JOI SÃPTÃMÂNA A V-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.
Oficiul lecturilor
3
Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cuvântul Domnului este scut pentru toþi cei care sperã în el. Psalmul 17 (18),31-51 Mulþumire Dacã Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastrã? (Rom 8,31). IV 31
Calea lui Dumnezeu este desãvârºitã. † Cuvântul Domnului este lãmurit în foc, * el este scut pentru toþi cei care sperã în el. 32 Cine este Dumnezeu în afarã de Domnul? * Sau cine e stâncã în afarã de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu mã încinge cu tãrie * ºi face desãvârºitã calea mea, 34 el face picioarele mele ca ale cerbului * ºi mã aºazã pe înãlþimi; 35 el învaþã mâinile mele la rãzboi * ºi braþele mele întind arcul de aramã. Ant. Cuvântul Domnului este scut pentru toþi cei care sperã în el. Ant. 2 Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã. V 36
Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale, † dreapta ta mã sprijinã * ºi bunãvoinþa ta m-a ajutat sã cresc.
4
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
37
Ai lãrgit calea sub paºii mei * ºi nu s-au clãtinat gleznele mele. 38 Îi voi urmãri pe duºmani ºi îi voi prinde * ºi nu mã voi întoarce pânã nu-i voi nimici. 39 Îi voi lovi ºi nu vor mai putea sã se ridice, * se vor prãbuºi sub picioarele mele. 40 M-ai încins cu tãrie pentru luptã, * i-ai rãpus pe potrivnicii mei înaintea mea. 41 Pe duºmanii mei i-ai pus pe fugã * ºi pe cei ce mã urãsc i-ai risipit. 42 Au strigat, dar nu era nimeni ca sã îi salveze, * au strigat cãtre Domnul, dar nu le-a dat rãspuns. 43 I-am zdrobit ca pulberea în bãtaia vântului, * ca pe noroiul din uliþe i-am cãlcat. 44 Tu m-ai scãpat de rãzvrãtirea poporului, * m-ai aºezat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoºteam a ajuns sã mã slujeascã; † 45 cu luare-aminte îmi dau ascultare, * fiii strãinilor mã linguºesc; 46 fiii strãinilor ºi-au pierdut vlaga: * ies tremurând din locurile lor de refugiu. Ant. Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã. Ant. 3 Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeul mântuirii mele. VI Viu este Domnul ºi binecuvântatã este stânca mea * ºi preaînãlþat este Dumnezeul mântuirii mele! 48 Dumnezeu este cel care îmi dã revanºa * ºi îmi supune popoarele; 49 el mã elibereazã de duºmanii mei înfuriaþi. † Tu mã înalþi mai presus de duºmanii mei, * tu mã mântuieºti de omul violent. 50 De aceea, Doamne, te voi preamãri înaintea popoarelor * ºi numele tãu în psalmi îl voi cânta. 47
Oficiul lecturilor
5
51
El dã mari izbânzi regelui sãu, † îºi aratã bunãvoinþa faþã de unsul sãu, * faþã de David ºi urmaºii lui pe veci. Ant. Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeul mântuirii mele. V. Cine mediteazã legea Domnului. R. Va da roade la timpul potrivit.
LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei
7,1-10
Melchisedec, modelul preoþiei desãvârºite Fraþilor, 1 Melchisedec, regele Salemului, preot al Dumnezeului preaînalt, a ieºit în întâmpinarea lui Abraham, când acesta se întorcea de la nimicirea regilor, ºi l-a binecuvântat. 2 Acestuia, Abraham i-a dat a zecea parte din toate. Numele lui, tradus, înseamnã mai întâi rege al dreptãþii, apoi ºi rege al Salemului, care înseamnã rege al pãcii. 3 Fãrã tatã, fãrã mamã, fãrã genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârºit al vieþii, fiind asemãnat cu Fiul lui Dumnezeu, el rãmâne preot pentru veºnicie. 4 Observaþi deci cât de mare este acela cãruia patriarhul Abraham i-a dat a zecea parte din pradã! 5 ªi în timp ce aceia dintre fiii lui Levi care au primit preoþia au poruncã dupã lege sã pretindã zeciuiala de la popor, adicã de la fraþii lor, cu toate cã ºi aceºtia se trag din Abraham, 6 acesta, care nu se trage din ei prin genealogie, l-a supus la zeciuialã pe Abraham ºi l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile. 7 Fãrã nici o îndoialã, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 ªi în timp ce aici primesc zeciuialã oameni muritori, acolo este unul despre care se dã mãrturie cã trãieºte. 9 ªi, ca sã spunem aºa, prin Abraham, chiar ºi Levi, care primeºte zeciuialã, este supus la zeciuialã, 10 cãci era încã în trupul tatãlui, când Melchisedec i-a ieºit în întâmpinare.
