SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A XXXIV-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm în odihna lui. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Sâmbãtã, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm în odihna lui. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Va veni o zi precum e Scris în cãrþi, ºi-aceastã lume Foc din cer o s-o consume. Este ziua-nfricoºatã, Când Stãpânul se aratã Ca sã þinã judecatã. Trâmbiþa s-aude pânã La-ngropaþii din þãrânã ªi la judecatã-i mânã. Ce uimire o sã fie, Când toþi morþii o sã-nvie ªi-o sã iasã de sub glie!
Oficiul lecturilor
3
Se aduce cartea mare; Dupã ce în ea apare, Judecat e fiecare. Judecata e divinã; Totul iese la luminã, Pedepsitã-i orice vinã. Fiu al veºnicului Tatã, Fã sã fim aflaþi o datã Cu cei drepþi la judecatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. Psalmul 135 (136) Imn pascal A povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-i aduce laudã (Cassiodor). I Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 4 El singur face fapte minunate, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 6 El a întãrit pãmântul peste ape, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 7 El a fãcut luminãtorii cei mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 1
4
Sâmbãtã, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
9
Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. Ant. 2 L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic. II El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic. 10
Ant. 3 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. III El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 17 El a lovit regi mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 18 El a dat la moarte regi puternici, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 19 Pe Sihon, regele amoreilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 20 ªi pe Og, regele Basanului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 16
Oficiul lecturilor
5
21
El a dat þara lor ca moºtenire, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 25 El dã hranã oricãrei fãpturi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. V. Aratã-mi, Doamne, cãile tale. R. ªi învaþã-mã cãrãrile tale.
LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Iuda 1-8.12-13.17-25 Denunþarea celor nelegiuiþi ºi îndemn cãtre credincioºi 1 Iuda, slujitor al lui Isus Cristos ºi frate al lui Iacob, cãtre cei chemaþi, iubiþi de Dumnezeu Tatãl ºi pãstraþi pentru Isus Cristos: 2 îndurarea, pacea ºi iubirea sã fie din belºug cu voi. 3 Iubiþilor, aveam o mare dorinþã sã vã scriu despre mântuirea noastrã comunã, dar m-am vãzut nevoit sã vã scriu ca sã vã îndemn sã luptaþi pentru credinþa încredinþatã sfinþilor o datã pentru totdeauna. 4 Pentru cã s-au strecurat printre voi unii oameni necredincioºi, care au fost proscriºi de mai înainte pentru aceastã condamnare. Ei schimbã harul Dumnezeului nostru în desfrânare ºi îl reneagã pe unicul stãpân ºi domn al nostru, Isus Cristos. 5 Vreau sã vã reamintesc, deºi ºtiþi toate aceste lucruri, cã Domnul, dupã ce a salvat poporul din Egipt o datã
6
Sâmbãtã, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
