21 iunie SFÂNTUL ALOIS DE GONZAGA, CÃLUGÃR Comemorare S-a nãscut în anul 1568, lângã Mantua, în Lombardia, din familia principilor de Castilia. Primind de la mama sa o educaþie profund creºtinã, s-a arãtat foarte înclinat spre viaþa religioasã. A renunþat, în favoarea fratelui sãu, la dreptul de prinþ moºtenitor de Mantua ºi a intrat în Societatea lui Isus, la Roma. În timp ce-i îngrijea pe bolnavii din spitale, s-a îmbolnãvit ºi el ºi a murit în anul 1591.
Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
21 iunie, sfântul Alois de Gonzaga, calugar
2 7
cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Aducând cu bucurie slava care se cuvine Unui sfânt ce-n viaþã, Doamne, te-a slujit numai pe tine,
Oficiul lecturilor
3
Te slãvim, Stãpâne-al nostru, ºi pe tine, totodatã, Înãlþându-þi ºi cântându-þi imn de dragoste curatã. Ucenic þi-a fost acesta, cãci urmându-þi glasul tainic, S-a-nvoit sã fie-n lume al iubirii tale crainic; Nu a fost în stare lumea sã-l atragã, sã-l înºele, Cu averea, cu plãcerea, rod al patimilor rele. Doamne, clipã dupã clipã, pân-la ultima suflare, A trãit unit cu tine, pentru slava ta cea mare. Sã-þi ofere totul þie: gânduri, fapte ºi cuvinte, A fost þelul vieþii sale ºi dorinþa lui fierbinte. Pe pãmânt, din fapte bune, pentru cer ºi-a strâns comoarã; De aceea, când la tine l-ai chemat ºi-a fost sã moarã, L-ai fãcut pãrtaº în ceruri de vederea feþei tale ªi-a urcat pe firmament ca stea a vieþii monahale. El ne-a dat, slãvite Doamne, pildã bunã tuturora; Fã sã mergem pe-a sa urmã, ca, atunci când vine ora, Sã lãsãm aceastã lume, sã-þi aducem cinste þie, S-adorãm Treimea Sfântã în a ta împãrãþie. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A cerut viaþa de la tine ºi tu i-ai dat-o, Doamne; ai revãrsat asupra lui mãrire ºi frumuseþe. Psalmul 20 (21),2-8.14 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui. 2
4
21 iunie, sfântul Alois de Gonzaga, calugar
7
L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. A cerut viaþa de la tine ºi tu i-ai dat-o, Doamne; ai revãrsat asupra lui mãrire ºi frumuseþe. Ant. 2 Cãile celor drepþi strãlucesc precum lumina care creºte din zori ºi pânã la amiazã. Psalmul 91 (92) I 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte, * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! Ant. Cãile celor drepþi strãlucesc precum lumina care creºte din zori ºi pânã la amiazã. Ant. 3 Cel drept va înflori ca un palmier, va creºte ca un cedru din Liban.
Oficiul lecturilor
5
II Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Cel drept va înflori ca un palmier, va creºte ca un cedru din Liban. V. Domnul îl cheamã pe cel drept pe cãi drepte. R. ªi îi descoperã împãrãþia lui Dumnezeu. 10
LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Coloseni
3,1-17
Viaþa voastrã este ascunsã cu Cristos în Dumnezeu Fraþilor, 1 dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi cele de sus unde Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Cugetaþi la cele de sus ºi nu la cele de pe pãmânt, 3 cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã împreunã cu Cristos în Dumnezeu. 4 Când se va arãta Cristos, care este viaþa voastrã, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunã cu el în glorie.
