Duminica a XXIX-a de peste an(C) by arcb.ro

DUMINICA A XXIX-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre, aleluia. † Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 † Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Duminica a XXIX-a de peste an

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre, aleluia. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, din morþi înviat eºti întâiul ªi moartea învinsã îþi simte cãlcâiul. Aceasta e ziua cea mare ºi sfântã În care te cântã chiar moartea înfrântã. Vezi sufletul nostru ucis de pãcate; Învie-l din moarte, slãvite-mpãrate, Ca-n ziua din urmã ºi trupul sã spere Rãsplata cea dreaptã ºi sfânta-nviere. În clipa sosirii cu cetele sfinte De îngeri, voioºi sã-þi ieºim înainte; Cununa primind-o, precum se cuvine, Pe veci sã domnim împreunã cu tine. În ziua aceea slãvitã ºi mare Pe nori glorios în vãzduh vei apare,

Oficiul lecturilor

ªi toþi vor putea sã te vadã la faþã Pe tine, izvor de luminã ºi viaþã. Treimea Preasfântã în noi sã termine Lucrarea-nceputã în lume de tine. Mãrire sã-þi fie, Cristoase-n vecie, În lume sã vie a ta-mpãrãþie! Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pomul vieþii s-a arãtat în crucea Domnului. Psalmul 1 Cele douã cãi ale oamenilor Fericiþi cei care, nãdãjduind în cruce, au coborât în apã (Autor necunoscut din secolul al II-lea). 1 Fericit omul care nu umblã dupã sfatul celor rãi, † nu zãboveºte pe calea pãcãtoºilor * ºi nu se aºazã în adunarea celor care batjocoresc, 2 dar îºi gãseºte plãcerea în legea Domnului * ºi la legea lui cugetã ziua ºi noaptea. 3 El este ca pomul sãdit pe malul apei, * care aduce rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veºtejesc * ºi tot ce începe duce la bun sfârºit. 4 Nu tot aºa este cu cei rãi, nu tot aºa; * ei sunt ca pleava pe care o spulberã vântul. 5 De aceea nu se vor ridica cei rãi la judecatã, * nici pãcãtoºii în adunarea drepþilor. 6 Cãci Domnul cunoaºte calea celor drepþi, * iar calea celor rãi duce la pieire. Ant. Pomul vieþii s-a arãtat în crucea Domnului. Ant. 2 Eu l-am uns pe regele meu peste Sion. Psalmul 2 Mesia, rege ºi învingãtor

Duminica a XXIX-a de peste an

S-au adunat împreunã împotriva slujitorului tãu sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns (Fap 4,27). 1 Pentru ce se frãmântã neamurile * ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte? 2 Regii pãmântului se rãscoalã † ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã * împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu: 3 „Sã rupem legãturile lor * ºi sã scãpãm de jugul lor!” 4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, * Domnul îi face de ruºine. 5 Apoi în mânia sa le vorbeºte * ºi în furia sa îi înspãimântã: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, * pe muntele meu cel sfânt!” 7 Voi vesti hotãrârea Domnului; † el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu, * eu astãzi te-am nãscut. 8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire * ºi marginile pãmântului în stãpânire! 9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier * ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!” 10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,* trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului! 11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, * bucuraþi-vã cu teamã! 12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale, * cãci mânia lui se aprinde degrabã. Fericiþi toþi aceia * care nãdãjduiesc în el. Ant. Eu l-am uns pe regele meu peste Sion. Ant. 3 Tu, Doamne, eºti scutul meu, tu îmi înalþi capul. Psalmul 3 Domnul este ocrotitorul meu

