19 decembrie(samIV) by arcb.ro

19 DECEMBRIE Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul este acum aproape, veniþi cu toþi sã ne închinãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

19 decembrie

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul este acum aproape, veniþi cu toþi sã ne închinãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când din cereºtile splendori, Isuse, Doamne, te cobori În al Mariei fraged sân, Uimiþi chiar îngerii rãmân. Nu din sãmânþã de bãrbat Fecioara-Mamã rod a dat; Maria, veºnicul Cuvânt L-a zãmislit prin Duhul Sfânt. Ea-l poartã-n trupul ei plãpând, Fecioarã pururi rãmânând, Pe Dumnezeu, pe Creator, Izvorul vieþii tuturor.

Oficiul lecturilor

Om-Dumnezeu, tu falnic crai, Din templul virginal rãsai; Rãsai din tainicul iatac La cei ce-n întuneric zac. Egal cu Tatãl veºnic eºti; Rugãmu-te sã ne-ntãreºti. Suntem atât de slabi ºi goi; Puterea ta sãdeºte-o-n noi. La Betleem apare-o stea, Lucind în noaptea noastrã grea. Din cale norii grei dispar Când steaua ta ne este far. Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe Tatãl, veºnic Creator, Pe Fiul ºi iubirea lor S-o adorãm în Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor. Psalmul 106 (107) Aduceri de mulþumire pentru eliberare Dumnezeu le-a trimis fiilor lui Israel cuvântul sãu, care aduce vestea cea bunã a pãcii prin Isus Cristos (Fap 10,36). I 1 Preamãriþi-l pe Domnul pentru cã este bun, * veºnicã este îndurarea lui! 2 Aºa sã spunã cei rãscumpãraþi de Domnul, * cei pe care i-a eliberat din mâna duºmanului, 3 pe care i-a adunat din toate þãrile: † de la rãsãrit ºi de la apus, * de la miazãnoapte ºi de la miazãzi; 4 pribegeau prin pustiu, strãbãteau cãi neumblate * ºi nu gãseau drumul spre vreo cetate în care sã poatã locui;

4 5

19 decembrie

sufereau de foame ºi de sete; * viaþa se stingea în ei. 6 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 7 i-a cãlãuzit pe drumul cel drept, * ca sã ajungã într-o cetate în care sã poatã locui. 8 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 9 Cãci el a potolit setea sufletului însetat * ºi a umplut de bunãtãþi sufletul flãmând. 10 Ei locuiau în întuneric ºi în umbra morþii, * robi ai sãrãciei ºi încãtuºaþi în lanþuri, 11 cãci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu * ºi au dispreþuit planul Celui Preaînalt. 12 El le-a zdrobit inima în necazuri, * cãdeau ºi nimeni nu le venea în ajutor. 13 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 14 i-a scos din întuneric ºi din umbra morþii * ºi lanþurile lor le-a rupt. 15 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 16 Cãci a sfãrâmat porþile de aramã * ºi a frânt zãvoarele de fier. Ant. Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor. Ant. 2 Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui. II 17 ªi-au pierdut minþile pe calea fãrãdelegii * ºi din cauza nelegiuirilor lor au ajuns nenorociþi, 18 sufletul lor era dezgustat de orice hranã * ºi au ajuns pânã la porþile morþii. 19 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor.

Oficiul lecturilor

A trimis cuvântul sãu ºi i-a vindecat, * i-a scãpat de la nimicire. 21 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 22 Sã-i aducã jertfe de mulþumire * ºi sã vesteascã faptele lui în cântece de bucurie! 23 Cei care plecau pe mare în corãbii * ºi fãceau negoþ pe apele cele mari, 24 ei au vãzut lucrãrile Domnului * ºi minunile lui în adâncuri. 25 El a poruncit ºi s-a pornit furtuna * care a ridicat valurile mãrii: 26 se suiau spre ceruri, † se prãbuºeau în adâncuri; * sufletul lor se topea de groazã. 27 Se clãtinau ºi se împleticeau ca un om beat * ºi toatã priceperea lor pierise. 28 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 29 a domolit furtuna * ºi valurile s-au potolit. 30 Ei s-au bucurat cã valurile s-au liniºtit * ºi el i-a condus la portul dorit. 31 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 32 Sã-l preamãreascã în adunarea poporului * ºi sã-l laude în sfatul bãtrânilor. Ant. Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui. Ant. 3 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului. 33

