Duminica a XXIII-a de peste an(B) by arcb.ro

DUMINICA A XXIII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre, aleluia. † Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 † Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Duminica a XXIII-a de peste an

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre, aleluia. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, din morþi înviat eºti întâiul ªi moartea învinsã îþi simte cãlcâiul. Aceasta e ziua cea mare ºi sfântã În care te cântã chiar moartea înfrântã. Vezi sufletul nostru ucis de pãcate; Învie-l din moarte, slãvite-mpãrate, Ca-n ziua din urmã ºi trupul sã spere Rãsplata cea dreaptã ºi sfânta-nviere. În clipa sosirii cu cetele sfinte De îngeri, voioºi sã-þi ieºim înainte; Cununa primind-o, precum se cuvine, Pe veci sã domnim împreunã cu tine. În ziua aceea slãvitã ºi mare Pe nori glorios în vãzduh vei apare,

Oficiul lecturilor

ªi toþi vor putea sã te vadã la faþã Pe tine, izvor de luminã ºi viaþã. Treimea Preasfântã în noi sã termine Lucrarea-nceputã în lume de tine. Mãrire sã-þi fie, Cristoase-n vecie, În lume sã vie a ta-mpãrãþie! Amin. PSALMODIA Ant. 1 În toate zilele te voi binecuvânta, Doamne, aleluia. Psalmul 144 (145) Lauda maiestãþii dumnezeieºti Drept eºti tu, cel care eºti ºi care erai, Cel Sfânt! (Ap 16,5) I 1 O Dumnezeule, regele meu, vreau sã te preamãresc † ºi sã binecuvântez numele tãu * în veac ºi în veacul veacului. 2 Te voi binecuvânta în toate zilele † ºi voi lãuda numele tãu * în veac ºi în veacul veacului. 3 Domnul este mare ºi vrednic de orice laudã, * mãreþia lui este fãrã margini. 4 O generaþie va povesti altei generaþii lucrãrile tale * ºi vor istorisi minunile tale. 5 Vor lãuda strãlucirea mãririi tale * ºi vor reaminti lucrãrile tale minunate. 6 Vor povesti puterea faptelor tale înfricoºãtoare * ºi vor vorbi despre mãreþia ta; 7 vor rãspândi amintirea bunãtãþii tale fãrã margini * ºi vor proclama dreptatea ta. 8 Domnul este îndurãtor ºi plin de milostivire, * el este îndelung rãbdãtor ºi plin de dragoste; 9 Domnul este bun faþã de toþi, * el îºi aratã bunãtatea faþã de orice fãpturã.

Duminica a XXIII-a de peste an

Ant. În toate zilele te voi binecuvânta, Doamne, aleluia. Ant. 2 Împãrãþia ta, Doamne, este împãrãþia tuturor veacurilor, aleluia. II 10

Sã te laude pe tine, Doamne, toate lucrãrile tale, * ºi sfinþii tãi sã te binecuvânteze; 11 sã vesteascã slava împãrãþiei tale * ºi sã-þi facã cunoscutã puterea. 12 Sfinþii tãi sã descopere tuturor oamenilor mãreþiile tale * ºi gloria plinã de strãlucire a împãrãþiei tale. 13a Împãrãþia ta este împãrãþia tuturor veacurilor * ºi stãpânirea ta va dãinui din generaþie în generaþie. Ant. Împãrãþia ta, Doamne, este împãrãþia tuturor veacurilor, aleluia. Ant. 3 Domnul este fidel în toate cuvintele sale ºi sfânt în toate lucrãrile sale, aleluia. † III 13b

Domnul este fidel în toate cuvintele sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale. 14 † Domnul îi sprijinã pe toþi cei care se clatinã * ºi îi ridicã pe toþi cei cãzuþi. 15 Ochii tuturor sunt îndreptaþi spre tine în aºteptare, * tu le dai hranã la vreme potrivitã. 16 Tu deschizi mâinile tale * ºi saturi cu dãrnicie orice fãpturã. 17 Drept este Domnul pe toate cãile sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale. 18 Domnul este alãturi de toþi cei care-l cheamã, * de toþi cei care-l cheamã în adevãr. 19 El împlineºte dorinþele celor care se tem de el, * le ascultã rugãciunea ºi îi salveazã;