Oficiul lecturilor

Isus a adormit ºi s-a trezit din somnul morþii, cãci Domnul l-a sprijinit (sf. Irineu). 2 Doamne, cât de mulþi sunt vrãjmaºii mei! * Mulþi se ridicã împotriva mea! 3 Mulþi spun despre mine: * „Nu mai este scãpare pentru el la Dumnezeu!” 4 Tu însã, Doamne, eºti scutul meu, * tu eºti gloria mea, tu îmi înalþi capul. 5 Cu glasul meu strig cãtre Domnul * ºi el îmi rãspunde din muntele sãu cel sfânt. 6 Mã culc ºi adorm ºi mã trezesc iarãºi * pentru cã Domnul mã susþine. 7 Nu mã tem de mulþimile de popoare * care mã împresoarã din toate pãrþile. Ridicã-te, Doamne, mântuieºte-mã, Dumnezeul meu; † 8 pentru cã tu ai lovit peste obraz pe toþi duºmanii mei; * tu ai zdrobit dinþii pãcãtoºilor. 9 A ta, Doamne, este mântuirea * ºi binecuvântarea ta peste poporul tãu. Ant. Tu, Doamne, eºti scutul meu, tu îmi înalþi capul. V. Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin. R. Îndemnându-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea.

LECTURA ÎNTÂI Începutul cãrþii Esterei 1,1-3.9-13.15-16.19; 2,5-10.16-17 Repudierea reginei Vasti ºi alegerea Esterei Era pe vremea lui Asuer, a acelui Asuer care domnea de la India pânã în Etiopia, peste o sutã douãzeci ºi ºapte de provincii. 2 Împãratul Asuer ºedea atunci pe scaunul lui împãrãtesc, în cetatea Susa. 3 În al treilea an al domniei lui, a dat un ospãþ tuturor principilor ºi slujitorilor sãi. Cãpeteniile oºtirii perºilor ºi mezilor, mai-marii ºi capii þinuturilor s-au strâns înaintea lui. 1,1

Duminica a XXIX-a de peste an 9

Împãrãteasa Vasti a dat ºi ea un ospãþ femeilor, în palatul regal al împãratului Asuer. 10 În ziua a ºaptea, pe când inima împãratului era veselã de vin, le-a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona ºi Bigta, Abagta, Zetar ºi Carcas, cei ºapte eunuci care slujeau înaintea împãratului Asuer, 11 sã o aducã în faþa lui pe împãrãteasa Vasti, cu cununa împãrãteascã, pentru a arãta frumuseþea ei popoarelor ºi mai-marilor sãi, cãci era foarte frumoasã. 12 Dar împãrãteasa Vasti n-a vrut sã vinã, când a primit prin eunuci porunca împãratului. Împãratul s-a supãrat foarte tare, s-a aprins de mânie. 13 Atunci, împãratul a vorbit cu înþelepþii care cunoºteau obiceiurile vremii. Cãci aºa era obiceiul, ca orice problemã a împãratului sã se punã înaintea tuturor celor ce cunoºteau legile ºi dreptul. 15 „Ce trebuie, a zis el, sã i se facã împãrãtesei Vasti, dupã lege, pentru cã n-a împlinit ce i-a poruncit împãratul Asuer prin eunuci?” 16 Memucan a rãspuns înaintea împãratului ºi a principilor: „Nu numai faþã de împãrat s-a purtat rãu împãrãteasa Vasti, ci ºi faþã de toþi principii ºi faþã de toate popoarele care sunt în toate þinuturile împãratului Asuer. 19 Dacã tu, împãrate, gãseºti cu cale, sã se dea poruncã din partea ta ºi sã se scrie în legile perºilor ºi mezilor cã nu trebuie sã se calce o poruncã împãrãteascã ºi ca Vasti sã nu se mai arate înaintea împãratului Asuer. Iar împãratul sã dea demnitatea de împãrãteasã alteia, mai bunã decât ea”. 2,5 În cetatea Susa era un iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui ªimei, fiul lui Chiº, bãrbat din tribul lui Beniamin, 6 care fusese luat din Ierusalim printre robii strãmutaþi împreunã cu Iehonia, regele lui Iuda, de Nabucodonosor, împãratul Babilonului. 7 El o creºtea pe Hadasa, adicã Estera, fiica unchiului sãu; cãci ea nu avea nici tatã, nici mamã. Fata era frumoasã la staturã ºi plãcutã la vedere. Dupã moartea tatãlui ºi a mamei sale, Mardoheu a adoptat-o. 8 Când s-a auzit porunca împãratului ºi hotãrârea lui, au fost strânse un mare numãr de fete în capitala Susa, sub supravegherea lui Hegai. O