6
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
RESPONSORIUL
Cf. Gen 14,18; Evr 7,3; cf. Ps 109 (110),4; Evr 7,16 R. Melchisedec, regele Salemului, a oferit pâine ºi vin; cãci era preotul Dumnezeului celui preaînalt, asemenea Fiului lui Dumnezeu, * cãruia Domnul i-a jurat: Tu eºti preot în veci, dupã rânduiala lui Melchisedec. V. Nu dupã prescrierea unei legi trupeºti a devenit preot, ci dupã puterea unei vieþi nemuritoare. * Cãruia Domnul. LECTURA A DOUA Din constituþia dogmaticã despre Bisericã Lumen gentium a Conciliului al II-lea din Vatican (Nr. 9)
Biserica este sacramentul vizibil al unitãþii Iatã, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Iuda ºi cu casa lui Israel un legãmânt nou... Voi pune legea mea înlãuntrul lor, o voi scrie în inima lor, ºi eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu... Toþi mã vor cunoaºte, de la cel mai mic pânã la cel mai mare, spune Domnul (cf. Ier 31,31-34). Cristos a instituit acest nou legãmânt, adicã noua alianþã în sângele sãu (cf. 1Cor 11,23), chemând, dintre iudei ºi pãgâni, o mulþime care sã se contopeascã în unitate, nu dupã trup, ci în duh, ºi care sã fie noul popor al lui Dumnezeu. Într-adevãr, cei care cred în Cristos, renãscuþi nu din sãmânþã pieritoare, ci dintr-una nepieritoare, prin cuvântul Dumnezeului celui viu, nu din trup, ci din apã ºi din Duhul Sfânt, constituie, în sfârºit, un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, popor luat în stãpânire... care odinioarã nu era popor, dar acum este poporul lui Dumnezeu (cf. 1Pt 2,9-10). Acest popor mesianic îl are drept cap pe Cristos, care a fost dat la moarte pentru fãrãdelegile noastre, dar a înviat pentru ca noi sã fim justificaþi (cf. Rom 4,25) ºi
Oficiul lecturilor
7
care, dobândind numele care este mai presus de orice nume, domneºte cu slavã în ceruri. Acest popor se aflã în starea demnitãþii ºi libertãþii fiilor lui Dumnezeu, ºi în fiecare locuieºte Duhul Sfânt ca într-un templu. El are drept lege porunca nouã de a iubi precum însuºi Cristos ne-a iubit. În sfârºit, are drept scop împãrãþia lui Dumnezeu, începutã pe pãmânt de Dumnezeu însuºi, ºi care trebuie sã se rãspândeascã neîncetat, pânã când, la sfârºitul veacurilor, va fi desãvârºitã de el însuºi, când se va arãta Cristos, viaþa noastrã (cf. Col 3,4), ºi ea, creaþia, va fi eliberatã de sclavia stricãciunii, spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu (cf. Rom 8,21). De aceea, poporul mesianic, deºi nu-i cuprinde în fapt pe toþi oamenii ºi nu o datã apare ca o turmã micã, este totuºi, pentru întreg neamul omenesc, un germen puternic de unitate, speranþã ºi mântuire. Stabilit de Cristos în împãrtãºire de viaþã, de iubire ºi de adevãr, este folosit de el ºi ca instrument al mântuirii tuturor ºi este trimis în lumea întreagã ca luminã a lumii ºi sare a pãmântului (cf. Mt 5,12-16). Poporul lui Israel dupã trup, peregrinând prin pustiu, este deja numit Biserica lui Dumnezeu (Neh 13,1; cf. Num 20,4; Dt 23,1 º.u.); la fel, noul Israel, care în veacul acesta e cãlãtor, îndreptându-se spre cetatea viitoare, statornicã (cf. Evr 13,14), este numit Biserica lui Cristos (cf. Fap 20,28), întrucât acesta ºi-a dobândit-o cu sângele sãu, a umplut-o cu Duhul sãu ºi a înzestrat-o cu mijloace potrivite pentru a o uni în mod vizibil ºi social. Dumnezeu i-a chemat laolaltã pe aceia care, prin credinþã, privesc spre Cristos, înfãptuitorul mântuirii ºi principiul unitãþii ºi al pãcii, ºi a constituit Biserica spre a fi, pentru toþi ºi pentru fiecare, sacramentul vizibil al acestei unitãþi mântuitoare. RESPONSORIUL 1Pt 2,9.10; Ps 32 (33),12 R. Voi sunteþi poporul luat în stãpânire, * care odinioarã nu eraþi popor, acum însã sunteþi poporul lui Dum-
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
8
nezeu; voi, care nu aveaþi parte de îndurare, acum însã aþi obþinut îndurarea. V. Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul, poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire, * care odinioarã. Rugãciunea de încheiere Ascultã, Doamne, rugãciunile noastre ºi ocroteºte-ne cu bunãtate pe noi, cei care ne-am pus speranþa în îndurarea ta, pentru ca, spãlaþi de întinarea pãcatelor, sã stãruim într-o viaþã sfântã ºi sã ajungem moºtenitori ai fãgãduinþei tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã;
Laudele
9
Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc aurora. Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu; ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi, * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu.
