17 noiembrie SFÂNTA ELISABETA A UNGARIEI Comemorare Fiicã a lui Andrei, regele Ungariei, s-a nãscut în anul 1207. De foarte tânãrã a fost datã în cãsãtorie lui Ludovic, landgraful Turingiei, ºi a avut trei copii. Mereu preocupatã de meditarea celor cereºti, dupã moartea timpurie a soþului ei, a îmbrãþiºat o viaþã de totalã sãrãcie ºi a înfiinþat un spital în care ea însãºi îi îngrijea pe bolnavi. A murit la Marburg, în anul 1231.
Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru în sãrbãtoarea sfintei Elisabeta a Ungariei. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.
2
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
6
Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru în sãrbãtoarea sfintei Elisabeta a Ungariei. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Aceastã cinstitã ºi sfântã femeie Menitã alãturi de îngeri sã steie,
Oficiul lecturilor
3
Din faptele bune fãcându-ºi comoarã, La cer fericitã, în liniºte, zboarã. I-a fost rugãciunea suprema plãcere În post ºi veghere; un suflet ce cere ªi bate la poarta-ndurãrii divine Cu lacrimi în ochi ºi pioase suspine. În toate-a voit lui Cristos doar sã-i placã, Sfidând vanitãþile lumii; ºi dacã La capãtul vieþii-a ajuns ne-ntinatã, A mers sã primeascã în ceruri rãsplatã. Pe tron de mãrire bãtut cu safire A fost aºezatã. A ei fericire, Pe drept dobânditã, prin faptele-i sfinte, Nu poate sã fie descrisã-n cuvinte. Stãpânul a toate primeascã-nchinare, Iar trecerea mare pe care o are A sa slujitoare ne-ajute la moarte; La ea întru slava din ceruri ne poarte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 ªi-a deschis gura cu înþelepciune, pe buzele ei sunt cuvinte de bunãtate. Psalmul 18 A (19 A) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 2
4
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
7
Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. ªi-a deschis gura cu înþelepciune, pe buzele ei sunt cuvinte de bunãtate. Ant. 2 Femeile sfinte care ºi-au pus speranþa în Dumnezeu îi vor cânta un imn de laudã. Psalmul 44 (45) I Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. 2
Ant. Femeile sfinte care ºi-au pus speranþa în Dumnezeu îi vor cânta un imn de laudã.
Oficiul lecturilor
5
Ant. 3 Vor intra în casa Domnului cu bucurie ºi veselie. II 11
Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri; * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare, * când îºi face intrarea, îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Vor intra în casa Domnului cu bucurie ºi veselie. V. Inima mea mediteazã mereu cuvântul tãu. R. Doamne, ajutorul meu ºi rãscumpãrãtorul meu.
LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul cãtre Corinteni 12,31–13,13 Superioritatea caritãþii Fraþilor, voi cãutaþi darurile cele mai bune. ªi eu vã voi arãta o cale ºi mai minunatã. 12,31
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
6 13,1
Dacã aº vorbi limbile oamenilor ºi ale îngerilor, dar nu aº avea iubire, aº deveni o aramã sunãtoare sau un chimval zãngãnitor. 2 ªi dacã aº avea darul profeþiei, ºi dacã aº cunoaºte toate misterele ºi toatã ºtiinþa, ºi dacã aº avea toatã credinþa aºa încât sã mut munþii, dacã n-aº avea iubire, n-aº fi nimic. 3 ªi dacã toatã averea mea aº da-o ca hranã sãracilor, ºi dacã mi-aº da trupul ca sã fie ars, dar n-aº avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic. 4 Iubirea este îndelung rãbdãtoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasã, iubirea nu se laudã, nu se mândreºte. 5 Ea nu se poartã necuviincios, nu cautã ale sale, nu se mânie, nu þine cont de rãul primit. 6 Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr. 7 Toate le suportã, toate le crede, toate le sperã, toate le îndurã. 8 Iubirea nu înceteazã niciodatã. Profeþiile vor dispãrea, limbile vor înceta. ªtiinþa se va sfârºi. 9 Cãci noi cunoaºtem în parte ºi profeþim în parte, 10 însã când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ce este în parte va dispãrea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lãsat de cele copilãreºti. 12 Cãci acum vedem ca în oglindã, neclar, dar atunci vom vedea faþã în faþã. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaºte pe deplin, aºa cum am fost ºi eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa ºi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea. 1In 4,16.7 RESPONSORIUL R. Noi am cunoscut ºi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faþã de noi. * Cine rãmâne în iubire, rãmâne în Dumnezeu iar Dumnezeu rãmâne în el. V. Sã ne iubim unii pe alþii pentru cã iubirea este de la Dumnezeu. * Cine rãmâne. LECTURA A DOUA Din Scrisoarea lui Conrad de Marburg, directorul spiritual al sfintei Elisabeta