Oficiul lecturilor

datã cu ele a fost luatã ºi Estera ºi adusã în casa împãratului, sub supravegherea lui Hegai, pãzitorul eunucilor. 9 Fata i-a plãcut ºi a cãpãtat trecere înaintea lui. El s-a grãbit sã-i dea cele de trebuinþã pentru îmbrãcãminte ºi hranã, i-a dat ºapte slujnice alese din casa împãratului, ºi a pus-o împreunã cu slujnicile ei în cea mai bunã încãpere din casa femeilor. 10 Estera nu ºi-a fãcut cunoscut nici poporul, nici familia, cãci Mardoheu o oprise sã vorbeascã despre aceste lucruri. 16 Estera a fost dusã la împãratul Asuer, în casa împãrãteascã, în luna a zecea, adicã luna Tebet, în al ºaptelea an al domniei lui. 17 Împãratul a iubit-o pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, ºi ea a cãpãtat trecere ºi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împãrãteascã pe cap ºi a fãcut-o sã domneascã în locul împãrãtesei Vasti. Ps 112 (113),5-8a; Lc 1,51b-52 RESPONSORIUL R. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus ºi care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? * El îl ridicã pe cel slab din þãrânã, îl înalþã din mizerie pe cel sãrac, ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori. V. Risipeºte pe cei care sunt mândri în inima lor, îi dã jos de pe tron pe cei puternici ºi îi înalþã pe cei smeriþi. * El îl ridicã. LECTURA A DOUA Din Scrisoarea cãtre Proba a sfântului Augustin, episcop (Scris. 130, 8, 15.17 – 9, 18: CSEL 44, 56-57.59-60)

Aspiraþiile inimii sunt sufletul rugãciunii Atunci când ne rugãm, nu trebuie sã ne pierdem niciodatã în atâtea consideraþii, încercând sã ºtim ce trebuie sã cerem ºi temându-ne cã nu reuºim sã ne rugãm aºa cum se cuvine. De ce nu spunem mai curând împreunã cu psalmistul: Un lucru cer de la Domnul, ºi pe acesta

Duminica a XXIX-a de peste an

îl caut: sã locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieþii mele, ca sã privesc frumuseþea Domnului ºi sã vizitez sanctuarul sãu? (Ps 26,4). Acolo nu existã succesiune de zile, ca ºi cum fiecare zi ar trebui sã soseascã ºi apoi sã treacã. Începutul uneia nu marcheazã sfârºitul alteia, pentru cã ele toate sunt prezente în acelaºi timp. Viaþa cãreia îi aparþin acele zile nu are sfârºit. Pentru a dobândi aceastã viaþã fericitã, însãºi Viaþa adevãratã, în persoanã, ne-a învãþat sã ne rugãm nu cu multe cuvinte, ca ºi cum am fi ascultaþi cu atât mai mult cu cât suntem mai vorbãreþi. În rugãciune noi ne adresãm aceluia care, aºa cum spune chiar Domnul, ºtie deja ceea ce avem trebuinþã, înainte sã-i cerem (cf. Mt 6,7-8). Ar putea sã parã straniu cã Dumnezeu ne porunceºte sã-i facem cereri pe care el le cunoaºte de mai înainte, ca sã-i cerem ceea ce ne este de trebuinþã. Însã trebuie sã reflectãm cã pe el nu-l intereseazã atât manifestarea dorinþei noastre, ceea ce el cunoaºte foarte bine, ci, mai degrabã, ca aceastã dorinþã sã reînvie în noi prin intermediul cererii, ca sã putem obþine ceea ce el este deja dispus sã ne dea. Într-adevãr, acest dar este aºa de mare, iar noi suntem aºa de mici ºi limitaþi pentru a-l primi. De aceea, ni se spune: Lãrgiþi-vã inimile! Nu vã înjugaþi la acelaºi jug cu cei necredincioºi! (2Cor 6,13-14). Darul este cu adevãrat mare (aºa încât nici ochiul nu l-a vãzut, pentru cã nu este culoare; nici urechea nu l-a auzit, pentru cã nu este sunet; nici la inima omului nu s-a suit, pentru cã acolo trebuie sã se urce inima omului [cf. 1Cor 2,9 ]), îl vom primi cu o capacitate cu atât mai mare, cu cât va fi mai trainicã credinþa noastrã, mai solidã speranþa noastrã, mai arzãtoare dorinþa noastrã. Aºadar, noi ne rugãm mereu în aceastã credinþã, speranþã ºi dragoste, cu dorinþã neîntreruptã. Însã, în anumite ore ºi în circumstanþe determinate, ne adresãm lui Dumnezeu ºi prin cuvinte, pentru ca, prin aceste semne, sã ne putem stimula pe noi înºine ºi, în acelaºi timp, sã ne dãm seama de cât de mult am înaintat în aspiraþiile sfinte, strãduindu-ne cu ardoare mai mare ca sã le intensificãm. Cu cât va fi mai vie dorinþa, cu atât va fi mai