pentru totdeauna, la urmã i-a fãcut sã piarã pe cei necredincioºi, 6 iar pe îngerii care n-au pãstrat propria lor demnitate, ci au pãrãsit însãºi locuinþa lor, i-a þinut în întuneric în lanþuri veºnice, pentru ziua cea mare a judecãþii. 7 Tot aºa, Sodoma ºi Gomora ºi cetãþile din jurul lor, care la fel ca ele s-au dedat la desfrâu ºi au cãzut în vicii contra naturii, au devenit exemplu, pentru cã suferã pedeapsa focului veºnic. 8 Tot aºa, ºi aceºtia, în vedeniile lor, îºi întineazã trupul, resping autoritatea Domnului ºi insultã fiinþele mãreþe. 12 Aceºtia sunt ca niºte pete murdare la mesele voastre comunitare, la care iau parte ºi se îndoapã cu neruºinare: nori fãrã apã, purtaþi de vânturi de ici-colo, pomi fãrã rod la sfârºitul toamnei; morþi de douã ori, dezrãdãcinaþi, 13 valuri furioase ale mãrii care îºi spumegã neruºinarea, stele rãtãcitoare cãrora le este pãstratã bezna întunericului pentru veºnicie. 17 Dar voi, iubiþilor, amintiþi-vã de cuvintele pe care vi le-au spus de mai înainte apostolii Domnului nostru Isus Cristos, 18 pentru cã vã spuneau: „În timpul de pe urmã vor fi batjocoritori care umblã dupã poftele lor nelegiuite”. 19 Aceºtia sunt cei care fac dezbinãri, senzualii, care nu au Duh. 20 Dar voi, iubiþilor, clãdiþi-vã pe credinþa voastrã preasfântã, rugându-vã în Duhul Sfânt; 21 pãstraþi-vã în iubirea lui Dumnezeu, aºteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, spre viaþa veºnicã. 22 Pe cei care sunt ºovãitori, întãriþi-i; 23 pe alþii, salvaþi-i, smulgându-i din foc, pe ceilalþi, compãtimiþi-i, dar cu teamã, detestând pânã ºi haina aceluia al cãrui trup a fost întinat. 24 Celui care poate sã vã fereascã de la cãdere ºi sã vã prezinte înaintea gloriei sale neprihãniþi ºi cu bucurie, 25 unicului Dumnezeu, Mântuitorului nostru, prin Isus Cristos, Domnul nostru, glorie, mãrire, tãrie ºi putere, înaintea tuturor veacurilor, ºi acum, ºi în vecii vecilor! Amin.
Oficiul lecturilor
7
RESPONSORIUL Tit 2,12b-13; Evr 10,24 R. Sã trãim în veacul de acum cu înþelepciune, cu dreptate ºi cu evlavie, * aºteptând speranþa fericitã ºi arãtarea gloriei marelui Dumnezeu ºi a Mântuitorului nostru Isus Cristos. V. Sã fim atenþi unii faþã de alþii, pentru a da impuls caritãþii ºi faptelor bune. * Aºteptând. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Augustin, episcop (Pred. 256, 1.2.3: PL 38, 1191-1193)
Sã cântãm aleluia Dumnezeului celui bun, care ne-a eliberat de rãu Sã cântãm aici aleluia, în timp ce mai suntem lipsiþi de siguranþã, pentru a putea cânta într-o zi sus, în cer, cu siguranþã. Deoarece aici suntem în neliniºte ºi în incertitudine. Doar nu ai vrea sã nu fiu neliniºtit atunci când citesc: Oare nu este o ispitã viaþa omului pe pãmânt? (cf. Iob 7,1). Tu pretinzi sã nu fiu neliniºtit atunci când mi se mai spune: Vegheaþi ºi rugaþi-vã, ca sã nu intraþi în ispitã (Mt 26,41). Tu nu vrei ca eu sã mã simt în nesiguranþã când ispita este aºa de frecventã, încât chiar rugãciunea ne face sã repetãm: Ne iartã nouã greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri (Mt 6,12). În toate zilele aceeaºi rugãciune ºi în toate zilele suntem datornici! Vrei ca eu sã stau liniºtit, când în toate zilele trebuie sã cer iertare de pãcate ºi ajutor în pericole? De fapt, dupã ce am spus pentru pãcatele trecute: Ne iartã nouã greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri, imediat, pentru pericolele viitoare, trebuie sã adaug: ªi nu ne duce pe noi în ispitã (Mt 6,13). Chiar ºi poporul, cum poate sã se simtã sigur, atunci când strigã împreunã cu mine: Mântuieºte-ne de Cel Rãu? (Mt 6,13). Totuºi, fraþilor, deºi ne gãsim încã în aceastã situaþie chinuitoare, sã cântãm aleluia lui Dumnezeu, care este bun, care ne elibereazã de orice rãu.
