1 compunere

EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI ☺IARNA *Cumplita iarnă *Acoperământ pufos de omăt gros *Lungi troiene călătoare *Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi *Zale argintie *Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare *Întinderea pustie *Doritul soare *Oceanul de ninsoare *Viscolul chiuia *Lumina cenuşie a serii *Vântul rece, mişcă uşor crengile goale ale copacilor *Ce e zăpada? Lacrimi îngheţate *Steluţe mici şi albe, plutesc în zbor legănat până departe în zări *Mantie albă *Cerul e ca leşia *Viscolul se înteţeşte *Amurgul serii se întinde ca un zăbranic sur *Omătul scârţâie sub picioare *Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare *Înfăşurat într-o mantie de lumină, fără să-i pese de ger, soarele călătoreşte deasupra tuturor *Pulbere de zăpadă *Fulgi mari ca de vată *Steluţe argintii *Săniuţele zboară fără oprire *Ninge ca-n poveste *Plapumă albă şi moale *Zăpada scânteiază *Întindere lucie de zăpadă *Copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă *Iarna-i grădinar vestit.... *S-a aşternut zăpadă nemiluită şi cade, cade puzderie, măruntă şi deasă ca făina la cernut *Pădurile par cercelate cu flori de zahăr şi de corcoduş *Ninge cu fulgi mari, care parcă se joacă de-a prinselea prin aer *Covor moale şi pufos *Pădurea albă, scânteind în mii de luminiţe, seamănă cu un castel din basme *Întunericul fără fund al nopţilor de iarnă *Zăpada jucăuşă *Zăpada încarcă câmpiile în semn de belşug *Colnicele dorm sub zăpada de trei palme 1

*Zăpada jucăuşă *Din coşurile caselor se înalţă leneş fumul *Vânt iute şi rece *Din norii albi săgetează ace de ghaţă *Fulgi uşori şi albi ca florile de cireş *Pământ somnoros *Suflarea duşmănoasă a crivăţului

☺PRIMĂVARA *Pomii îşi îmbracă haina cu flori şi frunze verzi *Păsările zboară vesele înspre razele aurii *Razele aurii bat în geamurile caselor *Rândunica cea voioasă la noi iarăşi a sosit *Tuturelele se-ngână *Mii de fluturi vezi zburând *Prin livezi albinele şi-au pornit colinda *Iarba a prins colţ fraged şi nou *Cocorii sosesc din depărtări cu lumina prea albă şi fierbinte în această adevărată a lor ţară, veche şi neuitată *Floarea pură din livezi *Livada însorită cu copaci tineri şi zvelţi, cu iarba moale *Flori de muşeţel mărunte ca nişte bumbi aurii înconjuraţi de cununiţe albe *Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme *Primele frunzuliţe s-au deschis spre lumina cerului ca nişte ochişori verzi *Muguraşii dezmierdaţi de soare încep a se umfla de bucurie *Păsările dau triluri prelungi arătând nesecata bucurie de a trăi *Pasărea cânta ca o chemare nebiruită a frumuseţii şi tinereţii *Pe ferestrele caselor năvăleşte lumina nouă ca o fulguire de aur *Ieşim şi noi ca gâzele la soare *Pâraiele primăverii curg cântând şi scânteind *Soarele cântă prin crengi *Stăpânitorul lumii se ridică pe cer într-o revărsare de lumină *Văzduhul e limpede ca lacrima *Ciocârlia umple văzduhul de cântare *Cea dintâi rază s-a împletit pe frunze *Mireasma crinilor albi, singuratici cu potirul plin de colbul aurului mirositor *Rândunica taie văzduhul ca o săgeată *Înfăşurat într-o mantie de lumină, soarele călătoreşte deasupra tuturor *Milioane de flori cheamă cu miresme dulci zburdălnicia copiilor, odihna vârstnicilor, amintirile bătrânilor *Vesela natură *Soare dulce *Ploaie de miresme

2

☺VARA *Văzduh încins de arşiţa amiezii *Lanurile au culoarea aurie *Lanuri bogate, presărate ici-colo cu maci roşii *Căldură înăbuşitoare *Amiază ucigător de arzătoare *Saorele îşi cumpăneşte pe albastrul şters al cerului discul său alb de lumină topită *Soarele coborât în sacii de aur, mâine va fi pâine *Soarele strecurându-se printre stânci *Soarele răsări înfocat, vărsând parcă flăcări *Cerul de sticlă, înflăcărat usucă totul *Grânele coapte îşi sună povara *Sub coviltirul cerului trosnind căldura verii se coc roadele pământului *Pe şesurile nesfârşite, lanurile par de aur *Grânele aurii aşteaptă somnoroase secerişul *Cerul uriaş de cristal *Căldură cotropitoare *Nopţi cu cerul spuzit de stele *Marea cu valuri înspumate *Nisipul plajei fin şi argintiu *Răcoarea codrilor nesfârşiţi *Soarele s-a oprit în creştetul cerului şi de acolo dogoreşte văzduhul *E vară, pretutindenea e vară, Şi patria te cheamă să colinzi Să bei dintr-a fântânilor oglinzi Când arşiţa se tolăneşte-afară.

