Leonid IACOB
versuri
Autorul mulţumeşte pe această cale doamnei Lenuş Lungu, care a făcut posibilă apariţia acestei cărţi.
Editura VIF Constanța
Consilier editorial: Lenuș Lungu Coperta: Eugenia Enescu Ilustraţie copertă: pictor Niculina Vizireanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Leonid IACOB Imaginarele iubri: versuri/Leonid Iacob – Constanța: VIF - 2013 ISBN
Editura VIF, Constanța, România
ISBN
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
imaginara mea iubire Iubito, azi î i scriu scrisoare c poate-ai s-o g se ti cândva în nu tiu care col de cer i mare sau pe-o banchiz de la pol, pe undeva, C vreau, iubito, s te iau cu mine prin por ile de suflet ce-am deschis i s te duc pe firul de lumin i în cuvântul care nu l-am scris. Tu poate nu m vezi: sunt doar umil ap , ce- i soarbe din lumin al ei zbor, f râma unei boabe de sub pleoap i cântec de prin mun ii mei de dor. Te-a tept s vii la mine-n orice sear i mâna ta pe frunte s mi-o pui… Iubita mea, iubita mea imaginar , î i scriu acum scrisoarea mea dintâi.
3
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
scrie, iubito, Eu scriu acum , iubire, cu suflet ars de tine pe-albastra m rginire din cerul meu de dor i vorbele-mi cad limpezi sclipind diamantine i tot dorindu- i chipul prind aripi pentru zbor. Nu plânge înserarea ce-ncet pe noi se las înve mântând lumina cu aripile-i moi, scrisoarea ta-i la mine, o in mereu pe mas i, chiar de n-ai trimis-o,o tim doar amândoi. S - i tergi, iubire, geana de roua fermecat i s o pui în ipul din care scrii mereu i dorurile toate le-arunc -nfiorat , c -n mun ii mei alba tri a tept s le prind eu..
4
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
iubita mea cu ochi de stele Iubita mea cu ochi de stele, în noaptea mea din ochiul stâng mai ip dorurile grele i cântecele care plâng i scrumul trecerii prin mine e înc jar arzând mocnit spre o plecare prea departe sau înspre cea ce n-a venit. Tu tii? erai acea vioar din care sunet izvora, i te sorbeam fl mând de tine i mâna mea te mângâia Mai po i s fii cândva aceea i S rut de strun lin vibrând, Iubita mea cu ochi de stele, Mereu vei fi la mine-n gând
c utându-te Am aruncat în v zduh ultime petale din trandafiri aduna i pentru tine, apoi am plecat peste valuri de mare s te g sesc, Calypso, în z ri mai senine 5
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Plutea corabia în cerul din sufletul meu tu erai departe, în marea aceea corabia-mi plutea i eram Odiseu lâng catarg s -mi tot cânt epopeea Iubirea cu mine la cârm st tea scrutând orizonturi atât de blajine, eu ie- i cântam i marea dansa balet v lurind ca visele-n mine. Te tot caut, Calypso, de tine-s vr jit i de tine-mi sunt iar visele pline, d -mi în insula ta un loc de dormit, fiindc de mult eu m aflu în tine. Am aruncat în v zduh ultime petale din trandafiri aduna i pentru tine, apoi am plecat peste valuri de mare s te g sesc, Calypso, în z ri mai senine
iubire Am tot venit cu toamna din p dure i blând lumina-n suflet cobora, izvoare-mi susurau din lumini uri i cerul de deasupra îmi cânta. Era atâta lini te în jur i-atâta pace, cât nu puteam în mine s-o cuprind i te chemam, iubito, c tre mine când te vedeam în p s ri surâzând. 6
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Erai acolo sus, în arcuiri de vise, arom curcubeie i patim solar pe care o sorbeam din cupa toamnei crescut din lumina chihlimbar . Eu tiu c-o s m sim i venind la tine i bucuria-mi fulger prin dor; te rog: prime te toamna mea, iubire, ce-a coborât din taina mun ilor. i d -i puterea vr jii ce te ine scânteie între ceasuri de vis ri; iubirea mea, vreau ast zi glasul s i-l aud chemându-m pe z ri.
mi-e toamn Prive te-m , sunt doar un cântec pornit din r sucirea verilor târzii, iar tu în palma mea îmi e ti descântec desferecat în toamnele-mi târzii. Tu tii, iubito?Gustul t u m arde pe buzele-mi strivite de uit ri i plâng t cerea în tr iri retarde c m-ai trimis spre alte dep rt ri 7
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri i- i dau acum, pe frunza cea g lbuie din prima zi a toamna ce-a venit, doar coroni a ta de l mâi , ce pentru mine nu i-a fost sortit. Mi-e toamn i m gust dintr-o gutuie i simt c e acolo trupul t u: sclipire de lumin care suie în efemerul verii curcubeu... Mi-e toamn în suflet, iubito…
cântec trist Iubito, a venit toamna cu gust de frunze r nite pe ramuri i cu ochi galbeni i goi. Simt durerea lor ce se tope te în mine ca o ap -nghe at i grea. Tu nu sim i? P s rile mele au plecat, f r s -mi lase cântece, iar cerul se pr v le te peste mun ii mei în care toate dorurile încep s moar . I-auzi cum se tânguie? Coamele lor albastre sunt pline de ce urile ca ni te ape amare i nu tiu de ce Dumnezeu i-a l sat gârbovi i în ziua în care afar ploua cu soare. 8
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Iubito, te-ai privit azi în suflet? Spune-mi i mie, fiindc eu....fiindc eu... Iubito, a venit toamna în cântecele mele, dar numai tu o po i schimba în lumin . Vrei?
prime te-mi iar Voiam s vin în irul de cocori ce mi-au plecat spre alt t râm de stele, acolo unde visele-mi din zori m r v esc zb tându-se rebele. Voiam s-ajung acolo unde trupul t u mi-ar fi liman i loc de alinare, s-ad postesc corabia-mi b trân b tut îndelung de val de mare. Dar tu te-ascunzi sub ce urile grele i nici cocorii nu te mai g sesc; voiam s urc cu ochii plini de stele s - i spun, iubito, cum c te iubesc. Acum sunt toamn sângerându-mi triste amurguri coborâte din destin i-n cerul meu golit de ametiste nici tu i nici cocorii nu mai vin. 9
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Prime ti-mi iar cocoarele-cuvinte, s se roteasc lin pe cerul t u i simte r suflarea lor fierbinte luat din topiri de curcubeu.
f -le duminici Viorile mele n-au uitat s mai sune, ramura oaptelor la tine-a r mas, dar cânt , tot cânt arpegii nebune, când tu nu mai vrei s ai glas. Terasa gândurilor îmi moare-n t ceri, dorul i el a r mas ag at, firul de strun mai scâr âie-un ieri pe un nor cenu iu, menuet suspendat. Ia, iubito, duminicile mele în tine i le alint cu suflet de dor las lumin s-ajung la mine, în ochiu-mi r nit unde visele-mi mor. Iubito, tu tii? mun ii mei mor în soare i albii secate mai trec printre ei; d -mi lacrima ta i le f s rb toare f -le duminici…duminici de vrei.