Oficiul lecturilor
7
(Ad pontificem anno 1232: A. Wyss, Hessisches Urkundenbuch I, Leipzig 1879, 31-35)
Elisabeta l-a cunoscut ºi l-a iubit pe Cristos în cei sãraci Elisabeta a început devreme sã se remarce în virtutea ºi sfinþenia vieþii. Ea îi mângâiase întotdeauna pe cei sãraci, însã de când a promovat construirea unui spital lângã castelul sãu ºi a adunat în el bolnavi de toate felurile, de atunci s-a dedicat în întregime îngrijirii celor nevoiaºi. Împãrþea cu generozitate darurile beneficiului sãu nu numai celor care cereau în spitalul sãu, ci ºi în toate teritoriile care depindeau de soþul ei. A ajuns pânã acolo încât sã împartã proviziile celor patru principate ale soþului sãu ºi sã vândã obiecte de valoare ºi haine preþioase, pentru a împãrþi preþul la cei sãraci. Cãpãtase obiºnuinþa de a-i vizita personal pe toþi bolnavii sãi de douã ori pe zi, dimineaþa ºi seara. S-a îngrijit personal de cei mai respingãtori. Pe unii i-a hrãnit, altora le-a procurat un pat, pe alþii i-a dus pe umerii sãi, sacrificându-se în toate activitãþile de bine, fãrã sã vinã totuºi în contrast cu soþul sãu. Dupã moartea lui, tinzând la cea mai înaltã perfecþiune, mi-a cerut cu multe lacrimi sã-i permit sã cerºeascã din poartã în poartã. Într-o zi de Vinerea Sfântã, atunci când altarele sunt dezgolite, punându-ºi mâinile pe altarul unei capele din castelul sãu, unde îi primise pe fraþii minori, în prezenþa câtorva persoane mai intime, a renunþat la propria voinþã, la toate deºertãciunile lumii ºi la tot ceea ce a sfãtuit Mântuitorul, în Evanghelie, sã fie pãrãsit. Dupã ce a fãcut aceasta, temându-se cã poate sã fie atrasã de zgomotul lumii ºi de gloria lumeascã, dacã rãmânea în locurile în care a trãit împreunã cu soþul ºi în care era atât de iubitã ºi stimatã, a voit sã mã urmeze la Marburg, deºi eu nu voiam acest lucru. Aici a construit un spital în care i-a adunat pe bolnavi ºi pe neputincioºi ºi i-a slujit la masa sa pe cei mai sãraci ºi pe cei mai nenorociþi. Afirm înaintea lui Dumnezeu cã rar am vãzut o femeie aºa de contemplativã ca Elisabeta, care era totuºi dedicatã
8
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
multor activitãþi. Unii cãlugãri ºi cãlugãriþe au constatat destul de des cã, atunci când ea ieºea din rugãciunea sa privatã, chipul ei iradia de o strãlucire minunatã ºi cã din ochii sãi ieºeau lumini ca niºte raze de soare. Înainte de moarte, i-am ascultat spovada ºi am întrebat-o ce trebuia sã fac cu averile sale, cu lucrurile sale. Mi-a rãspuns cã tot ceea ce pãrea proprietatea sa era în întregime a sãracilor ºi m-a rugat sã le împart lor toate lucrurile, în afarã de tunica fãrã nici o valoare pe care o avea pe ea ºi cu care a voit sã fie înmormântatã. Dupã ce a fãcut acestea, a primit trupul Domnului. Apoi, pânã seara, îºi amintea adesea de toate lucrurile frumoase pe care le-a ascultat la predicã. În sfârºit, i-a recomandat lui Dumnezeu, cu evlavie foarte mare, pe toþi cei care stãteau în jurul ei ºi a murit ca ºi cum ar fi adormit în mod liniºtit. RESPONSORIUL Idt 15,11 (Vg); Fap 10,4 R. Ai acþionat cu tãrie ºi s-a întãrit inima ta printr-o iubire castã: * De aceea, vei fi binecuvântatã în veci. V. Rugãciunile ºi pomenile tale s-au urcat spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. * De aceea. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfintei Elisabeta a Ungariei harul de a-l recunoaºte ºi a-l cinsti pe Cristos în cei sãraci, dã-ne harul, te rugãm, prin mijlocirea ei, sã-i slujim cu iubire neobositã pe cei aflaþi în suferinþe ºi lipsuri. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.
