Catalog De Basm 2020

CATALOG DE BASM 2 0 2 0

Ilustrație de Irina Maria Iliescu

CUPRINS Scriitori De Basm/ Bio / Prezentare cărți/ Fragmente din poveștile noastre

0 3 Cuvânt înainte

04 09 14 19

Cristina Andone Flavius Ardelean Lavinia Braniște Simona Epure

24 28 33 38

Brîndușa Luciana Grosu Claudia Groza Lazăr Laura Grünberg Andreea Iatagan

43 48 52 57

Iulia Iordan Irina-Anca Mureșan Victoria Pătrașcu Sînziana Popescu

62 66 71 76

Cristina Beatrice Preda Adina Rosetti Francisca Stoenescu Carmen Tiderle

8 1 Nesupusele - prezentare 8 2 Mulțumiri

Cuvânt înainte „De Basm” înseamnă o mână de oameni îndrăgostiți de

celor 16 autori români așteaptă să fie descoperite,

povești. O patrie unde scriitorii visează cu ochii deschiși

explorate și, de ce nu, traduse în cât mai multe limbi

și scriu povești care să bucure copiii.

pentru a ajunge la cititorii din toată lumea. Ne dorim să punem astfel o cărămidă la construirea unui Incubator

În lumea oamenilor mari, „De Basm” își propune să

„De Basm”, o platformă colaborativă care să reunească o

promoveze cât mai eficient literatura națională

comunitate în jurul unui interes comun: literatura

contemporană pentru copii și adolescenți, să

pentru copii.

construiască un spațiu comun de creație și reflecție pentru creatorii de povești. Ne dorim să ajungem

Catalogul pe care urmează să-l răsfoiți pune sub lumina

deopotrivă în zone defavorizate din punct de vedere

reflectoarelor noutățile literare autohtone, care cel mai

cultural, cât și pe piața internațională de profil.

adesea nu se bucură de vizibilitatea meritată. Sperăm ca acest demers să fie de folos tuturor celor interesați de

Catalogul „De Basm” reunește prezentările celor 16

literatura română pentru copii: scriitori, ilustratori,

membri ai asociației, a titlurilor recent publicate, plus

editori, librari, bibliotecari, traducători și, nu în ultimul

câte un fragment reprezentativ din cărțile lor. Din

rând, institute și organizații culturale care pot ajuta la

Regatul Timpului până pe Tărâmul lui Andilandi sau în

promovarea poveștilor made in România.

lumea magică a lui Zuralo și Zurali, de la tabăra din vulcanii noroioși a lui Rostogol, purcelușul-poet, până

Mai multe despre proiectele asociației găsiți pe pagina

la ploaia curcubeu a libelulei Carla și apoi, hop, către

www.debasm.ro, unde vă invităm să ne urmăriți. Și

un selfi cu elfi, ori spre căutarea bătrâneții fără tinerețe,

acum, să-nceapă poveștile!

călătorind neîncetat printre ierburi și lumină până hăt departe, în fantasticul oraș Mecanopolis, poveștile

Echipa De Basm

CRISTINA ANDONE Date de contact E-mail: cristina.i.andone@gmail.com

Cristina Andone este scriitor, trainer de creativitate și activist educațional. Cărțile ei au fost vândute în 160.000 de exemplare. La editura Univers a lansat, pe 1 aprilie, primul ei roman – „Plec”. Scris într-un stil alert, plin de umor, „Plec, roman cu publicitari, măgari și umbre”, este, de fapt, o poveste despre cum să-ți dai demisia dintr-o corporație. La aceeași editură a mai publicat și antologiile „Cum e să fii fată” și „Nesupusele”, în două volume, precum și proiectele educaționale „Școala banilor bine-crescuți” și „Cartea bunătății”.

La editura Nemi a lansat colecția „Povești din Pădurea Muzicală”, prin care și-a propus să îi împrietenească pe copii cu muzica clasică. A participat la „Târgul de Carte de la Göteborg”, „Salon du Livre Paris”, „Festivalul TIFF Cluj”, „Bookfest”, „Gaudeamus”, „Șotron – Iași” și a ținut ateliere de poveste în tramvai, pe trotuar, în palate vechi, precum Cantacuzino, Cesianu–Racoviță, ICR Bucuresti, ICR Stockholm, în capela unui castel părăsit la Bontida, în librării, galerii de artă, biblioteci naționale sau județene, iaurtării, școli, grădinițe. Da, este un povestitor împătimit.

Până în 2030 are contracte semnate pentru încă 20 de cărți, între care 18 titluri pentru copii, un roman despre revenire – „Carusel” – și o colecție de nuvele.

Vivaldi și cele 4 anotimpuri

Beethoven și furtuna de sunete

Colecția „Povești din Pădurea Muzicală” reprezintă o serie de povești pentru copii scrise de Cristina Andone, ale căror personaje principale sunt cei mai mari compozitori ai lumii. Cărțile, original ilustrate de Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu, îi vor „împrieteni” pe copii cu muzica clasică, oferindu-le, într-un mod accesibil, informații esențiale pentru cultura lor generală.

Beethoven e protagonistul acestui nou volum, iar furtuna lui muzicală se desfășoară între appassionato, energico și eroico. Și această poveste împletește de o manieră prietenoasă informațiile serioase cu aventuri din Pădurea Muzicală, aducând copiii mai aproape de universul muzicii clasice.

Text: Cristina Andone Ilustrații: Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu Vârsta recomandată: 8-10 ani Anul apariției: 2018 Format: Hardcover, H: 27.5cm | l: 23cm Nr. de pagini: 80 ISBN: 9786067589627 Editura NEMI – Grup Editorial NEMIRA

Text: Cristina Andone Ilustrații: Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu Vârsta recomandată: 8-10 ani Anul apariției: 2020 Format: Hardcover, H: 27.5cm | l: 23cm Nr. de pagini: 56 ISBN: 9786064307170 Editura NEMI – Grup Editorial NEMIRA

Paganini și capriciile magice

Mozart și curcubeul muzical

Un volum nou ce completează colecția binecunoscută a Cristinei Andone, „Povești din Pădurea Muzicală”, este „Paganini și capriciile magice”, care ni-l aduce în centrul poveștii pe inegalabilul violonist și compozitor Paganini, mereu nedespărțit de vioara sa dragă – Il Cannone. O călătorie muzicală jucăușă, la capătul căreia copiii vor afla ce e acela un pizzicato, dar și care e rețeta unui capriciu vanilat.

Spiridușul Mozart e poate cel mai jucăuș și cel mai viu dintre toate personajele din „Povești din Pădurea Muzicală”. Între Marșul turcesc și Mica serenadă se întind o serie de aventuri, care îmbracă în haine de poveste viața și opera unuia dintre cei mai mari compozitori ai lumii.

Text: Cristina Andone Ilustrații: Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu Vârsta recomandată: 8-10 ani Anul apariției: 2019 Format: Hardcover, H: 27.5cm | l: 23cm Nr. de pagini: 64 ISBN: 9786064306197 Editura NEMI – Grup Editorial NEMIRA

Text: Cristina Andone Ilustrații: Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu Vârsta recomandată: 8-10 ani Anul apariției: 2020 Format: Hardcover, H: 27.5cm | l: 23cm Nr. de pagini: 56 ISBN: 9786064307187 Editura NEMI – Grup Editorial NEMIRA

Mozart și curcubeul muzical–FRAGMENT Allegretto a deschis ochiul drept. Apoi pe cel stâng.

– Nu vreau să dorm la prânz! Țop! a sărit el din culcuș.

Sau să spun… zopf? și-a spus și a pufnit în râs. În fața lui, pe perete, se afla înrămat un tablou nou, cu un iepuraș purtând o perucă pudrată, prinsă la spate în ceea ce se numea Zopf.

– Nu râde! s-a auzit prin ușă vocea lui Mozart din camera de compus. Zopfsmusic se mai numește muzica aceea simplă, veselă, cu niște înflorituri lejere ca…

– Da, ca niște chifle împletite, ca niște codițe nereușite… a zis iepurașul și a ajuns din trei țopăieli lângă spiriduș.

Mozart l-a mângâiat pe cap.

– Știu că nu-ți place portretul cu codiță de lângă pat.

– Zopf-portretul, vrei să spui. Nu, nu-mi place. Arăt ca un iepure murat.

– Ei, gata, Allegretto… i-a spus spiridușul cu un zâmbet bun. Am nevoie de liniște. Compun.

– Gata, Mozart! Am nevoie de liniște. Compun!!! i-a spus iepurașul demn și s-a dus către dormitor.

S-a așezat la masa de lângă fereastră. Și s-a pus pe așteptat. A luat o bomboană fondantă. Două cireșe confiate. Trei bucăți de ciocolată cu lapte. Și acum? s-a întrebat el descurajat. Cum să compună cu adevărat?

Ar vrea să scrie pe partitură ca Mozart, a la leggero, așa, ușor și fără griji. Să îngâne câteva note, să meargă apoi la pian să vadă dacă-i bun un acord…

– Asta e! și-a spus Allegretto. Am nevoie de Acord și de prietenii lui șoricei. Cling-cling-cling! a sunat el din trei clopoței.

Trebuie să știți că Mozart avea niște prieteni de nădejde care locuiau lângă cuptor și veneau bucuroși când erau chemați în ajutor. Hai să-i prezentăm pe rând! Arpegio: un șoricel alb, harnic și ordonat. Basso Albertino: un șoricel gri, mereu agitat. Acord: un șoricel rotofei, politicos, așezat.

– Da, da, să o luăm pe rând, a spus Arpegio, cel căruia nu îi plăcea să sară peste nicio notă plăcută sau… fel de mâncare. Pentru cântecelul tău, dragă Allegretto, uite un arpegiu vesel, dulce–vanilat, numai bun de cântat: do-mi-sol, do-mi-sol. Pentru mâna stângă, firește.

– Oh, dar sună cam plictisitor. Parcă-i un hamster începător. Care aleargă mereu în cerc, încântat, a spus Basso Albertino, șoricelul gri, puțin săltat. Hai să ne jucăm puțin cu notele acestea, bine?

– Dar ordinea este foarte limpede: jos-mijloc-sus, jos-mijloc-sus. Do-mi-sol, do-mi-sol… da, da, cântă așa, nu te lăsa! spune Arpegio către iepurașul care se așezase la pian și încerca arpegiul cu mâna stângă.

– Notele sunt bune, sigur, dar cântă-le în ordinea care mi se pare mie potrivită: jos-sus, mijloc-sus, a zis șoricelul Basso Albertino și a început să țopăie ca totul să fie clar. Jos, pe dușumea. Și țop, pe masă. Țop, pe scaunul cu un fir de mătase dus. Țup, din nou pe masă, sus.

– Țup-cum? s-a mirat iepurașul, iar mustățile lui s-au arcuit de-ndată a semn de întrebare, puțin înmuiate în ciocolată.

– Ei, nu te speria, i-a spus Basso Albertino. E simplu, zău așa. Do-sol-mi-sol. Do-sol-mi-sol.

– Bine, e clar, s-a bucurat iepurașul. Îmi place mult cum sună. Deci avem compoziția pentru mâna stângă, e chiar bună. Dar cu mâna dreapta… ce să fie? Da, da știu: ne trebuie o melodie. Să-mi amintesc ce spunea Mozart: o melodie sună ca o întrebare care va primi un răspuns. O să urce și apoi o să coboare.

– Ai putea scrie întrebarea aceasta ca pe un arpegiu: do, mi, sol? îi propune șoricelul Arpegio, sfătos, care,

iată, măcar acum spera să fie de folos.

FLAVIUS ARDELEAN Date de contact E-mail: flavius@flaviusardelean.com Website: www.flaviusardelean.com

Flavius Ardelean este scriitor, muzician, trainer autorizat și coach de scriere creativă și creativitate, membru afiliat al „Horror Writers Association” și „De Basm”. Este autorul romanelor „Îmblânzitorul apelor” și „Noumenoir”, al volumelor de povestiri „Acluofobia” și „Bizaroproze” și creatorul seriei „Miasma”. A câștigat două Premii Colin pentru literatură fantastică, iar prima sa carte a fost nominalizată la Festival du Premier Roman din Chambéry, Franţa.

Pentru romanele sale din ciclul „Miasma” a fost nominalizat de două ori consecutiv la Premiul Tânărul Prozator al Anului în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, București. Romanele sale pentru copii, „Bezna” (Polirom, 2018) și „Mecanopolis” (Polirom, 2019) au fost nominalizate la premiul Cartea Anului în cadrul Galei Premiilor Anului în Cultură la Brașov.

Bezna

Mecanopolis

Când Bezna pune stăpânire pe întreg ținutul, copiii sunt salvați și aduși la conacul lui Arnim von Veltheim, singurul loc neatins de ceața vâscoasă și periculoasă.

Căci copiii nu sunt niște copii obișnuiți, ci Povestitori cu har, adunați la un loc pentru a alunga Bezna din lume.

Seară de seară, ei se adună la îndemnul lui Arnim și dau naștere Luminii, citind în imensa Bibliotecă din cărți culese din toate colțurile lumii. Însă când Ardei și cățelul său credincios, Iute, ajung la conac, descoperă că nimic nu e ceea ce pare și că harul lor de povestitori e un cuțit cu două tăișuri.

Monștri, aventuri, mistere – „Bezna” este o poveste despre prietenie și curaj, despre răul deghizat în bine și despre binele cu chip de rău; o carte despre puterea cuvintelor și despre magia basmelor.

Oliver (sau Ollie, cum îi spun prietenii) este pasionat de rock și cântă la chitară, la fel ca tatăl lui, dispărut într-un accident de motocicletă cu câțiva ani în urmă. Ollie trăiește acum cu mama și cu sora lui și are un singur prieten, cu care deseori se ascunde de Tommy Lamă Ramirez, bătăușul școlii. Dar, într-o răfuială cu Ramirez, Ollie leșină și se trezește într-un univers magic, lângă fantasticul oraș Mecanopolis. Împreună cu noii săi amici, scheletele din formația „The Bones”, Ollie pleacă la drum să salveze orașul de monstrul O Mie și Una de Lame și să-și găsească tatăl în Lumea de Sub Camion.

O aventură fantastică în care Ollie va întâlni Turbărici, un neam de șobolani goniți din subterane și acarieni de praf înțelepți ce poartă secretele lumii, Mașinomonștri și schelete ce cântă rock, totul într-un oraș mecanic misterios din Lumea de Sub Camion.

Text: Flavius Ardelean Ilustrator: Ecaterina Gabriela Vârsta recomandată: 10 + Format: Paperback, H: 20cm | l: 13cm Anul apariției: 2018 Nr. de pagini: 200 ISBN: 9789734676057 Editura Polirom Junior

Text: Flavius Ardelean Ilustrator: Ecaterina Gabriela Vârsta recomandată: 8 + Anul apariției: 2020 Format: Paperback, H: 20cm | l: 13cm Nr. de pagini: 224 ISBN: 9789734679805 Editura Polirom Junior

Bezna - FRAGMENT Nimeni nu și-a dat seama cum s-a întâmplat. Puteai să

A venit pe nebănuite și părea hotărâtă să rămână. Era

fii la piață, cumpărând cartofi și roșii și Bezna să se

ca un aer dens și lipicios, negru și cam urât mirositor,

furișeze printre tarabe și să te învăluie. Puteai să fii la

ca și cum cineva ar fi turnat cafea peste aerul curat al

teatru și până să cadă cortina să plutești deja prin

oamenilor și ar fi acoperit totul cu întuneric. Și, tot ca

miezul dens și pufos și lipicios și negru al Beznei.

un zaț de cafea, o substanță grunjoasă și lipicioasă

Puteai să fii la școală și cerneala din stilou să curgă fără

plutea prin Beznă și se lăsa peste orice lucru sau ființă.

oprire, inundând clasa cu Beznă apărută parcă de

Odată învăluiți de Beznă, oamenii pluteau prin ea cu

peste tot și de nicăieri. Puteai să dormi și să nu te mai

mintea pierdută, incapabili de a spune ceva sau de a

trezești niciodată, plutind cu tot cu pat prin odaie,

face ceva. Unii dintre ei se auzeau gemând ca de

poate chiar alunecând printre perdele pe geam afară,

departe, alții se auzeau plângând, dar, cu fiecare oră

prin străzi scufundate în Beznă. Puteai să strigi, văzând

care trecea, zgomotele erau din ce în ce mai puține.

Bezna de departe, dar viteza cu care dădea buzna era

Bezna s-a lăsat în acea zi la primele ceasuri ale

atât de mare, încât strigătul îți rămânea blocat în

dimineții și a cuprins tot ținutul până după-masă.

gâtlej într-un urlet mut fără sfârșit. Căzând ca o pătură

Seara nici nu mai conta, căci totul era întuneric. O

grea și întunecată, Bezna se lăsa peste toate și se

noapte eternă în care nimic nu se mai auzea și nimic

strecura prin orice ungher și se lungea sub orice pat

nu se mai urnea.

și se cocoța pe orice dulap și înghițea orice clădire, cât de mică sau mare.

Mecanopolis – FRAGMENT Când Ollie deschise ochii, nu recunoscu nimic în jur. Îl

și tot felul de alte forme metalice pe care Ollie nu le

dureau toate oasele, dar măcar nu părea să fie vreunul

putea descifra prea bine. Deși cerul de fier era departe,

rupt. Se ridică de pe asfaltul străzii. Era confuz – capul

tot apăsător se simțea, iar în acea clipă băiatul avu un

încă îi mai vâjâia un pic și vederea parcă îi era ceva mai

gând ce-i făcu inima să-i bată și mai tare: ajunsese în

tulbure. Dar unde erau ceilalți? Gașca lui Tommy Lamă

Lumea de Sub Camion!

Ramirez dispăruse și nu mai era nici urmă de Bobby.

O rupse la fugă spre barul din apropiere și intră. Se opri

În plus, unde se afla? Se uită în jur și nu recunoscu locul.

