29 decembrie(mar) by arcb.ro

29 decembrie ZIUA A V-A DIN OCTAVA CRÃCIUNULUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Cristos s-a nãscut pentru noi: veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

29 decembrie

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cristos s-a nãscut pentru noi: veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL A dumnezeirii curatã oglindã, Luminã venitã pe orbi sã-i cuprindã ªi leac suferinþelor noastre amare ªi port de salvare! Isuse, în noaptea seninã ºi sfântã, Mulþimea de îngeri mãrire îþi cântã, Vestesc omenirii ce-n pulbere zace: Vin vremuri de pace. La ieslea ce-i tronul mãririi eterne Întreg universul smerit se prosterne. A noastrã-nchinare din inimi supuse Primeºte-o, Isuse.

Oficiul lecturilor

Fecioara curatã pe lume te-aduce, Ca lumea s-o mântui prin moartea pe cruce. Dorim ca prin darul iubirii divine S-ajungem la tine. Cântãri sã rãsune în valea de plângeri, Sã spunem de-a valma cu corul de îngeri: ªi Tatãl ºi Fiul ºi Duhul sã fie Slãviþi în vecie. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul oºtirilor este cu noi: locul nostru de refugiu este Dumnezeul lui Iacob. Psalmul 45 (46) Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere, * ajutor uºor de gãsit în timp de încercare. 3 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul * ºi ar cãdea munþii în mijlocul mãrii; 4 chiar de-ar clocoti ºi ar spumega apele ei * ºi munþii s-ar zgudui la izbirea ei. 5 Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dumnezeu, * locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. 6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatinã; * Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaþã. 7 Naþiunile pãgâne se zbuciumã,† împãrãþiile se clatinã. * El ºi-a ridicat glasul ºi pãmântul se topeºte de groazã. 8 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. 9 Veniþi ºi vedeþi lucrãrile minunate ale Domnului, * faptele uimitoare pe care le-a fãcut pe pãmânt. El face sã înceteze rãzboaiele pânã la marginile pãmântului, † 10 frânge arcul ºi sfãrâmã lancea, * iar scuturile le arde în foc. 2

29 decembrie

Opriþi-vã ºi recunoaºteþi cã eu sunt Dumnezeu, * eu mã înalþ peste popoare, mã înalþ peste tot pãmântul. 12 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. Ant. Domnul oºtirilor este cu noi: locul nostru de refugiu este Dumnezeul lui Iacob. Ant. 2 În zilele Domnului va rãsãri dreptatea ºi belºug de pace, ºi el va fi Dumnezeul tuturor. Psalmul 71 (72) I 1

Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale * ºi înzestreazã pe fiul regelui cu dreptatea ta, 2 ºi el va judeca poporul tãu cu dreptate * ºi pe sãracii tãi cu nepãrtinire. 3 Munþii sã aducã pacea pentru popor * ºi dealurile dreptatea. 4 El va face dreptate celor sãraci din popor † ºi-i va mântui pe fiii sãrmanilor, * dar pe asupritori îi va doborî. 5 Ei se vor teme de tine cât soarele ºi luna, * din generaþie în generaþie. 6 Va coborî ca ploaia pe iarbã * ºi ca ropotul ce udã pãmântul. 7 În zilele lui va înflori dreptatea ºi belºug de pace, * pânã când va fi luna. 8 El va domni de la o mare la alta * ºi de la râu pânã la marginile pãmântului. 9 În faþa lui se vor pleca locuitorii pustiului, * iar vrãjmaºii lui vor linge þãrâna. 10 Regii insulelor ºi cei din Tarºiº vor oferi daruri, * regii arabi ºi din Saba vor aduce prinosuri. 11 Toþi regii se vor închina înaintea lui, * toate popoarele îl vor sluji.

