8 decembrie, Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria by arcb.ro

8 decembrie NEPRIHÃNITA ZÃMISLIRE A SFINTEI FECIOARE MARIA Solemnitate Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sãrbãtorind Neprihãnita Zãmislire a Fecioarei Maria, sã-l adorãm pe Cristos, Fiul ei, Domnul nostru. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sãrbãtorind Neprihãnita Zãmislire a Fecioarei Maria, sã-l adorãm pe Cristos, Fiul ei, Domnul nostru. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Neprihãnitã, Maicã Fecioarã, Din tron de slavã ochii coboarã Spre lumea care, þie, ne-nfrântã De vreo greºealã, slavã îþi cântã. Vina comisã mai înainte În Paradis de primul pãrinte, Tuturor nouã fost-a lãsatã; Tu, Preacuratã, eºti fãrã patã. Singurã-n lume, fãrã pereche, Nu te atinge pata strãveche. Cel ce-ntre îngeri fost-a întâiul Sub apãsare-þi simte cãlcâiul.

Oficiul lecturilor

Floare aleasã, sfântã ºi rarã, Ce ºtergi a Evei mare ocarã, Ne întãreºte ºi ne ridicã; De eºti alãturi, nu ne e fricã. Pururi sperãm ca umila-þi rugã Forþa Satanei sã o distrugã, Ca de mãrirea slavei divine S-avem în ceruri parte cu tine. Tatãl ºi Fiul una la fire, Duhul primeascã pururi mãrire. Slavã ºi þie Maicã preasfântã, În care vina fost-a înfrântã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 În zãmislirea sa, Maria a primit binecuvântarea de la Domnul ºi milostivirea de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. Psalmul 23 (24) Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea. 2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie. 5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob. 7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 8 Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 1

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Ant. În zãmislirea sa, Maria a primit binecuvântarea de la Domnul ºi milostivirea de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. Ant. 2 Domnul a fost cu ea din zorii vieþii: Cel Preaînalt a consacrat templul sãu. Psalmul 45 (46) Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere, * ajutor uºor de gãsit în timp de încercare. 3 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul * ºi ar cãdea munþii în mijlocul mãrii; 4 chiar de-ar clocoti ºi ar spumega apele ei * ºi munþii s-ar zgudui la izbirea ei. 5 Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dumnezeu, * locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. 6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatinã; * Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaþã. 7 Naþiunile pãgâne se zbuciumã,† împãrãþiile se clatinã. * El ºi-a ridicat glasul ºi pãmântul se topeºte de groazã. 8 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. 9 Veniþi ºi vedeþi lucrãrile minunate ale Domnului, * faptele uimitoare pe care le-a fãcut pe pãmânt. El face sã înceteze rãzboaiele pânã la marginile pãmântului, † 10 frânge arcul ºi sfãrâmã lancea, * iar scuturile le arde în foc. 2

Oficiul lecturilor

Opriþi-vã ºi recunoaºteþi cã eu sunt Dumnezeu, * eu mã înalþ peste popoare, mã înalþ peste tot pãmântul. 12 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. Ant. Domnul a fost cu ea din zorii vieþii: Cel Preaînalt a consacrat templul sãu. Ant. 3 Cetate a lui Dumnezeu, se cântã despre tine lucruri minunate: Domnul te-a zidit pe muntele sãu sfânt. Psalmul 86 (87) 1 Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi, † 2 Domnul iubeºte porþile Sionului * mai mult decât toate locuinþele lui Iacob. 3 Lucruri mãreþe s-au spus despre tine, * cetate a lui Dumnezeu. 4 Voi aminti de Rahab ºi de Babilon printre cei care mã cunosc; † iatã, filistenii, Tirul ºi Etiopia * s-au nãscut acolo. 5 Se va spune despre Sion: „ªi acesta, ºi acela s-au nãscut într-însul * ºi însuºi Cel Preaînalt îl întãreºte”. 6 Domnul scrie în cartea popoarelor: * „Aceºtia s-au nãscut acolo”. 7 Iar ei danseazã ºi cântã: * „Toate izvoarele mele sunt în tine”. Ant. Cetate a lui Dumnezeu, se cântã despre tine lucruri minunate: Domnul te-a zidit pe muntele sãu sfânt. V. Dumnezeu, Cel Atotputernic, m-a încins cu putere. R. ªi m-a ferit de orice prihanã a pãcatului. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Romani

