25 iulie, sf. Iacob(sam16B) by arcb.ro

25 iulie SFÂNTUL IACOB, APOSTOL Sãrbãtoare Fiu al lui Zebedeu ºi frate al sfântului apostol Ioan, s-a nãscut la Betsaida. A fost de faþã la cele mai însemnate minuni sãvârºite de Domnul. A fost ucis de Irod în jurul anului 42. Este cinstit mai ales la Compostella, în Spania, unde se aflã vestita bisericã închinatã lui.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Regele apostolilor, Domnul nostru! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1

Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,

25 iulie, sfântul Iacob, apostol

2 7

cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Regele apostolilor, Domnul nostru! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Bãrbaþi de nãdejde, eroi cu renume, Cristos vã trimite apostoli în lume,

Oficiul lecturilor

ªi tot dintre voi, el fiind împãratul, În cer îºi alege ºi curtea, ºi sfatul. Sunteþi temelii, în adâncuri sãpate Bisericii sfinte, cereascã cetate, În care e Mielul luminã ºi soare, Iar voi sunteþi pietre de preþ, sclipitoare. V-aduce Biserica, dulcea Mireasã, Adânci mulþumiri în cântare aleasã, Cãci predica voastrã ce lumea o-nfruntã ªi sângele vostru sunt daruri de nuntã. Când marele Rege cu sfinþii sãi îngeri În valea vuind de suspine ºi plângeri Din nou va veni la a sa judecatã, Pe tronuri ºi voi veþi ºedea totodatã. Sãmânþa, ajunsã din mâini milostive În brazde de suflet, cu drag s-o cultive Tot mâinile voastre, acele mâini care Adunã recolta în sfinte hambare. Trimiºii în lume cu vestea cea bunã Îþi cântã în ceruri; cu ei împreunã Îþi cântã ºi slugile tale supuse; A noastrã cântare primeºte-o, Isuse. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vocea lor strãbate tot pãmântul, vestea lor ajunge la marginile lumii. Psalmul 18 A (19 A) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 2

25 iulie, sfântul Iacob, apostol

În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 7 Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. Vocea lor strãbate tot pãmântul, vestea lor ajunge la marginile lumii. Ant. 2 Au vestit lucrãrile Domnului ºi au înþeles faptele lui. Psalmul 63 (64) 2

Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului. 3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit, trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * 6 Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis. 8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima.

Oficiul lecturilor

Ant. Au vestit lucrãrile Domnului ºi au înþeles faptele lui. Ant. 3 Au vestit dreptatea lui ºi toate popoarele i-au vãzut mãrirea. Psalmul 96 (97) Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul, * toate insulele sã tresalte de veselie. 2 Norii ºi negura îl înconjoarã, * dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu. 3 Focul merge înaintea lui * ºi îi mistuie pe potrivnicii sãi de jur împrejur. 4 Fulgerele sale lumineazã lumea: * pãmântul le vede ºi se cutremurã. 5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului, * înaintea stãpânului a tot pãmântul. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui * ºi toate popoarele îi vãd mãrirea. 7 Sã fie fãcuþi de ruºine toþi cei care slujesc la chipuri cioplite, † cei care se laudã cu idolii. * Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii. 8 Sionul aude ºi se bucurã † ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie * pentru judecãþile tale, Doamne. 9 Cãci tu, Doamne, eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul * ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii. 10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul! † El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi, * îi va elibera din mâna pãcãtoºilor. 11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina, * ºi pentru cei cu inima curatã, bucuria. 12 Bucuraþi-vã, voi drepþilor, în Domnul * ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale. Ant. Au vestit dreptatea lui ºi toate popoarele i-au vãzut mãrirea. 1

