Duminica a XXVI-a de peste an(B) by arcb.ro

DUMINICA A XXVI-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Popor al Domnului, voi, turma pãºunii lui, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Duminica a XXVI-a de peste an

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Popor al Domnului, voi, turma pãºunii lui, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Te salut, o, zi frumoasã, ce apari strãlucitoare, Zi ca tine mai aleasã, mai slãvitã nu-i sub soare; Zi de-a pururi fericitã, încãrcatã eºti de glorii, Zi a Domnului preasfântã ºi a marii lui victorii. Zi curatã ºi seninã, la cei orbi le-ai dat luminã Când Cristos, Stãpânul vieþii, cu puterea sa divinã, A învins domnia morþii, a-nviat lãsând mormântul, Iadului smulgându-i prada, unind cerul cu pãmântul. Se târa sãrmana lume în þãrânã, sângerândã, Strânsã-n lanþuri de pãcate, sub blestem ºi sub osândã. Harul, mila ºi-ndurarea au învins la urmã însã, Cãci privind din ceruri Domnul ºi vãzându-i faþa plânsã, În iubirea sa de tatã, i-a întins de sus o mânã; Nu putea s-o lase-n lanþuri ºi-n sclavie sã rãmânã;

Oficiul lecturilor

A-nchis ochii la pãcate ºi-a uitat mânia toatã, L-a trimis pe Fiul unic, din prãpastie s-o scoatã. Ascultând, supus, de Tatãl, a venit în lume Fiul ªi-a gustat, de dragul lumii, moartea, jalea ºi pustiul. Soarta lumii, soarta noastrã, împãrþind-o pe din douã, Înviind, a scos cu dânsul din mormânt o lume nouã. Este ziua-n care cerul cu pãmântul se împacã. Spre-a cânta cum se cuvine, vocea noastrã e sãracã; Vinã îngerii din ceruri ºi cântarea sã ne-o poarte Cãtre cel ce e Stãpânul peste viaþã, peste moarte. Fiii sfintei Maici Biserici sunt chemaþi ca într-o voce Pe Cristos sã-l preamãreascã ºi în rugã sã-l invoce; Întristarea, supãrarea nu-i permisã nimãnuia, Fericit creºtinul astãzi intoneazã „aleluia”. Moarte de Cristos învinsã, tu pe nimeni nu mai sperii, De aceea, neînvinsã-i bucuria învierii. Sã se bucure cu cerul tot pãmântul astãzi când dã Domnul celor ce-l urmeazã darnic propria izbândã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit în luminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, aleluia. Psalmul 103 (104) Imn lui Dumnezeu creatorul Dacã este cineva în Cristos, este fãpturã nouã; cele vechi au trecut, iatã, toate s-au fãcut noi (2Cor 5,17). I Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! * Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti nemãrginit de mare. Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, * 2 învãluit în luminã ca într-o hainã! 1

Duminica a XXVI-a de peste an

Tu întinzi cerurile ca pe un cort, * îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale, îþi faci carul din nori, * umbli pe aripile vântului; 4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi * ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãi. 5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile sale, * ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi. 6 Tu l-ai acoperit cu abisul cum l-ai acoperi cu o hainã; * ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor. 7 La ameninþarea ta, ele fug, * la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã; 8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi, * spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele. 9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, * nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul. 10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi * ºi ele se strecoarã printre munþi. 11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului, * asinii sãlbatici setea ºi-o potolesc. 12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor * ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor. Ant. Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit în luminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, aleluia. 3

Ant. 2 Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin care înveseleºte inima omului, aleluia. II Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi; * tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale. 14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite * ºi verdeþuri în folosul omului, ca el sã scoatã hranã din pãmânt: * 15 vinul care înveseleºte inima omului, 13