21 iunie, sfântul Alois de Gonzaga, calugar
6 5
Aºadar, daþi morþii mãdularele pãmânteºti: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea rea ºi lãcomia, care este idolatrie; 6 din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultãrii. 7 În acestea aþi umblat ºi voi odinioarã, când trãiaþi în astfel de vicii, 8 dar acum îndepãrtaþi ºi voi toate acestea: mânia, furia, rãutatea, blasfemia, vorbele ruºinoase din gura voastrã; 9 nu vã minþiþi unii pe alþii întrucât v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi împreunã cu faptele lui 10 ºi v-aþi îmbrãcat cu cel nou care se înnoieºte dupã chipul creatorului sãu pentru a ajunge la cunoaºtere, 11 unde nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar, nici scit, nici sclav, nici liber, ci Cristos care este totul în toate. 12 Ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi iubiþi, îmbrãcaþi-vã deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunãtate, cu umilinþã, cu blândeþe ºi rãbdare. 13 Îngãduiþi-vã unii pe alþii ºi, dacã cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaþi-vã! Aºa cum v-a iertat Domnul la fel sã vã iertaþi ºi voi. 14 Însã mai presus de toate acestea îmbrãcaþi-vã cu iubire, care este legãtura desãvârºirii. 15 Sã domneascã în inimile voastre pacea lui Cristos la care aþi fost chemaþi ca sã fiþi un singur trup ºi fiþi recunoscãtori. 16 Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin. Învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea în psalmi, în imnuri ºi în cântãri spirituale. Cântaþi lui Dumnezeu, mulþumindu-i în inimile voastre. 17 ªi tot ceea ce faceþi cu cuvântul sau cu fapta, toate sã le faceþi în numele Domnului Isus, mulþumindu-i lui Dumnezeu Tatãl prin el. RESPONSORIUL Gal 3,27-28; Ef 4,24 R. Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos, în Cristos v-aþi îmbrãcat; aºadar nu mai este nici iudeu nici grec: * voi toþi sunteþi una în Cristos Isus. V. Îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou, cel creat dupã asemãnarea lui Dumnezeu în dreptate ºi în sfinþenia adevãrului. * Voi toþi.
Oficiul lecturilor
7
LECTURA A DOUA Din Scrisoare cãtre mama sa, scrisã de sfântul Alois de Gonzaga (Acta Sanctorum Iunii, 5, 878)
În veci voi cânta îndurãrile Domnului Invoc asupra ta, doamna mea, darul Duhului Sfânt ºi mângâieri fãrã sfârºit. Atunci când mi-au adus scrisoarea ta, mã gãseam încã în acest þinut al morþilor. Dar sã ne facem curaj ºi sã îndreptãm aspiraþiile noastre spre cer, unde îl vom lãuda pe Dumnezeul cel veºnic în patria celor vii. Cât mã priveºte, aº fi dorit sã mã aflu acolo de mult ºi, îmi spun sincer, speram sã plec într-acolo mai de mult. Aºa cum spune sfântul Paul, dragostea constã în a plânge cu cei care plâng ºi a ne bucura cu cei care se bucurã (Rom 12,15). De aceea, mamã preailustrã, trebuie sã te bucuri mult pentru cã, prin meritul tãu, Dumnezeu îmi aratã fericirea adevãratã ºi mã elibereazã de teama de a o pierde. Îþi voi destãinui, doamnã preailustrã, cã, meditând bunãtatea divinã, o mare fãrã adâncime ºi nemãrginitã, mintea mea se rãtãceºte. Nu reuºesc sã înþeleg cum de Domnul priveºte la oboseala mea micã ºi scurtã ºi mã rãsplãteºte cu odihna veºnicã ºi mã invitã, din cer, la fericirea supremã pe care eu am cãutat-o pânã acum cu neglijenþã, ºi îmi oferã mie, cel care am vãrsat aºa de puþine lacrimi pentru ea, acea comoarã ce este încoronarea trudelor mari ºi a plânsului. O doamnã preailustrã! Pãzeºte-te sã ofensezi infinita bunãtate a lui Dumnezeu, plângându-l ca pe un mort pe cel care trãieºte înaintea lui Dumnezeu ºi care, prin mijlocirea sa, poate sã vinã în întâmpinarea nevoilor tale mai mult decât în aceastã viaþã. Despãrþirea nu va fi lungã. Ne vom revedea în cer ºi, uniþi împreunã cu autorul mântuirii noastre, vom avea parte de bucurii nemuritoare, lãudându-l cu toatã capacitatea sufletului ºi cântând în veci milostivirile sale. El ne ia ceea ce ne-a
8
21 iunie, sfântul Alois de Gonzaga, calugar
dat mai înainte, pentru a-l pune într-un loc mai sigur ºi inviolabil ºi pentru a ne împodobi cu acele bunuri pe care le vom alege noi înºine. Am spus aceste lucruri numai pentru a mã supune dorinþei mele arzãtoare, ca tu, o doamnã preailustrã, ºi toatã familia, sã consideraþi plecarea mea ca pe un eveniment fericit. Tu continuã sã mã asiºti cu binecuvântarea ta maternã cât timp sunt pe mare, îndreptat spre portul tuturor speranþelor mele. Am preferat sã-þi scriu pentru cã nu mi-a mai rãmas nimic cu care sã-þi arãt, în mod mai clar, iubirea ºi respectul pe care, ca fiu, îl datorez mamei mele. RESPONSORIUL
Ps 40 (41),13; 83 (84),11bc
R. Pe mine mã ocroteºti, Doamne, pentru nevinovãþia mea, * m-ai aºezat înaintea ta pentru veºnicie. V. Prefer sã stau în pragul casei Dumnezeului meu decât sã locuiesc în casele pãcãtoºilor. * M-ai aºezat.
