Joi, săptămâna a II-a din Post by arcb.ro

JOI SÃPTÃMÂNA A II-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.

Oficiul lecturilor

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 8 ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. 2

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

Ant. Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Ant. 2 Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. II Acum însã tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. 10

III Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu. 19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii. 21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 18

Oficiul lecturilor

oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. V. Cine mediteazã legea Domnului. R. Va da roade la timpul potrivit. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Exodului

18,13-27

Moise alege judecãtori peste Israel În zilele acelea, 13 Moise s-a aºezat sã judece poporul; ºi poporul a stat înaintea lui de dimineaþã pânã seara. 14 Socrul lui Moise a vãzut tot ce fãcea el pentru popor ºi i-a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur ºi tot poporul stã înaintea ta, de dimineaþã pânã seara?” 15 Moise i-a rãspuns socrului sãu: „Poporul vine la mine ca sã cearã sfat de la Dumnezeu. 16 Când este ceva între ei, vin la mine; eu judec între ei ºi le fac cunoscute poruncile lui Dumnezeu ºi legile lui”. 17 Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. 18 Te istoveºti singur ºi vei istovi ºi poporul acesta, care este cu tine; cãci lucrul acesta este mai presus de puterile tale ºi nu-l vei putea face singur. 19 Acum, ascultã glasul meu; am sã-þi dau un sfat ºi Dumnezeu va fi cu tine! Rãmâi tu în locul poporului înaintea lui Dumnezeu ºi prezintã dure-

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

rile lor înaintea lui Dumnezeu. 20 Învaþã-i poruncile ºi legile ºi aratã-le calea pe care trebuie s-o urmeze ºi ce trebuie sã facã. 21 Alege din tot poporul oameni destoinici, temãtori de Dumnezeu, oameni de încredere, vrãjmaºi ai lãcomiei; pune-i peste popor drept conducãtori peste o mie, conducãtori peste o sutã, conducãtori peste cincizeci ºi conducãtori peste zece. 22 Ei sã judece poporul întotdeauna; sã aducã înaintea ta toate problemele mai însemnate, iar cele mai mici sã le judece ei înºiºi. În felul acesta, îþi vei uºura povara, cãci o vor purta ºi ei împreunã cu tine. 23 Dacã vei face lucrul acesta ºi dacã Dumnezeu îþi va porunci aºa, vei putea face faþã lucrurilor ºi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui”. 24 Moise a ascultat sfatul socrului sãu ºi a fãcut tot ce spusese el. 25 Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul ºi i-a pus conducãtori ai poporului, conducãtori peste o mie, conducãtori peste o sutã, conducãtori peste cincizeci ºi conducãtori peste zece. 26 Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise problemele mai grele, iar pe cele mai mici le judecau ei înºiºi. 27 Apoi, Moise l-a trimis pe socrul sãu în þara lui. RESPONSORIUL Cf. Num 11,25; Ex 18,25a R. Domnul a coborât în nor ºi i-a vorbit lui Moise, luând din duhul care era în el ºi l-a pus peste cei ºaptezeci de bãtrâni; * de îndatã ce duhul s-a aºezat peste ei, au început sã profeþeascã, dar apoi au încetat. V. Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul ºi i-a pus conducãtori ai poporului. * De îndatã. LECTURA A DOUA Din Comentariu asupra Psalmilor, de sfântul Ilariu, episcop (Ps 127,1-3: CSEL 24, 628-630)

Adevãrata fricã de Dumnezeu Fericiþi toþi cei care se tem de Domnul ºi umblã pe cãile sale (Ps 127,1). Ori de câte ori în Scripturã se