10
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
mai cânt -mi Iubito, ai cântat la orga sufletului meu cu degetele dorului. Le sim eam mângâierea ren scând din tulpini vegetale, iar suflarea ta mustind de arome o gustam din mierlele cântecului. Atunci am slobozit cuvintele s zboare c tre tine i s se întrupeze în cântecele soarelui ce înc în noi n-a murit. T cerile ce se înghesuiau la por ile noastre au început s - i dest inuie visul iar lini tea începuse s zburde prin câmpiile dorurilor unde noi ascultam muzica sferelor. Iubito, cânt -mi acum cântec de leag n ca, privindu-te, s m pierd în tine
11
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
m caut M vei g si, iubire, în sunet de izvoare, în spirale de vise din cerul cu flori, m vei g si-n aromiri de culoare i-n cântece care izvor sc de cu zori. M caut în dorul cascadelor din tine, în lacrima rotund din p s ri c l toare; acolo e-ncrustat ca pe r bojuri fine iubirea ce- i întinde corola ei de floare. M ia atunci în suflet cu chipul s rut rii i m -mpresoar cald cu mângâieri de foc, voi str luci ca steaua din m rginirea z rii i sufletu-mi va arde sub p timiri de foc.
ca s prive ti Iubito, ia cântecele m rii transformate în p duri de sunete palpitând în noaptea de spaime a eului de frig înghe at i f -le cunun . Ia i scoicile ce se scriu în imensitatea nisipului plecat din adâncuri ca s devin timp 12
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri i f -le salb . Ia greierii ce mu c felii de lun ca s întoarc p durile în noi cu cântece ce nu mai tiu s înoate pe marea de vise. i f -i aezii dorului. Eu, iubito, am aprins candela stelelor ca s te ui i în adâncurile sufletului meu, acolo unde iubirea mai zace doinind pe un ciob de t ciune.
ce lun m toarce ? Fiin a de aer ce tr ie te în tine, iubito, are mâinile ca ni te liane albastre cu care coloreaz visele plecate s caute m rile noastre, prinse în suflete ca ni te licurici alergând printre astre. i eu vreau zâmbetul t u z mislind comori de cuvinte, încrustând în p mântu-mi ce sunt adierea ce vine din tine fierbinte ca o tain coborând pe p mânt s -ntrupeze îngeri cu aripe sfinte.
13
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Dumnezeu ne-a dat harul s le-arunc m peste lumi cu lumina venind din adâncu-ne zbor i pornind câtre z ri s urc m. Iubito, nu te voi pierde-n gr dina atâtor uit ri care dor i-am dat locul t u gravat pe pietrele arse cu suflet buimac de-atâta iubire; nu vei pierde, iubito, sufletele ni-s înc frumoase i-n ele lucesc iar safire. Iubito, ce lun m toarce în firele verii ucise?
tu n-ai s
tii
Mi s-a f cut i ast zi dor de tine în toamna care trece cu pa i grei c îmi presar dep rt ri în mine i frunze-ng lbenite pe alei. i din fântânile ce se adap -n frunz Mai curge lacrima triste ii f r leac. i sunt doar acuarel de pe-o pânz c de iubire ast zi sunt s rac.
14
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri În dep rt ri ninsoarea st s -mi vin , aud cum clocote te peste z ri Tu mi-ai luat i ziua mea senin ca s o scalzi în praful de uit ri. Mi-ei toamn i mi-e iarn i mi-e team i c l re ul negru st ascuns… Tu n-ai s -l tii, plecata mea iubire, i n-ai s -l sim i c -n mine e p truns... Mi s-a f cut i ast zi dor de tine în toamna care trece cu pa i grei c îmi presar dep rt ri în mine i funze-ng lbenite pe alei.
cântec pentru pesc ru i Azi, iubito, la vatra lunii am copt azima cu care s hr nesc pesc ru ii mei cu aripile frânte. Acolo, la cascada cu ape fierbin i erai tu, i, cu mâinile tale albite de ar i i i geruri, alinai p s rile plângând, clipa irosit în van… Le-ai dat apa vie i iri i cu care s priveasc din nou c tre stelele 15
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri arcuite-ntr-o inim . Atunci apusul s-a îmbr cat în culorile prim verii r s rindu-i muguri de-argint iar cântecu-i sfârteca dep rt rile trecutului ars prea devreme. Atunci am izvodit oapt de leag n pentru ochi, pentru gând pentru pietrele vii din sufletele noastre, iar pesc ru ii râdeau în valurile valsului ce noi l-am tot scris cu sufletul încins de dep rt rile-albastre.
descopeream lumina Descopeream lumina din crestele uit rii i o porneam spre lumea cu ar i în dor, plutea-ntre noi , iubito, corabia vis rii, iubire ne-mplinit , trecut prea u or. Prin aerul sim irii cu dalta min ii mele cioplisem o statuie din doine frem tând; voiam ca s se urce cu tine pân’ la stele i s -mi coboare tandru în nerostiri de gând.
16
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Acum, din nou, cu dalta i palmele-mi asprite cioplesc în piatra sur în care te-ai ascuns, m doare-ngenucherea n scut din ispite i zidul de t cere ce-l faci de nep truns.
toamna cu tine E toamn i mun i-mi dorm în scutecele norilor dorul a luat calea cocorilor i s-a tot dus spre un cer de apus. Miroase a brad crud, iubito: e parfumul ve nic al mun ilor mei; prinde în palme fruntea mea limpede, lâng pieptul t u pune-o, de vrei. Acolo, cu gura voi prinde rotundul s mestec în mine esen ele tale... E toamn , iubito, ia-m în bra e i leag n -mi trupul la tine în poale. Ce bine-aici unde mun ii se-ntoarn cu frun ile vii în poalele norilor... Ia lumea ta i în mine o toarn s-o sorb în lumina cea cald a zorilor.
17
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
prinde-mi mâna Nu mai plec, iubito, m-am s turat de himere, inima mea a obosit prea plecat în rugi i durere pentr-un zâmbet coclit… Nu mai plec, vreau s trec în cuvinte, creanga-mi s scuture dor de iubire fierbinte. Prea mult am plecat pe la por i ferecate, mi-e sete de vis, de iubire, de vioara ce cânt pe struna-i sub ire doruri curate. Prinde-mi inima, iubito, i f -o cântec de floare, fii tu l uta i-arcu ul cu care s cânt lumile noastre solare Voi deveni, iubito, urechea ce tie s-asculte duioas doina din inima ta atât de cald i-atât de frumoas . Prinde-mi mâna,iubito, i du-m prin zbor de lumin i gând, prin creanga de aur din huma cuvintelor ce sunt cu noi, aici pe p mânt. Prinde-mi mâna, iubito… 18
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
remember Iubito, pe verticala zidirilor mele am pus culorile cu gust de iubire i sunetele le-am pictat cu inima arzând de nelini ti. Aici am închipuit curcubeie de ar i i bând din izvoarele cuvintelor i-am f urit cupole din doruri în care te-am cuprins cu suflet de tine-nsetat. Eu însumi eram curcubeu z mislit din z pezile-albastre, ce mi se coborau pe tâmple din izvorul mun ilor cu doruri pe creste, iar tu erai lumina împletit -n coroanele visului spre care tânjeam în s rb tori f r nume i f r de glas. Iubito, simfonia esen elor ce-alearg prin iri ii t i, cu iriz ri de verde i trunchi de brad mi-a d ruit cântec în nop ile noastre albite de vis, iar acum o scriu în ascultarea toamnelor cu suflet de rugin în plete. Prime te sunet tors din caierul inimii mele s - i aduc aminte c eu mai exist.