în prag, pentru că nu se așteptase la așa multă lume:

Stătea într-un câmp pustiu, străbătut de la un orizont la

dintr-un capăt în celălalt al barului înghesuit se afla o

altul de o autostradă. Pe alocuri se zăreau mici lacuri cu

sumedenie de indivizi stranii.

apă întunecată ce-i aminteau de bălțile de sub

Cei mai mulți erau o combinație între oameni și roboți,

camioane. Undeva, în față, abia se putea desluși

purtau plăci metalice în unele părți ale corpului, iar

conturul unui oraș gri cu turnuri înalte, iar undeva mai

din cap le ieșeau cabluri și le intrau în burtă, alții aveau

la stânga lui, o mică clădire pe care scria CAFE BAR

degete mecanice, ba unii aveau ochi strălucitori din

MOTEL.

leduri roșii sau verzi. Alții nu erau deloc așa: păreau

Făcu câțiva pași și își dădu seama că purta ceva în

mai degrabă de pe altă planetă. La o masă din colț,

spate. Era o husă de chitară. Ce straniu! Nu își luase

unele persoane cu cap de coral purtau câte un borcan

chitara de acasă. Deschise husa și recunoscu

pe umeri și vorbeau prin bile de aer ce se spărgeau la

instrumentul: era chiar chitara lui, cea pe care o primise

suprafața apei, câteva mese mai încolo niște omido-

moștenire de la tatăl său.

lăcuste păreau fie să se certe, fie să râdă – lui Ollie îi era

Apoi ridică ochii și se uită la cer: în loc de albastrul

greu să se decidă. Mai erau însă și roboți obișnuiți, erau

cerului presărat cu nori, totul era o placă gigantică de

chiar chelnerii și barmanul și, printre ei, pe alocuri,

metal îndepărtată, încât abia se zăreau țevile și elicele

câte un om rătăcit și scufundat în gânduri.

LAVINIA BRANIȘTE Date de contact E-mail:lavinia.braniste@gmail.com

Lavinia Braniște s-a născut în 1983, la Brăila. A studiat limbi străine la Cluj-Napoca și București. A debutat în 2006 cu volumul de poezii „Povești cu mine” (Paralela 45), după care au urmat volumele de proză scurtă „Cinci minute pe zi” (Casa de Pariuri Literare, 2011) și „Escapada” (Polirom, 2014). Primul său roman, „Interior zero”, a apărut în 2016 la editura Polirom și a fost tradus în germană și polonă și adaptat pentru scenă atât în România, cât și în Germania. Al doilea roman, „Sonia ridică mâna”, a apărut în 2019, la aceeași editură. Ambele romane au luat Premiul Nepotu’ lui Thoreau pentru cea mai bună carte de proză a anului.

Lavinia scrie și literatură pentru copii. Din seria cu porcușorul Rostogol, ilustrată de Andrei Măceșanu, au apărut la editura Arthur trei volume: „Rostogol merge acasă” (2016), „Rostogol păzește pepenii” (2017), „Rostogol și vulcanii noroioși” (2018). A mai publicat un volum de povestiri, ilustrat de Oana Ispir, „Duminică și alte povestiri cu Iosifel” (Arthur, 2019) și câteva albume: „Jungla lui Toco” (Cartier, 2017, ilustrații de Anca Smărăndache), „Melcușorul” (Cartier, 2018, ilustrații de Veronica Neacșu) și „Anatol și Gregor la aeroport” (Vlad și Cartea cu Genius – Grupul Editorial ART, 2018), ilustrații de Oana Ispir. „Rostogol merge acasă” și „Melcușorul” au fost incluse în catalogul White Ravens în 2017, respectiv 2019.

Lavinia a lucrat ca profesoară de limbi străine și traducătoare. A tradus din engleză, franceză și spaniolă peste patruzeci de cărți, majoritatea pentru copii. După apariția primului roman, s-a dedicat scrisului. În prezent locuiește în orașul natal, Brăila.

Melcușorul

Anatol și Gregor la aeroport

Melcușorul e supărat. E ziua lui, dar niciun cadou din lume nu-l poate înveseli. Cel mai mult și mai mult își dorește s-o vadă pe mama, care lucrează peste șosea.

Cum să treacă drumul? Miriapodul Centiped, fost general de armată și prieten cu Moșumelc, are o idee teribilă.

Așa mic cum e, elefănțelul Anatol e mare campion la șah.

Părinții și frățiorul Gregor sunt tare mândri de el, și când vine vorba să participe la un concurs important, se hotărăsc să meargă toți, cu mic, cu mare. Dar peripețiile se țin lanț: pe Anatol îl sperie călătoria cu avionul, în aeroport e o debandadă totală, tatăl elefant abia încape prin scannerul de securitate, Gregor se smiorcăie că nu mai are suc și, colac peste pupăză, cei mici se tot cer la baie. Unde mai pui că, în zbenguiala lui, Gregor se mai și pierde de familie.

Text: Lavinia Braniște Ilustrații: Veronica Neacșu Vârsta recomandată: 5 + Format: Hardcover, 20 x 16 cm Anul apariției: 2017 Nr. de pagini: 32 ISBN: 9789975862530 Editura Cartier – Colecția Codobelc

Text: Lavinia Braniște Ilustrații: Oana Ispir Vârsta recomandată: 4 + Format: Paperback, 27 x 24 cm Anul apariției: 2018 Nr. de pagini: 40 ISBN: 9786067884470 Editura Vlad și Cartea cu Genius – Grupul Editorial ART

Rostogol și vulcanii noroioși

Duminică și alte povestiri cu Iosifel

După ce o vară întreagă a păzit pepeni pe câmp, acum Rostogol stă singur în grădină. Și porcușorul nostru începe să scrie poezii. Îi ies atât de bine, încât primește un loc într-o tabără de creație în apropiere de vulcanii noroioși. Te-ai aștepta ca într-o astfel de tabără copiii să umple pagini întregi cu versuri. Nu e cazul: Rostogol ar vrea să se bălăcească în glod toată ziua, ariciul Păducel, ursuz din fire, ar fi preferat să rămână acasă, iar cârtița Șobo stă mai mult pe sub pământ mâncând râme.

Noroc că rața Grațian le-a pregătit și o vânătoare de comori, care le dă prilejul să-și exerseze aptitudinile sociale și să lege prietenii.

În fiecare dintre cele cinci povestiri din acest volum iam dat lui Iosifel ceva din mine. Mirarea lui în fața unor cuvinte pe care le aude prima oară e mirarea mea din copilărie în fața lumii. Din fericire, încă îmi amintesc destul de clar confuzia și apoi fascinația cu care se limpezeau lucrurile. De fiecare dată când scriu pentru micuți, se întâmplă ceva miraculos: devin un copil preocupat de soarta șoarecelui din podea, un pui de elefant rătăcit în aeroport sau un porcușor care scrie conștiincios poezii, fiindcă așa l-a instruit profesorul său. Toate vin din trecutul meu. Și cu fiecare din aceste povești, eu mă reconstruiesc pe mine.

– Lavinia Braniște

Text: Lavinia Braniște Ilustrații: Andrei Măceșanu Vârsta recomandată: 6 + Format: Paperback, 20 x 16 cm Anul apariției: 2018 Nr. de pagini: 128 ISBN: 9786067883664 Editura Arthur – Grupul Editorial ART

Text: Lavinia Braniște Ilustrații: Oana Ispir Vârsta recomandată: 7 + Format: Hardcover, 19 x 15 cm Anul apariției: 2019 Nr. de pagini: 112 ISBN: 9786067886375 Editura Arthur – Grupul Editorial ART

Rostogol păzește pepenii – FRAGMENT Departe, dincolo de câmp și dincolo de Ciuliniș, la marginea șoselei străjuite de plopi, micul câine Bobus păzea un maldăr de pepeni care sosiseră în ziua aceea cu camionul.

Erau pepeni uriași, verzi și vărgați și cu miezul roșu, plin de zahăr. Bobus se aciuase pe lângă șosea de la începutul verii, de când ai lui plecaseră la muncă în alt sat și rămăsese singur în curtea gării de provincie. Dar, de prin iunie, la marginea șoselei începuseră să apară umbrele și lădițe de legume și fructe, ba uneori saci întregi, iar acum, de când cu pepenii, chiar munți.

Cel mai mult și-ar fi dorit să ajungă la stupină. Auzise el vorbindu-se despre o remorcă plină de stupi, așezată frumos în apropierea unui pâlc de salcâmi, cam la o jumătate de zi de mers pe jos în pas de câine rătăcit. Și în fața remorcii, la șosea, era o măsuță pliantă plină de borcănele cu miere galbenă și fină, care era minunea minunilor, din moment ce până și urșii și-ar fi pus viața în pericol ca să bage laba într-un borcan.

Lui Bobus îi spusese maică-sa, înainte să plece, că acum e mare și se descurcă singur, fiindcă are în el o putere de urs. Bobus era mic, blănos și maro și

tremura tot când mama l-a lins cu limbuța pe cap și șia luat rămas-bun, însă vorbele ei i-au dat cu adevărat o forță specială, deși nu-i era prea clar la ora aceea ce este un urs.

Apoi a tot auzit povești în stânga și-n dreapta și și-a dat seama că urs e ceva ce-ai vrea să fii, negreșit, fiindcă urșii sunt mari și tari, nu se pune nimeni cu ei, iar puiul de urs poate sta cu mama până la patru ani.

Deci clar, voia să fie urs! Atât de urs cât putea fi un câine.

Mama îi trimitea pachete cu pâine, coji de salam și alte bunătăți, iar Bobus, învățat de mic cu greutățile, mânca puțin și restul îngropa în pământ cu tot cu pungă. În iulie, de ziua lui, când a împlinit un an câinesc, a primit de la mama un oscior metalic agățat de o sfoară, și pe oscior o inscripție pe care el n-a înțeles-o niciodată, fiindcă nu fusese deloc la școală, dar despre care și-a imaginat că e numele lui. Purta osciorul la gât mândru nevoie mare și i s-a părut că acesta a avut un cuvânt greu de zis atunci când a fost acceptat să stea la marginea șoselei, lângă o umbrelă anume, și să păzească mormanele de pepeni care erau aduse acolo.

Fiindcă nu era un câine oarecare, ci un câine cu o identitate recunoscută și de alții. În ziua toridă în care a primit cel mai mare transport, după ce pepenii au fost așezați frumos unul peste altul și camionul a plecat să-și vadă de-ale lui, Bobus își luă în serios, ca de obicei, rolul de paznic. Dădu roată mormanului, amușină și se întrebă a mia oară ce gust au pepenii de e lumea atât de leșinată după ei. Și încă ceva ce n-ar trebui să spunem, Doamne iartă-ne, dar asigurându-se că nu-l vede nimeni, își alese un pepene mai din margine, ridică un picior și trase un jet ca să-l însemneze, deși jet e mult spus, trase acolo vreo trei picături, cât să-l marcheze cu mirosul lui.

Apoi se așeză vigilent cu spatele la șosea și cu fața spre grămada uriașă de fructe. Gândurile îi fugeau întruna la borcănelele de miere în care ar fi băgat și el laba, ca un urs adevărat, și chiar când își imagina unul mare de tot, de opt sute de mililitri, pe care l-ar fi îngropat bine întrun loc numai de el știut, un pepene din vârf se mișcă și o luă la vale, apoi încă unul și încă unul.

Bobus sări cât colo și începu să latre, iar din vârful mormanului își scoase botul ceea ce părea a fi nici mai mult nici mai puțin decât un pepene viu, cu un cap roz, doi ochi mici și negri și un nas ciudat în care era imposibil să te scobești cu ușurință.

SIMONA EPURE Date de contact E-mail: simepure40@yahoo.com

Simona Epure este absolventă a facultății de drept și a început să publice cărți pentru copii în anul 2014.

Cărțile ei sunt potrivite, în general, copiilor preșcolari: rime vesele, poezii și povești în versuri. Prin textele sale, îi îndeamnă pe cei mici să exploreze și să descopere natura, să se amuze, să mănânce sănătos, dar, mai ales, să se joace. Afară, în aer liber, cu mult curaj, căci numai așa vor rămâne cu amintiri prețioase.

Dintre cărțile ei, le amintim pe cele mai cunoscute: „Ghici, ghici ce-i aici?”, „Sofia și pisoiul Miau”, „Povestea celor trei vrăjitoare toante” și „Literele vesele”. Cȃteva dintre premiile obținute de Simona Epure ar fi: Premiul al III-lea la Secțiunea Volume Publicate – Festivalul Național de Poezie Satirico-Umoristică „Ion Budai-Deleanu” (Geoagiu, Județul Hunedoara, 2016), Premiul Special al Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga” Alba – Festivalul Internațional de Literatură Umoristică și Grafică Satirică „ALB UMOR”, (Alba Iulia, 2016), Premiul al III-lea la Concursul Național „Ion Creangă” al Muzeului Literaturii Române (Iaşi, 2018), Premiul I la Concursul Național „Ion Creangă” al Muzeului Literaturii Române (Iași, 2019) și Premiul cel mare la „Incubatorul de povești colorate" (București, 2019).

Povestea celor trei vrăjitoare toante

Urecheatul sașiu și lupul sur

O poveste în versuri, amuzantă și cu un final neașteptat, în care cele trei personaje principale, vrăjitoarele Nalta, Scunda și Zurlia, au afecțiuni sau preocupări omenești – una suferă de reumatism, alta are pasiuni culinare, iar una îndeletniciri de parfumier.

Toate acestea aduc povestea în real, fără a distruge însă mitul vrăjitoarei. Vrăjitoarea cândva rea și de temut, acum se poate regăsi în arhetipul femeii moderne.

Povestea a fost pusă și în scenă, în mai multe rânduri, spre deliciul celor mici.

O poveste cu mult umor și ritm, scrisă sub forma unui jurnal, ca un subterfugiu literar, în care autoarea nu își asumă veridicitatea întâmplărilor povestite, ci le relatează ca și cum au fost citite în acel jurnal scris de un mic raton. Narațiunea este presărată cu pasaje în versuri ce „rup” în mod neașteptat povestea, din loc în loc, astfel încât cititorul este nevoit să își canalizeze toată atenția asupra firului narațiunii pentru a nu ieși de pe traiectoria poveștii. Mesajele sunt multiple: nimeni nu trebuie să renunțe niciodată, în orice situație s-ar afla, apoi că, prin istețime și curaj putem răzbi și, nu în ultimul rând, nimeni nu are dreptul de a ne hotărî soarta. Partea inedită a acestei povești constă în cele două epiloguri ale sale, care dau posibilitatea cititorilor de a-l „pedepsi” sau nu pe personajul negativ al cărții. (Premiul al III-lea la Concursul Național „Ion Creangă”, Iași, 2018.)

Text: Simona Epure Ilustrații: Diana Pandelea (Tivu) Vârsta recomandată: 5-11 ani Format: Hardcover, 23,5 x 18,5 cm Anul apariției: 2016 Nr. de pagini: 32 ISBN: 9786066833172 Didactica Publishing House

Text: Simona Epure Ilustrații: Diana Tivu Vârsta recomandată: 6-11 ani Format: Paperback, 23,5 x 16,5 cm Anul apariției: 2019 Nr. de pagini: 40 ISBN: 9786066839297 Didactica Publishing House

Întâmplări cu trei pisici – Miau, Miorlau și Miaunici

Ghici, ghici, ce-i aici?

Volumul conține mici întâmplări în versuri, având drept protagoniști trei pisoi: Miau, Miorlau și Miaunici. Aceștia trec prin diverse peripeții, descoperind pe rând ce e un șoricel, o rață sau un arici, un fluture sau o broască.

Cartea este plină de duioșie, iar trăsăturile necuvântătoarelor sunt surprinse cu atenție și dragoste de către autoare, dar mai ales cu mult umor.

Carte cu ghicitori în rime, ilustrate în mod foarte atractiv.

Ghicitorile conțin și indicii pentru răspunsuri, ajutându-i pe cei mici în dezlegarea lor, și îi provoacă pe copii nu numai să găsească răspunsurile corecte, ci chiar să încerce să născocească, la rândul lor, noi ghicitori. Cartea este un bun suport în grădinițe, oferindu-le educatoarelor posibilitatea de a ține ateliere cu ajutorul acesteia.

Text: Simona Epure Ilustrații: Alexia Udriște Vârsta recomandată: 3-6 ani Format: Hardcover, 25 x 20 cm Anul apariției: 2019 Nr. de pagini: 40 ISBN: 9786063344527 Editura Litera

Text: Simona Epure Ilustrații: Cornelia Revulets Vârsta recomandată: 3-7 ani Format: Paperback, 17 x 23 cm Anul apariției: 2018 Nr. de pagini: 42 ISBN: 9786066837545 Didactica Publishing House

Urecheatul sașiu și lupul sur –FRAGMENT Între timp, lupul devenise din ce în ce mai furios din

Lupul îți pierduse cumpătul din cauza foamei, dar furia

cauza foamei pe care o simțea tot mai mare, dar și

îl cuprinsese mai mult la gândul că ajunsese bătaia de

pentru că se simțea păcălit de supușii săi: „Aceștia și-

joc a supușilor. Oare cum se va sătura el cu acest

au încălcat promisiunea față de mine, prin urmare vor

iepure slab și prăpădit, care mai avea și o uitătură

plăti scump această îndrăzneală!”, se gândea el cu

strâmbă? Sigur, în burtă asta nu va mai avea vreo

cruzime. Într-un târziu, ajunse și iepurele la vizuina

importanță! Dar așa, măcar din principiu, lupul se simți

lupului. Cu inima strânsă de teamă, iepurele dădu să

jignit de ofranda sașie care se afla acolo, drept în fața

se prezinte lupului impunător:

lui:

– Eee-euu sss-suunt Rr-rii-lă cel Sss-aa-şş-iiuuu! se bâlbâi el de teamă și de emoție, iar privirea îi deveni și

– Alt iepure nu au găsit

mai sașie decât de obicei. Și, șii am-am v-v ve-nit să-

Decât pe-acesta pricăjit?

să...

Lupul flămând jignit răcni:

Disprețuitor și plin de uimire față de atâta naivitate,

– Prea aspru îi voi pedepsi

lupul răcni la bietul iepure din toți rărunchii:

C-au vrut să-și bată joc de mine!

– Știu prea bine de ce ai venit! După ce că ești slab ca o umbră, ai mai și întârziat! Drept pedeapsă, mâine voi mânca toți iepurii din pădure!

Prea bine minte mă vor ține!

(Al patrulea extras din Jurnal)

BRÎNDUȘA LUCIANA GROSU Date de contact E-mail: grosuluciana@gmail.com

Brîndușa Luciana Grosu este pasionată de poezie și de lumile fantastice care fac concurență Realității în nuanțe de gri-murdar. Este absolventă de Psihologie și Jurnalism, dar lucrează (sau se joacă) cu copiii.

Luciana crede că scrisul trebuie să vină din suflet și să înlăture barierele dintre oameni, în special nedreptatea și tristețea singurătății. Cel mai puțin îi place să scrie despre ea... cel mai mult, să trimită „scrisori fără litere”.

