1 ianuarie Octava Naºterii Domnului SOLEMNITATEA SFINTEI FECIOARE MARIA, NÃSCÃTOARE DE DUMNEZEU Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Sã celebrãm maternitatea Fecioarei Maria. Sã-l adorãm pe Domnul Cristos, Fiul ei. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1
Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.
2
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
8
O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã celebrãm maternitatea Fecioarei Maria. Sã-l adorãm pe Domnul Cristos, Fiul ei. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL A dat o mlãdiþã din viþa lui Iese Cu floare bogatã ºi roade alese; În sânul Fecioarei Isus se coboarã, Maria, nãscându-l, rãmâne fecioarã. În peºtera rece, în beznã deplinã, Te naºti tu, izvor necreat de luminã;
Oficiul lecturilor
3
Mãicuþa-þi înfaºã, ºi plângi cãci te doare, Mânuþele tale atotziditoare. Te legi, totodatã, tu însuþi mai tare Cu legile firii, cu sfinte-ndreptare, Dictate de tine cu mult înainte ªi scrise de Moise în cãrþile sfinte. Noi gemem în lanþuri de patimi trufaºe; Mânuþele tale legate în faºe Dezlege-ne grabnic cãtuºele grele, Iar lacrima-þi sfântã pãcatul ni-l spele. Cinstire înaltã ºi veºnicã fie-i Nãscutului unic ºi Fiu al Mariei. Tot omul în suflet iubire sã-i poarte Cãci ne-a liberat de osândã ºi moarte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Deschideþi-vã voi, porþi veºnice, ca sã intre regele mãririi. Psalmul 23 (24) Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea. 2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie. 5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob. 7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 1
4
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
8
Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Ant. Deschideþi-vã voi, porþi veºnice, ca sã intre regele mãririi. Ant. 2 S-a nãscut un om în ea ºi însuºi Cel Preaînalt o întãreºte. Psalmul 86 (87) Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi, † 2 Domnul iubeºte porþile Sionului * mai mult decât toate locuinþele lui Iacob. 3 Lucruri mãreþe s-au spus despre tine, * cetate a lui Dumnezeu. 4 Voi aminti de Rahab ºi de Babilon printre cei care mã cunosc; † iatã, filistenii, Tirul ºi Etiopia * s-au nãscut acolo. 5 Se va spune despre Sion: „ªi acesta, ºi acela s-au nãscut într-însul * ºi însuºi Cel Preaînalt îl întãreºte”. 6 Domnul scrie în cartea popoarelor: * „Aceºtia s-au nãscut acolo”. 7 Iar ei danseazã ºi cântã: * „Toate izvoarele mele sunt în tine”. Ant. S-a nãscut un om în ea ºi însuºi Cel Preaînalt o întãreºte. Ant. 3 Nãscut înainte de Luceafãr ºi mai înainte de începutul veacurilor, Domnul, mântuitorul nostru, a binevoit sã se nascã astãzi. 1
Psalmul 98 (99)
Oficiul lecturilor
5
1
Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele; * el ºade peste heruvimi: sã se cutremure pãmântul. 2 Mare este Domnul în Sion * ºi preaînãlþat peste toate popoarele. 3 Sã laude numele tãu mare ºi înfricoºãtor, * pentru cã este sfânt! 4 Regele puternic iubeºte dreptatea: † tu ai hotãrât ceea ce este drept, * tu exerciþi în Iacob judecata ºi dreptatea. 5 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † aruncaþi-vã la picioarele tronului sãu, * cãci el este sfânt! 6 Moise ºi Aron, dintre preoþii lui, † ºi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului, * îl chemau pe Domnul ºi el îi asculta. 7 El le-a vorbit din coloana de nor † iar ei au pãzit hotãrârile lui * ºi legea pe care le-a dat-o. 8 Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai ascultat: † ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartã, * dar i-ai pedepsit pentru greºeli. 9 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt, * cãci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt! Ant. Nãscut înainte de Luceafãr ºi mai înainte de începutul veacurilor, Domnul, mântuitorul nostru, a binevoit sã se nascã astãzi. V. Cuvântul s-a fãcut trup, aleluia. R. ªi a locuit între noi, aleluia. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei
