Sao 1 aincrad cap iii by Ovidiu gg

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

Capitolul 3 „Ding, ding”... Un sunet ca de clopoţțel, sau ca o avertizare sonoră, sună deodată puternic, făcându-ne pe mine și pe Klein să tresărim, surprinși. — Ah... — Ce-a fost asta? Am strigat amândoi odată, uitându-ne unul la celălalt, cu ochii larg deschiși. Amândoi am fost apoi cuprinși de un stâlp de lumină albăstruie, dincolo de care priveliștea se estompa încet. Mai experimentasem asta de vreo câteva ori în timpul testului beta. Era o teleportare iniţțiată de un anumit obiect. Dar eu nu aveam obiectul necesar, nici nu rostisem comanda potrivită pentru așa ceva. Oare iniţțiaseră operatorii o teleportare forţțată? Dacă așa era, de ce nu ne-au informat dinainte? Pe măsură ce toate aceste gânduri îmi treceau cu viteză prin cap, lumina care mă înconjura începu să pulseze tot mai puternic, până când nu se mai putea vedea nimic în exterior. Apoi, pe măsură ce începu să scadă în intensitate, împrejurimile deveniră din ce în ce mai clare. Nu ne mai aflam pe câmpia însorită.

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

În faţța ochilor mei se afla o stradă largă, pavată cu piatră. Mai în depărtare se vedeau străduţțele medievale, conturate de felinare, și un palat uriaș care radia o lumină întunecată. Ne aflam în punctul de start, piaţța centrală a Orașului Începuturilor. M-am uitat la Klein, care rămăsese cu gură căscată, lângă mine. Apoi am privit la mulţțimea de oameni care se îmbulzeau în jurul nostru. Văzându-i cum arătau, izbitor de frumoși, purtând o varietate largă de echipamente și cu părul de diferite culori, nu mai încăpea nicio îndoială că erau și ei jucători, ca și mine. Erau câteva mii, aproximativ zece mii de oameni, aici. Se părea că toţți cei care se conectaseră, fuseseră transportaţți în mod forţțat în piaţța centrală. Timp de câteva secunde, toţți se uitară unul la celălalt, fără să spună vreun cuvânt. Apoi, cele câteva murmure și vorbe care se auzeau din loc în loc, începură să devină tot mai puternice. — Ce s-a întâmplat? — Ne putem deconecta acum? — N-ar putea să rezolve problema asta mai repede? Tot felul de comentarii de acest tip puteau fi auzite printre jucători. Pe măsură ce deveneau tot mai nervoși, vorbele la adresa administratorilor de joc erau tot mai tăioase. Apoi, deodată... Cineva ridică vocea destul de mult, astfel încât să acopere zgomotul mulţțimii, și strigă puternic: — Priviţți!... Acolo, sus! Klein și cu mine ne-am îndreptat, aproape automat, privirea în sus. Acolo ne aștepta o priveliște stranie. Tavanul, de fapt podeaua nivelului al doilea, aflată la o sută de metri deasupra noastră, era toată colorată într-un model roșu. Când m-am uitat mai atent, am putut vedea că modelul era format din două fraze care se intercalau: erau cuvintele [Avertisment] și [Mesaj de Sistem], scrise cu culoare roșie. Am fost surprins pentru un moment, dar apoi m-am gândit: „Oh, probabil că administratorii ne vor oferi niște informaţții acum”, iar tensiunea care mă apăsa se mai potoli puţțin. Zgomotul se diminuă în toată piaţța, în timp ce lumea aștepta să audă mesajul. Totuși, ceea ce urma să se întâmple în continuare, nu era ceva la care m-aș fi așteptat vreodată.