25 iulie, sfântul Iacob, apostol

V. Au vestit laudele Domnului ºi mãrirea lui. R. ªi faptele minunate pe care el le-a fãcut.

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul cãtre Corinteni

4,1-16

Sã fim imitatori ai Apostolului dupã cum Apostolul este imitatorul lui Cristos Fraþilor, 1 orice om sã ne considere în felul acesta: ca pe niºte slujitori ai lui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu, 2 iar ceea ce se cere de la administratori este ca fiecare sã fie gãsit credincios. 3 Pentru mine conteazã prea puþin dacã sunt judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Ba, mai mult, nici eu nu mã judec pe mine. 4 De fapt, conºtiinþa nu mã acuzã cu nimic, dar nu sunt justificat prin aceasta. Cel care mã judecã este Domnul. 5 Aºadar, sã nu judecaþi nimic înainte de vreme, pânã când va veni Domnul. El va lumina cele ascunse de întuneric ºi va descoperi planurile inimilor ºi atunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenitã. 6 Acestea, fraþilor, le-am dat ca un exemplu despre mine ºi Apolo spre binele vostru ca sã învãþaþi de la noi: sã nu treceþi peste cele scrise ca nu cumva vreunul dintre voi sã se laude cu unul împotriva celuilalt. 7 Cãci cine te face mai deosebit de alþii? Ce ai ce nu ai primit? Dar dacã ai primit, de ce te mândreºti ca ºi cum nu ai fi primit? 8 V-aþi sãturat deja! V-aþi ºi îmbogãþit de-acum? Aþi ajuns regi fãrã de noi! Într-adevãr, ar fi fost bine sã ajungeþi regi, ca sã domnim ºi noi împreunã cu voi! 9 Cãci ni se pare cã Dumnezeu ne-a fãcut pe noi, apostolii, cei din urmã, ca niºte condamnaþi la moarte, fiindcã am devenit ca un spectacol pentru lume, pentru îngeri ºi pentru oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Cristos, voi sunteþi înþelepþi în Cristos; noi suntem slabi, voi sunteþi tari; voi vã bucuraþi de cinste, iar noi, de dispreþ. 11 Pânã în ceasul de acum, suntem flãmânzi ºi însetaþi, suntem goi ºi chinuiþi ºi pribegim. 12 Ne trudim, muncind

Oficiul lecturilor

cu mâinile noastre. Când suntem batjocoriþi, binecuvântãm; când suntem persecutaþi, rãbdãm; 13 când suntem insultaþi, rãspundem cu blândeþe. Am ajuns gunoiul lumii, murdãria tuturor pânã acum. 14 Vã scriu acestea, nu ca sã vã fac de ruºine, ci ca sã vã mustru ca pe niºte copii iubiþi ai mei. 15 Cãci chiar dacã aþi avea zeci de mii de învãþãtori în Cristos, nu aveþi mai mulþi pãrinþi: eu v-am nãscut în Cristos Isus prin evanghelie. 16 Aºadar, vã îndemn: fiþi imitatorii mei. In 15,15; Mt 13,11.16 RESPONSORIUL R. De acum nu vã mai numesc servitori, ci vã numesc prieteni, * pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl meu vi le-am fãcut cunoscute. V. Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi misterele împãrãþiei cerurilor; fericiþi sunt ochii voºtri pentru cã vãd ºi urechile voastre pentru cã aud! * Pentru cã toate. LECTURA A DOUA Din Omiliile asupra Evangheliei dupã sfântul Matei de sfântul Ioan Crisostomul, episcop (Omil. 65, 2-4: PG 58, 619-622)

Împreunã pãrtaºi la pãtimirea lui Cristos Fiii lui Zebedeu îi cer lui Cristos: Fã sã stãm unul la dreapta ta ºi altul la stânga în gloria ta (Mc 10,37). Ce rãspunde Domnul? Pentru a-i face sã înþeleagã cã în întrebarea fãcutã nu este nimic spiritual ºi cã dacã ar ºti ceea ce cer nu ar mai cere, le rãspunde: Nu ºtiþi ce cereþi, adicã nu cunoaºteþi valoarea, mãreþia ºi demnitatea, superioare chiar puterilor cereºti. ªi adaugã: Puteþi sã beþi paharul pe care-l beau eu sau sã vã botezaþi cu botezul cu care sunt eu botezat? (Mc 10,38). Pare sã le spunã: „Voi îmi vorbiþi despre onoruri ºi coroane, eu însã vã vorbesc despre lupte ºi sudoare. Acesta nu este timpul premiilor ºi gloria mea nu se aratã acum. Viaþa prezentã este timp de moarte violentã, de rãzboaie ºi de pericole”.