2,9-17
Cristos s-a fãcut întru totul asemenea fraþilor Fraþilor, 9 vedem cã cel care a fost „cu puþin mai mic decât îngerii”, Isus, pentru cã a suferit moartea, este
6
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
„încununat cu mãrire ºi cinste”, întrucât, prin harul lui Dumnezeu, el a suferit moartea pentru fiecare om. 10 Într-adevãr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate ºi prin care existã toate, care voia sã ducã mulþi fii la mãrire, sã-l desãvârºeascã prin suferinþã pe iniþiatorul mântuirii lor. 11 De fapt, ºi cel care sfinþeºte, ºi cei sfinþiþi, toþi au aceeaºi origine. De aceea nu se ruºineazã sã-i numeascã fraþi 12 când spune: Voi vesti numele tãu fraþilor mei, în mijlocul adunãrii te voi lãuda. 13 ªi iarãºi: Eu mã voi încrede în el, ºi din nou: Iatã-ne, eu ºi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu. 14 Cum însã copiii au acelaºi sânge ºi aceeaºi carne, a devenit ºi el pãrtaº cu ei pentru ca, prin moarte, sã-l reducã la neputinþã pe cel care avea puterea morþii, adicã pe diavol, 15 ºi sã-i elibereze pe aceia care, de frica morþii, toatã viaþa lor erau reduºi la sclavie. 16 Cãci nu se îngrijeºte de îngeri, ci de urmaºii lui Abraham se îngrijeºte. 17 De aceea, trebuia sã se facã în toate asemenea fraþilor, ca sã devinã un mare preot îndurãtor ºi vrednic de încredere pentru relaþiile cu Dumnezeu, ca sã ispãºeascã pãcatele poporului. RESPONSORIUL Lc 1,28 R. Fericitã eºti tu, Fecioarã Marie, care l-ai purtat pe Domnul, creatorul lumii. * L-ai nãscut pe cel care te-a creat ºi rãmâi fecioarã în veºnicie. V. Bucurã-te, Marie, cea plinã de har, Domnul este cu tine. * L-ai nãscut. LECTURA A DOUA Din Scrisorile sfântului Atanasiu, episcop (Scris. cãtre Epictet, 5-9: PG 26, 1058.1062-1066)
Cuvântul a luat natura noastrã din Maria
Oficiul lecturilor
7
Cuvântul lui Dumnezeu, aºa cum spune Apostolul, se îngrijeºte de urmaºii lui Abraham. De aceea trebuia sã se facã în toate asemenea fraþilor (Evr 2,16.17) ºi sã ia un trup asemãnãtor cu al nostru. De aceea este cu adevãrat necesarã Maria, pentru ca, de la ea, sã-ºi ia acest trup ºi sã-l ofere pentru noi, ca ºi cum ar fi fost al sãu. Scriptura aminteºte naºterea sa ºi spune: L-a înfãºat în scutece (Lc 2,7); sânul care l-a alãptat este declarat fericit ºi s-a considerat cã el s-a nãscut din ea ca pentru a fi ofranda unui sacrificiu. ªi Gabriel i-a dat vestea cu grijã ºi delicateþe; însã el nu i-a spus simplu cã „în tine” se va naºte, ca sã nu se creadã cã este un trup extrinsec ei, ci i-a spus „din tine”, ca sã se creadã cã cel care urma sã se nascã se nãºtea din ea. Toate acestea s-au fãcut astfel, pentru ca Cuvântul, asumând natura noastrã ºi oferind-o ca sacrificiu, sã o facã în întregime a sa ºi, apoi, sã ne îmbrace pe noi cu natura sa. Aceasta îi oferã Apostolului ocazia sã spunã: Fiinþa aceasta supusã putrezirii se va îmbrãca în neputrezire ºi fiinþa aceasta muritoare se va îmbrãca în nemurire (1Cor 15,53). Aceasta însã nu s-a fãcut în mod fictiv, aºa cum unii eretici