28 decembrie, ss. Prunci Nevinovaţi(lun) by arcb.ro

28 decembrie SFINÞII PRUNCI NEVINOVAÞI, MARTIRI Sãrbãtoare Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Cristos, cel nãscut pentru noi, care le-a dat pruncilor nevinovaþi cununa martiriului. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

2 9

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Cristos, cel nãscut pentru noi, care le-a dat pruncilor nevinovaþi cununa martiriului. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Copii fãrã vinã, fiinþe plãpânde, Cad victime unei nedrepte osânde; Scot mamele strigãte, vaiete, plângeri, Se bucurã însã oºtirea de îngeri. Îi taie Irod, însetatul de sânge, Dar Domnul cu grijã la dânsul îi strânge ªi aripi le pune ca-n ceruri sã zboare, Cum zboarã albina din floare în floare. Cristos preþuieºte slãvita lor moarte, De-aceea îi pune pe îngeri sã-i poarte,

Oficiul lecturilor

Spre-naltul lãcaº al splendorilor sale, În care nu este nici plânset, nici jale. Iar tu, Betleeme, regeascã cetate, Adus-ai întâile jertfe curate Divinului prunc ce venise pe lume, Pe care Irod încerca sã-l sugrume. Se bucurã pruncii acuma în ceruri; La tronul mãririi sunt mici giuvaieruri. Ei poartã, cântând printre cetele sfinte, Spãlate în sânge, frumoase veºminte. Cristos sã primeascã a noastrã onoare, El, unul-nãscut al preasfintei Fecioare. Cu pruncii martiri noi cinstim deopotrivã Treimea de-a pururi ºi-n veci milostivã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Copiii tãi vor sãlta ca mieii preamãrindu-te, Doamne, pentru cã i-ai eliberat. Psalmul 2 Pentru ce se frãmântã neamurile * ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte? 2 Regii pãmântului se rãscoalã † ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã * împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu: 3 „Sã rupem legãturile lor * ºi sã scãpãm de jugul lor!” 4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, * Domnul îi face de ruºine. 5 Apoi în mânia sa le vorbeºte * ºi în furia sa îi înspãimântã: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, * pe muntele meu cel sfânt!” 7 Voi vesti hotãrârea Domnului; † el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu, * eu astãzi te-am nãscut. 8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire * ºi marginile pãmântului în stãpânire! 1

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier * ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!” 10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,* trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului! 11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, * bucuraþi-vã cu teamã! 12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale, * cãci mânia lui se aprinde degrabã. Fericiþi toþi aceia * care nãdãjduiesc în el. Ant. Copiii tãi vor sãlta ca mieii preamãrindu-te, Doamne, pentru cã i-ai eliberat. Ant. 2 Ei au fost luaþi dintre oameni ca pârgã înaintea lui Dumnezeu ºi a Mielului; fãrã prihanã, ei stau înaintea tronului lui Dumnezeu. Psalmul 32 (33) I Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul; * cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. 2 Lãudaþi-l pe Domnul cu harpa; * cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde. 3 Cântaþi-i o cântare nouã, * cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie. 4 Cãci drept este cuvântul Domnului * ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare. 5 El iubeºte dreptatea ºi adevãrul, * pãmântul este plin de bunãtatea Domnului. 6 Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile * ºi prin suflarea gurii lui, toate oºtirile sale. 7 El þine ca într-un burduf apele mãrii * ºi pune în vistierii abisurile. 8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul, * în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii. 1