Laudele
9
Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL S-o cinstim întru cântare pe femeia sfântã care S-a vãdit a fi în viaþã curajoasã-n luptã, tare, Dupã cum a fost femeia lãudatã de Scripturã, Care toate le învinge, care toate le îndurã. Din credinþã neclintitã, din speranþã neînfrântã, Din iubire-nflãcãratã a sorbit aceastã sfântã, Energie ºi putere ca sã poatã sã-ºi închine Viaþa-ntreagã spre a face tuturora numai bine. Ale noastre inimi, Doamne,-s încãrcate, apãsate, Fãrã preget torturate de noianul de pãcate; Slujitoarea ta cu viaþa ei de fapte bune plinã Uºureze-ne de vinã ºi iertare ne obþinã. Tatãl veºnic sã primeascã totdeauna preamãrire, Sã primeascã cinste Fiul cel cu Tatãl de o fire, Duhul Sfânt care-i cãldurã ºi luminã orbitoare, De asemeni sã primeascã slavã, cinste ºi onoare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mã ataºez de tine cu tot sufletul ºi dreapta ta mã ocroteºte. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu.
10
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
2
Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Mã ataºez de tine cu tot sufletul ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. 2 Mâna Domnului te-a întãrit ºi vei fi binecuvântatã în veci. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57
Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul!
Laudele 62
11
Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 63
12
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.
Ant. Mâna Domnului te-a întãrit ºi vei fi binecuvântatã în veci. Ant. 3 Mã voi bucura ºi mã voi veseli de îndurarea ta, Doamne. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Mã voi bucura ºi mã voi veseli de îndurarea ta, Doamne.
Laudele
13
LECTURA SCURTà Rom 12,1-2 Vã îndemn deci, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vã conformaþi lumii acesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit. RESPONSORIUL SCURT R. Dumnezeu îºi pleacã privirea spre ea, * îi stã alãturi ºi ea nu se clatinã. Dumnezeu. V. Dumnezeu îi este scãpare ºi tãrie, ajutor sigur în necazuri, * îi stã alãturi ºi ea nu se clatinã. Slavã Tatãlui. Dumnezeu. Ant. la Benedictus: Din aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii mei: dacã veþi avea dragoste unii faþã de alþii. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã,
14
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
75
în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Din aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii mei: dacã veþi avea dragoste unii faþã de alþii. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor, sã-l preamãrim pe Mântuitorul nostru împreunã cu toate femeile sfinte ºi sã-l invocãm zicând: Vino, Doamne Isuse! Doamne Isuse, care i-ai iertat multe femeii pãcãtoase pentru cã a iubit mult, – iartã-ne, pentru cã mult am pãcãtuit. Doamne Isuse, care în drumurile tale erai slujit de femeile sfinte, – dã-ne harul sã mergem pe urmele tale. Doamne Isuse, care ai fost ascultat de Maria ºi slujit de Marta ca un învãþãtor, – dãruieºte-ne harul sã-þi slujim în credinþã ºi iubire. Doamne Isuse, care i-ai numit frate, sorã ºi mamã pe toþi cei care fac voinþa ta, – dã-ne harul sã-þi fim mereu plãcuþi în cuvinte ºi fapte. Tatãl nostru.
Ora medie
15
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfintei Elisabeta a Ungariei harul de a-l recunoaºte ºi a-l cinsti pe Cristos în cei sãraci, dã-ne harul, te rugãm, prin mijlocirea ei, sã-i slujim cu iubire neobositã pe cei aflaþi în suferinþe ºi lipsuri. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.
16
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
PSALMODIA Ant. Inima mea ºi trupul meu vor tresãlta de bucurie în Dumnezeul cel viu. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1
Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice.
Ora medie
17
6
Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Inima mea ºi trupul meu vor tresãlta de bucurie în Dumnezeul cel viu. LECTURA SCURTÃ 1Cor 9,26-27a Eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac sclav. V. L-am gãsit pe cel pe care-l iubeºte inima mea. R. Îl þin strâns ºi nu-l mai las sã plece.
18
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfintei Elisabeta a Ungariei harul de a-l recunoaºte ºi a-l cinsti pe Cristos în cei sãraci, dã-ne harul, te rugãm, prin mijlocirea ei, sã-i slujim cu iubire neobositã pe cei aflaþi în suferinþe ºi lipsuri. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Suflet nobil, suflet mare, e femeia sfântã care Azi primeºte cinstea noastrã ºi prinosul de cântare. Toatã lumea-i recunoaºte titlul mândru de nobleþe, Rod al luptei ce-a condus-o spre izbânzile mãreþe. I-a sãpat iubirea sfântã chiar în inimã o ranã ªi a stins în ea plãcerea ºi ambiþia umanã. Renunþând la tot ce este ros de molii ºi de vreme, A pãºit pe drumul vieþii ºi al gloriei supreme. Trupul sãu prin posturi multe a ºtiut sã ºi-l domine, Rugãciunea i-a fost hrana întru lacrimi ºi suspine. Paradisul i-a fost visul; l-a purtat mai înainte De-a lãsa aceastã viaþã, ferm în inimã ºi minte. O, Cristoase, cel puternic de la tine forþã scoate. Sfinþii sunt a ta lucrare, minunat eºti tu în toate. Marea sfântã ne fereascã de Vrãjmaºul nostru ce ne Ameninþã sã ne prindã în capcanele-i viclene.