ºi-au imaginat. Departe de noi aºa ceva! Dimpotrivã, Mântuitorul s-a fãcut cu adevãrat om ºi, de aici, a venit mântuirea omului întreg. Mântuirea noastrã nu este o aparenþã ºi nici nu este numai pentru trup, ci este pentru omul întreg, adicã suflet ºi trup, ºi aceastã mântuire s-a realizat în Cuvântul însuºi. Ceea ce a venit din Maria era deci uman prin naturã, conform Scripturilor divine, ºi trupul Domnului era un trup adevãrat; da, spun, a fost un adevãrat trup, pentru cã era identic cu al nostru. ªi Maria este sora noastrã, pentru cã toþi provenim din Adam. Ceea ce spune Ioan: Cuvântul s-a fãcut trup (In 1,14), are aceeaºi semnificaþie, chiar dacã poate fi exprimat prin expresii asemãnãtoare, de exemplu, la sfântul Paul: Cristos s-a fãcut pentru noi blestem (Gal 3,13). Trupul omenesc s-a îmbogãþit enorm din aceastã unire ºi comuniune a sa cu Cuvântul: din muritor a devenit
8
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
nemuritor; din simplu uman a devenit spiritual; ºi el, care era fãcut din þãrânã, a strãbãtut porþile cerului. Desigur, chiar dupã ce Cuvântul a luat un trup din Maria, Treimea rãmâne mereu Treime, fãrã sã primeascã ceva în plus ºi fãrã sã se micºoreze. Ea este mereu perfectã ºi, în Treime, se recunoaºte o singurã dumnezeire, astfel cã, în Bisericã, se proclamã un singur Dumnezeu, Tatãl Cuvântului. Lc 1,42 RESPONSORIUL R. Nu ºtiu cum sã-þi aduc laudã sfântã ºi neprihãnitã, Fecioarã Marie, * pentru cã l-ai purtat în sânul tãu pe cel pe care cerurile nu-l pot cuprinde. V. Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul trupului tãu. * Pentru cã. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei.
Oficiul lecturilor
9
Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin fecioria roditoare a Mariei ai dãruit neamului omenesc bunurile mântuirii veºnice, dã-ne, te rugãm, harul sã simþim ºi noi mijlocirea aceleia prin care l-am primit pe dãtãtorul vieþii, pe Isus Cristos, Fiul tãu. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.
10
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Sânul Fecioarei prin care treci În lumea noastrã, Mare Stãpâne, Poartã închisã-n urmã rãmâne Ca ºi-nainte, castã pe veci. Doamne puternic, sfânt ziditor, Dintr-o Fecioarã, printr-o minune, Te naºti: de aceea veselã-þi spune: „Slavã, mãrire!” lumea în cor. Din înãlþime vii între noi Ca ºi o stâncã ruptã din munte Gata în cale totul sã-nfrunte, Sã-nvingi pe diavol ºi sã-l despoi. Vii printre fraþii umili ºi mici; Toatã fãptura cântã, tresaltã De-o bucurie sfântã, înaltã, Cãci pân-la ceruri azi ne ridici. Spunem cu suflet înaripat: Slavã Treimii, azi ºi-n vecie! Þie, Isuse, cinste sã-þi fie, Cinste ºi Mamei ce te-a purtat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A odrãslit rãdãcina lui Iese, o stea a rãsãrit din Iacob: Fecioara l-a nãscut pe Mântuitorul lumii. Pe tine te lãudãm, Dumnezeul nostru.
Laudele
11
Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. A odrãslit rãdãcina lui Iese, o stea a rãsãrit din Iacob: Fecioara l-a nãscut pe Mântuitorul lumii. Pe tine te lãudãm, Dumnezeul nostru. Ant. 2 Maria ni l-a nãscut nouã pe Mântuitorul. Ioan l-a vãzut ºi a exclamat: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, iatã-l pe acela care ia asupra sa pãcatele lumii”. Aleluia. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5).
12 1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeude 57
Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul!
Laudele
13
88
Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.
