Joi, săptămâna a XXV-a de peste an by arcb.ro

JOI SÃPTÃMÂNA A XXV-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dumnezeul nostru. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dumnezeul nostru. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cãtre tine, Doamne sfinte, înãlþãm a noastrã rugã; Tu cunoºti cum rãutatea toate-n lume le subjugã; Mai ales credinþei pune mii de piedici împotrivã; Ocroteºte-o sã n-ajungã rãtãcirilor captivã. Sã ne fie mintea cum e un izvor de apã purã, Sã n-avem în inimi gânduri de invidie ºi urã. Dupã-a ta învãþãturã, sã rãspundem celor care Ne insultã, ne fac rãul, cu iubire ºi iertare. Fã s-avem purtare blândã ºi smeritã totdeauna; Nu lãsa sã intre-n inimi viclenia ºi minciuna. Mai presus de toate, însã, nu lãsa sã ne consume Lãcomia care naºte toate relele din lume.

Oficiul lecturilor

Cu toþi oamenii de bine trainic dragostea ne þinã În unire ºi frãþie, depãrtând tot ce dezbinã. Cu speranþa drept fãclie ºi credinþa temelie, Viaþa castã, ne-ntinatã ºi curatã sã ne fie. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cuvântul Domnului este scut pentru toþi cei care sperã în el. Psalmul 17 (18),31-51 Mulþumire Dacã Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastrã? (Rom 8,31). IV 31

Calea lui Dumnezeu este desãvârºitã. † Cuvântul Domnului este lãmurit în foc, * el este scut pentru toþi cei care sperã în el. 32 Cine este Dumnezeu în afarã de Domnul? * Sau cine e stâncã în afarã de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu mã încinge cu tãrie * ºi face desãvârºitã calea mea, 34 el face picioarele mele ca ale cerbului * ºi mã aºazã pe înãlþimi; 35 el învaþã mâinile mele la rãzboi * ºi braþele mele întind arcul de aramã. Ant. Cuvântul Domnului este scut pentru toþi cei care sperã în el. Ant. 2 Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã.

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

V 36

Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale, † dreapta ta mã sprijinã * ºi bunãvoinþa ta m-a ajutat sã cresc. 37 Ai lãrgit calea sub paºii mei * ºi nu s-au clãtinat gleznele mele. 38 Îi voi urmãri pe duºmani ºi îi voi prinde * ºi nu mã voi întoarce pânã nu-i voi nimici. 39 Îi voi lovi ºi nu vor mai putea sã se ridice, * se vor prãbuºi sub picioarele mele. 40 M-ai încins cu tãrie pentru luptã, * i-ai rãpus pe potrivnicii mei înaintea mea. 41 Pe duºmanii mei i-ai pus pe fugã * ºi pe cei ce mã urãsc i-ai risipit. 42 Au strigat, dar nu era nimeni ca sã îi salveze, * au strigat cãtre Domnul, dar nu le-a dat rãspuns. 43 I-am zdrobit ca pulberea în bãtaia vântului, * ca pe noroiul din uliþe i-am cãlcat. 44 Tu m-ai scãpat de rãzvrãtirea poporului, * m-ai aºezat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoºteam a ajuns sã mã slujeascã; † 45 cu luare-aminte îmi dau ascultare, * fiii strãinilor mã linguºesc; 46 fiii strãinilor ºi-au pierdut vlaga: * ies tremurând din locurile lor de refugiu. Ant. Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã. Ant. 3 Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeul mântuirii mele. VI 47

Viu este Domnul ºi binecuvântatã este stânca mea * ºi preaînãlþat este Dumnezeul mântuirii mele! 48 Dumnezeu este cel care îmi dã revanºa * ºi îmi supune popoarele;

Oficiul lecturilor

el mã elibereazã de duºmanii mei înfuriaþi. † Tu mã înalþi mai presus de duºmanii mei, * tu mã mântuieºti de omul violent. 50 De aceea, Doamne, te voi preamãri înaintea popoarelor * ºi numele tãu în psalmi îl voi cânta. 51 El dã mari izbânzi regelui sãu, † îºi aratã bunãvoinþa faþã de unsul sãu, * faþã de David ºi urmaºii lui pe veci. Ant. Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeul mântuirii mele. V. Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne. R. ªi voi privi minunãþiile din legea ta. LECTURA ÎNTÂI Din cartea profetului Ezechiel