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

Din mijlocul modelului ţțesut de cele două anunţțuri, un lichid, ce părea a fi sânge, începu să curgă încet, vâscos, în jos. Curgea extrem de încet, într-un fel care sublinia vâscozitatea lui mare, dar nu ajunse până jos. În schimb, începu să se contureze într-o formă. Ceea ce luă naștere era un personaj imens, de douăzeci de metri înălţțime, înfășurat într-o robă cu glugă. Nu, nu era chiar așa. Din locul unde ne aflam noi se putea vedea cu ușurinţță prin glugă - nu era nicio faţță acolo. Era absolut goală. Putem vedea clar pânza din interior, chiar și broderia de pe ea. La fel era și cu roba, tot ceea ce puteam vedea în interior erau doar niște umbre. Mai văzusem roba aceea. Era același tip de îmbrăcăminte pe care angajaţții firmei Argus, care lucrau ca Game Masteri în timpul testului beta, o purtau întotdeauna. Dar atunci, administratorii care erau bărbaţți aveau faţța ca aceea a unui bătrân vrăjitor cu o barbă lungă, iar femeile aveau un avatar ca o fată cu ochelari. Poate că foloseau acea robă din cauză că nu avuseseră timp să pregătească un avatar potrivit situaţției, dar spaţțiul gol din interiorul glugii îmi dădea un inexplicabil sentiment de anxietate. Probabil că și jucătorii din jurul meu simţțeau la fel. — Este un Game Master? — De ce nu are faţță? Erau o mulţțime de întrebări de felul acesta. Apoi, mâneca dreaptă a uriașei robe se mișcă, cerându-le liniște. O mănușă de un alb pur apăru din adâncurile buzunarelor largi, dar, ca și restul îmbrăcăminţții, nu acoperea niciun fel de corp. Încet, se ridică și mănușa stângă, până când ambele mâini ajunseră deschise în faţța celor zece mii de jucători. Apoi, persoana lipsită de faţță deschise gura - nu, de fapt se simţți ca și cum ar fi făcut-o. O voce calmă, masculină, începu să răsune în aer de undeva de sus. — Jucătorilor, bun venit tuturor în lumea mea. Nu am putut să înţțeleg imediat. „Lumea mea”? Dacă roba aceea roșie era un administrator al jocului, un Game Master, atunci cu siguranţță ca avea

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

puterile unui zeu în această lume, puteri care-i permiteau să schimbe lumea după propria-i voinţță, dar de ce ar fi subliniat lucrul acesta tocmai acum? Klein și cu mine ne-am uitat unul la celălalt cu o privire întrebătoare. Anonima robă roșie își coborî mâinile și continuă să vorbească. — Numele meu este Kayaba Akihiko. În acest moment, eu sunt singura persoană care poate controla această lume. — Ce?!... Avatarul meu deveni rigid din cauza șocului și simţți cum i se pune un nod în gât timp de o secundă, lucru simţțit probabil și de corpul meu adevărat, din lumea reală. Kayaba Akihiko! Cunoșteam acest nume. Era imposibil să nu-l fi cunoscut. Acest om, care era proiectant de jocuri și, în același timp, un geniu în domeniul fizicii cuantice, era cel responsabil de ascensiunea companiei Argus, dintr-o firmă de mici dimensiuni, în una dintre companiile de vârf din domeniul ei de activitate. Tot el era și directorul de dezvoltare al proiectului S.A.O. și, de asemenea, cel care proiectase casca Nerve Gear. Ca un jucător înrăit, respectul meu pentru Kayaba era imens. Cumpăram toate revistele în care apăreau articole de-ale lui și citisem interviurile cu el de atâtea ori încât le știam aproape pe de rost. Auzindu-i vocea, aproape că-l puteam vedea în hainele albe pe care le purta de obicei. Dar el totdeauna stătea în spatele scenei, refuzând expunerea în mass media. Nu fusese niciodată Game Master, așa că de ce ar fi făcut-o tocmai acum? Îmi forţțam mintea să funcţționeze din nou, încercând să înţțeleg situaţția. Dar vorbele care continuau să iasă din gluga goală parcă își băteau joc de încercarea mea de înţțelegere. — Cred că cei mai mulţți dintre voi au descoperit deja faptul că butonul pentru deconectare a dispărut din meniul principal. Acesta nu este un defect, ci face parte din sistemul Sword Art Online. — Parte din... sistem? murmură Klein, nedumerit. Anunţțul continuă cu aceeași voce joasă.

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

— Până când nu veţți ajunge în vârful castelului, nu vă veţți putea deconecta prin propria voinţță. „Ce castel?” Nu am putut să înţțeleg cuvintele acestea de la început. Nu exista niciun castel în Orașul Începuturilor. Dar următoarele cuvinte ale lui Kayaba îmi spulberară confuzia. — ...de asemenea, întreruperea sau scoaterea de către o altă persoană a căștii Nerve Gear este strict interzisă. Dacă vreunul dintre aceste lucruri este încercat... Un moment de liniște. Liniștea celor zece mii de oameni era copleșitoare. Cuvintele curgeau încet. — ...senzorii din interiorul căștii vor emite un puls electromagnetic extrem de puternic, distrugându-vă creierul și oprindu-i toate funcţțiile de bază. Ne-am uitat unii la ceilalţți timp de câteva secunde, în stare de șoc. Era ca și cum mintea mea refuza să creadă ceea ce tocmai auzise. Dar propoziţțiile scurte ale lui Kayaba îmi penetrau corpul cu o ferocitate de nedescris. Să ne distrugă creierele. Cu alte cuvinte, să ne ucidă. Orice utilizator care ar fi întrerupt casca Nerve Gear sau care ar fi încercat s-o scoată, ar fi fost ucis instantaneu. Acestea erau lucrurile pe care Kayaba tocmai le afirmase. Oamenii din mulţțime începură iar să murmure, dar nimeni nu striga, nici nu se panica. Probabil că toţți, la fel ca și mine, încă nu puteau înţțelege, sau refuzau s-o facă. Klein își ridică mâinile încet și încercă să apuce casca din locul unde ar fi putut s-o facă în lumea reală. În timp ce făcea asta, râzând nervos, începu să vorbească. — Ha, ha... Ce spune? Omul ăsta a luat-o razna? Nu are niciun sens. Nerve Gear... e doar un joc. Să ne distrugă creierele? Cum ar putea face asta? Nu-i așa, Kirito? Vocea lui se întrerupse după întrebare. Se uita insistent la mine, dar eu nici măcar nu puteam să dau din cap pentru a-i confirma spusele. Nenumăratele emiţțătoare-receptoare de semnal din casca Nerve Gear foloseau mici pulsuri electromagnetice pentru a manipula semnalele virtuale trimise creierului. Aceasta ar putea fi numită tehnologie de ultima oră, dar