Oficiul lecturilor

Ant. În zilele Domnului va rãsãri dreptatea ºi belºug de pace ºi el va fi Dumnezeul tuturor. Ant. 3 Domnul mântuieºte sufletele sãracilor sãi. II El îl va elibera pe sãracul care strigã * ºi pe sãrmanul care nu are ajutor. 13 Va avea milã de cel slab ºi lipsit * ºi va mântui sufletele sãrmanilor. 14 Va rãscumpãra sufletele lor de oprimare ºi violenþã, * ºi sângele lor va fi preþios înaintea lui. 15 Va trãi ºi i se va da din aurul Arabiei. † Se vor ruga pentru el întotdeauna; * toatã ziua îl vor binecuvânta. 16 Va fi belºug de grâne pe pãmânt, * acestea vor undui pe culmile munþilor; roadele sale vor înflori precum Libanul * ºi recolta lor va fi ca iarba pãmântului. 17 Numele lui sã fie binecuvântat în veci, * cât va fi soarele sã dãinuiascã numele lui. În el vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântului * ºi toate popoarele îl vor preamãri. 18 Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeu, † Dumnezeul lui Israel, * singurul care sãvârºeºte minuni! 19 Binecuvântat sã fie în veci numele sãu glorios, * tot pãmântul sã se umple de slava lui. Amin. Amin. Ant. Domnul mântuieºte sufletele sãracilor sãi. V. Pãstorii au vãzut pruncul. R. ªi au recunoscut ceea ce le fusese spus despre el. 12

LECTURA ÎNTÂI Începutul Scrisorii sfântului apostol Paul cãtre Coloseni Mulþumire ºi rugãciune

1,1-14

29 decembrie

6 1

Paul, apostol al lui Cristos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu, ºi fratele Timotei, 2 cãtre sfinþii din Colose ºi cãtre fraþii credincioºi în Cristos, har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru. 3 Mulþumim lui Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, rugându-ne neîncetat pentru voi 4 de când am auzit de credinþa voastrã în Cristos Isus ºi de iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii, 5 pentru speranþa pãstratã în siguranþã pentru voi în ceruri ºi despre care aþi auzit de mai înainte în cuvântul adevãrului evangheliei, 6 care a ajuns pânã la voi ºi care aduce rod ºi se dezvoltã în toatã lumea, aºa cum a fost ºi la voi din ziua aceea în care aþi auzit ºi aþi cunoscut harul lui Dumnezeu în adevãr, 7 aºa cum aþi învãþat de la Epafras, iubitul nostru colaborator. El este un slujitor credincios al lui Cristos pentru voi 8 ºi ne-a vorbit despre iubirea voastrã în Duhul. 9 De aceea, ºi noi, din ziua în care am auzit, nu încetãm sã ne rugãm pentru voi ºi sã cerem sã vã umpleþi de cunoaºterea voinþei lui ºi de orice înþelepciune ºi înþelegere spiritualã, 10 pentru ca astfel sã umblaþi într-un mod vrednic de Domnul, ca sã-i fiþi plãcuþi în toate, prin orice faptã bunã, aducând rod ºi crescând în cunoaºterea lui Dumnezeu, 11 ca sã fiþi întãriþi cu toatã puterea, dupã puterea gloriei lui, pentru a ajunge la o statornicie desãvârºitã ºi îndelungã rãbdare, cu bucurie 12 aducând mulþumire Tatãlui care v-a învrednicit sã aveþi parte la moºtenirea sfinþilor în luminã. 13 El ne-a eliberat de sub puterea întunericului ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale. 14 În el avem rãscumpãrarea, iertarea pãcatelor. RESPONSORIUL Col 1,12.13; Iac 1,17 R. Îi aducem mulþumiri lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a eliberat de sub puterea întunericului ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale. V. Orice dar bun ºi orice dar desãvârºit este de sus, coboarã de la Tatãl luminilor, * care ne-a eliberat.

Oficiul lecturilor

LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Bernard, abate (Predica 1 la Epifania Domnului, 1-2: PL 133, 141-143)