Oficiul lecturilor

Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut, * el a poruncit ºi toate au fost create. 10 Domnul destramã planurile naþiunilor, * el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor; 11 dar planul Domnului rãmâne în veci * ºi gândurile inimii sale din neam în neam. Ant. Ei au fost luaþi dintre oameni ca pârgã înaintea lui Dumnezeu ºi a Mielului; fãrã prihanã, ei stau înaintea tronului lui Dumnezeu. Ant. 3 Bucurie veºnicã va fi peste ei. Vor obþine fericirea ºi veselia, iar durerea ºi plânsul vor dispãrea pentru totdeauna. II Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul, * poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire. 13 Domnul priveºte din ceruri, * el îi vede pe toþi fiii oamenilor. 14 Din locuinþa lui sfântã * îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului. 15 El singur a plãsmuit inimile lor * ºi le cunoaºte toate faptele. 16 Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei, * nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere. 17 Nu ajunge calul pentru a da mântuire * ºi, cu toatã puterea lui, nu poate izbãvi. 18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþi spre cei care se tem de el, * spre cei care nãdãjduiesc în mila lui, 19 ca sã scape de la moarte sufletele lor * ºi sã-i hrãneascã în timp de foamete. 20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul; * pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru, 21 pentru cã în el se va bucura inima noastrã * ºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea. 22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã, * precum ºi speranþa noastrã este în tine. 12

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

Ant. Bucurie veºnicã va fi peste ei. Vor obþine fericirea ºi veselia, iar durerea ºi plânsul vor dispãrea pentru totdeauna. V. Sfinþii vor cânta un cântec nou înaintea tronului lui Dumnezeu ºi al Mielului. R. Pãmântul va rãsuna de glasurile lor.

LECTURA ÎNTÂI Din Cartea Exodului

1,8-16.22

Uciderea copiilor evreilor în Egipt În zilele acelea, 8 în Egipt a venit la putere un nou rege, care nu-l cunoscuse pe Iosif. 9 El a spus poporului sãu: „Iatã cã poporul fiilor lui Israel este acum mai numeros ºi mai puternic decât noi. 10 Sã luãm mãsuri împotriva lui, ca sã nu se mai înmulþeascã, pentru cã altfel, în caz de rãzboi, se va alia cu duºmanii noºtri, va lupta împotriva noastrã ºi apoi va pleca din þarã”. 11 Atunci au fost puºi peste fiii lui Israel supraveghetori de lucrãri, care sã-i asupreascã silindu-i la munci grele. Astfel au trebuit sã construiascã pentru faraon cetãþiledepozit Pitom ºi Ramses. 12 Dar cu cât erau mai asupriþi, cu atât se înmulþeau mai mult ºi numãrul lor creºtea. 13 Egiptenii se temeau de fiii lui Israel ºi de aceea i-au supus la o sclavie asprã 14 ºi le-au fãcut viaþa de nesuportat din cauza muncilor grele, la lut ºi la cãrãmizi ºi la tot felul de munci ale câmpului la care îi obligau printr-o muncã asprã de sclavi. 15 Regele Egiptului a poruncit moaºelor evreilor, numite una ªifra ºi cealaltã Pua, 16 ºi le-a zis: „Când le veþi asista la naºtere pe femeile evreilor ºi când le vine timpul sã nascã dacã este bãiat, sã-l omorâþi; iar dacã este fatã, s-o lãsaþi sã trãiascã”. 22 Aºadar, faraon a dat întregului sãu popor aceastã poruncã: „Aruncaþi în Nil toþi bãieþii care se vor naºte la evrei; pe fete lãsaþi-le sã trãiascã!”

Oficiul lecturilor

RESPONSORIUL Is 65,19; Ap 21,4-5 R. Eu însumi mã voi bucura de poporul meu: * nu se va mai auzi în el nici plâns, nici strigãt de durere. V. Moarte nu va mai fi, nici plâns, nici þipãt, nici durere. Iatã, le fac pe toate noi: * nu se va mai auzi. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Quodvultdeus, episcop (Predica 2, Despre Crez: PL 40, 655)