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

teoria ce-i stătea la bază era aceeași cu cea folosită de unele aparate electrocasnice încă de acum 40 de ani, și anume la cuptoarele cu microunde. Cu suficientă putere de ieșire, ar fi fost posibil ca Nerve Gear să facă particulele de apă din creierele noastre să vibreze și să fiarbă datorită căldurii dezvoltate prin frecare. Dar... — Teoretic ar fi posibil, dar... probabil că blufează. Dacă întrerupem deodată alimentarea căștii Nerve Gear, nu se poate ca ea să emită un impuls puternic de acest tip. Doar dacă nu are vreun fel de baterie cu o capacitate de stocare uriașă... în interior... Klein deja își dăduse seama din ce cauză m-am oprit din vorbit. — Dar... este o baterie, spuse el, aproape ţțipând, tras la faţță. Treizeci de procente din greutatea căștii o reprezintă bateria. Asta... e o nebunie! Ce s-ar întâmpla dacă ar fi o întrerupere neprevăzută de curent, sau vreun alt accident? Kayaba începu să explice, ca și cum l-ar fi auzit pe Klein strigând. — Pentru a fi puţțin mai specific: deconectarea de la o sursă externă de electricitate pentru mai mult de zece minute, deconectarea de la sistem pentru mai mult de două ore, sau orice încercare de a debloca, scoate sau distruge casca Nerve Gear. Dacă oricare dintre aceste lucruri se întâmplă, va începe imediat secvenţța de distrugere a creierului. Aceste condiţții au fost aduse și la cunoștinţța guvernului, și a publicului larg, prin intermediul massmedia. Au existat totuși câteva cazuri în care rudele sau prietenii jucătorilor au ignorat avertismentele și au încercat să le scoată casca Nerve Gear. Ca urmare... Vocea metalică făcu o mică pauză aici. — ...din păcate 213 jucători deja au părăsit jocul, și lumea reală, pentru totdeauna. Un lung ţțipăt începu să se facă auzit. Totuși, majoritatea jucătorilor nu putea sau refuza să creadă ceea ce tocmai i se spusese. Aceștia doar stăteau acolo, cu gura căscată, sau cu un zâmbet prostesc pe faţță. Și mintea mea încerca să respingă cuvintele lui Kayaba. Dar corpul mă trădă, iar genunchii începură să-mi tremure cu putere. M-am dat câţțiva pași înapoi, încercând să nu mă prăbușesc. Klein căzu pe spate, cu o expresie lipsită de viaţță. Deja 213 jucători au...

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

Fraza se repeta iar și iar în capul meu. Dacă vorbele lui Kayaba erau adevărate, asta însemna că mai bine de 200 de jucători erau morţți? Printre ei, probabil că se aflau și alţți verificatori beta, ca și mine. Poată că i-am și cunoscut pe unii dintre ei. Oamenii aceea aveau creierele prăjite și erau... morţți; asta era ceea ce spusese Kayaba? — Nu cred... Nu pot să cred, repeta mereu Klein cu o voce slabă, așezat pe pământ. Doar încearcă să ne sperie. Cum ar putea face un lucru ca ăsta? Nu mai glumiţți și lăsaţți-ne să ne deconectăm! Nu mai avem timp să ne jucăm cu ceremonia asta de deschidere ciudată. Da... ăsta e doar un eveniment din joc. Un spectacol de deschidere, nu? În interior, și eu strigam cam aceleași lucruri. Dar, pentru a ne distruge speranţțele, vocea lui Kayaba își reluă explicaţțiile. — Nu aveţți de ce să vă îngrijoraţți de corpurile voastre din lumea reală. În aceste moment, toate posturile de TV, radio, mediul virtual, descriu repetat aceste evenimente, inclusiv faptul că au fost deja numeroase morţți. Pericolul de a vă scoate cineva în mod forţțat casca Nerve Gear, practic nu mai există. Dintr-un moment în altul, folosindu-se de cele două ore pe care le-am oferit, veţți fi cu toţții transportaţți în spitale, sau în instituţții similare, pentru a vă oferi cel mai bun tratament. Deci vă puteţți relaxa... și concentra asupra câștigării jocului.