37,15-28

Un semn care vrea sã ilustreze unificarea Israelului cu Iuda 15 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 16 „Fiul omului, ia o bucatã de lemn ºi scrie pe ea: Pentru Iuda ºi pentru fiii lui Israel, care sunt tovarãºii lui. Ia apoi o altã bucatã de lemn ºi scrie pe ea: Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, ºi pentru toatã casa lui Israel, care este tovarãºa lui. 17 Dupã aceea, pune-le împreunã una cu alta, într-o singurã bucatã, aºa încât sã fie una în mâna ta. 18 ªi când îþi vor zice fiii poporului tãu: «Nu vrei sã ne lãmureºti ce înseamnã lucrul acesta?», 19 sã le rãspunzi: Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu: Iatã, voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, ºi al seminþiilor lui Israel care-i sunt tovarãºe, le voi uni cu toiagul lui Iuda ºi voi face un singur lemn, aºa cã vor fi una în mâna mea. 20 Toiegele de lemn pe care vei scrie sã le þii astfel în mâna ta, sub ochii lor, 21 ºi sã le spui: Aºa spune Domnul Dumnezeu: Iatã, voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul popoarelor la care s-au dus, îi voi aduna din toate pãrþile ºi-i voi aduce

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

înapoi în þara lor. 22 Voi face din ei un singur popor în þarã, pe munþii lui Israel; toþi vor avea un singur rege ºi nu vor mai forma douã popoare, nici nu vor mai fi împãrþiþi în douã regate. 23 Nici nu se vor mai întina prin idolii lor, cu urâciunile lor ºi cu toate fãrãdelegile lor. Îi voi salva, scoþându-i din locurile în care au pãcãtuit, ºi-i voi curãþa. Ei vor fi poporul meu ºi eu voi fi Dumnezeul lor. 24 Slujitorul meu, David, va fi regele lor ºi toþi vor avea un singur pãstor. Vor urma poruncile mele, vor pãzi legile mele ºi le vor împlini. 25 Vor locui iarãºi în þara pe care am dat-o slujitorului meu Iacob, ºi pe care au locuit-o ºi pãrinþii lor. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor ºi copiii copiilor lor, pe vecie; ºi slujitorul meu, David, va domni peste ei în veci. 26 Voi încheia cu ei un legãmânt de pace, un legãmânt veºnic; îi voi aºeza, îi voi înmulþi ºi voi pune lãcaºul meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. 27 Locuinþa mea va fi între ei; eu voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporul meu. 28 Atunci popoarele pãgâne vor ºti cã eu sunt Domnul, cel care sfinþesc poporul lui Israel, când lãcaºul meu sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor”. RESPONSORIUL Cf. Ez 37,21.22a; In 10,16b.11b R. Iatã, voi lua pe fiii lui Israel ºi voi face din ei un singur popor; * ªi vor fi o singurã turmã ºi un singur pãstor. V. Pãstorul cel bun îºi dã viaþa pentru oi. * ªi vor fi. LECTURA A DOUA Din Discursul despre pãstori al sfântului Augustin, episcop (Disc. 46, 24-25.27: CCL 41, 551-553)

Voi pãstori oile mele pe pãºuni bune Le voi întoarce dintre popoare ºi le voi aduna din toate regiunile. Le voi conduce în pãmântul lor ºi le voi paºte pe munþii lui Israel (Ez 34,13). Prin munþii lui

