20 august SFÂNTUL BERNARD, ABATE ªI ÎNVÃÞÃTOR AL BISERICII Comemorare S-a nãscut în anul 1090, lângã Dijon, în Franþa. Primind o educaþie evlavioasã, în anul 1111, a intrat în mãnãstirea Citeaux ºi, la puþinã vreme, a fost ales abate al mãnãstirii de la Clairvaux. I-a condus cu mãiestrie pe calea virtuþii pe cei încredinþaþi lui. Deoarece apãruserã multe dezbinãri în Bisericã, a cutreierat Europa pentru a reface pacea ºi unitatea. A scris multe lucrãri de teologie ºi de asceticã. A murit în anul 1153.
Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, izvorul înþelepciunii. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
2
20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
7
cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, izvorul înþelepciunii. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Luminã eºti, Doamne, eºti veºnicul soare; Fãpturile toate în veci sã te-adoare. Pãmântului nostru lumina veºmântu-i, Luminã eºti minþii tu, cel ce ne mântui.
Oficiul lecturilor
3
Pe Duhul tãu Sfânt, cel ce-n veci adevãru-i Întruna Bisericii tale îl dãrui; Pe sfinþi, inspirându-i cu tainice ºoapte, Îi face luceferi în beznã ºi noapte. Lumina cereascã curatã ºi sfântã De dânºii primitã, de dânºii rãsfrântã, Prin neguri de veacuri o faci sã aparã Sãrmanilor oameni tot purã ºi clarã. Cu ei împreunã primit-a cununã ªi sfântul de astãzi; lucrarea lui bunã Prezentã-i în lume, o vede oricine Pãºeºte pe drumul trãirii creºtine. Iar noi, admirându-i cununa splendidã, Un lucru îi cerem: de-ar vrea sã deschidã ªi nouã o cale ºi el sã ne poarte Spre patria-n care nu-s lacrimi, nici moarte. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt care-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dacã cineva vrea sã fie primul, sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor. Psalmul 20 (21),2-8.14 2 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui.
4
20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
7
L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. Dacã cineva vrea sã fie primul, sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor. Ant. 2 Când va veni pãstorul suprem, veþi fi încoronaþi cu mãrirea nepieritoare. Psalmul 91 (92) I Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte, * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! Ant. Când va veni pãstorul suprem, veþi fi încoronaþi cu mãrirea nepieritoare. 2
Ant. 3 Slujitor bun ºi credincios, intrã în bucuria Domnului tãu.
Oficiul lecturilor
5
II Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Slujitor bun ºi credincios, intrã în bucuria Domnului tãu. V. Vei auzi un cuvânt din gura mea. R. ªi le vei duce vestea cea bunã. 10
LECTURA ÎNTÂI Din cartea lui Ben Sirah
39,1b-14
Înþeleptul cerceteazã Scripturile Înþeleptul cereceteazã înþelepciunea celor de demult ºi se dedicã studiului profeþilor. 2 El pãstreazã povestirile oamenilor renumiþi ºi pãtrunde totodatã în profunzimile parabolelor. 3 El cautã înþelesul ascuns al proverbelor ºi se ocupã de tainele parabolelor. 4 El slujeºte în mijlocul celor mari ºi se aratã înaintea conducãtorilor. 1b
6
20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
5
Strãbate pãmântul popoarelor strãine ºi cântãreºte cele bune ºi cele rele printre oameni. 6 Inima lui se îndreaptã dis-de-dimineaþã spre Domnul care l-a creat ºi în faþa Celui Preaînalt îºi înalþã rugãciunea. 7 κi deschide gura în rugãciune ºi implorã iertare pentru pãcatele sale. 8 Dacã va voi Domnul cel mare, îl va umple cu duhul înþelegerii; 9 ca un torent se vor revãrsa cuvintele înþelepciunii sale ºi-i va aduce mulþumiri Domnului în rugãciune. 10 El va dobândi judecata cea dreaptã ºi cunoaºterea ºi va cugeta la tainele lui Dumnezeu. 11 El va face cunoscutã învãþãtura pe care a primit-o ºi se va mândri cu legea legãmântului Domnului. 12 Vor lãuda mulþi înþelepciunea lui ºi nu va fi uitatã niciodatã. 13 Amintirea lui nu se va ºterge, numele lui va dãinui din generaþie în generaþie. 14 Popoarele vor vorbi despre înþelepciunea lui, iar adunarea îl va sãrbãtori cu laude. RESPONSORIUL Cf. Sir 15,5-6 R. În mijlocul Bisericii ºi-a deschis gura * ºi Domnul l-a umplut cu duhul înþelepciunii ºi al înþelegerii. V. A revãrsat asupra lui farmec ºi bucurie fãrã mãsurã. * ªi Domnul l-a umplut. LECTURA A DOUA Din Predicile despre Cântarea Cântãrilor ale sfântului Bernard, abate (Pred. 83, 4-6: Opera omnia, Edit. Cisterc. 2 [1958], 300-302)