În acest moment, Luciana nu are o adresă fixă de corespondență în universul Ficțiunii, dar poate fi contactată prin mesaje pe nori sau lebede călătoare.

Realitate imposibilă

Scrisoare fără litere

Romanul „Realitate imposibilă” ne invită într-o călătorie inițiatică alături de Crisanta, eroina-copil care se decide să lupte cu Imposibilul pentru ca oamenii să nu-și piardă speranța. Povestea este o alegorie, un basm modern cu final original.

Să luptăm pentru visurile noastre este singura cale de a ne împlini pe noi înșine și de a salva în același timp omenirea de la disperare și distrugere. Dar nimeni nu poate reuși de unul singur. Bătălia Finală între Fantezie și Realitate este, de fapt, lupta interioară a celui prins între speranță și îndoială.

O lume altfel, diversă, surprinzătoare, contradictorie. O lume unde devenirea este cheia evoluției, unde ființele magice visează la cunoaștere și perfecțiune, dar și la libertatea oamenilor. Două universuri diferite, aparent separate, de fapt unite misterios prin destinul unui copil sensibil. Între imaginație și realitate, între universul interior și cel exterior, toate personajele cărții încearcă să găsească drumul către Adevăr și răspunsul la propriile întrebări.

Vor știi oare să facă alegerea corectă înainte de a fi prea târziu? Va reuși oare Dominic, copilul venit din lumea oamenilor să găsească un drum? Va putea Clymene, vulpea albastră, să dezlege misterul lumii ei și să afle cine este ea cu adevărat? Este oare posibilă lupta cu Zeul Destinului? Evoluția este posibilă dacă suntem uniți, acesta este mesajul „Scrisorii fără litere”, scrisoarea imaginară care poate trece dincolo de toate barierele reale ce ne separă.

Text: Brîndușa Luciana Grosu Ilustrații: Silvia Mitrea Vârsta recomandată: 9 + Format: Hardcover, 245 x 175 x 13 mm Anul apariției: 2004 Nr. de pagini: 190 ISBN: 9789735006037 Editura Humanitas – Colecția Humanitas Junior

Text: Brîndușa Luciana Grosu Ilustrații: Silvia Mitrea Vârsta recomandată: 10 + Format: Paperback, 13 x 20 cm Anul apariției: 2007 Nr. de pagini: 520 ISBN: 9789736979583 Editura Paralela 45 – Colecția Conexiuni

Scrisoare fără litere - FRAGMENT

Rămase câtva timp lipită de el, fără să se mişte.

Băiatului i se păru că o aude spunând ceva. Apoi se desprinse uşor şi se pierdu definitiv în beznă.

Urmară alte fiinţe, unele groteşti, înspăimântătoare, cu gheare, cozi uriaşe şi cleşti ascuţiţi, altele,

„Dominic urî din prima clipă oraşul de Întuneric

dimpotrivă, fragile, plăpânde, atât de mici încât te

Sclipitor. După căldura vieţii din oraşul de Foc

întrebai cum de reuşeau să trăiască printre toţi

Albastru, acest loc i se părea sumbru, mohorât şi trist.

monştrii aceia.

Locuitorii nu râdeau niciodată şi vorbeau pe un ton

Dar lor nu le păsa unii de alţii, se tolerau fără să

scăzut. Se strecurau fără zgomot printre casele negre,

schimbe măcar o privire. Oerten dispăru brusc de

în formă de turn spiralat, cu o unică încăpere îngustă, umbrită, deschisă în vârf. Toate locuinţele erau legate între ele printr-un fel de tunele subpământene, şi acestea slab luminate. Dominic prefera bezna luminoasă de deasupra semiobscurităţii sufocante de dedesubt. Îl umpleau de groază mai ales privirile fiinţelor de aici, unele erau oarbe, altele, nefericite şi fioroase. Majoritatea se uitau la Dominic cu duşmănie.

Se refugiaseră în acest loc mai ales cei care se simţeau inferiori celorlalţi, cei care se credeau nedreptăţiţi de destin şi cei care încercau să fugă de propria înfăţişare sau de propriul caracter. Dar întunericul nu-i consola: în adâncul sufletului ei tânjeau cu toţii după lumină! [...]

Dominic îşi aţinti ochii asupra Sceptrului, aşteptând.

Din beznă se desprinse o siluetă subţire, grăbită, semănând cu o panteră. Când trecu prin dreptul unei făclii, băiatul văzu colţii imenşi, ca de elefant, care îi porneau din maxilare. Creatura se aproprie de Sceptrul de Topaz, acum din nou învăluită de întuneric.

lângă el. Dură o veşnicie până când Dominic reuşi să-l zărească vag în raza tremurândă a unei făclii. Înainte tocmai se desprinsese de Sceptrul de Topaz o fiinţă mică, alunecoasă, un amestec între peşte şi şarpe. Oerten înconjură cu ambele braţe stâlpul de piatră şi Dominic îl auzi rostind clar câteva cuvinte.

Apoi se îndepărtă şi băiatul aşteptă liniştit să revină lângă el.

— Pot să merg şi eu? întrebă Dominic cuprins de curiozitate.

— Tu n-ai nevoie... îi răspunse trist Oerten.

Plecară. Dominic nu puse nici o întrebare până când n-ajunseră iar într-un loc luminat.

— Ce este Sceptrul de Topaz?

Oerten se opri.

— N-am mai fost aici de foarte mult timp. Voiam să renunţ la asta, ca la toate!... Dar ai venit tu şi atunci...

Nimeni nu vorbeşte prea mult aici. Dacă ar rupe tăcerea, s-ar jigni, s-ar certa, s-ar lovi. Sunt prea diferiţi şi fiecare se simte în felul său dat la o parte, refuzat. Pe mine m-au alungat, nu mai am voie să ies la suprafaţă!

Pe măsură ce vorbea Oerten recăpăta forţa vieţii.

Demnitatea pe care Dominic o crezuse pierdută revenea pe chipul său. Era inteligent, fusese poate puternic, înainte de a fi atât de umilit, de respins, înjosit şi nedreptăţit de fiinţe care nu-i erau nicidecum superioare.

— Dar legile o interzic! se revoltă Dominic.

Oerten nu auzise niciodată de aşa ceva, de aceea nu răspunse. Se mai târî câţiva metri, apoi se opri iar, obosit. Băiatul insistă: — Dar Sceptrul de Topaz?

Iarăşi nu primi nici un răspuns. După ce merseră mai mult timp în tăcere, Oerten îşi aduse totuşi aminte de întrebarea lui. −Da, Sceptrul de Topaz... În el trăiesc sentimentele noastre. Când îl atingem suntem încurajaţi şi, oricât de mare ne-ar fi durerea, simţim cum ne învăluie o căldură blândă. O voce din interior ne consolează, ne spune cuvinte bune, alinătoare, cuvinte pe care altfel nu le rostim şi nu le auzim niciodată.”

CLAUDIA GROZA LAZÄ‚R Date de contact E-mail: claudia.groza@gmail.com Website: www.claudiagrozalazar.ro https://www.facebook.com/CalatoriaCartilor

Claudia Groza Lazăr este o scriitoare pentru copii, dar și pentru oameni mari. Scrie zi de zi povești pentru gemenii ei, dar și pentru copiii de la școală. Iubește să-și întâlnească cititorii și să discute despre personaje, lectură și lumea magică a poveștilor. Fiecare carte scrisă are un mesaj important pentru evoluția copiilor. Crede în faptul că o carte poate vindeca un suflet.

Prima ei carte, „Tobias, elefănțelul colorat”, apărută la editura Aramis, s-a conturat la un curs de scriere creativă. Au urmat alte cursuri, care au dat viață următoarelor cărți: „Povești cu pilde pentru copii isteți” (Editura Reprograph), „Avionul Năzdrăvan” (Editura A.T.U.), „Povești cu îngeri” (Editura InfoRapArt), „Așteptând Crăciunul” (Editura Stef), „Tolba cu povești” (Editura Cadrelor Didactice), „Dorințe călătoare în trei povestioare” (Editura Zorio), „Aventurile detectivului Curios” și „Noile aventuri ale detectivului Curios” (Editura Nomina), „Dinu și legumele” (Editura InfoRapArt), „Povești iscusite pentru minți strălucite (Editura InfoRapArt), „Călătoria iepurașului Ronț” (Editura InfoRapArt), „Bubu în lumea bebelușilor” (Editura InfoRapArt) și „Povești cu Ina și Rareș” (Editura Ștef).

Autoarea organizează ateliere de lectură și creativitate în grădinițe, școli ori librării. Pe tărâmul poveștilor ei, fiecare copil descoperă curajul, prietenia, dragostea pentru părinți și încrederea în forțele proprii.

Povești cu îngeri

Povești cu Ina și Rareș

„Povești cu îngeri” este o colecție de unsprezece povești care ajută copiii să învețe ce înseamnă iertarea, prietenia, puterea de a dărui și magia creativității.

Nu este o carte religioasă, ci o carte motivațională.

Volumul adună șapte povești despre Timp, Sfintele Paști, Ziua Mamei, Polul Nord, muzică, bullying, magia sportului și sănătate. Copiii vor învăța cu ce se măsoară timpul și cât de valoros este sau că sportul este ca o baghetă magică pentru sănătate. Fiecare poveste are câte un mesaj pentru suflet și minte. De pildă, „lectura este un prieten de nădejde”, pentru că cu fiecare carte citită copiii vor deveni mai isteți, mai puternici și mai creativi.

Text: Claudia Groza Lazăr Ilustrații: Simona Bulimac Vârsta recomandată: 6-9 ani Anul apariției: 2020 Format: Paperback, 200 x 270 mm Nr. de pagini: 34 ISBN: 9786060121282 Editura InfoRapArt

Text: Claudia Groza Lazăr Ilustrații: Patricia Băndălău Vârsta recomandată: 6-9 ani Anul apariției: 2019 Format: Paperback, 148 x 210 mm Nr. de pagini: 80 ISBN: 9786060281733 Editura Stef

Noile aventuri ale detectivului Curios

Cartea cuprinde patru povești despre fluturi, meduze, lilieci și bacterii și este o mini-enciclopedie scrisă pe înțelesul copiilor iubitori de cercetare, de descoperire a lumii înconjurătoare. Fiecare poveste are un mesaj ecologist și prietenos pentru speciile din natură.

Text: Claudia Groza Lazăr Ilustrații: Sorina Ștefănescu Vârsta recomandată: 6-8 ani Format: Hardcover, 230 x 280 mm Anul apariției: 2019 Nr. de pagini: 24 ISBN: 9786065358225 Editura Nomina

Îngerii iertării – FRAGMENT

– Cum doriți! Joacă plăcută atunci!

Cei doi frați s-au privit și au oftat.

– Nu vom putea continua astfel! Trebuie să le destăinuim adevărul...

– Da, sunt de acord cu tine!

Din cerul trist, cenușiu, au început să alunece veseli, calmi și foarte jucăuși, primii fulgi de nea. Își strigau numele pentru a face cunoștință, dansau prin aerul înghețat ce mirosea a fum de la coșurile caselor și, întrun final, atingeau pământul.

Brazii erau împodobiți în fiecare casă. Mirosul cozonacilor și aroma de scorțișoară a fursecurilor se simțeau pretutindeni. Colindătorii se auzeau, iar clopoțeii vesteau bucuria Sărbătorilor de iarnă.

– Eu nu voi primi nimic de la Moș Crăciun! Am mințit-o pe mama că am rămas la școală, dar, de fapt, am fost la patinoar, șopti supărat, cu voce tremurândă, Radu.

– La fel și eu, adăugă fratele său, Toma. Am spus că neau cerut bani la școală pentru un spectacol de teatru, dar eu voiam să îmi cumpăr o muzicuță.

Băieții erau abătuți și nu aveau curajul de a mărturisi adevărul părinților.

– Dragilor, nu vă pregătiți să mergeți la colindat? grăi mama voioasă, deschizând ușa camerei, dar nu înainte de a ciocăni de trei ori, precum capra din povestea cu iezii.

– Nu, mama! Suntem obosiți!

– Preferăm să ne jucăm!

Radu și Toma s-au jucat până când au adormit, răpuși de oboseală, dar și de grijile apăsătoare ale minciunilor.

Ding-dong-ding! se auzeau clopoțeii. Fâlfâit de aripi se simțea în camera băieților. Îngerii iertării au sosit să le vegheze somnul și să le ofere liniște.

– Radu, Toma sunteți minunați! Fiecare om greșește, e firesc! Se întâmplă oricui să mai mintă. Dacă vă mărturisiți greșelile, părinții vă vor ierta. Știți că „iartămă” are puteri magice! Așadar, în zorii zilei, la micul dejun, îmbrățișați-vă părinții și spuneți-le că ați greșit.

Vă veți elibera inimile!

Când zorii zilei mijeau printre fâșiile de întuneric ce nu se îndurau să plece, Radu și Toma s-au trezit hotărâți să scape de corvoada minciunilor.

– La micul dejun dezvăluim părinților greșelile, șopti Radu.

– Da, chiar am visat care sunt etapele pe care ar fi bine să le urmăm! murmură Toma.

Copiii au mers în bucătărie și au pregătit, așa cum s-au priceput, micul dejun.

– Ce bine miroase! au exclamat părinții.

– Am dorit să vă înseninăm ziua!

LAURA GRĹ°NBERG Date de contact Website: www.vestidesprepovesti.ro E-mail: lauragrunberg@yahoo.com

Laura Grűnberg este scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România și co-fondatoare a Asociației „De Basm” – Asociația Scriitorilor de Literatură pentru Copii și Adolescenți din România. A publicat o serie de cărți pentru copii: „Istorie cu copii și Pârș, mâță, frunză de gutuie” (Editura Compania, 2007), „Povestea unui Gând Strănutat” (Editura Paralela 45, 2011), „Să creştem mici. Carte pentru cei mici care trebuie neapărat citită de cei mari” (Editura Arthur, 2014) și „Improvești. Povești cu lucruri simple, hazlii, firești” (Editura Arthur, 2019).

Este autoarea multor povești apărute în diverse volume colective sau reviste pentru copii – „Mica istorie a unui neam mare” (Editura Arthur, 2018), „Bookătăria de texte și imagini” (Editura Pandora M, 2016), volumele din colecția „Cărțile mele” (Editura Arthur) și revista „Fabulafia”. Este co-autoare la volumele colective „Nesupusele. 100 de femei pentru 100 de ani de Românie modernă” (Editura Univers, 2018-2019).

Fragmente din cărțile ei sunt introduse în diverse manuale școlare şi / sau au fost date ca subiecte la olimpiade de profil. Are o bogată experiență în realizarea de ateliere educaționale și de scriere creativă pentru copii și adulți.

Când nu scrie cărți pentru copii, Laura Grűnberg este profesoară la Facultatea de Sociologie, Universitatea din București, face activism în domeniul drepturilor femeilor, scrie prin reviste pentru oameni mari, joacă tenis sau merge la ski.

ISTORIIoare

Poveste cu un gând strănutat

Copiii Magda și Simon decid să salveze o pendulă aruncată de părinți în pod și înlocuită cu un ceas obișnuit. Și nu sunt singuri în această aventură, pentru că li se alătură o pisică neagră, o frunză de gutui și un personaj misterios, care trăiește la firul ierbii și se numește Marele Pârș.

Oare istoria este numai ce învățăm în cărțile de istorie?

Oare copiii nu fac istorie atunci când traversează strada, mănâncă sau merg la școală? Unde sunt pisicile negre în istoria din cărțile de istorie? Dar frunzele de gutui? Dar fetele? De ce este istoria atât de serioasă și fără umor? Se poate face istorie din prezent sau din viitor sau numai din trecut?

Sunt doar câteva dintre întrebările stârnite de această carte pentru copiii isteți și părinții lor, dar și pentru învățătorii și profesorii de română dornici de altfel de povești.

Un gând firav și bun, gândul unui băiețel de șapte ani, sa rătăcit prin lume și nu-și dorește altceva decât să-l regăsească pe cel căruia îi aparține. Dar, deși se spune despre gânduri că pot zbura, nu este ușor pentru Gând cel bun să învețe cum să se descurce. Va fi, pe rând, răpit de un plagiator, atras într-un brainstorming care maimai să-l coste viața, va fi luat prizonier de un tip cu memorie de elefant, manipulat de un creator de publicitate, pus la treburi serioase de marele filosof Descartes și transformat într-un erou de carte pentru copii. Va descoperi, de asemenea, că în lume sunt foarte multe gânduri pierdute, care trebuie adoptate și îngrijite.

Micul cititor va intra, așadar, pe urmele lui Gând cel bun, într-o poveste care-l va învață să respecte gândurile altora și, mai ales, să nu le abandoneze pe ale sale, așa cum fac uneori, prea grăbiți, oamenii mari.

Text: Laura Grűnberg Ilustrații: Stela Lie Vârsta recomandată: 10 + Format: Paperback, H: 20cm | l: 13cm Anul apariției: 2019 / Ediție revizuită Nr. de pagini: 72 ISBN: 9789733411239 Editura Univers

Text: Laura Grűnberg Ilustrații: Alexandra Rădulescu Vârsta recomandată: 7-12 ani Anul apariției: 2011 Format: Paperback, 250 x 200 mm Nr. de pagini: 40 ISBN: 9789734711673 Editura Paralela 45

Să creștem mici

Improvești cu lucruri mici, hazlii, firești

Toți copiii vor să devină oameni mari. Dar știați că unii oameni vor să rămână copii și nu pot? Știați că a crește prea mare (nu în înălțime!) poate fi periculos pentru orice om, dar și pentru omenire? Ați auzit de oamenii codiță, de plutitori, ofuscați, pufoși, omari sau omici?

Iată o carte despre cum pot niște copii isteți ajuta oamenii mari să nu crească în exces. Alături de fel de fel de propuneri ingenioase de combatere a „omaritei” – boala crescutului excesiv la oameni, veți găsi și un „Ghid de crescut mic”, cu teste de evaluare a bolii și cu exerciții de combatere a ei, dar și o bandă desenată care ilustrează una dintre inițiativele „Grupului Internațional pentru Combaterea Omaritei în Lume” – GICOL.ro

Este o carte pe care părinții o pot folosi ca inspirație atunci când au nevoie de povești noi de adormit copiii care nu mai vor să audă iar și iar frumoasele poveștile cu Harap Alb, Cenușăreasa sau Zmeul Zmeilor. Vor prinde curaj să improvizeze și să inventeze împreună cu cei mici povești hazlii despre o pană de curent, despre bătrânețe fără tinerețe sau despre un fulg roșu.