La împlinirea timpurilor a venit ºi plinãtatea dumnezeirii S-a arãtat bunãtatea ºi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, mântuitorul nostru (Tit 3,4). Sã-i mulþumim lui Dumnezeu care a mãrit mângâierea noastrã în timpul acesta de peregrinare, de exilare ºi de mizerie în care ne aflãm. Înainte sã aparã iubirea de oameni a lui Dumnezeu, bunãtatea sa era ascunsã. Desigur, ea exista ºi mai înainte, cãci milostivirea Domnului este din veºnicie. Dar de unde se putea ºti cã era atât de mare? Era promisã, dar nu era simþitã; de aceea, mulþi nu credeau în ea. Fãrã îndoialã, Dumnezeu a vorbit în multe rânduri ºi în multe moduri prin profeþi (Evr 1,1). Gândurile mele, spunea el, sunt gânduri de pace, nu de nenorocire (Ier 29,11). Dar ce-i rãspundea omul, simþind nenorocirea ºi necunoscând pacea? Pânã când veþi spune: Pace, pace ºi pace nu existã? De aceea, vestitorii pãcii plângeau amar (Is 33,7), spunând: Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit? (Is 53,1). Dar acum, sã creadã oamenii ceea ce vãd, pentru cã mãrturiile lui Dumnezeu sunt cu totul adevãrate (Ps 92,5). De fapt, pentru ca ºi ochiul tulbure sã poatã vedea, el a fixat un cort pentru soare (Ps 18,6). Iatã cã pacea nu mai este promisã, ci trimisã; nu mai este amânatã, ci datã; nu mai este profeþitã, ci prezentã. Iatã cã Dumnezeu Tatãl a trimis pe pãmânt un fel de sac plin de milostivirea sa; un sac, spun, pe care pãtimirea trebuia sã-l desfacã pentru ca, din el, sã iasã ceea ce conþinea: preþul rãscumpãrãrii noastre; un sac, poate mic, dar plin. Cãci, un prunc ni s-a dat nouã (Is 9,5), însã în care locuieºte toatã plinãtatea dumnezeirii (Col 2,9). Când a venit împlinirea timpurilor, a venit ºi plinãtatea dumnezeirii. A venit în trup, pentru ca astfel sã fie vãzutã ºi de cei care sunt trupeºti ºi pentru ca, în iubirea sa de oameni astfel manifestatã, sã fie recunoscutã

29 decembrie

bunãtatea sa. De fapt, acolo unde se manifestã iubirea de oameni a lui Dumnezeu, bunãtatea sa nu mai poate rãmâne ascunsã. ªi cum ar fi putut sã scoatã mai mult în evidenþã bunãtatea sa, decât asumând trupul meu? Trupul meu, spun, nu trupul lui Adam, adicã cel pe care l-a avut înainte de cãdere. De ce îºi declarã cu atâta grijã milostivirea, încât ia asupra sa însãºi mizeria noastrã? De ce este plin de atâta bunãtate, încât, pentru noi, Cuvântul lui Dumnezeu se face ca iarba? Doamne, ce este omul cã te gândeºti la el, sau fiul omului cã îl iei în seamã? (Ps 8,5; Evr 2,6). Aici trebuie sã priveascã omul ca sã-ºi dea seama cât de mult se îngrijeºte Dumnezeu de el; de aici poate omul sã afle ce gândeºte sau ce simte Dumnezeu pentru el. Nu te uita, omule, la ce suferi tu, ci la ceea ce a suferit el. Din ceea ce a fãcut pentru tine, recunoaºte valoarea pe care o ai în faþa lui pentru ca, din iubirea lui de oameni, sã-þi aparã bunãtatea lui. De fapt, cu cât s-a fãcut mai mic din iubire faþã de oameni, cu atât mai mare s-a descoperit în bunãtate ºi, cu cât s-a fãcut mai umil, cu atât îmi este mai drag. Spune Apostolul: S-a arãtat bunãtatea ºi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, mântuitorul nostru (Tit 3,4). Desigur, mari ºi evidente sunt bunãtatea ºi iubirea de oameni a lui Dumnezeu! ªi ce mare dovadã de iubire ne-a dat cel care a avut grijã sã uneascã natura umanã cu cea divinã. RESPONSORIUL Ef 1,5; Rom 8,29 R. Dumnezeu ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii ca sã fim fiii sãi adoptivi prin Isus Cristos, * dupã planul binevoitor al voinþei sale, spre lauda gloriei harului sãu. V. Pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie asemenea chipului Fiului sãu, * dupã planul. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim.

Oficiul lecturilor

Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine.