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, izvorul tuturor darurilor cereºti, care ai unit în sfântul Alois de Gonzaga o minunatã nevinovãþie cu viaþa de pocãinþã, prin meritele ºi mijlocirea lui, dãruieºte-ne harul ca noi, cei care nu l-am urmat în nevinovãþie, sã-l imitãm cel puþin în pocãinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Laudele
9
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL A ta îndurare, Cristoase, e mare; Asuprã-ne, iatã, tu fãrã-ncetare Din ceruri reverºi ºi curaj, ºi putere, Sã fim slujitori precum Tatãl ne cere. Voind prin Botez de copii sã ne ieie, În inimi cu drag ne-a aprins o scânteie, Din dragostea sa minunatã, curatã, Cerescul, în veci adorabilul Tatã. Sunt suflete, Doamne, de tine chemate Sã-þi meargã pe urme cu crucea în spate; Odatã chemate, sunt gata sã lase ªi tatã, ºi mamã, ºi-avere, ºi case. Din numãrul lor e ºi sfântul pe care Gãsitu-l-ai vrednic de pus pe altare; Destoinic erou al iubirii totale, A mers ne-ncetat pe-a virtuþilor cale. Soborul de îngeri ºi sfinþi sã adoare Treimea Preasfântã-n cereasca splendoare. De noi, totodatã, sã fie-adoratã, Sperând sã ne dea înmiitã rãsplatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Buzele mele te vor lãuda, Doamne, cãci mai bunã este mila ta decât viaþa. Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu;
10
21 iunie, sfântul Alois de Gonzaga, calugar
ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi, * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Buzele mele te vor lãuda, Doamne, cãci mai bunã este mila ta decât viaþa. Ant. 2 Martiri ai Domnului, binecuvântaþi-l pe Domnul în veac. Cântarea Bucuria poporului eliberat
Ier 31,10-14
Laudele
11
Isus trebuia sã moarã... pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu (In 11,51-52). 10 Ascultaþi, popoarelor, cuvântul Domnului, * vestiþi-l în insulele îndepãrtate ºi spuneþi: „Cel care l-a împrãºtiat pe Israel, tot el îl va aduna * ºi-l va pãzi aºa cum pãstorul îºi pãzeºte turma”. 11 Cãci Domnul l-a rãscumpãrat pe Iacob, * l-a eliberat din mâna celui mai puternic. 12 Ei vor veni ºi îl vor lãuda pe Muntele Sionului * ºi se vor aduna din toate pãrþile spre bunãtãþile Domnului, spre grâu, spre vin ºi untdelemn, * spre miei ºi spre viþei, ºi vor fi sufletele lor ca o grãdinã bine udatã, * ºi nu vor mai duce lipsã de nimic. 13 Atunci fecioara se va prinde cu veselie în horã, * se vor bucura tinerii ºi bãtrânii împreunã. „Voi schimba jalea lor în bucurie, * îi voi mângâia ºi-i voi înveseli dupã necazul lor. 14 Voi îmbãta sufletele preoþilor de belºug * ºi poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele”. Ant. Martiri ai Domnului, binecuvântaþi-l pe Domnul în veac. Ant. 3 Pe cel care va învinge îl voi pune coloanã în templul meu, spune Domnul. Psalmul 47 (48) Aducere de mulþumire pentru mântuirea poporului M-a rãpit în duh pe un munte înalt... ºi mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul (Ap 21,10). 2 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda * în cetatea Dumnezeului nostru. 3 Muntele sãu cel sfânt este cea mai frumoasã înãlþime, * bucuria întregului pãmânt. Muntele Sion, în partea de miazãnoapte, * este cetatea marelui rege.