Oficiul lecturilor

Israel trebuie sã se înþeleagã paginile Sfintelor Scripturi. Acolo sã paºteþi dacã vreþi sã paºteþi în siguranþã. Tot ceea ce veþi asculta de la acel izvor gustaþi cu plãcere; însã tot ceea ce este în afarã, refuzaþi. Pentru a nu merge rãtãcind în ceaþã, ascultaþi glasul pãstorului. Adunaþi-vã pe munþii Sfintelor Scripturi. Acolo veþi gãsi bucuria inimii voastre, acolo nu este nimic înveninat, nimic dãunãtor: sunt numai pãºuni bogate. Numai sã veniþi, voi, oi sãnãtoase, sã paºteþi pe munþii lui Israel. De-a lungul râurilor ºi în toate locurile locuite din þarã (Ez 34,13 Vg). Din munþii despre care am vorbit au izvorât fluviile predicãrii evanghelice atunci când vocea lor strãbate tot pãmântul (cf. Ps 18,5) ºi orice loc al pãmântului a devenit înfloritor ºi fertil, pentru ca oile sã pascã acolo. Le voi conduce la pãºuni foarte bune ºi staulul lor va fi pe munþii înalþi ai Israelului: acolo se vor odihni într-un staul bun (Ez 34,14), adicã unde pot sã gãseascã odihnã, unde pot spune: „Este bine”, unde pot sã recunoascã: „Este adevãrat, este clar, nu ne înºelãm”. Vor gãsi odihnã în mãrirea lui Dumnezeu ca în propria casã. Vor dormi, adicã vor afla odihnã, ºi se vor odihni în bucurii nespuse. Vor avea pãºuni bogate pe munþii lui Israel (Ez 34,14). Am vorbit deja despre aceºti munþi ai lui Israel, munþi înfloritori, spre care ne ridicãm privirea, pentru ca de acolo sã ne vinã ajutorul. Însã ajutorul nostru vine de la Domnul care a fãcut cerul ºi pãmântul. Pentru ca speranþa noastrã sã nu se opreascã la munþii înfloritori, dupã ce a spus: Voi paºte oile mele pe munþii lui Israel, a adãugat imediat: Eu însumi voi conduce oile mele la pãºune (Ez 34,15). Ridicã-þi privirea spre munþi, de unde va veni ajutorul tãu, dar nu uita cine spune: Eu le voi conduce la pãºune, pentru cã ajutorul îþi vine de la Domnul, care a fãcut cerul ºi pãmântul (Ps 123,8). ªi încheie aºa: Eu le voi paºte aºa cum trebuie, cu judecatã (Ez 34,16). Ia aminte cum numai el ºtie sã pascã turma, deoarece numai el o paºte aºa cum trebuie, cu judecatã. Care om este în stare sã judece un alt om?

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Lumea este plinã de judecãþi nechibzuite. Cel de care ar trebui sã disperãm iatã cã deodatã se întoarce ºi devine foarte bun. Cel de la care am fi aºteptat mult deodatã se îndepãrteazã de bine ºi devine foarte rãu. Nici teama noastrã nu este sigurã, nici iubirea noastrã nu este sigurã. Ce este astãzi fiecare om, cu greu o ºtie omul însuºi. Totuºi, pânã la un anumit punct, el ºtie ce este astãzi, dar nu ºtie ce va fi mâine. Aºadar, numai Dumnezeu paºte cu judecatã, împãrþind fiecãruia ceea ce este al sãu: unuia aceasta, altuia cealaltã, dupã cum i se cuvine. El ºtie ceea ce face. El îi paºte cu judecatã pe cei pe care i-a rãscumpãrat, el, care s-a supus unei judecãþi omeneºti. Aºadar, numai el paºte cu judecatã. RESPONSORIUL In 10,14; Ez 34,11.13a R. Eu sunt pãstorul cel bun. * Eu cunosc oile mele ºi ele mã cunosc pe mine. V. Iatã, eu însumi mã voi îngriji de oile mele; voi veni la ele, le voi scoate dintre popoare ºi le voi pãstori. * Eu cunosc. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai întemeiat toatã legea sfântã în iubirea faþã de tine ºi faþã de aproapele, dãruieºte-ne harul ca, pãzind poruncile tale, sã ne învrednicim a ajunge la viaþa veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Laudele

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Se înalþã-n car de flãcãri sus, pe cer, slãvitul soare; Când pãmântul îl inundã în luminã, cine oare Mai cuteazã sã-ºi pãteze, fãrã teamã ºi ruºine, Conºtiinþa cu pãcate, sub privirile-i senine? Dupã cum, umblând în noapte, cãlãtorul de la cale Se abate, rãtãceºte ºi-n prãpãstii se prãvale, Tot aºa, umblând în beznã, pe poteci întunecate, Am cãzut ºi noi, o, Doamne, în abisuri de pãcate. Întunericul ºi noaptea dinãuntru sã disparã ªi luminã sã ne vinã cu lumina de afarã. Sã disparã vorba proastã, sã disparã vorba durã, Sã disparã orice formã de minciunã ºi de urã. Munþii noºtri de mândrie ºi de patimi tu sã-i nãrui; Ne învaþã cã în viaþã rostul limbii adevãru-i; Dã privirii bunã pazã, mâini curate, minte treazã, Întru sfântã curãþie ziua-ntreagã ne pãstreazã. De pe cer, de dimineaþã pânã seara, când apune, Astrul zilei vede toate, fie rele, fie bune. E ca ochiul tãu, o, Doamne, veºnic vãzãtor oriunde, Pentru care nu sunt taine, care toate le pãtrunde. E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã; Pentru soare, pentru stele, preamãrire þie, Tatã. Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire, Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc aurora. Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin).