10
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc aurora. Ant. 2 Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele, spune Domnul. Cântarea
Ier 31,10-14
Bucuria poporului eliberat Isus trebuia sã moarã... pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu (In 11,51-52). 10 Ascultaþi, popoarelor, cuvântul Domnului, * vestiþi-l în insulele îndepãrtate ºi spuneþi: „Cel care l-a împrãºtiat pe Israel, tot el îl va aduna * ºi-l va pãzi aºa cum pãstorul îºi pãzeºte turma”. 11 Cãci Domnul l-a rãscumpãrat pe Iacob, * l-a eliberat din mâna celui mai puternic. 12 Ei vor veni ºi îl vor lãuda pe Muntele Sionului * ºi se vor aduna din toate pãrþile spre bunãtãþile Domnului, spre grâu, spre vin ºi untdelemn, * spre miei ºi spre viþei, ºi vor fi sufletele lor ca o grãdinã bine udatã, * ºi nu vor mai duce lipsã de nimic.
Laudele
11
13
Atunci fecioara se va prinde cu veselie în horã, * se vor bucura tinerii ºi bãtrânii împreunã. „Voi schimba jalea lor în bucurie, * îi voi mângâia ºi-i voi înveseli dupã necazul lor. 14 Voi îmbãta sufletele preoþilor de belºug * ºi poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele”. Ant. Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele, spune Domnul. Ant. 3 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda, în cetatea Dumnezeului nostru. † Psalmul 47 (48) Aducere de mulþumire pentru mântuirea poporului M-a rãpit în duh pe un munte înalt... ºi mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul (Ap 21,10). 2 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda * în cetatea Dumnezeului nostru. 3 † Muntele sãu cel sfânt este cea mai frumoasã înãlþime, * bucuria întregului pãmânt. Muntele Sion, în partea de miazãnoapte, * este cetatea marelui rege. 4 Dumnezeu, în palatele sale, * este cunoscut ca un loc de refugiu. 5 Cãci iatã, regii s-au aliat, * au înaintat împreunã; 6 dar abia au vãzut ºi au rãmas înmãrmuriþi, * cuprinºi de groazã, au luat-o la fugã. 7 I-a apucat tremuratul acolo, * dureri ca ale celei ce naºte. 8 A fost ca vântul de la rãsãrit, * care sfãrâmã corãbiile din Tarºiº. 9 Tot ce auzisem, aºa am vãzut în cetatea Domnului oºtirilor, † în cetatea Dumnezeului nostru; * Dumnezeu a întãrit-o pentru totdeauna.
