25 martie, Buna-Vestire by arcb.ro

25 martie BUNA-VESTIRE Solemnitate Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Cuvântul s-a fãcut trup: veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

25 martie, Buna-Vestire

2 9

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cuvântul s-a fãcut trup: veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL De-acum omenirea orbise sãrmana; La mari rãtãciri o-mpinsese Satana; Fãcând din nimicuri fiinþe divine, La lemne ºi pietre-a ajuns sã se-nchine. Împinsã la vale de gânduri nebune, Cumplit se zbãtea în adânc de genune; Deasupra rânjea de plãcere despotul, Vicleanul, cel care-o robise cu totul. Cristos, Dumnezeu, cu a sa îndurare, Venind de la Tatãl, în lume apare; Fãptura umanã nu poate s-o vadã Expusã pieirii ºi Rãului pradã.

Oficiul lecturilor

El însuºi cu trup omenesc se-nveºmântã, Ca, prin pãtimirea ºi moartea sa sfântã, Pe om sã-l salveze, sã-l scoatã din moarte, Pe braþele sale la Tatãl sã-l poarte. Isuse, aceasta e ziua cea mare Când Tatãl ºi-aratã nespusa-ndurare; Un trup îþi zideºte cu propria-i mânã, Precum l-a zidit pe Adam din þãrânã. Iar sânul curat al preasfintei Fecioare Devine grãdinã scãldatã în soare; E scos din aceastã þãrânã virginã Cristos, omul nou purtãtor de luminã. Pãrintelui veºnic mãrire sã-i fie, ªi Duhului Sfânt adorat în vecie, ªi þie, Cristoase, venit din splendoare În sânul curat al preasfintei Fecioare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 La plinirea timpurilor, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu, nãscut din femeie, pentru ca noi sã primim înfierea. Psalmul 2 Pentru ce se frãmântã neamurile * ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte? 2 Regii pãmântului se rãscoalã † ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã * împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu: 3 „Sã rupem legãturile lor * ºi sã scãpãm de jugul lor!” 4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, * Domnul îi face de ruºine. 5 Apoi în mânia sa le vorbeºte * ºi în furia sa îi înspãimântã: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, * pe muntele meu cel sfânt!” 1

25 martie, Buna-Vestire

Voi vesti hotãrârea Domnului; † el mi-a zis: „Tu eºti fiul meu, * eu astãzi te-am nãscut. 8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire * ºi marginile pãmântului în stãpânire! 9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier * ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!” 10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,* trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului! 11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, * bucuraþi-vã cu teamã! 12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale, * cãci mânia lui se aprinde degrabã. Fericiþi toþi aceia * care nãdãjduiesc în el. Ant. La plinirea timpurilor, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu, nãscut din femeie, pentru ca noi sã primim înfierea. Ant. 2 Intrând în lume, el spune: Mi-ai pregãtit un trup; iatã, vin ca sã fac, Dumnezeule, voinþa ta.luia). Psalmul 18 A (19 A) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 7 Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. 2

Oficiul lecturilor

Ant. Intrând în lume, el spune: Mi-ai pregãtit un trup; iatã, vin ca sã fac, Dumnezeule, voinþa ta.aleluia). Ant. 3 Prin aceasta dragostea lui Dumnezeu s-a arãtat în noi, cã l-a trimis pe Fiul sãu unul-nãscut în lume, ca sã trãim prin el. Psalmul 44 (45) Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. 11 Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 2

25 martie, Buna-Vestire

6 4

Fiica regelui este strãlucitoare * când îºi face intrarea îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Prin aceasta dragostea lui Dumnezeu s-a arãtat în noi, cã l-a trimis pe Fiul sãu unul-nãscut în lume, ca sã trãim prin el. V. Cuvântul s-a fãcut trup. R. ªi a locuit între noi. LECTURA ÎNTÂI Din cartea întâi a Cronicilor

17,1-15

Profeþie despre fiul lui David Pe când David locuia în casa lui, i-a zis profetului Natan: „Iatã, eu locuiesc într-o casã de cedru, dar chivotul legãmântului Domnului este într-un cort”. 2 Natan i-a rãspuns lui David: „Fã tot ce-þi spune inima, cãci Dumnezeu este cu tine”. 3 În noaptea urmãtoare, cuvântul lui Dumnezeu i-a vorbit lui Natan: 4 „Du-te ºi spune-i slujitorului meu David: Aºa vorbeºte Domnul: Nu tu îmi vei zidi o casã de locuit. 5 Cãci eu n-am locuit într-o casã din ziua când am scos pe Israel din Egipt pânã în ziua de azi; ci am mers din cort în cort ºi din lãcaº în lãcaº. 6 Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus eu vreunuia dintre judecãtorii lui Israel, cãrora le poruncisem sã 1