8
Sâmbãtã, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
Chiar ºi aici, pe pãmânt, între pericole ºi ispite, sã se cânte ºi de alþii ºi de noi aleluia. Dumnezeu este credincios: el nu va permite sã fiþi ispitiþi peste ceea ce puteþi (1Cor 10,13). De aceea, ºi aici, pe pãmânt, sã cântãm aleluia. Omul este încã vinovat, însã Dumnezeu este credincios. El nu spune: Nu va permite sã fiþi ispitiþi, ci: Nu va permite sã fiþi ispitiþi peste ceea ce puteþi; însã, o datã cu ispita, vã va da ºi o ieºire ca sã o puteþi îndura (1Cor 10,13). Ai intrat în ispitã, dar Dumnezeu îþi va da ºi modalitatea de a ieºi din ea, ca sã nu fii ucis de ispitã: pentru ca, asemenea vasului olarului, sã fii modelat prin predicare ºi consolidat prin focul încercãrii. Dar atunci când intri, gândeºte-te cã vei ieºi, pentru cã Dumnezeu este credincios. Domnul te va pãzi de orice rãu… te va pãzi la plecare ºi la venire (cf. Ps 120,7-8). Dar atunci când acest trup va deveni nemuritor ºi incoruptibil, atunci va înceta ºi orice ispitã, pentru cã trupul este mort. De ce este mort? Pentru pãcat. Însã Duhul este viaþã. De ce? Pentru dreptate (Rom 8,10). Aºadar, vom pãrãsi trupul mort? Nu, ci ascultã: Dacã Duhul celui care l-a înviat pe Cristos din morþi locuieºte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morþi va învia ºi trupurile voastre muritoare (Rom 8,10-11). Acum trupul nostru este în starea pãmânteascã, iar atunci va fi în starea cereascã. O, fericit acel aleluia! Un aleluia de siguranþã ºi de pace! Acolo nimeni nu va fi duºman, acolo nu vom pierde niciodatã un prieten. Acolo vor rãsuna laudele lui Dumnezeu. Desigur cã rãsunã ºi acum, ºi aici, laudele lui Dumnezeu. Aici însã în neliniºte, sus, în cer, însã în liniºte. Aici cântãm ca niºte muritori, acolo, însã, sus, ca niºte nemuritori. Aici, în speranþã, acolo, sus, în realitate. Aici, ca exilaþi ºi pelerini, acolo, sus, ca în patrie. Sã cântãm acum, nu atât pentru a ne bucura de odihnã, cât pentru a ne ridica din obosealã. Sã cântãm ca niºte cãlãtori. Cântã, dar mergi. Cântã pentru a uºura asprimile drumului, cântând însã nu ceda lenei. Cântã ºi mergi. Ce înseamnã a merge? A merge înainte în bine, a înainta în sfinþenie. Conform Apostolului, existã
Laudele
9
unii care înainteazã, însã înainteazã în rãu. Dacã înaintezi, este semn cã mergi, dar trebuie sã mergi în bine, trebuie sã înaintezi în credinþa dreaptã, trebuie sã înaintezi în sfinþenie. Cântã ºi mergi. Cf. Ap 21,21; Tob 13,17.18.11 RESPONSORIUL R. Pieþele tale, Ierusalime, erau din aur curat ºi rãsunau în tine cântece de bucurie, * ºi pe toate strãzile tale vor cânta aleluia! V. Vei strãluci de o luminã nobilã; la tine vor veni toate popoarele pãmântului, * ºi pe toate. Rugãciunea de încheiere Trezeºte, Doamne, voinþa credincioºilor tãi în aºa fel încât, colaborând cu angajare la opera ta de mântuire, sã obþinã din ce în ce mai mult darurile mântuirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Ah, atunci ce voi rãspunde? Ajutor gãsi-voi unde -n clipa spaimelor profunde? Deºi-i rea peste mãsurã, Poþi salva a ta fãpturã; Tu de mine te îndurã.
10
Sâmbãtã, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
Pentru mine lucru clar e: Ai purtat o cruce mare; Scapã-mã de la pierzare. Ai umblat în praf ºi soare, Þi-a fost moartea-ngrozitoare; Totul e zadarnic oare? Înainte de-a apare Ziua mare, -a ta iertare Dã-mi-o cu anticipare. Gem cu lacrimi ºi suspine, Faþa-mi arde de ruºine; Iartã rãul ce-i în mine. Fiu al veºnicului Tatã, Fã sã fim aflaþi odatã Cu cei drepþi la judecatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2
Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale!