Oficiul lecturilor

vorbeºte despre frica de Domnul, trebuie þinut cont cã nu se gãseºte niciodatã singurã, ca ºi cum ne-ar fi suficientã pentru totalitatea credinþei, ci îi sunt adãugate sau puse înaintea ei multe alte valori. Din acestea se înþelege esenþa ºi perfecþiunea fricii de Dumnezeu aºa cum ºtim din ceea ce este spus în Proverbele lui Solomon: Dacã vei cere înþelepciunea ºi dacã te vei ruga pentru pricepere, dacã o vei cãuta ca pe argint ºi vei umbla dupã ea ca dupã o comoarã, atunci vei înþelege frica de Domnul (Prov 2,3-5). Vedem din aceasta câte grade sunt pentru a ajunge la frica de Dumnezeu. Înainte de toate, dupã ce s-a cerut darul înþelepciunii trebuie sã se încredinþeze toatã misiunea aprofundãrii darului priceperii, cu care trebuie cãutatã ºi cercetatã înþelepciunea. Numai atunci se va putea înþelege frica de Domnul. Desigur, modul obiºnuit al oamenilor de a raþiona nu procedeazã aºa în ceea ce priveºte frica. De fapt, frica este consideratã ca trepidaþia pe care o are slãbiciunea umanã atunci când se teme sã îndure ceea ce nu ar vrea sã se întâmple. Acest tip de fricã se trezeºte în noi din remuºcarea conºtiinþei, în faþa dreptului celui mai puternic, sau a atacului celui mai puternic, din cauza unei boli, din cauza întâlnirii cu o bestie sau, în sfârºit, din cauza suferirii oricãrui rãu. Nu aceasta este frica ce este învãþatã aici, deoarece ea derivã din slãbiciunea naturalã. De fapt, lucrurile care inspirã fricã au în ele însele capacitatea de a provoca frica. În schimb, despre frica de Domnul aºa stã scris: Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, vã voi învãþa frica de Domnul (Ps 33,12). Aºadar, frica de Domnul se învaþã, deoarece este învãþatã. Acest tip de fricã nu constã în înspãimântarea naturalã ºi spontanã, ci într-o realitate care este comunicatã ca o învãþãturã. Nu provine din trepidaþia naturii, ci începe sã fie învãþatã prin respectarea poruncilor, prin faptele unei vieþi nevinovate ºi prin cunoaºterea adevãrului.

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

Pentru noi, frica de Domnul este în întregime în iubire ºi iubirea perfectã perfecþioneazã aceastã fricã. Misiunea proprie a iubirii noastre faþã de Dumnezeu este de a-i asculta avertismentele, a asculta de poruncile sale, a ne încrede în promisiunile sale. Aºadar, sã ascultãm Scriptura care spune: Acum, Israele, ce altceva cere de la tine Domnul, Dumnezeul tãu, decât sã te temi de Domnul, Dumnezeul tãu, ºi sã umbli în toate cãile sale, sã-l iubeºti ºi sã-i slujeºti Domnului, Dumnezeului tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu, sã pãzeºti poruncile Domnului ºi legile lui, pe care þi le dau astãzi ca sã fii fericit? (Dt 10,12-13). Multe sunt cãile Domnului, deºi el este calea. Atunci când vorbeºte despre sine se numeºte cale, dând ºi motivul pentru care se numeºte aºa: Nimeni, spune el, nu vine la Tatãl decât prin mine (In 14,6). Aºadar, trebuie pusã problema multelor cãi posibile ºi apreciate multe elemente, pentru ca, fiind convinºi de multe motivaþii, sã putem gãsi acea singurã cale a vieþii veºnice care este bunã pentru noi. Într-adevãr, sunt cãi în lege, cãi în profeþi, cãi în Evanghelii, cãi în apostoli, cãi ºi în diferitele opere ale învãþãtorilor. Fericiþi cei care umblã pe ele cu frica de Dumnezeu. Sir 2,19; Lc 1,50 RESPONSORIUL R. Cei care se tem de Domnul cautã cele care îi sunt plãcute lui; * ºi cei care îl iubesc pe el se saturã cu legea lui. V. Milostivirea lui rãmâne din neam în neam peste cei care se tem de el. * ªi cei care. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu iubeºti nevinovãþia ºi o redai pãcãtoºilor care se cãiesc. Îndreaptã spre tine inimile slujitorilor tãi ºi reînnoieºte-le râvna în Duhul Sfânt, ca sã fie statornici în credinþã ºi bogaþi în fapte bune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Laudele

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aratã-þi, Doamne, puterea, ºi vino sã ne mântuieºti.

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

Psalmul 79 (80) Viziteazã, Doamne, via ta Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20). 2 Pãstor al lui Israel, ascultã, † tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, * tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta; 3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim, Beniamin ºi Manase * ºi vino sã ne mântuieºti. 4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, † cât va dura mânia ta, * fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu? 6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor * ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi. 7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri * ºi duºmanii noºtri râd de noi. 8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 9 Tu ai scos o vie din Egipt * ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti. 10 Ai pregãtit terenul pentru ea, * i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul. 11 S-au acoperit munþii de umbra ei * ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu. 12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare * ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu. 13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, * încât toþi trecãtorii o jefuiesc? 14 O pustieºte mistreþul din pãdure * ºi o pasc animalele sãlbatice. 15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! † Priveºte din cer ºi vezi, * viziteazã via aceasta.