Oficiul lecturilor

untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa * ºi pâinea care întãreºte inima omului. 16 Se saturã copacii Domnului, * cedrii Libanului pe care el i-a plantat. 17 În ei pãsãrile îºi fac cuib, * iar barza îºi are locuinþa în chiparoºi. 18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi * iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri. 19 El a fãcut luna ca sã arate timpurile, * ºi soarele care ºtie unde sã apunã. 20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte: * atunci miºunã toate fiarele pãdurii, 21 puii de lei rag în cãutare de pradã * ºi cer hrana lor de la Dumnezeu. 22 Când rãsare soarele, se întorc * ºi se duc la culcare în vizuini. 23 Atunci iese omul la lucrarea lui * ºi la munca lui, pânã seara. Ant. Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin care înveseleºte inima omului, aleluia. Ant. 3 Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi erau foarte bune, aleluia. III Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne: † toate le-ai fãcut cu înþelepciune; * pãmântul este plin de creaturile tale. 25 Iatã marea întinsã ºi largã: † într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr, * vieþuitoare mici ºi mari; 26 pe ea plutesc corãbii, * în ea este Leviatanul, pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însa. 27 Toate aºteaptã de la tine * sã le dai hranã, la vreme potrivitã. 28 Tu le dai hranã iar ele o adunã, * tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi. 24

Duminica a XXVI-a de peste an

Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea, † dacã le iei suflarea, ele mor * ºi se întorc în þãrânã. 30 Tu îþi trimiþi duhul tãu ºi ele vor fi create, * ºi vei reînnoi faþa pãmântului. 31 Slava Domnului sã rãmânã în veci! * Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale! 32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã; * se atinge de munþi ºi ei fumegã. 33 Voi cânta Domnului cât voi fi, * voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi. 34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el * iar eu mã voi bucura în Domnul! 35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt † ºi cei rãi sã nu mai fie! * Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! Ant. Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi erau foarte bune, aleluia. V. Fericiþi ochii voºtri pentru cã vãd. R. ªi urechile voastre pentru cã aud. LECTURA ÎNTÂI Începutul Scrisorii sfântului apostol Paul cãtre Filipeni

1,1-11

Salut ºi aducere de mulþumire 1

Paul ºi Timotei, slujitori ai lui Cristos Isus, cãtre toþi sfinþii în Cristos Isus, care sunt în Filipi, împreunã cu episcopii ºi diaconii: 2 har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Cristos. 3 Îi aduc mulþumire Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de voi, 4 totdeauna, în fiecare rugãciune a mea pentru voi toþi, rugãciune pe care o fac cu bucurie 5 pentru participarea voastrã la evanghelie din prima zi ºi pânã acum. 6 Sunt pe deplin convins cã cel care a început în voi aceastã lucrare bunã o va duce la îndeplinire pânã în ziua lui Cristos Isus. 7 Ca atare, este drept

Oficiul lecturilor

sã cred aceasta despre voi toþi, pentru cã vã am în inima mea pe voi toþi care luaþi parte, împreunã cu mine, la acelaºi har, atât în lanþuri, cât ºi în apãrarea ºi întãrirea evangheliei, 8 cãci martor îmi este Dumnezeu cã vã iubesc pe voi toþi cu aceleaºi sentimente ca ale lui Cristos Isus. 9 ªi pentru aceasta mã rog ca iubirea voastrã sã creascã din ce în ce mai mult în cunoaºtere ºi discernãmânt în toate, 10 ca sã distingeþi ceea ce este mai bun, aºa încât sã fiþi curaþi ºi neprihãniþi pentru ziua lui Cristos, 11 plini de rodul dreptãþii care se obþine prin Isus Cristos, spre gloria ºi preamãrirea lui Dumnezeu. RESPONSORIUL Fil 1,9.10a. cf. 6 R. Iubirea voastrã sã creascã din ce în ce mai mult în cunoaºtere ºi discernãmânt în toate, * ca sã distingeþi ceea ce este mai bun, aºa încât sã fiþi curaþi ºi neprihãniþi. V. Sunt pe deplin convins cã cel care a început în voi aceastã lucrare bunã o va duce la îndeplinire pânã în ziua lui Cristos Isus. * Ca sã distingeþi. LECTURA A DOUA Începutul Scrisorii cãtre filipeni a sfântului Policarp, episcop martir (Adresa; nr. 1, 1 – 2, 3: Funk 1, 267-269) Sunteþi mântuiþi prin har Policarp ºi preoþii care sunt cu el, cãtre Biserica lui Dumnezeu, care este ca o peregrinã în Filipi: milostivirea ºi pacea lui Dumnezeu atotputernicul ºi a lui Isus Cristos, mântuitorul nostru, sã fie din belºug asupra voastrã. Luând parte, cu cãldurã, la bucuria voastrã în Domnul nostru Isus Cristos pentru cã aþi practicat cuvântul celei mai autentice iubiri, voi i-aþi ajutat în drumul lor pe sfinþii care sunt în lanþuri, lanþuri care sunt adevãrate brãþãri ºi bijuterii pentru cei care au fost aleºi de Dumnezeu ºi de Domnul nostru. Mã bucur pentru faptul cã