Laudele
11
7
Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Ant. 2 Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru. Cântarea
Dt 32,1-12
Binefacerile lui Dumnezeu faþã de popor De câte ori am vrut sã-i adun pe fiii tãi aºa cum îºi adunã gãina puii sub aripi! (Mt 23,37). 1 Ascultaþi, cerurilor, ºi voi vorbi! * Ascultã, pãmântule, cuvintele gurii mele! 2 Ca ploaia sã picure învãþãtura mea, * ca roua sã curgã cuvintele mele,
12
Sâmbãtã, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
ca burniþa peste iarbã * ºi ca ropotul de ploaie peste grâne. 3 Cãci voi invoca numele Domnului: * preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru! 4 El este stânca: lucrãrile lui sunt desãvârºite, * toate cãile lui sunt dreptate. Domnul este credincios ºi în el nu este nedreptate; * el este drept ºi nepãrtinitor. 5 Ei au pãcãtuit împotriva lui; † ei nu-i mai sunt fii prin purtarea lor, * ci neam îndãrãtnic ºi ticãlos. 6 Aºa rãsplãtiþi voi Domnului, * popor nechibzuit ºi fãrã minte? Oare nu este el pãrintele tãu, * cel care te-a creat, te-a plãsmuit ºi te-a întemeiat? 7 Aminteºte-þi de zilele de odinioarã, * socoteºte anii, generaþie dupã generaþie, întreabã-l pe tatãl tãu ºi-þi va spune, * întreabã-i pe bãtrâni ºi-þi vor povesti. 8 Când Cel Preaînalt a separat popoarele, * când i-a împrãºtiat pe fiii lui Adam, el a stabilit hotarele popoarelor * dupã numãrul fiilor lui Israel; 9 cãci partea Domnului este poporul sãu, * Iacob este partea lui de moºtenire. 10 L-a gãsit în pãmânt pustiu, * într-un loc înfricoºãtor plin de urlete sãlbatice; ºi l-a apãrat, l-a îngrijit ºi l-a pãzit * ca pe lumina ochilor. 11 Precum vulturul care-ºi învaþã puii sã zboare, * zburând deasupra lor îºi întinde aripile, ºi-a întins aripile ºi l-a ridicat, * l-a purtat pe aripile sale. 12 Numai Domnul singur a fost conducãtorul lui: * nici un dumnezeu strãin nu i-a fost alãturi. Ant. Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru. Ant. 3 Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul.
Laudele
13
Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Toate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului, 9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul. LECTURA SCURTÃ Rom 12,14-16a Binecuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvântaþi ºi nu blestemaþi. Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã ºi plângeþi cu cei care plâng. Sã aveþi aceleaºi sentimente unii pentru alþii. Nu râvniþi la funcþii înalte, ci lãsaþi-vã atraºi de cele modeste.
14
Sâmbãtã, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
RESPONSORIUL SCURT R. Vor tresãlta de bucurie buzele mele * când îþi voi cânta þie. Vor tresãlta. V. Limba mea va vesti dreptatea ta * când îþi voi cânta þie. Slavã Tatãlui. Vor tresãlta. Ant. la Benedictus: Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri pe calea pãcii. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.