25 iulie, sfântul Iacob, apostol

Vedeþi, deci, cã, rãspunzându-le cu o altã întrebare, îi îndeamnã ºi îi atrage. Nu-i întreabã: „Puteþi sã suportaþi moartea? Puteþi sã vã vãrsaþi sângele?” Dar îi întreabã: Puteþi sã beþi paharul? ªi pentru a-i anima, adaugã: Pe care trebuie sã-l beau eu, în aºa fel încât sã-i facã mai curajoºi, prin participarea la suferinþele sale. El numeºte pãtimirea sa „botez” ca sã facã sã se înþeleagã cã de acolo toatã lumea va primi o mare purificare. Cei doi ucenici rãspund: Putem! Promit imediat, fãrã a ºti ce anume cer, cu speranþa cã cererea lor va fi satisfãcutã. Isus rãspunde: Potirul pe care-l beau eu îl veþi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veþi fi botezaþi (Mc 10,39). Le prevesteºte bunuri, ºi anume: „Voi veþi fi vrednici sã înduraþi martiriul ºi veþi suferi împreunã cu mine; veþi sfârºi viaþa printr-o moarte eroicã, ºi veþi fi pãrtaºi la aceste dureri ale mele. Însã a sta la dreapta sau la stânga mea, nu eu trebuie sã dau, ci este pentru cei cãrora le-a fost pregãtit de Tatãl meu” (Mc 10,40). Dupã ce a pregãtit sufletele celor doi ucenici ºi dupã ce i-a întãrit împotriva durerii, atunci corecteazã cererea lor. Ceilalþi zece au fost cuprinºi de indignare pe cei doi fraþi (Mc 10,41). Observaþi cã toþi apostolii sunt încã imperfecþi, atât cei doi care vor sã se înalþe deasupra celor zece, cât ºi ceilalþi care sunt invidioºi. Dar, aºa cum am spus deja, observaþi-i mai târziu ºi îi veþi vedea scutiþi de toate aceste mizerii. Însuºi Ioan, care acum vrea sã fie în faþã prin ambiþie, în toate circumstanþele va ceda primatul lui Petru, atât în predicare, cât ºi în sãvârºirea minunilor, aºa cum apare din Faptele Apostolilor. În schimb, Iacob nu a trãit mult timp dupã aceste evenimente. Încã de la început va fi aºa de mare zelul sãu, încât, lãsând la o parte orice interes pãmântesc, va ajunge la o virtute atât de înaltã, încât a fost considerat matur sã primeascã imediat martiriul. Ps 18 (19),5 RESPONSORIUL R. Aceºtia sunt cei care, trãind în trup, prin sângele lor, au fãcut rodnicã Biserica; * au bãut potirul Dom-

Oficiul lecturilor

nului ºi au devenit prietenii lui Dumnezeu. V. Vocea lor strãbate tot pãmântul ºi vestea lor ajunge la marginile lumii. * Au bãut. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm

25 iulie, sfântul Iacob, apostol

ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, din voinþa ta, sfântul Iacob a fost cel dintâi care a pecetluit cu sângele sãu predica apostolilor; dã, te rugãm, Bisericii tale harul sã afle întãrire în mãrturisirea lui de credinþã ºi sã se bucure necontenit de ocrotirea lui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Biserica astãzi, Iacobe, îþi zice: Ferice de tine, de-a pururi ferice!

Laudele

Din mijlocul unor nãvoade sãrace Te scoate Cristos ºi apostol te face. Când Domnul te cheamã, tu laºi de îndatã ªi barcã, ºi casã, ºi mamã, ºi tatã; Cu fratele tãu, cu Ioan, împreunã, În lume porneºti sã duci vestea cea bunã. Isus te doreºte adesea pe tine Alãturi ca martor la greu ºi la bine; Pe Tabor, când faþa-i luminã rãsfrânge, ªi-n ceasul cel trist al sudorii de sânge. Eºti primul apostol ce locu-ºi ocupã În ceruri, cãci moartea amara ei cupã Curând þi-o oferã. Laºi capul sã-þi cadã De spadã, iubirii supreme dovadã. Cu sârg rãspândit-ai în viaþã luminã; Cristos þi-a primit dãruirea deplinã. Îþi cer astãzi fraþii cereascã merinde: Credinþa, speranþa în ei le aprinde. Sã nu ne laºi viaþa Satanei captivã, Nici sclavã la rãul din noi, dimpotrivã, Frumoasã ne fie, încât sã ne poarte La slava eternã din cer, dupã moarte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mergând înainte, Isus l-a vãzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui, ºi i-a chemat. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã.