Duminica a XXVI-a de peste an

rãdãcina trainicã a credinþei voastre, care v-a fost vestitã încã de la început, se menþine pânã în prezent ºi aduce roade în Isus Cristos, Domnul nostru. Pentru pãcatele noastre, el a acceptat sã ajungã pânã la moarte, dar Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24) ºi, fãrã a-l vedea, credeþi în el cu o bucurie negrãitã ºi preamãritã (cf. 1Pt 1,8), de care mulþi ar voi sã fie pãrtaºi; sã ºtiþi bine cã aþi fost mântuiþi prin har, nu prin fapte, prin voinþa lui Dumnezeu, prin Isus Cristos (cf. Ef 2,8-9). De aceea, fiþi cu mintea clarã (1Pt 1,13), slujiþi lui Dumnezeu cu fricã (Ps 2,11) ºi în adevãr, lãsând la o parte vorbãriile inutile ºi erorile grosolane ºi crezând în cel care l-a înviat din morþi pe Domnul nostru Isus Cristos ºi i-a dat mãrirea (1Pt 1,21), fãcându-l sã ºadã la dreapta sa. Lui îi sunt supuse toate cele din ceruri ºi de pe pãmânt, de el ascultã orice vietate. El va veni sã-i judece pe cei vii ºi pe cei morþi ºi Dumnezeu va cere cont de sângele sãu de la cei care au refuzat sã creadã în el. Cel care l-a înviat din morþi ne va învia ºi pe noi dacã vom împlini voinþa sa, dacã vom umbla conform poruncilor sale ºi vom iubi ceea ce a iubit el, abþinându-ne de la orice fel de nedreptate, înºelãtorie, avariþie, calomnie, mãrturie falsã; nu întoarceþi rãul pentru rãu, nici insultã pentru insultã (1Pt 3,9), nici pumn pentru pumn, nici blestem pentru blestem, amintindu-ne de învãþãtura Domnului care a spus: Nu judecaþi ºi nu veþi fi judecaþi; iertaþi ºi veþi fi iertaþi; fiþi milostivi ºi veþi primi milostivire; cu mãsura cu care mãsuraþi vi se va mãsura ºi vouã (cf. Mt 7,1; Lc 6,36-38) ºi: Fericiþi cei sãraci ºi cei persecutaþi pentru dreptate, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor (cf. Mt 5,3.10). 2Tim 1,9; Ps 113 B (115),1 RESPONSORIUL R. Dumnezeu ne-a mântuit ºi ne-a chemat cu o chemare sfântã, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul sãu ºi harul, * pe care ni le-a dat în Cristos Isus, mai înainte de începutul veacurilor. V. Nu nouã, Doamne, nu nouã, ci numelui tãu dã mãrire pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta, * pe care ni le-a dat.

Oficiul lecturilor

IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat.

Duminica a XXVI-a de peste an

Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Providenþa ta nu greºeºte nicicând în orânduirile sale. Te rugãm cu umilinþã sã îndepãrtezi de la noi tot ce ne este spre rãu ºi sã ne dãruieºti tot ce ne este spre bine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Se aratã zorii zilei, bezna nopþii se destramã; În durere aurora naºte ziua ca o mamã; Blândul soare ce rãsare, duhul nopþii alungându-l, Ne îndreaptã tuturora cãtre tine, Doamne, gândul. Cu lumina sa divinã, ale inimilor cute Le pãtrunde ºi alinã rãni de tine doar ºtiute. Tulburarea ºi tristeþea care liniºtea ne-o furã Tu le-alungã ºi ne scapã de duºmani, de boli, de urã.

Laudele

Sã asculte glasul nostru ºi smerita rugãminte Din lãcaºul lor din ceruri cele trei persoane sfinte. Peste noi Treimea þinã mâna ei ocrotitoare. Ei sã-i fie în vecie slavã, cinste ºi onoare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Bine este cuvântat cel care vine în numele Domnului, aleluia! Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, constructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). 1 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. 10 Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit.

12 12

Duminica a XXVI-a de peste an

M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. 19 Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului.

