 linguri miere • ulei de măsline • coriandru • sare • piper

Preparare 1. 2.

5. 6.

Încălzește cuptorul la 200°C și pregătește o tavă pe care o acoperi cu hârtie de copt. Dacă dovleacul are coaja subțire, nu îl curăța. Daca are coaja groasă, îndepărteaz-o și scoate semințele, apoi taie-l în bucăți (în ce formă preferi). Mie îmi place să îl tai tip wedges. Pune dovleacul tăiat în tavă, asezonează-l și stropește-l cu ulei de măsline. Lasă-l la copt 35-45 min., până devine moale. Într-o tigaie, călește cepele tăiate mărunt în untul nesărat. Adaugă ciupercile și sotează-le 7-10 minute, până se rumenesc, apoi roșiile deshidratate și lasă pe foc încă 2-3 minute. Ia tigaia de pe foc și asezonează cu sare și piper. Pune oțetul, mierea și puțin ulei de măsline într-o tigaie și lasă pe foc până se omogenizează amestecul. Într-o tavă, se amestecă dovleacul copt cu ciupercile și roșiile, peste care se toarnă dressingul.

Sfat: Se pot adăuga semințe coapte de dovleac, frunze de baby spinach sau bucăți de brânză feta. Poți servi ca atare sau pe post de garnitură alături de o friptură. 98

www.citestealtfel.ro

food

Tocăniță cu dovleac și ciuperci pleurotus

gândește altfel

food

Brioșe cu dovleac dulce și cremă de unt

100

www.citestealtfel.ro

pentru brioșe • 250 gr. piure de dovleac (din conservă sau preparat acasă) • 250 gr. făină • 100 gr. zahăr fin • 2 ouă • 110 ml. ulei vegetal • 90 ml. lapte • 1 linguriță praf de copt • 1 linguriță bicarbonat de sodiu • 1 praf de sare • 2 lingurițe rase de scorțișoară • ½ linguriță cuișoare pudră • 1 linguriță extract de vanilie

pentru frosting • 100 gr. unt nesărat la temperatura camerei • 200 gr. zahăr pudră extrafin • 1 linguriță extract de vanilie (portocală, migdale etc.) • opțional: colorant alimentar pudră portocaliu

Preparare 1. 2.

Încălzește cuptorul la 180°C. Într-un bol, amestecă toate ingredientele uscate: făina cernută, zahărul, praful de copt, bicarbonatul, sarea, scorțișoara și cuișoarele. 3. În alt bol, amestecă bine: ouăle, uleiul, laptele la temperatura camerei, vanilia și piureul de dovleac. 4. Adaugă peste amestecul anterior ingredientele uscate cernute printr-o sită. Astfel, brioșele se vor coace uniform. Amestecă cu o spatulă până la omogenizare. 5. Pregătește tava specială pentru brioșe, pe care o ungi cu puțin ulei sau cu unt. Pune hârtiile pentru brioșe și umple-le pe trei sferturi. Lasă-le la cuptor 15-20 min., până trec testul cu scobitoarea. 6. După ce le scoți din cuptor, lasăle să se răcească complet la temperatura camerei. Pentru frosting: 1. Bate untul cu un mixer până devine cremos. 2. Incorporează zahărul pudră pe etape și mixează 3-5 min. până la omogenizarea completă. 3. La sfârșit, adaugă extractul de vanilie și colorantul alimentar și mixează câteva secunde. 4. Ornează brioșele cu poșul numai după ce s-au răcit complet. Sfat: Pentru Halloween, le poți decora cu fondant în formă de dovleac, fantome, vrăjitoare sau orice altceva îți trece prin minte. gândește altfel

101

auto | editor: BÄ&#x192;trĂŽn Daniel - turatiiscrise.ro

Dodge Viper Dodge Charger Hellcat

Lamborghini Diablo

102

www.citestealtfel.ro

Lamborghini Murcielago

Mercury Marauder AMC Gremlin

top 10

maşini cu nume înfricoşătoare

ncă dinainte să existe fizic un automobil, producătorul încearcă să vină cu o denumire de rezonanţă, ceva ce va rămâne întipărit în mintea oamenilor, dar şi un nume care să atragă cât mai mulţi cumpărători. De cele mai multe ori se fac studii amănunţite despre folosirea unui nume... dacă acesta a mai fost folosit sau dacă tradus, poate însemna ceva licențios în vreo limbă. Multe modele ne plac din simplul motiv al rezonanţei numelui, altele, în schimb, parcă sunt predestinate. Acestea sunt maşinile cu cele mai înfricoşătoare nume: AMC Gremlin – Micul hatchback american a fost o adevărată povară pentru