25 iulie, sfântul Iacob, apostol

Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Mergând înainte, Isus l-a vãzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui, ºi i-a chemat. Ant. 2 Iar ei îndatã, pãrãsindu-ºi nãvoadele ºi pe tatãl lor, l-au urmat pe Isus. Cântarea

Dan 3,57-88.56

Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57

Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul!

Laudele

Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 67

Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 76

Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86

Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci!

14 56

25 iulie, sfântul Iacob, apostol

Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Iar ei îndatã, pãrãsindu-ºi nãvoadele ºi pe tatãl lor, l-au urmat pe Isus. Ant. 3 Paharul pe care eu îl beau îl veþi bea ºi voi ºi cu botezul cu care mã botez eu vã veþi boteza ºi voi. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1

Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Paharul pe care eu îl beau îl veþi bea ºi voi ºi cu botezul cu care mã botez eu vã veþi boteza ºi voi.

Laudele

LECTURA SCURTÃ Ef 2,19-22 Aºadar, voi nu mai sunteþi strãini ºi nici oaspeþi, ci sunteþi concetãþeni ai sfinþilor ºi oameni de casã ai lui Dumnezeu, zidiþi pe temelia apostolilor ºi a profeþilor, piatra unghiularã fiind Cristos Isus. În el, toatã construcþia, ca un ansamblu armonios, se înalþã ca un templu sfânt în Domnul, în care ºi voi sunteþi zidiþi ca sã deveniþi o locuinþã a lui Dumnezeu prin Duhul. RESPONSORIUL SCURT V. Îi vei pune pe ei conducãtori * peste tot pãmântul. Îi vei pune. R. Vor aminti numele tãu, Doamne, * peste tot pãmântul. Slavã Tatãlui. Îi vei pune. Ant. la Benedictus: Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte, pe un munte înalt, ºi s-a schimbat la faþã înaintea lor. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.

25 iulie, sfântul Iacob, apostol

Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte, pe un munte înalt, ºi s-a schimbat la faþã înaintea lor. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor preaiubiþi, având moºtenire cereascã primitã de la apostoli, sã-i mulþumim lui Dumnezeu, Tatãl nostru, pentru toate darurile lui: Pe tine te laudã, Doamne, corul apostolilor! Fii lãudat, Doamne, pentru ospãþul trupului ºi sângelui Fiului tãu, lãsat nouã prin apostoli, – prin care primim hranã ºi viaþã. Pe tine te laudã, Doamne, corul apostolilor! Fii lãudat, Doamne, pentru ospãþul cuvântului tãu, pregãtit nouã de apostoli, – prin care primim luminã ºi bucurie. Pe tine te laudã, Doamne, corul apostolilor! Fii lãudat, Doamne, pentru Biserica ta sfântã, ziditã pe temelia apostolilor, – prin care suntem uniþi într-un singur trup. Pe tine te laudã, Doamne, corul apostolilor!

Ora medie

Fii lãudat, Doamne, pentru baia Botezului ºi a Penitenþei, încredinþatã apostolilor, – prin care suntem spãlaþi de toate pãcatele. Pe tine te laudã, Doamne, corul apostolilor! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, din voinþa ta, sfântul Iacob a fost cel dintâi care a pecetluit cu sângele sãu predica apostolilor; dã, te rugãm, Bisericii tale harul sã afle întãrire în mãrturisirea lui de credinþã ºi sã se bucure necontenit de ocrotirea lui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc.

25 iulie, sfântul Iacob, apostol

Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Iatã, eu sunt cu voi în toate zilele pânã la sfârºitul lumii. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã,

Ora medie

atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Iatã, eu sunt cu voi în toate zilele pânã la sfârºitul lumii.

