14 august, sf. Maximilian Kolbe, preot martir

Page 1



14 august SFÂNTUL MAXIMILIAN MARIA KOLBE, PREOT MARTIR Comemorare S-a nãscut la 8 ianuarie 1894, în Polonia. A intrat de foarte tânãr în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali ºi, în anul 1918, a fost sfinþit preot la Roma. Arzând de iubire filialã faþã de Fecioara Nãscãtoare de Dumnezeu, a întemeiat o asociaþie numitã „Armata Neprihãnitei”, pe care a rãspândit-o atât în patria sa, cât ºi în afarã. Ca misionar în Japonia, s-a strãduit pentru propovãduirea credinþei creºtine sub patronajul ºi ocrotirea Neprihãnitei Fecioare. Întorcându-se în Polonia, ºi-a continuat apostolatul cu aceeaºi râvnã. Dupã începerea celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, a fost arestat ºi a ajuns în lagãrul de la Auschwitz, unde a avut mult de suferit. ªi-a încheiat activitatea oferindu-ºi viaþa ca ardere de tot pe altarul iubirii faþã de aproapele la 14 august 1941.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele martirilor, Domnul nostru. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii;


2

14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir

4

în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele martirilor, Domnul nostru. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Oficiul lecturilor

3

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL De lumea întreagã slãvit mucenice, Ferice de tine, de-a pururi ferice! Cãci dupã izbânda cea mare tu, iatã, Cununã în ceruri primeºti ca rãsplatã. Sentinþa nedreaptã ºi mâini criminale Te scot dintr-o lume de beznã ºi jale. Murind, tu-l învingi pe puternicul gâde; Primindu-te-n slavã, Cristos îþi surâde. Alãturi de îngeri stai tu, neînfrântul; Mai alb ca zãpada îþi este veºmântul. În cer peste tot strãlucirea-ºi rãsfrânge Veºmântu-þi spãlat chiar în propriul sânge. Cum glasul lui Abel striga din þãrânã, La fel glasul tãu azi înalþe-se pânã La Cel Preaînalt; de la el ne obþinã Belºug de-ndurare, iertare de vinã. De-al vieþii izvor, de Cristos, sã ne-apropii; Asuprã-ne haruri sã cadã cum stropii De apã cad vara din norii de ploaie, ªi udã pãmântul uscat, ºi-l înmoaie. ªi Tatãl, ºi Fiul, cu Duhu-mpreunã, Treimea, ea care þi-a dat o cununã Ce sfinþii nu pot îndeajuns s-o admire, Prin tine, martire, primeascã mãrire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Veþi fi urâþi de toþi din cauza numelui meu; însã cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela se va mântui. Psalmul 2


4

14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir

1

Pentru ce se frãmântã neamurile * ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte? 2 Regii pãmântului se rãscoalã † ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã * împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu: 3 „Sã rupem legãturile lor * ºi sã scãpãm de jugul lor!” 4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, * Domnul îi face de ruºine. 5 Apoi în mânia sa le vorbeºte * ºi în furia sa îi înspãimântã: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, * pe muntele meu cel sfânt!” 7 Voi vesti hotãrârea Domnului; † el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu, * eu astãzi te-am nãscut. 8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire * ºi marginile pãmântului în stãpânire! 9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier * ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!” 10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,* trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului! 11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, * bucuraþi-vã cu teamã! 12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale, * cãci mânia lui se aprinde degrabã. Fericiþi toþi aceia * care nãdãjduiesc în el. Ant. Veþi fi urâþi de toþi din cauza numelui meu; însã cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela se va mântui. Ant. 2 Nu pot fi asemãnate suferinþele timpului de faþã cu mãrirea viitoare, care va strãluci în noi. Psalmul 10 (11)