Oficiul lecturilor

pãstoreascã poporul meu, am zis eu: Pentru ce nu-mi zidiþi o casã de cedru? 7 Acum aºa sã-i spui slujitorului meu David: Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: Te-am luat de la pãºune, în timp ce mergeai la turmã, ca sã fii conducãtorul poporului meu Israel; 8 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, i-am nimicit pe toþi duºmanii tãi dinaintea ta ºi þi-am fãcut un nume ca numele celor mari de pe pãmânt: 9 am dat o locuinþã poporului meu Israel ºi l-am sãdit ca sã fie statornic acolo ºi sã nu mai fie tulburat, pentru ca cei rãi sã nu-l mai nimiceascã aºa cum îl nimiceau mai înainte 10 din zilele în care pusesem judecãtori peste poporul meu Israel. Am umilit pe toþi vrãjmaºii tãi. ªi îþi vestesc cã Domnul îþi va zidi o casã. 11 Când þi se vor împlini zilele, ca sã mergi împreunã cu pãrinþii tãi, voi ridica un descendent dupã tine, care va fi unul dintre fiii tãi, ºi-i voi întãri domnia. 12 El îmi va zidi o casã, ºi eu îi voi întãri pe vecie scaunul lui de domnie. 13 Eu îi voi fi lui tatã ºi el îmi va fi mie fiu; ºi nu voi îndepãrta îndurarea mea de la el, cum am îndepãrtat-o de la acela care a fost înaintea ta. 14 Îl voi aºeza pentru totdeauna în casa mea ºi, în împãrãþia mea, tronul lui de domnie va fi întãrit pe veci”. 15 Natan i-a spus lui David toate aceste cuvinte ºi toatã vedenia aceasta. RESPONSORIUL Cf. Lc 1,26-32 R. Îngerul Gabriel a fost trimis la Fecioara Maria care era logoditã cu Iosif, aducându-i vestea; Fecioara a fost tulburatã de luminã. Nu te teme, Marie, pentru cã ai aflat har la Dumnezeu; * iatã, vei zãmisli ºi vei naºte un fiu ºi el se va chema Fiul Celui Preaînalt. V. Bucurã-te, Marie, cea plinã de har; Domnul este cu tine. * Iatã. LECTURA A DOUA Din Scrisorile sfântului Leon cel Mare, papã (Scris. 28, cãtre Flavian, 3-4: PL 54, 763-767)

Sacramentul împãcãrii noastre

25 martie, Buna-Vestire

Umilinþa naturii noastre a fost asumatã de maiestatea divinã, slãbiciunea, de putere, mortalitatea noastrã, de veºnicie; ºi, pentru a plãti datoria care apãsa asupra condiþiei noastre, natura inalterabilã a fost unitã cu natura noastrã alterabilã. Toate acestea s-au înfãptuit pentru ca, aºa cum se potrivea pentru mântuirea noastrã, singurul ºi unicul mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni, omul Isus Cristos, pe de o parte, imun de moarte, pe de altã parte, sã fie supus ei. Natura în care s-a nãscut Dumnezeu a fost adevãratã, integrã ºi perfectã, ºi, în acelaºi timp, natura divinã în care rãmâne în mod imutabil a fost adevãratã ºi perfectã. În el existã totul din divinitatea sa ºi totul din omenitatea noastrã. Prin natura noastrã o înþelegem pe aceea creatã de Dumnezeu la început ºi asumatã de Cuvânt, pentru a fi rãscumpãratã. Însã, în Mântuitorul, nu a fost nici o urmã din acele slãbiciuni pe care seducãtorul le-a adus în lume ºi care au fost primite de omul sedus. Desigur cã a voit sã ia asupra sa slãbiciunea noastrã, dar nu sã fie pãrtaº la pãcatele noastre. A asumat condiþia de sclav, dar fãrã contaminarea pãcatului. A înãlþat omenitatea, dar nu a diminuat divinitatea. Înjosirea sa a fãcut vizibil invizibilul ºi muritor pe Creatorul ºi Stãpânul tuturor lucrurilor. Însã înjosirea sa a fost mai curând una milostivã faþã de mizeria noastrã, decât o pierdere a puterii sale ºi a stãpânirii sale. A fost creator al omului în condiþia divinã ºi om în condiþia de sclav. Acesta a fost unicul ºi acelaºi Mântuitor. Aºadar, Fiul lui Dumnezeu îºi face intrarea în mijlocul mizeriilor din aceastã lume, coborând de pe tronul sãu ceresc, fãrã a lãsa gloria Tatãlui. Intrã într-o condiþie nouã, se naºte într-o lume nouã. Intrã într-o condiþie nouã: într-adevãr, invizibil în sine însuºi, devine vizibil în natura noastrã; infinit, se lasã circumscris; existent înaintea tuturor timpurilor, începe sã trãiascã în timp; Stãpân ºi Domn al universului, ascunde maiestatea sa infinitã, ia formã de slujitor; nepieritor ºi nemuritor, ca Dumnezeu, nu refuzã sã devinã om pieritor ºi supus legilor morþii.