Studebaker Dictator posesori, într-un fel cum erau şi monstruleţii din filmul cu acelaşi nume. Lamborghini Diablo – În anii ‘90, companiile auto disputau o adevărată luptă prin a aduce cel mai agresiv şi înfricoşător nume modelelor sale. Italienii de la Lamborghini au luat “titlul” atunci când şi-au denumit supercar-ul vremii “Diablo”. Lamborghini Murcielago – Urmaşul modelului Diablo a fost Murcielago. Se ştie că modelele V12 Lamborghini au denumiri luate după taurii de luptă, la fel cum a fost cazul cu ambele modele, în schimb, în limba spaniolă, Murcielago înseamnă liliac! Nu degeaba a fost numită maşina lui Batman. Rolls Royce Phantom – Încă din anii ‘30 compania britanică îşi denumeşte modelele

Rolls Royce Wraith

gândește altfel

103

auto

Shelby Cobra

cu nume inspirate parcă din vremea Halloween-ului. Phantom există de mai bine de 70 de ani, având chiar şi variante la fel de interesante. Silver Shadow, Drophead sau Wraith. Dodge Charger Hellcat – “Pisica Iadului” este denumirea dată de Dodge musclecar-ului actual, ce dispune de 707 cai putere, fiind cea mai puternică maşină americană de aceste dimensiuni.

Rolls Royce Phantom 104

www.citestealtfel.ro

Mercury Marauder – Numele te trimite cu gândul la triburile de barbari, iar asta e cât se poate de înfricoşător. Shelby Cobra – Reptilele nu sunt printre cele mai prietenoase sau drăguţe animale, aşa că orice cu denumirea “cobra” te face să ţi se ridice părul pe ceafă. Dodge Viper – Exact ca şi în cazul de mai sus, cu menţiunea că Viper sună chiar mai înfricoşător decât cobra.

Rolls Royce Wraith – Dacă nu te-ai obişnuit până acum, modelele britanice de superlux au denumiri stranii. Ultimul lor model, coupe-ul Wraith, pe lângă dificultatea de a-l pronunţa, se traduce prin: nălucă. Studebaker Dictator – Vremurile trecutului şi-au lăsat amprenta şi asupra unor automobile.

3 1 2 Compania Amtrak anunță un nou tren de mare viteză până în 2021, cu prize USB, WiFi și o reducere a energiei cu 20%.

Producătorul de echipamente agricole Case IH, a prezentat un tractor robot care poate planta, monitoriza culturile și recolta fără șofer.

106

www.citestealtfel.ro

Cercetătorii au inventat un nou material flexibil pentru ferestre. Acesta are abilitatea de a controla atât lumina cât și căldura soarelui.

Mark Zuckerberg şi soţia lui, Priscilla Chan au anunțat că vor investi trei miliarde de dolari în următorii ani într-un proiect care vizează tratamente pentru toate bolile până în 2100.

O echipă medicală din cadrul Universității California, Los Angeles (UCLA), a folosit o tehnică nouă, non-invazivă, cu ultrasunete, pentru a trezi din comă un pacient în vârstă de 25 de ani.

9 Microsoft a anunțat un plan ambițios de a folosi știința calculatoarelor pentru a “rezolva” cancerul în următorul deceniu.

descoperiri

4 Costa Rica a reușit performanța ca timp de 76 de zile să folosească doar energie regenerabilă, demonstrând astfel faptul că viața fără combustibili fosili este posibilă.

10 Jamie Soar, un bărbat orb din Anglia a reușit să vadă pentru prima dată mulțumită realității virtuale.

Sti ntifice

Probabil pentru prima dată în istorie, au fost gătite plante modificate cu “foarfeca genetică” CRISPR-Cas9.

11 Elon Musk, fondatorul companiei aerospațiale SpaceX, și-a făcut publice planurile de a trimite oamenii pe Marte, el afirmând faptul că acest lucru ar fi realizabil în 2022, cu 3 ani mai devreme decât se preconiza.

septembrie

Franța a devenit prima țară care interzice folosirea tacâmurilor, paharelor și farfuriilor din plastic.