Oficiul lecturilor

Domnul îi apãrã pe toþi cei care îl iubesc * ºi-i nimiceºte pe toþi cei rãi. 21 Gura mea sã vesteascã lauda Domnului, † toatã fãptura sã binecuvânteze numele sãu sfânt * în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Domnul este fidel în toate cuvintele sale ºi sfânt în toate lucrãrile sale, aleluia. V. Ascultã, fiule, cuvintele mele. R. ªi apleacã-þi urechea la învãþãturile mele.

LECTURA ÎNTÂI Din cartea profetului Ieremia

37,21; 38,14-28

Ieremia, în închisoare, îl îndeamnã pe regele Sedecia sã cearã pacea În zilele acelea, 37,21 regele Sedecia a poruncit sã-l închidã pe Ieremia în curtea temniþei ºi sã-i dea în fiecare zi o pâine din uliþa brutarilor, pânã s-a terminat toatã pâinea din cetate. Astfel, Ieremia a rãmas în curtea temniþei. 38,14 Regele Sedecia a trimis dupã profetul Ieremia ºi l-a adus la el la poarta a treia a casei Domnului. ªi regele i-a zis lui Ieremia: „Am sã te întreb ceva, sã nu-mi ascunzi nimic!” 15 Ieremia i-a rãspuns lui Sedecia: „Dacã-þi voi spune, nu mã vei ucide? Iar dacã-þi voi da un sfat, nu mã vei asculta”. 16 Regele Sedecia i-a jurat în tainã lui Ieremia ºi i-a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viaþa, cã nu te voi omorî ºi nu te voi lãsa în mâinile oamenilor acestora, care vor sã-þi ia viaþa!” 17 Ieremia i-a zis atunci lui Sedecia: „Aºa vorbeºte Domnul, Dumnezeul oºtirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacã te vei supune cãpeteniilor regelui Babilonului, vei scãpa cu viaþã, ºi nici cetatea aceasta nu va fi arsã cu foc, ºi te vei salva tu ºi casa ta. 18 Dar dacã nu te vei supune cãpeteniilor împãratului Babilonului, cetatea aceasta va fi datã în mâinile caldeilor, care o vor arde cu foc; iar tu nu vei

Duminica a XXIII-a de peste an

scãpa din mâinile lor!” 19 Regele Sedecia i-a zis lui Ieremia: „Mã tem de iudeii care au trecut la caldei; mã tem sã nu mã dea în mâinile lor ºi sã mã batjocoreascã”. 20 Ieremia a rãspuns: „Nu te vor da. Ascultã glasul Domnului, pe care þi-l spun, ºi îþi va fi bine ºi vei trãi. 21 Dar dacã nu vrei sã ieºi, acesta este cuvântul pe care mi l-a arãtat Domnul: 22 Toate femeile care au mai rãmas în casa regelui lui Iuda vor fi luate de cãpeteniile împãratului Babilonului ºi vor zice: «Prietenii tãi cei buni te-au înºelat ºi te-au înduplecat; dar când þi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!» 23 Toate femeile tale ºi copiii tãi vor fi luaþi de caldei; ºi nu vei scãpa din mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împãratului Babilonului ºi cetatea aceasta va fi arsã cu foc”. 24 Sedecia i-a zis lui Ieremia: „Sã nu ºtie nimeni nimic din cuvintele acestea ºi nu vei muri! 25 Dar dacã vor auzi cãpeteniile cã am vorbit cu tine ºi dacã vor veni ºi-þi vor zice: «Spune-ne ce i-ai spus regelui ºi ce þi-a spus regele, nu ne ascunde nimic ºi nu te vom omorî» – 26 sã le rãspunzi: «L-am rugat pe rege sã nu mã trimitã iarãºi în casa lui Ionatan, ca nu cumva sã mor acolo!»” 27 Toate cãpeteniile au venit la Ieremia ºi l-au întrebat. El le-a rãspuns întocmai cum poruncise regele. Ei au tãcut atunci ºi au plecat, cãci nimeni nu auzise nimic. 28 Ieremia însã a rãmas în curtea temniþei pânã în ziua cuceririi Ierusalimului. RESPONSORIUL