Oficiul lecturilor

Într-adevãr, cel care este Dumnezeu adevãrat, este ºi om adevãrat. Nu existã nimic fictiv în aceastã unitate, pentru cã subzistã ºi umilinþa naturii umane, ºi sublimitatea naturii divine. Dupã cum Dumnezeu nu suferã schimbare în milostivirea sa, la fel, nici omul nu este alterat de demnitatea primitã. Fiecare dintre naturi realizeazã în comuniune cu cealaltã tot ceea ce îi este propriu. Cuvântul realizeazã ceea ce revine Cuvântului, iar omenitatea realizeazã ceea ce este propriu omenitãþii. Prima dintre aceste naturi strãluceºte prin minunile pe care le face, cealaltã zace sub insultele pe care le primeºte. ªi dupã cum Cuvântul nu renunþã la acea glorie pe care o are, exact ca ºi Tatãl, tot aºa, omenitatea nu pãrãseºte natura proprie a speciei. Nu vom înceta sã repetãm: Unicul ºi acelaºi este, cu adevãrat, Fiul lui Dumnezeu ºi, cu adevãrat, Fiul Omului. Este Dumnezeu, deoarece la început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi Cuvântul era Dumnezeu (In 1,1). Este om, deoarece Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi (In 1,14). RESPONSORIUL R. Primeºte Cuvântul, Fecioarã Marie, care þi-a fost transmis de Domnul prin înger: Vei zãmisli ºi îl vei naºte pe cel care este Dumnezeu ºi om. * Vor spune despre tine: Binecuvântatã eºti tu între toate femeile. V. Vei naºte cu adevãrat un Fiu ºi fecioria ta nu va fi atinsã. Vei naºte un Fiu ºi vei rãmâne mamã pururea fecioarã. * Vor spune. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare:

25 martie, Buna-Vestire

Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Laudele

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca, în sânul Fecioarei Maria, Cuvântul tãu sã ia trup omenesc adevãrat, dã-ne, te rugãm, harul ca noi, care îl mãrturisim pe Rãscumpãrãtorul nostru Dumnezeu ºi Om, sã ne învrednicim a avea parte de viaþa sa dumnezeiascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Din cer, de la Domnul, un înger azi zboarã Cu vestea cea bunã la sfânta Fecioarã; Acum se-mplineºte speranþa ºi visul: În lume apare Mesia, Promisul. Cel care e veºnic, Nãscutul din Tatãl, Sã fie vremelnic, dispus acum iatã-l! ªi tot ce natura umanã reclamã Acceptã, de aceea ºi-alege o mamã. În clipa aceasta nespus de solemnã, Pãmântul primeºte o victimã demnã, Menitã cu sângele jertfei sã spele Pãcatele lumii cumplite ºi grele. O, tu, ce cobori din lãcaº de luminã În sânul Fecioarei de harul tãu plinã,

25 martie, Buna-Vestire

O, tu, adevãr fãcut carne ºi sânge, Asuprã-ne astãzi o razã rãsfrânge! ªi þie, Fecioarã,-þi cerºim astãzi milã; Deºi te-ai numit servitoare umilã, Eºti pusã reginã în cer peste îngeri. Arunc-o privire spre valea de plângeri! Pãrintelui veºnic mãrire sã-i fie, ªi Duhului Sfânt adorat în vecie, ªi þie, Cristoase, venit din splendoare În sânul curat al preasfintei Fecioare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Îngerul Gabriel a fost trimis la Fecioara Maria, care era logoditã cu Iosif. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.