Ora medie
15
Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri pe calea pãcii. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã preamãrim bunãtatea ºi înþelepciunea lui Cristos, care ne îngãduie sã-l privim ºi sã-l iubim în toþi fraþii noºtri, mai ales în cei care suferã. Sã-l rugãm cu stãruinþã: Desãvârºeºte-ne, Doamne, în iubire! Din zorii dimineþii ne amintim de învierea ta – ºi implorãm de la tine, pentru toþi, binefacerile rãscumpãrãrii. Dã-ne harul, Doamne, sã dãm astãzi mãrturie pentru tine – ºi sã aducem, prin tine, o jertfã sfântã, bineplãcutã Tatãlui. Fã-ne sã recunoaºtem chipul tãu în toþi oamenii – ºi în ei sã te slujim pe tine. Cristoase, viþa cea adevãratã, noi suntem mlãdiþele tale: – fã-ne sã rãmânem în tine ca sã aducem roade multe spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Sã te laude, Doamne, glasurile noastre, sã te laude sufletul, sã te laude ºi viaþa, ºi deoarece fiinþa noastrã este darul tãu, þie sã-þi aparþinã toatã lucrarea noastrã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Sâmbãtã, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
16
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece, spune Domnul. Psalmul 118 (119),81-88 XI (Kaf) 81 Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta, * în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa. 82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale * ºi spun: „Când mã vei mângâia?” 83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum, * dar nu am uitat de îndreptãrile tale. 84 Câte sunt zilele slujitorului tãu? * Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc? 85 Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea; * ei nu sunt dupã legea ta. 86 Toate poruncile tale sunt adevãr; † pe nedrept m-au prigonit: * vino în ajutorul meu!
Ora medie
17
87
Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt, * dar nu am pãrãsit învãþãturile tale. 88 Dupã îndurarea ta dã-mi viaþã * ºi voi pãzi poruncile gurii tale. Ant. Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece, spune Domnul. Ant. 2 Tu, Doamne, eºti speranþa mea, turn puternic în faþa duºmanului. Psalmul 60 (61) Rugãciunea unui exilat Rugãciunea dreptului care nãdãjduieºte cele veºnice (sf. Ilariu). 2 Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea, * ia aminte la rugãciunea mea. 3 De la marginile pãmântului pe tine te chem † când inima mi-e cuprinsã de neliniºte, * cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge! 4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine, * turn puternic în faþa duºmanului. 5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna, * mã voi adãposti la umbra aripilor tale, 6 cãci, tu, Dumnezeul meu, mi-ai ascultat promisiunile, * mi-ai dat moºtenirea celor care se tem de numele tãu. 7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile, * anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie. 8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu, * îndurarea ºi adevãrul îl vor ocroti. 9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor, * ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi. Ant. Tu, Doamne, eºti speranþa mea, turn puternic în faþa duºmanului.
18
Sâmbãtã, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
Ant. 3 De teama duºmanului, pãzeºte, Doamne, viaþa mea. Psalmul 63 (64) Rugãciune împotriva duºmanilor În acest psalm este vorba, mai ales, despre pãtimirea Domnului (sf. Augustin). 2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului. 3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit, trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * 6 Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis. 8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima. Ant. De teama duºmanului, pãzeºte, Doamne, viaþa mea. 1Rg 2,2b-3 LECTURA SCURTà Fii curajos; fii bãrbat! Împlineºte-þi datoria faþã de Domnul, Dumnezeul tãu, mergi pe cãile lui ºi pãzeºte-i
Vesperele I
19
toate legile, poruncile, hotãrârile ºi dispoziþiile. Astfel, vei avea succes în tot ce vei face ºi în tot ce vei întreprinde. V. Cãlãuzeºte-mã, Doamne, pe calea poruncilor tale. R. Cãci am iubit legea ta. Rugãciunea de încheiere Doamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne harul sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim pe tine mai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine, într-o unicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. DUMINICA I DIN ADVENT Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Ziditor atotputernic de luminãtori cereºti, Celor care cred în tine veºnicã luminã eºti, Rãscumpãrãtorul nostru, tu, Cristoase, Doamne sfinte, Cãtre cei ce þi se-nchinã cu-ndurare ia aminte. Pe când greu zãcea tot omul în pãcate ºi dureri ªi vreo razã de speranþã nu venea de nicãieri, Ai vãzut de sus cã-n lume disperarea e stãpânã ªi n-ai vrut ca omenirea pradã morþii sã rãmânã. Iar când lumea muribundã greu putea sã mai respire, Ai ieºit atunci, Isuse, din iatacul tãu de mire;
Duminica I din Advent
20
Buna Mamã ºi Fecioarã, sânul ei imaculat Þi-a fost nouã luni palatul ca ºi tronul de-mpãrat. Doamne, mare þi-e puterea, deºi zaci culcat pe paie! Doar în faþa ta se cade tot genunchiul sã se-ndoaie. Cerul, marea ºi pãmântul, toatã firea strigã-n cor: Singur tu eºti împãratul ºi stãpânul tuturor! Cum mereu ne pasc primejdii ºi ne zbatem în nevoi, Mâna ta cea milostivã þine-o pururi peste noi. ªtim cã la sfârºitul lumii tu vei mai veni o datã; Fii cu noi plin de-ndurare la obºteasca judecatã. Laudã, cinste ºi mãrire Fiului iubit sã-i fie, Ca ºi Tatãlui cu care el domneºte din vecie. Duhul Sfânt primeascã slavã, el, izvorul de luminã Care-n orice suferinþã ne-ntãreºte ºi ne-alinã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vestiþi tuturor popoarelor: Iatã, vine Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Psalmul 112 (113) Lãudaþi numele Domnului I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi (Lc 1,52). 1 Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt?