29 decembrie

În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi nevãzut, tu ai alungat întunericul lumii prin venirea lui Cristos, lumina cea adevãratã: te rugãm sã priveºti la noi cu faþã seninã, ca sã ne învrednicim sã lãudãm într-un glas naºterea Fiului tãu unul-nãscut. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Pe marele-mpãrat Isus Maria-n lume l-a adus; Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe faþa-ntregului pãmânt. Al lumii Domn ºi ziditor Îmbracã chip de servitor, Voind, la moarte osândit, Sã-i smulgã morþii ce-a zidit. Cel necuprins ºi fãr-hotar Fecioarei, printr-un tainic har,

Laudele

Îi este dat spre-a fi purtat În sânul ei imaculat. Fãrã bãrbat, doar c-un cuvânt, Concepe de la Duhul Sfânt Iar trupul ei, prea gingaº crin, Devine sanctuar divin. Ioan purtat de-al mamei sân L-a salutat pe-al sãu stãpân Când cel vestit de Gabriel S-a dus în vizitã la el. Isuse, copilaº plãpând, Pe-un braþ de paie zaci plângând, Iar mama-þi cântã-ncetiºor: Dormi, scump odor, o, dormi uºor. Cu cetele cereºti de sfinþi Pãstorii simpli ºi cuminþi Slãvesc pe marele-mpãrat Gãsit în scutece-nfãºat. Isuse, care ne-ai fost dat De Maica fãrã de pãcat, Te preamãrim în dulce cânt Cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pe cine aþi vãzut, pãstori? Spuneþi! Vestiþi-ne: cine s-a arãtat pe pãmânt? L-am vãzut pe prunc ºi corurile de îngeri lãudându-l pe Domnul, aleluia. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã.

29 decembrie

Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Pe cine aþi vãzut, pãstori? Spuneþi! Vestiþi-ne: cine s-a arãtat pe pãmânt? L-am vãzut pe prunc ºi corurile de îngeri lãudându-l pe Domnul, aleluia. Ant. 2 Îngerul le-a spus pãstorilor: Vã vestesc bucurie mare, pentru cã vi s-a nãscut astãzi Mântuitorul lumii, aleluia. Cântarea

Dan 3,57-88.56

Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57

Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul!

Laudele 64

Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 65

29 decembrie

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Îngerul le-a spus pãstorilor: Vã vestesc bucurie mare, pentru cã vi s-a nãscut astãzi Mântuitorul lumii, aleluia. Ant. 3 Astãzi ni s-a nãscut un prunc ºi va fi numit: Dumnezeu puternic, aleluia. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Astãzi ni s-a nãscut un prunc ºi va fi numit: Dumnezeu puternic, aleluia. LECTURA SCURTÃ

Evr 1,1-2

Dupã ce în trecut a vorbit în multe rânduri ºi în multe moduri pãrinþilor noºtri prin profeþi, Dumnezeu, în aceste zile din urmã, ne-a vorbit nouã prin Fiul, pe care l-a pus moºtenitor a toate, prin care a fãcut ºi veacurile.

Laudele

RESPONSORIUL SCURT R. Domnul a fãcut cunoscutã, * aleluia, aleluia. Domnul. V. Mântuirea sa, * aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui.

Domnul. Ant. la Benedictus: Pãstorii ziceau unul cãtre altul: „Sã mergem pânã la Betleem ºi sã vedem acest cuvânt care s-a fãcut ºi ce ne-a fãcut cunoscut Domnul”. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.

29 decembrie

Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pãstorii ziceau unul cãtre altul: „Sã mergem pânã la Betleem ºi sã vedem acest cuvânt care s-a fãcut ºi ce ne-a fãcut cunoscut Domnul”. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Dumnezeu, în îndurarea sa, ni l-a trimis pe Cristos, Principele pãcii. De aceea sã ne rugãm cu încredere: Pace oamenilor de bunãvoinþã! Dumnezeule atotputernic, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, primeºte lauda noastrã de dimineaþã – ºi binecuvânteazã Biserica ta, care îþi preamãreºte iubirea mântuitoare. Tu, care de la început le-ai fãgãduit oamenilor cã vei fi biruitor prin Cristos, mântuitorul nostru, – fã sã le strãluceascã tuturor oamenilor lumina evangheliei. Doamne, Abraham a întrezãrit ziua Fiului tãu, patriarhii au sperat-o, profeþii au vestit-o ºi neamurile au dorit-o: – mântuieºte întreg poporul lui Israel. Tu, care ai voit ca naºterea Fiului tãu sã fie vestitã de puterile cereºti ºi sã fie lãudatã într-un glas de apostoli, de martiri ºi de credincioºii din toate veacurile, – dãruieºte-ne pe pãmânt pacea vestitã de îngeri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi nevãzut, tu ai alungat întunericul lumii prin venirea lui Cristos, lumina cea adevãratã: te rugãm sã priveºti la noi cu faþã seninã, ca sã ne învrednicim sã lãudãm într-un glas naºterea Fiului tãu unul-nãscut. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Ora medie

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Psalmul 118 (119),1-8 I (Aleph) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este iubirea lui Dumnezeu: sã pãzim poruncile lui (1In 5,3).