Text: Laura Grűnberg Design: Ana-Maria Nica Ilustrații bandă desenată: Alexandru Ciubotariu Vârsta recomandată: 7-10 ani Format: Paperback, 160 x 230 mm Anul apariției: 2014 Nr. de pagini: 96 ISBN: 9786068620077 Editura Arthur

Text: Laura Grűnberg Ilustrații: Bilyana Velikova Vârsta recomandată: 7-12 ani Format: Hardcover, 22,5 x 23 cm Anul apariției: 2019 Nr. de pagini: 64 ISBN: 9786067884449 Editura Arthur

Cu bătrânețe fără tinerețe -FRAGMENT – Mami... mi-e somn... hai zi-mi una cu bătrânețe fără tinerețe.

– Vrei să spui cu tinerețe fără bătrânețe, am zis eu, și eram gata să încep povestea, fericită că în sfârșit „tema” îmi era cunoscută.

dădeau puteri celor buni, dar nicăieri nu erau în stare de așa ceva. „O fi foarte greu”, se gândi băiatul. „Și nici măcar zânele nu au asemenea puteri”.

Nici n-apucă să-și termine gândul că lângă el apăru un puști ciudat. Purta cerceluș în urechea stângă, avea căști în urechi și era îmbrăcat foarte colorat. Îi ajungea până la genunchi.

– Ce dorești? De ce m-ai chemat? îl întrebă.

– Aș vrea să am bătrânețe fără tinerețe.

– Nu. Pe aia o știu. O găsește Prâslea, dar intră-n

Puștiul opri muzica (cred că asculta o simfonie).

grădina interzisă și-l apucă dorul de casă. Se întoarce și

– Te-ai gândit bine? Bătrânețe înseamnă reumatism,

îmbătrânește... Spune-mi cu bătrânețe fără tinerețe.

baston, injecții...

– Se spune că ar fi trăit cândva un copil care s-ar fi

– Bătrânețea mea vreau să fie fără baston și fără

săturat să fie mic, dădăcit și certat tot timpul. Nu mai

reumatism.

suporta să i se spună mereu „Nu acum, când o să fii

– Bine. Dar de ce vrei asta? Nimeni nu mi-a cerut așa ceva.

mare”, sau „O să crești și o să înțelegi”. Nu mai avea

– Fiindcă mă plictisesc copiii, joaca, dădăceala. M-am

răbdare. „Baba oarba”, „Țară, țară vrem ostași” sau

săturat să văd lumea de la nivelul ăsta. Nici pe vârfuri nu

jocurile pe computer îl plictiseau. Desenele animate

văd mare lucru. Vreau să fiu ca bunicul.

la fel. Nu mai avea chef să fie mic. Nu mai putea

– Nu-i ușor ce-mi ceri. Dar, fie! Adu o oglindă. Privește în ea

aștepta să crească centimetru cu centimetru pe tocul

fără să clipești și gândește-te la bunicul tău până-l vezi în

ușii. Uneori se temea că tinerețea lui era fără

oglindă în locul chipului tău. Nu clipi, dar, mai ales, ai grijă:

bătrânețe. Nici ca părinții lui n-ar fi vrut să fie. N-

dacă vrei bătrânețe fără tinerețe nu pune gura pe dulciuri!

aveau nici un haz, erau mereu la serviciu, mereu

Puștiul era totuși un fel de „zână... băiat”, căci reușise să-l

ocupați, zâmbeau rar. Ar fi vrut să știe o scurtătură ce

facă bătrân.

ducea direct la vârsta bunicului. Da. Ar fi vrut să fie ca

„Ce bine e să fii bătrân!” exclamă el. Privea în jur și

bunicul lui. Avea barbă, păr alb, locul lui era în capul

pricepea totul – rostul banilor din sertar, al aparatului de

mesei și cuvântul lui era ascultat și respectat de toți.

ras din baie, al carnetului de telefon, al pungilor de plastic

Era mereu pe-acasă și știa șah foarte bine.

împăturite și înghesuite prin sertare, al asigurărilor de

„Ce bine e să fii bătrân!” se gândea. „Cum să devin și

viață și al glumelor din ziare. Ce mare și puternic era. Și,

eu așa?”

mai ales, ce deștept. Privind pe geam văzu o ceată de

Reciti toate cărțile din bibliotecă sperând să

copii, alergând și țipând. Ce caraghioși, să fugă așa încolo

găsească o idee. Zânele bune făceau tot felul de

și-ncoace...

minuni – transformau oamenii în broaște și invers,

Se așeză pe fotoliul bunicului. Ce senzație plăcută. Șeful tuturor. În fața lui, pe masă, era platoul cu bezele făcute de mama. Făcea niște bezele grozave. Gura îi salivă. Își aminti ce-i spusese puștiul. Fără dulciuri... dar nu-și putea lua ochii de la platou. Bezele îi făceau cu ochiul „Hai, hai... pe mine. Ba pe mine, te rog”.

Cât ai clipi era pe maidan lângă prietenii lui.

– Tu de unde ai apărut? îl întrebă unul dintre ei. Nu ți-e frig așa, în șort?

– Ce știi tu... zise băiatul întristat.

Peste ani și ani a ajuns cu adevărat bătrân. Într-o zi a mâncat tot cu poftă niște bezele de pe masa din sufragerie. Acum și-ar fi dorit tinerețe fără bătrânețe, dar... numai când ești copil, visurile pot deveni realitate. ...

din nou liniște în cameră.

– M-am descurcat?

ANDREEA IATAGAN Date de contact E-mail: a.iatagan@gmail.com Website: andreeaiatagan.ro

Andreea Iatagan este jurnalist de peste douăzeci de ani. A lucrat în presa scrisă, la mai multe ziare și reviste, iar acum este unul dintre editorii de la jurnalele Televiziunii Publice TVR. Ajutată de fetița ei, a început să își lase imaginația la joacă și să aștearnă pe hârtie povești pentru copii cu libelule zănatice, bondărițe vesele, spiriduși plini de surprize și iepuri înțelepți.

Andreea susține ateliere de lectură în școli și grădinițe, unde le vorbește copiilor despre cărți, lumi magice și personaje fantastice. Încearcă să îi împrietenească pe copii cu poveștile și să îi încurajeze să își descopere puterile și talentele care îi fac speciali. Se simte cel mai bine printre copii și printre cuvinte.

Ploaia curcubeu

Spiridușii luminii

Într-o lume a gâzelor tristă și monotonă, o libelulă cu aripi colorate și o bondăriță cu o singură antenă se împrietenesc și se apără una pe cealaltă de răutatea și de cuvintele urâte ale celor din jur. În joaca lor, descoperă un boboc de floare cu totul special și își imaginează că înăuntrul său trăiesc zâne care îndeplinesc dorințe. Își pun și ele speranța că zânele vor face ca lumea lor să fie mai colorată, mai veselă și mai bună cu ele. O ploaie curcubeu cade din cer și transformă ținutul gâzelor exact așa cum își doriseră ele. „Ploaia curcubeu” este o poveste despre puterea copiilor de a schimba lumea prin inocență, imaginație și zâmbet.

Aventurile libelulei colorate și zănatice din „Ploaia curcubeu” continuă în a doua carte, „Spiridușii luminii”.

Când termină școala, libelula Carla devine Explorator, așa cum nu mai fusese nimeni în Ținutul Gâzelor până atunci. Pleacă în prima ei călătorie, în care trebuie să înfrunte întunericul nopții și propriile temeri. Reușește să facă față unei furtuni aprige și ajunge, astfel, pe tărâmul unor spiriduși care… aduc lumină. „Spiridușii luminii" e o poveste care le spune copiilor că nu trebuie să judece pe nimeni după simpla înfățișare, pentru că pot avea parte de cea mai frumoasă surpriză: să se împrietenească cu niște spiriduși caraghioși care răspândesc lumină.

Text: Andreea Iatagan Ilustrații: Ionuț Robert Olaru Vârsta recomandată: 4 + Anul apariției: 2017 Format: Paperback, 210 x 300 mm Nr. de pagini: 32 ISBN: 9786069780916 Editura Pandora M – Grupul Editorial Trei

Text: Andreea Iatagan Ilustrații: Ionuț Robert Olaru Vârsta recomandată: 4 + Anul apariției: 2018 Format: Paperback, 210 x 300 mm Nr. de pagini: 32 ISBN: 9786069781692 Editura Pandora M – Grupul Editorial Trei

Iepurele înțelept și secretul poveștilor

Seria dedicată libelulei Carla continuă cu cea de-a treia poveste. Numai că acțiunea se mută în ținutul fantastic al iepurilor, acolo unde libelula descoperă cu uimire cum prind viață toate poveștile create de oameni. Asta se dovedește a fi o treabă super-ultra-mega-tare grea.

Pentru că iepurii au nevoie de ingrediente speciale: strălucire de corn de unicorn, rotocoale de vată din nori, scântei din focul scuipat de o dragoniță, inimă parfumată de curcubeu, pulbere de stele… Din povestea „Iepurele înțelept și secretul poveștilor", copiii află că între copertele fiecărei cărți vor găsi o lume magică.

Text: Andreea Iatagan Ilustrații: Ionuț Robert Olaru Vârsta recomandată: 4 + Anul apariției: 2019 Format: Paperback, 210 x 300 mm Nr. de pagini: 48 ISBN: 9786069782606 Editura Pandora M – Grupul Editorial Trei

Ploaia curcubeu – FRAGMENT Un pui de libelulă zboară de colo-colo, printre firele înalte de iarbă și păpădiile cu pălărie pufoasă. E Carla, cea cu ochii mari și aripioarele fine, fine, aproape transparente. O vezi?

Pe Carla o știu toți în Ținutul Insectelor. Poți întreba pe oricine: cărăbuș, albină, lăcustă sau fluture. Îți vor spune că ea e libelula care nu poate să zboare cum trebuie. Știe doar să țopăie prin aer, să se învârtă sau să o zbughească în zig-zag printre copaci.

Carla are aripile cu totul speciale, de aceea zboară așa zănatec. Sunt portocalii cele din dreapta și rozalii cele din stânga. Ele se mișcă numai în ritmul emoțiilor pe care micuța libelulă le trăiește. Așa că au mereu poftă să danseze, să plutească, să se joace.

– Bună, culori sucite! Încotro zbori cu aripile tale încâlcite?

Era o lăcustă cu gura mare cea care îi vorbise atât de batjocoritor. Și nu era singura care se purta urât cu ea.

Cu antenuțele pleoștite, Carla a zburat în parcul cu păpădii. Acolo nu prea veneau alte insecte. Așa că libelula putea să se avânte nebunește printre flori.

Le scutura pălăriile și le înălța în văzduh puful lor moale. Asta o mai înveselea.

– Hei, ce se întâmplă aici? a auzit, deodată, o voce dintre păpădii.

O bondăriță țipa cât o ținea gura.

– Îmi uscam și eu burta la soare, liniștită. Iar acum arăt ca un urs îmblănit cu puf de păpădie. Cine mi-a făcut asta? a întrebat ea în timp ce se scutura, furioasă.

– Scuze, nu știam că e cineva pe aici. Eu doar am bătut tare din aripi. Plic, plic, plic, cam așa, vezi? Fără să vrea, Carla a scuturat din nou puful păpădiilor din jur.

Numai că, de data asta, bondărița a început să râdă.

– E cel mai caraghios lucru care mi s-a întâmplat. Mai poți să faci așa încă o dată?

Carla și-a luat avânt și a început să zboare atât de repede, încât bondărița nici nu o mai putea vedea.

Zărea doar puful alb care se ridica în aer ca o ceață, plutea și apoi se așternea peste pământ. Bondărița s-a aruncat în covorul moale, chiuind de fericire.

Carla făcuse de sute de ori pălăriile păpădiilor să zboare, dar niciodată nu-i trecuse prin minte să se bălăcească în stratul gros de puf. Așa că încercă și ea.

Arătau amândouă ca niște pui de găină pufoși, abia ieșiți din ou.

IULIA IORDAN Date de contact E-mail: qsimiq@yahoo.com Website: http://www.iuliaiordan.ro

Iulia Iordan a studiat filosofia, pedagogia și istoria artei, experimentând totodată modalități de a adapta domenii sobre pe înțelesul copiilor, mai întâi în sistemul educațional formal, apoi nonformal. Lucrează de peste cincisprezece ani ca educator muzeal, iar în prezent este coordonator creativ în cadrul Asociației „Da'DeCe”, unde inventează proiecte culturale care au ca scop apropierea copiilor de patrimoniu, filosofie, literatură sau artă contemporană. Viața sa cotidiană este alcătuită din nenumărate moduri de a se întâlni cu copiii: povești, expoziții interactive, ateliere, trasee culturale sau instalații interactive sau audio-ghiduri concepute special pentru ei. Scrie povești din anul 2012, două dintre acestea fiind premiate la concursurile de carte românească pentru copii și participante la expoziții și târguri internaționale: „Călătorie printre ierburi și lumină” (2012) este cartea sa de debut, urmată de „Povești din calendar” (2015), „Luli și căsuța din copac” (2015), „Da’ de ce să mă întorc în timp?” (2016), „Supa de pietre” (2018) și „Nesupusele” (2018 - 2019).

Este co-fondatoare „De Basm” - Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți din România.

Călătorie printre ierburi și lumină

Povești din calendar

Cartea este o combinație de joacă, experiment, poezie și poveste. Poate fi și un bun instrument auxiliar pentru orele de cunoașterea mediului în ciclul primar, datorită informațiilor și ilustrațiilor prietenoase, dar și pentru că implică un grad de interactivitate nu numai a copilului cu cartea, dar și a copiilor între ei, prin jocuri și experimente. Povestea lui Luli mai este și o carte de folclor pentru cei mai mici cititori, pentru că se împletește din loc în loc cu povești și versuri vechi românești.

Se poate citi în orice loc confortabil, dar pentru o lectură printre ierburi nu ar strica să aveți cu voi câteva „instrumente”: bicicletă, lupă, atlas botanic, coșuleț, săculeți, carnet și creion, ierbar, sticluță de strâns rouă și… curiozitate.

De ce povești din calendar? Calendarul popular e modul prin intermediul căruia societățile tradiționale priveau lumea, fiind în același timp sistemul de gândire în jurul căruia se ordona timpul lor cotidian sau cel magic. Faptul că fiecare moment, zi, oră, lună, anotimp erau investite cu un anumit tip de încărcătură magică, a dat naștere unei diversități debordante de povești cu caracter apotropaic. Modul în care țăranii se raportau în permanență timpului sacru corespunde, în alt plan, celui al psihologiei copilului mic și a preocupării acestuia de a înțelege ce este timpul. Simțul temporal nu este unul înnăscut, ci el se dobândește de-a lungul vieții prin intermediul diverselor experiențe. Printre primele întrebări pe care copiii și le pun, multe dintre ele se referă la dimensiunea temporală a existenței lor. Și pentru că timpul nu se poate percepe cu ajutorul simțurilor, el rămâne pentru copil multă vreme o noțiune abstractă. „Povești din calendar” este o culegere de douăzeci și două de povești vechi românești selectate din culegeri de folclor de o mare calitate etnografică, douăzeci și două de texte vechi românești necunoscute publicului larg, prezentate într-un limbaj simplu, dar fidel în același timp.

„Călătorie printre ierburi și lumină” a fost desemnată în anul 2013 ca fiind cea mai frumoasă carte pentru copii la concursul „Cele mai frumoase cărți din România”, iar în anul 2015 a fost publicată la aceeași editură „Luli și căsuța din copac” – un nou volum care o acompaniază pe Luli, de data aceasta prin lumea fascinantă a copacilor.

Text: Iulia Iordan Ilustrații: Cristiana Radu Vârsta recomandată: 4 + Anul apariției: 2012 Format: Hardcover, 26 × 24 cm Nr. de pagini: 48 ISBN: 9786068544755 Editura Cartea Copiilor

Text: Iulia Iordan Ilustrații: Veronica Neacșu Vârsta recomandată: 4 + Anul apariției: 2015 Format: Paperback, 21 × 21 cm Nr. de pagini: 160 ISBN: 9786069800027 Editura Vellant

Supa de pietre

Nesupusele – vol. 1 și 2

Nu mai țin minte cu exactitate ce conținea primul amestec trăznit pe care l-am inventat, dar sunt aproape sigură că el conținea cel puțin o piatră. La fel ca tine și eu sunt o colecționară. Pe rafturile camerei mele, alături de cărți, desene, cercei, caiete cu plante presate și vase din lut, păstrez în cutii de pantofi sute de pietre: de toate culorile, de toate formele și din toate locurile prin care am călătorit. Așa se face că am pietre din Asia și Africa, din câteva colțuri ale Europei și din aproape toate zonele țării noastre. Te întrebi poate ce fac eu cu atâtea pietre? Ei bine, niciodată nu se știe, nu-i așa? Uite, de pildă, într-o zi am dat jos cutia galbenă în care țin pietrele aduse din Tunisia. Miroseau a mare și străluceau albe printre câteva scoici în nuanțe de roz. Parcă le și vedeam pe fundul mării cu apa unduind deasupra lor.

Așa că le-am pus într-o oală cu apă și povestea supei de pietre a început să fiarbă încetișor... – Iulia Iordan

Nesupusele au fost copii ca noi toți – fete cuminți sau neastâmpărate care s-au jucat și au învățat fel de fel de lucruri de la părinți, bunici și profesori. Apoi au devenit femei care, în feluri diferite, nu s-au aliniat cu orice preț la regulile societății, au gândit liber, au îndrăznit, au excelat, au suferit, au trăit frumos, fiind modele de viață pentru noi.

Nesupusele sunt femei din România de ieri și de azi, de vârste, profesii, etnii, religii diferite, care au creat, au făcut știință, au militat pentru diverse drepturi, au crescut copii și au avut grijă de familiile lor, au alinat suferințele celor de pe front, au plecat în lume pentru un trai mai bun pentru cei din jurul lor, au făcut performanțe în sport, au fost deschizătoare de drumuri pentru alte femei.

Nesupusele este un proiect al „De Basm", care propune o recuperare cultural-istorică a 100 de personalități feminine despre care tânăra generație nu are ocazia să afle multe lucruri prin intermediul școlii sau instituțiilor media.