III El a schimbat râurile în loc uscat * ºi izvoarele de apã în pãmânt arid,

19 decembrie

pãmântul roditor, în sãrãturã, * din cauza rãutãþii locuitorilor lui. 35 Dar a preschimbat pustiul în întindere de apã * ºi pãmântul uscat în izvoare de apã 36 ºi i-a fãcut sã se aºeze acolo pe cei înfometaþi, * iar ei au construit o cetate unde sã locuiascã. 37 Au semãnat ogoare ºi au sãdit vii * ºi ele au adus roade îmbelºugate. 38 I-a binecuvântat ºi ei s-au înmulþit * ºi nu a lãsat sã se reducã numãrul animalelor lor. 39 Apoi a scãzut numãrul lor ºi au fost abãtuþi * din cauza oprimãrii, a relelor ºi a suferinþelor. 40 A revãrsat dispreþul asupra conducãtorilor, * i-a fãcut sã rãtãceascã printr-un pustiu fãrã drumuri. 41 Dar l-a ridicat pe cel sãrman din necaz * ºi a fãcut familiile numeroase ca turmele. 42 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura * ºi orice nelegiuit îºi va închide gura. 43 Cine-i înþelept sã ia aminte la acestea * ºi va înþelege bunãtatea Domnului. Ant. Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului. V. Aratã-ne, Doamne, milostivirea ta. R. ªi dã-ne mântuirea ta. LECTURA ÎNTÂI Din Cartea profetului Isaia

47,1.3b-15

Plângerea asupra Babilonului Coboarã ºi ºezi în þãrânã, fecioarã, fiica Babilonului; stai pe pãmânt fãrã tron, fiicã a caldeilor; cãci nu te vor mai numi gingaºã ºi plãcutã. 3b Mã voi rãzbuna ºi nu voi ierta pe nimeni, 4 spune Rãscumpãrãtorul nostru, al cãrui nume este Domnul oºtirilor, Sfântul lui Israel. 5 Stai în tãcere ºi intrã în întuneric, fiicã a caldeilor! cãci nu te vei mai numi stãpâna regatelor. 1

Oficiul lecturilor 6

Am fost mâniat pe poporul meu, am lãsat sã fie profanatã moºtenirea mea ºi i-am lãsat în mâinile tale, dar tu n-ai avut milã de ei; chiar ºi asupra bãtrânilor ai fãcut sã apese jugul tãu greu. 7 Tu ziceai: „În veci voi fi stãpânã!” ºi niciodatã nu te-ai gândit ºi nu þi-ai adus aminte de cele de pe urmã ale tale. 8 Ascultã însã acum, tu, cea dedatã plãcerilor, care stai fãrã grijã ºi zici în inima ta: „Eu, ºi nici una în afarã de mine, nu voi fi vãduvã, ºi nu voi ºti niciodatã ce înseamnã sã fii fãrã copii!” 9 ªi totuºi, aceste douã lucruri þi se vor întâmpla deodatã, în aceeaºi zi: ºi pierderea copiilor, ºi vãduvia; vor cãdea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrãjitoriilor tale ºi a multelor tale descântece. 10 Cãci te încredeai în rãutatea ta ºi ziceai: „Nu este cine sã mã vadã!” Înþelepciunea ºi ºtiinþa ta te-au amãgit ºi ziceai în inima ta: „Eu ºi nimeni în afarã de mine”. 11 De aceea nenorocirea va veni peste tine ºi tu nu vei ºti sã o întâlneºti; o calamitate va cãdea peste tine ºi tu nu vei putea sã o ocoleºti; deodatã va veni peste tine mizeria, fãrã sã-þi dai seama. 12 Vino deci cu descântecele tale ºi cu mulþimea vrãjitoriilor tale, cãrora þi-ai dedicat munca din tinereþe; poate cã vei reuºi sã tragi vreun folos din ele, poate cã vei reuºi sã înspãimânþi pe cineva. 13 Ai obosit de mulþimea sfetnicilor tãi: sã se scoale deci ºi sã te scape cei care mãsoarã cerul ºi contemplã stelele, care vestesc, dupã lunã nouã, cele care þi se vor întâmpla! 14 Iatã-i, au ajuns ca miriºtea: focul îi va arde; ºi nu vor putea sã se elibereze de flãcãri. Nu vor fi nici cãrbuni