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu; ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi, * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc aurora. Ant. 2 Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele, spune Domnul.

Laudele

Cântarea

Ier 31,10-14

Bucuria poporului eliberat Isus trebuia sã moarã... pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu (In 11,51-52). 10 Ascultaþi, popoarelor, cuvântul Domnului, * vestiþi-l în insulele îndepãrtate ºi spuneþi: „Cel care l-a împrãºtiat pe Israel, tot el îl va aduna * ºi-l va pãzi aºa cum pãstorul îºi pãzeºte turma”. 11 Cãci Domnul l-a rãscumpãrat pe Iacob, * l-a eliberat din mâna celui mai puternic. 12 Ei vor veni ºi îl vor lãuda pe Muntele Sionului * ºi se vor aduna din toate pãrþile spre bunãtãþile Domnului, spre grâu, spre vin ºi untdelemn, * spre miei ºi spre viþei, ºi vor fi sufletele lor ca o grãdinã bine udatã, * ºi nu vor mai duce lipsã de nimic. 13 Atunci fecioara se va prinde cu veselie în horã, * se vor bucura tinerii ºi bãtrânii împreunã. „Voi schimba jalea lor în bucurie, * îi voi mângâia ºi-i voi înveseli dupã necazul lor. 14 Voi îmbãta sufletele preoþilor de belºug * ºi poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele”. Ant. Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele, spune Domnul. Ant. 3 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda, în cetatea Dumnezeului nostru. † Psalmul 47 (48) Aducere de mulþumire pentru mântuirea poporului M-a rãpit în duh pe un munte înalt... ºi mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul (Ap 21,10). 2 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda * în cetatea Dumnezeului nostru.

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

† Muntele sãu cel sfânt este cea mai frumoasã înãlþime, * bucuria întregului pãmânt. Muntele Sion, în partea de miazãnoapte, * este cetatea marelui rege. 4 Dumnezeu, în palatele sale, * este cunoscut ca un loc de refugiu. 5 Cãci iatã, regii s-au aliat, * au înaintat împreunã; 6 dar abia au vãzut ºi au rãmas înmãrmuriþi, * cuprinºi de groazã, au luat-o la fugã. 7 I-a apucat tremuratul acolo, * dureri ca ale celei ce naºte. 8 A fost ca vântul de la rãsãrit, * care sfãrâmã corãbiile din Tarºiº. 9 Tot ce auzisem, aºa am vãzut în cetatea Domnului oºtirilor, † în cetatea Dumnezeului nostru; * Dumnezeu a întãrit-o pentru totdeauna. 10 Ne amintim de bunãtatea ta, Dumnezeule, * în mijlocul templului tãu. 11 Ca ºi numele tãu, Dumnezeule, † slava ta se întinde pânã la marginile pãmântului; * dreapta ta este plinã de dreptate. 12 Sã se veseleascã Muntele Sionului † ºi sã tresalte de bucurie fiicele lui Iuda * pentru judecãþile tale! 13 Cutreieraþi Sionul, mergeþi împrejurul lui, * numãraþi turnurile sale; 14 admiraþi zidurile sale, † cercetaþi-i palatele, * ca sã povestiþi generaþiilor viitoare: 15 pentru cã acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru † în veci ºi în vecii vecilor, * el ne va cãlãuzi pânã dincolo de moarte. Ant. Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda, în cetatea Dumnezeului nostru.