12
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
10
Ne amintim de bunãtatea ta, Dumnezeule, * în mijlocul templului tãu. 11 Ca ºi numele tãu, Dumnezeule, † slava ta se întinde pânã la marginile pãmântului; * dreapta ta este plinã de dreptate. 12 Sã se veseleascã Muntele Sionului † ºi sã tresalte de bucurie fiicele lui Iuda * pentru judecãþile tale! 13 Cutreieraþi Sionul, mergeþi împrejurul lui, * numãraþi turnurile sale; 14 admiraþi zidurile sale, † cercetaþi-i palatele, * ca sã povestiþi generaþiilor viitoare: 15 pentru cã acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru † în veci ºi în vecii vecilor, * el ne va cãlãuzi pânã dincolo de moarte. Ant. Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda, în cetatea Dumnezeului nostru. LECTURA SCURTÃ Evr 2,9b-10 Vedem cã Isus, pentru cã a suferit moartea, este încununat cu mãrire ºi cinste, întrucât, prin harul lui Dumnezeu, el a suferit moartea pentru fiecare om. Într-adevãr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate ºi prin care existã toate, care voia sã ducã mulþi fii la mãrire, sã-l desãvârºeascã prin suferinþã pe iniþiatorul mântuirii lor. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Isus zicea cãtre mulþimea iudeilor ºi cãtre mai-marii preoþilor: Cel care este de la Dumnezeu ascultã cuvintele lui Dumnezeu. De aceea voi nu le ascultaþi, pentru cã nu sunteþi de la Dumnezeu.
Laudele
13
CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus zicea cãtre mulþimea iudeilor ºi cãtre maimarii preoþilor: Cel care este de la Dumnezeu ascultã cuvintele lui Dumnezeu. De aceea voi nu le ascultaþi, pentru cã nu sunteþi de la Dumnezeu.
14
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l lãudãm pe Cristos, Domnul nostru, care s-a arãtat ca lumina lumii, ca sã nu umblãm în întuneric, ci sã avem lumina vieþii. Sã-l rugãm cu umilinþã: Cuvântul tãu sã fie luminã pentru paºii noºtri! Dumnezeule preabun, dã-ne harul sã înaintãm astãzi în imitarea ta, – pentru ca ceea ce s-a prãbuºit în Adam sã fie ridicat iarãºi, prin tine! Dãruieºte-ne cuvântul tãu ca luminã pentru paºii noºtri, – pentru ca, sãvârºind adevãrul, sã creºtem prin toate în iubirea ta! Învaþã-ne sã lucrãm cu fidelitate spre binele tuturor, pentru numele tãu, – ca familia umanã sã fie tot mai mult luminatã prin Bisericã! Dã-ne harul ca, prin convertire sincerã, sã creºtem mereu în prietenia ta – ºi sã ispãºim jignirile aduse înþelepciunii ºi bunãtãþii tale! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Ascultã, Doamne, rugãciunile noastre ºi ocroteºte-ne cu bunãtate pe noi, cei care ne-am pus speranþa în îndurarea ta, pentru ca, spãlaþi de întinarea pãcatelor, sã stãruim într-o viaþã sfântã ºi sã ajungem moºtenitori ai fãgãduinþei tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Ora medie
15
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),17-24 III (Ghimel) Fã bine slujitorului tãu, ca sã rãmân în viaþã * ºi sã pãzesc cuvântul tãu. 18 Deschide-mi ochii ca sã vãd * minunãþiile legii tale! 19 Eu sunt strãin pe pãmânt: * sã nu ascunzi de mine poruncile tale! 20 Sufletul meu se consumã într-una * de dorul judecãþilor tale. 17
16
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
21
Tu îi mustri pe cei mândri, pe cei blestemaþi * care se abat de la hotãrârile tale. 22 Ia de la mine ocara ºi defãimarea, * cãci am pãzit învãþãturile tale. 23 Chiar dacã cei puternici se pun împotriva mea, * totuºi slujitorul tãu se gândeºte la orânduirile tale. 24 Învãþãturile tale sunt desfãtarea mea, * îndreptãrile tale sunt sfãtuitorii mei. Psalmul 24 (25) Rugãciune pentru iertare ºi mântuire Speranþa nu înºalã (Rom 5,5). I Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu, * 2 Dumnezeul meu, mã încred în tine; sã nu fiu fãcut de ruºine, * ca sã nu râdã de mine duºmanii mei. 3 Toþi cei care se încred în tine * nu vor fi fãcuþi de ruºine. Vor fi fãcuþi de ruºine * cei care te trãdeazã pentru lucruri de nimic. 