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

— Ce? am ţțipat eu, strigăte violente ieșindu-mi în cele din urmă din gură. Ce tot spui? Să câștigăm jocul? Vrei să putem juca într-o situaţție ca asta? Am continuat să ţțip, uitându-mă la roba roșie, care încet, tot printr-o mișcare ca de curgere, se întindea din nou pe tavan. — Acesta nu mai este un joc! Apoi, Kayaba Akihiko începu iar, cu vocea lui monotonă și joasă: — Totuși, vă cer să înţțelegeţți că Sword Art Online nu mai este un simplu joc. Este o realitate alternativă... De acum înainte, orice formă de reînviere va înceta să mai funcţționeze. În momentul în care bara voastră de HP atinge valoarea zero, avatarul vostru va dispărea pentru totdeauna. Și, în același timp... Am știut deodată foarte clar ceea ce urma să spună. — ...creierul vă va fi distrus pentru totdeauna de către Nerve Gear. Deodată, nevoia de a izbucni în hohote de râs răbufni din interiorul meu, dar am reușit să mă abţțin. O linie orizontală, lungă strălucea în colţțul din stânga sus a câmpului meu vizual. Concentrându-mi privirea asupra ei, numerele apărură clar, suprapuse peste ea: 342/342. Puncte de lovire. Puncte de viaţță. Hit Points - rezerva mea de viaţță. Dacă ar ajunge la zero, aș muri imediat – undele electromagnetice mi-ar prăji creierul, ucigându-mă instantaneu. Asta a spus Kayaba. Iar acesta era, fără îndoială, un joc; un joc la care miza era viaţța ta. Cu alte cuvinte, un joc al morţții. Probabil că am murit de cel puţțin 100 de ori în timpul celor două luni ale fazei de testare a jocului. De fiecare dată reînviam, cu un zâmbet jenat pe faţță, în sanctuarul din nordul pieţței principale, Castelul Black Iron, după care alergam din nou către terenurile de vânătoare. Asta era ceea ce trebuie să fie un joc RPG: un tip de joc în care tot mori și înveţți în timp ce crești în nivel. Să nu mai putem face asta acum? Odată ce ai murit, să-ţți pierzi cu adevărat viaţța? Și, în plus,... nici să nu te poţți opri din joc? — Nu se poate așa ceva, mi-am șoptit în barbă. Care om întreg la minte s-ar mai duce pe terenurile de vânătoare în aceste condiţții? Bineînţțeles că toţți vor sta în interiorul orașului, în siguranţță.

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

Apoi, ca și cum mi-ar fi citit în minte și, probabil, în mintea tuturor celorlalţți jucători, veni următorul mesaj: — Jucătorilor, există doar un singur mod de a vă elibera din acest joc. Cum am mai spus și înainte, trebuie să ajungeţți în vârful Aincrad-ului, la nivelul cu numărul 100 și să învingeţți boss-ul final care vă așteaptă acolo. Toţți jucătorii care vor mai fi în viaţță în acel moment vor fi imediat deconectaţți din joc. Vă dau cuvântul meu că așa va fi. Zece mii de jucători stăteau acolo, în liniște. În acel moment am realizat ce voia Kayaba să ne transmită prin îndemnul de a ajunge în vârful castelului. „Castelul” era monstruozitatea uriașă care îi ţținea prizonieri pe toţți jucătorii aici, la primul nivel, și care mai avea încă 99 de nivele deasupra acestuia, înălţțându-se înspre cerul în care plutea. Kayaba vorbea despre Aincrad-ul însuși. — Să terminăm toate cele 100 de nivele?! strigă Klein deodată. Se ridică repede în picioare și ameninţță cerul cu pumnul. Și cam cum ai vrea să reușim asta? Am auzit că era extrem de greu să avansezi în nivel chiar și în timpul testului beta! Această afirmaţție a lui Klein era adevărată. În timpul celor două luni de teste, o parte din cei o mie de jucători care au participat la test, au reușit să ajungă abia la nivelul șase. Chiar dacă acum eram zece mii de jucători, cât de mult ar dura să treci prin toate cele 100 de nivele? Probabil că cei mai mulţți dintre jucători își puneau aceleași întrebări retorice ca și mine, în acest moment. Liniștea apăsătoare făcea încet loc unui murmur scăzut. Dar încă nu era niciun semn de teamă sau disperare. Mulţți încă erau confuzi, neștiind dacă acesta era un pericol real, sau era doar un eveniment de deschidere. Tot ceea ce Kayaba spusese era atât de oribil, încât părea ireal. Mi-am întors capul înspre locul în care se afla roba goală, încercând să-mi forţțez mintea să accepte această situaţție. Nu voi mai putea să mă deconectez, niciodată. Nu mă voi mai putea întoarce în camera mea, la viaţța mea. Singurul mod în care aș putea ajunge