5,12-21

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Unde s-a înmulþit pãcatul, a fost revãrsat cu prisosinþã harul Fraþilor, 12 dupã cum printr-un singur om a intrat pãcatul în lume ºi, prin pãcat, moartea, ºi astfel moartea a trecut la toþi oamenii, pentru cã toþi au pãcãtuit... 13 De fapt, pânã la Lege pãcatul era în lume, dar pãcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuºi, moartea a domnit de la Adam ºi pânã la Moise chiar ºi peste cei care nu pãcãtuiserã dupã exemplul greºelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie sã vinã. 15 Însã darul nu este la fel cu greºeala: cãci dacã prin greºeala unuia singur au murit cei mulþi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu ºi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revãrsat cu prisosinþã asupra celor mulþi. 16 ªi darul nu este la fel cu ce a adus acel unul care a pãcãtuit, cãci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greºeli, a dus la justificare. 17 Într-adevãr, dacã moartea prin greºeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinþã harul ºi darul justificãrii vor domni în viaþã prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aºadar, dupã cum prin greºeala unuia singur condamnarea a ajuns la toþi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, a ajuns la toþi oamenii justificarea care dã viaþã. 19 Într-adevãr, dupã cum prin neascultarea unui singur om, cei mulþi au fost fãcuþi pãcãtoºi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulþi vor fi fãcuþi drepþi. 20 Legea a venit ºi ea ca sã se înmulþeascã greºeala, dar unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul 21 pentru ca, dupã cum pãcatul a domnit prin moarte, la fel harul sã domneascã prin justificarea ce duce la viaþa veºnicã prin Isus Cristos, Domnul nostru. RESPONSORIUL

Rom 5,12; Lc 1,30; cf. Ps 114 (116 A),8; 17 (18),19 R. Printr-un singur om a intrat pãcatul în lume, pentru cã toþi au pãcãtuit. * Nu te teme, Marie, pentru cã ai aflat har la Dumnezeu.

Oficiul lecturilor

V. Domnul a salvat sufletul tãu de la moarte ºi a fost sprijinitorul tãu împotriva duºmanului. * Nu te teme.

LECTURA A DOUA Din Discursurile sfântului Anselm, episcop (Disc. 52: PL 158, 955-956)

O, Fecioarã, prin binecuvântarea ta este binecuvântatã întreaga naturã! Cerul, stelele, pãmântul, râurile, ziua, noaptea ºi toate câte sunt supuse puterii omului ori sunt orânduite spre folosul sãu se bucurã, Stãpânã, pentru cã, prin tine, au fost readuse într-un fel la strãlucirea pe care o pierduserã ºi pentru cã au primit un har nou ºi inefabil. Cãci toate erau ca ºi moarte, deoarece îºi pierduserã demnitatea naturalã pentru care fuseserã create, ºi anume cea de a se afla în stãpânirea sau în folosul celor care îl laudã pe Dumnezeu. Ele erau oprimate ºi degradate de abuzul celor care slujeau idolilor, pentru care nu fuseserã create. Se bucurã deci ca ºi cum ar fi înviat, pentru cã de acum sunt supuse stãpânirii ºi sunt înfrumuseþate de folosirea celor care îl mãrturisesc pe Dumnezeu. Au tresãltat parcã de bucurie pentru acest har nou ºi inestimabil nu numai de a simþi, invizibil, deasupra lor, regalitatea lui Dumnezeu, creatorul lor, ci ºi de a-l vedea sfinþindu-le vizibil în interiorul lor, folosindu-se el însuºi de ele. Toate aceste bunuri atât de mari au venit prin rodul binecuvântat al sânului binecuvântat al Mariei binecuvântate. Prin plinãtatea harului tãu, Marie, creaturile care erau în infern se bucurã pentru cã au fost eliberate; se bucurã ºi creaturile din cer pentru cã au fost reînnoite. Prin acelaºi glorios Fiu al glorioasei tale feciorii, se bucurã toþi drepþii care au murit înainte de moartea lui dãtãtoare de viaþã, pentru cã a luat sfârºit captivitatea lor; se bucurã ºi îngerii, pentru cã a fost refãcutã cetatea lor distrusã pe jumãtate.