19 decembrie

la care se încãlzeºte cineva, nici foc în jurul cãruia se stã. 15 Aºa va fi soarta vrãjitorilor de care te-ai preocupat din tinereþea ta; se vor risipi fiecare pe calea lui ºi nu va fi nimeni care sã te salveze. RESPONSORIUL Is 49,13; 47,4 R. Tresãltaþi, ceruri, de bucurie ºi tu, pãmântule, bucurã-te; munþilor, strigaþi de veselie, * pentru cã Domnul se va îndura de sãracii sãi. V. Numele Rãscumpãrãtorului nostru este Domnul oºtirilor, Sfântul lui Israel, * pentru cã. LECTURA A DOUA Din tratatul Împotriva ereziilor de sfântul Irineu, episcop (Cartea 3, 20, 2-3: SCh 34, 342-344)

Economia întrupãrii mântuitoare Dumnezeu este gloria omului; omul însã este cel care primeºte lucrarea lui Dumnezeu, toatã înþelepciunea ºi puterea sa. Aºa cum un medic dã dovadã de capacitãþile sale în faþa bolnavilor, la fel, Dumnezeu se manifestã în faþa oamenilor. De aceea, Paul spune: Dumnezeu i-a închis pe toþi în neascultare ca sã se îndure de toþi (Rom 11,32); ºi a spus aceasta despre om, despre acel om care nu ascultase de Dumnezeu ºi cãzuse din nemurire, dar, dupã aceea, prin Fiul lui Dumnezeu, a primit milostivirea care i-a permis sã dobândeascã, prin Fiul, înfierea. Cãci acela care, fãrã orgoliu sau pretenþii, deþine gloria care-i revine din cele ce au fost create ºi de la cel care l-a creat, adicã de la Dumnezeu, Stãpânul tuturor lucrurilor, cel care le face sã existe, acela care rãmâne în iubirea lui, în atitudine de ascultare ºi mulþumire, va primi de la Dumnezeu o glorie ºi mai mare ºi va deveni tot mai mult asemenea cu cel care a murit pentru el. Cãci Fiul lui Dumnezeu a coborât într-un trup asemãnãtor pãcatului (Rom 8,3), mai întâi, ca sã con-

Laudele

damne pãcatul ºi, dupã ce l-a condamnat, sã-l arunce afarã din trup, apoi, ca sã-l provoace pe om sã-i devinã asemenea, dându-i misiunea de a fi imitatorul lui Dumnezeu, orânduindu-l, sub ascultarea Tatãlui, ca sã-l vadã pe Dumnezeu ºi sã devinã capabil de Tatãl. Cuvântul lui Dumnezeu, care locuieºte în om, s-a fãcut Fiul Omului ca sã-l obiºnuiascã pe om sã-l primeascã pe Dumnezeu ºi ca sã-l obiºnuiascã pe Dumnezeu sã locuiascã în om, dupã cum i-a plãcut Tatãlui. De aceea, Domnul însuºi ni l-a dat ca semn al mântuirii noastre, pe el care, nãscut din Fecioarã, este Emanuel, deoarece era Domnul însuºi cel care îi mântuia pe oameni, pentru cã ei nu puteau sã se mântuiascã cu propriile lor forþe. De aceea ºi Paul, vorbind despre slãbiciunea omului, spune: ªtiu cã în mine, în trupul meu, nu locuieºte nimic bun (Rom 7,18), voind sã spunã cu aceasta cã binele mântuirii noastre nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu. ªi iarãºi spune: Om nefericit ce sunt! Cine mã va elibera de acest trup al morþii? (Rom 7,24). Apoi, ne prezintã eliberatorul: Harul Domnului nostru Isus Cristos (Rom 7,25). Acelaºi lucru îl spune ºi Isaia: Întãriþi-vã, voi, mâini slabe; prindeþi puteri, voi, genunchi care tremuraþi. Spuneþi celor slabi de inimã: „Întãriþi-vã ºi nu vã temeþi. Iatã Dumnezeul nostru! Va veni rãzbunarea lui ºi va rãsplãti pe fiecare. Dumnezeu însuºi va veni ºi ne va mântui” (Is 35,3-4). ªi aceasta pentru cã noi nu ne putem mântui de la noi înºine, ci cu ajutorul lui Dumnezeu. RESPONSORIUL

Cf. Ier 31,10; 4,5

R. Ascultaþi, popoare, cuvântul Domnului ºi vestiþi-l pânã la marginile pãmântului * ºi spuneþi insulelor din depãrtare: va veni Mântuitorul nostru. V. Vestiþi ºi faceþi cunoscut; vorbiþi ºi strigaþi cu voce tare * ºi spuneþi insulelor din depãrtare: va veni Mântuitorul nostru.