Cf. 2Cor 6,4-5a; cf. Idt 8,27

R. În toate, noi ne prezentãm ce niºte slujitori ai lui Dumnezeu printr-o mare rãbdare în necazuri, * în nevoi ºi strâmtorãri, în bãtãi, în închisori. V. Toþi cei care îi sunt plãcuþi lui Dumnezeu au rãmas fideli în multe încercãri, * în nevoi.

Oficiul lecturilor

LECTURA A DOUA Din predica Despre fericiri a sfântului Leon cel Mare, papã (Pred. 95, 6-8: PL 54, 464-465)

Înþelepciunea creºtinã Domnul spune: Fericiþi cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate, pentru cã ei vor fi sãturaþi (Mt 5,6). Aceastã foame nu are nimic de a face cu foamea trupeascã ºi aceastã sete nu cere o bãuturã pãmânteascã, ci doreºte sã-ºi aibã satisfacþia în binele dreptãþii. Vrea sã fie introdusã în secretul tuturor bunurilor ascunse ºi doreºte sã se umple cu însuºi Domnul. Fericit este sufletul care tânjeºte dupã aceastã hranã ºi arde de dorinþã pentru aceastã bãuturã. Desigur cã nu ar dori-o dacã nu ar fi gustat deja din dulceaþa ei. L-a auzit pe Domnul care spunea: Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul (Ps 33,9). A primit o porþie de dulceaþã cereascã. S-a simþit arzând de iubirea voluptãþii preacurate, aºa încât, dispreþuind toate lucrurile temporare, s-a aprins în întregime de dorinþa de a mânca ºi de a bea dreptatea. A învãþat adevãrul acelei prime porunci care spune: Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale (Dt 6,5; cf. Mt 22,37; Mc 12,30; Lc 10,27). A-l iubi pe Dumnezeu nu este altceva decât a iubi dreptatea. Dar dupã cum la iubirea lui Dumnezeu se asociazã grija faþã de aproapele, la fel, la dorinþa dreptãþii se uneºte virtutea milostivirii. De aceea, Domnul spune: Fericiþi cei milostivi, pentru cã ei vor afla milostivire (Mt 5,7). Recunoaºte, creºtinule, sublimitatea înþelepciunii tale ºi înþelege cu ce învãþãturi ºi metode ajungi la ea ºi la ce rãsplatã eºti chemat! Cel care este milostivire vrea ca tu sã fii milostiv ºi cel care este dreptate vrea ca tu sã fii drept, pentru ca Creatorul sã strãluceascã în creatura sa ºi chipul lui Dumnezeu sã strãluceascã asemenea unei reflexii în oglinda inimii umane, modelatã dupã forma