19
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
triste e Iubito, eu eram copacul pr bu it în toate triste ile albastre-ale lumii i urmele mele piereau în nisipul trosnind de nelini ti i nu mai tiu dac tu m-ai iubit sau doar iubeai cuvintele mele ciobite de dor. M priveai cu sufletu-aprins de dorin iar eu ag am cuvintele în ferestrele cerurilor tale astrale i puneam dealurile s se plimbe printre râuri i v i i aduceam cântecele mun ilor rostogolite-n curcubeie. A fost ceva, ceva de nespus, când lumea devenea un arc de lumin i din ea â neau vorbele mele fl mânde, mult prea fl mânde,,, Dar bolta curcubeului s-a zdrobit de p mânt, iar eu am r mas dor o cochilie uscat prin care trece vântul singur t ii ultimului cocor.
20
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
i-mi tot zâmbe ti i-mi tot zâmbe ti, iubito, din negr ite unde c r rile-mi – cuvinte spre tine se deschid i-mi vin mereu în suflet aromele profunde ale luminii tale spre z rile-mi suind Fluid te înconjoar aroma de r in din bradul ce în munte a tot crescut haihui i creanga lui se pleac spre fruntea ta calin ca s rutarea florii în palm s i-o pui. i-n casa cu arome de cetin -mireas s pâlpâie azi focul trosnind în scânteieri te-apleac peste mine, iubita mea frumoas , i uit -n cea a vremii iubirile de ieri Cu mana ta cl de te o cas de miresme in care doar cuvântul s fie alinare i-n ve nicia lumii cuprins de fioruri s se-ntrupeze iar i v zduh din blânda mare.
21
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
ast sear Ast sear , iubito, trimit c tre tine cuvintele-mi toate n scute din dor aburinde arome din miezul de pâine i raza de soare cu gust de izvor prime te-le-n palma i pune-le-n salb s-atârne coroan rotundului sân i vino apoi ca o trestie dalb sub pletele c rei a vrea s r mân. Ast sear , iubito, voi spune-o poveste venit din mun ii cu plete de nori cu-arome de cetini i-om turi pe creste, din casa de brad ridicat prin flori. Iar tu, cu ochi mari privi-vei uimit cum urc spre tine povestea din brazi lumin cernut pe-a inimii sit în care, frumoaso, mereu s te scalzi. Mai d -mi iar, iubito, din palma ta mic un strop de lumin din sufletul t u i iar încorda-voi l uta s - i zic povestea venit din cântecul meu.
22
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
însetat de tine Pe rotundul acela fierbinte vr biile cuvintelor mele se r sfa i ating cu-nfiorare izvodirea de marmor . Degetele mele, cuprinse de nerostirea clipei, aud vibra iile, iar gura fl mând de tine prinde-n s rut vârfurile cu gust de iubire. apoi se apuc s scrie poeme peste tot trupul t u.
f r tine Alunec f r patimi în gândurile mele i-adun din ele fânul de doruri al ptat, m cerne o lumin venit de la stele când chipul nop ii mele de tine-i s getat. Acum în Carul Mare mi-am ogoit fiin a i obosit de drumuri pun capul pe o stea m doare neiubitul, m doare nefiin a i stau str in pe cerul ce parc nu m vrea.
23
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Atunci cobor în valea speran elor t cute i pasul meu m duce-n înfiorate ierbi i-adap cu al meu suflet iubirile cernute în strig te de ciute, în bonc nit de cerbi. Cu mâna mea te caut, dar tu îmi e ti departe i noapte mea adoarme t cut pe c rare Iubito, ast sear eu voi dormi aiurea cu capul pe o stea pitit -n Carul Mare.
prime te toamna O, toamna mea, iubito, aduce-n firul-cântec luminile p durii aprinse-n trunchiul meu i lumineaz noaptea rostindu-mi vechi descântec cu care s p trund în ars sufletul meu. Primesc din palma-ntins tot cântecul ce vine s -mi fie înflorire i ceas de tain viu, i vreau, tot vreau s -mi fie acum a ta iubire, c timpul ne mai iart i nu e prea târziu. mi-e somnul lin cu tine, când tu din dep rtare trimi i înfiorarea i-n suflet m alini i-n toamna ce coboar îmi es visând cântarea i mâna-mi sângerat te scoate dintre spini. 24
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Prime te-m în pragul i-a sufletului cas , ia-mi rodul din cuvinte cuprinse de nectar i poart -le cu tine, iubirea mea frumoas , în toamna ce-mi coboar din galben chihlimbar.
tangou cu tine Inimile noastre, iubito, bat ritmul tangoului care fluid urc -n mi c ri de ceasornic i poart arome de soare. Aripa zim at-a luminii se trece prin noi cu-a ei aur pur m rul iubirii rotunjit cade-n palm i visele verii ne fur . Porne te cu mine, iubito, tangoul, astral ne une te sim i ritmul cum curge prin vene i-n dulci reverii ne une te. Ce gust pl cut are m rul iubirii vino, ni-i vântul tovar de dans i p s ri ne cânt lumina ce sfânt în noi a r mas. 25
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Vino, tangoul ne cheam i mun ii ne cânt cu glas de izvor departe, copacul cu ochii în coroan î i cânt iar cântec de dor.
sunt singur Sunt singur, iubito, în sear cu sufletul prins de-un apus, coaceri gr bite din mine peste stelele nop ii s-au dus. Fluturi alba tri roiesc în lumin eu sunt peste vis c l tor, degetele brazilor zarea alin i sufletu-mi taie al zim ilor dor. Visele mele , iat , coboar i vin cu miresme de brad sunt cup de dor i iubire când stelele-n palm îmi cad. Deschid u a inimii mele, iubito, s intri a vrea. Sunt singur în sear , iubito, i nimeni nu intr prin ea.