Laudele

Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Îngerul Gabriel a fost trimis la Fecioara Maria, care era logoditã cu Iosif. Ant. 2 Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul trupului tãu! Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul!

25 martie, Buna-Vestire

Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul trupului tãu! Ant. 3 Fecioara a zãmislit prin cuvânt; a rãmas fecioarã ºi ca fecioarã l-a nãscut pe Mântuitorul. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera.

Laudele

Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Fecioara a zãmislit prin cuvânt; a rãmas fecioarã ºi ca fecioarã l-a nãscut pe Mântuitorul. Fil 2,6-7 LECTURA SCURTÃ Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, dupã felul lui de a fi, a fost socotit ca un om. RESPONSORIUL SCURT R. Bucurã-te, Marie, cea plinã de har, * Domnul este cu tine! Bucurã-te. V. Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul trupului tãu. * Domnul este cu tine! Slavã Tatãlui. Bucurã-te. Ant. la Benedictus: Pentru nemãrginita iubire cu care ne-a iubit, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu în trup asemenea cu trupul pãcatului. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

25 martie, Buna-Vestire

ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pentru nemãrginita iubire cu care ne-a iubit, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu în trup asemenea cu trupul pãcatului.. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Celebrând astãzi, la Buna-Vestire, începutul mântuirii noastre, sã ne rugãm cu bucurie: Sã mijloceascã pentru noi sfânta Nãscãtoare de Dumnezeu!

Ora medie

Dupã cum Fecioara Maria a primit vestea cea bunã de la înger, – dã-ne, te rugãm, Dumnezeule, harul sã-l primim ºi noi cu recunoºtinþã pe Mântuitorul nostru! Dupã cum ai privit la smerenia slujitoarei tale, – aminteºte-þi, Pãrinte milostiv, ºi îndurã-te de noi ºi de toþi oamenii! Dupã cum Maria, noua Evã, a ascultat de Cuvântul tãu divin, – tot astfel sã ne fie nouã dupã cuvântul tãu! Sfânta Maria sã-i ajute pe cei nenorociþi, sã-i întãreascã pe cei lipsiþi de îndrãznealã, sã-i mângâie pe cei care plâng, – sã se roage pentru popor, sã mijloceascã pentru cler, sã intervinã pentru femeile evlavioase! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca, în sânul Fecioarei Maria, Cuvântul tãu sã ia trup omenesc adevãrat, dã-ne, te rugãm, harul ca noi, care îl mãrturisim pe Rãscumpãrãtorul nostru Dumnezeu ºi Om, sã ne învrednicim a avea parte de viaþa sa dumnezeiascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin.

25 martie, Buna-Vestire

IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Iatã, fecioara va zãmisli ºi va naºte un fiu ºi se va chema Emanuel. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã.

Ora medie 4

Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului

Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, *

25 martie, Buna-Vestire

ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Iatã, fecioara va zãmisli ºi va naºte un fiu ºi se va chema Emanuel. 1In 4,10 LECTURA SCURTÃ În aceasta constã iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit ºi l-a trimis pe Fiul sãu ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre. V. Iatã slujitoarea Domnului. R. Fie mie dupã cuvântul tãu. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca, în sânul Fecioarei Maria, Cuvântul tãu sã ia trup omenesc adevãrat, dã-ne, te rugãm, harul ca noi, care îl mãrturisim pe Rãscumpãrãtorul nostru Dumnezeu ºi Om, sã ne învrednicim a avea parte de viaþa sa dumnezeiascã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin.