12 Primul copil din lume conceput printr-o tehnică triparentală s-a născut în Mexic.

gândește altfel

107

cultură

Zgomotul și furia William Faulkner text:

Andreea Iulia Toma

andreeaiuliatoma.blogspot.ro

„Caddy mirosea ca pomii.” - Fraza leit-motiv ce bântuie gândurile lui Benjy, gânduri încețoșate ce se infiltrează în mintea cititorului înzestrat cu suficientă răbdare pentru a parcurge acest roman copleșitor. Stilul lui Faulkner te amețește și te fascinează în vreme ce încerci să deslușești firele poveștii răsfirate în paginile cărții. Zgomotul și furia debutează cu vocea acestui Benjy, de care pomeneam – un personaj inedit, ce are o particularitate deosebită, suferă de retard mintal. Adult, el vede și percepe lumea cu ochii unui copil de câțiva anișori, de aceea capitolul în care el are rolul de narator pare greu de urmărit. Totuși, discursul său dezvăluie o perspectivă interesantă asupra vieții și asupra celor din jur, sentimente și percepții în stare brută, nepătate de cerneala cunoașterii. Celelalte capitole ale romanului aduc în scenă alte voci, alți membri ai familiei Compson care își spun poveștile, conturând declinul acesteia. Totul pare încâlcit, toate se amestecă, vocile, gândurile, timpul – frânturi disparate, bulversante în primă fază, care la finalul cărții se așează molcom pe făgașul firesc

108

www.citestealtfel.ro

carte

și ceața se risipește. „Puteam să aud ceasul și puteam s-o aud și pe Caddy stând în spatele meu, și puteam s-aud acoperișul. Tot mai plouă, a spus Caddy.” Nu e facilă lectura acestui roman, dar este incitantă, și chiar dacă uneori nu-ți dai seama cine vorbește, ce relații are cu ceilalți despre care vorbește, frazele își țes pânza, te împresoară și te țin captiv în povestea lor. Un amalgam de trări și patimi, dorințe și temeri se desfășoară pe fundalul Sudului american, în prima parte a secolului douăzeci – o atmosferă în care pătrunzi aproape brutal pe măsură ce întorci paginile, asimilând arome, imagini, personaje. „Ți-l dăruiesc nu ca să-ți amintească de timp, ci ca să-l poți uita când și când, câte o clipă, și să nu-ți cheltuiești forțele încercând să-l înfrângi. Pentru că nicio bătălie nu e câștigată vreodată, mi-a spus. Nici măcar nu există bătălii.” Scriitura lui Faulkner este splendidă, iar construcția romanului este impresionantă și complicată, detaliile conturează un mister ce pare inaccesibil, frazele se despică pentru a lăsa loc altora, gânduri și voci suprapuse, un joc poate greu

de urmărit, care se întinde pe o bună parte din carte, dar fascinant, cel puțin pentru mine. Și merită din plin efortul, Zgomotul și furia te copleșește, dar te și răsplătește prin ceea ce culegi în calitate de cititor. E genul de carte despre care poți scrie pagini întregi, fără să epuizezi subiectul, explorând toate laturile și semnificațiile, toate subtilitățile textului. Dar îți poți condensa impresiile și în câteva cuvinte. L-am așezat pe Faulkner în rândul scriitorilor mei favoriți. Și a fost suficient acest roman ca să fac asta. Dar nu garantez că ar fi pe placul oricui.

cultură

film

text:

Alexandra-Elena Jebelean

Un top neconvențional

al filmelor horror

Fanii filmelor de groază sunt bine familiarizați cu stigma care umbrește această categorie cinematografică. În general, asemeni comediilor (uneori), astfel de filme sunt marginalizate în favoarea altora, despre care se consideră că au o valoare artistică mai mare sau cel puțin mai evidentă. În opinia mea, asemeni altor genuri, categoria filmelor de groază conține exemplare mai mult și mai puțin reușite. Primele, însă, au o valoare incontestabilă prin efectul lor psihologic, care nu poate fi obținut decât printr-o excelentă cunoaștere a naturii umane și a posibilelor deviații ce au loc în adâncurile psihicului nostru. „Rosemary’s Baby” (1968) Ecranizarea romanului cu același nume, publicat în 1967 și scris de Ira Levin, este regizată de Roman Polanski. Filmul spune povestea tragică a unei femei însărcinate care observă,