12
21 iunie, sfântul Alois de Gonzaga, calugar
4
Dumnezeu, în palatele sale, * este cunoscut ca un loc de refugiu. 5 Cãci iatã, regii s-au aliat, * au înaintat împreunã; 6 dar abia au vãzut ºi au rãmas înmãrmuriþi, * cuprinºi de groazã, au luat-o la fugã. 7 I-a apucat tremuratul acolo, * dureri ca ale celei ce naºte. 8 A fost ca vântul de la rãsãrit, * care sfãrâmã corãbiile din Tarºiº. 9 Tot ce auzisem, aºa am vãzut în cetatea Domnului oºtirilor, † în cetatea Dumnezeului nostru; * Dumnezeu a întãrit-o pentru totdeauna. 10 Ne amintim de bunãtatea ta, Dumnezeule, * în mijlocul templului tãu. 11 Ca ºi numele tãu, Dumnezeule, † slava ta se întinde pânã la marginile pãmântului; * dreapta ta este plinã de dreptate. 12 Sã se veseleascã Muntele Sionului † ºi sã tresalte de bucurie fiicele lui Iuda * pentru judecãþile tale! 13 Cutreieraþi Sionul, mergeþi împrejurul lui, * numãraþi turnurile sale; 14 admiraþi zidurile sale, † cercetaþi-i palatele, * ca sã povestiþi generaþiilor viitoare: 15 pentru cã acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru † în veci ºi în vecii vecilor, * el ne va cãlãuzi pânã dincolo de moarte. Ant. Pe cel care va învinge îl voi pune coloanã în templul meu, spune Domnul. Rom 12,1-2 LECTURA SCURTÃ Vã îndemn deci fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã
Laudele
13
ºi plãcutã lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vã conformaþi lumii acesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit. RESPONSORIUL SCURT R. Legea lui Dumnezeu * este în inima lui. Legea. V. ªi paºii lui nu vor ºovãi. * Este în inima lui. Slavã Tatãlui. Legea. Ant. la Benedictus: Cel care face voia Tatãlui meu, acela îmi este frate, sorã ºi mamã, spune Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime
14
21 iunie, sfântul Alois de Gonzaga, calugar
79
ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cel care face voia Tatãlui meu, acela îmi este frate, sorã ºi mamã, spune Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor, sã-l preamãrim pe Cristos Domnul, sfântul tuturor sfinþilor, rugându-l sã ne dea harul sã-i slujim în sfinþenie ºi dreptate în toate zilele vieþii noastre: Tu singur eºti sfânt, Doamne! Tu ai voit sã fii ispitit pentru a fi asemenea nouã în toate, afarã de pãcat: – miluieºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai chemat pe toþi la iubire desãvârºitã: – sfinþeºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai poruncit sã fim sarea pãmântului ºi lumina lumii: – lumineazã-ne, Doamne Isuse. Tu ai venit pentru a sluji, nu pentru a fi slujit: – dã-ne harul sã-þi slujim cu umilinþã þie ºi fraþilor noºtri, Doamne Isuse. Tu eºti strãlucirea gloriei Tatãlui ºi chipul fiinþei sale: – dã-ne harul sã privim în glorie faþa ta, Doamne Isuse. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, izvorul tuturor darurilor cereºti, care ai unit în sfântul Alois de Gonzaga o minunatã nevinovãþie cu viaþa de pocãinþã, prin meritele ºi mijlocirea lui, dãruieºte-ne harul ca noi, cei care nu l-am urmat în nevinovãþie, sã-l imitãm cel puþin în pocãinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.
Ora medie
15
Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentru a face binele. Psalmul 118 (119),121-128 XVI (Ain) Am fãcut judecatã ºi dreptate, * nu mã da pe mâna celor care mã calomniazã! 122 Ia sub ocrotirea ta binele slujitorului tãu, * ca sã nu fiu asuprit de cei îngâmfaþi! 121
16
21 iunie, sfântul Alois de Gonzaga, calugar
123
S-au sfârºit ochii mei în aºteptarea mântuirii tale * ºi a promisiunii dreptãþii tale. 124 Poartã-te cu slujitorul tãu dupã bunãtatea ta * ºi învaþã-mã orânduirile tale. 125 Eu sunt slujitorul tãu, fã-mã sã înþeleg * ºi voi cunoaºte învãþãturile tale. 126 E timpul, Doamne, ca sã intervii, * cãci au cãlcat legea ta. 127 De aceea eu iubesc poruncile tale * mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat. 128 De aceea gãsesc drepte toate învãþãturile tale * ºi urãsc orice cale a minciunii. Ant. Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentru a face binele. Ant. 2 Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi. Psalmul 33 (34) Domnul e mântuirea celor drepþi Voi aþi gustat cât de bun este Domnul (1Pt 2,3). I 2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el.
Ora medie
17
10
Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. Ant. Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi. Ant. 3 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã. II Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul. 13 Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. 12
Ant. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã.