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

O, femeie plinã ºi preaplinã de har, preamarea ta plinãtate se revarsã asupra întregii creaþii pentru a o revigora! O, Fecioarã binecuvântatã ºi preabinecuvântatã, prin binecuvântarea ta este binecuvântatã întreaga naturã, nu numai creatura de Creator, ci ºi Creatorul de creaturã! Dumnezeu i l-a dat Mariei pe Fiul sãu unic, nãscut din inima sa ºi egal cu el ºi pe care îl iubea ca pe sine însuºi ºi, din Maria, ºi-a plãsmuit un fiu, nu unul diferit, ci acelaºi, astfel ca dupã naturã sã fie unul ºi acelaºi Fiu comun al lui Dumnezeu ºi al Mariei. Întreaga naturã a fost creatã de Dumnezeu, ºi Dumnezeu s-a nãscut din Maria! Dumnezeu care le-a creat pe toate, el însuºi s-a nãscut din Maria ºi astfel a recreat tot ceea ce crease! El care a putut sã le creeze pe toate din nimic, dupã decãderea lor în ruinã nu a voit sã le restaureze fãrã Maria. Dumnezeu este, aºadar, Tatãl lucrurilor create, iar Maria este mama lucrurilor recreate. Dumnezeu este Tatãl creaþiei universale, iar Maria este mama rãscumpãrãrii universale. Cãci Dumnezeu l-a nãscut pe cel prin care au fost create toate, iar Maria l-a nãscut pe acela prin care toate au fost mântuite. Dumnezeu l-a nãscut pe acela fãrã de care nimic nu existã, iar Maria l-a nãscut pe acela fãrã de care absolut nimic nu este bun. Într-adevãr, cu tine este Domnul, el care a voit ca întreaga naturã, împreunã cu el, sã-þi datoreze atâtea. RESPONSORIUL Ps 33 (34),4; 85 (86),13; Lc 1,48 R. Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * cãci mare este îndurarea Domnului faþã de mine. V. Cãci iatã, de acum toate neamurile mã vor numi fericitã. * Cãci mare. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte.

Oficiul lecturilor

Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin zãmislirea neprihãnitã a Fecioarei Maria, tu i-ai pregãtit lãcaº vrednic Fiului tãu. Te rugãm ca, dupã cum ai ferit-o pe ea de orice prihanã pentru meritele morþii lui Cristos, sã ne dai ºi nouã, prin mijlocirea ei, harul de a ajunge curaþi la tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Chiote scoateþi, fii ai Mariei, Nu puneþi astãzi frâu bucuriei, Cãci prinde viaþã, sfântã ºi purã, Cea mai presus de orice fãpturã. Vina obºteascã, tristã ºi sumbrã, Maicã, în tine nu lasã umbrã. Fiica luminii clare, eterne, Lumea întreagã þi se prosterne. Singurã-n lume eºti fãrã patã, Din sânul mamei eºti ne-ntinatã, Nu eºti pãrtaºã la-aceeaºi soartã Cu cei ce vina în ei o poartã.

Laudele

Ai dus o luptã grea cu vrãjmaºul Cum a dus David cu uriaºul, Dar ca ºi dânsul odinioarã, Învingãtoare eºti tu, Fecioarã. Eºti porumbiþa albã ºi blândã, Semn al salvãrii dintru osândã. Ramurã verde-a milei divine, Pacea din ceruri vine prin tine. Tatãl ºi Fiul, una la fire, Duhul primeascã pururi mãrire. Slavã ºi þie, Maicã preasfântã, În care vina fost-a înfrântã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Maica preacuratã, cu totul fãrã de prihanã, s-a învrednicit sã-l nascã pe Dumnezeu. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea.

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Maica preacuratã, cu totul fãrã de prihanã, s-a învrednicit sã-l nascã pe Dumnezeu. Ant. 2 Binecuvântatã eºti tu, Fecioarã Marie, de Domnul, Dumnezeul cel preaînalt, mai presus de toate femeile de pe pãmânt. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci!

Laudele

Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 76

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Binecuvântatã eºti tu, Fecioarã Marie, de Domnul, Dumnezeul cel preaînalt, mai presus de toate femeile de pe pãmânt. Ant. 3 Atrage-ne, Fecioarã neprihãnitã, sã alergãm pe urmele tale, cãlãuziþi de sfinþenia ta. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius).