Laudele

Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta * ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi * sã piarã la ameninþarea feþei tale. 18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, * peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, † tu ne vei da viaþã * ºi vom invoca numele tãu. 20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! Ant. Aratã-þi, Doamne, puterea ºi vino sã ne mântuieºti. Ant. 2 Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Cântarea Is 12,1-6 Bucuria poporului rãscumpãrat Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea (In 7,37). 1 Te preamãresc, Doamne, † fiindcã, deºi erai mânios împotriva mea, * mânia ta s-a abãtut de la mine ºi m-ai mângâiat. 2 Iatã, Dumnezeul mântuirii mele; * în el îmi pun toatã încrederea ºi nu mã voi mai teme. Cãci tãria mea ºi lauda mea este Domnul * ºi el este mântuirea mea. 3 Veþi scoate apã cu bucurie * din izvoarele mântuirii. 4 ªi veþi spune în ziua aceea: * „Preamãriþi-l pe Domnul ºi invocaþi numele lui, vestiþi printre neamuri faptele lui minunate; * amintiþi-le cã preaînalt este numele lui! 5 Cântaþi Domnului, cãci a fãcut lucruri minunate! * Sã ºtie aceasta tot pãmântul! 6 Tresaltã de bucurie ºi înalþã laude, tu, care locuieºti în Sion, * cãci mare este în mijlocul tãu Sfântul lui Israel!”

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

Ant. Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Ant. 3 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. † Psalmul 80 (81) Reînnoirea solemnã a legãmântului Luaþi seama sã nu fie în vreunul dintre voi o inimã înrãitã de necredinþã (Evr 3,12). 2 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru, * † strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob! 3 Începeþi cântarea, bateþi toba, * sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã. 4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinã, * în ziua noastrã de sãrbãtoare. 5 Aceasta este o lege pentru Israel, * o poruncã a Dumnezeului lui Iacob! 6 El a pus-o drept mãrturie în Iosif * când a ieºit din þara Egiptului. Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam: † 7 „I-am descãrcat povara de pe umeri * ºi mâinile lui au pus coºul jos. 8 În necazul tãu ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat, † þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului, * te-am pus la încercare la apele de la Meriba. 9 Ascultã, poporul meu, † vreau sã dau mãrturie împotriva ta; * o, de m-ai asculta, Israele! 10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu, * sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin! 11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, † care te-am scos din þara Egiptului; * deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple. 12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu, * Israel nu mi-a dat ascultare.

Laudele

Atunci i-am lãsat în voia inimii lor împietrite, * ca sã se conducã dupã planurile lor. 14 O, de m-ar asculta poporul meu, * de-ar umbla Israel pe cãile mele! 15 Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lor * ºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. 16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui, * ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna. 17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâu * ºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”. Ant. Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. LECTURA SCURTÃ Cf. 1Rg 8,51-53a Noi suntem poporul tãu, Doamne, ºi moºtenirea ta. Ochii tãi sã fie deschiºi la cererea slujitorului tãu ºi a poporului tãu, Israel, ºi sã ne asculþi în tot ce-þi vom cere. Cãci tu ne-ai ales ca moºtenire a ta dintre toate celelalte popoare ale pãmântului. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Fiule, adu-þi aminte cã ai primit cele bune în viaþa ta, iar Lazãr, cele rele. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Fiule, adu-þi aminte cã ai primit cele bune în viaþa ta, iar Lazãr, cele rele. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã preamãrim îndurarea lui Dumnezeu, care s-a dezvãluit pe sine în Cristos, ºi sã-l implorãm din inimã: Aminteºte-þi de noi, Doamne, cãci suntem fiii tãi! Dã-ne o înþelegere mai adâncã a misterului Bisericii, – ca ea sã fie pentru noi ºi pentru toþi oamenii sacrament de mântuire! Iubitorule de oameni, fã-ne sã contribuim la creºterea cetãþii pãmânteºti – ºi în toate sã tindem spre împãrãþia ta! Dãruieºte-ne harul sã alergãm însetaþi la Cristos – care s-a fãcut pentru noi izvor de apã vie!