Încã nu vorbesc ºi îl mãrturisesc pe Cristos! Se naºte un prunc; este Regele cel mare. Magii sunt conduºi de departe. Vin ca sã-l adore pe cel care zace acum în iesle, dar care domneºte în cer ºi pe pãmânt. Când magii îi dau de ºtire cã s-a nãscut Regele, Irod se tulburã ºi, ca sã nu-ºi piardã tronul, vrea sã-l ucidã, pe când, dacã ar fi crezut în el, ar fi fost în siguranþã în aceastã viaþã ºi ar fi domnit fãrã sfârºit în cealaltã. De ce þi-e teamã, Irod, când auzi cã s-a nãscut Regele? El nu a venit ca sã-þi ia tronul, ci ca sã-l învingã pe diavol. Dar pentru cã nu înþelegi aceasta, te tulburi ºi te înfurii; ºi ca sã scapi de cel pe care îl cauþi, devii atât de crud încât dai la moarte atâþia copii. Nu te fac sã renunþi nici dragostea mamelor care plâng, nici doliul taþilor care îºi plâng fiii, nici þipetele ºi gemetele copiilor. Îi ucizi pe cei mici în trup, deoarece în inimã te ucide frica ºi îþi imaginezi cã, dacã îþi vei împlini dorinþa, vei putea trãi mult timp; dar tu cauþi sã ucizi Viaþa însãºi. El însã, izvorul harului, mic ºi mare în acelaºi timp, care zace în iesle, îþi ameninþã tronul. El acþioneazã prin tine, fãrã ca tu sã cunoºti planurile sale, ºi elibereazã sufletele din captivitatea diavolului. I-a primit pe fiii duºmanilor în numãrul fiilor adoptivi. Copiii mor pentru Cristos fãrã sã o ºtie, pãrinþii îi plâng pe aceºti martiri care mor. Pe cei care nu puteau încã sã vorbeascã el i-a fãcut capabili sã fie martorii sãi. Iatã cum domneºte el, care venise sã domneascã

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

astfel! Iatã cã eliberatorul începe deja sã elibereze ºi mântuitorul aduce mântuirea! Dar tu, Irod, neºtiind aceasta, te tulburi ºi te înfurii; ºi în timp ce te înfurii pe un copil, fãrã sã ºtii, îi aduci deja omagiu. O, minunat dar al harului! Ce merite au avut aceºti copii ca sã învingã astfel? Încã nu vorbesc ºi deja îl mãrturisesc pe Cristos. Încã nu sunt capabili sã-ºi miºte membrele pentru a înfrunta lupta ºi deja poartã laurii victoriei. Cf. Ap 5,14; 4,10; 7,11 RESPONSORIUL R. L-au adorat pe Cel Viu în vecii vecilor * punându-ºi coroanele înaintea tronului Domnului Dumnezeului lor. V. Cãdeau cu faþa la pãmânt înaintea tronului ºi-l binecuvântau pe Cel Viu în vecii vecilor. * Punându-ºi. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei.

Laudele

Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care astãzi ai fost preamãrit de pruncii nevinovaþi nu prin cuvântul, ci prin moartea lor, dã-ne, te rugãm, harul ca faptele noastre sã exprime credinþa pe care o mãrturisesc cuvintele noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Vin magii ºi-ntreabã: „În ce loc anume E regele care venit-a pe lume?” Un rege-n Iudeea! Irod, când aude, Se-aprinde de urã ca fiarele crude. Îºi cheamã cãlãii ºi-n faþã le-aruncã, Cuprins de turbare, cumplitã poruncã: „În tot Betleemul, ºi-n jurul lui roatã, Sã piarã copiii, suflarea lor toatã”. În fiece casã e-o mamã ce plânge; Tiran fãrã minte, zadarnic verºi sânge. Îþi scapã copilul de care þi-e fricã, Rivalul ce somnul ºi pacea þi-o stricã. Flori rupte de mâna preacrudului rege Cu grijã Isus pentru cer le culege; Când bietele mame bocesc ºi suspinã, Isus îi primeºte-n lãcaº de luminã. Pe creºtet le pune aleasã cununã ªi glasul lor dulce în ceruri rãsunã. Cu chipul lor candid pruncuþii încântã Întreg paradisul, Treimea Preasfântã. Cristos sã primeascã a noastrã onoare, El, unul-nãscut al preasfintei Fecioare. Cu pruncii martiri noi cinstim deopotrivã Treimea de-a pururi ºi-n veci milostivã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vor umbla alãturi de mine în veºminte albe, pentru cã s-au învrednicit de aceasta, spune Domnul. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu

Laudele

Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Vor umbla alãturi de mine în veºminte albe, pentru cã s-au învrednicit de aceasta, spune Domnul. Ant. 2 Pruncii îi cântã Domnului laudã: în viaþã nu puteau încã vorbi, dar prin moartea lor îl vestesc pe Cristos. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul!