Duminica a XXIII-a de peste an

modelului. Credinþa celui care într-adevãr o practicã nu se teme de pericole. Dacã vei face aºa, dorinþele tale se vor împlini ºi vei poseda, pentru totdeauna, acele bunuri pe care le iubeºti. ªi pentru cã toate vor deveni curate pentru tine, graþie pomenii, vei ajunge ºi la fericirea aceea care este promisã imediat de Domnul cu aceste cuvinte: Fericiþi cei curaþi cu inima, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu (Mt 5,8). Preaiubiþilor, mare este fericirea celui pentru care este pregãtitã o rãsplatã aºa de mare. Aºadar, ce înseamnã a avea inimã curatã, dacã nu a tinde spre dobândirea acelor virtuþi amintite mai sus? Ce minte ar putea sã înþeleagã, ce limbã ar putea sã exprime fericirea imensã de a-l vedea pe Dumnezeu? Totuºi, la acest scop va ajunge natura noastrã umanã atunci când va fi transformatã, adicã va vedea divinitatea în ea însãºi nu ca într-o oglindã, nici în mod confuz, ci faþã în faþã (1Cor 13,12), aºa cum nici un om nu l-a putut vedea vreodatã. Va dobândi, în bucuria inefabilã a contemplãrii veºnice, acele lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut, urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-au suit vreodatã (1Cor 2,9). Ps 30 (31),20; 1Cor 2,9a RESPONSORIUL R. Cât de mare este bunãtatea ta, Doamne, pe care ai pregãtit-o pentru cei care se tem de tine; * le vei da-o celor care îºi cautã refugiul în tine. V. Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut, nici urechea nu le-a auzit ºi nici la inima omului nu s-au suit, * le vei da celor care îºi cautã refugiul în tine. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare:

Oficiul lecturilor

Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Duminica a XXIII-a de peste an

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tãu pentru a ne rãscumpãra ºi a ne face copiii tãi adoptivi, te rugãm, priveºte cu bunãtate la fiii iubirii tale ºi dãruieºte tuturor celor care cred în Cristos libertatea adevãratã ºi moºtenirea veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Creatorule a toate, þinta laudei supreme, Tu, Stãpân atotputernic peste om ºi peste vreme, Ce-ai voit ca dupã muncã tihna nopþii sã ne vinã, Împãrþind a noastrã viaþã între beznã ºi luminã, S-a sfârºit acuma tihna, vestitorul zilei, iatã, Sfâºiind tãcerea nopþii, tuturora le aratã Cã-n curând se lumineazã ºi-i invitã sã se scoale, Renunþând la somnul dulce ºi la visele domoale. Sus luceafãrul sclipeºte ºi vesteºte tuturora Cã-n curând el va dispare, cã apare aurora. Bucuros e marinarul care-n port se-ntoarce teafãr, Cãlãuz-având în noapte raza blândului luceafãr.

Laudele

Liniºtitã-i faþa mãrii, nu sunt semne de furtunã ªi lumina-nfruntã bezna; în curând o s-o rãpunã. Este ceasul când cocoºul îºi sloboade-a lui cântare ªi când Petru, cu cãinþã, varsã lacrime amare. Nu suntem mai buni, Isuse, decât Petru, dimpotrivã; Cãtre noi întoarce-þi faþa ºi privirea milostivã. Pãcãtoºi ne recunoaºtem, întinaþi de fapte rele; Dã-ne lacrimi de cãinþã, ca-ntinarea sã ne-o spele. Tu eºti soarele dreptãþii; te rugãm acum fierbinte: Izgoneºte-ne, Cristoase, întunericul din minte. Las-o razã sã ne vinã, tu, luminã din luminã, Sã ne fie noua ziuã fericitã ºi seninã. Slavã, cinste, preamãrire ºi prinos de închinare Îþi aducem, Tatã veºnic, cu iubire fiecare. Preamãrit sã fii, Cristoase, milostive împãrate, ªi primeascã cinstea noastrã Duhul dragostei curate. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Minunat întru cele înalte este Domnul, aleluia. Psalmul 92 (93) Mãreþia Creatorului Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, ºi-a început domnia. Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-l preamãrim! (Ap 19,6.7). 1

Domnul stãpâneºte îmbrãcat în maiestate, * Domnul s-a îmbrãcat, s-a încins cu putere. A pus pãmântul pe temelii solide, * ca sã nu se clatine. 2 Din vremuri strãvechi este aºezat scaunul tãu de domnie: * tu eºti din veºnicie!