Ora medie

Iartã fãrãdelegile noastre – ºi îndreaptã paºii noºtri pe calea dreptãþii ºi a sinceritãþii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu iubeºti nevinovãþia ºi o redai pãcãtoºilor care se cãiesc. Îndreaptã spre tine inimile slujitorilor tãi ºi reînnoieºte-le râvna în Duhul Sfânt, ca sã fie statornici în credinþã ºi bogaþi în fapte bune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi.

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),65-72 IX (Teth) 65 Ai fãcut bine slujitorului tãu, Doamne, * dupã cuvântul tãu. 66 Învaþã-mã bunãtatea, prudenþa ºi ºtiinþa, * pentru cã am rãmas fidel în hotãrârile tale. 67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe cãi greºite, * acum însã þin cuvântul tãu. 68 Tu eºti bun ºi faci binele, * învaþã-mã îndreptãrile tale. 69 Cei mândri mã calomniazã, * dar eu voi urma învãþãturile tale din toatã inima. 70 S-a întãrit ca seul inima lor, * dar desfãtarea mea este legea ta. 71 Este bine pentru mine cã am fost umilit, * ca sã învãþ poruncile tale. 72 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale * decât mii de lucruri de aur ºi argint. Psalmul 55 (56),2-7b.9-14 Încrederea în cuvântul Domnului Este arãtat Cristos în pãtimirea sa (sf. Ieronim). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule,† cãci m-a cãlcat în picioare omul; * toatã ziua, rãzboindu-se, mã chinuie. 3 M-au cãlcat duºmanii ziua întreagã, Dumnezeule preaînalt, *

Ora medie

cãci mulþi sunt cei care luptã împotriva mea cu trufie. 4 În orice zi în care sunt cuprins de fricã, * eu îmi pun speranþa în tine. 5 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, † în Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 6 Îmi rãstãlmãcesc cuvintele ziua întreagã * ºi toate gândurile lor rele sunt îndreptate împotriva mea. 7b Provoacã certuri, îmi întind curse, * îmi urmãresc paºii ca sã-mi ia viaþa. 9 Tu, care numeri paºii pribegiei mele, † strânge-mi lacrimile într-un urcior; * oare nu sunt ele numãrate în cartea ta? 10 Atunci vor da înapoi duºmanii mei, † în ziua în care te voi chema. * Am cunoscut cã tu eºti Dumnezeul meu. 11 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, * în Domnul, al cãrui cuvânt îl laud. 12 În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini fãgãduinþele pe care þi le-am fãcut, * îþi voi aduce jertfã de laudã, 14 cãci ai eliberat sufletul meu de la moarte, † mi-ai ferit picioarele de cãdere, * ca sã umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii. Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu;

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ Dt 30,2-3a Când te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tãu, ºi vei asculta de glasul lui din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu, tu ºi copiii tãi, dupã cum îþi poruncesc azi, atunci Domnul, Dumnezeul tãu, îi va aduce înapoi pe robii tãi ºi va avea milã de tine.

Vesperele

V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu iubeºti nevinovãþia ºi o redai pãcãtoºilor care se cãiesc. Îndreaptã spre tine inimile slujitorilor tãi ºi reînnoieºte-le râvna în Duhul Sfânt, ca sã fie statornici în credinþã ºi bogaþi în fapte bune. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii.

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te-am pus luminã a neamurilor, ca sã duci mântuirea mea pânã la marginile pãmântului. Psalmul 71 (72) Puterea regalã a lui Mesia Deschizând tezaurele lor i-au oferit în dar: aur, tãmâie ºi smirnã (Mt 2,11). I Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale * ºi înzestreazã pe fiul regelui cu dreptatea ta, 2 ºi el va judeca poporul tãu cu dreptate * ºi pe sãracii tãi cu nepãrtinire. 3 Munþii sã aducã pacea pentru popor * ºi dealurile dreptatea. 4 El va face dreptate celor sãraci din popor † ºi-i va mântui pe fiii sãrmanilor, * dar pe asupritori îi va doborî. 5 Ei se vor teme de tine cât soarele ºi luna, * din generaþie în generaþie. 6 Va coborî ca ploaia pe iarbã * ºi ca ropotul ce udã pãmântul. 7 În zilele lui va înflori dreptatea ºi belºug de pace, * pânã când va fi luna. 8 El va domni de la o mare la alta * ºi de la Râu pânã la marginile pãmântului. 9 În faþa lui se vor pleca locuitorii pustiului, * iar vrãjmaºii lui vor linge þãrâna. 10 Regii insulelor ºi cei din Tarºiº vor oferi daruri, * regii arabi ºi din Saba vor aduce prinosuri. 11 Toþi regii se vor închina înaintea lui, * toate popoarele îl vor sluji. 1