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

înapoi ar fi ca cineva să învingă boss-ul ultimului nivel al acestui castel plutitor. Dacă HP-ul meu ar atinge vreodată valoarea zero în tot acest timp, atunci aș fi mort. Aș muri cu adevărat, dispărut pentru totdeauna. Dar... Oricât de mult aș fi încercat să accept noua realitate, îmi era imposibil. Doar cu cinci sau șase ore în urmă mâncasem mâncarea pregătită de mama, avusesem o conversaţție scurtă cu sora mea, după care urcasem sus, în camera mea. Iar acum nu mă voi mai putea întoarce la toate acestea? Aceasta să fie oare noua realitate? Apoi, roba roșie, care tot timpul se aflase cu un pas înaintea noastră, își ridică mănușa dreaptă și începu din nou să vorbească, având o voce golită de orice emoţție. — Iar acum vă voi arăta dovada că aceasta este singura realitate. În inventarele voastre veţți găsi un dar de la mine. Vă rog să confirmaţți acest lucru. Imediat ce am auzit aceste cuvinte, mi-am alăturat degetul arătător și degetul mare, trăgând în jos cu ele. Toţți ceilalţți făcură la fel, iar piaţța se umplu de sunetul de clopoţțel produs de afișarea meniurilor. Am apăsat butonul pentru afișarea inventarului, iar obiectul era acolo, în capul listei. Numele lui era „Oglindă de Mână”. De ce ne-ar fi dat un astfel de obiect? În timp ce mă întrebam, am atins numele afișat, după care am ales butonul „Transformă în Obiect”. Imediat, însoţțită de binecunoscutul clinchet, își făcu apariţția o oglindă dreptunghiulară. Am apucat-o, oarecum ezitant, dar nu se întâmplă nimic. Tot ceea ce ea arăta, era faţța avatarului pe care-l creasem cu mult efort. Mi-am ridicat capul și m-am uitat la Klein. Samuraiul se uita și el în oglinda pe care o ţținea în mână, având o expresie nedumerită pe chip. Apoi... Deodată, Klein și toate celelalte avatare începură să fie învăluite într-o lumină albă. Și eu eram, la fel, înconjurat de lumină, iar culoarea ei albă era tot ceea ce puteam vedea în jurul meu. Două, trei secunde mai târziu, peisajul înconjurător apăru exact cum fusese mai înainte... Dar nu. Chipul din faţța mea nu era cel cu care mă obișnuisem. Armura alcătuită din plăci metalice îmbinate între ele, bandana și părul roșu și ţțepos erau aceleași, dar faţța avea o cu totul altă formă. Ochii lui alungiţți și tăioși

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

deveniseră mai afundaţți în orbite și aveau o strălucire mai puternică. Nasul delicat deveni ușor coroiat și un început de barbă apăru pe obraji și bărbie. Dacă avatarul părea un tânăr samurai lipsit de griji, cel care era acum prezent în faţța mea părea un soi de războinic decăzut, sau mai degrabă un tâlhar. Pentru un moment am uitat de situaţția în care ne aflam și am întrebat, aproape bâlbâindu-mă: — Cine... ești tu? Aceleași cuvinte ieșiră și din gura bărbatului din faţța mea: — Hei, dar tu... cine ești? Apoi am fost cuprins deodată de înţțelegere și am realizat ce însemna „cadoul” lui Kayaba, acea „Oglindă de Mână”. Am ridicat-o grăbit și m-am uitat la ea - o faţță mă privea înapoi! Părul negru cădea îngrijit peste cap, ochii se puteau vedea chiar sub bretonul ușor prea lung, iar faţța era acea faţță delicată care-i făcea pe ceilalţți să mă ia drept fată, chiar și atunci când ieșeam îmbrăcat în haine lejere, împreună cu sora mea. Faţța calmă a războinicului pe care Kirito o avusese doar cu câteva secunde în urmă, nu mai exista. Faţța din oglindă... Era de de fapt faţța mea reală, de care încercasem din greu să scap. — Oh..., sunt eu... Klein, care se uita și el fix în oglinda lui, căzu pe spate. Amândoi ne uitam unul la celălalt, după care am strigat, în același timp: — Tu ești Klein?! — Tu ești Kirito?! Și vocile ne erau schimbate. Probabil că modulatoarele de voce fuseseră oprite. Dar nu aveam timp de pierdut cu astfel de lucruri. Toate oglinzile căzură din mâinile noastre, pe pământ. Distrugerea lor fu însoţțită de un ușor sunet de sticlă spartă. Când m-am uitat din nou în jurul meu, mulţțimea nu mai era plină de oameni care arătau ca niște caractere din jocurile fantastice. O mulţțime de tineri care arătau normal, îi luase locul. Arătau ca oamenii din lumea reală, care se strâng de obicei la prezentările de jocuri, doar că erau îmbrăcaţți în