12 60

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!

Laudele

Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Pruncii îi cântã Domnului laudã: în viaþã nu puteau încã vorbi, dar prin moartea lor îl vestesc pe Cristos. Ant. 3 Din gura pruncilor ºi a celor ce sug þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Din gura pruncilor ºi a celor ce sug þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi.

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

LECTURA SCURTÃ Ier 31,15 Un glas de tânguire se aude în Rama, bocet ºi plângere amarã. Rahela îºi plânge fiii ºi nu vrea sã fie mângâiatã pentru ei, cãci nu mai sunt. RESPONSORIUL SCURT R. Cei sfinþi ºi drepþi * vor trãi în veci. Cei sfinþi. V. ªi rãsplata lor este la Domnul; * vor trãi. Slavã Tatãlui. Cei sfinþi. Ant. la Benedictus: Pruncii nevinovaþi au fost uciºi pentru Cristos; cei ce sug au fost omorâþi de un rege nelegiuit. Ei îl urmeazã pe Mielul fãrã prihanã ºi cântã pururi: „Mãrire þie, Doamne!” CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor,

Laudele

prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pruncii nevinovaþi au fost uciºi pentru Cristos; cei ce sug au fost omorâþi de un rege nelegiuit. Ei îl urmeazã pe Mielul fãrã prihanã ºi cântã pururi: „Mãrire þie, Doamne!” RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem preamãrire lui Cristos, care l-a biruit pe tiran nu prin puterea vitejilor, ci prin nevinovãþia pruncilor: Pe tine te laudã, Doamne, corul strãlucit al martirilor! Doamne Cristoase, pruncii nevinovaþi au dat mãrturie pentru tine nu prin cuvinte, ci prin sângele lor: – dã-ne ºi nouã harul de a te mãrturisi în faþa oamenilor prin cuvinte ºi fapte. Tu i-ai învrednicit de cununa biruinþei pe pruncii care nu erau încã în stare sã lupte: – nu îngãdui sã cãdem în pãcat, noi care suntem întãriþi cu atâtea ajutoare ale harului. Tu ai spãlat veºmintele pruncilor nevinovaþi în sângele tãu: – spalã-ne de orice fãrãdelege. Tu i-ai trimis pe pruncii nevinovaþi în ceruri ca pârgã a împãrãþiei tale: – nu îngãdui sã fim alungaþi de la ospãþul tãu veºnic. Tu ai cunoscut în copilãrie prigoana ºi exilul: – ocroteºte-i pe copiii ameninþaþi de foamete, de rãzboi ºi de orice nenorocire. Tatãl nostru.

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care astãzi ai fost preamãrit de pruncii nevinovaþi nu prin cuvântul, ci prin moartea lor, dã-ne, te rugãm, harul ca faptele noastre sã exprime credinþa pe care o mãrturisesc cuvintele noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O Dumnezeule Preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori De sus cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei.

Ora medie

Psalmul 18 B (19 B) Laudã lui Dumnezeu, stãpânul legii Fiþi desãvârºiþi, precum ºi Tatãl vostru din ceruri este desãvârºit (Mt 5,48). 8

Legea Domnului este desãvârºitã, învioreazã sufletul; † mãrturia Domnului este adevãratã, * îl face înþelept pe cel neºtiutor. 9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, * poruncile Domnului sunt strãlucitoare, lumineazã ochii. 10 Frica de Domnul este curatã, rãmâne pentru totdeauna; * judecãþile Domnului sunt adevãrate, toate sunt drepte. 11 Ele sunt mai de dorit decât aurul † ºi decât mult aur curat, * mai dulci decât mierea ºi decât fagurele proaspãt. 12 Slujitorul tãu primeºte înþelepciunea prin ele; * pentru cel care le pãzeºte, rãsplata este mare. 13 Cine îºi dã seama de greºelile fãcute din neatenþie? * Curãþã-mã de pãcatele ascunse. 14 Mai presus de toate, pãzeºte-l pe slujitorul tãu de mândrie, * ca ea sã nu mã stãpâneascã niciodatã. Atunci voi fi fãrã vinã * ºi curãþat de pãcatul cel mare. 15 Plãcute sã-þi fie cuvintele gurii mele † ºi gândurile inimii mele sã ajungã înaintea ta, * Doamne, stânca mea ºi mântuitorul meu! Psalmul 7 Rugãciunea celui drept vorbit de rãu Iatã, judecãtorul stã înaintea uºii (Iac 5,9).