26
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Sunt singur, iubito, în sear , Fluturi alba tri roiesc în lumin , Visele mele, iat , la tine coboar i inima mea e deschis gr din .
coboar - i privirea Coboar - i privirea spre mine i-ascult cum urc la tine azi cântecul meu i-l d rui doar ie, frumoasa-mi iubit , sfioas -ntrupare ce-a dat Dumnezeu. Tu pa ii cu grij i-ncetul i-i poart peste râna-ntrupat ce sunt , r nit silab de dor i de soart rostit de fruntea plecat -n p mânt S rut -l pe cel ce acum i se-nclin cu alba-i z pad spre-al t u trup divin, e ti azim cald mustind de lumin , nectarul de floare i-amar de pelin. i mâna i-o las pe gura-nsetat de roua iubirii din sufletu- i cald coboar spre mine privirea- i safir , un cer scânteiere pe m ri de smarald. Ascult cu suflet, cu grij ascult cântecul-rob scris pe-a inimii poart i gura i-o las pe tâmpla albit , r nit silab de dor i de soart . 27
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
tu n-ai s
tii
Mi s-a f cut i ast zi dor de tine în toamna care trece cu pa i grei c îmi presar dep rt ri în mine i frunze-ng lbenite pe alei. i din fântânile ce se adap -n frunz Mai curge lacrima triste ii f r leac. i sunt doar acuarel de pe-o pânz c de iubire ast zi sunt s rac. În dep rt ri ninsoarea st s -mi vin , aud cum clocote te peste z ri Tu mi-ai luat i ziua mea senin ca s o scalzi în praful de uit ri. Mi-ei toamn i mi-e iarn i mi-e team i c l re ul negru st ascuns… Tu n-ai s -l tii, plecata mea iubire, i n-ai s -l sim i c -n mine e p truns... Mi s-a f cut i ast zi dor de tine în toamna care trece cu pa i grei c îmi presar dep rt ri în mine i funze-ng lbenite pe alei.
28
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
doin de licurici Într-un col uitat de lume, undeva, nu tiu anume, stelele-mi sclipesc în noapte i-n privire am prins oapte dintr-un vrut, din ne tiut, dintr-un vis uitat de mult.. Sunt o lacrim de cer licurici pi cat de ger c doritul ce-am dorit ieri în mine a murit... ieri în mine a murit. Doamne, nu i-o fi p cat gerului de m-ai l sat? Eu d deam lumina mea cât un sc p rici de stea i-acum ui i tot haihui mor în pragul nim nui în z pada firilor, i-n moartea iubirilor... i-n moartea iubirilor... Nu mai sunt,nu-mi ine firea m tot arde neiubirea gerul prins de-un vânt hain într-o piatr de destin 29
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri ca am luminat în nop i în genunchi stând pe la por i s-au deschis i s-au închis i-au r mas numai un vis i-au r mas numai un vis... Doamne, pune mâna ta i m f din nou o stea s lumini c r rile cerul, dep rt rile visele, nebunele, lumile, genunile cântecul, iubirile... sufletul... rostirile…
c , iat , opte te-mi un cântec, iubire, cât stelele-n noi n-au murit cât timpul nu pune poprire pe noi cei dori i de iubit i prinde-mi în palmele tale sufletul meu ce-i greu p timit m-atinge cu roze petale c , iat , la tine-am venit Mi-s t lpile arse de umblet potecile greu m-au r nit mi-e dor de iubire i zâmbet, te uit , la tine-am venit
30
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri i pune-m -n poal la tine ca-n vis s m duc spre zenit, i ine-m , ine-m bine, iubito, Cât timpul în noi n-a murit.
noapte de-a teptare. Un dor cumplit m prinde când stele pasc pe ceruri din iarba de m tase a nop ilor târzii, i stând, cu ve nicia la por ile t cerii, te-a tept, iubire tandr , cu zorii s îmi vii. Se-aude-ncet cum vântul î i picur cântarea pe firele de iarb ce se-arcuiesc u or, un mac pl pând tresare sim ind înfiorarea atingerii de înger din valul pur de dor. Veni-voi la fereastra cu flori de iasomie s mi-o deschizi în tain când noaptea suie iar i-n palma mea t cut vei fi o poezie o arip de înger nuntit pe altar.
vis târziu Eu am r mas în pe tera albit de vremea care trece peste noi, singur tatea-mi este-acum iubit , o piatr m cinat într-un albiu de ploi.
31
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Dar te a tept în l crimarea serii, pe tine, ne tiut-a nop ii mele stea s -mi rupi cu mâna zalele t cerii, i s m sco i din palma nop ii grea. i s m duci în dansul t u de fericire spre-un alt târâm de cântec i de vis, s scriu pe trupul t u dorit: iubire i s m pierd în ochi de paradis.
nici nu mai tiu Nici nu mai tiu de-am fost aripa ta, acum sunt doar o pan care scrie din amintiri ce le-am tr it cândva în nop i din prim vara mea târzie. S ruturi câte-au fost le num r m pe degetele prinse într-o mân ecoul lor sunt mugurii din ram ce-n mine încrusta i or s r mân . 32
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
i, uneori, când luna d în pârg, ne reg sim în cântece plecate câtre izvoare ce plângând tot curg având lumini în trupuri ferecate. Tu sim i cum dep rtarea cre te-n noi? Aripii mele nu i-i dat pereche r mâne doar un gând albit de ploi în care vremea- i poart haina veche. Iubito, serile apun mereu i trecem prin clepsidre r sturnate, arip de mi-ai fi în drumul meu cu tine zborul ar â ni departe..
33
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
dorindu-te Pentru tine, iubito, am în suflet numai duminici pres rate i miezul e doar pentru tine p strat le in acolo i i le dau în dar câte una când te-alint i i-e trupul un m r de gustat, Azi am s vin tiptil printre visele tale i tu vei deveni japoneza-mi micu cu ochi migdala i m voi plimba cu tine în poiana iubirii aflat aici, în mun ii de doruri înal i. Iubito, da-mi mie duminicile tale i zilele celelalte s le prind toate-n mine i mai d -mi i mai d -mi trupul t u s -l dezmierd, doin sclipind de cânt ri violine.
34
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Azi, trimite-mi o oapt plin de s rb toarea iubirii s-ascult i-un surâs pe o frunz de toamn i-un s rut... sunt modest, nu- i cer mult.. Sunt pitit pe teras , iubito, dintr-un mâine, din azi, de demult. i a tept…
tu, lumea mea Sub degetele mele te fii vioara care s cânte-nfiorat rostirile-mi mereu iar eu voi fi arcu ul ce s-arcuie te-n zare cu fulger ri de vise n scute-n curcubeu. i lumea se va na te rotind în spirale, salcâmii înflori-vor sub por ile de dor tu fi-vei iar lumina cu mângâieri astrale din care eu sorbi-voi doar apa ta - izvor. i gura mea cea ars de stelele iubirii va d rui pecete pe trupul t u de vis tu, lumea mea frumoas cu arcuiri de plete, prime te rodul frun ii din sufletu-mi deschis.