Duminica a XXIII-a de peste an

Au înãlþat râurile, Doamne, † au înãlþat râurile glasul lor, * au înãlþat râurile vuietul lor. 4 Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumãrate † ºi decât vuietul valurilor puternice ale mãrii * este Domnul, în înaltul cerului. 5 Mãrturiile tale sunt cu totul adevãrate, * sfinþenia este podoaba casei tale, Doamne, în vecii vecilor. Ant. Minunat întru cele înalte este Domnul, aleluia. Ant. 2 Vrednic de laudã eºti, Doamne, ºi preamãrit în veci, aleluia. Cântarea

Dan 3,57-88.56

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul!

Laudele

Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 73

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Vrednic de laudã eºti, Doamne, ºi preamãrit în veci, aleluia. Ant. 3 Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri, aleluia. † Psalmul 148 Cântarea lui Dumnezeu creatorul

Duminica a XXIII-a de peste an

Binecuvântare ºi cinste ºi slavã ºi putere în vecii vecilor celui care ºade pe tron ºi Mielului (Ap 5,13) 1

Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri, * † lãudaþi-l întru cei de sus! 2 Lãudaþi-l, voi, toþi îngerii lui, * lãudaþi-l, toate oºtirile sale! 3 Lãudaþi-l, soare ºi lunã, * lãudaþi-l, toate stelele strãlucitoare! 4 Lãudaþi-l, voi, cerurile cerurilor, * ºi apele toate care sunt mai presus de ceruri! 5 Sã laude numele Domnului, * cãci el a poruncit ºi au fost create, 6 le-a statornicit în veci ºi în vecii vecilor, * le-a rânduit o lege care nu va trece. 7 Lãudaþi-l pe Domnul, voi, cei de pe pãmânt, * monºtrii mãrii ºi toate adâncurile, 8 focul ºi grindina, zãpada ºi ceaþa, * vântul furtunii, care împlineºte cuvântul lui, 9 munþii ºi toate dealurile, * pomii roditori ºi toþi cedrii, 10 fiarele ºi toate animalele, * reptilele ºi pãsãrile înaripate! 11 Regii pãmântului ºi toate popoarele, * conducãtorii ºi toþi judecãtorii pãmântului, 12 tineri ºi fecioare, bãtrâni ºi copii, † 13 sã laude numele Domnului, * pentru cã numai numele lui este vrednic de toatã lauda. Mãreþia lui este mai presus de pãmânt ºi de ceruri. * 14 El a înãlþat puterea poporului sãu spre lauda tuturor credincioºilor sãi, * a fiilor lui Israel, poporul care îi stã aproape. Ant. Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri, aleluia.

Laudele

LECTURA SCURTÃ Ez 37,12b-14 Aºa spune Domnul Dumnezeu: Iatã, voi deschide mormintele voastre, vã voi scoate din ele, poporul meu, ºi vã voi aduce iarãºi în þara lui Israel. ªi veþi ºti cã eu sunt Domnul când vã voi deschide mormintele ºi vã voi scoate din ele, poporul meu! Voi pune duhul meu în voi ºi veþi trãi; vã voi aºeza iarãºi în þara voastrã ºi veþi ºti cã eu sunt Domnul. Eu am spus-o ºi eu o voi face, zice Domnul Dumnezeu! RESPONSORIUL SCURT R. Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, * miluieºte-ne pe noi. Cristoase. V. Tu, care ºezi de-a dreapta Tatãlui, * miluieºte-ne pe noi. Slavã Tatãlui. Cristoase. Ant. la Benedictus: Privind Isus la cer, a suspinat ºi a spus: „Effeta!”, ceea ce înseamnã: „Deschide-te!” CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã,