Text: Iulia Iordan Ilustrații: Zelmira Szabó Vârsta recomandată: 6 + Anul apariției: 2018 Format: Paperback texturat, cu clapete, 22 × 22 cm Nr. de pagini: 40 ISBN: 9786069430798 Editura Frontiera

Text: Adina Rosetti, Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan, Laura Grünberg și Cristina Andone; Vârsta recomandată: 12-16 ani Format: Paperback, H: 26cm | l: 20cm Anul apariției: 2018 (vol. 1), 2019 (vol. 2) Nr. de pagini: 128 ISBN (vol. 1): 9789733410690 / (vol. 2): 9789733411413 Editura Univers

Dreptunghiul alb – FRAGMENT Pe masa mare din lemn stă nemișcat un dreptunghi mare, complet alb. Artista ba se preface că îl ignoră, ba îi dă târcoale traversând camera de la fereastră până la masa de lucru. În privirea ei poți citi teamă. Dar cum să-ți fie teamă de un dreptunghi? Poți citi mirare. Dar

Cercul spune: – Eu vă cuprind pe toate: eu sunt atelierul.

Dreptunghiul alb spune: – Eu sunt frica de a nu reuși, eu sunt începutul.

Artista se lasă pentru o clipă în scaun și închide tăcută ochii, apoi pregătește un nou dreptunghi alb. „Atelierul sunt eu.”

Geta Brătescu (4 mai 1926, Ploiești – 19 septembrie

cum să dai atenție unui lucru atât de banal? Poți citi

2018, București) a fost una dintre cele mai cunoscute

emoție. Dar cum să te emoționeze un spațiu gol?

artiste vizuale românce. Spre deosebire de mulți

– Nu există spațiu gol acolo unde este emoție, spune

artiști de dinaintea ei, nu și-a propus să arate prin

de undeva din afara dreptunghiului un mic punct

arta sa cum este lumea, ci să-i arate lumii propriile

negru din vârful unui creion tocit.

sale idei. Mereu curioasă, asemenea unui copil care

Apoi dintr-un capăt al foii țâșnește spre partea opusă o

nu obosește să se joace, Geta a desenat toată viața.

linie orizontală. Pe deasupra ei se așază mult prea

De asemenea a experimentat foarte multe tehnici

ordonate mai multe linii verticale. Brusc, o linie oblică

artistice și le-a combinat într-un mod original:

groasă le transformă pe toate în fundal. Iar la sfârșit de tot vine foarfeca și desenează un cerc în jurul lor.

Linia verticală spune: – Eu sunt copacul, eu sunt crucea, eu sunt omul!

Linia orizontală spune: – Eu sunt pământul, eu sunt cerul, eu sunt masa de lucru.

Linia oblică spune: – Eu sunt mâna înclinată care scrie, care desenează, eu sunt arta.

grafică, gravură, colaj, pictură, fotografie, ilustrație de carte, scris, tapiserie, asamblaj, foto instalație, film, performance. În anul 2017 Geta Brătescu a devenit prima artistă din România căreia i s-a dedicat o expoziție personală în cadrul Bienalei de la Veneția.

Spre finalul vieții a primit „Steaua României”, cea mai mare distincție oferită de statul român. Lucrările sale fac parte în prezent din marile muzee, galerii sau colecții de artă contemporană din lume.

IRINA-ANCA MUREȘAN Date de contact E-mail: muresania@yahoo.com Pagina de Facebook a cărții: https://facebook.com/carteDincoloDeCuvinte/

Irina-Anca Mureșan s-a născut și a copilărit la Reșita.

După absolvirea liceului, a urmat o facultate cu profil economic în Timișoara și s-a stabilit în orașul de pe Bega.

Mai bine de 15 ani a lucrat în mediul corporatist, timp în care a continuat să învețe, a studiat psihologia la ClujNapoca și și-a construit o carieră de succes în managementul resurselor umane. Apoi, Irina a ales un alt drum: s-a dedicat unor vechi pasiuni – arta plastică și scrisul. A urmat cursuri de pictură și de istoria artei, a publicat primul roman pentru copii, intitulat „Dincolo de cuvinte – destăinuirile unui motan cuMinte”, iar de curând a absolvit un program masteral de Consiliere și Consultanță Filosofică.

În anul 2016, Irina a pătruns în universul celor mici prin intermediul primelor ateliere interactive de lectură. Din același an, s-a implicat și în activități de voluntariat în domeniul educațional pentru copiii proveniți din medii defavorizate, atât în Timișoara, cât și în mediul rural. Au urmat atelierele de filosofie pentru copii și cele de gândire critică prin artă. Irina iubește copiii și încurajează dorința lor naturală de explorare și cunoaștere. Într-o lume în care timpul e tot mai plin și informația în exces deseori împovărează mintea, doresc să le ofer celor mici momente de răgaz, în care poveștile, dialogul, empatia, întrebarea și creativitatea să îi ajute să-și dezvolte un mod de gândire autonom și să facă propriile descoperiri. – Irina-Anca Mureșan

Dincolo de cuvinte – destăinuirile unui motan cuMinte

Cartea este o poveste despre acele lucruri simple, bune și adevărate, care dau culoare vieții. Protagoniștii sunt doi motănei și o cățelușă care pornesc la drum și au parte de o aventură uimitoare. Ei pășesc cu îndrăzneala într-o călătorie a devenirii, în care vor descoperi ce înseamnă prietenia, curajul, îngăduința și bucuria prilejuită de binele celuilalt.

Sasha, motanul cel cuMinte, își iubește familia și e fericit în micul său univers, însă detestă schimbările de orice fel.

Tabieturile pisicești și tihna căminului în care a crescut sunt de neprețuit. Însă viața lui liniștită se va schimba pentru totdeauna atunci când îl întâlnește pe Zuzu, motănelul roșcovan și rebel, pentru care libertatea e mai presus de orice. Din dorința de a-și ajuta noul prieten ajuns în impas, Sasha își învinge teama teribilă de necunoscut și îi propune acestuia să plece împreună într-o expediție. Ianna, neastâmpărata cățelușă cane corso, paznicul destoinic al familiei, va porni în căutarea lor pentru a-i aduce acasă. Drumul celor trei va fi presărat cu multe întâmplări hazlii, dar și cu pericole neașteptate.

Text: Irina-Anca Mureșan Vârsta recomandată: 8-11 ani Anul apariției: 2016 Format: Hardcover, 26 × 24 cm Nr. de pagini: 308 ISBN: 9786067165456 Editura ePublishers

Capitolul 13 - Marea confruntare –FRAGMENT Trecuseră câteva ore bune de la plecarea lui Zuzu.

Ianna lătra ca apucata în timp ce se chinuia să o prindă

Doar o geană firavă de lumină mai străbătea cerul

pe Țățica din zbor. Le-am chemat pe amândouă

întunecat, undeva în depărtare. Ianna își pierduse

înăuntru. Cinteza a aterizat în sfârșit pe unul din

răbdarea. Ieșea din când în când afară și se uita

coșurile de răchită și ne-a spus îngrozită, cu vocea

îndelung către ulița satului, adulmecând în toate

sugrumată de emoție:

direcțiile. Eu îmi țineam respirația de câte ori se

– Zuzu... l-au luat ostatic pe Zuzu… pândarii lui Calico

întorcea. Așteptarea era din ce în ce mai greu de

Mau... nu am putut face nimic...

suportat. Speranța că prietenul nostru va reveni se

Eu mă blocasem complet. Capul îmi vâjâia și gura mi

lupta cu teamă că i s-a întâmplat ceva rău. Amândouă

se încleștase. Nu eram în stare să scot un sunet. Țipam

erau la fel de puternice și niciuna nu voia să cedeze.

în mine de disperare. Voiam să o întreb pe Țățica o

– Sashaaa, Iannaaa, sunteți aici? se auziră deodată

sumedenie de lucruri dar, pur și simplu, nu reușeam.

strigătele disperate ale Țățicăi.

Neputință, vinovăție, furie, durere, un amalgam

Amândoi am sărit ca arși și am țâșnit afară.

întunecat de simțăminte clocotea în mine precum lava

– Suntem aici! am strigat eu.

într-un vulcan. Ianna m-a scos din impas. A lătrat

Țățica zbura haotic în jurul șopronului, ciripind ascuțit

puternic și m-a împins ușor cu botul.

și fără noimă. Nu reușeam să înțelegem nimic din ce

– Sasha, trebuie să-l salvăm pe Zuzu! Hai să mergem, te

spunea, dar, ne-am dat seama că nu vom avea parte

rog! Nu spuneai tu că noi trei suntem invincibili,

de vești bune.

intangibili, in... indes...

– Țățico, așază-te undeva și zi-ne ce ai de zis! mi-am

– Indestructibili, am completat-o eu, revenindu-mi. Ai

ieșit eu din fire.

dreptate, prințeso! Nimeni nu îi va face vreun rău prietenului nostru. Țățico, dă-ne mai multe informații!

Unde l-au dus pe Zuzuca, e rănit?

– Da, e rănit la lăbuțe. A fost foarte curajos, s-a luptat cu patru pândari, nu a vrut nicicum să se predea. Eu am încercat să le distrag atenția motanilor furioși. Celui mai vânjos dintre ei chiar am reușit să-i aplic câteva lovituri de cioc între ochi și i-am mai tăiat din elan, celorlalți trei, doar mici ciupituri pe unde am apucat.

Era o învălmășeală de nedescris. În final, l-au dus întrun castel părăsit din sat. Acolo e reședința lor de ani buni. Picior de pisică sau de câine nu s-a mai apropiat de atunci de castel.

– Ești o prietenă adevărată, întotdeauna am fost convins de asta, i-am spus laudativ. Te rog, arată-ne drumul până acolo. După aceea, du-te liniștită la puii tăi, ne vom descurca.

VICTORIA PĂTRAȘCU Date de contact E-mail: vpatrascu@yahoo.fr

Victoria Pătrașcu are o experiență de peste un deceniu în jurnalism, iar din 2007 se ocupă de conceperea și susținerea de proiecte culturale și educaționale destinate, în mare parte, copiilor. În septembrie 2007, a obținut premiul al II-lea la Concursul de dramaturgie „100, 1.000, 1.000.000 de povești”, organizat de Teatrul „Ion Creangă“, cu piesa „O poveste cu Bulbuc, care intră în bucluc”. A debutat editorial cu „Ziua în care a fugit somnul” (Editura Nemi, 2008). În 2012 îi apare culegerea de povești „Stejarul pitic, cel mai bun tătic” (Editura Cartea Copiilor), carte ce ajunge finalistă a „Galei Bun de Tipar” la categoria „Cea mai bună carte pentru copii”.

În 2013 povestea „Stejarul pitic, cel mai bun tătic”, sub formă de piesă de teatru, a fost selecționată pentru International Children’s and Youth Radio Drama Festival, desfășurat la Bratislava. În 2015 publică la Editura Cartea Copiilor „Ela cea fără de cuvinte”, carte selectată în catalogul The Withe Ravens, una dintre cele mai prestigioase selecții de carte pentru copii din lume, iar în 2017 apare ediția a II-a a poveștii „Ziua în care a fugit Somnul” (Editura Cartea Copiilor), ilustrații Ágnes Keszeg, carte care intră în selecția „Cele mai frumoase cărți din România”. În același an îi apare „Ooooo poveste de iubire”, la Editura Cartier, Republica Moldova, iar piesa de teatru „Lampio și grăuntele de lumină” este montată pe scena Teatrului „Stela Popescu” din București.

Au urmat alte cărți pentru copii: „TiriBomBamBura, cinci povești de-a dura” (Gutenberg Books), „Șansa lui Bilețel” (Editura Cartier), „Scrisori din Laponia” (Editura Univers), „Zuralo și rotița fermecată” (Editura Univers), „Cântecul lui Zurali” (Editura Univers), „Nesupusele” (Editura Univers). La sfârșitul anului 2017, alături de alți scriitori pentru copii, pune bazele Asociației Scriitorilor de Literatură pentru Copii și Adolescenți – „De Basm”. În 2017 primește Premiul de Excelență pentru Literatura pentru Copii acordat de Radio Itsy Bitsy.

Ooooo poveste de iubire

Zuralo și rotița fermecată

„Ooooo poveste de iubire” este istoria unei căutări.

Elefănțelul Mo, rămas singur în savană după ce mama sa a fost prinsă și vândută unui circ ambulant, are ca sprijin și ocrotire litera O, singura pe care o cunoaște, singura pe care știe să o folosească pentru a-și alina tristețea și singurătatea.

Mo ar vrea să împartă litera sa cu alte animale și să-și facă noi prieteni, să scape de singurătate, dar animalele din savană au alte litere, mai noi, mai sofisticate, și nu par dispuse să renunțe la ele și nici să-l accepte pe Mo și pe a sa O.

Cartea face parte dintr-o serie publicată de Agenția Împreună, în parteneriat cu UNICEF, pentru a schimba percepția copiilor romi despre ei înșiși și, în același timp, percepția copiilor români despre copiii romi.

Prima carte dintr-o serie de patru cărți până acum, „Zuralo și rotița fermecată” este una dintre puținele cărți din România ce are un copil rom ca personaj principal.

Povestea se petrece în Ținutul caselor verzi-albastre, o țară a sărăciei și disperării, o țară condusă de vulpi viclene și răutăcioase. Zuralo, un copil rom, vrea să alunge vulpile și să-i elibereze pe locuitori. Condus de bune intenții, Zuralo nu are habar însă cum să facă asta. Își întreabă frații și surorile, dar nimeni nu îi poate da un sfat bun. Cu toate acestea, ajutorul vine dintr-un loc neașteptat, de la Trifoi, calul lui Zuralo. Acesta îl îndeamnă pe băiat să ceară sfaturi de la bunicul său, un bărbat bătrân și înțelept care a trăit multe la viața sa. Zuralo află de la bunicul său că fiecare om are două roți magice: roata inimii și roata minții, și că oamenii pot realiza lucruri minunate doar atunci când cele două roți se învârt. Roata inimii lui Zuralo se învârte repede, dar mintea îi e blocată pentru că băiatul nu a mers niciodată la școală. Zuralo merge la școală și asta îl ajută să găsească soluția pentru alungarea vulpilor din ținutul lor.

Text: Victoria Pătrașcu Ilustrații: Cristiana Radu Vârsta recomandată: 4-10 Anul apariției: 2018 Format: Hardcover, 25 x 20 cm Nr. de pagini: 32 ISBN: 9789733411543 Editura Univers

Cu un ton tandru, în care se amestecă umorul, absurdul și liricul, cartea redă căutările și întrebările pe care orice copil le are, iar desenele, realizate de Veronica Neacșu, în tonuri calde de cenușiu și tușe colorate, acompaniază în mod fericit povestea și o duc mai departe. „Ooooo poveste de iubire” a primit Premiul pentru design de colecție la concursul „Cele mai frumoase cărți din România”.

Text: Victoria Pătrașcu Ilustrații: Veronica Neacșu Vârsta recomandată: 4 -7 Anul apariției: 2017 Format: Hardcover, 21 x 17 cm Nr. de pagini: 36 ISBN: 9789975862257 Editura Cartier – Colecția Codobelc

Ziua în care a fugit somnul

Ela cea fără de cuvinte

„Ziua în care a fugit Somnul” a fost lansată, în 2017, la Editura Cartea Copiilor, într-o nouă ediție ilustrată de Ágnes Keszeg.

Povestea istorisește pățaniile a doi frați gemeni, Alex și Ana, care își sărbătoresc ziua de naștere. Împlinesc patru ani și, la această vârstă, nu poți să-ți pui o dorință oarecare când sufli în lumânările de pe tort. Trebuie să-ți dorești ceva important!

De pildă, să nu mai dormi niciodată. Gata cu somnul, cine are nevoie de el? N-ar fi nemaipomenit să te poți juca tot timpul? Însă Somnul aude dorința copiilor și, furios, se decide să nu se mai întoarcă niciodată la ei. Iar lucrurile se complică și mai tare atunci când Oboseala, dușmanca de moarte a Somnului, hotărăște să îi facă sclavi pe cei doi copii.

Prima ediție a cărții „Ziua în care a fugit Somnul” a apărut în 2008, la Editura Nemira, și a reprezentat debutul editorial al scriitoarei Victoria Pătrașcu. Cartea a fost dramatizată prima dată în 2009, pentru un spectacol radiofonic, la Radio România, în regia lui Mihai Lungeanu. În 2013 ea a fost redramatizată, pentru un spectacol realizat de Teatrul „Momolino”, în regia Antoanetei Zaharia.

„Ela cea fără de cuvinte” este o poveste despre puterea cuvintelor, despre lumile noastre interioare și despre imaginația nesfârșită a copiilor.

Ela nu poate vorbi. Cel puțin, asta crede toată lumea, pentru că fetița nu a rostit niciodată o vorbă. Părinții ei au dus-o la medic, dar niciun leac nu a putut să o facă bine. Cu toate astea, Ela ascunde un secret. Ea păzește și păstrează cuvintele în ea ca pe niște cadouri de preț. Cuvintele, crede Ela, au putere și de aceea vrea să le folosească cu grijă și să nu le risipească. Deși nu vorbește, Ela desenează. Cei mai buni amici îi sunt personajele pe care le conturează în groapa de nisip din curtea școlii: o pisică înțeleaptă, un elefant, un șoarece și un pește ce locuiește pe coada pisicii. Împreună cu ei, Ela călătorește în lumi magice și fuge de cei ce nu o înțeleg și care o agresează doar pentru că e diferită.

Totul se schimbă atunci când Ian, un băiat de la școală, se apropie de ea și chiar reușește să intre în lumea desenelor ei dând aripi pisicii. Bunătatea și interesul autentic al băiatului îi încălzesc sufletul Elei și o fac să-și deschidă inima. Acum, este gata să spună primele ei cuvinte.

Text: Victoria Pătrașcu Ilustrații: Ágnes Keszeg Vârsta recomandată: 4-7 Anul apariției: 2017 Format: Hardcover, 25 x 26 cm Nr. de pagini: 36 ISBN: 9786068544564 Editura Cartea Copiilor

Text: Victoria Pătrașcu Ilustrații: Cristiana Radu Vârsta recomandată: 6-12 Anul apariției: 2017 Format: Hardcover, 25 x 26 cm Nr. de pagini: 28 ISBN: 9786068544106 Editura Cartea Copiilor

Zuralo și rotița fermecată –FRAGMENT

– Bunicule, cum pornesc rotița minții?

– Mergi la școală!

– La școală? Ce să caut la școală? Tu n-ai fost la școală. Și nici Smaranda, Mario sau Romică.