35
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
doar acum Într-o alt vreme voi deveni poate un fluture, sau poate-un copac , sau un gând, acum nu sunt decât uitare coborât undeva, aici pe p mânt... Într-o alt vreme eu voi fi cel care va pleca de lâng tine, ca s po i cânta cântecele singur t ii i-ale dorului ce tot se fr mânt în mine. Într-o alt via a voi fi poate un albatros care s -nfrunte marea-n furtun , sau fluier de os doinind peste mun i o alt visare nebun . Dar acum sunt doar o inim contorsionat ce î i mu c din sie i puterea pulsa ie monocord , însingurat ce- i tope te durerea... 36
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Dar vreau via a asta acum nu mâine , nici ieri, doar acum cât sunt viu via a de dor lâng tine, iubire, mâine, va fi prea târziu Prea târziu…prea târziu...
las - i inima Iubito, între inima mea i gândul t u colorat cu iriz ri de albe sunete, rotundul clipelor devine aur pentru îngerii cu trup rezonând în viori. Acolo, ating coardele cuvintelor pe care tu le-ai s dit între visele tale i fur din vibra ii scânteia aburind de miresmele ce-n suflet le por i.. Îmb tat de tine, m risipesc în corole i a tept mâna ta s culeag cântecele z mislite din dor. 37
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Apoi te fur i pe tine i, pe caii cuvintelor, galopez în ara Viselor, unde mâinile mele s - i mângâie trupul vibrând.. Iubito, las - i inima s -mi coboare în strune.
caligrafie Pe filele de cer urcând agale spre un abis iscat de gând divin voi desena cu mâna tremurat , contururi de cuvinte i senin i-apoi le voi trimite c tre tine s -ngenuncheze oarbe de fior i, aplecându- i fruntea lor cuminte, s - i spun taina mun ilor cu dor. Se cerne-ncet m tasea unui cântec pe-un trunchi b trân în vreme r t cit, i iele-i joac -n hora de descântec i lacrimi curg pe-obrazu-i scorojit.
38
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
lavanda sonor i-am pus în cuvinte, iubito, balsamul de suflet i dor plecasem cu tine în minte pe aripi întinse de zbor veneam dinspre m ri boreale cu fald de lumin în pleoape, te sim eam lâng mine, iubito, lâng inima mea, mai aproape În seara aceasta , iubito, dau drumul izvoarelor pline s â neasc lavanda-mi sonor cu sclipirile-i diamantine ochii t i atunci s priveasc lumea uimit cu stele în frunte, haide, iubito, f s -nfloreasc Zâna Iubirii ascuns în munte În seara aceasta , iubito, Cuvintele-mi vor ajunge la tine: Sunt flori i scântei din astrale rotunde priviri cristaline, Iar tu, mâna- i s -mi dai s te duc printre vise i stele, ca s prime ti lavanda de cântec: iubirea din vorbele mele
39
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri i-amândoi s zbur m, s zbur m prin cuvânt, Sine cu Sine, urcând Lumina din cerul cel blând.
invita ie Îmbrac -te, frumoaso, în rochia de bal i s-o pornim încet pe ringul vie ii i, chiar de nu sunt spectatori în stal, s ne-amintim de ritmul tinere ii. Mai este timp,mai sunt în noi i flori ce nu pot i nu vor nicicând s moar , c le-am p strat cu sufletul arzând la fel de vii cum le-am tr it întâia oar . Îmbrac -te, frumoaso, în rochia de bal, ne-a teapt iar i cer de ametist s ne l s m s moar triste ile la mal i s plutim pe-un vis mai optimist. Te-a tept aici, orchestra a sosit, tangoul de demult din nou ne-mbie; d -mi mâna ta ca s pornim gr bit spre lumea de iubiri i reverie.
40
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
m-a prins asear’ M-a prins asear-un dor, un dor de tine, când stelele c deau sub norii grei, a fi dorit, a fi dorit s fii cu mine i ochii t i s -i simt în ochii mei. Î i alintam t cut cu degete de gânduri al t u contur de amfor roman i î i scriam pe trupul t u s ruturi rânduri, poemele-mi pictate pe-o pânz diafan . Dar n-ai venit, frumoaso,lâng mine nici nu mai tiu în care col de lume e ti, eu te visez dar chipul nu i-l tiu prea bine i-n jurul t u eu es o lume de pove ti. M-a prins asear-un dor, un dor de tine i î i scriam pe trupul t u s ruturi rânduri, dar n-ai venit, frumoaso, lâng mine, i-n noapte am r mas cu stele-n gânduri.
41
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
contopire Iubito, între dou anotimpuri r t cim iar sufletele noastre, cu degete contorsionate scormonesc printre crengile vis rii doruri plecate s vâneze luceferii iubirii. Atunci devenim p s ri i-n cuiburile noastre adun m caldele rostiri pentru un mâine ce-ar vrea s r sar -n doinire. tii, când sufletele noastre se umplu de calda lumin a cântecului, culorile se scald -n cuvinte, adunând în magia lor în elepciunea dintru-nceputuri. Iubito,las - i crengile dorului s soarba din fântâna ce-n mine o port, iar mâine anotimpurile vor lumina între cerul t u i al meu într-o alt -nviere.
42
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
vino, iubire Pe undele luminii coboar -n roua zilei acolo unde, iat , vin înstelate flori cu cântece de mierl i susur de izvoare i dorul ce alung mult prea-ntrista ii nori. Acolo, în poiana crescut -n vârf de munte, î i voi cânta, iubire, l uta-mi încordând, un cântec vechi de leag n s - i treac iar pe frunte, i trupul t u în bra e-mi s-adaste lin vibrând. i- i voi culege-n palme tr irea ne-ntinat ca pe-o rostire blând venind din curcubeu, cu patim-o voi soarbe, când stele ne dau roat i-n florile poienii vom fi doar tu i eu. Tu ad -mi iar izvoare i d -mi din nou cuvinte s le rostesc ca-n ziua întâiei primeniri. Tu, rod esut din vise, cu unda ta fierbinte d -mi limpeziri de gânduri i taina din iubiri.
43
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
s rut -m S rut -m , iubito, lâng tâmple, s te dezleg de toamne i de vis mi-i iarn -n suflet i mi-i ger privirea când nu te am i totu-mi este nins. Mi se coboar iar prin palme dorul, pe tine te-a culege ca pe-un fruct i te-a p stra la sân o ve nicie ca s nu sim i durerea c te-am rupt S rut -m cu buzele-nsetate de mugurii ce înc n-au rodit i d -mi din steaua ta cântând departe o scânteiere-a clipei de iubit.. i-atunci noi vom porni spre-albastra zare l sând în urm ritmuri desuete cutreiera-vom i p mânt i mare ca s - i scânteie soarele în plete
44
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
am strigat Mi-am luat toate cuvintele ce le-am strâns în atâtea treceri i-am venit s - i rostesc colinda nemângâierilor noastre. Strigam leru-i ler la poarta sufletului t u dar cuvintele se izbeau de ziduri i mureau sf râmate, fiindc tu plecase i undeva dincolo de cuvinte i nu te-ai întors. Am venit cu cântec împ r tesc pe buze, leru-i ler, ningeau înser rile pe tâmplele noastre i vestea treziei r spândea clinchete pe cerul albit de cuvinte dar n-ai r spuns… iar clipele curgeau în cioturi de pietre. i-atunci ai murit. i în mine.