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

armuri. În mod neplăcut, și raportul între sexe era schimbat într-o proporţție importantă. Cum de era posibil așa ceva? Klein și cu mine, și, cu siguranţță, toţți ceilalţți din jurul nostru, ne pierduserăm avatarele pe care le creaserăm din nimic, pentru a ne reprezenta. Bineînţțeles, textura în sine apărea ca un model poligonal și se simţțea ușor ciudat, dar imaginea era de o acurateţțe înspăimântătoare. Era ca și cum casca avusese un scaner pentru întreg corpul înglobat în ea.

— Scanare... — Oh, da, corect! M-am uitat înspre Klein și mi-am forţțat cuvintele să iasă din gură. — Există senzori cu semnal de înaltă densitate în casca Nerve Gear, care acoperă întreg capul. Deci, ea poate spune nu numai cum arată creierele noastre, ci și feţțele. — Da, dar cum poate ști cum arată corpurile noastre?... Cum ar fi, de exemplu, cât de înalţți suntem? spuse Klein cu o voce joasă, privind dintr-o parte în alta, la toţți ceilalţți.

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

Înălţțimea medie a jucătorilor, care acum se uitau la propriile feţțe și la ale celorlalţți, având diverse expresii întipărite pe chip, fusese substanţțial redusă după „schimbare”. Eu, și mai mult ca sigur că și Klein, alesesem înălţțimea din joc egală cu înălţțimea mea reală, pentru că un adaos de înălţțime mi-ar fi stânjenit mișcările. Dar majoritatea jucătorilor se pare că își stabilise o înălţțime cu 10 - 20 de centimetri mai mare decât cea reală. Și asta nu era tot. Construcţția jucătorilor și talia acestora, deveniseră și ele mai mari. Nu se poate ca Nerve Gear să fi știut toate acestea. Klein fu cel care găsi răspunsul la aceste întrebări. — Oh, stai puţțin... Am cumpărat casca abia ieri, așa că îmi aduc bine aminte. Era o parte a iniţțializării... cum îi spunea... calibrare? Oricum, în timpul acelei faze trebuia să-ţți atingi corpul în diverse puncte, așa că, poate din această cauză... — Da, asta trebuie să fie... Calibrarea era acea parte în care Nerve Gear măsura „cât de mult trebuie să-ţți miști mâna pentru a-ţți atinge corpul” și era făcută pentru a reproduce cu acurateţțe senzaţția de mișcare în joc. Cu alte cuvinte, era aproape ca și cum casca ar fi avut date despre forma exactă a corpurilor noastre salvate în memoria ei. Era, bineînţțeles, posibil să faci ca toate avatarurile jucătorilor să fie replici poligonale ale propriilor corpuri. Scopul acestui lucru era și el foarte clar acum. — Realitatea, am șoptit eu. El a spus că aceasta e realitatea. Că acest avatar... și punctele de viaţță, HP-ul, reprezintă corpul nostru real și viaţța noastră reală. Pentru a ne face să credem asta, a produs o copie perfectă a corpurilor noastre. — Da... Dar știi, Kirito... Klein se scărpina cu putere în cap, iar ochii de sub bandană străluciră în timp ce strigă: — De ce? De ce naiba ar face una ca asta? Nu am putut răspunde la întrebare, dar am arătat în sus, peste capetele noastre, și am spus: — Așteaptă puţțin. Sunt sigur că ne va spune imediat. Kayaba nu-mi înșelă așteptările. Câteva secunde mai târziu, vocea lui, sunând aproape solemn, se auzi dinspre cerul roșu-sângeriu.