Duminica a XVII-a de peste an

LECTURA SCURTÃ Fap 5,12a.14 Prin mâinile apostolilor se fãceau semne ºi multe minuni în popor. Iar numãrul celor care credeau, o mulþime de bãrbaþi ºi de femei, se mãrea din ce în ce mai mult prin Domnul. V. Ei au pãzit învãþãturile Domnului. R. ªi poruncile lui.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, din voinþa ta, sfântul Iacob a fost cel dintâi care a pecetluit cu sângele sãu predica apostolilor; dã, te rugãm, Bisericii tale harul sã afle întãrire în mãrturisirea lui de credinþã ºi sã se bucure necontenit de ocrotirea lui. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. DUMINICA A XVII-A DE PESTE AN Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Doamne, tu eºti Creatorul a toate, De-aceea, doar mâna-þi puternicã poate Ca ziua-n veºmânt de luminã s-o-mbrace, Iar noaptea-n veºmânt de tãcere ºi pace.

Vesperele I

Aduce-nserarea ºi gânduri pioase ªi dulce odihnã truditelor oase, Iar minþii repaus îºi dã fiecare Când toatã tristeþea din inimi dispare. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Din nou cãtre Domnul mãririi eterne Cu drag ni se-nalþã ºi ruga, ºi gândul, Iertare cerându-i, smeriþi adorându-l. Pe cel care viaþa cu har ne-o inundã Voim sã-l slãvim cu iubire profundã; ªi mintea, ºi glasul elogii sã-i þese, Prinos sã-i aducem de imnuri alese. Se terminã ziua ºi noaptea-i aproape, Stã noaptea în beznã acum sã ne-ngroape; Credinþa aprinsã în suflet ne fie În beznã luminã, în noapte fãclie. A noastrã cântare vãzduhul strãbatã-l, Prin Fiul ºi-n Duhul s-ajungã la Tatãl. Pãmântul ºi cerul în veci sã adoare Treimea domnind în cereascã splendoare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã se înalþe, Doamne, rugãciunea mea ca fumul de tãmâie înaintea ta. Psalmul 140 (141),1-9 Rugãciune în timp de primejdii ªi din mâna îngerului, fumul de tãmâie al rugãciunii sfinþilor s-a înãlþat înaintea lui Dumnezeu (Ap 8,4). 1

Strig cãtre tine, Doamne, vino degrabã în ajutorul meu, * pleacã-þi urechea la glasul meu când te chem. 2 Rugãciunea mea sã se înalþe spre tine ca fumul de tãmâie, * ridicarea mâinilor mele sã fie în faþa ta ca jertfa de searã.

Duminica a XVII-a de peste an

Pune, Doamne, strajã gurii mele * ºi pãzeºte uºa buzelor mele. 4 Sã nu mi se plece inima spre vreun lucru rãu, † spre uneltiri nelegiuite împreunã cu fãcãtorii de rele; * sã nu mã înfrupt din bunãtãþile lor! 5 Sã mã loveascã cel drept * ºi cel credincios sã-mi facã reproºuri, nu-mi voi mai turna niciodatã pe cap untdelemnul înmiresmat al pãcãtoºilor, * ºi rugãciunea mea va fi continuã împotriva rãutãþilor lor. 6 Judecãtorii lor sã fie aruncaþi de pe stânci, * atunci vor auzi cuvintele mele, cã sunt plãcute. 7 Cum se brãzdeazã ºi se spintecã pãmântul, * aºa ne-au risipit oasele în gura locuinþei morþilor. 8 Doamne Dumnezeule, cãtre tine sunt îndreptaþi ochii mei, * la tine caut adãpost; fii apãrãtorul sufletului meu. 9 Pãzeºte-mã de laþul pe care mi l-au întins * ºi de cursa fãcãtorilor de rele! Slavã Tatãlui, ºi Fiului, * ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, * ºi în vecii vecilor. Amin. Rugãciunea Slavã Tatãlui, de obicei, se spune la sfârºitul fiecãrui psalm ºi cântare, dacã nu este prescris altfel.