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Atrage-ne, Fecioarã neprihãnitã, sã alergãm pe urmele tale, cãlãuziþi de sfinþenia ta. Is 43,1 LECTURA SCURTÃ ªi acum, aºa zice Domnul, care te-a creat, o Iacobe, cel care te-a plãsmuit, Israele: „Nu te teme, cãci eu te-am rãscumpãrat ºi te-am chemat pe nume; al meu eºti tu”. RESPONSORIUL SCURT R. Dumnezeu, Cel Atotputernic, * m-a încins cu putere. Dumnezeu. V. ªi m-a ferit de orice prihanã a pãcatului, * m-a încins. Slavã Tatãlui. Dumnezeu. Ant. la Benedictus: Domnul Dumnezeu a zis cãtre ºarpe: „Duºmãnie voi pune între tine ºi femeie, între seminþia ta ºi seminþia ei; ea îþi va zdrobi capul”. Aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

Laudele

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul Dumnezeu a zis cãtre ºarpe: „Duºmãnie voi pune între tine ºi femeie, între seminþia ta ºi seminþia ei; ea îþi va zdrobi capul”. Aleluia. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sãrbãtorindu-l pe Mântuitorul nostru, care a binevoit sã se nascã din Fecioara Maria, sã-l implorãm spunându-i:

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Sã mijloceascã pentru noi Maica ta, Doamne! Soare al dreptãþii, înaintea ta a strãlucit aurora mântuirii, Fecioara neprihãnitã: – dã-ne harul sã umblãm pururi în lumina prezenþei tale. Cuvântule întrupat, care ai ales-o pe Maria chivot neîntinat al locuirii tale ºi templu al Duhului Sfânt, – izbãveºte-ne de întinarea pãcatului. Rãscumpãrãtor al lumii, care ai ferit-o pe mama ta de orice patã a pãcatului prin puterea rãscumpãrãrii tale, – pãstreazã-ne curaþi de orice pãcat. Rege al regilor care ai voit ca mama ta sã fie înãlþatã la ceruri cu trupul ºi sufletul, – fã-ne sã cãutãm întotdeauna cele de sus. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin zãmislirea neprihãnitã a Fecioarei Maria, tu i-ai pregãtit lãcaº vrednic Fiului tãu. Te rugãm ca, dupã cum ai ferit-o pe ea de orice prihanã pentru meritele morþii lui Cristos, sã ne dai ºi nouã, prin mijlocirea ei, harul de a ajunge curaþi la tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori,

Ora medie

Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. I-ai fost plãcutã Domnului; se bucurã de tine Dumnezeul tãu. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima,

Vesperele II 5

iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel!

Ant. I-ai fost plãcutã Domnului; se bucurã de tine Dumnezeul tãu. LECTURA SCURTÃ Cf. Ef 1,10b-12a În Cristos, în care am fost chemaþi, am fost rânduiþi de mai înainte dupã planul aceluia care lucreazã toate dupã hotãrârea voinþei sale, ca noi sã fim spre lauda gloriei sale. V. Inima ºi trupul meu. R. S-au bucurat în Dumnezeul cel viu. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin zãmislirea neprihãnitã a Fecioarei Maria, tu i-ai pregãtit lãcaº vrednic Fiului tãu. Te rugãm ca, dupã cum ai ferit-o pe ea de orice prihanã pentru meritele morþii lui Cristos, sã ne dai ºi nouã, prin mijlocirea ei, harul de a ajunge curaþi la tine. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Între fecioare, gingaºã floare, Eºti tu Fecioarã ºi Nãscãtoare.

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Poartã de aur, numai prin tine, Toatã speranþa nouã ne vine. Crin ce-ntre spinii lumii apare, Albã columbã-n limpede zare, Mladã menitã bun rod sã poarte, Leac pentru rana noastrã de moarte. Ocrotitoare preamilostivã, Stea pentru cei ce umblã-n derivã, Îndepãrteazã de noi duºmanul, La toþi ne-aratã unde-i limanul. Ne ameninþã moartea flãmândã, Rãul ne-atrage înspre osândã; Tu ne deschide sigurã cale ªi ne primeºte-n braþele tale. Doar tu rãmas-ai imaculatã De orice vinã, de orice patã. Sã nu îngãdui, Mamã preabunã, Nicicând Vicleanul sã ne rãpunã. Tatãl ºi Fiul, una la fire, Duhul primeascã pururi mãrire. Slavã ºi þie, Maicã preasfântã, În care vina fost-a înfrântã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Toatã frumoasã eºti, Marie, ºi prihanã strãmoºeascã nu este în tine. Psalmul 121 (122) M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 1