Oficiul lecturilor 1

5

În Domnul îmi gãsesc refugiul, † cum spuneþi sufletului meu: * „Fugi în munþi ca o pasãre”? 2 Cãci iatã, pãcãtoºii îºi încordeazã arcul, † pe coardã îºi potrivesc sãgeata, * ca sã tragã pe întuneric în cei drepþi cu inima. 3 Când se clatinã temeliile, * ce poate face cel drept? 4 Domnul locuieºte în templul sãu cel sfânt, * Domnul îºi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii lui privesc spre cel sãrman, * pleoapele lui îi cerceteazã pe fiii oamenilor. 5 Domnul cerceteazã pe cel drept ºi pe cel nelegiuit. * Duhul lui îl urãºte pe acela care iubeºte violenþa. 6 El va face sã plouã peste cei rãi cãrbuni aprinºi; * foc ºi pucioasã, ºi suflare de foc este partea lor de moºtenire. 7 Cãci Domnul este drept ºi iubeºte dreptatea; * cei drepþi vor vedea faþa lui. Ant. Nu pot fi asemãnate suferinþele timpului de faþã cu mãrirea viitoare, care va strãluci în noi. Ant. 3 Domnul i-a încercat ca pe aur în cuptor ºi i-a primit ca pe o ardere de tot. Psalmul 16 (17) Ascultã, Doamne, dreptatea mea, * ia aminte la strigarea mea; pleacã-þi urechea la rugãciunea mea, * de pe buze care nu au înºelãciune. 2 Judecata mea sã vinã de la tine, * ochii tãi sã vadã dreptatea. 3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcã-mã în foc, * dar nu vei gãsi în mine nedreptate. 4 Gura mea nu a pãcãtuit, fiind pãrtaºã la faptele oamenilor; * pentru cuvintele buzelor tale m-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele. 1


6

14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir

5

Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale, * ca sã nu se clatine picioarele mele. 6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi, * pleacã-þi urechea spre mine ºi ascultã cuvintele mele. 7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare, † tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmani * pe cei care se încred în tine. 8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilor; † adãposteºte-mã la umbra aripilor tale * 9 de faþa celor rãi care mã prigonesc. Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie, † 10 ei ºi-au închis inima, * gura lor vorbeºte cu aroganþã. 11 Acum vin asupra mea, mã înconjoarã, * ochii lor mã aþintesc ca sã mã doboare la pãmânt, 12 cu înfãþiºare ca de leu gata de pradã * ºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri. 13 Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i! * Cu sabia ta scapã sufletul meu de cel nelegiuit. 14 Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi, * de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta. Din rezervele tale tu umpli stomacul lor, * se vor sãtura fiii lor ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lor. 15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta, * când mã voi scula mã voi sãtura de chipul tãu. Ant. Domnul i-a încercat ca pe aur în cuptor ºi i-a primit ca pe o ardere de tot. V. Mã cuprinde teama ºi neliniºtea. R. Dar eu îmi gãsesc plãcerea în poruncile tale.

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul cãtre Corinteni 4,7–5,8


Oficiul lecturilor

7

În încercãri este arãtatã puterea lui Cristos Fraþilor, 4,7 noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi. 8 Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi; 9 persecutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi. 10 Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. 11 Cãci noi care trãim suntem mereu daþi la moarte pentru Isus, pentru ca ºi viaþa lui Isus sã se arate în trupul nostru muritor. 12 Aºa încât în noi lucreazã moartea, iar în voi, viaþa. 13 Dar având acelaºi duh al credinþei, dupã cum este scris: Am crezut, de aceea am vorbit, credem ºi noi ºi de aceea vorbim, 14 ºtiind cã cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia ºi pe noi împreunã cu Isus ºi ne va aºeza lângã el împreunã cu voi. 15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulþindu-se harul, sã sporeascã aducerea de mulþumire prin cât mai mulþi spre gloria lui Dumnezeu. 16 De aceea noi nu ne descurajãm, dimpotrivã, dacã omul nostru din afarã se trece, cel interior se înnoieºte din zi în zi, 17 cãci suferinþa noastrã scurtã ºi uºoarã ne pregãteºte un belºug nemãrginit al gloriei veºnice, 18 pentru cã noi nu cãutãm cele care se vãd, dar cele care nu se vãd, cãci cele care se vãd sunt trecãtoare, pe când cele care nu se vãd sunt veºnice. 5,1 ªtim cã dacã locuinþa pãmânteascã, cortul nostru, se desface, avem o locuinþã de la Dumnezeu, o locuinþã nefãcutã de mânã, veºnicã, în ceruri. 2 De aceea suspinãm în acest cort al nostru, dorind sã ne îmbrãcãm cu locuinþa noastrã cea din cer 3 numai dacã vom fi gãsiþi îmbrãcaþi, ºi nu goi. 4 De fapt, fiind în cortul acesta, suspinãm apãsaþi de greutate, pentru faptul cã nu am vrea sã ne dezbrãcãm, ci sã ne îmbrãcãm pentru ca ceea ce este muritor sã fie absorbit de viaþã. 5 Cel care ne-a fãcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-a dat arvuna Duhului. 6 Aºadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deºi ºtim cã atât timp cât locuim în trup, suntem departe