Laudele

LECTURA SCURTÃ Is 66,1-2 Aºa vorbeºte Domnul: „Cerul este tronul meu iar pãmântul este scãunel pentru picioarele mele! Ce casã aþi putea voi sã-mi zidiþi, ºi care ar putea fi locul odihnei mele? Toate aceste lucruri mâna mea le-a fãcut, ºi ale mele sunt toate”, zice Domnul. Iatã spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel sãrman ºi spre cel cu duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul meu. RESPONSORIUL SCURT R. Am strigat din toatã inima mea: * ascultã-mã, Doamne! Am strigat. V. Voi pãzi îndreptãrile tale; * ascultã-mã, Doamne! Slavã Tatãlui. Am strigat. Ant. la Benedictus: Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem mulþumiri lui Cristos, care ne-a dãruit lumina acestei zile, ºi sã-l implorãm: Binecuvânteazã-ne, Doamne, ºi sfinþeºte-ne! Tu te-ai oferit ca jertfã pentru pãcatele noastre: – primeºte faptele ºi intenþiile noastre de astãzi. Tu bucuri ochii noºtri cu darul mereu nou al luminii: – rãsari ca un luceafãr în inimile noastre. Dã-ne harul sã fim astãzi îndelung-rãbdãtori cu toþi, – ca sã putem merge pe urmele tale. Doamne, fã sã auzim de dimineaþã îndurarea ta; – fie astãzi bucuria ta puterea noastrã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, seara, dimineaþa ºi la amiazã implorãm cu umilinþã maiestatea ta ca, alungând din inimile noastre întunericul pãcatelor, sã ne duci la adevãrata luminã, care este Cristos. El care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne, ºi voi privi minunãþiile din legea ta. Psalmul 118 (119),17-24 III (Ghimel) Fã bine slujitorului tãu, ca sã rãmân în viaþã * ºi sã pãzesc cuvântul tãu. 18 Deschide-mi ochii ca sã vãd * minunãþiile legii tale! 19 Eu sunt strãin pe pãmânt: * sã nu ascunzi de mine poruncile tale! 20 Sufletul meu se consumã într-una * de dorul judecãþilor tale. 17

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Tu îi mustri pe cei mândri, pe cei blestemaþi * care se abat de la hotãrârile tale. 22 Ia de la mine ocara ºi defãimarea, * cãci am pãzit învãþãturile tale. 23 Chiar dacã cei puternici se pun împotriva mea, * totuºi slujitorul tãu se gândeºte la orânduirile tale. 24 Învãþãturile tale sunt desfãtarea mea, * îndreptãrile tale sunt sfãtuitorii mei. Ant. Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne, ºi voi privi minunãþiile din legea ta. Ant. 2 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu, Doamne. Psalmul 24 (25) Rugãciune pentru iertare ºi mântuire Speranþa nu înºalã (Rom 5,5). I Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu, * 2 Dumnezeul meu, mã încred în tine; sã nu fiu fãcut de ruºine, * ca sã nu râdã de mine duºmanii mei. 3 Toþi cei care se încred în tine * nu vor fi fãcuþi de ruºine. Vor fi fãcuþi de ruºine * cei care te trãdeazã pentru lucruri de nimic. 4 Fã-mi cunoscute, Doamne, cãile tale, * ºi învaþã-mã cãrãrile tale. 5 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu ºi învaþã-mã, † cãci tu eºti Dumnezeul mântuirii mele * ºi pe tine te-am aºteptat ziua întreagã. 6 Aminteºte-þi, Doamne, de îndurãrile tale † ºi de faptele milostivirii tale, * cãci ele sunt veºnice. 7 Nu-þi aduce aminte de pãcatele tinereþii mele * ºi de fãrãdelegile mele; 1

Ora medie

adu-þi aminte de mine în îndurarea ta, * pentru bunãtatea ta, Doamne. 8 Domnul este bun ºi drept, * el aratã pãcãtoºilor calea; 9 îi face pe cei sãraci sã umble dupã dreptate, * îi învaþã pe cei smeriþi cãile sale. 10 Toate cãile Domnului sunt adevãr ºi îndurare* pentru cei ce pãzesc legãmântul ºi legile sale. 11 Pentru numele tãu, Doamne, * iartã-mi pãcatul meu pentru cã este mare. Ant. Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu, Doamne. Ant. 3 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, Doamne, cãci sunt singur ºi sãrman. II Cine este omul care se teme de Domnul? * Lui îi aratã calea pe care s-o aleagã. 13 Sufletul lui va locui în fericire * ºi urmaºii lui vor moºteni pãmântul. 14 Domnul descoperã taina sa celor care se tem de el * ºi îi învaþã legãmântul sãu. 15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, * cãci el scoate din laþ picioarele mele. 16 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, * cãci sunt singur ºi nefericit. 17 Elibereazã de neliniºte inima mea, * scoate-mã din necazurile mele. 18 Priveºte la umilirea ºi la truda mea * ºi iartã-mi toate pãcatele. 19 Vezi cã duºmanii mei se înmulþesc * ºi cu urã înverºunatã mã urãsc. 20 Pãzeºte sufletul meu ºi mântuieºte-mã; * sã nu fiu fãcut de ruºine pentru cã mi-am pus speranþa în tine. 21 Nevinovãþia ºi dreptatea sã mã ocroteascã * pentru cã am sperat în tine. 12