Ant. Maria ni l-a nãscut nouã pe Mântuitorul. Ioan la vãzut ºi a exclamat: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, iatãl pe acela care ia asupra sa pãcatele lumii”. Aleluia. Ant. 3 O femeie l-a nãscut pe regele veºnic, având bucuria de a fi mamã împreunã cu cinstea fecioriei. Ca ea nu a mai fost ºi nici nu va mai fi alta, aleluia. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier,
14
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
9
ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. O femeie l-a nãscut pe regele veºnic, având bucuria de a fi mamã împreunã cu cinstea fecioriei. Ca ea nu a mai fost ºi nici nu va mai fi alta, aleluia. Mih 5,2-3a.4a LECTURA SCURTà Stãpânul din Israel îi va da pe mâini strãine pânã când cea care trebuie sã nascã va naºte; iar rãmãºiþa fraþilor lui se va întoarce la fiii lui Israel. ªi el se va ridica ºi îi va pãstori prin puterea Domnului, prin mãreþia numelui Domnului Dumnezeului sãu. El însuºi va fi pacea! RESPONSORIUL SCURT R. Domnul a fãcut cunoscutã, * aleluia, aleluia. Domnul. V. Mântuirea sa, * aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: O mister minunat! Totul se înnoieºte! Dumnezeu s-a fãcut om: a rãmas ceea ce era ºi ºi-a asumat ceea ce nu era, nu prin amestec ºi nici prin împãrþire. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul,
Laudele 74
15
ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O mister minunat! Totul se înnoieºte! Dumnezeu s-a fãcut om: a rãmas ceea ce era ºi ºi-a asumat ceea ce nu era, nu prin amestec ºi nici prin împãrþire. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim pe Cristos, care s-a nãscut din Fecioara Maria prin puterea Sfântului Duh, ºi sã-l rugãm: Isuse, Fiul Fecioarei Maria, îndurã-te de noi! Isuse Cristoase, care te-ai nãscut din Fecioara Maria, prunc minunat, Domn al pãcii, – binevoieºte sã statorniceºti lumea întreagã în pacea ta. Isuse Cristoase, regele ºi Dumnezeul nostru, care ne-ai fãcut cinstea sã vii la noi, – dã-ne harul sã te cinstim în toate zilele noastre, prin credinþã ºi fapte. Fiule al lui Dumnezeu, care te-ai fãcut asemenea nouã, – dãruieºte-ne cu bunãtate sã devenim asemenea þie. Tu, care te-ai fãcut cetãþean al lumii acesteia, – fã-ne cetãþeni ai împãrãþiei tale cereºti. Tatãl nostru.
16
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin fecioria roditoare a Mariei ai dãruit neamului omenesc bunurile mântuirii veºnice, dã-ne, te rugãm, harul sã simþim ºi noi mijlocirea aceleia prin care l-am primit pe dãtãtorul vieþii, pe Isus Cristos, Fiul tãu. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.
Ora medie
17
PSALMODIA Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1
De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice.
18
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
6
Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Zah 9,9a LECTURA SCURTÃ Tresaltã de bucurie, fiica Sionului! Strigã de veselie, fiica Ierusalimului! Iatã, regele tãu vine la tine; el e drept ºi biruitor. V. Au vãzut toate marginile pãmântului, aleluia. R. Mântuirea Dumnezeului nostru, aleluia.
Vesperele II
19
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin fecioria roditoare a Mariei ai dãruit neamului omenesc bunurile mântuirii veºnice, dã-ne, te rugãm, harul sã simþim ºi noi mijlocirea aceleia prin care l-am primit pe dãtãtorul vieþii, pe Isus Cristos, Fiul tãu. El, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, Fiu veºnic din veºnicul Tatã, Cu Tatãl ºi Duhul domnind mai-nainte Ca lumea aceasta sã fie creatã, Eºti Alfa ºi-Omega, curatã sorginte, A tot ce a fost ºi va fi vreodatã, Întreg universul purtându-l în minte. Asemenea nouã, c-un trup de argilã, Supus întru toate aceleiaºi soarte, Ai vrut sã te-mbraci întru marea ta milã; Ai vrut sã-l salvezi de la veºnica moarte Pe omul, fãpturã sãrmanã, umilã, Osânda strãveche sã nu o mai poarte. Slãvit sã fii, Doamne, în naºterea-þi sfântã. Slãvitã sã fie ºi tainica orã Când mama, vegheatã de îngeri ce-þi cântã,
20
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
Te naºte pe paie ºi-n iesle te-adorã. Acuma tot omul te binecuvântã Fiindcã cu tine e frate ºi sorã. Se scurserã anii ºi veacuri trecurã De rugi ne-ntrerupte ºi grea aºteptare. Profeþii vestiserã-n vechea Scripturã Cã Domnul veni-va în mila sa mare Când, iatã, în fine, cã cerul se-ndurã ªi ochii ni-i ºterge de lacrimi amare. Mãrire þi-aducem cu inimi voioase În ziua de astãzi, preabune Pãrinte. Mãrire þi-aducem ºi þie, Cristoase, O datã cu dragostea noastrã fierbinte. Cântãri din adâncuri de inimi pioase Þi-aducem ºi þie, o Duhule Sfinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ce schimb minunat! Creatorul neamului omenesc a luat trup însufleþit, binevoind sã se nascã dintr-o fecioarã; fãrã lucrare omeneascã fãcându-se om, ne-a dãruit dumnezeirea sa. Psalmul 121 (122) 1 M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”.