8

14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir

de Domnul, 7 cãci umblãm prin credinþã, nu prin vedere. 8 Deci suntem plini de încredere ºi ne place mai mult sã pãrãsim trupul ºi sã ne întoarcem acasã la Dumnezeu. RESPONSORIUL Mt 5,11.12a.10 R. Fericiþi sunteþi când vã vor insulta, vã vor persecuta ºi, minþind, vor spune împotriva voastrã tot rãul din cauza mea. Bucuraþi-vã ºi tresãltaþi de veselie, * cãci rãsplata voastrã mare este în ceruri. V. Fericiþi cei persecutaþi pentru dreptate, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor. * Cãci rãsplata voastrã. LECTURA A DOUA Din Scrisorile sfântului Maximilian Maria Kolbe (O. Joachim Roman Bar, OFMConv., ed., Wybór Pism, Warszawa 1973, 41-42; 226)

Zelul apostolic pentru mântuirea ºi sfinþirea sufletelor Frate preaiubit, sunt plin de bucurie datoritã zelului arzãtor care te face sã promovezi gloria lui Dumnezeu. În timpurile noastre, constatãm, nu fãrã tristeþe, propagarea indiferentismului. O boalã aproape epidemicã ce se rãspândeºte în diferite forme nu numai între credincioºi, în general, ci ºi între membrii institutelor cãlugãreºti. Dumnezeu este vrednic de glorie infinitã. Prima ºi principala noastrã preocupare trebuie sã fie aceea de a-i da laudã în mãsura puterilor noastre slabe, conºtienþi fiind cã nu-l putem preamãri atât cât meritã el. Gloria lui Dumnezeu strãluceºte, mai ales, în mântuirea sufletelor pe care Cristos le-a rãscumpãrat cu sângele sãu. Rezultã cã angajarea primarã a misiunii noastre apostolice va fi aceea de a realiza mântuirea ºi sfinþirea unui numãr cât mai mare de suflete. Iatã, în puþine cuvinte, mijloacele cele mai potrivite pentru a realiza gloria lui Dumnezeu în sfinþirea sufletelor. Dumnezeu, ºtiinþã ºi înþelepciune infinitã, care cunoaºte perfect ceea ce trebuie sã facem pentru a mãri gloria sa, îºi face cunos-


Oficiul lecturilor

9

cutã voinþa în mod normal prin reprezentanþii sãi pe pãmânt. Ascultarea, ºi numai ea, este cea care ne aratã cu certitudine voinþa divinã. Este adevãrat cã superiorul poate sã greºeascã, însã cel care ascultã nu greºeºte. Singura excepþie se verificã atunci când superiorul porunceºte ceva care în mod clar, chiar ºi în lucruri mici, este împotriva legii divine. În acest caz, el nu poate fi interpret al voinþei lui Dumnezeu. Dumnezeu este totul: numai el este infinit, preaînþelept, Domn preasfânt ºi preamilostiv, Creator ºi Tatã, început ºi sfârºit, înþelepciune, putere ºi iubire. Tot ceea ce existã în afarã de Dumnezeu are valoare în mãsura în care se referã la el, care este Creatorul tuturor lucrurilor, Rãscumpãrãtorul oamenilor, scop ultim al întregii creaþii. El ne aratã voinþa sa ºi ne atrage la sine prin reprezentanþii sãi pe pãmânt, voind sã se foloseascã de noi pentru a atrage la sine alte suflete ºi a le uni în dragoste perfectã. Frate, priveºte cu atenþie, pentru milostivirea lui Dumnezeu, cât de mare este demnitatea stãrii noastre. Prin ascultare, noi depãºim limitele micimii noastre ºi ne conformãm voinþei divine care ne cãlãuzeºte cu infinita sa înþelepciune ºi prudenþã sã acþionãm corect. Aderând la aceastã voinþã, cãreia nici o creaturã nu-i poate rezista, devenim mai puternici decât oricine. Aceasta este cãrarea înþelepciunii ºi a prudenþei, singura cale pe care putem sã-i dãm lui Dumnezeu cea mai mare glorie. Dacã ar exista o cale diferitã ºi mai potrivitã, cu siguranþã, Cristos ar fi fãcut-o cunoscutã prin cuvânt ºi exemplu. Lunga perioadã a vieþii ascunse de la Nazaret este sintetizatã de Scripturã cu aceste cuvinte: ªi era supus lor (Lc 2,51). Tot restul vieþii sale este pus sub semnul ascultãrii, arãtând frecvent cã Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pãmânt pentru a împlini voinþa Tatãlui. Aºadar, fraþilor, sã-l iubim cu toate puterile pe Tatãl ceresc plin de iubire faþã de noi; dovada dragostei noas-