19 decembrie

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin naºterea Fiului tãu din Fecioara Maria ai binevoit sã dezvãlui lumii strãlucirea slavei tale; învredniceºte-ne, te rugãm, sã celebrãm marele mister al întrupãrii cu credinþã neºtirbitã ºi cu evlavie adevãratã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Ne spun profeþii, rând pe rând, Cã Domnul vine în curând, Cã, dupã plânset ºi suspin, Îndatã timpuri bune vin. Dispare noaptea, aºadar, ªi zorii zilei noi apar; Când norii-l plouã pe Cel Drept, Se sting tristeþile în piept. Când ai venit, Isuse, -ntâi ªi-ai vrut în lume sã rãmâi, Nu ai venit sã pedepseºti, Ci sã alini, sã mântuieºti. Dar vei veni cu sfinþii tãi Din nou, sã-i judeci pe cei rãi

Laudele

ªi-n focul veºnic sã-i arunci, La chinuri grele ºi la munci. ªi, totodatã, celor buni Vei aºeza pe frunþi cununi. La judecata de apoi Isuse, -ndurã-te de noi. Cãci noi dorim, dorim nespus Sã te privim în ceruri sus. Vederea chipului tãu sfânt Sã se prefacã-n veºnic cânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul vine din Liban ºi strãlucirea lui e ca lumina. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Qof) Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. Ant. Domnul vine din Liban ºi strãlucirea lui e ca lumina. 145

19 decembrie

Ant. 2 Coborâþi, cerurilor, roua de sus ºi norii sã-l reverse în ploaie pe Cel Drept; sã se deschidã pãmântul ºi sã-l odrãsleascã pe Mântuitorul. Cântarea

Înþ 9,1-6.9-11

Doamne, dã-mi înþelepciune Vã voi da grai ºi înþelepciune cãrora nu le vor putea sta împotrivã... duºmanii voºtri (Lc 21,15). 1 Dumnezeul pãrinþilor mei ºi Domnul îndurãrii, * care ai fãcut toate prin cuvântul tãu 2 ºi cu înþelepciunea ta l-ai rânduit pe om * ca sã stãpâneascã peste fãpturile create de tine 3 ºi sã cârmuiascã lumea în sfinþenie ºi dreptate * ºi cu inimã nepãrtinitoare sã facã judecatã, 4 dã-mi înþelepciunea care ºade alãturi de tine pe tron * ºi nu mã scoate din rândul fiilor tãi, 5 cãci sunt slujitorul tãu ºi fiul slujitoarei tale, † om slab ºi cu viaþã scurtã, * puþin priceput pentru a înþelege judecata ºi legile. 6 Cãci chiar dacã ar fi cineva desãvârºit între fiii oamenilor, † dar dacã îi va lipsi înþelepciunea ta, * va fi socotit ca un nimic. 9 Cu tine este înþelepciunea care cunoaºte faptele tale; * când ai fãcut lumea, ea era de faþã ºi ºtia ce este plãcut înaintea ochilor tãi * ºi ce este drept potrivit poruncilor tale. 10 Trimite-o din cerurile tale sfinte, * ºi trimite-o de pe tronul mãririi tale, ca sã-mi stea alãturi ºi sã lucreze cu mine, * ca sã ºtiu ce este plãcut înaintea ta. 11 Fiindcã ea ºtie ºi înþelege toate † ºi mã va cãlãuzi în lucrãrile mele cu chibzuinþã * ºi mã va ocroti cu slava sa. Ant. Coborâþi, cerurilor, roua de sus ºi norii sã-l reverse în ploaie pe Cel Drept; sã se deschidã pãmântul ºi sã-l odrãsleascã pe Mântuitorul.