Ant. Sã se înalþe, Doamne, rugãciunea mea ca fumul de tãmâie înaintea ta. Ant. 2 Tu eºti scãparea mea, Doamne, tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii. Psalmul 141 (142) Tu, Doamne, eºti scãparea mea

Vesperele I

Toate acestea s-au împlinit în Domnul în timpul pãtimirii sale (sf. Ilariu). 2

Cu glasul meu strig cãtre Domnul, * cu glasul meu mã rog cãtre Domnul meu, 3 înaintea lui îmi vãrs necazul, * înaintea lui îmi prezint strâmtorarea. 4 ªi când slãbeºte în mine duhul meu, * tu cunoºti cãrãrile mele. Pe calea pe care umblam * mi-au întins cursã. 5 Priveºte la dreapta mea ºi vezi, * nu este nimeni care sã mã cunoascã. Orice loc de scãpare s-a ascuns de mine * ºi nu este nimeni sã se îngrijeascã de sufletul meu. 6 Am strigat cãtre tine, Doamne, † am zis: „Tu eºti scãparea mea, * tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii. 7 Ia aminte la strigarea mea, * cãci sunt atât de slab. Elibereazã-mã de cei care mã urmãresc, * pentru cã sunt mai tari decât mine! 8 Elibereazã sufletul meu din închisoare, * ca sã laud numele tãu; drepþii se vor strânge în jurul meu * atunci când mã vei rãsplãti”. Ant. Tu eºti scãparea mea, Doamne, tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii. Ant. 3 Domnul Isus s-a umilit pe sine: de aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat în veac. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu 6

Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu,

Duminica a XVII-a de peste an

dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Domnul Isus s-a umilit pe sine: de aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat în veci. LECTURA SCURTÃ Rom 11,33-36 O, profunzime a bogãþiei, a înþelepciunii ºi a ºtiinþei lui Dumnezeu! Cât de nepãtrunse sunt judecãþile lui ºi cât de neînþelese sunt cãile sale! Într-adevãr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfãtuitorul lui? Sau cine i-a dat lui mai întâi ca sã poatã lua înapoi de la el? Cãci toate vin de la el, prin el ºi pentru el. Lui sã-i fie glorie în veci! Amin. RESPONSORIUL SCURT R. Cât sunt de minunate * lucrãrile tale, Doamne. Cât sunt. V. Toate cu înþelepciune le-ai fãcut; * lucrãrile tale, Doamne. Slavã Tatãlui. Cât sunt. Ant. la Magnificat: Isus, ridicându-ºi ochii ºi vãzând cã o mulþime mare venea dupã el, i-a zis lui Filip: „De unde sã cumpãrãm pâine sã mãnânce aceºtia?” Aceasta o spunea ca sã-l încerce, cãci el ºtia ce avea sã facã. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

Vesperele I

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus, ridicându-ºi ochii ºi vãzând cã o mulþime mare venea dupã el, i-a zis lui Filip: „De unde sã cumpãrãm pâine sã mãnânce aceºtia?” Aceasta o spunea ca sã-l încerce, cãci el ºtia ce avea sã facã. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Aducând preamãrire Dumnezeului unic, Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh, sã-l rugãm cu umilinþã: Fii alãturi, Doamne, de poporul tãu! Doamne sfinte, Pãrinte atotputernic, fã ca pe pãmântul nostru sã rãsarã dreptatea, – ºi poporul tãu va trãi în frumuseþea pãcii.

Duminica a XVII-a de peste an

Cãlãuzeºte în împãrãþia ta toate neamurile, – spre mântuirea tuturor popoarelor. (Fii alãturi, Doamne, de poporul tãu!) Dã-le celor cãsãtoriþi harul de a urma în pace voinþa ta – ºi de a trãi mereu în iubire. Binevoieºte, Doamne, a-i rãsplãti pe toþi aceia care ne fac bine – ºi dãruieºte-le viaþa veºnicã. Priveºte cu îndurare la cei care au cãzut victimã urii ºi rãzboaielor – ºi binevoieºte a-i primi în odihna cereascã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, ocrotitorul celor ce nãdãjduiesc în tine, fãrã tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt; sporeºte-þi îndurarea faþã de noi, pentru ca, prin puterea ºi sub cãlãuzirea ta, astfel sã ne folosim de bunurile trecãtoare încât sã ne bucurãm încã de pe acum de cele veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare:

Completoriul

Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.

Duminica a XVII-a de peste an

Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 LECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli.

Completoriul

RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.

Duminica a XVII-a de peste an

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.