gradual, că în jurul ei se petrec lucruri neobișnuite. Mia Farrow joacă impecabil rolul principal alături de John Cassavetes. Deloc ușor de realizat, „Rosemary’s Baby” are povești pline de suspans chiar și din timpul filmărilor. Cea mai remarcabilă scenă în acest sens este cea în care Mia Farrow se plimbă pe

o șosea circulată de mașini. În mod surprinzător, scena a fost filmată în condiții cât se poate de reale, întrucât Polanski era convins că „nimeni n-ar lovi o femeie însărcinată”. Întrucât nici un alt cameraman nu a dorit să preia sarcina filmării în mișcare a scenei respective, Polanski însuși a urmărit-o pe

gândește altfel

109

cultură

Mia Farrow cu camera de filmat în plin trafic, iar lucrurile au decurs surprinzător de bine. „Rosemary’s Baby” a fost primit foarte bine de către criticii vremii respective, fiind selectat pentru prezervare în Registrul național de film al Statelor Unite ale Americii. „Les yeux sans visage” (1960) O altă ecranizare a unui roman, „Les yeux sans visage” (sau „Eyes without a Face”) este adaptat după romanul lui Jean Redon. Filmul este atât de controversat încât, la vremea sa, au existat multiple voci care considerau că ar trebui supus cenzurii. Recepția criticilor a fost în extreme, întrucât o parte

dintre aceștia au lăudat generos filmul, în timp ce alții l-au criticat, declarându-se dezgustați. Deși putem declara că ne-am aștepta la minți mai deschise din partea criticilor de artă, nu e greu să ne dăm seama de motivul pentru care aceștia din urmă au respins 110

www.citestealtfel.ro

filmul. Premisa acestuia este următoarea: doctorul Génessier falsifică moartea fiicei sale, care fusese desfigurată în urma unui accident. În încercarea de a-i reda chipul fetei, acesta sacrifică numeroase alte femei cu trăsături faciale similare. „Where the Woodbine Twineth” (1965) Acesta nu este un film de lung-metraj, ci un episod din binecunoscuta serie „The Alfred Hitchcock Hour”. Mare fană a lui Hitchcock, am urmărit cu strictețe o mare parte din filmografia lui, iar acest episod mi-a rămas întipărit în minte cel mai bine. Este vorba despre o fetiță rămasă orfană (Eva), care vine să locuiască împreună cu o familie din Missisippi. Întors dintr-o călătorie, tatăl adoptiv (căpitanul King Snyder) îi aduce Evei în dar o păpușă negresă, în mărime naturală. Fiindcă o aude adesea vorbind cu

păpușa, Nell (fata căpitanului King Snyder) se îngrijorează și pune păpușa într-un loc în care Eva să nu poată ajunge. Culoarea pielii păpușii este de remarcat, întrucât perioada în care a fost produs episodul era una potrivnică bunei înțelegeri

cultură

între albi și negri în Statele Unite ale Americii (mai potrivnică decât astăzi). Revoltată, Eva amenință că, dacă nu va fi lăsată să se joace cu păpușa, va face schimb de locuri cu aceasta și va pleca în locul idilic „unde se răsucește caprifoiul” („where the woodbine twineth”). „Children of the Corn” (1984) Se pare că adaptările romanelor domină lista de față, ceea ce nu e surprinzător, întrucât acestea sunt inspirate din cărți la baza cărora stă multă creativitate. De această dată, autorul romanului ecranizat este faimos, fiind vorba despre binecunoscutul Stephen King. „Children of the Corn” este un film care îndeamnă la meditație privind clișeul conform căruia copiii sunt caracterizați de inocență și nu pot fi „răi”. Astfel, un cuplu ajunge în Nebraska, unde descoperă că urmează să fie victimele unui cult întreținut de copii caracterizați de o cruzime dogmatică terifiantă. Aceștia sunt ferm convinși de către Isaac (liderul lor) că toată lumea care are peste optsprezece ani în localitate trebuie ucisă. Bineînțeles, copiii nu pierd timpul și trec la treabă, iar groaza se desfășoară de la sine. „Låt den rätte komma in” („Let the Right one In”) (2008) Închei cu un film suedez după care americanii au făcut o adaptare mai puțin reușită. „Låt den rätte komma in” spune povestea lui Oskar, un băiețel prea puțin observat de cei din jur și prea des hăituit