4 Fã-mi cunoscute, Doamne, cãile tale, * ºi învaþã-mã cãrãrile tale. 5 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu ºi învaþã-mã, † cãci tu eºti Dumnezeul mântuirii mele * ºi pe tine te-am aºteptat ziua întreagã. 6 Aminteºte-þi, Doamne, de îndurãrile tale † ºi de faptele milostivirii tale, * cãci ele sunt veºnice. 7 Nu-þi aduce aminte de pãcatele tinereþii mele * ºi de fãrãdelegile mele; adu-þi aminte de mine în îndurarea ta, * pentru bunãtatea ta, Doamne. 8 Domnul este bun ºi drept, * el aratã pãcãtoºilor calea; 9 îi face pe cei sãraci sã umble dupã dreptate, * îi învaþã pe cei smeriþi cãile sale. 1
Ora medie
17
10
Toate cãile Domnului sunt adevãr ºi îndurare* pentru cei ce pãzesc legãmântul ºi legile sale. 11 Pentru numele tãu, Doamne, * iartã-mi pãcatul meu pentru cã este mare. II Cine este omul care se teme de Domnul? * Lui îi aratã calea pe care s-o aleagã. 13 Sufletul lui va locui în fericire * ºi urmaºii lui vor moºteni pãmântul. 14 Domnul descoperã taina sa celor care se tem de el * ºi îi învaþã legãmântul sãu. 15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, * cãci el scoate din laþ picioarele mele. 16 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, * cãci sunt singur ºi nefericit. 17 Elibereazã de neliniºte inima mea, * scoate-mã din necazurile mele. 18 Priveºte la umilirea ºi la truda mea * ºi iartã-mi toate pãcatele. 19 Vezi cã duºmanii mei se înmulþesc * ºi cu urã înverºunatã mã urãsc. 20 Pãzeºte sufletul meu ºi mântuieºte-mã; * sã nu fiu fãcut de ruºine pentru cã mi-am pus speranþa în tine. 21 Nevinovãþia ºi dreptatea sã mã ocroteascã * pentru cã am sperat în tine. 22 Elibereazã-l, Dumnezeule, pe Israel * din toate strâmtorãrile sale. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. 12
LECTURA SCURTÃ Evr 7,26-27 Într-adevãr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fãrã patã, separat de pãcãtoºi, mai presus de ceruri; el nu are nevoie, ca marii preoþi, sã aducã jertfã în fiecare zi, mai întâi pentru pãcatele proprii ºi
18
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
apoi pentru cele ale poporului: Isus Cristos, Domnul nostru, a fãcut aceasta o datã pentru totdeauna, jertfindu-se pe sine însuºi. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Ascultã, Doamne, rugãciunile noastre ºi ocroteºte-ne cu bunãtate pe noi, cei care ne-am pus speranþa în îndurarea ta, pentru ca, spãlaþi de întinarea pãcatelor, sã stãruim într-o viaþã sfântã ºi sã ajungem moºtenitori ai fãgãduinþei tale. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând.
Vesperele
19
Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Am strigat cãtre tine, Doamne, ºi tu m-ai vindecat; în veac te voi preamãri. Psalmul 29 (30) Recunoºtinþã pentru salvarea de la moarte Cristos îi mulþumeºte Tatãlui dupã învierea sa glorioasã (Cassiodor). 2 Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat * ºi n-ai lãsat pe vrãjmaºii mei sã râdã de mine. 3 Doamne, Dumnezeul meu, eu am strigat cãtre tine * ºi tu m-ai vindecat. 4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinþa morþilor, * tu mi-ai dat viaþã ca sã nu cobor în mormânt. 5 Cântaþi Domnului, voi, credincioºii lui, * preamãriþi memoria sfinþeniei sale! 6 Cãci mânia lui þine o clipã, * dar îndurarea lui þine toatã viaþa. Seara intrã în casã plânsul* iar dimineaþa, bucuria. 7 Iar eu, în bunãstarea mea, am zis: * „Nu mã voi clãtina în veac!” 8 Doamne, în bunãvoinþa ta, m-ai aºezat pe un munte puternic; † dar când þi-ai întors faþa de la mine, * am fost cuprins de spaimã. 9 Cãtre tine, Doamne, am început sã strig * ºi de la Dumnezeul meu am cerut îndurare.