Duminica a XXIII-a de peste an

în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Privind Isus la cer, a suspinat ºi a spus: „Effeta!”, ceea ce înseamnã: „Deschide-te!” RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu stãruinþã pe Dumnezeu, care l-a trimis pe Duhul Sfânt spre a fi lumina preafericitã a tuturor inimilor: Lumineazã, Doamne, poporul tãu! Binecuvântat eºti, Dumnezeule, lumina noastrã, – care pentru mãrirea ta ne-ai dat sã ajungem la începutul acestei zile. Tu, care prin învierea Fiului tãu ai luminat lumea, – prin Biserica ta rãspândeºte aceastã luminã la toþi oamenii. Tu, care prin Duhul Sfânt i-ai preamãrit pe ucenicii Fiului tãu unul-nãscut, – revarsã-l asupra Bisericii tale, pentru ca ea sã-þi fie credincioasã. Luminã a neamurilor, adu-þi aminte de cei aflaþi încã în întuneric:

Ora medie

– deschide-le ochii inimii, ca sã te recunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tãu pentru a ne rãscumpãra ºi a ne face copiii tãi adoptivi, te rugãm, priveºte cu bunãtate la fiii iubirii tale ºi dãruieºte tuturor celor care cred în Cristos libertatea adevãratã ºi moºtenirea veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el,

Duminica a XXIII-a de peste an

ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 În strâmtorare am strigat spre Domnul ºi el mi-a rãspuns, aleluia. Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, constructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). I 1 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. Ant. În strâmtorare am strigat spre Domnul ºi el mi-a rãspuns, aleluia. Ant. 2 Dreapta Domnului m-a înãlþat, aleluia.

Ora medie

II Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. Ant. Dreapta Domnului m-a înãlþat, aleluia. 10

Ant. 3 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã, aleluia. III Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 19

Duminica a XXIII-a de peste an

Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã, aleluia. Rom 8,22-23 LECTURA SCURTÃ De fapt, noi ºtim cã toatã creaþia suspinã ºi suferã durerile unei naºteri pânã în timpul de acum, dar nu numai ea, ci ºi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, ºi noi suspinãm în noi înºine, aºteptând înfierea ºi rãscumpãrarea trupului nostru. V. Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul. R. Care a scãpat de la pieire viaþa ta. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tãu pentru a ne rãscumpãra ºi a ne face copiii tãi adoptivi, te rugãm, priveºte cu bunãtate la fiii iubirii tale ºi dãruieºte tuturor celor care cred în Cristos libertatea adevãratã ºi moºtenirea veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele II

Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, tu eºti creatorul, de la tine totul vine, Ai aprins pe boltã stele, luminând în nopþi senine. Cu lumina sa plãpândã, steaua mãrii, când rãsare, Cãlãuzã-i ºi salvare cãlãtorului pe mare. Ne-a-nsoþit o zi întreagã, cu lumina sa cea dulce, Soarele ce-acum se duce dupã dealuri sã se culce. Cu-nserarea vine teama, de aceea,-n rugãciune Ne-ndreptãm spre tine, Doamne; tu eºti soare ce n-apune. Coborâm în somn ºi beznã; cãtre noi trimite-o razã, Mâna ta ocrotitoare sã ne fie scut ºi pazã. Ne vegheazã, Minte treazã, tu, lumina necreatã. Sã ne fie tihna nopþii ne-ntinatã, fãrã patã. Cât timp zace trupu-n pace, minþile-s de gânduri goale. Neputând striga spre tine, duhul rãu ne dã târcoale ªi, ascuns în întuneric, pune cursele-i la cale; Izgoneºte-l, nimiceºte-l cu suflarea gurii tale. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea”, aleluia. † Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia - rege ºi preot

Duminica a XXIII-a de peste an

El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * † pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea”, aleluia. Ant. 2 Domnul cel milostiv a lãsat o amintire a minunilor sale, aleluia. Psalmul 110 (111) Mari sunt faptele Domnului Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, Doamne, Dumnezeule atotputernic! (Ap 15,3). 1

Îl voi preamãri pe Domnul din toatã inima, * în adunarea celor drepþi, în mijlocul comunitãþii. 2 Mari sunt lucrãrile Domnului, * vrednice de luat în seamã de cãtre toþi cei care le iubesc. 3 Lucrarea lui este plinã de splendoare ºi mãreþie, * dreptatea lui dãinuie întotdeauna.