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

— Probabil că vă întrebaţți „de ce”. De ce eu – creatorul lui Nerve Gear și, în același timp, al jocului S.A.O. –, eu, Kayaba Akihiko, aș face așa ceva? Este acesta un fel de act terorist? Fac asta pentru vreo răscumpărare? Acela a fost momentul în care vocea lui Kayaba, care până atunci fusese total lipsită de orice emoţție, începu să trădeze unele sentimente. Cuvântul „empatie” îmi trecu deodată prin cap, chiar dacă nu putea cu niciun chip să fie adevărat. — Nu acestea sunt motivele pentru care fac acest lucru. Și nu numai atât, dar, pentru mine, nu mai există niciun motiv sau vreun scop în a face asta. Situaţția însăși constituie scopul acţțiunilor mele. A crea și a privi această lume este singurul motiv pentru care am creat Nerve Gear și jocul S.A.O. Iar acum, totul a fost realizat. După o scurtă pauză, vocea lui Kayaba, din nou plată și monotonă, se făcu auzită: — Acum am terminat prezentarea oficială a Sword Art Online. Jucătorilor, vă urez mult noroc! Această ultimă propoziţție se termină cu un ușor ecou. Roba uriașă începu încet, fără niciun sunet, să să scufunde, mai întâi cu gluga, apoi restul, în mesajul de sistem care acoperea tot cerul, ca și cum s-ar fi topit în el. Umerii, apoi pieptul, mâinile și picioarele se cufundau în suprafaţța roșie, după care o ultimă picătură roșie se împrăștie rapid. Imediat după asta, mesajul de sistem care acoperea tot cerul, dispăru la fel de repede după cum apăruse. Sunetul vântului care bătea pe deasupra pieţții și muzica pe care orchestra alcătuită din personaje ale jocului o cânta, ajunseră ușor la urechile noastre. Jocul se întoarse la starea lui normală, cu excepţția faptului că vreo câteva reguli se schimbaseră între timp. Apoi, în cele din urmă, mulţțimea celor zece mii de jucători avu o reacţție. Nenumărate voci începură să răsune puternic în piaţță. — E o glumă, nu-i așa? Ce naiba e asta? E o glumă proastă! — Nu vă mai prostiţți! Lăsaţți-mă să ies! Daţți-mi voie să ies de aici! — Nu, nu se poate! Trebuie să mă întâlnesc cu cineva! — Nu-mi place asta! Vreau să merg acasă! Vreau acasă!!! ŢȚipete. Strigăte. Zarvă. Blesteme. Rugăminţți. Cei care se schimbaseră în doar câteva minute din jucători în prizonieri, stăteau ghemuiţți ţținându-se cu mâinile de cap, unii dintre ei; alţții dădeau din

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

mâini vociferând, se ţțineau unii de ceilalţți sau blestemau zgomotos. În mijlocul acestui zgomot puternic, mintea îmi deveni ciudat de calmă. Aceasta este... realitatea. Ceea ce Kayaba Akihiko declarase, era întru totul adevărat. Și dată fiind situaţția creată, tot ceea ce se întâmpla era de așteptat. Ar fi fost ciudat să nu fie așa. Acest geniu al lui Kayaba era o faţță a lui care te făcea să te simţți atras într-un mod straniu de el. Acum, nu mă mai pot întoarce la realitate pentru o perioadă de timp – poate pentru câteva luni, sau chiar mai mult. În tot acest timp nu-mi voi putea vedea mama sau sora, nici nu le voi putea vorbi. Era posibil chiar să nu mai am niciodată ocazia asta. Dacă aș fi murit aici, eram mort și în realitate. Casca Nerve Gear, o mașină pentru jocuri, devenise cheia acestei închisori și o unealtă a morţții, care ar putea să-mi prăjească creierul. Am inspirat încet, am dat aerul afară, după care am spus: — Klein, vino puţțin aici.

Am apucat mâna războinicului, care părea mult mai în vârstă decât mine în viaţța reală, și mi-am făcut loc prin mulţțimea dezorientată. Am reușit să ieșim dintre ei destul de repede, poate și datorită faptului că eram aproape de margine. Am intrat pe una dintre străduţțele care duceau afară din piaţță și care formau o structură radială în jurul acesteia, după care ne-am deplasat în umbra unei căruţțe care stătea pe loc. — Klein, am spus eu din nou.