Oficiul lecturilor

bogat efectul. De aceea, ce altceva vor sã spunã cuvintele Apostolului: Rugaþi-vã fãrã încetare (1Tes 5,17), dacã nu: Doriþi, fãrã încetare, de la cel care singur poate sã vã dea acea viaþã fericitã, care n-ar avea nici o valoare dacã nu ar fi veºnicã. Ier 29,13.12b.11b RESPONSORIUL R. Mã veþi cãuta ºi mã veþi gãsi, dacã mã veþi cãuta cu toatã inima. * Mã veþi ruga ºi vã voi asculta. V. Eu am gânduri de pace, ºi nu de nenorocire, ca sã vã dau un viitor ºi o speranþã. * Mã veþi ruga. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui.

Duminica a XXIX-a de peste an

Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne, te rugãm, harul sã voim întotdeauna ceea ce voieºti tu ºi sã slujim mãririi tale cu inimã neîmpãrþitã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

Laudele

IMNUL Creatorule a toate, þinta laudei supreme, Tu, Stãpân atotputernic peste om ºi peste vreme, Ce-ai voit ca dupã muncã tihna nopþii sã ne vinã, Împãrþind a noastrã viaþã între beznã ºi luminã, S-a sfârºit acuma tihna, vestitorul zilei, iatã, Sfâºiind tãcerea nopþii, tuturora le aratã Cã-n curând se lumineazã ºi-i invitã sã se scoale, Renunþând la somnul dulce ºi la visele domoale. Sus luceafãrul sclipeºte ºi vesteºte tuturora Cã-n curând el va dispare, cã apare aurora. Bucuros e marinarul care-n port se-ntoarce teafãr, Cãlãuz-având în noapte raza blândului luceafãr. Liniºtitã-i faþa mãrii, nu sunt semne de furtunã ªi lumina-nfruntã bezna; în curând o s-o rãpunã. Este ceasul când cocoºul îºi sloboade-a lui cântare ªi când Petru, cu cãinþã, varsã lacrime amare. Nu suntem mai buni, Isuse, decât Petru, dimpotrivã; Cãtre noi întoarce-þi faþa ºi privirea milostivã. Pãcãtoºi ne recunoaºtem, întinaþi de fapte rele; Dã-ne lacrimi de cãinþã, ca-ntinarea sã ne-o spele. Tu eºti soarele dreptãþii; te rugãm acum fierbinte: Izgoneºte-ne, Cristoase, întunericul din minte. Las-o razã sã ne vinã, tu, luminã din luminã, Sã ne fie noua ziuã fericitã ºi seninã. Slavã, cinste, preamãrire ºi prinos de închinare Îþi aducem, Tatã veºnic, cu iubire fiecare. Preamãrit sã fii, Cristoase, milostive împãrate, ªi primeascã cinstea noastrã Duhul dragostei curate. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pe tine te caut dis-de-dimineaþã, Dumnezeule, ca sã vãd puterea ta, aleluia. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu

Duminica a XXIX-a de peste an

Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Pe tine te caut dis-de-dimineaþã, Dumnezeule, ca sã vãd puterea ta, aleluia. Ant. 2 Cei trei tineri strigau într-un glas în cuptorul de foc ºi cântau: Binecuvântat sã fie Dumnezeu, aleluia. Cântarea

Dan 3,57-88.56

Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57

Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul!