Vesperele II
21
8
De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Ce schimb minunat! Creatorul neamului omenesc a luat trup însufleþit, binevoind sã se nascã dintr-o fecioarã; fãrã lucrare omeneascã fãcându-se om, ne-a dãruit dumnezeirea sa. Ant. 2 Când te-ai nãscut în chip minunat din Fecioarã, atunci s-au împlinit Scripturile; ai coborât ca roua pe lânã ca sã mântuieºti neamul omenesc. Pe tine te lãudãm, Dumnezeul nostru. Psalmul 126 (127) Dacã Domnul n-ar zidi casa, * în zadar ar trudi cei care o zidesc. Dacã Domul n-ar pãzi cetatea, * în zadar ar veghea cel care o pãzeºte. 2 În zadar vã sculaþi dis-de-dimineaþã ºi vã culcaþi târziu, † mâncându-vã pâinea în obosealã, * pe când Domnul o dã preaiubiþilor sãi în timpul somnului. 3 Iatã, moºtenire de la Domnul sunt fiii, * rodul sânului este rãsplatã de la el. 4 Ca sãgeþile în mâna celui viteaz, * aºa sunt fiii tinereþilor. 5 Fericit bãrbatul care-ºi umple tolba cu ei; * nu se va face de ruºine când va vorbi cu duºmanii sãi la poartã. Ant. Când te-ai nãscut în chip minunat din Fecioarã, atunci s-au împlinit Scripturile; ai coborât ca roua pe lânã ca sã mântuieºti neamul omenesc. Pe tine te lãudãm, Dumnezeul nostru. Ant. 3 Precum rugul pe care Moise l-a vãzut arzând fãrã sã se mistuie, neatinsã e fecioria ta. Nãscãtoare de Dumnezeu, roagã-te pentru noi. 1
22
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
Cântarea
Ef 1,3-10
3
Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Precum rugul pe care Moise l-a vãzut arzând fãrã sã se mistuie, neatinsã e fecioria ta. Nãscãtoare de Dumnezeu, roagã-te pentru noi. LECTURA SCURTÃ
Gal 4,4-5
Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu, nãscut din femeie, nãscut sub lege, ca sã-i rãscumpere pe cei care sunt sub lege, ca sã primim înfierea.
Vesperele II
23
RESPONSORIUL SCURT R. Cuvântul s-a fãcut trup, * aleluia, aleluia. Cuvântul. V. ªi a locuit între noi, * aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui.
Cuvântul. Ant. la Magnificat: Fericit trupul care te-a purtat, Cristoase, ºi fericit sânul la care ai supt tu, Domnul ºi Mântuitorul lumii, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.
24
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
Ant. Fericit trupul care te-a purtat, Cristoase, ºi fericit sânul la care ai supt tu, Domnul ºi Mântuitorul lumii, aleluia. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l binecuvântãm pe Cristos, Dumnezeu-cu-noi, zãmislit ºi nãscut din Fecioarã, ºi sã-l rugãm: Isuse, Fiul Fecioarei Maria, ascultã-ne! Tu, care i-ai dãruit Mariei bucuria de a fi mamã, – fã ca toþi pãrinþii sã se bucure cu adevãrat de copiii lor. Isuse, rege blând, care ai venit sã instaurezi împãrãþia dreptãþii ºi a pãcii, – dã-ne harul sã fim ºi noi fãcãtori de pace. Tu, care ai venit sã faci din neamul omenesc poporul sfânt al lui Dumnezeu, – adunã toate neamurile într-un cuget ºi o inimã. Tu, care prin naºterea ta într-o familie ai întãrit legãturile familiei, – dãruieºte tuturor familiilor harul sã trãiascã în unire ºi pace. Tu, care ai voit sã te naºti în timp, – dãruieºte-le celor rãposaþi sã se nascã pentru veºnicie. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin fecioria roditoare a Mariei ai dãruit neamului omenesc bunurile mântuirii veºnice, dã-ne, te rugãm, harul sã simþim ºi noi mijlocirea aceleia prin care l-am primit pe dãtãtorul vieþii, pe Isus Cristos, Fiul tãu. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.
Completoriul
25
Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic
26 2
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii.
Completoriul
LECTURA SCURTÃ
27
Ap 22,4-5
Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMÍTTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii
1 ianuarie, Sfânta Fecioarã Maria, Nãscãtoare de Dumnezeu
28
tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
29
ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.