Laudele

Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Bine este cuvântat cel care vine în numele Domnului, aleluia! Ant. 2 Sã-i cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Cântarea

Dan 3,52-57

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul Creatorul... e binecuvântat în veci (Rom 1,25). 52 Binecuvântat eºti, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci! Binecuvântat este numele sfânt al slavei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 53 Binecuvântat eºti în lãcaºul gloriei tale sfinte, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 54 Binecuvântat eºti pe tronul împãrãþiei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 55 Binecuvântat eºti tu, care cercetezi adâncurile, † care ºezi peste heruvimi, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci. 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului * ºi lãudat ºi preamãrit în veci. 57 Binecuvântaþi-l toate lucrãrile Domnului, pe Domnul; * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Ant. Sã-i cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Ant. 3 Lãudaþi-l pe Domnul pentru belºugul slavei sale, aleluia.

Duminica a XXVI-a de peste an

Psalmul 150 Lãudaþi-l pe Domnul Cântaþi cu duhul, cântaþi cu mintea: lãudaþi-l pe Dumnezeu cu sufletul ºi cu trupul vostru (Hesychius). 1 Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt, * lãudaþi-l în firmamentul puterii sale. 2 Lãudaþi-l pentru faptele sale minunate, * lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã. 3 Lãudaþi-l cu sunete de trompetã, * lãudaþi-l cu chitarã ºi harpã. 4 Lãudaþi-l cu timpane ºi dansuri, * lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde. 5 Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare, † lãudaþi-l cu cimbale de veselie. * Sã-l laude pe Domnul toatã suflarea! Ant. Lãudaþi-l pe Domnul pentru belºugul slavei sale, aleluia. Ez 36,25-27 LECTURA SCURTÃ Voi revãrsa asupra voastrã apã curatã ºi vã voi curãþa. Vã veþi curãþa de toate întinãrile voastre ºi vã voi curãþa de toþi idolii voºtri. Vã voi da o inimã nouã ºi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatrã ºi vã voi da o inimã de carne. Voi pune în voi duhul meu ºi atunci veþi urma legile mele, veþi pãzi poruncile mele ºi le veþi pune în practicã. RESPONSORIUL SCURT R. Te vom preamãri, Dumnezeule, * ºi vom invoca numele tãu! Te vom preamãri. V. Vom vesti minunile tale * ºi vom invoca numele tãu! Slavã Tatãlui. Te vom preamãri. Ant. la Benedictus: Oricine vã va da sã beþi un pahar de apã în numele meu, fiindcã sunteþi ai lui Cristos, adevãr vã spun: nu-ºi va pierde rãsplata.

Laudele

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Oricine vã va da sã beþi un pahar de apã în numele meu, fiindcã sunteþi ai lui Cristos, adevãr vã spun: nu-ºi va pierde rãsplata.

Duminica a XXVI-a de peste an

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem mulþumire Mântuitorului nostru, care a coborât în aceastã lume ca sã fie Dumnezeu cu noi. Sã-l invocãm spunând: Cristoase, regele mãririi, fii lumina ºi bucuria noastrã! Doamne Cristoase, tu eºti lumina ce rãsare de sus, tu eºti pârga învierii viitoare: – dã-ne harul sã te urmãm, ca sã nu stãm în umbra morþii, ci sã umblãm în lumina vieþii. Aratã-ne bunãtatea ta revãrsatã asupra tuturor fãpturilor, – ca sã contemplãm pretutindeni gloria ta. Nu îngãdui, Doamne, sã fim învinºi astãzi de rãu, – ci sã învingem rãul prin bine. La botezul tãu în Iordan, ai fost uns de Duhul Sfânt: – dã-ne astãzi harul sã fim cãlãuziþi de Duhul tãu Sfânt. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care îþi dezvãlui atotputernicia mai ales prin milã ºi iertare, te rugãm, revarsã necontenit harul tãu asupra noastrã, pentru ca, grãbindu-ne în întâmpinarea fãgãduinþelor tale, sã ajungem pãrtaºi la bunurile cereºti. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

Ora medie

IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 În pãºuni verzi m-a aºezat Domnul, aleluia. Psalmul 22 (23) Pãstorul cel bun Mielul va fi pãstorul lor ºi îi va duce la izvoarele apelor vieþii (Ap 7,17). 1 Domnul este pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic; 2 el mã paºte pe pãºuni verzi, † mã conduce la ape de odihnã, * 3 îmi învioreazã sufletul. Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte, * de dragul numelui sãu. 4 Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, † nu mã tem de nici un rãu, * cãci tu eºti cu mine, toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie. 5 Tu pregãteºti masã pentru mine în faþa duºmanilor mei, † îmi ungi capul cu untdelemn * ºi paharul meu e plin de se revarsã.