18
Duminica a XII-a de peste an
LECTURA SCURTÃ
Ier 17,9-10
Inima omului este coruptã ºi de nepãtruns, cine o poate cunoaºte? Eu, Domnul, privesc în inimi ºi pãtrund rãrunchii, ca sã rãsplãtesc fiecãruia dupã faptele sale ºi dupã roadele pe care le aduce. V. Spalã-mã, Doamne, de vinovãþia ascunsã. R. ªi elibereazã-l de trufie pe slujitorul tãu.
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, izvorul tuturor darurilor cereºti, care ai unit în sfântul Alois de Gonzaga o minunatã nevinovãþie cu viaþa de pocãinþã, prin meritele ºi mijlocirea lui, dãruieºte-ne harul ca noi, cei care nu l-am urmat în nevinovãþie, sã-l imitãm cel puþin în pocãinþã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Stãpâne al lumii, tu eºti Creatorul, Cãci totul în tine îºi aflã izvorul; Fãpturile toate-s lucrarea ta sfântã, De-aceea te cântã, te binecuvântã. Odihnã þi-ai dat dupã toatã lucrarea Asemenea nouã când cade-nserarea, Cãci tot truditorul puterea-ºi reface Prin somnul de noapte, în tihnã ºi pace.
Vesperele I
19
Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Strigãm cãtre tronu-ndurãrii eterne: Prea mult supãratu-te-am, Doamne, cu toþii, Tu însã pe noi supãrarea sã n-o þii. Amurgul acestei vieþi aºteptându-l, La marea-ntâlnire cu tine ni-e gândul; Sã nu ne condamni la a ta judecatã, Aratã-þi atuncea iubirea de tatã. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului. Psalmul 121 (122) Ierusalimul - cetatea sfântã V-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc (Evr 12,22). 1 M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!”
20
Duminica a XII-a de peste an
9
De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului. Ant. 2 De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul. Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul. Ant. 3 În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. Cântarea Cristos, slujitorul lui Dumnezeu
Fil 2,6-11
Vesperele I
21
6
Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. LECTURA SCURTÃ 2Pt 1,19-21 Avem ºi mai sigur cuvântul profetic la care faceþi bine cã luaþi aminte ca la o luminã ce strãluceºte în loc întunecos, pânã când se va lumina de ziuã ºi va rãsãri luceafãrul de dimineaþã în inimile voastre. Înainte de toate, sã ºtiþi aceasta: nici o profeþie a Scripturii nu se interpreteazã dupã propria pãrere a cuiva, deoarece profeþia nu a fost datã niciodatã din voinþa omului, ci oamenii, conduºi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sã fie numele Domnului. De la rãsãritul. V. Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fie numele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritul. Ant. la Magnificat: Ceea ce vã zic în întuneric spuneþi la luminã ºi ceea ce auziþi la ureche vestiþi de pe acoperiºuri!
22
Duminica a XII-a de peste an
CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Ceea ce vã zic în întuneric spuneþi la luminã ºi ceea ce auziþi la ureche vestiþi de pe acoperiºuri! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne rugãm lui Cristos, bucuria tuturor celor care sperã în el: Priveºte la noi, Doamne, ºi ascultã-ne!
Vesperele I
23
Isuse, martor credincios, primul nãscut dintre cei morþi, care ne-ai spãlat de pãcate în sângele tãu, – dã-ne harul sã ne aducem aminte de faptele tale minunate. Acelora pe care i-ai chemat sã fie vestitori ai evangheliei – dã-le harul sã fie aflaþi împãrþitori râvnici ºi credincioºi ai tainelor împãrãþiei tale. Rege al pãcii, revarsã Duhul tãu asupra acelora care conduc popoarele, – ca sã-ºi întoarcã ochii spre cei sãraci ºi nefericiþi. Apãrã-i pe aceia care suferã discriminare din cauza rasei, a stãrii sociale, a limbii sau a religiei – ºi fã sã li se recunoascã drepturile ºi demnitatea. (Priveºte la noi, Doamne, ºi ascultã-ne!) Pe toþi aceia care au plecat din aceastã lume în iubirea ta, fã-i pãrtaºi la fericirea veºnicã – alãturi de fericita Fecioarã Maria ºi de toþi sfinþii tãi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne, fã-ne sã fim totdeauna cuprinºi ºi de fricã, ºi de iubire faþã de numele tãu sfânt, cãci tu nu încetezi niciodatã sã-i ocroteºti pe aceia pe care îi statorniceºti în fidelitatea iubirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
24
Duminica a XII-a de peste an
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2
Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã?
Completoriul
25
4
Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul
26
Duminica a XII-a de peste an
tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!
28
Duminica a XII-a de peste an
Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.