45
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
doinire Sus, din vârful pinului, Din creanga destinului, Timpului, Urâtului, Din înaltul muntelui, Coborât-am în izvoare Printre ciute i mioare, S -mi pun dorul c p tâi i pe ochi s te mângâi… i pe ochi s te mângâi… i-am pus mâna suspinat Peste clipa-nfiorat De-a teptarea dorului, Dorului, p gânului, Ce doinea în glasul meu Cu zvâcniri de curcubeu Peste cald trup orul t u: Trupul t u de violin , Arcuire de felin Peste noaptea ce senin Care-mi d ruia lumin . Care-mi d ruie lumin … Te-am strigat, Te-am tot strigat Stelele le-am num rat: Dar nu steaua cerului Ci sclipirea ochiului Care blând m leg na 46
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Sub ginga Sub ginga
palm-a ta. palm-a ta.
i cu tine-am tot doinit, Dorurile-am ostoit, Le-am tot dat, Le-am ad pat Ochi din ochi i din oftat i cu tine-am tot plecat Colo-n naltul muntelui, Pe creanga destinului De sub bra ul pinului, La izvorul dorului, La izvorul dorului.
te-am c utat Te-am c utat în flori de iasomie, în floarea de salcâm i-n alte flori, te-am c utat în apele albastre de cer-abia trezit de albii zori i te-am g sit în floarea unei inimi cu ochi aprins de-un mai în curcubeu i i-am sorbit privirea ca un cântec, dar te-ai tot dus i am r mas doar eu, de-atunci tot r t cesc pierdut prin lume s te g sesc, dar tu nu vrei s vii i mun ii nu mai au atâtea mierle i sunt mereu de dragoste pustii. 47
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Te-am c utat, iubito i te caut, c am r mas de tine însetat i te a tept s vii din nou în gara a a cum ai venit i alt dat.
îmi ninge al t u suflet i-a înflorit z pada pe cetina din munte lumina ei se scald pe vechile c r ri, i, printre-atâtea stele albite i m runte, îmi ninge al t u suflet venit din dep rt ri. La margine de cetini eu îl a tept i-acuma s -i prind în p r o salb de vise i chem ri, dar, printre-atâtea stele ce- i despletesc cununa, îmi ninge al t u suflet ascuns în dep rt ri. R mân la cap de lume albit de-atâtea vise, om de z pad singur cuprins de înser ri c , printre-atâtea stele pe ceruri albe scrise, îmi ninge al t u suflet ascuns în dep rt ri.
48
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
iremediabil i eu, iubire, înc te iubesc i marea mea din suflet mai tr ie te, iar ale ei talazuri spre rmul meu tot cresc i amintirea nu se mai opre te. Îngenuncheat la por ile din vis m i v rs din suflet doruri pentru tine; tiu c iubesc pe sensul interzis, dar f r tine nu îmi este bine. Mi-e sufletul o-ndurerare i adâncu-i e profund i insondabil; eu sunt de tine-ndr gostit în fiecare zi necondi ionat i iremediabil.
49
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
doar acum Am tot pierdut în risipiri de ploi cuvinte i iubiri i frumuse i, dar tim c ne e dat dintre vie i doar una s-o tr im cu foc în noi. i cât ne-a mai r mas, iubirea mea, s ardem ca un muc de lumânare, s nu mai facem nici o amânare c timpul nu-i f cut în loc s stea. Prime te-mi gândul ce a fost plecat spre alte galaxii r t citoare; cu mâna ta d -i cald alinare, c nu mai este timp de a teptat.
50
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
singur tate iubirii M invadeaz amintiri ce ast zi, iat , nu mai sunt trecut al fostelor iubiri ce au ad stat prin al meu cânt. i recitind poema lor gravat prea adânc în mine sunt iar i un potir de dor. Niciuna îns nu-mi revine. La ceas de veghe în târziu, le leag n i le chem mereu dar ele nu-s, doar eu le tiu i plâng adânc în pieptul meu. i atunci mai caut ca în vis o alt tainic iubire mister venit din dor nescris s -mi fie-al turea de mine. Dar eu z darnic mai a tept cuvintele-mi se torc poeme i numai dor ce-l port în piept mai vrea s treac peste vreme.
51
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
Poeziile poetului Leonid Iacob, bijuterii alese de iubire Dumnezeu, împ r ind darul cuvântului, l-a ales pe poet nu întâmpl tor. În sufletul lui a citit, în inima lui a g sit ceea ce încununa d ruirea de a scrie, de a rosti. Creatorul a fost un pre edinte al juriului cinstit i obiectiv. Elocvent vorbesc versurile scrise de de in torul darului cu nume Iacob Leonid, care l-au motivat pe Tat l Ceresc s -l onoreze cu un loc între poe ii din România. Versurile poetului aripi nu au. Au ce nu au pas rile, vântul, fulgii, norii i nici soarele i nici luna: dulcele cuvântului. T m duiesc suflete r nite. Sunt milostive. Cu ele i prin ele te reg se ti, te lini te ti dus de imagini în lumea visurilor frumoase. Ce vrea un iubitor de vers ? Vrea s se reg seasc în cele scrise, s se întâlneasc cu cine pe viu nu se poate întâlni. S m rturiseasc , având încrederea c nu va fi tr dat, s fie chinuit de dragoste i înnebunit de îmbr i rile ei. Leonid Iacob, înzestrat cu Harul Domnului, a reu it s i fac din Iubire o prietena, s-o ademeneasc , s -i d ruie din vestimenta ia anotimpului, din sufletul lui, realizând acest minunat volum de versuri : „Imaginarele iubiri” Cuvântul pus cu grij în poeziile lui a ajuns în ara vecin , în Basarabia, Moldova, vechi p mânt românesc. Am fericirea s m întâlnesc cu gândul, vorba i fapta poetului, s m înfrupt din frumuse ea slovei, s înv ce nu am reu it, în anii pe care-i st pânesc: s iubesc. Iubirea e sora adev rat a Vie ii: „Prinde-mi mâna, iubito/ i du-m prin zbor de lumin i gând,/prin creanga de
52
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri aur din huma cuvintelor/ce sunt cu noi, aici pe p mânt.../Prinde-mi mâna, iubito…” ( prinde-mi mâna) Iubirea, personificat , întruchipeaz femeia care merit toat dragostea de care rar se bucur . Nu po i s fii fericit ca femeie, dac nu e ti leg nat , adorat de Iubire. Poetul, con tient de faptul c sfaturi nu poate s dea pentru c cititorul nu-l va în elege, îl va judeca, i nu va accepta s fie înv at (încrezut fiind c le cunoa te pe toate din ale dragostei adev rate) alege o cale neb t torita prin sufletul i lumea sentimentului divin, împrietenindu-se cu Universul , cu darurile lui poetice i construie te, din minunate cuvinte, Raiul Iubirii: „ i-mi tot zâmbe ti, iubito, din negr ite unde/ c r rilemi – cuvinte spre tine se deschid/ i-mi vin mereu în suflet aromele profunde/ ale luminii tale spre z rile-mi suind”( i-mi tot zâmbe ti). Pe calea cuvintelor pres rata cu valori din Iubire mergi încântat de feericul, sublimul descrierilor, savurând lini tea pe care n-o avem. Aici o g se ti i, în siguran a naturii, te sim i st pân pe sentimentele ce le-ai primit în dar la na tere de la Dumnezeu. Înve i, te îmbe i de pl cerile vie ii, a ezate cu spirit de gospodar al Iubirii în rândurile scrise cu grij i d ruire. Poetul a ales toamna ca ghid în c l toriile prin anii vie ii. E anotimpul lui i el al anotimpului. Se cunosc de când era copil... Toamna, martor a fost când s-a n scut talentatul împ r iei cuvintelor, în fiecare an d ruindu-l cu câte o treapt ; i a a, ani la rând, f cându-i sc ri a vie ii. El ine la toamn , recuno tin a manifestând-o prin cuvinte: „Din est i vest, din nord, din sud/doar glasul toamnei îl aud/ e glasul t u ca un fior / ivit din taina mun ilor, /cuprins de dor./ Dar dorul meu e-un lac s rat/ de lume i-i însingurat/ în el eu vise-am îngropat/ ial lor izvor”.( ploaie atipic ). Poeziile poetului Leonid Iacob sunt perle pentru bijuterii spirituale, de care ast zi avem nevoie, când banul a devenit zeul tuturor. Valoarea lui, a banului, e doar material . 53