Laudele

Ant. 3 Pregãteºte-te, Israele, sã ieºi în întâmpinarea Domnului, pentru cã vine. Psalmul 116 (117) Lauda îndurãrii Domnului Naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea lui (Rom 15,9). 1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã, * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Pregãteºte-te, Israele, sã ieºi în întâmpinarea Domnului, pentru cã vine. LECTURA SCURTÃ Is 2,3 Veniþi sã urcãm pe muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el sã ne înveþe cãile sale ºi sã umblãm pe cãrãrile lui. Cãci din Sion va ieºi Legea ºi cuvântul Domnului, din Ierusalim. RESPONSORIUL SCURT R. Asupra ta, Ierusalime, * va rãsãri Domnul. Asupra ta. V. ªi gloria lui se va arãta în mijlocul tãu; * va rãsãri Domnul. Slavã Tatãlui. Asupra ta. Ant. la Benedictus: Ca soarele va rãsãri Mântuitorul lumii ºi se va coborî în sânul Fecioarei ca ploaia pe iarbã, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime,

19 decembrie

sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Ca soarele va rãsãri Mântuitorul lumii ºi se va coborî în sânul Fecioarei ca ploaia pe iarbã, aleluia. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor preaiubiþi, sã-l rugãm pe Cristos, Rãscumpãrãtorul nostru, care vine sã-i elibereze din puterea morþii pe cei care se întorc la el, ºi sã-l implorãm cu stãruinþã: Vino, Doamne Isuse! Curãþã-ne inima, Doamne, de orice deºertãciune, – nouã, care vestim venirea ta. Bisericii tale, Doamne, pe care ai întemeiat-o, – dã-i harul sã te preamãreascã printre toate popoarele.

Laudele

Legea ta, Doamne, care lumineazã ochii, – sã ocroteascã popoarele care se încred în tine. Prin Bisericã, tu ne aduci vestea venirii tale: – dã-ne harul sã te aºteptãm cu bucurie. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin naºterea Fiului tãu din Fecioara Maria ai binevoit sã dezvãlui lumii strãlucirea slavei tale; învredniceºte-ne, te rugãm, sã celebrãm marele mister al întrupãrii cu credinþã neºtirbitã ºi cu evlavie adevãratã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O Doamne, ce de sus veghezi, Când soarele e în nãmiezi, Þi-aducem iarãºi prin Cristos Al laudei smerit prinos. Aceasta este ora când, În spate crucea grea purtând, Ca mielul pentru jertfã-i dus La moarte, pe Calvar, Isus.

19 decembrie

El ne-a-mpãcat cu Dumnezeu, ªi de atunci primim mereu Din jertfa sfântului Calvar Belºug de pace ºi de har. Mãrire, Tatã îndurat, Mãrire, Fiule-ntrupat, Mãrire, Duhule Preasfânt, La toþi cinstire, slavã, cânt. Amin. PSALMODIA Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. Psalmul 118 (119),121-128 XVI (Ain) Am fãcut judecatã ºi dreptate, * nu mã da pe mâna celor care mã calomniazã! 122 Ia sub ocrotirea ta binele slujitorului tãu, * ca sã nu fiu asuprit de cei îngâmfaþi! 123 S-au sfârºit ochii mei în aºteptarea mântuirii tale * ºi a promisiunii dreptãþii tale. 124 Poartã-te cu slujitorul tãu dupã bunãtatea ta * ºi învaþã-mã orânduirile tale. 125 Eu sunt slujitorul tãu, fã-mã sã înþeleg * ºi voi cunoaºte învãþãturile tale. 126 E timpul, Doamne, ca sã intervii, * cãci au cãlcat legea ta. 127 De aceea eu iubesc poruncile tale * mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat. 128 De aceea gãsesc drepte toate învãþãturile tale * ºi urãsc orice cale a minciunii. 121

Psalmul 33 (34) Domnul e mântuirea celor drepþi Voi aþi gustat cât de bun este Domnul (1Pt 2,3).

Ora medie

I Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. 2

II Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul. 13 Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 12

19 decembrie

18 18

Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. LECTURA SCURTÃ

Cf. Is 10,24.27

Aºa zice Domnul, Dumnezeul oºtirilor: „Nu te teme, poporul meu, care locuieºti în Sion! În ziua aceea va fi luatã povara de pe umerii tãi ºi jugul de pe grumazul tãu”. V. Adu-þi aminte de noi, Doamne, în bunãtatea ta. R. Vino ºi ne viziteazã cu mântuirea ta.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin naºterea Fiului tãu din Fecioara Maria ai binevoit sã dezvãlui lumii strãlucirea slavei tale; învredniceºte-ne, te rugãm, sã celebrãm marele mister al întrupãrii cu credinþã neºtirbitã ºi cu evlavie adevãratã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele I