Vesperele

Ant. Te-am pus luminã a neamurilor, ca sã duci mântuirea mea pânã la marginile pãmântului. Ant. 2 Domnul îi va mântui pe fiii sãracilor, va rãscumpãra sufletele lor din asuprire. II El îl va elibera pe sãracul care strigã * ºi pe sãrmanul care nu are ajutor. 13 Va avea milã de cel slab ºi lipsit * ºi va mântui sufletele sãrmanilor. 14 Va rãscumpãra sufletele lor de oprimare ºi violenþã, * ºi sângele lor va fi preþios înaintea lui. 15 Va trãi ºi i se va da din aurul Arabiei. † Se vor ruga pentru el întotdeauna; * toatã ziua îl vor binecuvânta. 16 Va fi belºug de grâne pe pãmânt, * acestea vor undui pe culmile munþilor; roadele sale vor înflori precum Libanul * ºi recolta lor va fi ca iarba pãmântului. 17 Numele lui sã fie binecuvântat în veci, * cât va fi soarele sã dãinuiascã numele lui. În el vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântului * ºi toate popoarele îl vor preamãri. 18 Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeu, † Dumnezeul lui Israel, * singurul care sãvârºeºte minuni! 19 Binecuvântat sã fie în veci numele sãu glorios, * tot pãmântul sã se umple de slava lui. Amin. Amin. Ant. Domnul îi va mântui pe fiii sãracilor, va rãscumpãra sufletele lor din asuprire. 12

Ant. 3 A venit acum mântuirea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

11,17

Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, care locuiþi în ele! Ant. A venit acum mântuirea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. Iac 4,7-8.10 LECTURA SCURTÃ Supuneþi-vã lui Dumnezeu; împotriviþi-vã diavolului ºi el va fugi de la voi; apropiaþi-vã de Dumnezeu ºi el se va apropia de voi. Curãþaþi-vã mâinile, pãcãtoºilor! Purificaþi-vã inimile, voi, cei cu inima împãrþitã! Umiliþi-vã în faþa Domnului ºi el vã va înãlþa! RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Bogatul a cerut o picãturã de apã, el, care nu voise sã-i dea lui Lazãr firimituri de pâine.

Completoriul

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Bogatul a cerut o picãturã de apã, el, care nu voise sã-i dea lui Lazãr firimituri de pâine. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã preamãrim îndurarea lui Dumnezeu, care ne lumineazã cu harul Duhului Sfânt, ca sã rãspândim luminã prin fapte de dreptate ºi de credinþã. Sã-l rugãm, spunând: Dã viaþã, Doamne, poporului rãscumpãrat de Cristos!

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

Dumnezeule, izvorul ºi fãuritorul sfinþeniei, uneºte-i mai strâns cu Cristos, prin misterul euharistic, pe episcopi, pe preoþi ºi pe diaconi, – ca sã creascã necontenit în ei harul primit prin impunerea mâinilor! (Dã viaþã, Doamne, poporului rãscumpãrat de Cristos!) Învaþã-i pe credincioºii tãi sã ia parte cu însufleþire ºi vrednicie la masa cuvântului ºi a trupului lui Cristos, – ca sã pãstreze în viaþa ºi în purtarea lor ceea ce au primit prin credinþã ºi sacrament! Dã-ne harul sã recunoaºtem demnitatea fiecãrui om, amintindu-ne cã este rãscumpãrat cu sângele Fiului tãu, – ca sã respectãm libertatea ºi conºtiinþa fraþilor noºtri! Dã-le oamenilor harul sã-ºi înfrâneze dorinþa nemãsuratã dupã bunuri pãmânteºti – ºi sã le vinã în ajutor celor lipsiþi! Îndurã-te de credincioºii pe care i-ai chemat astãzi la tine din aceastã viaþã – ºi dãruieºte-le fericirea veºnicã! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu iubeºti nevinovãþia ºi o redai pãcãtoºilor care se cãiesc. Îndreaptã spre tine inimile slujitorilor tãi ºi reînnoieºte-le râvna în Duhul Sfânt, ca sã fie statornici în credinþã ºi bogaþi în fapte bune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Completoriul

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine.

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 Îºi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

Joi, sãptãmâna a II-a din Post

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.