10 14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir

tre perfecte sã fie ascultarea, care trebuie exercitatã mai ales atunci când ne cere sã sacrificãm voinþa noastrã. De fapt, nu cunoaºtem altã carte mai sublimã, decât pe Isus Cristos rãstignit, pentru a înainta în iubirea lui Dumnezeu. Toate acestea le vom obþine mai uºor prin mijlocirea Fecioarei Neprihãnite, pe care Dumnezeu, în bunãtatea sa, a fãcut-o împãrþitoare a milostivirii sale. Nu este nici o îndoialã cã voinþa Mariei este însãºi voinþa lui Dumnezeu. Consacrându-ne ei, devenim în mâinile sale instrumente ale milostivirii divine, aºa cum a fost ea în mâinile lui Dumnezeu. Aºadar, sã ne lãsãm cãlãuziþi de ea, sã ne lãsãm conduºi de mânã, liniºtiþi ºi siguri, sub cãlãuzirea ei. Maria se va gândi la toate pentru noi, va avea grijã de toate ºi, îndepãrtând orice neliniºte ºi greutate, va veni imediat în ajutorul necesitãþilor noastre trupeºti ºi spirituale. RESPONSORIUL

Ef 5,1-2; 6,6b

R. Fiþi imitatorii lui Dumnezeu, ca niºte copii iubiþi, ºi trãiþi în iubire, dupã cum ºi Cristos ne-a iubit pe noi ºi s-a oferit pentru noi * ca ofrandã lui Dumnezeu ºi jertfã de bunã mireasmã. V. Ca slujitori ai lui Cristos, sã împliniþi voinþa lui Dumnezeu din tot sufletul. * Ca ofrandã.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care pe sfântul preot martir Maximilian Maria, înflãcãrat de iubire faþã de Fecioara Neprihãnitã, l-ai umplut de râvnã pentru mântuirea sufletelor ºi de dragoste faþã de aproapele, dã-ne, te rugãm, prin mijlocirea lui, ca, slujindu-i pe oameni din toatã inima pentru slava ta, sã ne învrednicim a deveni asemenea Fiului tãu pânã ºi în moarte. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Laudele

11

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acesta-i martirul ce-n propriul sânge, Murind cu curaj, pe duºmani îi înfrânge. El luptã în viaþã ºi þinta e una: Cristos de la care primeºte cununa. Erou al credinþei, puternica-þi rugã Pãcatele grele în noi le distrugã, ªi fã ca voinþa la rãu sã reziste; Curaj ne inspirã în clipele triste. Eºti liber la moarte; nu-i moartea dezastru, Cãci sufletu-þi zboarã spre cerul albastru. Din lanþul pãcatelor noastre ne scoate, Ca liberi sã fim sufleteºte în toate. Durerile crunte spre cer þi-au fost punte; Mãrire Treimii ce þie pe frunte, Odatã ajuns întru slava supremã, Precum se cuvine, þi-a pus diademã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Buzele mele te vor lãuda, Doamne, cãci mai bunã este mila ta decât viaþa. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu


12 14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir

Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2

Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Buzele mele te vor lãuda, Doamne, cãci mai bunã este mila ta decât viaþa. Ant. 2 Martiri ai Domnului, binecuvântaþi-l pe Domnul în veac. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul!


Laudele 60

13

Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!


