11 iunie SFÂNTUL BARNABA, APOSTOL Comemorare Nãscut în insula Cipru, a fost printre primii credincioºi din Ierusalim, a propovãduit evanghelia la Antiohia ºi a fost însoþitorul sfântului Paul în prima lui cãlãtorie apostolicã. A participat la conciliul din Ierusalim. Întorcându-se în patrie, a lucrat pentru rãspândirea evangheliei ºi acolo a ºi murit.
Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Duhul Sfânt, care ne-a vorbit prin profeþi ºi prin învãþãtori. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.
2
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
8
O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Duhul Sfânt, care ne-a vorbit prin profeþi ºi prin învãþãtori. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Slãvit ucenic al lui Cristos, tu, care Ai fost hãrãzit printr-o sfântã chemare Sã-mparþi cu apostolii nobila muncã, Spre noi, muritorii, privirea-þi aruncã. Prin sfinþii apostoli o voce rãsunã, Ducând pretutindenea vestea cea bunã. Prin ea, omenirii ce-n pulbere zace, Se-aduce speranþã, luminã ºi pace.
Oficiul lecturilor
3
Cu dânºii ºi tu ai muncit, ucenice, Ferice de tine, de-a pururi ferice, Fiindc-ai primit misiunea divinã Sã fii, ca ºi dânºii, izvor de luminã. Sãmânþa sãditã în noi cu cuvântul Sã nu ne-o ucidã nici gerul, nici vântul. Cãldura iubirii din cer ne-o sloboade, Ca-n noi sã producã mulþime de roade. Noi ºtim cã odatã Cristos o sã vinã, Ca lumea s-o-mpartã în grâu ºi neghinã. Tu pune atuncea o vorbã la dânsul, Sã nu nimerim unde-i focul ºi plânsul. Preasfânta Treime slãvitã sã fie De îngeri ºi oameni acum ºi-n vecie. Ea parte ne facã în ceruri odatã, Cu sfântul apostol de bunã rãsplatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vocea lor strãbate tot pãmântul, vestea lor ajunge la marginile lumii. Psalmul 18 A (19 A) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 7 Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. Vocea lor strãbate tot pãmântul, vestea lor ajunge la marginile lumii. 2
4
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
Ant. 2 Au vestit lucrãrile Domnului ºi au înþeles faptele lui. Psalmul 63 (64) 2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului. 3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit, trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * 6 Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis. 8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima. Ant. Au vestit lucrãrile Domnului ºi au înþeles faptele lui. Ant. 3 Au vestit dreptatea lui ºi toate popoarele i-au vãzut mãrirea. Psalmul 96 (97) 1
Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul, * toate insulele sã tresalte de veselie.
Oficiul lecturilor
5
2
Norii ºi negura îl înconjoarã, * dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu. 3 Focul merge înaintea lui * ºi îi mistuie pe potrivnicii sãi de jur împrejur. 4 Fulgerele sale lumineazã lumea: * pãmântul le vede ºi se cutremurã. 5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului, * înaintea stãpânului a tot pãmântul. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui * ºi toate popoarele îi vãd mãrirea. 7 Sã fie fãcuþi de ruºine toþi cei care slujesc la chipuri cioplite, † cei care se laudã cu idolii. * Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii. 8 Sionul aude ºi se bucurã † ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie * pentru judecãþile tale, Doamne. 9 Cãci tu, Doamne, eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul * ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii. 10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul! † El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi, * îi va elibera din mâna pãcãtoºilor. 11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina, * ºi pentru cei cu inima curatã, bucuria. 12 Bucuraþi-vã, voi drepþilor, în Domnul * ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale. Ant. Au vestit dreptatea lui ºi toate popoarele i-au vãzut mãrirea. V. Au vestit laudele Domnului ºi mãrirea lui. R. ªi faptele minunate pe care el le-a fãcut. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul cãtre Corinteni