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Elibereazã-l, Dumnezeule, pe Israel * din toate strâmtorãrile sale. Ant. Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, Doamne, cãci sunt singur ºi sãrman.

Am 5,8 LECTURA SCURTÃ Cel care a fãcut Pleiadele ºi Orionul ºi preface bezna în dimineaþã ºi ziua o ascunde în noapte adâncã, cel care cheamã apele mãrii ºi le revarsã peste faþa pãmântului, Domnul este numele lui. V. Splendoare ºi mãreþie înaintea lui. R. Putere ºi frumuseþe în lãcaºul sãu sfânt. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii tale asupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sã umblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL În fãpturile din lume, Doamne, forþa ta apare; Vietãþi nenumãrate au luat fiinþã-n mare. Peºtii au rãmas în apã; patrupede târâtoare Au ieºit la þãrm; la pãsãri le-ai pus aripi ca sã zboare.

Vesperele

Nu existã spaþiu liber, n-a putut vreun loc sã-þi scape; Ai umplut natura-ntreagã: ºi pãmânt, ºi cer, ºi ape. Tot ce miºcã în naturã: pãsãri, peºti ºi animale, Te adorã, te ascultã, se supun voinþei tale. Ne-am nãscut ºi noi din apã, pentru viaþa ta divinã La Botez, când, din iubire, ne-ai iertat de orice vinã. Am jurat atunci sã ducem viaþã sfântã, fãrã patã, Haina albã ce-am primit-o s-o pãstrãm imaculatã. Ne-am cãlcat cuvântul însã, am uitat de jurãminte; La cãinþa noastrã, Doamne, cu-ndurare ia aminte. Ne-am mândrit în mintea noastrã ºi cãderea ne-a fost mare; Doamne, vindecã-ne rana, scoate-ne din disperare. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Am strigat cãtre tine, Doamne, ºi tu m-ai vindecat; în veac te voi preamãri. Psalmul 29 (30) Recunoºtinþã pentru salvarea de la moarte Cristos îi mulþumeºte Tatãlui dupã învierea sa glorioasã (Cassiodor). 2 Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat * ºi n-ai lãsat pe vrãjmaºii mei sã râdã de mine. 3 Doamne, Dumnezeul meu, eu am strigat cãtre tine * ºi tu m-ai vindecat. 4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinþa morþilor, * tu mi-ai dat viaþã ca sã nu cobor în mormânt. 5 Cântaþi Domnului, voi, credincioºii lui, * preamãriþi memoria sfinþeniei sale! 6 Cãci mânia lui þine o clipã, * dar îndurarea lui þine toatã viaþa. Seara intrã în casã plânsul* iar dimineaþa, bucuria.

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Iar eu, în bunãstarea mea, am zis: * „Nu mã voi clãtina în veac!” 8 Doamne, în bunãvoinþa ta, m-ai aºezat pe un munte puternic; † dar când þi-ai întors faþa de la mine, * am fost cuprins de spaimã. 9 Cãtre tine, Doamne, am început sã strig * ºi de la Dumnezeul meu am cerut îndurare. 10 Ce câºtig ai avea din sângele meu, * de-aº coborî în adâncuri? Oare te va lãuda þãrâna * ºi va vesti adevãrul tãu? 11 Ascultã-mã, Doamne, ai milã de mine! * Doamne, fii tu ajutorul meu! 12 Tu ai schimbat plânsul meu în dans, † mi-ai sfâºiat haina de pocãinþã * ºi m-ai încins cu bucurie, 13 pentru ca sufletul meu sã-þi cânte fãrã încetare. * Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voi preamãri! Ant. Am strigat cãtre tine, Doamne, ºi tu m-ai vindecat; în veac te voi preamãri. Ant. 2 Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã pãcatul. Psalmul 31 (32) Fericit cel cãruia i s-au iertat fãrãdelegile David îl numeºte fericit pe omul cãruia Dumnezeu îi dã justificarea fãrã fapte (Rom 4,6). 1 Fericit este cel cãruia i s-a iertat fãrãdelegea, * cãruia i s-a acoperit pãcatul! 2 Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã greºeala * ºi în sufletul cãruia nu este prefãcãtorie. 3 Câtã vreme am tãcut, mi se topeau oasele * ºi gemeam ziua întreagã.