Iubesc pentru cã iubesc, iubesc ca sã iubesc Iubirea este suficientã prin sine însãºi, place prin sine însãºi ºi pentru sine însãºi. Ea îºi este sieºi merit ºi
Oficiul lecturilor
7
rãsplatã. Iubirea nu cautã motive, nu cautã avantaje în afara ei. Avantajul sãu constã în a exista. Iubesc pentru cã iubesc, iubesc ca sã iubesc. Iubirea este un lucru mãreþ dacã recurge la începutul sãu, dacã este recondusã la originea sa, dacã este dusã înapoi la izvorul sãu. Ea se aprovizioneazã mereu de acolo pentru a continua sã curgã. Iubirea este singura dintre toate miºcãrile inimii, dintre sentimente ºi afecte, prin care creatura poate sã corespundã Creatorului, chiar dacã nu în mod egal; este singura prin care se poate rãspunde aproapelui ºi în acest caz, desigur cã în mod egal. Atunci când Dumnezeu iubeºte, el nu doreºte altceva decât sã fie iubit. El nu iubeºte pentru altceva decât pentru a fi iubit, ºtiind cã cei care îl vor iubi vor bea chiar din aceastã iubire. Iubirea Mirelui, mai mult, Mirele-iubire cautã numai iubirea ºi fidelitatea. De aceea, sã fie permis celei iubite sã iubeascã la rândul ei. De ce sã nu iubeascã mireasa, mireasa Iubirii? De ce sã nu fie iubitã Iubirea? Pe bunã dreptate, renunþând la toate celelalte afecte ale sale, aºteaptã în întregime ºi numai Iubirea, ea, care, dând iubire în schimb, vrea sã o egaleze. Însã se va obiecta cã, deºi mireasa se va transforma în întregime în Iubire, nu va putea sã atingã nivelul izvorului veºnic al iubirii. Este sigur cã nu vor putea fi echivalaþi niciodatã cel care iubeºte ºi Iubirea, sufletul ºi Cuvântul, mireasa ºi Mirele, Creatorul ºi creatura. De fapt, izvorul dã mereu mult mai mult decât îi ajunge celui însetat. Dar ce conteazã toate acestea? Oare va înceta ºi va dispãrea total dorinþa miresei care aºteaptã momentul nunþii, va înceta dorinþa celui care suspinã, ardoarea celui care iubeºte, încrederea celui care pregustã, pentru cã nu este capabil sã alerge în mod egal cu un gigant, sã se întreacã în dulceaþã cu mierea, în blândeþe cu mielul, în candoare cu crinul, în strãlucire cu soarele, în iubire cu cel care este Iubire? Desigur cã nu. Deºi creatura iubeºte mai puþin, pentru cã este inferioarã, dacã totuºi iubeºte cu toatã fiinþa sa, nu-i mai rãmâne nimic de adãugat. Nu lipseºte nimic acolo unde este totul. De aceea, pentru ea, a iubi aºa înseamnã cã a cele-
8
20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
brat nunta, pentru cã nu poate sã iubeascã aºa ºi sã fie iubitã puþin. Cãsãtoria completã ºi perfectã constã în consimþãmântul celor doi, afarã de cazul în care unul se îndoieºte cã sufletul este iubit de Cuvânt, ºi mai înainte, ºi mai mult. Ps 30 (31),20a; 35 (36),9 RESPONSORIUL R. Cât de mare este bunãtatea ta, Doamne, * pe care ai pregãtit-o pentru cei care se tem de tine! V. Se saturã din belºugul casei tale, tu îi adãpi din ºuvoaiele desfãtãrii tale. * Pe care. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care pe sfântul abate Bernard, aprins de râvna casei tale, l-ai fãcut torþã ce arde ºi lumineazã în Bisericã, dã-ne, te rugãm, harul, prin mijlocirea lui, ca, înflãcãraþi de acelaºi duh, sã umblãm necontenit ca fii ai luminii.Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, sfinte Bernarde, tu eºti giuvaierul Pe care-l admirã pãmântul ºi cerul. Mãrirea pe care þi-o dãm noi azi þie Din cer sã ne-aducã la toþi bucurie.