Vesperele II

El a lãsat o amintire a minunilor sale: * Domnul este milostiv ºi plin de îndurare, 5 dã hranã celor ce se tem de el; * îºi aduce aminte în veci de legãmântul sãu. 6 El a arãtat poporului sãu puterea faptelor sale, * dându-le lor moºtenirea naþiunilor. 7 Lucrãrile mâinilor lui sunt adevãr ºi dreptate, † toate orânduirile lui sunt neschimbãtoare, * 8 statornicite pentru veci de veci, fãcute în adevãr ºi dreptate. 9 El trimite poporului sãu mântuirea, * stabileºte pe veci legãmântul sãu. Sfânt ºi înfricoºãtor este numele lui. † 10 Frica de Domnul este începutul înþelepciunii: ea dã pricepere tuturor acelora care o trãiesc. * Slava lui rãmâne pentru totdeauna. Ant. Domnul cel milostiv a lãsat o amintire a minunilor sale, aleluia. Ant. 3 Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia, aleluia. Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Nunta Mielului Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) 1

Duminica a XXIII-a de peste an

voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia, aleluia. LECTURA SCURTÃ

1Pt 1,3-5 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renãscut la o speranþã vie prin învierea lui Isus Cristos din morþi, pentru o moºtenire nepieritoare, neîntinatã, neofilitã, pãstratã pentru voi în ceruri. Voi sunteþi pãziþi de puterea lui Dumnezeu prin credinþã pentru mântuirea care este gata sã fie manifestatã în timpul de pe urmã. RESPONSORIUL SCURT R. Binecuvântat eºti, Doamne, * în tãria cerului. Binecuvântat. V. ªi lãudat ºi preamãrit în veci, * în tãria cerului. Slavã Tatãlui. Binecuvântat.

Ant. la Magnificat: Toate le-a fãcut bine: pe surzi îi face sã audã ºi pe muþi sã vorbeascã. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

Vesperele II

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Toate le-a fãcut bine: pe surzi îi face sã audã ºi pe muþi sã vorbeascã. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l invocãm cu suflete pline de bucurie pe Dumnezeu, care a creat lumea, a refãcut-o prin rãscumpãrare ºi o reînnoieºte mereu prin iubirea sa: Reînnoieºte, Doamne, minunile iubirii tale! Îþi mulþumim, Dumnezeule, cã îþi dezvãlui puterea în toatã fãptura – ºi îþi arãþi providenþa în mersul lumii. Prin Fiul tãu, vestitorul pãcii ºi biruitorul prin cruce, – izbãveºte-ne de teama deºartã ºi de disperare.

Duminica a XXIII-a de peste an

Tuturor acelora care iubesc ºi fãptuiesc dreptatea – dãruieºte-le harul sã colaboreze cu sinceritate la construirea lumii în pace adevãratã. (Reînnoieºte, Doamne, minunile iubirii tale!) Fii alãturi de cei asupriþi, elibereazã-i pe cei robiþi, mângâie-i pe cei nefericiþi, dã pâine celor înfometaþi ºi tãrie celor slabi, – aratã în toþi biruinþa crucii. Tu, care l-ai preamãrit în chip minunat pe Fiul tãu dupã ce a îndurat moartea ºi îngroparea, – dãruieºte-le harul celor rãposaþi sã ajungã împreunã cu el în viaþa veºnicã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tãu pentru a ne rãscumpãra ºi a ne face copiii tãi adoptivi, te rugãm, priveºte cu bunãtate la fiii iubirii tale ºi dãruieºte tuturor celor care cred în Cristos libertatea adevãratã ºi moºtenirea veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare:

Completoriul

Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi.

Duminica a XXIII-a de peste an

Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Ap 22,4-5 LECTURA SCURTÃ Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

Duminica a XXIII-a de peste an

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.