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri Banul nu-l vezi în lucr rile create de anotimpuri, nu-l auzi în cântul p s rilor, i nici în florile de pe lâng casa noastr , Cu banii treci nep s tor pe lâng ani, nu le dai importan . E ti ocupat de griji, de existenta, de acumulare, de averi, ui i s ei din iubire, iar de oferit nici vorb nu poate fi. Frumosul din cuvânt a r mas. El este valoarea spiritual de care avem atâta nevoie i poetul, în elegând ce este via a, trecând prin ale ei cu anii, scrie pentru a ne aminti s iubim lumea, universul cu darurile lui Dumnezeu. S nu ne sup r m pe via , cu soarta s ne împ cam, iubirea s ne fie c l uza. Cu ea vom învinge greul, triste ea, necazul sufletului. S tr im în Paradisul Dragostei. S ne gr bim încet, s nu uit m c via a o singura data ne este dat . Vom c uta spre sfâr it iubirea de via , dar va fi târziu . În versurile poetului e spus: „Te-am c utat în flori de iasomie,/ în floarea de salcâm i-n alte flori,/ te-am c utat în apele albastre/ de cer-abia trezit de albii zori./ De-atunci tot r t cesc pierdut prin lume/s te g sesc, dar tu nu vrei s vii / i mun ii nu mai au atâtea mierle/ i sunt mereu de dragoste pustii” ( team c utat). Poezii cu zi de na tere, poezii f r vârst , poezii ce via a, soarta, iubirea, universul sunt. A ospe i în versurile ce te vr jesc prin frumuse ea vestimenta iei din garderoba cu epitete, metafore, compara ii, hiperbole pe care cu d ruire, cu suflet i cu iubire le-a pus în vers poetul Leonid Iacob e un nesperat dar pentru cititorii doritori de frumos i sunt bucuroas s am acest privilegiu. Ludmila BOLBOCEANU, conferen iar doctor universitar, de in toarea distinc iei de stat „Meritul Civic”, a Republicii Moldova
54
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
Câteva considera ii asupra unor poezii din volumul „Imaginarele iubiri” scris de d-l Leonid Iacob Nu cunoscusem decât foarte pu in din crea ia poetului Leonid Iacob, când, pe la începutul lui august, am g sit în "Confluente Romane ti" ( revist on-line) poezia "Ca s prive ti". Titlul cuprindea mesajul poeziei, pe care , printr-un buchet de metafore , îl enun a: " Eu, iubito, am aprins candela stelelor,/ ca s te ui i în adâncul sufletului meu/ acolo unde iubirea/mai zace doinind/ pe un ciob de t ciune..." G sind apoi i precizarea c face parte din volumul "Imaginarele Iubiri", am poposit sfielnic îndestul vreme, cu n dejdea descoperirii unor sensuri sau simboluri. M aten ionase titlul volumului. Deci nu era o poezie de dragoste, cum p rea... Gândul, m-a f cut s urm resc i poeziile ce au ap rut apoi: Scrie,iubito, Doina de licurici , Invita ie i altele Poezie, Soart , mi-a adus r spuns: dup ce prima strof vorbea despre o carte, "cântec de iubire' , a doua descria clar i minunat:"Apoi din vis /am d ltuit/o alta casa /de iubit,/cu zid de piatr / diafan / în care iar te voi zidi,/ femeie-an . //Nu port mistrie/nici mortar,/ci doar cuvinte/prinse-n jar". Atunci am în eles c iubita unui astfel de Me ter Manole, nu poate fi decât inspira ia, poezia i am c utat tr s turi care s contureze profilul iubitei imaginare , c reia îi scrie..."cu suflet ars de tine/pe-albastra m rginire / din cerul meu de dor" ... " i tot dorindu- i chipul/prind aripi pentru zbor"(Scrie, iubito), încredin ându-i visele de viitor: "C vreau , iubito, s te iau cu
55
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri mine/prin por ile de suflet ce-am deschis/ i s te duc pe firul de lumina, / i în cuvântul care nu l-am scris". Poetul îi scrie unei iubite ce nu poart un nume, f r destina ie sau timp precizat i chiar f r s tie dac scrisoarea o va g si: "Iubita mea imaginar / I i scriu acum scrisoarea cea dintâi/Poate ai s-o g se ti cândva/nu tiu în care col de cer sau mare/ori pe-o banchiza de la pol , pe undeva" (Imaginara mea iubire ). Dup o succint dar relevant autoprezentare :"apa izvorât din lumin " ( s potoleasc setea de frumos), " f râma de lacrim ( s mângâie dureri) i "cântec” ( "de prin mun ii mei de dor"), subliniaz valoarea inspira iei, munca de crea ie i timpul acesteia: " Te-a tept sa vii la mine-n orice seara/ i mâna ta pe frunte s mi-o pui" , a a cum spune în poezia Imaginara mea iubire . Convins c alte frumuse i ale vie ii sunt doar himere vrea s treac în cuvinte dorul de iubire fierbinte, setea de doruri curate: "M-am saturat de himere!M i-e sete de vis, de iubire/ de visarea ce cânta pe struna-i sub ire/doruri curate" i o implor : "Prinde-mi inima, iubito, / i f -o cântec de floare/fii tu l uta i arcu ul cu care/ s cânt lumile noastre solare ". Mai clar r zbate ideea c "frumoasa " este îns i Poezia, (Invita ie) pe care o pofte te la a porni pe ringul vie ii, în haine de s rb toare. Eternul frumuse ii din suflet i din jur, recheam inspira ia, fiindc , f r ea, "mun ii sunt mereu de dragoste pustii", pentru ca "tu e ti povestea de-alt dat /pe care-o cânt/ ca un descânt/în ploi de vânt"(Ploaie atipica ), pentru c :"Mai sunt în noi i/flori/ ce nu pot i nu vor/nicicând s moar "( Invita ie ). O investe te cu puteri neb nuite , cerându-i:"Ia cântecele verii transformate/în p duri de sunete palpitând i f le cunun /...pe greieri "f -i aezii dorului"...(Ca sa prive ti ) "Cu mâna ta cl de te o casa de miresme/în care doar cuvântul sa fie alinare..." ( i-mi tot zâmbe ti) De aceea "Te-am c utat , 56
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri iubito , i te caut / c am r mas de tine însetat' ...(Te-am c utat). Setea de poezie îi îndreapt c r rile-cuvinte spre imaginara iubire: inspira ia , pe care o invoc s -l ajute i în toamna ce trece cu pa i grei, pres rând "dep rt ri în mine i frunze-ng lbenite pe alei, încât se simte "s rac de iubire i cu lacrima triste ii f r leac"("Tu n-ai s tii"). Invoc puterea divin ca "dintr-un licurici pi cat de ger" , care da lumina sa "cât un sc p rici de stea /nop ii, zbur torilor/dorului i zorilor / i privighetorilor" s fac din nou o stea "S lumin c r rile, /ceasul, dep rt rile(...)Visele, nebunele lumile, genunile/ cântecul, iubirile/ sufletul, rostirile..."("Doina de licurici") Î i dore te aceasta pentru ca:"Mi s-a f cut i ast zi dor de tine /în toamna care trece cu pa i grei/ c îmi presar dep rt ri în mine / i frunze-ng lbenite pe alei"("Tu n-ai s tii"). Încrez tor în puterea artei de a anula efectele trecerii i de a-i asigura nemurirea i-o dore te al turi în visul lui:" ...a venit toamna în cântecele mele/dar numai tu o po i preschimba în lumina/Vrei?(Cântec trist) fiindc :"Numai amândoi vom trece-n verde crud" (Ploaie atipic ) Pentru ajutor, o asigur de împlinire :" i dorurile toate le-arunc -nfiorat / c -n mun ii mei alba tri/a tept s le prind eu" i.. a prins, de-a lungul întregii existen e., toate dorurile "iubitei", împlinindu-le: "Pusesem c ma a de vise/ i fluier de doin la brâu/ iar dorul mi-era c l uz / i gându-mi zbura f r frâu./ Cu traista pe umerii gârbovi/ azi tot mai colind cu-al meu pas/ iubirea m arde în suflet /doar cântec din ea mi-a r mas " Adresându-se unei "sfioase-ntrup ri ce-a dat Dumnezeu, ( harului poetic, talentului), " râna-ntrupat " poetul, o roag s asculte " r nita silaba de dor i de soart "(crea ia poetica),," pe care , cu modestie i adora ie , o ofer " cu fruntea plecat -n p mânt"..."Azim cald , nectar de floare i-amar de pelin", poezia este cea c tre al c rei trup divin se 57