29 decembrie

Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale, * care umblã în legea Domnului. 2 Fericiþi sunt cei care pãzesc poruncile lui * ºi-l cautã din toatã inima. 3 Ei n-au sãvârºit fãrãdelege * ºi umblã pe cãile sale. 4 Tu ai dat învãþãturile tale * ca sã fie pãzite cu fidelitate. 5 O, de ar fi cãile mele statornice * în a pãzi orânduirile tale. 6 Atunci nu mã voi ruºina * dacã voi fi ascultat toate hotãrârile tale. 7 Te voi lãuda cu inimã curatã, * cunoscând judecãþile tale drepte. 8 Vreau sã pãstrez orânduirile tale, * nu mã lãsa în pãrãsire! Ant. Fericit este omul care umblã în legea Domnului. Ant. 2 Inima mea tresaltã de bucuria mântuirii tale. Psalmul 12 (13) Plângerea dreptului care se încrede în Domnul Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria (Rom 15,13). 2

Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul? * Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine? 3 Pânã când vei pune în sufletul meu neliniºti † ºi mâhnire în inima mea zi de zi? * Pânã când se va înãlþa duºmanul meu deasupra mea? 4 Priveºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! * Dã luminã ochilor mei ca sã nu mã cuprindã somnul morþii; 5 sã nu zicã vrãjmaºul meu: „L-am biruit!”; * ºi sã nu se bucure potrivnicii mei când mã clatin.

Vesperele 6

Eu am încredere în bunãtatea ta! † Inima mea tresaltã de bucurie pentru mântuirea ta! * Voi cânta Domnului pentru cã m-a copleºit cu daruri. Ant. Inima mea tresaltã de bucuria mântuirii tale.

Ant. 3 Dumnezeu a închis toate sub pãcat pentru a se îndura de toþi. Psalmul 13 (14) Nebunia celor fãrãdelege Unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul (Rom 5,20). 1

A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” † S-au corupt, au sãvârºit lucruri oribile; * nu-i nimeni care sã facã binele. 2 Domnul din ceruri priveºte spre fiii oamenilor † ca sã vadã dacã este un înþelept, * vreunul care sã-l caute pe Dumnezeu. 3 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii; † nu-i nimeni care sã facã binele, * nu este nici mãcar unul. 4 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, † care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine * ºi pe Domnul nu l-au invocat? 5 Acolo vor tremura de spaimã, * cãci Dumnezeu este cu neamul celor drepþi. 6 Aþi râs de nãdejdea celui sãrman, * dar Domnul este refugiul sãu. 7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? † Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, * va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel.

Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei.

29 decembrie

LECTURA SCURTÃ 1In 4,9 Prin aceasta s-a arãtat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu unul-nãscut ca sã trãim prin el. V. Au vãzut toate marginile pãmântului, aleluia. R. Mântuirea Dumnezeului nostru, aleluia. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi nevãzut, tu ai alungat întunericul lumii prin venirea lui Cristos, lumina cea adevãratã: te rugãm sã priveºti la noi cu faþã seninã, ca sã ne învrednicim sã lãudãm într-un glas naºterea Fiului tãu unul-nãscut. El, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cristoase, scump Mântuitor, În lume aºteptat cu dor Din Tatãl veºnic te-ai nãscut Când nu era vreun început. Splendoare-a Tatãlui din cer, Speranþã pentru cei ce pier, Privirea-þi blândã s-o cobori Spre-ai tãi nevrednici slujitori. Mãrite Doamne, nu uita Cã-n marea îndurare-a ta