Laudele 60

Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!

Duminica a XXIX-a de peste an

Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Cei trei tineri strigau într-un glas în cuptorul de foc ºi cântau: Binecuvântat sã fie Dumnezeu, aleluia. Ant. 3 Fiii Sionului sã se bucure de regele lor, aleluia. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Fiii Sionului sã se bucure de regele lor, aleluia. LECTURA SCURTÃ Ap 7,10b.12 Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, cel care ºade pe tron, ºi de la Miel! Binecuvântarea, gloria, înþelep-

Laudele

ciunea, mulþumirea, cinstea, puterea ºi tãria sã fie Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin! RESPONSORIUL SCURT R. Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, * miluieºte-ne pe noi. Cristoase. V. Tu, care ºezi de-a dreapta Tatãlui, * miluieºte-ne pe noi. Slavã Tatãlui. Cristoase. Ant. la Benedictus: Dumnezeu va face dreptate aleºilor sãi, care strigã cãtre el zi ºi noapte, ºi va avea rãbdare faþã de ei. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

Duminica a XXIX-a de peste an

ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dumnezeu va face dreptate aleºilor sãi, care strigã cãtre el zi ºi noapte, ºi va avea rãbdare faþã de ei. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l lãudãm pe Cristos Domnul, ziua ºi soarele nostru fãrã de asfinþit, care lumineazã pe tot omul: Doamne, tu eºti viaþa ºi mântuirea noastrã! Dumnezeule, care ai creat stelele cerului, noi primim cu recunoºtinþã de la îndurarea ta începutul acestei zile – ºi sãrbãtorim învierea ta. Duhul tãu bun sã ne înveþe astãzi sã împlinim cele plãcute þie – ºi înþelepciunea ta sã ne cãlãuzeascã pururi. Dã-ne harul sã luãm parte cu mare bucurie la adunarea duminicalã – împrejurul mesei cuvântului ºi a trupului tãu. Sufletele noastre îþi aduc mulþumire – pentru nenumãratele tale binefaceri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne, te rugãm, harul sã voim întotdeauna ceea ce voieºti tu ºi sã slujim mãririi tale cu inimã neîmpãrþitã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Ora medie

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Bine este sã cauþi adãpost la Domnul; în veac este îndurarea lui, aleluia. Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, constructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). 1

I Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui!

Duminica a XXIX-a de peste an

Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. Ant. Bine este sã cauþi adãpost la Domnul; în veac este îndurarea lui, aleluia. Ant. 2 Tãria mea ºi lauda mea e Domnul, aleluia. II 10

Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”.

Ora medie

Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. Ant. Tãria mea ºi lauda mea e Domnul, aleluia. Ant. 3 Te laud, Doamne, pentru cã m-ai ascultat, aleluia. III Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Te laud, Doamne, pentru cã m-ai ascultat, aleluia. 19

Duminica a XXIX-a de peste an

LECTURA SCURTÃ

Gal 6,7-8

Ceea ce seamãnã omul, aceea va ºi culege. Cine seamãnã în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamãnã în duh va culege din duh viaþa cea veºnicã. V. Cuvântul tãu, Doamne, este în veac. R. Fidelitatea ta, din neam în neam.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne, te rugãm, harul sã voim întotdeauna ceea ce voieºti tu ºi sã slujim mãririi tale cu inimã neîmpãrþitã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, tu eºti creatorul, de la tine totul vine, Ai aprins pe boltã stele, luminând în nopþi senine. Cu lumina sa plãpândã, steaua mãrii, când rãsare, Cãlãuzã-i ºi salvare cãlãtorului pe mare. Ne-a-nsoþit o zi întreagã, cu lumina sa cea dulce, Soarele ce-acum se duce dupã dealuri sã se culce. Cu-nserarea vine teama, de aceea,-n rugãciune Ne-ndreptãm spre tine, Doamne; tu eºti soare ce n-apune. Coborâm în somn ºi beznã; cãtre noi trimite-o razã, Mâna ta ocrotitoare sã ne fie scut ºi pazã.