Laudele
9
Cristos îþi aprinde iubirea, Bernarde, ªi inima toatã în flãcãri îþi arde. Îþi dã în primire Mireasa-i divinã, Ca tu sã-i fii scut, sã-i fii far de luminã. Cu Duhul sãu Sfânt, Dumnezeu te pãtrunde ªi predici cuvântul oricând ºi oriunde; În zelul ce lumea întreag-o cuprinde, Cuvântul tãu este cereascã merinde. Primit în suita preasfintei Fecioare, Eºti mândru sã-i fii cavaler de onoare; Cântând-o cu drag, de pe buze îþi iese Un râu nesfârºit de cuvinte alese. ªi regii, ºi papii pe tine te-ascultã, Te-ascultã ºi lumea înaltã ºi cultã. Duci viaþã retrasã, departe de lume, ªi totuºi, în lume ai mare renume. Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Pãmântul ºi cerul te binecuvântã; În ceruri odatã la toþi ni te-aratã, Ca parte s-avem cu Bernard de rãsplatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Voi sunteþi lumina lumii; nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. Psalmul 107 (108) Preamãrirea Domnului ºi cerere de ajutor Pentru cã Fiul lui Dumnezeu a fost înãlþat mai presus de ceruri, peste tot pãmântul se va vesti mãrirea lui (Arnobius). 2
Gata e inima mea, Dumnezeule, † gata e inima mea! * Îþi voi cânta ºi voi intona imnuri! Bine, gloria mea!
10 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii 3
Treziþi-vã, harpã ºi alãutã: * vreau sã trezesc aurora. 4 Te voi lãuda între popoare, Doamne, * ºi îþi voi înãlþa imnuri printre naþiuni, 5 cãci îndurarea ta este mare pânã la ceruri * ºi adevãrul tãu pânã la nori. 6 Înalþã-te mai sus decât cerurile, Dumnezeule, * ºi slava ta sã fie peste tot pãmântul! 7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, * fã mântuire cu dreapta ta ºi ascultã-mã! 8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu cel sfânt: † „Mã voi bucura, voi împãrþi Sihemul * ºi voi mãsura valea Sucot; 9 al meu este Galaadul, al meu este Manase † ºi Efraim, coiful capului meu, * Iuda, toiagul meu de domnie. 10 Moab, vasul în care mã spãl; † peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, * peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”. 11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? * Cine îmi va arãta calea spre Edom? 12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat * ºi nu mai vrei sã ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre? 13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, * cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã. 14 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe * ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri. Ant. Voi sunteþi lumina lumii; nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. Ant. 2 Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor ca ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru. Cântarea
Is 61,10–62,5
Bucuria profetului pentru noul Ierusalim
Laudele
11