Vesperele II

IMNUL Primeºte salutul, Stãpânã, prin care Avem mântuire ºi-n ceruri intrare, Fecioarã ºi Mamã, divinã minune, Luceafãr al mãrii ce-n veci nu apune. Primeºti de la înger cuvântul de pace ªi pace dai lumii ce-n temniþã zace; Vãzând omenirea cum plânge ºi geme, Dezlegi ale Evei cumplite blesteme. Distruge, Fecioarã, a vinei obadã, Fã iarãºi ca orbii lumina s-o vadã, Tu pavãzã fi-ne, tot rãul îl þine Departe, izvor fii de pace ºi bine. Fiindcã eºti mamã, dorinþele ia-le ªi rugile noastre pe buzele tale, Cãci sã le asculte oricând este gata Cel care din tine fiinþã luat-a. Fecioarã aleasã, curatã ºi blândã, Tu poþi sã ne scoþi din pãcat ºi osândã. ªi gândul, ºi fapta curate ne fie, ªi inima blândã asemenea þie. Cântarea spre tine, Cristoase, azi zboarã, Cãci lumii adus eºti de-o Mamã-Fecioarã, De-asemeni, spre Duhul, spre veºnicul Tatã; Treimea sã fie în veci adoratã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Îngerul Domnului a vestit Mariei ºi ea a zãmislit de la Duhul Sfânt. Psalmul 109 (110),1-5.7 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 1

25 martie, Buna-Vestire

În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Îngerul Domnului a vestit Mariei ºi ea a zãmislit de la Duhul Sfânt. Ant. 2 Nu te teme, Marie, cãci ai aflat har la Domnul. Iatã, vei zãmisli ºi vei naºte un fiu, care se va chema Fiul Celui Preaînalt. Psalmul 129 (130) 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Nu te teme, Marie, cãci ai aflat har la Domnul. Iatã, vei zãmisli ºi vei naºte un fiu, care se va chema Fiul Celui Preaînalt.

Vesperele II

Ant. 3 Iatã slujitoarea Domnului: fie mie dupã cuvântul tãu! Cântarea Cf. Col 1,12-20 Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile. Toate au fost create prin el ºi pentru el. † 17 El este înainte de toate * ºi toate existã prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. Ant. Iatã slujitoarea Domnului: fie mie dupã cuvântul tãu! 12

1In 1,1-2 LECTURA SCURTÃ Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit cu privire la Cuvântul vieþii, cãci viaþa s-a arãtat: noi

25 martie, Buna-Vestire

am vãzut ºi dãm mãrturie ºi vã vestim viaþa veºnicã, ce era la Tatãl ºi care ni s-a arãtat. RESPONSORIUL SCURT R. Cuvântul s-a fãcut trup * ºi a locuit între noi. Cuvântul. V. Acesta era la început la Dumnezeu * ºi a locuit între noi. Slavã Tatãlui. Cuvântul. Ant. la Magnificat: Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, Cea Plinã de Har, Domnul este cu tine! Binecuvântatã eºti tu între femei! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea *

Vesperele II

ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, Cea Plinã de Har, Domnul este cu tine! Binecuvântatã eºti tu între femei! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu suflete încrezãtoare pe Tatãl veºnic, care astãzi i-a vestit Mariei, prin îngerul sãu, mântuirea noastrã: Dã-ne, Doamne, harul tãu! Tu, care ai ales-o pe Fecioara Maria ca sã fie Mama Fiului tãu, – îndurã-te de toþi aceia care aºteaptã rãscumpãrarea! Tu, care i-ai vestit Mariei, prin arhanghelul Gabriel, pace ºi bucurie, – dãruieºte lumii întregi bucuria mântuirii ºi adevãrata pace! Tu, care, prin lucrarea Duhului Sfânt ºi prin consimþãmântul Mariei, l-ai trimis pe Cuvântul tãu sã locuiascã între noi, – pregãteºte inimile noastre sã-l primeascã pe Cristos aºa cum l-a primit Fecioara Maria! Tu, care priveºti la cei smeriþi ºi pe cei sãraci îi copleºeºti cu bunuri, – alinã-i pe cei deznãdãjduiþi, ajutã-i pe cei lipsiþi, întãreºte-i pe muribunzi! Dumnezeule, la care nimic nu este cu neputinþã, care singur sãvârºeºti lucruri minunate, – mântuieºte-ne atunci când îi vei ridica pe cei morþi, în ziua de apoi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca, în sânul Fecioarei Maria, Cuvântul tãu sã ia trup omenesc adevãrat, dã-ne, te rugãm, harul ca noi, care îl mãrturisim pe Rãscumpãrãtorul nostru Dumnezeu ºi Om, sã ne învrednicim a avea parte de viaþa sa dumnezeiascã. Prin Domnul nostru

25 martie, Buna-Vestire

Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin.

Completoriul

PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã;

25 martie, Buna-Vestire

vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!

25 martie, Buna-Vestire

Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.