14 14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir

Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor ca ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru. Ant. 3 Pe cel care va învinge îl voi pune coloanã în templul meu, spune Domnul. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. 3 Pe cel care va învinge îl voi pune coloanã în templul meu, spune Domnul.


Laudele

15

LECTURA SCURTà 2Cor 1,3-5 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricãrei mângâieri, care ne mângâie în orice necaz al nostru ca sã putem ºi noi sã-i mângâiem pe cei care se aflã în orice necaz cu mângâierea cu care noi înºine suntem mângâiaþi de Dumnezeu. Cãci dupã cum prisosesc pãtimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisoseºte ºi mângâierea noastrã. RESPONSORIUL SCURT R. Tãria mea * ºi lauda mea este Domnul. Tãria mea. V. El este mântuirea mea * ºi lauda mea este Domnul. Slavã Tatãlui. Tãria mea. Ant. la Benedictus: Cristos va fi preamãrit în trupul meu fie prin viaþã, fie prin moarte, cãci, pentru mine, a trãi este Cristos ºi a muri este un câºtig. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.


16 14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir 76

Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cristos va fi preamãrit în trupul meu fie prin viaþã, fie prin moarte, cãci, pentru mine, a trãi este Cristos ºi a muri este un câºtig. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Fraþilor, împreunã cu martirii care ºi-au dat viaþa pentru cuvântul lui Dumnezeu, sã-l sãrbãtorim pe Mântuitorul nostru, martorul credincios al Tatãlui: Doamne, ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu prin sângele tãu! Prin martirii tãi, care au îmbrãþiºat de bunãvoie moartea ca mãrturie pentru credinþã, – dã-ne, Doamne, adevãrata libertate a spiritului. Prin martirii tãi, care ºi-au mãrturisit credinþa pânã la sânge, – dã-ne, Doamne, puritate ºi statornicie în credinþã. Prin martirii tãi, care au mers pe urmele tale purtând crucea, – dã-ne, Doamne, harul sã suportãm cu tãrie greutãþile vieþii. Prin martirii tãi, care ºi-au spãlat veºmintele în sângele Mielului, – dã-ne, Doamne, harul sã învingem toate ispitele trupului ºi ale lumii. Tatãl nostru.


Ora medie

17

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care pe sfântul preot martir Maximilian Maria, înflãcãrat de iubire faþã de Fecioara Neprihãnitã, l-ai umplut de râvnã pentru mântuirea sufletelor ºi de dragoste faþã de aproapele, dã-ne, te rugãm, prin mijlocirea lui, ca, slujindu-i pe oameni din toatã inima pentru slava ta, sã ne învrednicim a deveni asemenea Fiului tãu pânã ºi în moarte. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.


18 14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir

PSALMODIA Ant. Domnul l-a încununat cu coroana dreptãþii ºi i-a dãruit numele sfânt al slavei. Psalmul 118 (119),113-120 XV (Samech) 113

Urãsc oamenii cu douã feþe, * legea ta eu o iubesc. 114 Tu eºti locul meu de refugiu ºi scutul meu, * mi-am pus toatã speranþa în cuvântul tãu. 115 Îndepãrtaþi-vã de la mine, toþi cei rãi; * eu voi pãzi poruncile Dumnezeului meu. 116 Fii ajutorul meu, dupã fãgãduinþa ta, ca sã trãiesc, * ºi nãdejdea mea nu o dezamãgi. 117 Susþine-mã ºi voi fi mântuit, * ºi-mi voi gãsi neîncetat bucuria în orânduirile tale. 118 Tu îi dispreþuieºti pe toþi cei care se îndepãrteazã de la orânduirile tale, * pentru cã planurile lor sunt doar minciunã. 119 Ca cenuºa sunt înaintea ta toþi pãcãtoºii pãmântului: * de aceea am iubit învãþãturile tale. 120 Îmi tremurã carnea de frica ta * ºi mã tem de judecãþile tale. Psalmul 78 (79),1-5.8-11.13 Plângere asupra Ierusalimului Dacã ai fi cunoscut ºi tu... cele ce-þi sunt spre pace! (Lc 19,42). 1 Dumnezeule, popoarele pãgâne au nãvãlit în moºtenirea ta, † au pângãrit templul tãu cel sfânt * ºi au prefãcut Ierusalimul în ruine.