4,1-16
Sã fim imitatori ai Apostolului dupã cum Apostolul este imitatorul lui Cristos
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
6 1
Fraþilor, orice om sã ne considere în felul acesta: ca pe niºte slujitori ai lui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu, 2 iar ceea ce se cere de la administratori este ca fiecare sã fie gãsit credincios. 3 Pentru mine conteazã prea puþin dacã sunt judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Ba, mai mult, nici eu nu mã judec pe mine. 4 De fapt, conºtiinþa nu mã acuzã cu nimic, dar nu sunt justificat prin aceasta. Cel care mã judecã este Domnul. 5 Aºadar, sã nu judecaþi nimic înainte de vreme, pânã când va veni Domnul. El va lumina cele ascunse de întuneric ºi va descoperi planurile inimilor ºi atunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenitã. 6 Acestea, fraþilor, le-am dat ca un exemplu despre mine ºi Apolo spre binele vostru ca sã învãþaþi de la noi: sã nu treceþi peste cele scrise ca nu cumva vreunul dintre voi sã se laude cu unul împotriva celuilalt. 7 Cãci cine te face mai deosebit de alþii? Ce ai ce nu ai primit? Dar dacã ai primit, de ce te mândreºti ca ºi cum nu ai fi primit? 8 V-aþi sãturat deja! V-aþi ºi îmbogãþit de-acum? Aþi ajuns regi fãrã de noi! Într-adevãr, ar fi fost bine sã ajungeþi regi, ca sã domnim ºi noi împreunã cu voi! 9 Cãci ni se pare cã Dumnezeu ne-a fãcut pe noi, apostolii, cei din urmã, ca niºte condamnaþi la moarte, fiindcã am devenit ca un spectacol pentru lume, pentru îngeri ºi pentru oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Cristos, voi sunteþi înþelepþi în Cristos; noi suntem slabi, voi sunteþi tari; voi vã bucuraþi de cinste, iar noi, de dispreþ. 11 Pânã în ceasul de acum, suntem flãmânzi ºi însetaþi, suntem goi ºi chinuiþi ºi pribegim. 12 Ne trudim, muncind cu mâinile noastre. Când suntem batjocoriþi, binecuvântãm; când suntem persecutaþi, rãbdãm; 13 când suntem insultaþi, rãspundem cu blândeþe. Am ajuns gunoiul lumii, murdãria tuturor pânã acum. 14 Vã scriu acestea, nu ca sã vã fac de ruºine, ci ca sã vã mustru ca pe niºte copii iubiþi ai mei. 15 Cãci chiar dacã aþi avea zeci de mii de învãþãtori în Cristos, nu aveþi mai mulþi pãrinþi: eu v-am nãscut în Cristos Isus prin evanghelie. 16 Aºadar, vã îndemn: fiþi imitatorii mei.
Oficiul lecturilor
RESPONSORIUL
7
In 15,15; Mt 13,11.16
R. De acum nu vã mai numesc servitori, ci vã numesc prieteni, * pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl meu vi le-am fãcut cunoscute. V. Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi misterele împãrãþiei cerurilor; fericiþi sunt ochii voºtri pentru cã vãd ºi urechile voastre pentru cã aud! * Pentru cã toate.
LECTURA A DOUA Din Tratatele la Evanghelia dupã Matei ale sfântului Cromaþiu, episcop (Trat. 5, 1.3-4: CCL 9, 405-407)
Voi sunteþi lumina lumii Voi sunteþi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. Nici nu se aprinde o candelã ºi se pune sub obroc, ci pe candelabru, ca sã lumineze pentru toþi cei din casã (Mt 5,14-15). Domnul i-a numit pe ucenicii sãi sare a pãmântului, pentru cã ei, prin înþelepciunea cereascã, au dat gust inimilor oamenilor, care rãmãseserã fãrã gust din pricina diavolului. Acum îi numeºte ºi luminã a lumii, pentru cã ei, luminaþi de el, care este lumina adevãratã ºi veºnicã, au devenit, la rândul lor, luminã ce strãluceºte în întuneric. El este soarele dreptãþii. Pe bunã dreptate el îi numeºte luminã a lumii ºi pe ucenicii sãi, deoarece, prin ei, ca prin niºte raze strãlucitoare, el a luminat întregul pãmânt cu lumina adevãrului sãu. Rãspândind lumina adevãrului, ei au îndepãrtat întunericul greºelii din inimile oamenilor. ªi noi am fost luminaþi prin intermediul lor, încât am fost transformaþi din întuneric în luminã, aºa cum spune Apostolul: Odinioarã eraþi întuneric, acum, însã, luminã în Domnul; umblaþi ca niºte fii ai luminii (Ef 5,8). De asemenea: Voi nu sunteþi fii ai nopþii, nici ai întunericului, ci sunteþi fii ai luminii ºi fii ai zilei (cf. 1Tes 5,5).