☺TOAMNA *Mireasmă îmbătătoare *Pâclă albăstrie *Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă *Razele palide ale soarelui *Brumă argintie *Podoabă zdrenţuită *Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de fluture *Miresme de toamnă blândă *Aer curat şi răcoros *Viforniţă păgână *Frunzele îngălbenite cad legănându-se *Ciorchini cu boabe mari şi lungi *Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un lăvicer pe deasupra căruia vântul aleargă grăbit 3

*Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor *Gutui amărui cu puf galben ca de pui *Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde *Stoluri dese *Văl de btumă argintie mi-a împodobit grădina *Norii suri îşi poartă plumbul *Porumbul tremură pe câmp *Câmpia se culcă sub ploi şi zloată *Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi, dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii viitoare *Ploaia rece şi subţire *Ceaţa lăptoasă *Dealuri zgribulite *Toamna împrăştie arome dulci şi amărui *Ţarini zdrenţuite *Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele nestemate *Toamna cea întunecată *Codrul a prins a-şi lepăda frunza *Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare *Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns *Ceaţa umedă şi deasă *Toamnă aspră ca un bici *Cer de plumb *Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri. *....rândunelele se duc,/Se scutur frunzele de nuc,/S-aşază bruma peste vii... *Frunza tânjea, se îngălbenea *Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de verdeaţă *Ierburile ascunse se clatină blând *Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite *Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară

☺ANIMALELE *Albină cu aripi de borangic *Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, albastre şi negre *Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte rigle de-un metru *Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit *Păsări singuratice *Păsări mărunte cât nuca *O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânţă *Picioruşele fragede *Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb * Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-o picătură de rouă *Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din coadă bucuros *Sălbatic, ager armăsar *Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi obosite 4

*Aripi cu foşnet de mătase veche *Ochii lupului strălucesc lacomi *Albina-cel mai mare inginer de sub cer *Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea flăcării cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu un căpşor minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe de ploaie sau de lacrimi *Se furişă pe o creangă subţire *Face o săritură pe o creangă joasă în înălţime ca şi cum puful ei de flacără s-ar desprinde şi ar pluti în sus *Inimioara ei de puişor al fagului, al pădurii şi al primăverii *Gândăcel cu mustăţile de aţă *Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie *Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de triluri şi de ecouri *Bondari catifelaţi *Libelule cu aripi străvezii *Siluete fugare ale caprelor negre *Boturile catifelate ale turmelor *Capul cu botul mic, catifelat şi umed *Blana moale, mătăsoasă *Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o săgeată *Boii sunt mici, aproape nişte viţei şi merg încet, suflând aburi groşi pe nări *Iepurii săreau ca lăcustele *Boii îl privec duios, suflete mute, poate-i înţelegeau vorbele şi îl iertau pentru loviturile pe care le dăduse până atunci *Mieii negri şi creţi bigăie subţirel *Un pui de câine lup, frumuşel, dar nevolnic încă cu una dintre urechi ascuţită în sus, cu cealaltă pleoştită *Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor *Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii *Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de aur *Pui mic şi fricos * Muget înăbuşit de durere *Zbieret adânc, sfâşietor *Lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri şi priveşte nemişcat *Veveriţa hoinăreşte ca o deşucheată, pădurea întreagă *Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată

☺ŞCOALA *Clinchetul cristalin al clopoţelului *Noutăţile ascunse între coprtele cărţilor *Sunetul vesel al clopoţelului *Lumea cărţilor *Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii *Şcoala, grădină înfloritoare *În clasă e linişte deplină 5

*Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de copii şi părinţi *Culoare strălucind de curăţenie *Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre toate *Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate, buchii mari, întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul *Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari *Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme părăsite *Că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor

