La vecini nu mai scîrție patul în miez de noapte în orașul fără jazz pielea ta miroase a mere coapte cînd mi-e singur mă duc spre nord in drumeție ți-aș da inima pentru transplant numai ție te-aș duce fluierînd prin styx în spate în fiecare mesteacăn văd gîtul tău lungit spre noapte cu o șampanie desculț pe-asfalt cu tine ca gwen în don’t speak în rochie cu buline aș face rău punți peste tău buzele tale astupă și buzele gropii cu pași de ciumă mă apropii am arde babilonul și ne-ar ierta și Domnul am sta la masă zicîndu-ne pe nume explodînd în inima teroristă cît un bumb alergînd ca niște copii la sfîrșit de lume de-a lungul lanurilor de porumb
2015
în orașul plin de monumente ca un cimitir aștept un Iisus pe marginea drumului ca un șofer de tir prin instituții oase rupte vorbind în grai sinucigaș dacă dragoste nu ai, numic nu ai, cetate fără de ostași lîngă tine timpul nu se grăbește atent ca un chirurg și marea e copilul lui gainsbourg mă faci să am din nou optsprezece ești mai aproape de lumina care o să plece cînd eu sărut pămîntul și miros a pămînt în piață un om și-a dat foc cu chipul blînd ne încălzim mîinile deasupra cănilor cu ceai cînd vorbești scuipi dulce umbre alergînd de cai te-am întîlnit ca într-un film de Wenders te-am apucat de mîneca de înger și mi-ai căzut în cap doi copii de stradă din 90 ascultînd Tupac doi frați împărțind o hrincă de cozonac dacă n-am fi atît de muribunzi și fericiți am fi ca generalul și pacea indeciși cuminți cînd nu mai ai ce să zici
față în față împăcat moartea cu un copil încălzindu-se la calorifer noi nu am fi mușcat din măr aș săruta toți cerșetorii drept în frunte te-aș aștepta singur îngînind mesecina pe munte nu mi-ar fi frică ca mielul între lei te-aș căuta ca un român pașii sfîntului Andrei îți acoper clavicula cu drapelul meu rupt cu tine nu mai vreau să mor, tot e corupt 2 stalkeri pămîntii cu cerul strîns în pumn de-a lungul lanurilor de porumb
2016