8
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
Pe bunã dreptate ne-a lãsat scris ºi sfântul Ioan în scrisoarea sa: Dumnezeu este luminã (1In 1,5) ºi cel care rãmâne în Dumnezeu este în luminã, aºa cum ºi el este în luminã. Deci, pentru cã ne bucurãm cã am fost eliberaþi de întunericul greºelii, este logic cã, fiind fii ai luminii, trebuie sã umblãm mereu în luminã. Pentru aceasta, Apostolul spune: Strãluciþi ca niºte luminãtori în lumea aceasta, þinând cu tãrie cuvântul vieþii (cf. Fil 2,15-16). Dacã nu vom face aceasta, vom ascunde ºi vom întuneca prin vãlul infidelitãþii noastre, în dauna noastrã ºi a celorlalþi, acea luminã care strãluceºte în folosul tuturor. De aceea, ºi acel slujitor care, în loc sã ducã la bancã talantul primit pentru a câºtiga cerul, a preferat sã-l ascundã, ºi aºa a fost lovit de o pedeapsã meritatã. Acea luminã spiritualã, care a fost aprinsã ca sã ne folosim de ea pentru mântuirea noastrã, trebuie sã strãluceascã întotdeauna în noi. Avem la îndemânã lumina poruncilor lui Dumnezeu ºi a harului spiritual, despre care David spune: Porunca ta este fãclie pentru paºii mei ºi luminã pentru cãrãrile mele (cf. Ps 118,105). Despre aceasta vorbeºte ºi Solomon când spune: Porunca legii este ca o fãclie (cf. Prov 6,23). Aºadar, nu trebuie sã þinem ascunsã aceastã fãclie a legii ºi a credinþei. Dimpotrivã, trebuie sã o þinem, în Bisericã, ridicatã ca pe un candelabru, pentru ca ea sã fie mântuire pentru mulþi ºi pentru ca noi înºine sã ne bucurãm la lumina adevãrului ºi toþi credincioºii sã fie luminaþi de ea. RESPONSORIUL Fap 11,23-24 R. Când a ajuns Barnaba la Antiohia ºi a vãzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat; * pentru cã era un om bun, plin de Duhul Sfânt ºi credinþã. V. El i-a îndemnat pe toþi sã rãmânã credincioºi Domnului, cu inimã neclintitã. * Pentru cã. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai poruncit ca sfântul Barnaba, om plin de credinþã ºi de Duhul Sfânt, sã fie pus deoparte
Laudele
9
pentru a duce popoarelor pãgâne vestea mântuirii, fã, te rugãm, ca evanghelia lui Cristos, pe care el a predicat-o cu zel, sã fie vestitã ºi astãzi cu fidelitate, prin cuvânt ºi faptã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Pe Sfântul Barnaba nimic nu-l îndoaie, E stâncã izbitã-n zadar de ºuvoaie; El duce la capãt lucrarea cea bunã, De-aceea, în ceruri primeºte cununã. Renunþã la toate: averi ºi ogoare; Iubirea-i dã aripi, îl face sã zboare; Mergând peste tot unde Domnul îl cheamã, Vesteºte cuvântul vorbind fãrã teamã. Când soarta pe Paul în cale-i l-aruncã, Se prinde cu dânsul tovar㺠de muncã; Cu el împreunã strãbate pãmântul, Nimic nu-i în stare sã-i stingã avântul. Sã binevesteascã e setea ce-l soarbe, Sã poarte luminã privirilor oarbe; E setea pe care cãlãul i-o curmã, Cãci sângele-ºi varsã în cele din urmã. Dorinþa lui, Doamne, pe toþi ne consume; Sã fim pentru alþii apostoli în lume.