☺PATRIA *Plaiurile umbrite ale munţilor *Codri deşi, adânci, nestrăbătuţi *Muşchiul e moale ca perna de puf şi izvoarele albe ca spuma laptelui *Ecouri argintii şi line ca într-un vis *Iarba grasă *Frumoasă mi-e ţara străveche, Întinsă pe munţi şi pe văi Cu fete cu flori la ureche Cu mândri şi ageri flăcăi *Pământ frumos, bogat şi darnic *Ţara râde cu râset de lumină *Codri nestrăbătuţi unde muşchiul e moale ca perna de puf *Izvoare ca spuma laptelui *Ape frumos curgătoare şi limpezi ca cristalul *Bucovina, ţinut de basm *Dulcea şi frumoasa Bucovină *Argeşul, călător fără odihnă, trece şopotind pe spintecătura văilor *Ape cu alunecări domoale *Dunărea, bătrânul fluviu-ca o panglică azurie-liniştită, largă, are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui *Delta Dunării aste un adevărat paradis la răsăritul soarelui *Dealurile şi luncile pline de frumuseţi *Bărăganul începe în pragul fiecărei case şi se termină în nori *Împărăţia holdelor şi a apelor curgând liniştite *Lacuri cu ape neînchipuit de limpezi *Şes întins în miez de vară, cu grânele aurii, aşteptând somnoroase secerişul şi mişcânduşi mustăţile lungi în somn *Din dealurile scăldate în soare, ţâşneşte murmurul izvoarelor *Pieptul de piatră al Munţilor Carpaţi *Munţii Făgăraş sunt pământul românesc cel mai aproape de cer *Vârfurile munţilor, rânduite asemenea unor cetăţi greu de cucerit *Imaginea unui apus de soare printre munţii încărcaţi de zăpadă când crestele primesc străluciri de diamant *Carpaţii cu fruntea de zăpezi *Păduri nesfârşite se înalţă între cer şi pământ 6

*Arborii sunt drepţi ca nişte lumânări care ard cu flacără verde *Magazinele cu vitrinele lor largi se scaldă în zeci de culori *Imaginea gălăgioasă a unui oraş tânăr *Sporeşte frumuseţea ţării *Vuietul molcom al vântului prin crengi *Popor harnic, cutezător şi curat *Trebuie să fim mândri de frumuseţea nemărginită a pământului nostru *Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi la nevoie cu jertfă.

Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, împlinirea datoriilor pe care le avem-adică faptele-acestea înseamnă patriotism, nu vorbele deşarte *Leagăn românesc *Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! *Tainice şi minunate glasuri măiestre *Patria este cel dintâi şi cel din urmă cuvânt al omului. *Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede şi senin e cerul! Munţii se înalţă trufaşi în văzduh, nopţile încântă auzul şi ziua farmecă văzul.

☺SENTIMENTE EXPRIMATE ÎN CUVINTE *Eram fermecaţi de atâta frumuseţe *Plini de fericire *Bucurie tristă *Mişcare neostenită *Simţământ stăruitor şi neînţeles *Chuiam de bucurie *Tremuram din toate mădularele *Roşu ca racul fiert *Îmi venea să mă ascund de ruşine *Mi-erau dragi ca lumina ochilor *Rămase împietrit *Înmărmurit de groază *Plini de încântare *Şi-a luat inima în dinţi *Inima îi bătea mai tare ca niciodată *Vocea tremurândă *Ochii în lacrimi *Pe feţele tuturor se vedea fericirea *Simţământ stăruitor de milă *Ochi îndureraţi *Ochii surâdeau de fericire *Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire din ochii lui 7

*Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a închis în sine *Îngăduitor şi tăcut *Răscolit de amărăciune *Şi-a scos focul de la inimă *Erau veseli şi lucrau cu însufleţire *Scârbit de fapta cea rea *Picături de nelinişte *Tăcerea tainică

☺LUPTA, DOMNITORUL ÎNDRĂGIT *Domnitor viteaz şi înţelept *Oaste nouă ieşi ca din pământ *Calul în spume *Călăreţ trudit *Îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau, ci după omenia lor *Dârz apărător al pământului strămoşesc *Luptător de seamă pentru realizare năzuinţelor poporului *Sabia lui fulgerătoare, pe duşmani i-a pus sub glie *Ştefăniţă se ridica ca un stejar tânăr *Neam de viteji, mândri şi netemători de moarte *Duşmani apigi *Au năvălit câtă frunză şi iarbă *Au luptat cu o îndârjire fără seamăn *Duşmanii zdrobiţi, cad ca nişte spice de securi loviţi *Turcii, spaima popoarelor, se visau cuceritorii lumii *Călăreţi cu chipul rotund şi privirea semeaţă *Pletele îi curgeau pe spatele împlătoşat ca valurile unui pârâu *Ştefan cel Mare - Soarele Moldovei *Iancu de Hunedoara - S-a stins lumina lumii *Strigătul de trâmbiţă dă de ştire să se gătească de luptă *Freamăt de arme *Pânză mişcătoare de săgeţi *Luptă oarbă, deznădăjduită *Potop de oaste *Ostaşi puţini, dar inimoşi, încercaţi în luptă, cu multă iubire de ţară şi hotărâţi cu toţii aşi da scump viaţa *Cumplită a fost lupta *Loviturile care curg ca grindina le iau văzul *Războiul bântuia de atâta amar de vreme *Tunurile lătrau a moarte zi şi noapte şi stropeau foc peste necazul soldaţilor *Rostogoliri repetate de foc, schije, gaze şi oameni care urlau, venind la măcel ziua şi noaptea *Duşmani amestecaţi cu pământul *Pierderi înspăimântătoare 8