Vesperele
19
Îþi aducem preamãrire, iar smerita-þi slujitoare Ochii blânzi dintru splendoare cãtre noi sã ºi-i coboare. Pentru ruga ei fierbinte, pentru viaþa ei curatã Noi sperãm s-avem în ceruri mângâiere ºi rãsplatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Slujitoarea ta, Doamne, s-a bucurat de mântuirea ta. Psalmul 121 (122) M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Slujitoarea ta, Doamne, s-a bucurat de mântuirea ta. 1
Ant. 2 Ca temeliile veºnice pe stâncã sunt poruncile lui Dumnezeu în inima femeii sfinte. Psalmul 126 (127)
20
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
1
Dacã Domnul n-ar zidi casa, * în zadar ar trudi cei care o zidesc. Dacã Domnul n-ar pãzi cetatea, * în zadar ar veghea cel care o pãzeºte. 2 În zadar vã sculaþi dis-de-dimineaþã ºi vã culcaþi târziu, † mâncându-vã pâinea în obosealã, * pe când Domnul o dã preaiubiþilor sãi în timpul somnului. 3 Iatã, moºtenire de la Domnul sunt fiii, * rodul sânului este rãsplatã de la el. 4 Ca sãgeþile în mâna celui viteaz, * aºa sunt fiii tinereþilor. 5 Fericit bãrbatul care-ºi umple tolba cu ei; * nu se va face de ruºine când va vorbi cu duºmanii sãi la poartã. Ant. Ca temeliile veºnice pe stâncã sunt poruncile lui Dumnezeu în inima femeii sfinte. Ant. 3 Mâna Domnului a întãrit-o ºi de aceea va fi binecuvântatã în veci. Cântarea Ef 1,3-10 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; 3
Vesperele
21
prin bogãþia harului sãu † care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Mâna Domnului a întãrit-o ºi de aceea va fi binecuvântatã în veci. 8
Rom 8,28-30 LECTURA SCURTÃ ªtim cã el le îndreaptã toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor care sunt chemaþi dupã planul lui. Cãci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie asemenea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fie primul nãscut între mulþi fraþi; pe cei pe care de mai înainte i-a hotãrât, i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a ºi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceºtia i-a ºi preamãrit. RESPONSORIUL SCURT R. Dumnezeu a ales-o * ºi a iubit-o mai mult decât pe toate fãpturile. Dumnezeu. V. În cortul sãu a adus-o sã locuiascã * ºi a iubit-o mai mult decât pe toate fãpturile. Slavã Tatãlui. Dumnezeu. Ant. la Magnificat: A tresãltat sufletul meu în Domnul ºi inima îmi creºte de bucuria mântuirii mele. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu,
22
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
48
cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54
L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. A tresãltat sufletul meu în Domnul ºi inima îmi creºte de bucuria mântuirii mele. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne rugãm Domnului, pentru Bisericã, prin mijlocirea sfintelor femei: Adu-þi aminte, Doamne, de Biserica ta! Pentru sfintele martire, care au biruit moartea trupului prin tãria cugetului, – dã Bisericii tale tãrie în încercãri. Pentru sfintele femei care au înaintat în har în viaþa de cãsãtorie, – dã Bisericii tale rodnicie apostolicã. Pentru sfintele vãduve, care ºi-au alinat ºi ºi-au sfinþit singurãtatea prin rugãciune ºi fapte bune,
Completoriul
23
– dã Bisericii harul sã arate lumii sacramentul iubirii tale. Pentru mamele sfinte, care ºi-au crescut copiii pentru împãrãþia cerului ºi pentru comunitatea umanã, – dã Bisericii tale harul sã-i nascã pe toþi oamenii la viaþã ºi la mântuire. Pentru toate femeile sfinte care s-au învrednicit sã contemple lumina feþei tale, – dãruieºte fraþilor noºtri rãposaþi harul sã intre ºi ei în bucuria veºnicã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dat sfintei Elisabeta a Ungariei harul de a-l recunoaºte ºi a-l cinsti pe Cristos în cei sãraci, dã-ne harul, te rugãm, prin mijlocirea ei, sã-i slujim cu iubire neobositã pe cei aflaþi în suferinþe ºi lipsuri. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.
24
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4). 1 Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare.
Completoriul
25
8
Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului. 14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,9-10 Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el.
26
17 noiembrie, sfânta Elisabeta a Ungariei, cãlugãriþã
RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. 29
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte, Doamne, trupurilor noastre odihnã spre întãrire, iar ceea ce am semãnat astãzi prin munca noastrã, fã sã aducã rod de viaþã veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.