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

El tot mai avea întipărită pe faţță o expresie lipsită de conţținut. Am continuat să vorbesc, încercând să par cât mai serios. — Ascultă-mă. Voi ieși din acest oraș și mă voi îndrepta către următorul sat. Vino cu mine. Klein făcu ochii mari sub bandana lui. Vorbeam în continuare cu o voce șoptită, forţțând cuvintele să iasă. — Dacă ceea ce a spus e adevărat, pentru a supravieţțui în această lume, trebuie să ne întărim. Știi că jocurile de acest tip sunt o luptă continuă pentru resurse. Numai cei care pot aduna cât mai mulţți bani și experienţță pot deveni puternici. Oamenii care vor realiza acest lucru, vor începe să vâneze toţți monștrii din jurul Orașului Începuturilor. Va trebui să aștepţți foarte mult ca monștrii să apară din nou, să facă respawn. Să mergem în următorul sat chiar acum, ar fi cel mai bine. Cunosc drumul și locurile periculoase, așa că pot ajunge acolo, chiar dacă sunt doar la nivelul 1. ŢȚinând cont că eu eram cel care vorbea, acesta era un discurs chiar foarte lung, dar, în ciuda acestui fapt, Klein nu scotea nicio vorbă. Dar, câteva secunde mai târziu, faţța lui se animă. — Dar... știi... ŢȚi-am mai spus că am stat la coadă mult timp, împreună cu prietenii mei, ca să cumpăr acest joc. Probabil că au intrat și ei în joc, așa că, mai mult ca sigur, se află și ei în piaţță, chiar acum. Nu pot... Nu pot să plec fără ei. — ... Am scos un oftat și mi-am mușcat buzele. Puteam să înţțeleg prea bine ceea ce Klein încerca să-mi spună. El era... strălucitor și îmi era ușor să mă înţțeleg cu el, iar el cu siguranţță putea avea grijă de alţții destul de bine. Sigur spera că îi voi lua și pe ceilalţți prieteni ai lui cu noi. Dar pur și simplu n-am putut să spun da. Dacă ar fi fost doar Klein, aș fi putut să ajung în satul următor, protejându-ne în același timp de monștrii agresivi. Dar dacă ar fi fost încă doi, sau chiar mai mulţți, care să vină cu noi, atunci ar fi devenit prea periculos. Dacă cineva ar fi murit pe parcurs, ar fi murit cu adevărat, după cum Kayaba tocmai ne anunţțase. Iar responsabilitatea, cu siguranţță că ar fi căzut pe mine, întrucât eu aș fi fost cel care venise cu sugestia de a ne îndepărta de siguranţța Orașului Începuturilor. Să port o astfel de povară... Nu aș fi putut să fac niciodată așa ceva. Era puri și simplu imposibil.

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

Părea că și Klein era conștient de grijile care-mi treceau prin minte. Un zâmbet larg apăru pe faţța lui pe care se zărea un început de barbă, după care dădu din cap. — Nu... Nu pot continua să mă sprijin pe tine. Am fost un conducător în alte jocuri pe care le-am mai jucat, un guild master, așa că mă voi descurca și acum. Voi începe cu tehnicile pe care mi le-ai arătat până acum. Și... mai există totuși o șansă ca totul să fie doar o glumă proastă și ne vom putea toţți deconecta în curând. Așa că nu-ţți face griji în legătură cu noi și du-te în acel sat. Cu buzele strânse, eram răvășit de o nehotărâre cum nu mai simţțisem niciodată în viaţță. Apoi am rostit cuvintele care m-au bântuit timp de doi ani. — În regulă, am încuviinţțat, dând din cap și făcând un pas înapoi. Să ne despărţțim aici. Dacă mai apare ceva, trimite-mi un mesaj... Ei bine, ne mai vedem, Klein. Klein m-a strigat chiar în momentul în care mi-am lăsat privirea în jos și m-am întors ca să plec. — Kirito! M-am uitat întrebător la el, dar nu a mai spus nimic, doar obrajii îi tremurau puţțin. M-am întors din nou înspre nord-est, direcţția în care se afla satul pe care voiam să-l folosesc drept următoarea mea bază. După ce am făcut câţțiva pași, vocea lui s-a auzit din nou, din spatele meu: — Hei, Kirito! Arăţți destul de bine în viaţța reală! Chiar așa cum îmi place mie! Am zâmbit amar și am strigat peste umăr: — Aspectul tău ţți se potrivește de zece ori mai bine! Astfel am întors spatele primului prieten pe care mi-l făcusem în acestă lume, după care am început să alerg neabătut înainte. După ce am alergat timp de câteva minute pe străduţțele întortocheate, am privit din nou înapoi. Bineînţțeles că nu se mai afla nimeni acolo. Am

Sword Art Online - Aincrad - .:AnimeG:. www.deseneanime.ro

ignorat strângerea de inimă pe care o simţțeam și am continuat să alerg. Am fugit în disperare către poarta de nord-vest a Orașului Începuturilor, apoi peste câmpiile întinse și pădurea întunecată, apoi printr-o mică așezare aflată dincolo de toate acestea, continuându-mi calea către un singuratic și fără de sfârșit joc al supravieţțuirii.