Vesperele I
21
7
El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Vestiþi tuturor popoarelor: Iatã, vine Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Ant. 2 Iatã, Domnul vine, ºi toþi sfinþii sãi cu el, ºi va fi în ziua aceea luminã mare, aleluia. Psalmul 115 (116 B) Aducere de mulþumire în templu Prin Cristos, sã aducem pururi jertfã de laudã lui Dumnezeu (cf. Evr 13,15). 10 Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu,
22
Duminica I din Advent
19
în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. Iatã, Domnul vine, ºi toþi sfinþii sãi cu el, ºi va fi în ziua aceea luminã mare, aleluia. Ant. 3 Domnul vine cu putere mare ºi tot omul îl va vedea. Cântarea Fil 2,6-11 Cristos, slujitorul lui Dumnezeu 6 Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Domnul vine cu putere mare ºi tot omul îl va vedea. LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23-24 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este cel care vã cheamã. El va ºi înfãptui. RESPONSORIUL SCURT R. Aratã-ne, Doamne, * îndurarea ta. Aratã-ne. V. ªi dã-ne mântuirea ta; * îndurarea ta. Slavã Tatãlui. Aratã-ne.
Completoriul
23
Ant. la Magnificat: Vegheaþi, aºadar, spune Isus, pentru cã nu ºtiþi în care zi va veni Domnul vostru. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Vegheaþi, aºadar, spune Isus, pentru cã nu ºtiþi în care zi va veni Domnul vostru. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne rugãm lui Cristos, bucuria tuturor acelora care îl aºteaptã, ºi sã-i spunem: Vino, Doamne, ºi nu întârzia!
24
Duminica I din Advent
Aºteptãm cu bucurie sosirea ta, – vino, Doamne Isuse. (Vino, Doamne, ºi nu întârzia!) Tu, care eºti dinaintea veacurilor, – vino ºi ne mântuieºte în veacul de acum. Tu, care ai creat lumea ºi pe toþi cei ce locuiesc în ea, – vino sã rãscumperi lucrarea mâinilor tale. Tu, care n-ai dispreþuit firea noastrã pieritoare, – vino sã ne scapi de puterea morþii. Tu, care ai venit ca sã avem viaþã din belºug, – vino ºi ne dãruieºte viaþa ta veºnicã. Tu, care ai voit sã-i aduni pe toþi oamenii în împãrãþia ta, – vino ºi adunã-i pe aceia care aºteaptã vederea feþei tale. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, te rugãm, întãreºte voinþa credincioºilor tãi, pentru ca, ieºind cu fapte de dreptate în întâmpinarea lui Cristos care vine, sã se învredniceascã a sta de-a dreapta lui în împãrãþia cerurilor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare:
Completoriul
25
Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.
26
Duminica I din Advent
6
Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 LECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli.
Completoriul
27
RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.
Duminica I din Advent
28
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.