Plin de speranță, Zuralo îl încălecă pe Trifoi și porni în galop

– Adevărat, dar tocmai d-aia nu știm cum să ne luptăm

spre casă. Cum ajunse, fugi la bunicul care meșterea de zor

acum cu vulpile.

la o tigaie.

Zuralo rămase pe gânduri. Bunicul avea dreptate.

– Bunicule, bunicule, vreau să te întreb ceva!

Nimeni nu se putea pune cu viclenele. Așa că, a doua

– Stai, măi nepoate, trage-ți sufletul! Ce s-a întâmplat?

zi, Zuralo se trezi dis de dimineață și merse la școală. Și

– Bunule, vreau să alung vulpile. Smaranda, Mario și Romică

cum se mai porni rotița. Vâjâia! 1+1=2 și 5+5=10 și acum

nu cred că sunt în stare. Ei zic că vulpile sunt multe și

știm câte găini sunt în ogradă și câte vulpi în pădure.

viclene și că nimeni niciodată nu o să le alunge. Au spus că

Luni e prima zi a săptămânii și duminica e ultima, iar

vom fi mereu săraci și că vulpile vor fi mereu stăpâne.

vulpile benchetuiesc sâmbăta și duminica, zac leșinate

– Dar tu ce crezi, măi băiete?

prin tufișuri. Aha! Iar A e ca o scară, iar M e ca un

– Eu cred că pot. Dar nu știu cum.

munte cu două piscuri, iar dacă urci pe scară poți să

– Nepoate, zise bunicul oprindu-se din lucru, ăsta-i primul

străbați munții care te duc la MAMA.

pas. Dacă ai speranța, înseamnă că nu e totul pierdut.

Zi de zi, rotițele lui Zuralo se învârteau din ce în ce mai

– Înțeleg, dar tot nu știu ce să fac. Spune-mi tu.

repede. Atât de repede că păreau elice de elicopter. Iar

– Zuralo, zise bătrânul punându-i o mână pe umăr, ca să

rotița a adus gândurile bune. Pentru că așa se

reușești trebuie să-ți pui în mișcare rotița fermecată.

întâmplă când se învârt în același timp rotița inimii și

– Ce rotiță, bunicule? N-am nicio rotiță.

cea a minții. Și gândul bun i-a spus lui Zuralo cum să-i

– Ba da, Zuralo! Ai două rotițe fermecate: rotița inimii și

facă lui Trifoi aripi din baticele mamei. De-acum

rotița minții. Dar, dacă nu înveți să le învârți, ele vor rămâne

Zuralo avea un cal înaripat și era ca vitejii din povești.

pe veci înțepenite.

Așa că, într-o duminică, Zuralo a încălecat și a zburat

– Și ce fac rotițele astea, bunicule?

spre castelul vulpilor. Când au văzut roșcatele așa

– Când o să meargă amândouă, vei afla. Acum nu ți se

arătare zburând spre ele, au crezut că e un balaur și s-

răsucește decât rotița inimii. Curajul și bunătatea ta au

au îngrozit. Fugeau mâncând pământul. Dar Zuralo le-

făcut-o să se învârtească. Mai trebuie să pui în mișcare și

a prins una câte una de coadă, le-a legat bine și le-a

rotița minții. Când se va învârti, vei ști ce ai de făcut.

dus dincolo de munți și le-a aruncat într-o râpă,

– Voi putea alunga vulpile?

departe de Ținutul caselor verzi-albastre.

– Vei putea să faci tot ce visezi!

SĂŽNZIANA POPESCU Date de contact E-mail: sinziana@andilandi.ro Website: www.andilandi.ro Pagina de Facebook: https://facebook.com/TaramulLuiAndilandi/

Sînziana Popescu s-a născut în Târgu-Mureș, într-o familie de actori. După absolvirea Universității de Medicină și Farmacie din orașul natal, s-a mutat în București, unde a fost pe rând medic, jurnalist de știință sau parenting și scenarist.

A scris și publicat teatru pentru copii, piesele ei fiind premiate, traduse în limbile engleză și germană, jucate pe scenele profesioniste din întreaga țară, în școli și cluburi de teatru, precum și la Teatrul Național Radiofonic. Câteva texte au fost reunite în volumul „Teatru pentru prichindei mari, mici și mititei” (Mediamorphosis, 2007, 2008, 2014, cu ilustrații de Ioana Smara Popescu). Sînziana este și autoarea apreciatei serii Andilandi, o serie fantasy pentru copii mai mari, inspirată din mitologia româneasă, care a fost publicată în mai multe ediții din 2005 încoace și din care, în 2019, au fost reeditate primele două volume la editura Nemi / Nemira.

Cu cartea bilingvă „Mașinuța Curcubeu / Lilla Regnbågsbilen”, scrisă cu ani în urmă pentru fiul ei, Matei, și superb ilustrată de Irina Maria Iliescu, autoarea își face intrarea și pe „scena” literaturii care se adresează celor mai tineri dintre cititori. Ulterior, Sînziana Popescu a mai scris și alte cărți bogat ilustrate, pentru copii mici – „Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii” (Pandora M, 2017, cu ilustrații de Iulia Ignat) și romanul bilingv „Experimentul Martinel / The Teddy B. Experimen” (Pionier press, 2018, cu ilustrații de Andra Badea), dar a continuat să scrie și teatru sau să-și adapteze cărțile pentru scenă și radio. În 2017 a scris piesa de teatru pentru copii „Trumpison, hoțul zăpezii, și Liga Secretă a Copiilor”, publicată la editura LiterNet și jucată în premieră absolută la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, a participat la Bookcity Milano 2017, cu spectacolul „Il figlio di Aram” (dramatizare după un fragment din primul volum al serie Andilandi tradus în italiană de Sara Salone – „Il viaggio di Vlad nel Mondo-di-là”), iar, în 2018, primul volum al seriei Andilandi a fost adaptat integral pentru radio și difuzat la Radio România Cultural.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România începând din 2010, iar în 2018 a intrat și în Asociația Scriitorilor de Literatură pentru Copii și Adolescenți – „De Basm”. În prezent, Sînziana trăiește în București și e fericită să vă anunțe că în luna martie a acestui an au început înregistrările adaptării radiofonice pentru cel de-al doilea volum al seriei Andilandi și că speră ca romanul „Experimentul Martinel” să fie tradus și în limba turcă.

Mașinuța Curcubeu / Lilla Regnbågsbilen

Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii

„Mașinuța Curcubeu” este o poveste sensibilă și amuzantă despre puterea prieteniei, despre forța ei capabilă să pornească motoarele sufletelor, despre felul în care o astfel de relație ne poate ajuta să ne reinventăm și să colorăm cât mai viu universul de multe ori tern din jurul nostru. Deși debutul poveștii și primele ilustrații alb-negru le-ar putea aminti unora de anii dictaturii din România, de acel climat dominat de neîncredere, în care legarea unei prietenii autentice era ceva greu de realizat, iar colorarea treptată a universului poveștii le-ar putea sugera altora tranziția spre anii pestriți ai democrației curente, „Mașinuța Curcubeu” rămâne, înainte de toate, o pledoarie pentru prietenie dincolo de timp ori de spațiu geografic. Adresându-se celor mai tineri dintre cititori, „Mașinuța Curcubeu”, publicată în ediție bilingvă româno-suedeză la editura Pionier press, se dorește a fi atât o radiografie a adevăratei prietenii, de oriunde ar fi ea, cât și o invitație adresată copiilor care trăiesc în medii multiculturale de a se „împrieteni” cu cuvinte noi din ambele limbi încă de la primele lor lecturi. „Mașinuța Curcubeu” e o carte care a fost susținută de către Administrația Fondului Cultural Naţional și nominalizată la concursul „Cele mai frumoase cărți din România”.

Text: Sînziana Popescu Ilustrații: Irina Maria Iliescu Traducere și design: Arina Stoenescu Vârsta recomandată: 3 + Anul apariției: 2016 Format: Hardcover, 23 x 18,5 cm Nr. de pagini: 37 ISBN: 9789198205015 Editura Pionier press

Când Mihnea împlinește șase ani, părinții îi fac un cadou fantastic: un iepuraș alb, cu ochii roșii, pe nume Petrică.

Mihnea îl îndrăgește pe dată, apoi îl ia cu el peste tot – în parc, la terenul de tenis, la joacă, chiar și la bazinul de înot.

Uneori, când Mihnea își face temele, Petrică îi adoarme în brațe. Dar Petrică e un mare iubitor de lalele și de aceea preferă să trăiască în grădina familiei, într-o căsuță galbenă, cu acoperiș roșu. De Crăciun, Petrică primește și el daruri de la Moșul, iar de Paște, îl ajută pe Mihnea la vânătoarea ouălor. Mihnea și Petrică sunt de nedespărțit!

După doar patru ani, într-o zi, cea mai tristă dintre toate, băiatul găsește căsuța iepurașului... pustie. Oare cum va reuși Mihnea, de acum băiat mare, să treacă peste pierderea prietenului său?

Text: Sînziana Popescu Ilustrații: Iulia Ignat Vârsta recomandată: 6 + Anul apariției: 2017 Format: Paperback, 240 x 275 mm Nr. de pagini: 32 ISBN: 9786069780619 Editura Pandora M – Grupul Editorial Trei

Experimentul Martinel / The Teddy B. Experiment

Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm. Seria ANDILANDI

„Experimentul Martinel ” este un roman bilingv, în limbile română și engleză, centrat pe povestea unui „pui de căpșunar” – un băiat de nouă ani, rămas în țară cu bunicul, în vreme ce mama lui a plecat să muncească în Spania. Pe băiețel îl cheamă Teodor Martin, dar toată lumea îi spune Martinel. Povestea începe atunci când învățătoarea băiatului descoperă că acesta locuiește singur de ceva vreme, sub supravegherea unei vecine, după ce bunicul „a adormit și nu s-a mai trezit”, iar mama lui a venit special din Spania pentru a-l duce pe bătrân nu se știe unde, „probabil acolo, în Spania, unde sunt doctori mai buni”. Învățătoarea, Daniela Dor, îl duce pe Martinel provizoriu acasă la ea, unde încearcă să-l crească împreună cu soțul ei, doctor, și alături de cele două fiice ale lor – Nico și Nora. Martinel este hrănit, îngrijit, ascultat, încurajat, îndrăgit. Este dus la teatru, unde îi cunoaște pe actori. Este dus la palatul-muzeu Peleș, unde îl cunoaște întâmplător pe însuși Regele României. Este dus la bunicii fetelor din Transilvania, care îl tratează și ei ca pe propriul lor nepot. Dar Martinel nu este nepotul lor. El încă mai crede că are un bunic, pe iubitul lui tataie, plecat să se facă bine în Spania. Când mama îi zice, pe chat, că bunicul lui murise, ceva se rupe în el și nimeni nu-l mai poate împăca... cu excepția unui discurs istoric al Regelui în Parlament.

Trimis în vacanță la bunici, Vlad se simte abandonat de părinți, preocupați acum de venirea pe lume a gemenilor Andrei și Lucia, așa că fuge de acasă. Unde? În Pădurea Bogății, care se dovedește a fi un adevărat portal magic prin care va trece pe Celălalt Tărâm. Odată ajuns acolo, Vlad va dobândi o nouă identitate, va deveni un Făt-Frumos în miniatură, va primi drept ajutor un Cal Năzdrăvan înaripat, vorbitor și consumator de jăratec și, desigur, va avea de dus la bun sfârșit și o misiune tainică încredințată de Ursitoare, ca orice erou care se respectă: va trebui să transporte Pasărea Măiastră până-n Poiana Vie, la Sânziene, și s-o apere de cei care vor s-o obțină prin vicleșuguri. În peripețiile lui, Vlad se va lupta cu personaje fantastice fioroase, știute până atunci doar din basme (Strigoi, Iele, Zmei, Căpcâni, Balauri și Solomonari), dar va fi și ajutat de „slujitorii luminii”: Blajinii, Uriașii, Crăiasa albinelor și Sfintele. Cheia reușitei misiunii se află, însă, doar în sufletul lui și va trebui s-o găsească singur.

Volumul a fost distins cu Premiul „Asociației Scriitorilor din București” în 2009 și adaptat pentru radio. Serialului s-a difuzat la Radio România Cultural în decembrie 2018.

Din aceeași serie s-a mai reeditat la editura Nemi și „Aventura gemenilor Andrei și Lucia dincolo de Poiana Vie”.

Text: Sînziana Popescu / Traducerea: Grațiela Georgescu Ilustrații: Andra Badea Vârsta recomandată: 6 + Anul apariției: 2016 Format: Paperback, 23 x 19 cm / Nr. de pagini: 145 ISBN: 9789198424232 Editura Pionier press

Text: Sînziana Popescu Ilustrații: Livia Coloji Vârsta recomandată: 10 + Anul apariției: 2019 Format: Paperback, H: 20cm | l: 13cm Nr. de pagini: 400 ISBN: 9786064304735 Editura Nemi – Grup Editorial Nemira

Seria ANDILANDI -FRAGMENT

— Fie, ce?

Cărăușii văzură cum Andrei, Uriașul, după ce aranjă frumușel

— Cum mă cheamă, că am uitat?

steaua în vârful pomului de Crăciun, se întinse până-n dreptul plafonului și ciocăni discret de trei ori la rând. Din când în când, Andrei mai trăgea cu ochiul spre adulții din jur, semn că ceea ce pusese el la cale era un lucru de mare taină. Dar nimeni nu-i baga în seamă. Bine, dacă s-ar fi trezit Lucia mare, cu siguranță ar fi remarcat cu toții că bradul era gata împodobit și că ei, copiii, aveau de gând să dispară din peisaj. Micuța însă dormea dusă. Tata Moșu’ moțăia și el pe un scăunel, lângă pătuțul nepoatei, iar părinții tocmai ieșeau să dea la o parte zăpada din fața peșterii. Așa că Andrei, Uriașul, continuă să bată mai tare.

— Emanuel, dormi?

Ca la un semn, Uriașului îi răspunse un sforăit prelung.

— Fratele meu, zise oarecum îmbufnat Andrei cel mare. E mort de ceva vreme și acum, de când e așa de important, crede că poate face oricând pe nebunul.

Auzindu-l, Cărăușul îl privi admirativ pe Uriaș.

— Vorbești cu fantomele?...

— Nu, vorbesc cu munții! Și, uneori, am impresia că vorbesc cu pereții! Emanuel, deschide odată că se întoarce mama!

Sforăitul se auzi și mai tare. Prea tare, aș zice. Semn că cineva, în loc să doarmă de-adevăratelea, se întrecea cu gluma.

Lucia nu pricepea nimic din ce se petrecea în jur, așa că zise: — Cum poți vorbi cu munții?...

— După moarte, Uriașii se preschimbă în munți. Tot așa cum oamenii devin țărână, se băgă în vorbă Năzdrăvanul care zbura de zor în jurul lor. Atâta doar că în cazul Uriașilor sufletele rămân alături de trupuri, în stânci. Sunt prea pline și nu se pot ridica la cer, le mai explică binevoitor armăsarul.

— Emanuel! Știu că nu dormi! insistă Andrei.

De undeva, din stânca în care bătea Uriașul, se auzi un glăscior pițigăiat.

— Vrei să spui Stăpânul Norilor, nu?

— Așa te cheamă acum? mormăi Uriașul Andrei. Bine, fie!

— Sunt de acord cu... numele. Putem trece?

— Ce nume?

— Numele tău!

Uriașul Andrei se abținu cu greu să nu-i dea vreo două. Dar până la urmă, ca un băiat mare și bine educat ce era, reuși să nu își facă dreptate cu pumnul.

— Dacă îți spun așa, ne lași?

— Îhî!...

— Stăpân al Norilor, te rugăm, lasă-ne să trecem!

— E și Lucia cu tine?...

— Da, răspunse Uriașul Andrei cu un zâmbet șugubăț în colțul gurii.

Prin prețioasa ta fereastră nu va trece nimeni care să nu poarte numele de Andrei ori Lucia.

— Bine, treceți... Oricum, să știi că încep să mă plictisesc. Data viitoare să nu mai veniți fără Cărăuși!

Acestea fiind spuse – ce să vezi? – stânca se dădu la o parte de parcă s-ar fi deschis o fereastră. Astfel Cărăușii și Uriașul urcară în înaltul cerului și se opriră lângă primul nor care le ieși în cale.

— Uf, bine că am scăpat! Dacă se prindea că am Cărăuși cu mine, nu treceam fără o ghicitoare. Și ghicitorile lui sunt groaznice!

— Așadar n-am procedat prea corect, mormăi calul. Fiți atenți pe unde călcați, că aici, fără permis de liberă trecere, nu e a bună.

Dar cine să ia aminte la povețele lui înțelepte? Andrei se felicita că scăpase de cicăleala lui Emanuel, profitând de faptul că Uriașii aveau aceleași nume ca și musafirii lor, iar Cărăușii se holbau fascinați la nori, de parcă nu mai văzuseră alții până atunci.

— Uau! Ce facem aici? întrebă Cărăușul.

— Păi, ce vreți voi! Putem să ne bulgărim, deși nu cred că e o idee strălucită. Sunteți prea mici.

— Asta cam așa e, răspunseră gemenii, deși nu prea înțelegeau cum anume ar fi urmat să facă ei rost de zăpadă.

— Dar ne-am putea da cu sania, propuse Uriașul.

— Pe unde să ne dăm? întrebă Lucia. Nu văd derdelușul.

— Pe nori, firește! le explică Uriașul. Dar stați așa că nu prea avem cum, oftă el de îndată. Am uitat sania în peșteră!...

— Hai să ne întoarcem după ea! zise Andrei cel mic, cu speranță.

— Nu putem... Teoretic, nu prea avem voie aici...

— Nici practic! își dădu cu părerea Năzdrăvanul, care îi urmase până sus dând voinicește din aripi. Asta fiindcă v-ați strecurat așa, fără săi spuneți Stăpânului Norilor că sunteți aici.

— Ce ai fi vrut?! Să-l las să ne bată la cap cu o ghicitoare? „Până nu ghiciți, nu treceți!” Ce să spun! Uite că am trecut și fără permisiunea lui! Și oricum, n-avem de gând să stăm prea mult. Sărim de vreo câteva ori și gata. Până la urmă, acesta ar fi singurul lucru pe care am mai putea să-l facem...

— Ce anume? întrebară timizi Cărăușii.

— Sărim pe nori așa, ca pe o trambulină! le arătă Uriașul.