DUMINICA A IV-A DIN ADVENT Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Marie, tu menit-ai fost Sã afle-n tine adãpost Al Tatãlui divin Cuvânt Adus de tine pe pãmânt. Oferã sânul tãu curat, Primeºte-n el ce-þi este dat De Duhul Sfânt, venit de sus, Fii bunã gazdã lui Isus. Deschide-þi poarta, aºadar, Preasfânt ºi tainic sanctuar, Sã intre marele-mpãrat Ce firea noastrã a-mbrãcat. Un sol venit din paradis Vesteºte-acum pe Cel Promis, Pe-al lumii sfânt Mântuitor De veacuri aºteptat cu dor. Cel ne-ncãput, un vas de lut De dragul nostru s-a fãcut; Cu îngerii din cer cântaþi Ai Evei fii: sunteþi salvaþi! Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe Tatãl, veºnic Creator, Pe Fiul ºi iubirea lor S-o adorãm în Duhul Sfânt. Amin.

Duminica a IV-a din Advent

PSALMODIA Ant. 1 Iatã, vine cel dorit de toate neamurile ºi casa Domnului se va umple de slavã, aleluia. Psalmul 121 (122) Ierusalimul - cetatea sfântã V-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc (Evr 12,22). 1 M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Iatã, vine cel dorit de toate neamurile ºi casa Domnului se va umple de slavã, aleluia. Ant. 2 Vino, Doamne, ºi nu întârzia; elibereazã pe poporul tãu, Israel, de fãrãdelegile sale. Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21).

Vesperele I

Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Vino, Doamne, ºi nu întârzia; elibereazã pe poporul tãu, Israel, de fãrãdelegile sale. Ant. 3 Iatã, a venit împlinirea timpului, în care Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu pe pãmânt. 2

Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 6

Duminica a IV-a din Advent

ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Iatã, a venit împlinirea timpului, în care Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu pe pãmânt. 1Tes 5,23-24 LECTURA SCURTÃ Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este cel care vã cheamã. El va ºi înfãptui. RESPONSORIUL SCURT R. Aratã-ne, Doamne, * îndurarea ta. Aratã-ne. V. ªi dã-ne mântuirea ta; * îndurarea ta. Slavã Tatãlui. Aratã-ne. Ant. la Magnificat: O mlãdiþã din rãdãcina lui Iese, care te înalþi ca un steag pentru popoare, în faþa ta vor amuþi regii pãmântului, pe tine te vor chema popoarele: vino ºi ne elibereazã, nu mai întârzia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

Vesperele I

i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O mlãdiþã din rãdãcina lui Iese, care te înalþi ca un steag pentru popoare, în faþa ta vor amuþi regii pãmântului, pe tine te vor chema popoarele: vino ºi ne elibereazã, nu mai întârzia. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor preaiubiþi, sã ne rugãm cu umilinþã lui Cristos Domnul, nãscut din Fecioara Maria, ºi sã-l chemãm cu bucurie: Vino, Doamne Isuse! Fiule unule-nãscut al lui Dumnezeu, care vei veni ca adevãratul crainic al legãmântului, – fã ca lumea sã te primeascã ºi sã te recunoascã. Tu, care nãscut din sânul Tatãlui, ai venit sã te întrupezi din Fecioara Maria, – elibereazã-ne de orice prihanã a firii omeneºti. Tu, care fiind viaþa, ai venit sã înduri moartea, – fereºte-ne de osânda morþii veºnice. Când vei veni sã judeci ºi sã rãsplãteºti pe fiecare dupã faptele sale, sã ne întâmpine, în dar, îndurarea ta nemãrginitã – care pururi ne-a întãrit în slãbiciunile noastre. Doamne Isuse Cristoase, care, murind, ai învins moartea, – ascultã-ne rugãciunile pentru cei rãposaþi. Tatãl nostru.

Duminica a IV-a din Advent

Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, revarsã harul tãu asupra sufletelor noastre, pentru ca noi, care am cunoscut prin vestirea îngerului întruparea lui Cristos, Fiul tãu, sã fim duºi, prin patima ºi crucea lui, la slava învierii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã, fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale.

Completoriul

Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale!

Duminica a IV-a din Advent

Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,

Duminica a IV-a din Advent

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.