18 6

Duminica a XXVI-a de peste an

Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi în toate zilele vieþii mele * ºi voi locui în casa Domnului pânã la sfârºitul zilelor mele. Ant. În pãºuni verzi m-a aºezat Domnul, aleluia. Ant. 2 În Israel, mare e numele Domnului, aleluia.

Psalmul 75 (76) Aducere de mulþumire pentru biruinþã Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului (Mt 24,30). I 2 Dumnezeu este cunoscut în Iuda, * mare este numele sãu în Israel. 3 Cortul sãu e aºezat în Salem * ºi locuinþa sa în Sion. 4 Acolo el a frânt sãgeþile arcului, * scutul, sabia ºi rãzboiul. 5 Prealuminos eºti tu ºi admirabil, * mai mare decât munþi de prãzi! 6 Au fost despuiaþi curajoºii, † s-au cufundat în somn * ºi toþi cei viteji nu-ºi mai gãsesc puterea. 7 La ameninþarea ta, Dumnezeul lui Iacob, * au înlemnit ºi carele ºi caii. Ant. În Israel, mare e numele Domnului, aleluia. Ant. 3 Pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte când se ridicã Dumnezeu la judecatã, aleluia. II Înfricoºãtor eºti tu: cine va sta în faþa ta * când se dezlãnþuie mânia ta? 9 Din ceruri ai rostit sentinþa ta; * pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte 10 când se ridicã Dumnezeu la judecatã, * ca sã-i mântuiascã pe toþi cei sãrmani de pe pãmânt. 8

Vesperele II

Omul lovit de mânia ta te preamãreºte * ºi cei care scapã de mânie îþi fac sãrbãtoare. 12 Faceþi promisiuni Domnului, Dumnezeului vostru, ºi împliniþi-le, * toþi cei din jurul lui sã-i aducã daruri Celui Înfricoºãtor, 13 lui, care le ia principilor vlaga * ºi e temut de toþi regii pãmântului. Ant. 3 Pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte când se ridicã Dumnezeu la judecatã, aleluia. LECTURA SCURTÃ Rom 8,26 Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre pentru cã nu ºtim ce sã cerem în rugãciune aºa cum se cuvine, dar Duhul însuºi intervine pentru noi cu suspine negrãite. V. Sã se înalþe rugãciunea mea înaintea ta, Doamne. R. Dupã cuvântul tãu, dã-mi pricepere. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care îþi dezvãlui atotputernicia mai ales prin milã ºi iertare, te rugãm, revarsã necontenit harul tãu asupra noastrã, pentru ca, grãbindu-ne în întâmpinarea fãgãduinþelor tale, sã ajungem pãrtaºi la bunurile cereºti. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

Duminica a XXVI-a de peste an

IMNUL Când coboarã iarãºi noaptea cea cu trista moarte sorã, Fiii tãi, Treime Sfântã, te adorã, te implorã, Tu, ce eºti lumina însãºi, preasmeriþi îþi cerem ca sã Ne trimiþi de sus luminã, când al nopþii duh se lasã. Te-am slãvit în zorii zilei prin smerita rugãciune, Te slãvim din nou acuma, când iar soarele apune. La apusul vieþii noastre, sã ne chemi în cer la tine, Ca prin cântec sã-þi aducem slava ce þi se cuvine. Cãtre noi îndrepte Tatãl faþa sa cea milostivã, De asemenea, ºi Fiul, cel cu Tatãl deopotrivã, Duhul Sfânt ne-asculte ruga din cereasca sa splendoare Mila sa, Treimea Sfântã, peste noi sã o coboare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cristos Domnul este preot în veac dupã rânduiala lui Melchisedec, aleluia! Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia - rege ºi preot El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale.