Am vãzut Ierusalimul cel nou, cetatea sfântã... împodobitã ca o mireasã pentru mirele sãu (cf. Ap 21,2). 61,10 Mã voi bucura din toatã inima în Domnul * ºi va tresãlta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu, cãci m-a îmbrãcat cu haina mântuirii, * ºi cu mantia dreptãþii m-a învãluit ca pe un mire care poartã coroanã * ºi ca pe o mireasã împodobitã cu giuvaerurile sale. 11 Aºa cum din pãmânt rãsar ierburile † ºi în grãdinã încolþesc seminþele, * aºa va face Domnul Dumnezeu sã rãsarã dreptatea ºi lauda înaintea tuturor popoarelor. 62,1 Din dragoste pentru Sion nu voi tãcea, * din dragoste pentru Ierusalim nu voi avea odihnã, pânã când dreptatea lui nu va apãrea ca o luminã * ºi mântuirea lui nu va strãluci ca o fãclie aprinsã. 2 Neamurile vor vedea dreptatea ta * ºi toþi regii mãrirea ta; ºi-þi vor pune un nume nou * pe care gura Domnului îl va rosti. 3 Vei fi ca o cununã strãlucitoare în mâna Domnului * ºi ca o diademã regalã în mâna Dumnezeului tãu. 4 De acum nu te vei mai numi Cea Pãrãsitã * ºi pãmântul tãu nu va mai fi numit Þarã Pustie, ci te vei numi Bucuria Mea * ºi þara ta se va chema Mireasã, cãci Domnul ºi-a gãsit bucuria în tine * ºi þara ta se va cununa cu el. 5 Aºa cum tânãrul se uneºte cu o fecioarã, * aºa se vor uni fiii tãi cu tine, ºi, dupã cum mirele se bucurã de mireasã, * tot aºa se va bucura Dumnezeul tãu de tine. Ant. Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor ca ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru.
12 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
Ant. 3 Cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi plin de putere ºi mai pãtrunzãtor decât orice sabie cu douã tãiºuri. Psalmul 145 (146) Fericirea celor care nãdãjduiesc în Domnul Îl lãudãm pe Domnul în viaþa noastrã, adicã prin purtarea noastrã (Arnobius). 1 Laudã, suflete al meu, pe Domnul! † 2 Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi. 3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot sã mântuiascã. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã, * ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu. 6 El a fãcut cerul ºi pãmântul, * marea ºi toate câte se aflã în ele. El este totdeauna credincios cuvântului sãu, † 7 el face dreptate celor asupriþi, * el dã pâine celor flãmânzi. Domnul elibereazã pe cei închiºi. * 8 Domnul lumineazã pe cei orbi, Domnul ridicã pe cei împovãraþi, * Domnul iubeºte pe cei drepþi, 9 Domnul are grijã de cei strãini, † sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan, * dar nimiceºte calea celor rãi. 10 Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule, * stãpâneºte în veci, din neam în neam. Ant. Cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi plin de putere ºi mai pãtrunzãtor decât orice sabie cu douã tãiºuri.
Laudele
LECTURA SCURTÃ
13
Înþ 7,13-14
Înþelepciunea pe care am învãþat-o fãrã greºealã o împãrtãºesc fãrã pãrere de rãu, nu ascund bogãþiile ei. Cãci înþelepciunea este un tezaur infinit pentru oameni; cei care o dobândesc ajung la prietenia cu Dumnezeu, recomandaþi de darurile învãþãturii. RESPONSORIUL SCURT R. Înþelepciunea sfinþilor * o povestesc popoarele. Înþelepciunea. V. ªi lauda lor o vesteºte Biserica, * o povestesc popoarele. Slavã Tatãlui. Înþelepciunea.
Ant. la Benedictus: Sufletul sfântului Bernard a fost scãldat în strãlucirea Cuvântului veºnic; de aceea, a rãspândit în toatã Biserica lumina credinþei ºi a învãþãturii. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.