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

I Doamne, Dumnezeul meu, în tine mi-am pus speranþa. * Mântuieºte-mã de toþi prigonitorii mei ºi elibereazã-mã 3 ca nu cumva sã-mi rãpeascã viaþa, sã mã sfâºie, ca leul, * fãrã ca cineva sã mã salveze! 4 Doamne, Dumnezeul meu, † dacã am sãvârºit aceasta, * dacã este nedreptate în mâinile mele, 5 dacã am rãspuns prietenului meu cu rãu * ºi fãrã motiv mi-am jefuit duºmanul, 6 atunci duºmanul sã mã prigoneascã ºi sã mã ajungã † ºi sã culce la pãmânt viaþa mea * ºi cinstea mea în praf sã o arunce. 7 Ridicã-te, Doamne, în mânia ta * înalþã-te împotriva furiei asupritorilor mei ºi scoalã-te, Dumnezeul meu, * la judecata pe care ai rânduit-o! 8 Adunarea neamurilor sã te înconjoare: † întoarce-te asupra ei din înãlþime! * 9 Domnul judecã popoarele; judecã-mã, Doamne, dupã dreptatea * ºi dupã nevinovãþia care este în mine! 10 Pune capãt rãutãþii pãcãtoºilor † ºi întãreºte-l pe cel drept, * tu, care pãtrunzi cu privirea inimile ºi rãrunchii, Dumnezeule preadrept. 2

II Ajutorul meu este la Dumnezeu, * cel care îi mântuieºte pe cei drepþi cu inima. 12 Dumnezeu este un judecãtor drept * care se poate mânia în fiecare zi. 13 Oare nu este el cel care îºi ascute din nou sabia, * îºi întinde arcul ºi þinteºte? 14 Îºi pregãteºte armele morþii * ºi îºi încinge sãgeþile în foc. 11

Vesperele

Iatã, cel rãu a urzit fãrãdelegea, * a zãmislit silnicia ºi a nãscut nelegiuirea. 16 A sãpat groapã ºi a adâncit-o * ºi a cãzut în groapa pe care a fãcut-o. 17 Se întoarce rãutatea lui asupra capului sãu * ºi pe creºtetul lui coboarã nedreptatea. 18 Îl voi lãuda pe Domnul pentru dreptatea lui * ºi voi cânta numele Domnului Preaînalt. Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. LECTURA SCURTÃ Cf. Lam 2,11 Ochii mei se sfârºesc de plâns, lãuntrul meu arde ca vãpaia, pentru cã s-au prãbuºit copiii ºi pruncii în pieþele cetãþii. V. Cei drepþi vor trãi în veci. R. ªi rãsplata lor este la Domnul. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care astãzi ai fost preamãrit de pruncii nevinovaþi nu prin cuvântul, ci prin moartea lor, dã-ne, te rugãm, harul ca faptele noastre sã exprime credinþa pe care o mãrturisesc cuvintele noastre. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

IMNUL Cristoase, scump Mântuitor, În lume aºteptat cu dor Din Tatãl veºnic te-ai nãscut Când nu era vreun început. Splendoare-a Tatãlui din cer, Speranþã pentru cei ce pier, Privirea-þi blândã s-o cobori Spre-ai tãi nevrednici slujitori. Mãrite Doamne, nu uita Cã-n marea îndurare-a ta Din Maica sfântã te-ai nãscut La fel ca noi c-un trup de lut. Voind sã ne salvezi pe toþi ªi din pãcate sã ne scoþi, Te-ai coborât ca prunc divin Sã-mparþi al nostru trist destin. Pãduri ºi ape, cer, pãmânt ªi toate câte-n ele sunt Cu îngerii de sus, în cor, S-adore pe stãpânul lor. În ziua sfântului Crãciun Creºtinii fericiþi îþi spun: Isuse, bun venit la noi, La cei sãraci, flãmânzi ºi goi. Isuse, care ne-ai fost dat De Maica fãrã de pãcat, Te preamãrim în dulce cânt Cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A ta este stãpânirea în ziua puterii tale, în strãlucirea sfinþeniei; din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. Psalmul 109 (110),1-5.7