Ora medie 2

19

Trupurile neînsufleþite ale slujitorilor tãi † le-au dat ca hranã pãsãrilor cerului, * ºi carnea credincioºilor tãi au dat-o fiarelor pãmântului. 3 Le-au vãrsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului, * ºi n-a fost nimeni ca sã-i îngroape. 4 Am ajuns de ocara vecinilor noºtri, * de batjocura ºi râsul celor care ne înconjoarã. 5 Pânã când, Doamne, te vei mânia? † La nesfârºit? * Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? 8 Nu mai lua în seamã împotriva noastrã greºelile pãrinþilor noºtri, † ci sã ne întâmpine degrabã îndurarea ta, * cãci suntem cu totul lipsiþi de putere. 9 Ajutã-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, * pentru slava numelui tãu! Elibereazã-ne ºi iartã-ne pãcatele, * de dragul numelui tãu. 10 De ce sã spunã pãgânii: * „Unde este Dumnezeul lor?” Sã se cunoascã între popoare rãzbunarea înaintea ochilor noºtri, * pentru sângele vãrsat al slujitorilor tãi. 11 Sã ajungã pânã la tine gemetele celor prinºi în rãzboi; † scapã-i cu braþul tãu puternic * pe cei condamnaþi la moarte. 13 Iar noi, poporul tãu ºi turma pãºunii tale, te vom lãuda în veci † ºi vom vesti lauda ta * din generaþie în generaþie. Psalmul 79 (80) Viziteazã, Doamne, via ta Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20).


20 14 august, sfântul Maximilian Maria Kolbe, preot martir 2

Pãstor al lui Israel, ascultã, † tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, * tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta; 3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim, Beniamin ºi Manase * ºi vino sã ne mântuieºti. 4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, † cât va dura mânia ta, * fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu? 6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor * ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi. 7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri * ºi duºmanii noºtri râd de noi. 8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 9 Tu ai scos o vie din Egipt * ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti. 10 Ai pregãtit terenul pentru ea, * i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul. 11 S-au acoperit munþii de umbra ei * ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu. 12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare * ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu. 13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, * încât toþi trecãtorii o jefuiesc? 14 O pustieºte mistreþul din pãdure * ºi o pasc animalele sãlbatice. 15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! † Priveºte din cer ºi vezi, * viziteazã via aceasta. 16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta * ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi * sã piarã la ameninþarea feþei tale. 18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, * peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine.


Vesperele I

21

19

Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, † tu ne vei da viaþã * ºi vom invoca numele tãu. 20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! Ant. Domnul l-a încununat cu coroana dreptãþii ºi i-a dãruit numele sfânt al slavei. LECTURA SCURTÃ Iac 1,12 Fericit este omul care îndurã ispita, pentru cã, dupã ce va fi încercat, va primi coroana vieþii pe care a promis-o Domnul celor care îl iubesc. V. În Dumnezeu am nãdãjduit. R. Nu mã tem de ce-mi poate face mie omul. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care pe sfântul preot martir Maximilian Maria, înflãcãrat de iubire faþã de Fecioara Neprihãnitã, l-ai umplut de râvnã pentru mântuirea sufletelor ºi de dragoste faþã de aproapele, dã-ne, te rugãm, prin mijlocirea lui, ca, slujindu-i pe oameni din toatã inima pentru slava ta, sã ne învrednicim a deveni asemenea Fiului tãu pânã ºi în moarte. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


15 august, Adormirea Maicii Domnului

22

IMNUL Bucurie eºti, Marie, eºti un soare ce rãsare Dup-o noapte-ntunecatã ºi-ndelungã aºteptare. Tu îl naºti pe Creatorul; mâna ta îndurãtoare Cãtre fiii tãi întinde-o, tu, Fecioarã-ntre fecioare. Rupt fiind de cer pãmântul, nefiind vreo legãturã, Sã coboare pe o scarã însuºi Domnul se îndurã; Tu eºti scara, Maicã Sfântã, ºi Isus pe ea coboarã; Sã urcãm ºi noi la dânsul, ne ajutã, o, Fecioarã. Nu-i în stare-o veºnicie îndeajuns sã te admire Sfinþi ºi îngeri sus în ceruri, pe pãmânt întreaga fire. Chiar apostolii, profeþii, înaintea ta se-nchinã, Universul te cinsteºte ca stãpânã ºi reginã. Cânt de slavã-n veci Treimii pe pãmânt ºi-n cer rãsunã; Ea þi-a pus în mânã sceptrul, ea þi-a pus pe cap cununã, Nouã ni te-a dat ca mamã, ni te-a dat ca-mpãrãteasã, De aceea, îþi aducem cinstea noastrã cea aleasã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cristos s-a înãlþat mai presus de ceruri ºi a pregãtit lãcaº de nemurire Maicii sale preacurate, aleluia! Psalmul 112 (113) Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 1