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri înclin , "cu alba-i z pad ”, poetul, cu gura-nsetat „de roua iubirii"...o implor s asculte "cântecul-rob scris pe-a inimii poarta " i s s rute "tâmpla albit , r nita silaba de dor si de soarta"...Corola de minuni metaforice, în care poetul se joac frumos cu simboluri dragi, i aceasta "profesiune de credin ' se adaug dorin ei de t lm cire a mesajului artistic al crea iei sale poetice... (Coboar - i privirea) Coborând "din înaltul muntelui, /din creanga destinului ", " în izvoare, printre ciute i mioare”, într-o clip -nfiorat dea teptarea dorului, poetul a cunoscut trupul de violin al celei care, în noapte senin , îi d ruia lumina...Cu ea , doinind, i-a ostoit dorurile, stabilindu-se apoi "colo-n naltul muntelui/pe creanga destinului/la izvorul dorului...” Demonstra ie rotunjit prin reluarea imaginilor din prima strofa , în finalul poeziei: dragostea de crea ia literar , poezia, este o stare de destin pentru cel pe care "blând îl leag n ", "d ruindu-i , în noapte, lumina" („Doinire” ).Cât de reale i durabile pot fi "imaginarele " iubiri!.... Iat certitudinea necesit ii de a spune despre grupul de poezii amintite ca exprima crezul poetic al domnului Leonid Iacob. i, dac despre poeziile de dragoste ale domniei sale , prietena Cornelia Stamati spunea ca "sunt apa vie pentru sufletele îndr gosti ilor", se cuvine s adaug c i poeziileprofesiune de credin pot deveni "Abecedarul" Fe i-frumo ilor ce-i calc pe urma de Me ter Manole ... Îmi doresc mult ca aceste rânduri ale mele sa însemne o plec ciune în fata "iubitei " poetului i o sincer urare de crea ie îndelungat pentru autor! prof. Antuza-Maria-Ana ANTOCE Ia i
58
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri
Cuprins imaginara mea iubire............................................................. 3 scrie, iubito, ........................................................................... 4 iubita mea cu ochi de stele .................................................... 5 c utându-te ............................................................................ 5 iubire...................................................................................... 6 mi-e toamn ........................................................................... 7 cântec trist ............................................................................. 8 prime te-mi iar ...................................................................... 9 f -le duminici ...................................................................... 10 mai cânt -mi ........................................................................ 11 m caut ............................................................................... 12 ca s prive ti ........................................................................ 12 ce lun m toarce ? .............................................................. 13 tu n-ai s tii ........................................................................ 14 cântec pentru pesc ru i........................................................ 15 descopeream lumina........................................................... 16 toamna cu tine ..................................................................... 17 prinde-mi mâna ................................................................... 18 remember............................................................................. 19 triste e .................................................................................. 20 i-mi tot zâmbe ti ................................................................ 21 ast sear ............................................................................. 22 însetat de tine....................................................................... 23 f r tine................................................................................ 23 prime te toamna .................................................................. 24 tangou cu tine ...................................................................... 25 sunt singur ........................................................................... 26 coboar - i privirea ............................................................... 27 59
Leonid IACOB – Imaginarele iubiri tu n-ai s tii.........................................................................28 doin de licurici ...................................................................29 c , iat , .................................................................................30 noapte de-a teptare. .............................................................31 vis târziu...............................................................................31 nici nu mai tiu.....................................................................32 dorindu-te.............................................................................34 tu, lumea mea.......................................................................35 doar acum.............................................................................36 las - i inima .........................................................................37 caligrafie ..............................................................................38 lavanda sonor .....................................................................39 invita ie ................................................................................40 m-a prins asear’....................................................................41 contopire ..............................................................................42 vino, iubire...........................................................................43 s rut -m ..............................................................................44 am strigat .............................................................................45 doinire ..................................................................................46 te-am c utat..........................................................................47 îmi ninge al t u suflet ..........................................................48 iremediabil ...........................................................................49 doar acum.............................................................................50 singur tate iubirii .................................................................51 Poeziile poetului Leonid Iacob, bijuterii alese de iubire.........52 Câteva considera ii...................................................................55 Cuprins.................................................................................59
60