10
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
Exemplul lui nobil urmându-l pe cale, În veci sã cântãm îndurãrile tale. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aceasta este porunca mea: Sã vã iubiþi unul pe altul, precum v-am iubit eu pe voi. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Aceasta este porunca mea: Sã vã iubiþi unul pe altul, precum v-am iubit eu pe voi. Ant. 2 Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care îºi dã viaþa pentru prietenii sãi. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul
Laudele
11
Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, *
12
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
87
binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.
Ant. Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care îºi dã viaþa pentru prietenii sãi. Ant. 3 Voi sunteþi prietenii mei dacã faceþi ceea ce vã poruncesc eu, spune Domnul. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui.
Laudele
13
Ant. Voi sunteþi prietenii mei dacã faceþi ceea ce vã poruncesc eu, spune Domnul. 1Cor 15,1-2a.3-4 LECTURA SCURTà Vã aduc aminte, fraþilor, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aþi primit-o ºi în care aþi rãmas, prin care sunteþi mântuiþi, dacã o þineþi aºa cum v-am predicat-o eu. Cãci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit ºi eu: Cristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi, a fost înmormântat ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi. RESPONSORIUL SCURT R. Au vestit laudele Domnului * ºi faptele lui minunate. V. ªi minunile pe care le-a fãcut. * ªi faptele lui minunate. Slavã Tatãlui. Au vestit. Ant. la Benedictus: Barnaba a plecat la Tars ca sã-l caute pe Saul; gãsindu-l, l-a dus la Antiohia ºi au petrecut o vreme în Biserica de acolo ºi au învãþat mulþime multã. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.
14
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
76
Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Barnaba a plecat la Tars ca sã-l caute pe Saul; gãsindu-l, l-a dus la Antiohia ºi au petrecut o vreme în Biserica de acolo ºi au învãþat mulþime multã. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu umilinþã pe Mântuitorul nostru, care, distrugând moartea, a luminat viaþa prin evanghelie ºi ne-a dãruit mântuirea: Întãreºte, Doamne, Biserica ta în credinþã ºi în iubire! Tu, care ai luminat în chip minunat Biserica ta prin sfinþi ºi învãþãtori strãluciþi, – dã-le creºtinilor harul sã se bucure mereu de strãlucirea învãþãtorilor Bisericii. Tu, care ai iertat pãcatele poporului atunci când pãstorii sfinþi s-au îndreptat spre tine în rugãciune asemenea lui Moise, – prin mijlocirea lor, sfinþeºte Biserica ta ºi purific-o mereu. Tu, care i-ai uns pe sfinþii tãi în mijlocul fraþilor lor ºi ai revãrsat asupra lor Duhul tãu, – umple-i pe toþi conducãtorii poporului cu Duhul Sfânt. Tu, care ai voit ca împãrãþia cerurilor sã fie ca un aluat de mântuire pentru tot neamul omenesc, – trezeºte în noi duhul misionar al sfinþilor apostoli. Tatãl nostru.
Ora medie
15
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai poruncit ca sfântul Barnaba, om plin de credinþã ºi de Duhul Sfânt, sã fie pus deoparte pentru a duce popoarelor pãgâne vestea mântuirii, fã, te rugãm, ca evanghelia lui Cristos, pe care el a predicat-o cu zel, sã fie vestitã ºi astãzi cu fidelitate, prin cuvânt ºi faptã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Iatã, eu sunt cu voi în toate zilele pânã la sfârºitul lumii.
16
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
Psalmul 118 (119),57-64 VIII (Heth) Am zis: partea mea, Doamne, * este sã pãzesc cuvintele tale. 58 Am cãutat faþa ta din toatã inima, * aratã-þi îndurarea faþã de mine dupã cuvântul tãu. 59 Am cercetat cãrãrile mele * ºi mi-am întors paºii dupã învãþãturile tale. 60 Mã grãbesc ºi nu vreau sã întârzii * sã pãzesc poruncile tale. 61 Laþurile celor rãi m-au înconjurat, * dar eu nu uit de legea ta. 62 În miez de noapte mã scol ca sã te laud * pentru judecãþile tale drepte. 63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine * ºi cu cei care pãzesc învãþãturile tale. 64 Plin este pãmântul, Doamne, de îndurarea ta, * învaþã-mã îndreptãrile tale! 57
Psalmul 54 (55),2-15.17-24 Prietenul perfid Isus a început a se înfiora ºi a se neliniºti (Mc 14,33). I Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea, † nu te ascunde de la cererea mea; * 3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea† ºi sunt cuprins de tulburare * 4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu. Cãci revarsã asupra mea blesteme * ºi mã persecutã cu furie. 5 Inima mea se zbate înlãuntrul meu * ºi groaza morþii a cãzut peste mine. 6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine * ºi m-a cuprins teroarea.