Vesperele

Din Maica sfântã te-ai nãscut La fel ca noi c-un trup de lut. Voind sã ne salvezi pe toþi ªi din pãcate sã ne scoþi, Te-ai coborât ca prunc divin Sã-mparþi al nostru trist destin. Pãduri ºi ape, cer, pãmânt ªi toate câte-n ele sunt Cu îngerii de sus, în cor, S-adore pe stãpânul lor. În ziua sfântului Crãciun Creºtinii fericiþi îþi spun: Isuse, bun venit la noi, La cei sãraci, flãmânzi ºi goi. Isuse, care ne-ai fost dat De Maica fãrã de pãcat, Te preamãrim în dulce cânt Cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A ta este stãpânirea în ziua puterii tale, în strãlucirea sfinþeniei; din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. Psalmul 109 (110),1-5.7 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 1

29 decembrie

Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. A ta este stãpânirea în ziua puterii tale, în strãlucirea sfinþeniei; din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. Ant. 2 La Domnul este îndurare ºi belºug de mântuire la el. Psalmul 129 (130) 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. La Domnul este îndurare ºi belºug de mântuire la el. Ant. 3 La început ºi înaintea veacurilor, Cuvântul era Dumnezeu: astãzi el s-a nãscut ca Mântuitor al lumii. 12

Cântarea Cf. Col 1,12-20 Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã.

Vesperele

El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile. Toate au fost create prin el ºi pentru el. † 17 El este înainte de toate * ºi toate existã prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. Ant. La început ºi înaintea veacurilor, Cuvântul era Dumnezeu: astãzi el s-a nãscut ca Mântuitor al lumii. LECTURA SCURTÃ 1In 1,1-3 Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit cu privire la Cuvântul vieþii, – cãci viaþa s-a arãtat: noi am vãzut ºi dãm mãrturie ºi vã vestim viaþa veºnicã ce era la Tatãl ºi care ni s-a arãtat – ce am vãzut ºi auzit vã vestim ºi vouã, pentru ca ºi voi sã aveþi comuniune cu noi, iar comuniunea noastrã este cu Tatãl ºi cu Fiul sãu Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. Cuvântul s-a fãcut trup, * aleluia, aleluia. Cuvântul. V. ªi a locuit între noi, * aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui. Cuvântul.

29 decembrie

Ant. la Magnificat: Regele cerului a binevoit sã se nascã dintr-o fecioarã pentru a-l aduce iarãºi la împãrãþia cerurilor pe omul pierdut. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Regele cerului a binevoit sã se nascã dintr-o fecioarã pentru a-l aduce iarãºi la împãrãþia cerurilor pe omul pierdut. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm pe Dumnezeu, Tatãl preaîndurãtor, care l-a uns cu Duhul Sfânt pe Fiul sãu unul-nãscut pentru a

Completoriul

aduce sãracilor vestea cea bunã: Pãrinte milostiv, îndurã-te de noi! Dumnezeule îndurãtor ºi veºnic, care vrei ca toþi oamenii sã se mântuiascã ºi sã ajungã la cunoaºterea adevãrului tãu, îþi mulþumim pentru cã ai dãruit lumii pe Fiul tãu unul-nãscut – ºi te rugãm sã umpli de bucurie întreg pãmântul la naºterea lui. Tu l-ai trimis sã aducã vestea cea bunã sãracilor, sã vesteascã robilor eliberarea ºi sã predice tuturor timpul harului – te rugãm, dãruieºte oamenilor libertate ºi pace. Tu i-ai îndreptat spre el pe înþelepþii neamurilor, ca sã-l adore: – primeºte cinstirea adusã de credinþa ºi rugãciunea noastrã. Tu îi chemi pe toþi oamenii din întuneric la minunata ta luminã, pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: – dãruieºte-ne harul sã fim martori ai acestei veºti bune. Tu l-ai arãtat pe Cristos, cel nãscut în Betleem, luminã spre luminarea neamurilor: – dezvãluie slava feþei tale fraþilor noºtri rãposaþi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi nevãzut, tu ai alungat întunericul lumii prin venirea lui Cristos, lumina cea adevãratã: te rugãm sã priveºti la noi cu faþã seninã, ca sã ne învrednicim sã lãudãm într-un glas naºterea Fiului tãu unul-nãscut. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

29 decembrie

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1

Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare.

Completoriul

El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Ap 22,4-5 LECTURA SCURTÃ Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina

29 decembrie

soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci

29 decembrie

ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.