Vesperele II

Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Cristos Domnul este preot în veac dupã rânduiala lui Melchisedec, aleluia! Ant. 2 Dumnezeul nostru este în ceruri ºi face tot ce voieºte, aleluia! Psalmul 113 B (115) Laudã Dumnezeului adevãrat V-aþi întors de la idoli la Dumnezeu, ca sã-i slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat (1Tes 1,9). 1 Nu nouã, Doamne, nu nouã, † ci numelui tãu dã mãrire * pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta. 2 De ce sã spunã pãgânii: * „Unde este Dumnezeul lor?” 3 Dumnezeul nostru este în ceruri * ºi face tot ce voieºte. 4 Idolii lor sunt argint ºi aur, * lucrarea mâinilor omului. 5 Au gurã, dar nu vorbesc; * au ochi, dar nu pot sã vadã; 6 au urechi, dar nu aud; * au nas, dar nu pot sã miroase; 7 au mâini, dar nu pipãie; † au picioare, dar nu pot sã meargã; * din gâtul lor nu iese nici un sunet. 8 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut * ºi toþi cei care se încred în ei. 9 Casa lui Israel nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 10 Casa lui Aron nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 11 Cei ce se tem de Domnul nãdãjduiesc în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor.

Duminica a XXVI-a de peste an

Domnul îºi aminteºte de noi * ºi ne binecuvânteazã; va binecuvânta casa lui Israel, * va binecuvânta casa lui Aron; 13 va binecuvânta pe toþi cei ce se tem de Domnul, * pe cei mici ºi pe cei mari. 14 Domnul sã vã facã rodnici * pe voi ºi pe fiii voºtri! 15 Sã fiþi binecuvântaþi de Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, * pãmântul însã l-a dãruit fiilor oamenilor. 17 Nu morþii te vor lãuda pe tine, Doamne, * nici toþi cei ce coboarã în împãrãþia tãcerii, 18 ci noi, cei vii, îl binecuvântãm pe Domnul * de acum ºi pânã-n veac. Ant. Dumnezeul nostru este în ceruri ºi face tot ce voieºte, aleluia! Ant. 3 Daþi laudã lui Dumnezeu, toþi slujitorii lui mici ºi mari, aleluia. Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi la sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Nunta Mielului Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) 1

Vesperele II

voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Daþi laudã lui Dumnezeu, toþi slujitorii lui mici ºi mari, aleluia. LECTURA SCURTÃ 2Tes 2,13-14 Noi, fraþilor iubiþi în Domnul, trebuie sã-i mulþumim fãrã încetare lui Dumnezeu pentru voi, cã v-a ales Dumnezeu încã de la început spre mântuire în sfinþirea Duhului ºi credinþa în adevãr, la care v-a chemat prin evanghelia noastrã spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. Mare este Dumnezeul nostru * ºi mare este puterea lui! Mare. V. Înþelepciunea lui nu are hotar * ºi mare este puterea lui! Slavã Tatãlui. Mare. Ant. la Magnificat: Mai bine este pentru tine sã intri ciung în viaþã decât, având amândouã mâinile, sã te duci în gheenã, spune Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

Duminica a XXVI-a de peste an

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Mai bine este pentru tine sã intri ciung în viaþã decât, având amândouã mâinile, sã te duci în gheenã, spune Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Laudã ºi cinste lui Cristos! El poate sã-i mântuiascã pe veci pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, fiind pururi viu spre a mijloci pentru noi. Întemeiaþi pe aceastã credinþã, sã-l implorãm: Adu-þi aminte, Doamne, de poporul tãu! Soare al dreptãþii, acum când ziua coboarã spre asfinþit, te chemãm asupra întregului neam omenesc, – pentru ca toþi sã se bucure de-a pururi de lumina ta ce nu cunoaºte apus.

Completoriul

Apãrã legãmântul pe care l-ai pecetluit cu sânge dumnezeiesc – ºi sfinþeºte Biserica ta, ca sã fie neprihãnitã. Adu-þi aminte, Doamne, de familia ta – ºi de locul prezenþei tale. Cãlãuzeºte-i pe calea pãcii ºi a belºugului pe cei care cãlãtoresc, – ca sã ajungã cu sãnãtate ºi bucurie la locul dorit. Primeºte, Doamne, sufletele celor rãposaþi, – dãruieºte-le iertarea ta ºi gloria veºnicã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care îþi dezvãlui atotputernicia mai ales prin milã ºi iertare, te rugãm, revarsã necontenit harul tãu asupra noastrã, pentru ca, grãbindu-ne în întâmpinarea fãgãduinþelor tale, sã ajungem pãrtaºi la bunurile cereºti. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.

Duminica a XXVI-a de peste an

În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia.

Completoriul

E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Ap 22,4-5 LECTURA SCURTÃ Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Duminica a XXVI-a de peste an

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.