Vesperele 1

Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. A ta este stãpânirea în ziua puterii tale, în strãlucirea sfinþeniei; din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. Ant. 2 La Domnul este îndurare ºi belºug de mântuire la el. Psalmul 129 (130) 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire.

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. La Domnul este îndurare ºi belºug de mântuire la el. Ant. 3 La început ºi înaintea veacurilor, Cuvântul era Dumnezeu: astãzi el s-a nãscut ca Mântuitor al lumii. Cântarea Cf. Col 1,12-20 Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile. Toate au fost create prin el ºi pentru el. † 17 El este înainte de toate * ºi toate existã prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. Ant. La început ºi înaintea veacurilor, Cuvântul era Dumnezeu: astãzi el s-a nãscut ca Mântuitor al lumii. 12

Vesperele

LECTURA SCURTÃ Ef 2,3b-5 Eram ºi noi din fire fii ai mâniei, ca ºi ceilalþi. Însã Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morþi din cauza greºelilor noastre, ne-a readus la viaþã împreunã cu Cristos. Prin har aþi fost mântuiþi. RESPONSORIUL SCURT R. Cuvântul s-a fãcut trup, * aleluia, aleluia. V. ªi a locuit între noi, * aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui. Cuvântul. Ant. la Magnificat: Fecioara sfântã ºi nepãtatã ni l-a nãscut nouã pe Dumnezeu, copil gingaº pe care l-a alãptat la sânul ei. Sã-l adorãm cu toþii pe Cristos, care a venit sã ne mântuiascã. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa,

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Fecioara sfântã ºi nepãtatã ni l-a nãscut nouã pe Dumnezeu, copil gingaº pe care l-a alãptat la sânul ei. Sã-l adorãm cu toþii pe Cristos, care a venit sã ne mântuiascã. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu nãscut din femeie, nãscut sub lege, ca sã-i rãscumpere pe aceia care erau sub lege. Întãriþi de aceastã speranþã, sã ne rugãm cu încredere: Harul Fiului tãu, Doamne, sã fie mereu cu noi! Dumnezeule al iubirii ºi al pãcii, reînnoieºte credinþa tuturor creºtinilor în întruparea Fiului tãu, – ca ei sã stãruie pururi în aducerea de mulþumiri. Mãreºte speranþa celor bolnavi, sãraci ºi bãtrâni; – dãruieºte celor asupriþi uºurare, celor deznãdãjduiþi încredere, ºi mângâiere celor ce plâng. Adu-þi aminte de toþi cei aflaþi în închisoare – ºi de aceia care sunt surghiuniþi din patria lor. Tu, care la naºterea Fiului tãu i-ai fãcut pe îngeri sã cânte în miez de noapte, – dãruieºte-le celor rãposaþi harul sã te laude în veci împreunã cu oºtirile cereºti. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care în mod minunat l-ai creat pe om dupã chipul tãu ºi într-un mod ºi mai minunat l-ai reînnoit, dã-ne, te rugãm, harul de a ne face pãrtaºi la dumnezeirea lui Cristos, care a binevoit sã se facã pãrtaº la firea noastrã omeneascã. El, care, fiind Dumnezeu,

Completoriul

împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4). 1

Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului. 14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi

Completoriul

vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. 1Tes 5,9-10 LECTURA SCURTÃ Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,

28 decembrie, sfinþii Prunci Nevinovaþi, martiri

28 32

luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte, Doamne, trupurilor noastre odihnã spre întãrire, iar ceea ce am semãnat astãzi prin munca noastrã, fã sã aducã rod de viaþã veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.