14 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii 76
Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sufletul sfântului Bernard a fost scãldat în strãlucirea Cuvântului veºnic; de aceea, a rãspândit în toatã Biserica lumina credinþei ºi a învãþãturii. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem laude ºi mulþumiri lui Cristos, bunul pãstor, care ºi-a dat viaþa pentru oile sale, ºi sã-l implorãm spunând: Doamne, fii tu pãstorul poporului tãu! Cristoase, care prin sfinþii pãstori ai voit sã-þi arãþi iubirea ºi îndurarea, – nu înceta niciodatã sã ne cãlãuzeºti cu milã, prin ei. Tu, care prin vicarii tãi îþi exerciþi necontenit misiunea de învãþãtor ºi pãstor sufletesc, – fii tu mereu acela care ne conduci prin mai-marii noºtri. Tu, care, prin sfinþii tãi puºi în fruntea poporului, te-ai arãtat medic al sufletelor ºi al trupurilor, – nu înceta sã ne vindeci ºi sã ne sfinþeºti prin ei. Tu, care þi-ai povãþuit turma prin înþelepciunea ºi iubirea sfinþilor, – edificã-ne pururi în sfinþenie prin pãstorii noºtri. Tatãl nostru.
Ora medie
15
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care pe sfântul abate Bernard, aprins de râvna casei tale, l-ai fãcut torþã ce arde ºi lumineazã în Bisericã, dã-ne, te rugãm, harul, prin mijlocirea lui, ca, înflãcãraþi de acelaºi duh, sã umblãm necontenit ca fii ai luminii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.
16 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
PSALMODIA Ant. Cine vã primeºte pe voi pe mine mã primeºte ºi cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Qof) 145
Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. Psalmul 93 (94) Domnul îi rãzbunã pe cei drepþi Domnul rãzbunã toate acestea... cãci nu ne-a chemat Dumnezeu la necurãþie, ci la sfinþenie (cf. 1Tes 4,6-7). 1
I Dumnezeule, care faci dreptate, * Doamne Dumnezeule, care faci dreptate, aratã-te!
Ora medie
17
2
Ridicã-te, tu, care judeci pãmântul, * dã-le celor mândri plata cuvenitã! 3 Pânã când, Doamne, pãcãtoºii, * pânã când pãcãtoºii vor triumfa? 4 Ei bârfesc ºi vorbesc cu îngâmfare, * toþi fãcãtorii de rele se laudã, 5 calcã în picioare poporul tãu, Doamne, * ºi asupresc moºtenirea ta. 6 Mãcelãresc pe vãduvã ºi pe cel strãin * ºi dau la moarte pe cel orfan. 7 ªi spun: „Domnul nu vede, * Dumnezeul lui Iacob nu înþelege!” 8 Înþelegeþi voi, voi cei lipsiþi de minte din popor! * Când veþi deveni înþelepþi, nebunilor? 9 Cel care a plantat urechea oare nu aude? * Cel care a modelat ochiul oare nu vede? 10 Cel care conduce popoarele oare nu pedepseºte, * el, care a dat omului cunoaºterea? 11 Domnul cunoaºte gândurile oamenilor, * ºtie cã sunt zadarnice. II 12 Fericit este omul pe care îl cãlãuzeºti tu, Doamne, * pe care îl înveþi legea ta, 13 ca sã-l pãstrezi netulburat în ziua nenorocirii, * pânã se va sãpa groapa pãcãtosului. 14 Pentru cã Domnul nu respinge poporul sãu * ºi nu pãrãseºte moºtenirea sa. 15 Se va face judecatã dupã dreptate * ºi o vor urma toþi cei cu inima curatã. 16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor rãi? * Cine îmi va sta alãturi împotriva celor ce fac fãrãdelege? 17 Dacã Domnul nu mi-ar fi venit în ajutor, * sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinþa tãcerii.