Vesperele

Zi ºi noapte apãsa peste mine mâna ta, * vlaga mi se usca în dogoarea verii. 5 Eu þi-am mãrturisit pãcatul meu, * nu þi-am ascuns fãrãdelegea mea. Am zis: „Voi mãrturisi Domnului fãrãdelegile mele”. * ªi tu ai iertat vinovãþia pãcatului meu. 6 De aceea te roagã orice credincios * în timpul strâmtorãrii. Chiar de s-ar dezlãnþui potop de ape, * la el nu vor ajunge. 7 Tu eºti pentru mine un loc de scãpare, † tu mã scoþi din strâmtorare, * mã înconjori cu cântãri de bucurie pentru eliberare. 8 Îþi voi da înþelepciune † ºi îþi voi arãta calea pe care sã mergi; * voi aþinti ochii mei asupra ta. 9 Nu fiþi asemenea calului ºi catârului, lipsiþi de pricepere, * ale cãror fãlci le strângi cu zãbalã ºi frâu, altfel nu vin dupã tine. 10 De multe dureri are parte cel rãu, * dar pe cel care nãdãjduieºte în Domnul îndurarea îl va înconjura. 11 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul ºi veseliþi-vã! * Strigaþi de bucurie, toþi cei curaþi cu inima. Ant. Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã pãcatul. Ant. 3 Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a 11,17

Judecata lui Dumnezeu Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic,

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, care locuiþi în ele! Ant. Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. LECTURA SCURTÃ

1Pt 1,6-9

Pentru aceasta vã bucuraþi, deºi acum, pentru puþin timp, trebuie sã vã întristaþi de felurite încercãri pentru ca valoarea credinþei voastre, mai preþioasã decât aurul pieritor, care se încearcã în foc, sã fie un motiv de laudã, mãrire ºi cinste la arãtarea lui Isus Cristos. Pe el, fãrã sã-l fi vãzut, îl iubiþi; fãrã a-l vedea, dar crezând în el, tresãriþi de o bucurie negrãitã ºi preamãritã, încredinþaþi cã veþi ajunge la þelul credinþei voastre: mântuirea sufletelor. RESPONSORIUL SCURT R. Ne-a hrãnit Domnul * din lamura grâului. Ne-a hrãnit.

Completoriul

V. ªi ne-a îndestulat cu miere din stâncã; * din lamura grâului. Slavã Tatãlui. Ne-a hrãnit.

Ant. la Magnificat: Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi.

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l lãudãm pe Dumnezeu, cel ce ne ajutã ºi în care ne-am pus toatã speranþa, ºi sã-l invocãm cu evlavie: Priveºte, Doamne, la fiii tãi! Doamne, Dumnezeul nostru, care ai încheiat cu poporul tãu un legãmânt veºnic, – fã-ne sã lãudãm pururi faptele tale minunate. Desãvârºeºte-i în iubirea ta pe toþi preoþii – ºi pãstreazã-i mereu pe credincioºii tãi în unitatea Duhului prin legãtura pãcii. Dã-ne harul sã construim cetatea pãmânteascã împreunã cu tine, – ca sã nu trudeascã în zadar cei care o zidesc. Trimite lucrãtori în seceriºul tãu, – ca numele tãu sã fie preamãrit la toate neamurile. Primeºte-i alãturi de sfinþii tãi pe prietenii ºi binefãcãtorii noºtri rãposaþi – ºi uneºte-ne ºi pe noi, la vremea cuvenitã, cu fericiþii din ceruri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care luminezi noaptea ºi faci sã strãluceascã lumina dupã întuneric, dã-ne harul sã petrecem aceastã noapte fãrã a fi tulburaþi de cel rãu, iar în ceasul dimineþii sã venim în faþa ta spre a-þi aduce mulþumire. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Completoriul

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1

Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea.

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Îºi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. 1Tes 5,23 LECTURA SCURTÃ Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

Joi, sãptãmâna a XXV-a de peste an

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.