Vesperele II

Ne vegheazã, Minte treazã, tu, lumina necreatã. Sã ne fie tihna nopþii ne-ntinatã, fãrã patã. Cât timp zace trupu-n pace, minþile-s de gânduri goale. Neputând striga spre tine, duhul rãu ne dã târcoale ªi, ascuns în întuneric, pune cursele-i la cale; Izgoneºte-l, nimiceºte-l cu suflarea gurii tale. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii sale ºi va domni în veci, aleluia! Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia - rege ºi preot El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii sale ºi va domni în veci, aleluia!

Duminica a XXIX-a de peste an

Ant. 2 În faþa Domnului s-a cutremurat pãmântul, aleluia! Psalmul 113 A (114) Eliberarea lui Israel din Egipt Voi, care aþi renunþat la lumea aceasta, aþi împlinit ºi voi ieºirea voastrã din Egipt (sf. Augustin). 1 Când a ieºit Israel din Egipt, * casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, 2 Iuda a devenit sanctuarul sãu * ºi Israel, stãpânirea sa. 3 Marea a vãzut ºi a fugit, * Iordanul s-a întors înapoi; 4 munþii au sãltat ca berbecii * ºi dealurile ca mieii unei turme. 5 Mare, ce ai tu de fugi? * ªi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi? 6 Munþilor, pentru ce sãltaþi ca berbecii? * ªi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? 7 Cutremurã-te, pãmântule, în faþa Domnului, * în faþa Dumnezeului lui Iacob, 8 care preface stânca într-un lac * ºi piatra în izvoare de apã! Ant. În faþa Domnului s-a cutremurat pãmântul, aleluia! Ant. 3 Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia, aleluia! Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea Nunta Mielului 1

Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia)

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Vesperele II

cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia, aleluia! LECTURA SCURTÃ 2Cor 1,3-4 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricãrei mângâieri, care ne mângâie în orice necaz al nostru, ca sã putem ºi noi sã-i mângâiem pe cei care se aflã în orice necaz cu mângâierea cu care noi înºine suntem mângâiaþi de Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. Binecuvântat eºti, Doamne, * în tãria cerului. Binecuvântat. V. ªi lãudat ºi preamãrit în veci, * în tãria cerului. Slavã Tatãlui. Binecuvântat. Ant. la Magnificat: Când va veni Fiul Omului, va gãsi oare credinþã pe pãmânt?

Duminica a XXIX-a de peste an

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Când va veni Fiul Omului, va gãsi oare credinþã pe pãmânt? RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Adorându-l pe Cristos Domnul, care este capul nostru ºi ale cãrui mãdulare suntem, sã-l rugãm cu bucurie: Doamne, vie împãrãþia ta! Mântuitorul nostru, fã ca Biserica ta sã se arate tot mai limpede ca sacrament al unitãþii neamului omenesc – ºi mister de mântuire pentru toate neamurile. Fii alãturi de Sfântul Pãrinte papa ºi de întreg colegiul episcopilor

Completoriul

– ºi dãruieºte-le unitate, iubire ºi pace. Dã creºtinilor harul de a fi tot mai strâns uniþi cu tine, capul lor dumnezeiesc, – ºi de a vesti împãrãþia ta prin mãrturia vieþii lor. Binevoieºte a dãrui lumii pace, – ca sã înfloreascã pretutindeni liniºtea ºi buna rânduialã. Dãruieºte celor rãposaþi gloria învierii de apoi – ºi fã-ne ºi pe noi pãrtaºi de fericirea lor. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne, te rugãm, harul sã voim întotdeauna ceea ce voieºti tu ºi sã slujim mãririi tale cu inimã neîmpãrþitã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.

Duminica a XXIX-a de peste an

Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor.

Completoriul

Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Ap 22,4-5 LECTURA SCURTÃ Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

Duminica a XXIX-a de peste an

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.