18 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii 18
Când spun: „Mi se clatinã piciorul!”, * îndurarea ta, Doamne, mã susþine. 19 Când multe gânduri negre se frãmântã în inima mea, * mângâierile tale îmi învioreazã sufletul. 20 Oare îþi vei face aliat un tribunal al nelegiuirii * care pricinuieºte nenorocire, împotriva legii? 21 Se nãpustesc asupra vieþii celui drept * ºi osândesc sânge nevinovat. 22 Dar Domnul este loc de refugiu pentru mine * ºi Dumnezeul meu, stâncã de apãrare, 23 ºi va întoarce asupra lor nelegiuirea lor † ºi din cauza rãutãþii lor îi va nimici, * 24 îi va nimici Domnul, Dumnezeul nostru. Ant. Cine vã primeºte pe voi pe mine mã primeºte ºi cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis. 1Tim 1,12 LECTURA SCURTÃ Îi mulþumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întãrit pentru cã m-a gãsit vrednic de încredere, rânduindu-mã în slujirea sa. V. Nu mã ruºinez de evanghelie. R. Cãci este puterea lui Dumnezeu spre mântuire. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care pe sfântul abate Bernard, aprins de râvna casei tale, l-ai fãcut torþã ce arde ºi lumineazã în Bisericã, dã-ne, te rugãm, harul, prin mijlocirea lui, ca, înflãcãraþi de acelaºi duh, sã umblãm necontenit ca fii ai luminii. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.
Vesperele
Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, sfinte Bernarde, tu eºti giuvaierul Pe care-l admirã pãmântul ºi cerul. Mãrirea pe care þi-o dãm noi azi þie Din cer sã ne-aducã la toþi bucurie. Cristos îþi aprinde iubirea, Bernarde, ªi inima toatã în flãcãri îþi arde. Îþi dã în primire Mireasa-i divinã, Ca tu sã-i fii scut, sã-i fii far de luminã. Cu Duhul sãu Sfânt, Dumnezeu te pãtrunde ªi predici cuvântul oricând ºi oriunde; În zelul ce lumea întreag-o cuprinde, Cuvântul tãu este cereascã merinde. Primit în suita preasfintei Fecioare, Eºti mândru sã-i fii cavaler de onoare; Cântând-o cu drag, de pe buze îþi iese Un râu nesfârºit de cuvinte alese. ªi regii, ºi papii pe tine te-ascultã, Te-ascultã ºi lumea înaltã ºi cultã. Duci viaþã retrasã, departe de lume, ªi totuºi, în lume ai mare renume. Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Pãmântul ºi cerul te binecuvântã; În ceruri odatã la toþi ni te-aratã, Ca parte s-avem cu Bernard de rãsplatã. Amin.
19
20 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu m-a fãcut slujitor al evangheliei prin harul pe care mi l-a dat. Psalmul 14 (15) Doamne, cine va locui în cortul tãu? * Cine se va odihni pe muntele tãu cel sfânt? 2 Cel care umblã fãrã prihanã, * face dreptatea ºi spune adevãrul din inimã; 3 cel care nu calomniazã cu limba † ºi nu face rãu semenului sãu, * nici nu aruncã ocarã asupra aproapelui. 4 În ochii sãi, cel nelegiuit e vrednic de dispreþ, * dar îi cinsteºte pe cei care se tem de Domnul. Chiar dacã i-ar fi spre pagubã, * nu-ºi calcã jurãmântul. 5 Nu-ºi împrumutã banii pentru dobândã * ºi nu ia mitã împotriva celui nevinovat. Cel care trãieºte astfel * nu se va clãtina în veci! Ant. Dumnezeu m-a fãcut slujitor al evangheliei prin harul pe care mi l-a dat. 1
Ant. 2 Acesta este slujitorul credincios ºi înþelept pe care l-a pus Domnul peste familia sa. Psalmul 111 (112) 1
Fericit este omul care se teme de Domnul, * care îºi aflã mare plãcere în poruncile lui! 2 Seminþia lui va fi puternicã pe pãmânt * ºi urmaºii celor drepþi vor fi binecuvântaþi. 3 În casa lui va fi belºug ºi bogãþie, * dreptatea lui rãmâne pe vecie. 4 El rãsare ca o luminã în întuneric pentru cei drepþi, * el este blând, îndurãtor ºi drept.