Cărăușii îl priviră pe Uriaș cum sare de pe un nor pe altul și nu le veni să-și creadă ochilor. Cum de nu cădea? Cum de nu se scurgea printre nori? Ei bine, dacă norii îl țineau pe el, se gândiră puii de om, era clar că îi vor ține și pe dânșii. Astfel, uitând parcă dintrodată tot ce știau ei despre alcătuirea norilor, se puseră pe sărit.

CRISTINA BEATRICE PREDA Date de contact E-mail: beatricecristinapreda@gmail.com Pagina de autor de pe Facebook: Preda Cristina - Portret de scriitor

Cristina Beatrice Preda, vestitor al primăverii, s-a născut în data de 2 martie 1996, iar în prezent este masterandă în cadrul Universității din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Consiliere în Asistență Socială. A fost fascinată de la o vârstă fragedă de povești, atât de cele clasice, cât și de cele scornite de mama ei pentru ora de culcare.

Copilărește meticulos ca voluntar-povestaș în cadrul Bibliotecii Metropolitane București, îmbinând pasiunea pentru literatură cu atelierele de lectură pe care le organizează și în școli, grădinițe, librării. Aleargă vântul și-l așterne ca gândul pe hârtie, scrie povești pentru fiecare pitic cu inimă uriașă, este autoare a șase cărți pentru copii – „Aventurile lui Tăpățel și prietenii lui jucăuși”, „Jurnalul Creionului Tapat”, „Puterea Prieteniei”, „Zbug, cățeluș din pluș”, „Scrisoare pentru Moș Crăciun”, „Povești cu mămici și tătici” și câștigătoare a numeroase concursuri de creație literară. A luat de mână scrisul în clasa a III-a, așa cum deschizi un cufăr cu minuni: cu puțină teamă și cu o infinită curiozitate. Nu și-a imaginat că prima compunere despre un cățel și o pisică îi va trasa calea spre literatura pentru copii, dar ea i-a așezat în suflet un fir de entuziasm care a crescut treptat în pasiune. Încă descoperă cu nesaț minunile din cufărul lumii imaginare, sperând să păstreze copilul uimit de scoici, de fluturi, de oamenii cu gând bun.

Povești cu mămici și tătici

Scrisoare pentru Moș Crăciun

Cartea „Povești cu mămici și tătici” cuprinde două povești ce vorbesc despre relația specială dintre părinți și copii, cu aventuri, clipe amuzante și iubire necondiționată. Un dar pentru toți părinții, pentru brațele lor care ne sunt „acasă”, care au în mângâiere primăvară și bunătate, pentru momentele în care citesc împreună cu micuții și creează amintiri care le vor ține de urât în clipele triste. „Muntele tăticilor” este povestea lui Șervo și a lui Șervețel, tată și fiu din Țara Pânzelor. Pentru a îndeplini datina, aceea de-a aprinde Făclia Iubirii, sunt nevoiți să treacă peste o mulțime de capcane întinse de Scobitoarea Urâcioasă și de Castronul Pârâcios, complicele ei. Oare vor reuși?

Perla și Perlina din povestea „Îmbrățișarea mamei” trăiesc armonios în Oceanul Îmbrățișărilor. Până într-o zi, când invidia unui Lacăt-Negru le desparte. Perlina va depăși obstacole, va cunoaște diverse personaje, dar va putea trăi fără îmbrățișarea mamei?

O poveste duioasă a iubirii nepoților pentru bunici, a visurilor șoptite în clinchet de sărbătoare și a magiei cuvântului „împreună”. Într-o scrisoare întârziată către Moșul, Maria, o fetiță de șapte ani, își așterne dorința arzătoare: aceea de a-i reda bunicului sclipirea din ochi la venirea Crăciunului, căsuța ei dragă din vale fiind vitregită de podoabe și lumini. Dacă rugămintea copilei își va afla rezolvarea, iar bunicul se va întoarce printro minune dalbă în copilărie, rămâne să descoperiți. Și totuși... de sub acoperișurile adormite răzbate un foșnet. Să fi cules oare Rudolf scrisoarea de pe pervaz?!

Așteptăm cu înfrigurare răspunsul...

Text: Cristina Beatrice Preda Ilustrații: Veniamin Chițu Vârsta recomandată: 5-10 ani Anul apariției: 2016 Format: Paperback, 20 x 27 cm Nr. de pagini: 32 ISBN: 9789738209602 Editura Integral

Text: Cristina Beatrice Preda Ilustrații: Cristina Pecherle Vârsta recomandată: 7-10 ani Anul apariției: 2016 Format: Paperback, 21 x 29 cm Nr. de pagini: 16 ISBN: 9786069328736 Editura Benefica

Îmbrățișarea mamei –FRAGMENT

– Mulțumim, curcubeu mărinimos! Bunătatea să ți se oglindească în culori aprinse! Pe curând!

Ajunsă acasă, Perla își trimise brațele către fiica ei, așa cum îi promisese. În timp ce traversau marea, degetele împrăștiau nisipul, zidind castele năstrușnice, dedicate

– Mai pot sta? Vreau să petrec ceva timp cu bunica...

– Bine! Voi veni să te iau peste câteva zile. Ești sigură că vrei să rămâi?

– Sigur, mami! Liniștește-te, nu voi discuta cu străinii...

– De acord. Vino să te îmbrățișez!

Strângând-o puternic în brațe, Perla îi șopti la ureche: – Deja îți port dorul.

– Ca o alinare pentru amândouă, la asfințit și la răsărit, îmi voi întinde mâinile și te voi mângâia cu gingășie.

Numai să îmi deschizi fereastra.

– Chiar poți cutreiera oceanul? Dacă se va întâmpla doar în imaginația mea?

– Ține minte: voi fi mai aproape decât crezi...

Plecă repede, iar la jumătatea călătoriei se opri la curcubeul Cântăcilă, cerându-i să adune stele într-o cutiuță ca să i le așeze Perlinei în cameră. Pe lângă acestea, așternu și fluturași zglobii de ciocolată, în compania cărora micuța se deșteptă într-o clipită.

delfinilor hazlii.

Mâinile loviră delicat pervazul geamului și începură a alinta pătuțul în care se odihnea Perlina.

– Somn ușor, puiul mamei! Îngerul păzitor să te ocrotească! șopti, în noapte, glasul îndepărtat al Perlei.

Brațele fine atârnară steluțele deasupra baldachinului, iar lădița cu fluturi o urcară pe dulap. Se retraseră în tăcere, trăgând obloanele cu nuanțe de caramel.

Zarva generală creată de eveniment îi displăcu lui Lacăt-Negru, care fierbea în cocioaba lui, scoțând flăcări pe nas asemenea unui balaur.

– Le voi nimici! repeta continuu.

Ticălosul mișuna cu sceptrul din spice, țesând un plan: să folosească grămezile din bomboane gigantice de mentă pentru a baricada locuința Perlei. Le ordonă bomboanelor să pornească în pas vioi: – Ta-ra-ba-bum! Ta-ra-ba-bum!

ADINA ROSETTI Date de contact E-mail: adina.rosetti@gmail.com Website: http://adinarosetti.ro Pagina de Facebook: https://facebook.com/AdinaRosetti/

Adina Rosetti este născută în 1979. A absolvit în 2001 o facultate economică, apoi un curs post-universitar de jurnalism. Din 2004 a lucrat ca jurnalist pentru mai multe publicații: Dilema Veche, Time Out Bucuresti, ELLE Romania, Unica sau Esquire. A primit premiul „Tânărul Jurnalist al Anului 2007” (secțiunea Cultură), acordat de Freedom House. A publicat două titluri pentru adulți (romanul „Deadline” și volumul de proză scurtă „De zece ori pe buze”) și mai multe de literatură pentru copii.

Primele două volume, „Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul” și „De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură” (ambele ilustrate de Cristiana Radu), au primit premiul „Cea mai frumoasă carte pentru copii” la concursul „Cele mai frumoase cărți din România”, au fost selectate în catalogul White Raven al Internationale Jugendbibliothek și au fost puse în scenă de Teatrul pentru copii „Momolino” (București) și „MiniReactor” (Cluj).

Adina Rosetti a mai publicat volumele pentru copii „Cartea Curajului” (ilustrații de Alexia Udriște, 2016, 2017, 2019), „Povestea kendamei pierdute” (ilustrații de Irina Dobrescu, 2018), „Aiurea-n Tramvai. Aventurile lui Anton în Țara Cuvintelor Anapoda” (ilustrații de Livia Coloji, 2018, 2019) și lucrează în prezent la trilogia pentru adolescenți „Cronicile Domnișoarei Poimâine”.

Este membru fondator De Basm – Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți și co-autor al volumelor „Nesupusele. 100 de femei pentru 100 de ani de Românie modernă” (Editura Univers). A participat la târguri internaționale de carte și festivaluri literare la București, Iași, Chișinău, Leipzig, Budapesta, Perugia, Torino, Berlin, Praga, Paris, Bologna, Beijing, Madrid și Istanbul. În prezent locuiește la București, dezvoltă proiecte literare și predă cursuri de scriere creativă pentru copii.

Aiurea-n Tramvai. Aventurile lui Anton în Țara Cuvintelor Vremea Vrăjitoarei Niciodată Anapoda Cartea e primul volum al trilogiei pentru adolescenți „Cronicile Domnișoarei Poimâine”. Sub aparența unui roman Anton se ceartă tot timpul cu sora sa mai mare și folosește de aventuri cu pirați, vrăjitoare și personaje imaginare dintrcuvinte... nepotrivite. Asta până când ajunge într-o lume a vorbelor cu adevărat anapoda, unde tot ce se spune își pierde un regat magic, „Vremea Vrăjitoarei Niciodată” e, de fapt, o poveste despre ce se întâmplă când te joci cu timpul, sensul obișnuit, generând o realitate bramburită, în care se despre greșelile făcute din rebeliunea tinereții, despre întâmplă tot soiul de ciudățenii. Oamenii îndeasă mâțele-n transformări și iertare, despre emoțiile primei îndrăgostiri, saci, la restaurante se servesc răbdări prăjite, pupezele de despre cum gesturile mici pot schimba lumea. neam ales poartă colac, iar copiii se joacă de-a despicatul firului în patru și tăiatul frunzei la câini. Împreună cu noii săi Domnișoara Poimâine a apărut întâi ca personaj într-o carte prieteni – Mațe-Fripte, Zgârie-Brânză și Linge-Blide – Anton pentru copii, a crescut împreună cu cititorii ei, iar acum e o pornește în căutarea conducătorului Țării Cuvintelor adolescentă rebelă, gata să răstoarne ordinea lucrurilor, în Anapoda. Numele lui este Teleleu Tănase și este un timp ce Vrăjitoarea Niciodată și alter-ego-ul ei, Doamna conducător la fel de bramburit ca toți ceilalți locuitori, dar NeverNever, ironizează prototipul șefei corporatiste, cu singurul care ar putea să-l ajute să găsească drumul înapoi ambiții de putere camuflate în texte de self-help. acasă. Cei patru prieteni vor trece prin cele mai neobișnuite aventuri în acea țară cu totul pe dos, dar plină de haz, unde cele mai importante lucruri se învârt în jurul cuvintelor.

Text: Adina Rosetti Ilustrații: Livia Coloji Vârsta recomandată: 7 + Anul apariției: 2018, 2019 Format: Paperback, H: 32 cm | l: 24 cm Nr. de pagini: 80 ISBN: 9786064400703 Curtea Veche Publishing

Text: Adina Rosetti Ilustrații: Oana Ispir Vârsta recomandată: 10 + Anul apariției: 2019 Format: Hardcover, H: 20.5cm | l: 14cm Nr. de pagini: 282 ISBN: 9786067886467 Editura Arthur

Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul

Povestea kendamei pierdute

Copiii care vor neapărat să afle „de ce azi e azi și cum se transformă în mâine?”, „a trecut ieri sau urmează să vină?” sau „ce-i aia poimâine și de ce nu vine mai repede?” pot face cunoștință cu personajele cărții „Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul”. Cartea își dorește să răspundă, într-o manieră ludică și creativă, întrebărilor pe care le pun cei mici despre timp. Domnul Azi, bătrâna doamnă Ieri, Domnișoara Poimâine, Vrăjitoarea Niciodată și spiridușul Vreodată își dau întâlnire într-o poveste amuzantă în care timpul începe să curgă mai repede ca de obicei, așa cum fantazează toți copiii când sunt mici și nerăbdători să crească mai repede.

„Povestea kendamei pierdute” face parte din proiectul The New Storytellers, lansat în martie 2017 de Asociația Cu Alte Cuvinte, proiect ce își propune să dea glas personajelor de etnie romă în literatura română pentru copii. Sursa de inspirație a fost o serie de 12 ateliere de storytelling ținute de autoarele cărții pentru un grup de copii din Ferentari, unul dintre cele mai dezavantajate cartiere din București.

Povestea îi urmărește pe Ionuț și Diana, doi copii care iau o pauza de la teme pentru a ieși la joacă pe stradă, unde îl întâlnesc pe Leo, un băiat temut, cu puteri misterioase, care fură kendama lui Ionuț. Cei doi îl urmăresc pe Aleea Duhurilor, un spațiu înfricoșător, unde lucrurile și-au pierdut culorile, iar gunoiul se înalță într-un munte enorm. Vor avea Ionuț și prietenii săi curajul să-l înfrunte pe Leo și să elibereze Aleea Duhurilor de sub vraja lui?

500 de exemplare ale cărții au fost donate către școli și alte organizații, iar o parte din profiturile obținute în urma vânzării au fost direcționate către Clubul de Educație Alternativă din Ferentari.

Text: Adina Rosetti Ilustrații: Irina Dobrescu Vârsta recomandată: 7 + Anul apariției: 2018 Format: Hardcover, 22,5 x 16,5 cm Nr. de pagini: 72 ISBN: 9786067883640 Editura Arthur

Premii: „Carte pentru copii” la „Cele mai frumoase cărți din România 2015”; „Cea mai bună carte pentru copii și tineret” la gala industriei de carte „Bun de Tipar”.

Selecții: catalogul „The White Ravens”, cu cele mai frumoase 200 cărți pentru copii din lume, lansat în cadrul Târgului Internațional de Carte de la Frankfurt 2015.

Text: Adina Rosetti Ilustrații: Cristiana Radu Vârsta recomandată: 6-8 ani Anul apariției: 2014, 2015, 2016, 2017 Format: Hardcover, H: 28.5cm | l: 20.5cm Nr. de pagini: 60 ISBN: 9786065886537 Curtea Veche Publishing

Vremea Vrăjitoarei Niciodată - FRAGMENT Am luat-o la fugă, fără să mai gândesc încotro mă

Aproape că îmi pătrunseseră și-n creier, extrăgându-mi

poartă pașii. Știam doar că nu vreau să mai ajung

de-acolo gândurile cele mai ascunse. Mă simțeam ca o

vreodată la Turnul unde locuiesc ca un soi de

păpușă din cârpe, moale și fără putință de împotrivire. Le

prizonieră, sub stricta supraveghere a doamnei

auzeam șoaptele în minte, picurând venin și spaimă. Am

NeverNever. Nu vreau să mai particip la farsa

înțeles pe dată că urmează să mă ducă cu ele în Negura

îngrozitoare în care trăim cu toții, lucrând pentru

Vremurilor, să-mi șteargă timpul și existența, să mă

Corporația ei mincinoasă care mistifică trecutul și ne

arunce în uitare eternă. Dar una dintre ele, probabil o

otrăvește viitorul. Trebuia să-i găsesc pe cei trei prieteni

căpetenie, a oprit cortegiul. „E Domnișoara Poimâine,

ai mei și să le povestesc ce grozăvii am aflat. Trebuia să

nepoata Tiranului”, i-am auzit șoapta, deși nu i-am văzut

ajung la doamna A Fost Odată și să-i cer sfatul. Trebuia

chipul și nici buzele rostind cuvinte. „Pe asta o ducem la

să-i trezesc cumva pe locuitorii Orașului Etern din frică

NeverNever. Să nu-i faceți niciun rău!”. Strânsoarea

și din amorțeală. Trebuie să punem la cale, cu orice

șerpilor de fum a mai slăbit și am putut măcar să răsuflu

preț, o revoluție!

cât timp Umbrele blestemate m-au dus, într-un vârtej

În clipa aceea, s-a întâmplat. Întâi am crezut că e doar

sumbru, către turn, apoi în sus pe scările șubrede și

o Oprire de Timp. Aproape că mă obișnuisem cu ele, se

spiralate, până când NeverNever s-a ivit în prag și le-a

întâmplau din ce în ce mai des. Dar nu a fost asta...

făcut semn să-mi dea drumul. M-am prăbușit pe

Umbrele mă înconjuraseră. Se înfășuraseră în jurul meu

podeaua acoperită de praf și de funingine, pe care

ca niște șerpi de fum și mă imobilizaseră.

zăceau în dezordine recipiente golite de ingrediente pentru vrăji. Spiridușul Nicicând, desculț ca întotdeauna, plimba murdăria de colo-colo cu o mătură deșirată.

Când m-am ridicat, camera se transformase într-un salon cochet de ceai în care mirosea plăcut a arome dulci.

Babornița ticăloasă își luase iarăși înfățișarea de cucoană elegantă. Cu un gest grăbit a expediat Umbrele înapoi, de parcă ar fi fost doar niște slugi care-ți fac treburile murdare, dar pe care n-ai niciun chef să le vezi prin preajmă. Apoi mi-a azvârlit un zâmbet ipocrit și-a început să vorbească: – Sper că ai avut o zi pe măsura așteptărilor tale și că ți-ai împlinit potențialul creativ. Aș vrea să te informez că noi, la Corporația Timpului, suntem deosebit de încântați de performanțele tale profesionale și avem în vedere, cât de curând, să te recompensăm cu un bonus consistent. Dar, draga mea, nu trebuie să te mai epuizezi lucrând peste program! Văd că vii târziu de la serviciu și aș vrea să-ți reamintesc că nu sunt de acord cu orele suplimentare. Le consider un semn al lipsei de eficiență pe care nu vrem să-l încurajăm, întrucât contravin valorilor și viziunii Corporației noastre. Sarcinile de serviciu, Poimâine, pot fi îndeplinite cu maxim succes în timpul programului de lucru.

Simțeam cum mă îneacă furia ascultând-o. Juca un joc murdar, însă nu aveam încotro și trebuia să intru în el, căci puterile ei erau mult prea mari pentru mine deocamdată.