de copiii răutăcioși cu care avea contact. Într-o zi, acesta se împrietenește cu Eli, o fată despre care Oskar află că este vampir (Nu vă așteptați la „Twilight”!). Pe măsură ce băiatul se îndrăgostește de Eli, aceasta îl ajută să se răzbune pe cei care îi fac rău. Reversul medaliei este nevoia lui Eli de a bea sânge pentru a supraviețui, ceea ce implică disponibilitatea lui Oskar de a lăsa oameni să moară pentru ca prietena lui să poată trăi. Deși filmul dispune de o sensibilitate mai mare decât

altele de acest gen, elementele „horror” nu lipsesc, iar „Låt den rätte komma in” devine astfel complex și intrigant. Cu siguranță, cinci e un număr mic și nu cuprinde totalitatea filmelor de acest gen care ar merita vizionate. De la „Psycho” și până la „The Others” (2001), există multe astfel de capodopere cinematografice care merită urmărite cu o minte deschisă.

gândește altfel

111

Proaspăt făcute în fiecare zi, ...cu ciocolată adevărată !

de mâini iscusite, pentru fiecare dintre voi!

Locații: Foodcourt - Iulius Mall Timișoara Foodcourt - Shopping City Timișoara

Tel:0742302431 E-mail:crazydonuttm@gmail.com

Unde în Timișoara sănătate

FRUMUSEȚE

food

stomatologie

medical center

brol medical center Str. Franyo Zoltan nr. 6

www.cupio.ro

0256 220 885

0256 221 009

www.facebook.com/misto. restaurant.timisoara

www.brol.ro office@brol.ro

shopping

Misto Str. Eugeniu de Savoya

medical center

keza clinique

Clinică nouă, modernă, dotată cu aparatură şi tehnologie de ultima oră în domeniul tratamentelor de înfrumuseţare şi estetică facială şi corporală. Căror probleme ne adresăm? celulita şi pielea lipsită de tonus depozite localizate de ţesut adipos probleme ale tenului: hiperseboree, puncte negre, acnee, hiperpigmentări, linii şi riduri fine, semne ale îmbătrânirii cutanate, cuperoză cicatrici postacnee, posttraumatice şi vergeturi pilozitate excesivă sau nedorită

facebook.com/ KezaCliniqueTimisoara

0742 107 777

www.de4kids.ro contact@de4kids.ro

Timișoara Str. Samuil Micu Clein, nr. 19 (intersecție cu Str. Lorena) vis-a-vis de Turnul de apă KezaCliniqueTimisoara Mob. +40 725 922 839

Neața Omlette Bistro Dimitrie Cantemir, nr. 1

0720 934 541

www.facebook.com/ NeataOmeletteBistro

str. Divizia 9 Cavalerie nr. 2A-4

kelly image

www.kapacenter.ro

0736 882 277

0256 283 628

Str. Independenţei, nr. 15

Str. Samuil Micu Clein, nr. 19

0725 922 839

Kapa Center

Dent Estet 4 Kids

Calea Bogdăneștilor, Nr. 2 (Complex Favorit) www.kellyimage.ro info@kellyimage.ro

BB Cakes

Premier Dental

Timisoara, Str. Linistei, Nr.7-9

0724 341 888

www.premierdental.ro contact@premierdental.ro

SERVICII

Str. Barcelona 1, Dumbrăvița

0742 029 366

www.facebook.com/ bbcakeboutique

iulius mall timisoara www.iuliusmall.com

elysees make-up studio Piața Unirii, Str. Matei Corvin, Nr. 1

Food Court Iulius Mall & Shopping City

www.machiajintimisoara.ro

crazydonuttm@gmail.com

0752 655 953

Shopping City Timisoara

0742 302 431

food

Calea Șagului 100

hanul miresei

0756 140 196

www.shoppingcityTM.ro contact@ shoppingcitytimisoara.com

Clinica Veterinară Bassy

Il Peperoncino Calea Martirilor 1989 Nr 71

0256 489 348

www.ilpeperoncino.ro

Calea Aradului, Nr. 46 B

0356 261 969

www.facebook.com/ HanulMiresei

Str. Conac, Nr. 8A, 307160, Dumbrăviţa

0256 211 230 www.bassy-vet.ro