Vesperele
21
5
Fericit este omul care are milã ºi dã cu împrumut, † el îºi rânduieºte bunurile cu dreptate. * 6 El nu se clatinã niciodatã. Cel drept va fi amintit pentru totdeauna. * 7 El nu se teme de zvonurile rele, inima lui e tare ºi se încrede în Domnul. † 8 Inima lui este în siguranþã, nu are nici o teamã, * pânã când va triumfa peste duºmanii sãi. 9 El este darnic faþã de cei sãraci, † dreptatea lui rãmâne în vecii vecilor * iar fruntea lui se înalþã cu cinste. 10 Cel nelegiuit va vedea ºi se va mânia, † va scrâºni din dinþi ºi se va topi. * Dorinþa pãcãtoºilor rãmâne neîmplinitã. Ant. Acesta este slujitorul credincios ºi înþelept pe care l-a pus Domnul peste familia sa. Ant. 3 Oile mele îmi vor asculta glasul ºi va fi o singurã turmã ºi un singur pãstor. Cântarea Ap 15,3b-4 Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Oile mele îmi vor asculta glasul ºi va fi o singurã turmã ºi un singur pãstor. 3b
LECTURA SCURTÃ Iac 3,17-18 Înþelepciunea care vine de sus este înainte de toate curatã, apoi paºnicã, blândã, docilã, plinã de milã ºi de
22 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
roade bune, fãrã discriminare ºi fãrã ipocrizie. Rodul dreptãþii este semãnat în pace pentru cei care fac pace. RESPONSORIUL SCURT R. În mijlocul Bisericii * ºi-a deschis gura. În mijlocul. V. ªi Domnul l-a umplut de Duhul înþelepciunii ºi al înþelegerii. * ªi-a deschis gura. Slavã Tatãlui. În mijlocul Bisericii. Ant. la Magnificat: Bernard, învãþãtor cu dulce grai, prieten al Mirelui, vestitor minunat al Fecioarei-mame, a strãlucit ca pãstor neasemuit în mijlocul fraþilor sãi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.
Vesperele
23
Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Bernard, învãþãtor cu dulce grai, prieten al Mirelui, vestitor minunat al Fecioarei-mame, a strãlucit ca pãstor neasemuit în mijlocul fraþilor sãi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem laude, precum se cuvine, lui Cristos, rânduit sã fie mare preot pentru oameni în cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ºi sã-l rugãm cu umilinþã: Mântuieºte, Doamne, poporul tãu! Tu ai luminat Biserica în chip minunat, dându-i conducãtori înþelepþi ºi sfinþi: – dã-le mereu creºtinilor harul sã se bucure de aceastã luminã. Tu ai iertat pãcatele poporului atunci când sfinþii pãstori te-au rugat, precum Moise: – prin mijlocirea lor, purificã ºi sfinþeºte necontenit Biserica ta. Tu i-ai uns pe sfinþii tãi în mijlocul fraþilor lor ºi ai trimis Duhul tãu asupra lor: – umple cu Duhul Sfânt pe toþi conducãtorii poporului tãu. Tu însuþi eºti moºtenirea sfinþilor pãstori: – nu lãsa sã se îndepãrteze de tine nici unul dintre aceia pe care i-ai dobândit cu sângele tãu. Tu ai dat viaþa veºnicã oilor tale prin pãstorii Bisericii, aºa încât nimeni sã nu le poatã rãpi din mâna ta: – mântuieºte-i pe cei rãposaþi, pentru care þi-ai dat viaþa ca jertfã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care pe sfântul abate Bernard, aprins de râvna casei tale, l-ai fãcut torþã ce arde ºi lumineazã
24 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
în Bisericã, dã-ne, te rugãm, harul, prin mijlocirea lui, ca, înflãcãraþi de acelaºi duh, sã umblãm necontenit ca fii ai luminii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.
Completoriul
25
PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1
Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea.
26 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii 11
Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã.
LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;
28 20 august, sfântul Bernard, abate ºi învãþãtor al Bisericii
cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.