Vesperele I

23

7

El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Cristos s-a înãlþat mai presus de ceruri ºi a pregãtit lãcaº de nemurire Maicii sale preacurate, aleluia! Ant. 2 Poarta raiului a fost închisã tuturor prin Eva, iar prin Fecioara Maria a fost deschisã, aleluia! Psalmul 147 (147 B) Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. 12

Ant. Poarta raiului a fost închisã tuturor prin Eva, iar prin Fecioara Maria a fost deschisã, aleluia! Ant. 3 Fecioara Maria a fost înãlþatã mai presus de ceruri; veniþi cu toþii sã-l preamãrim pe regele Cristos, cãci a lui este împãrãþia tuturor veacurilor!


24

15 august, Adormirea Maicii Domnului

Cântarea

Ef 1,3-10

3

Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Fecioara Maria a fost înãlþatã mai presus de ceruri; veniþi cu toþii sã-l preamãrim pe regele Cristos, cãci a lui este împãrãþia tuturor veacurilor! LECTURA SCURTÃ

Rom 8,30

Pe cei pe care Dumnezeu de mai înainte i-a hotãrât, i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a ºi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceºtia i-a ºi preamãrit.


Vesperele I

25

RESPONSORIUL SCURT R. Maria a fost ridicatã la ceruri, * se bucurã îngerii. Maria. V. Lãudând, îl binecuvânteazã pe Domnul; * se bucurã îngerii. Slavã Tatãlui. Maria.

Ant. la Magnificat: Iatã, de acum, toate popoarele mã vor numi fericitã, cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.


26

15 august, Adormirea Maicii Domnului

Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Iatã, de acum, toate popoarele mã vor numi fericitã, cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l preamãrim din toatã inima cu cântãri de laudã pe Dumnezeu, Tatãl atotputernicul, care a voit ca Maria, Mama Fiului sãu, sã fie cinstitã de toate neamurile ºi generaþiile, ºi sã-l rugãm cu umilinþã: Priveºte la cea plinã de har ºi ascultã-ne! Dumnezeule, care înfãptuieºti lucruri minunate, care pe preacurata Fecioarã Maria ai fãcut-o pãrtaºã cu trupul ºi cu sufletul de slava cereascã a lui Cristos, – cãlãuzeºte inimile fiilor tãi spre aceeaºi slavã! Dumnezeule, care ne-ai dat-o pe Maria ca mamã, dãruieºte, prin mijlocirea ei, vindecare celor bolnavi, mângâiere celor întristaþi, iertare pãcãtoºilor – ºi tuturor mântuire ºi pace! Dumnezeule, care ai fãcut-o pe Maria plinã de har, – dãruieºte tuturor belºugul harului tãu! Biserica ta sã fie un gând ºi o inimã în iubire, – iar credincioºii, într-un suflet, sã stãruie în rugãciune împreunã cu Maria, Mama lui Isus! Dumnezeule, care ai încoronat-o pe Maria ca Regina cerului, – primeºte-i pe cei rãposaþi sã se bucure în veci, împreunã cu toþi sfinþii, în împãrãþia ta! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, privind la smerenia fericitei Fecioare Maria, tu ai înãlþat-o la harul de a-l naºte dupã trup pe Fiul tãu unul-nãscut, iar astãzi ai încununat-o cu glorie neasemuitã; dã-ne ºi nouã, pentru rugãciunile ei, ca, mântuiþi prin taina rãscumpãrãrii tale, sã ne învrednicim a


Completoriul

27

fi pãrtaºi de slava cereascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.


28

15 august, Adormirea Maicii Domnului

Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2

Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu


Completoriul

29

Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMÍTTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta,


15 august, Adormirea Maicii Domnului

30 31

pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

31

Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.