*Duşmanii se aruncă unii spre alţii, puştile bubuie, spăngile se-nroşesc. Pe luciul de oţel al puştii se prelinge sângele

☺ELEMENTE DE PORTRET *Ochii trişti se luminează de o bucurie neaşteptată *Se uită încreţind uşor sprâncenele *Se arăta mustrare în ochii săi *Trăia singur, ca un leu îmbătrânit *Fecior alb ca spuma laptelui *Părul bălai ca razele lunii *Privire plină de duioşie şi îngrijorare *Ochi mari, gleşi, umbriţi de gene lungi *În ochii acestor oameni minunaţi strălucea bucuria unei împliniri *Priviri tinereşti *Ochii răspândesc duioşie şi blândeţe, unite cu o lăuntrică hotărâre de a învinge suferinţa *Ochi mici, albaştri mă sfredelesc cu privirea *Ochii luceau ca două mărgăritare *Păr de aramă *Obrajii roşii ca para focului *Barbă sură *Glas cântărit *Ochi blânzi şi mângâietori *Ochi limpezi ca o zare albastră *Ochi tinereşti şi curioşi *Era în privirea lui tăria omului conştient că trebuie să învingă orice greutate *Privirea ei licărea de bucurie *Faţa cu ovalul prelung *Palid, cu faţa crispată de durere *Chipul învăluit într-o lumină caldă *Chipul fericit *Zâmbetul cald de lumină *Zâmbet liniştitor *Mama zâmbi luminată *Om cu suflet ales *Priviri tăioase *Fire deschisă şi sinceră *Sprinten ca un flăcăiandru *Prieten vechi, om simplu, cu inima de aur *Are vârful limbii muiat în usturătura vorbelor de duh şi gura poleită cu legende *Rău cum e fierea *Ager la minte şi harnic *Om simplu ca în făţişare *Rumen la obraz *Obraji pârliţi de soare *Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies scântei 9

*Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor cu mişcări largi şi fine *Mâinile mamei m-au vrăjit *Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a învăţat să mergi, să râzi, să vorbeşti *Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi ondulat, visător, hotărât *Tânc bălănel, cu capul mare şi privirea sfioasă *Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe *Ochi blânzi şi mângâietori *Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare *Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi foarte vesel *Om în floarea vârstei *Umeri laţi şi puternici *Mâini puternice cu degete prelungi şi pline de nerăbdare *Femeie subţire, puţin încruntată, cu mâinile micuţe, atârnând stinghere *Mic şi îndesat *Privire senină *Naltă, uscăţivă *Părul alb şi creţ

☺FENOMENE ALE NATURII *Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri *Norii greoi nu au astâmpăr *Bulgărele de aur scăpătase de amiază *Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ *A răsărit soarele, razele lui aleargă spre pământ *O linie de foc brăzdează cerul *Picături mari şi rare *Perdea de apă *Cerul se înseninează *Florile-şi scutură capetele ude *Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii *Un tunet răzleţ răscoli clocotitor nemărginirile rotunde *Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie furtuna *Artileria cerească *Fulgere puternice spintecă văzduhul *Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul *Zbuciumul codrului se potoli *Muzica împărătească a vântului de pe culmi *Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare de vânt *Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi deznodat toate baierile cerului *Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz *Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu usturător în pieptul şi umerii lor *Soarele scăpătă după culme *Întunecime viorie *Vântul nu mai clătina nici o frunză *Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului 10

*Ploaia curgea tot mai densă *Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de apă. Răpăitul ploii a încetat *Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul *Cea dintâi rază străpunse văzduhul *Negurile se lasă predeluind zările *Noapte lucie pe o lume ca din poveşti *Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de danţ *Lumina se cerne din ce în ce mai densă *Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri *Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi *Cerul era greoi ca de bumbac

11