FRANCISCA STOENESCU Date de contact E-mail: francisca_stoia@hotmail.com

Francisca Stoenescu a absolvit facultatea de arhitectură „Ion Mincu”. Din 1968 colaborează la revistele pentru copii și la Radio și este membră a Uniunii Scriitorilor din România. În 1969 îi apare prima carte: „Se caută un doctor de flori”, cu propriile ilustrații. Până în 1985 publică cărțile: „Ce ai în mână? O stea!”, „Aleargă mânzule” (tradusă în limba germană: „Hu, pferdchen, lauf!”) și „Prima Ninsoare”. Revine în 2012 cu cartea „Pricoliciul” și în 2016 cu „Ana și lupul – Scufița Roșie pentru cititori profesioniști”. În curs de apariție cartea: „Corăbii zburătoare”.

În cărțile sale, intenția autoarei este să invite cititorul la un mod activ de lectură. Prin reintegrarea magicului în realitate și a felului prin care abordează unele subiecte imprevizibile, uneori suprarealiste, dar verosimile, încearcă să provoace cititorul la comentarii, făcând lectura să devină un joc, o complicitate care să conducă la o înțelegere creativă a textului.

Plăcerea lecturii este foarte importantă și autoarea îi acordă o deosebită atenție eliberând textul de intenții pedagogice și de cenzura nivelului de înțelegere asupra exprimării.

Totuși, ține seama că există o responsabilitate majoră a acestui gen de literatură – sufletul copilului e curat, imaculat și amprentele rămân ca pe plastilină. El trebuie ocrotit cu iubire. Un copil poate citi și Kafka! Același text, citit la vârste diferite, are alt înțeles, dar aceeași bucurie estetică, este vorba de literatură!

ANA ȘI LUPUL ̶ Scufița Roșie pentru cititori profesioniști

Pricoliciul și alte povestiri

Ana și lupul este o ficțiune interactivă care, dincolo de poveștile pe care le relatează, creează un sistem ludic menit să introducă copiii în arta lecturii, a modului în care ficțiunea funcționează, poate fi interpretată și descifrată. ̶ Cosmin Perța

Cartea ne vorbește despre o lume a pădurii de care are grijă Pricoliciul. El păstrează visele celor care le uită, le spune un cântec celor care nu pot să adoarmă, e gata întotdeauna să dea ajutor ca viața să se desfășoare în liniște, dar plină de întâmplări: veverița care vrea să știe unde doarme luna, iepurele care se urcă în copac să sperie vulpea, conflictele leului cu dresorul, iepurele care crește un pui de cuc, un broscoi transformat de vrăjitoare în prinț, apariția neașteptată a străinului cu coadă, cum se îneacă un țânțar într-o lacrimă de leu…

Deși nu are nici un element suprarealist, estetica textelor Franciscăi Stoenescu poate fi apropiată de estetica suprarealistă tocmai prin acest melanj uniform de real și magic, în care lumile, cea a realității și cea fantastică nu sunt în planuri diferite, suprapuse, paralele, care se intersectează uneori, ci fac parte din același câmp de percepție. ̶ Cosmin Perța

Până să ajungă Scufița Roșie la bunicuța ei, „binevoitorii” îi golesc coșul cu plăcinte, vânătorul este înghițit de lup, unui împărat îi iese un neg pe nas, un pirat moare de inimă rea că n-a mâncat niciodată cireșe, o bunică vrea să domesticească un pui de lup, o lupoaică părăsită de haită se lasă omorâtă cu un cuțit de bucătărie… Veștile și poveștile ajung până azi și fiecare are o părere despre soarta lupului și ce ar fi de făcut.

Iar dacă vrei, poți să spui și tu ce gândești despre lup, ai o pagină goală la sfârșit.

Text și ilustrații: Francisca Stoenescu Vârsta recomandată: 10 + Anul apariției: 2016 Format: Paperback, H: 23cm | l: 19cm Nr. de pagini: 128 ISBN: 9789734724475 Editura Paralela 45

Text și ilustrații: Francisca Stoenescu Vârsta recomandată: 8 + Anul apariției: 2012 Format: Hardcover, 24 x 17 cm Nr. de pagini: 130 ISBN: 2000000310817 Editura Tracus Arte

ANA ȘI LUPUL ̶ Scufița Roșie pentru cititori profesioniști Cum au ieșit în câmp deschis, au căzut pradă crivățului,

încerca să deslușească ce se întâmplă în jur. Vânătorul

o rafală de vânt a întors sania de-a curmezișul, calul

încuraja calul cu o voce răgușită care abia se mai

speriat s-a ridicat în două picioare trăgând cu disperare

auzea, respirația îi îngheța în aer și i se prindea de

să rupă hățurile, să fugă liber peste câmpia albă. Sania

gene și sprâncene, de obraji.

a fost gata să se răstoarne, câinele a sărit din sanie și s-a

Nu era ușor să înfrunți crivățul! El începe sfios, întâi

repezit furios spre cal, să-l potolească.

încearcă să vadă cât de afânată este zăpada, cât de

̶ Și acum, asta mai lipsea, crivățul, spuse calm

ușor poate fi spulberată, ca apoi încrezător în sine să

vânătorul și cu mâinile lui puternice trase hotărât

nu mai aibă nici o opreliște, dezlănțuindu-se în rafale

hățurile, pornind mai departe. Câinele rămăsese pe

și vârtejuri, spulberând zăpada, ridicând troiene de

lângă cal lătrând și strunindu-l la drum. Crivățul se

netrecut, orbind ferestrele, acoperind poteci, plecând

dezlănțuise cu toată furia lui, peste câmpia întinsă

copacii până la pământ, fără milă, purtând în hora

pluteau nori de zăpadă, se înălțau rotindu-se și se

lui nebunească tot ce-a răscolit din cele mai ascunse

spulberau în văzduh de nu mai vedeai la un pas. Calul

unghere și umplând văzduhul cu crengi uscate. Vuia

alerga orbit într-un văzduh de zăpadă. Ana își trăsese

amenințător ca o haită flămândă de lupi.

blana peste cap și doar printr-o crăpătură subțire

Cum s-a înecat un țânțar într-o lacrimă de leu Odată, pe înserat, când mă plimbam prin pădure m-am

Un țânțar care bâzâia prea aproape s-a înecat pe loc în

întâlnit cu un leu. S-a aplecat asupra mea, mi-a pus în

lacrimă. Atât a fost, o singură lacrimă. Apoi, m-a

față o gheară și m-a invitat să mă cocoț pe ea, iar eu n-

întrebat dacă n-aș vrea să locuiesc în coama lui

am avut curaj să refuz. Și m-a dus în fața ochilor lui de

nestingherit și pentru totdeauna. Am refuzat. Leul a

foc și mi-a zis: „Cântă-mi!”.

oftat și-a plecat. Iar eu v-am spus povestea, așa cum a

Putea să mă înghită, deși nu i-ar fi fost de mare folos, că

fost.

eram cu mult mai mic decât un dinte de-al lui, ori ar fi

̶ Parcă n-a fost chiar așa…

putut să sufle și m-aș fi trezit în celălalt capăt al pădurii

Despre lacrimă și țânțar nu-mi amintesc, spuse ariciul,

sau poate pe un nor. Dar a zis: „Cântă-mi!”, și i-am

care ascultase și el alături de ceilalți, întreaga poveste.

cântat. Ce altceva aș fi putut să fac?

Apoi, își văzu de drum, iar greierele rămase singur.

A cântat cât puteam de tare! Chiar aș putea spune că niciodată n-am cântat atât de frumos. De frică. Leul a fost atât de înduioșat de cântecul meu, încât i-a apărut pe neașteptate din ochiul stâng o lacrimă.

CARMEN TIDERLE Date de contact E-mail: carmen.tiderle@directiacreativa.ro

Carmen Tiderle e poetă-șefă la Direcția de Rime Șmechere pentru Copii și nu Numai, copywriter-iță și mama lui Dor și a lui Ro. Îi plac maimuțele și râmele, culoarea albastru, lucrurile pe dos și ar vrea să trăiască la mare. Călătorește des în Bucurville și o dată a ajuns tocmai la Polul Vest.

În orașul Bucurville

Marele acoperiș

După succesul cărții „Pe dos, poezii cu prostii pentru copii”, Carmen Tiderle revine, la un an distanță, cu o nouă colecție de poeme pline de viață pentru copiii zilelor noastre: „În orașul Bucurville” ̶ o bucurie de carte, cu aproape o sută de poezii scrise într-un stil „neserios” despre lucruri și întâmplări aparent mici care însă ascund idei mari.

Un volum de fabule contemporane, care nu subestimează inteligența celor mici și nici cheful de copilărie al celor mari.

Ceea ce o face delicioasă pentru copii și adulți deopotrivă.

Bucurville e un oraș în care n-are nimeni domiciliu stabil fiindcă e orașul copilăriei, dar e un loc demențial în care ființele și lucrurile au ceva nou și uimitor de spus și de făcut: la primărie candidează un copil, doi bascheți Converse sunt cei mai buni prieteni din univers, semnele de punctuație au o altercație, o masă de bucătărie pleacă în călătorie, viermele de mătase face lână, copiii au alergie la învățat pe dinafară poezie, iar Moș Crăciun vine doar că are nevoie la toaletă... În orașul Bucurville, fiecare poem e o bucurie, prin idee, ritm, rimă și, nu în ultimul rând, prin ilustrația semnată de Vali Petridean. „În orașul Bucurville”, la fel ca „Pe Dos”, e o carte #must-read în familie, pe care copiii o vor adora.

Text: Carmen Tiderle Ilustrator: Vali Petridean Vârsta recomandată: 6-13 ani Anul apariției: 2016 Format: Paperback, H: 22cm | l: 22cm Nr. de pagini: 128 ISBN: 9786068642963 Editura Vellant

Carmen Tiderle a cucerit deja publicul mic și mare cu stilul energic, urban, ieșit din convențiile literaturii pentru copii, din volumele „Pe dos, poezii cu prostii pentru copii” și „În orașul Bucurville”. În „Marele acoperiș”, ne întâlnim cu versuri pentru rârâiți, scrise de să-ți lase gura apă; cu pasărea rock, antitalent complet, și vrăjitoarea Cireșica, cititoare-n stele și-n merdenele; cu un gărgăune animal de casă, mare amator de Dom Pérignon și caviar; cu o păpădie carnivoră și un cameleon daltonist; cu o maimuță care vrea să scrie Hamlet și cu gândurile unei lebede din prosop; aflăm a ce miroase Luna și ne delectăm cu povestea lui Maitârziu și a mamei lui, Niciodată.

Stilul lui Carmen Tiderle este firesc, contemporan, desprins din lumea în care trăim, iar ilustrațiile lui Vali Petridean, puternice și memorabile, duc mai departe umorul savuros al acestor poezii, la care copiii vor râde cu hohote, iar adulții sigur vor zâmbi.

Text: Carmen Tiderle Ilustrator: Vali Petridean Vârsta recomandată: 10-12 ani Anul apariției: 2017 Format: Paperback, H: 22cm | l: 22cm Nr. de pagini: 99 ISBN: 9786069800201 Editura Vellant

Cine a pus piper în mare?

Selfie cu elfii

Se iau crocodili care se cred dive, bunici sărite de pe fix, verze bully și trandafiri vampiri, cochilii care n-au chef să imite sunetul mării, pinguini cu covrigi în coadă, vaci care dau vin și oi care fac pariuri, se pun într-o barcă, se adaugă umor cât cuprinde, rime și piper, și se citește cu hohote de râs din copilărie până la orice vârstă.

Poezie + Tehnologie = Love. Dacă nu știai, citește această carte de poezii augmentate pentru copii în care un urs polar și-a pus ochelari VR, o albină, tam-nesam, a intrat pe Bee’nstagram, elanul Moose, vizionar, și-a făcut electric car, un cuc din zonă adoră o dronă și calul James are un canal de games.

„Cine a pus piper în mare?” ̶ a patra carte a autoarei care a descoperit secretul cititului din plăcere la copii și pe cel al întoarcerii la copilărie a oamenilor mari, cu ilustrații de Vali Petridean.

De aceiași autori au mai apărut și cărțile: „Pe dos, poezii cu prostii pentru copii”, „În orașul Bucurville” și „Marele Acoperiș”.

Text: Carmen Tiderle Ilustrator: Vali Petridean Format: Hardcover, 21 x 21 cm Nr. pagini: 112 Grupă de vârstă: 6-13 ISBN: 9789735064198 Editura Humanitas Junior

Text: Carmen Tiderle Ilustrator: Vali Petridean Format: Hardcover, H: 22cm | l: 22cm Nr. pagini: 60 Grupă de vârstă: 6-13 ISBN: 9786069800850 Editura Vellant

Cine a pus piper în mare? ̶ FRAGMENT Bule & bulbuci Hapciu! Achoo! Hatschi!

Pe mare e urgie!

Strănută marinarii, loviți de alergie, Strănută și pescarii, și peștii din năvod, Meduzele, rechinii, chiar și-un gasteropod. Și pescărușii, pe catarg, Și submarinele din larg, Sirenele, și ele. Și, după ce strănută, Își zic Bless you! sau Doamne-ajută!

Până și scoicile strănută, cu perle mari de muci.

Selfie cu elfii ̶ FRAGMENT Am vrut să-mi fac un selfie c-un ciclop.

Mi-a zis: „Doar dacă îmi mai pui un ochi în Fotoșop!”

Am vrut c-o fantomă, dar ea a zis: „Stai! Știi bine că sunt... camera-shy!”

Vampirul s-a speriat de flash. Și cu balauru-am dat greș: M-a întrebat cu care cap, Că toate șapte nu încap.

Medusa a strigat la mine: „Hei, Nu vezi că am un bad hair day?!”

Muma Pădurii nici n-a vrut s-audă.

Siren-a spus c-arată ca o paparudă...

E arhiplină marea de bule și bulbuci.

Dar, pân’ la urmă, tot mi-am făcut un selfie: Dar nu e de mirare, Nu e niciun mister.

Cine-a pus sare-n mare A pus azi și... piper.

Cu unicornii și cu elfii.

NES(U)PUSELE, un proiect #debasm Nesupusele – 100 de femei pentru 100 de ani de Românie modernă

Proiect de educație alternativă al asociației „De Basm”, „Nesupusele” are ca teme transversale diversitatea culturală, dezvoltarea valorilor patriotismului și ale spiritului civic, precum și respectul pentru istoria privată, cea de zi cu zi, nu doar pentru cea publică, a unei țări.

Este un proiect care pune în valoare elite, dar care, în același timp, transformă biografii „obișnuite” în biografii demne de a fi povestite. Nesupusele sunt personalități feminine din România care au inițiat ori participat la transformări pozitive, au încercat și adesea au reușit să schimbe în bine lumea din jurul lor, să răstoarne prejudecăți, să doboare bariere, să lupte pentru drepturile și visurile lor și să exceleze în ceea ce și-au propus.

Cele 100 de povești, grupate în două volume, au fost imaginate pornind de la realități documentate. Fiecare poveste este conturată în cuvinte și imagini, fiind însoțită de scurte informații biografice și de un cuvânt-cheie. Am căutat ca prin fiecare poveste imaginată să iluminăm o scenă semnificativă din viața acestor femei. Dar, mai ales,

am căutat să găsim acel cifru de sens și de emoție care să inspire mai departe. Credem că aceste povești pot să-i motiveze pe copii, fete și băieți deopotrivă, dar pot fi folosite de părinți și profesori pentru a discuta teme de interes pentru cei mici.

Cele două volume au fost completate de platforma online nesupusele.ro, o expoziție, mai multe donații către școli și biblioteci și câteva serii de evenimente și ateliere educative pentru copii (8 ani +), în toată țara, în special în zonele rurale, desfășurate între 2018-2019.

Text: Adina Rosetti, Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan, Laura Grünberg și Cristina Andone; Graphic Design: Faber Studio Vârsta recomandată: 12-16 ani Format: Paperback, H: 26cm | l: 20cm Anul apariției: 2018 (vol. 1), 2019 (vol. 2) Nr. de pagini: 128 ISBN (vol. 1): 9789733410690 / (vol. 2): 9789733411413 Editura Univers Vă invităm pe nesupusele.ro să descoperiți și alte nesupuse!

Catalog coordonat de Sînziana Popescu Ilustrație pentru copertă de Irina Maria Iliescu / RinaDraws © Copyright De Basm 2020: Toate drepturile asupra prezentei ediții sunt rezervate Asociației Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți "De Basm", București.

Nici o parte a acestui catalog nu poate fi reprodusă, înregistrată sau transmisă către public, în orice formă ori sub orice mijloc, fără acordul scris al asociației.

E-mail: asociatiadebasm@gmail.com Facebook.com / De-basm Mulțumiri Autorilor: Cristina Andone, Flavius Ardelean, Lavinia Braniște, Simona Epure, Brîndușa Luciana Grosu, Claudia Groza Lazăr, Laura Grünberg, Andreea Iatagan, Iulia Iordan, Irina-Anca Mureșan, Victoria Pătrașcu, Sînziana Popescu, Cristina Beatrice Preda, Adina Rosetti, Francisca Stoenescu și Caremn Tiderle.

Ilustratorilor: Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița, Thea Olteanu, Ecaterina Gabriela, Veronica Neacșu, Oana Ispir, Andrei Măceșanu, Diana Pandelea (Tivu), Alexia Udriște, Cornelia Revulets, Silvia Mitrea, Simona Bulimac, Patricia Băndălău, Sorina Ștefănescu, Stela Lie, Alexandra Rădulescu, Alexandru Ciubotariu, Bilyana Velikova, Ionuț Robert Olaru, Cristiana Radu, Zelmira Szabó, Ágnes Keszeg, Irina Maria Iliescu, Iulia Ignat, Andra Badea, Livia Coloji, Veniamin Chițu, Cristina Pecherle, Irina Dobrescu, Francisca Stoenescu, Vali Petridean, Sorina Vasilescu, Maria Surducan, Ileana Surducan, Annabella Orosz, Kürti Andrea, Maria Brudașcă, Cristina Barsony, Anca Smărăndache, Mihaela Paraschivu, Xenia Pamfil, Oana Mărieș, Diana Grigore, Anna Florea, Cristina Cazacu, Ana Calistru, Adelina Butnaru.

Fotografilor: Andreea Cristina Marin, Cornel Brad și Veronica Neacșu.

Editurilor: Nemi-Nemira, Polirom Junior, Arthur, Cartier, Didactica Publishing House, Litera, Humanitas Junior, Paralela 45, InfoRapArt, Stef, Nomina, Pandora M, Cartea Copiilor, Vellant, Frontiera, Univers, ePublishers, Pionier press, Integral, Benefica, Curtea Veche, Tracus Arte.