Vesperele II

Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Toatã frumoasã eºti, Marie, ºi prihanã strãmoºeascã nu este în tine. Ant. 2 Tu eºti slava Ierusalimului, tu eºti bucuria lui Israel, tu eºti cinstea neamului nostru. Psalmul 126 (127) Dacã Domnul n-ar zidi casa, * în zadar ar trudi cei care o zidesc. Dacã Domul n-ar pãzi cetatea, * în zadar ar veghea cel care o pãzeºte. 2 În zadar vã sculaþi dis-de-dimineaþã ºi vã culcaþi târziu, † mâncându-vã pâinea în obosealã, * pe când Domnul o dã preaiubiþilor sãi în timpul somnului. 3 Iatã, moºtenire de la Domnul sunt fiii, * rodul sânului este rãsplatã de la el. 4 Ca sãgeþile în mâna celui viteaz, * aºa sunt fiii tinereþilor. 5 Fericit bãrbatul care-ºi umple tolba cu ei; * nu se va face de ruºine când va vorbi cu duºmanii sãi la poartã. Ant. Tu eºti slava Ierusalimului, tu eºti bucuria lui Israel, tu eºti cinstea neamului nostru. Ant. 3 Veºmântul tãu strãluceºte ca zãpada ºi chipul tãu, ca soarele. 1

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Cântarea Ef 1,3-10 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Veºmântul tãu strãluceºte ca zãpada ºi chipul tãu, ca soarele. 3

Gal 4,4-5 LECTURA SCURTÃ Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu, nãscut din femeie, nãscut sub lege, ca sã-i rãscumpere pe cei care sunt sub lege, ca sã primim înfierea. RESPONSORIUL SCURT R. Bucurã-te, Marie, cea plinã de har, * Domnul este cu tine! Bucurã-te.

Vesperele II

V. Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul trupului tãu; * Domnul este cu tine! Slavã Tatãlui. Bucurã-te. Ant. la Magnificat: Fericitã eºti, Marie, care ai crezut cã se vor împlini în tine cele spuse þie de Domnul.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Fericitã eºti, Marie, care ai crezut cã se vor împlini în tine cele spuse þie de Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim din toatã inima cu cântãri de laudã pe Dumnezeu, Tatãl atotputernicul, care a voit ca Maria,

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

mama Fiului sãu, sã fie cinstitã de toate neamurile ºi generaþiile, ºi sã-l rugãm cu umilinþã: Sã mijloceascã pentru noi cea plinã de har! Dumnezeule, care înfãptuieºti lucruri minunate, care pe preacurata Fecioarã Maria ai fãcut-o pãrtaºã cu trupul ºi cu sufletul de slava cereascã a lui Cristos, – cãlãuzeºte inimile fiilor tãi spre aceeaºi slavã. Dumnezeule, care ne-ai dat-o pe Maria ca mamã, dãruieºte, prin mijlocirea ei, vindecare celor bolnavi, mângâiere celor întristaþi, iertare pãcãtoºilor, – ºi tuturor mântuire ºi pace. Dumnezeule, care ai fãcut-o pe Maria plinã de har, – dãruieºte tuturor belºugul harului tãu. Biserica ta sã fie un gând ºi o inimã în iubire, – iar credincioºii într-un suflet sã stãruie în rugãciune împreunã cu Maria, mama lui Isus. Dumnezeule, care ai încoronat-o pe Maria ca Regina cerului, – primeºte-i pe cei rãposaþi sã se bucure în veci, împreunã cu toþi sfinþii, în împãrãþia ta. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin zãmislirea neprihãnitã a Fecioarei Maria, tu i-ai pregãtit lãcaº vrednic Fiului tãu. Te rugãm ca, dupã cum ai ferit-o pe ea de orice prihanã pentru meritele morþii lui Cristos, sã ne dai ºi nouã, prin mijlocirea ei, harul de a ajunge curaþi la tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Completoriul

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare.

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina

Completoriul

soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.

Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.