2
Ora medie
17
7
ªi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, * ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost? 8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã * ºi rãmân în pustiu. 9 Îl aºtept pe acela care sã mã salveze * dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei”. 10 Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile! * Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare. 11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri, † fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei, * 12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia. II Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat, * l-aº fi suportat; dacã cel care mã urãºte † s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, * poate m-aº fi ascuns de el. 14 Dar eºti tu, om asemenea mie, * prietenul meu ºi omul meu de încredere 15 cu care mã înþelegeam aºa de bine * ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu! 17 Iar eu strig cãtre Dumnezeu * ºi Domnul mã va mântui. 18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã eu gem ºi suspin * ºi el îmi aude glasul. 19 El rãscumpãrã sufletul meu în pace † de cei care vin asupra mea, * cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea. 20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umili, * el, care este dinainte de veacuri. Cãci nu este în ei îndreptare * ºi nu se tem de Dumnezeu. 21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilor sãi, * profaneazã legãmântul sãu. 22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, * dar în inima lui este luptã; vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, * dar ele sunt sãbii scoase din teacã. 13
18
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
23
Încredinþeazã Domnului grijile tale † ºi el te va hrãni, * nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine. 24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare * în prãpastia pierzãrii: oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni† nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor. * Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine. Ant. Iatã, eu sunt cu voi în toate zilele pânã la sfârºitul lumii. LECTURA SCURTÃ 1Tes 2,2b-4 Am aflat curaj în Dumnezeul nostru sã vã vestim evanghelia lui Dumnezeu, ducând o luptã aprigã. Cãci îndemnul nostru nu provine dintr-o rãtãcire, nici cu gând necinstit, nici cu înºelãciune, ci aºa cum am fost gãsiþi vrednici de Dumnezeu sã ni se încredinþeze evanghelia, aºa vorbim, nu ca sã le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre. V. Ei au pãzit învãþãturile Domnului. R. ªi poruncile lui. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai poruncit ca sfântul Barnaba, om plin de credinþã ºi de Duhul Sfânt, sã fie pus deoparte pentru a duce popoarelor pãgâne vestea mântuirii, fã, te rugãm, ca evanghelia lui Cristos, pe care el a predicat-o cu zel, sã fie vestitã ºi astãzi cu fidelitate, prin cuvânt ºi faptã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Vesperele
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Pe sfântul Barnaba nimic nu-l îndoaie, E stâncã izbitã-n zadar de ºuvoaie; El duce la capãt lucrarea cea bunã, De-aceea, în ceruri primeºte cununã. Renunþã la toate: averi ºi ogoare; Iubirea-i dã aripi, îl face sã zboare; Mergând peste tot unde Domnul îl cheamã, Vesteºte cuvântul vorbind fãrã teamã. Când soarta pe Paul în cale-i l-aruncã, Se prinde cu dânsul tovar㺠de muncã; Cu el împreunã strãbate pãmântul, Nimic nu-i în stare sã-i stingã avântul. Sã binevesteascã e setea ce-l soarbe, Sã poarte luminã privirilor oarbe; E setea pe care cãlãul i-o curmã, Cãci sângele-ºi varsã în cele din urmã. Dorinþa lui, Doamne, pe toþi ne consume; Sã fim pentru alþii apostoli în lume. Exemplul lui nobil urmându-l pe cale, În veci sã cântãm îndurãrile tale. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Voi aþi rãmas cu mine în încercãrile mele. Psalmul 115 (116 B) Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 10
19
20
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
12
Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 19 în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. Voi aþi rãmas cu mine în încercãrile mele. Ant. 2 Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeºte. Psalmul 125 (126) Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie, * ni se pãrea cã visãm. 2 Atunci gura ni s-a umplut de strigãte de bucurie * ºi limba de cântãri de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: * „Lucruri mari a fãcut Domnul pentru ei”. 3 Lucruri mari a fãcut Domnul pentru noi, * ºi suntem plini de bucurie. 4 Întoarce, Doamne, robii noºtri, * ca pâraiele în Negheb. 5 Cei care seamãnã cu lacrimi * vor secera cu bucurie. 6 Plecând, mergeau ºi plângeau, aruncând în pãmânt sãmânþa; * venind, se întorceau cu veselie, adunându-ºi snopii. Ant. Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeºte. 1
Vesperele
21
Ant. 3 De acum nu vã mai numesc slujitori, ci prieteni, cãci toate câte le-am auzit de la Tatãl meu vi le-am fãcut cunoscute. Cântarea Ef 1,3-10 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. 3
Ant. De acum nu vã mai numesc slujitori, ci prieteni, cãci toate câte le-am auzit de la Tatãl meu vi le-am fãcut cunoscute. LECTURA SCURTÃ Col 1,3-6a Mulþumim lui Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, rugându-ne neîncetat pentru voi de când am auzit de credinþa voastrã în Cristos Isus ºi de iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii, pentru speranþa
22
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
pãstratã în siguranþã pentru voi în ceruri, ºi despre care aþi auzit de mai înainte în cuvântul adevãrului evangheliei, care a ajuns pânã la voi ºi care aduce rod ºi se dezvoltã în toatã lumea. RESPONSORIUL SCURT V. Vestiþi printre neamuri * mãrirea Domnului. Vestiþi. R. La toate popoarele, faptele lui minunate, * mãrirea Domnului. Slavã Tatãlui. Vestiþi. Ant. la Magnificat: Toatã mulþimea a tãcut ºi îi ascultau pe Barnaba ºi pe Paul povestind câte semne ºi minuni fãcuse Dumnezeu între neamuri prin ei. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.
Vesperele
23
Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Nu voi m-aþi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi ºi v-am rânduit sã mergeþi ºi sã aduceþi roade ºi roadele voastre sã rãmânã. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Dumnezeu, Pãrintele luminilor, ne-a chemat la adevãrul credinþei prin evanghelia Fiului sãu. Sã-l rugãm pentru poporul sãu sfânt: Adu-þi aminte, Doamne, de Biserica ta! Pãrinte atotputernic care l-ai înviat din morþi pe Fiul tãu, pãstorul cel mare al turmei, – dã-ne harul sã fim martorii lui pânã la marginile pãmântului. Tu, care l-ai trimis pe Fiul tãu în lume ca sã aducã sãracilor vestea cea bunã, – fã ca evanghelia sã fie predicatã tuturor fãpturilor. Tu, care l-ai trimis pe Fiul tãu ca sã semene sãmânþa cuvântului, – dãruieºte-ne harul ca, semãnând cuvântul cu trudã, sã culegem roade cu bucurie. Tu, care l-ai trimis pe Fiul tãu ca sã împace lumea cu tine prin sângele sãu, – dã-ne tuturor harul sã colaborãm la reconciliere. Tu, care l-ai aºezat pe Fiul tãu la dreapta ta în ceruri, – primeºte-i pe rãposaþi în împãrãþia fericitã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai poruncit ca sfântul Barnaba, om plin de credinþã ºi de Duhul Sfânt, sã fie pus deoparte pentru a duce popoarelor pãgâne vestea mântuirii, fã, te rugãm, ca evanghelia lui Cristos, pe care el a predicat-o cu zel, sã fie vestitã ºi astãzi cu fidelitate, prin cuvânt
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
24
ºi faptã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare.
Completoriul
25
Psalmul 30 (31),2-6 Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46). 2 Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat. Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. † Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 † Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor.
26
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. 7
LECTURA SCURTÃ Ef 4,26-27 Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! Nu daþi ocazie diavolului! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!
11 iunie, sfântul Barnaba, apostol
28
Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.