20
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
10
Ce câºtig ai avea din sângele meu, * de-aº coborî în adâncuri? Oare te va lãuda þãrâna * ºi va vesti adevãrul tãu? 11 Ascultã-mã, Doamne, ai milã de mine! * Doamne, fii tu ajutorul meu! 12 Tu ai schimbat plânsul meu în dans, † mi-ai sfâºiat haina de pocãinþã * ºi m-ai încins cu bucurie, 13 pentru ca sufletul meu sã-þi cânte fãrã încetare. * Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voi preamãri! Ant. Am strigat cãtre tine, Doamne, ºi tu m-ai vindecat; în veac te voi preamãri. Ant. 2 Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã pãcatul. Psalmul 31 (32) Fericit cel cãruia i s-au iertat fãrãdelegile David îl numeºte fericit pe omul cãruia Dumnezeu îi dã justificarea fãrã fapte (Rom 4,6). 1 Fericit este cel cãruia i s-a iertat fãrãdelegea, * cãruia i s-a acoperit pãcatul! 2 Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã greºeala * ºi în sufletul cãruia nu este prefãcãtorie. 3 Câtã vreme am tãcut, mi se topeau oasele * ºi gemeam ziua întreagã. 4 Zi ºi noapte apãsa peste mine mâna ta, * vlaga mi se usca în dogoarea verii. 5 Eu þi-am mãrturisit pãcatul meu, * nu þi-am ascuns fãrãdelegea mea. Am zis: „Voi mãrturisi Domnului fãrãdelegile mele”. * ªi tu ai iertat vinovãþia pãcatului meu. 6 De aceea te roagã orice credincios * în timpul strâmtorãrii. Chiar de s-ar dezlãnþui potop de ape, * la el nu vor ajunge.
Vesperele
21
7
Tu eºti pentru mine un loc de scãpare, † tu mã scoþi din strâmtorare, * mã înconjori cu cântãri de bucurie pentru eliberare. 8 Îþi voi da înþelepciune † ºi îþi voi arãta calea pe care sã mergi; * voi aþinti ochii mei asupra ta. 9 Nu fiþi asemenea calului ºi catârului, lipsiþi de pricepere, * ale cãror fãlci le strângi cu zãbalã ºi frâu, altfel nu vin dupã tine. 10 De multe dureri are parte cel rãu, * dar pe cel care nãdãjduieºte în Domnul îndurarea îl va înconjura. 11 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul ºi veseliþi-vã! * Strigaþi de bucurie, toþi cei curaþi cu inima. Ant. Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã pãcatul. Ant. 3 Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, 11,17
22
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, care locuiþi în ele! Ant. Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi toate popoarele îi vor sluji. Evr 13,12-15 LECTURA SCURTÃ Isus, pentru a sfinþi poporul prin propriul sãu sânge, a suferit în afara porþii. Prin urmare, sã ieºim în întâmpinarea lui în afara taberei, purtând ocara lui. Pentru cã noi nu avem aici o cetate stãtãtoare, ci o cãutãm pe aceea care trebuie sã vinã. Aºadar, sã-i oferim lui Dumnezeu prin el o jertfã de laudã continuã, adicã rodul buzelor care mãrturisesc numele lui. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Nu ai încã cincizeci de ani ºi l-ai vãzut pe Abraham? Adevãr vã spun, înainte ca Abraham sã fi fost, eu sunt. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,
Vesperele
23
49
cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Nu ai încã cincizeci de ani ºi l-ai vãzut pe Abraham? Adevãr vã spun, înainte ca Abraham sã fi fost, eu sunt. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Cristos Domnul ne-a dat porunca cea nouã a iubirii faþã de aproapele. Sã-l rugãm cu stãruinþã: Doamne, sporeºte în poporul tãu iubirea! Învãþãtorule bun, învaþã-ne sã te iubim pe tine în fraþii noºtri – ºi în ei sã-þi facem bine þie! Tu, care, pe cruce, ai cerut iertare de la Tatãl pentru cei care te chinuiau, – dã-ne harul sã-i iubim pe duºmanii noºtri ºi sã ne rugãm pentru cei care ne prigonesc! Prin taina trupului ºi sângelui tãu, sporeºte-ne iubirea, tãria ºi încrederea; – dã putere celor slabi, mângâie pe cei întristaþi ºi dã speranþã celor aflaþi în agonie!
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
24
Cristoase, lumina lumii, care i-ai dãruit orbului din naºtere sã vadã lumina, dupã spãlare, (Doamne, sporeºte în poporul tãu iubirea!) – lumineazã pe catecumeni prin apa Botezului ºi prin cuvântul vieþii! Pe cei rãposaþi îndestuleazã-i cu iubirea ta veºnicã – ºi numãrã-ne ºi pe noi, alãturi de ei, printre aleºii tãi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Ascultã, Doamne, rugãciunile noastre ºi ocroteºte-ne cu bunãtate pe noi, cei care ne-am pus speranþa în îndurarea ta, pentru ca, spãlaþi de întinarea pãcatelor, sã stãruim într-o viaþã sfântã ºi sã ajungem moºtenitori ai fãgãduinþei tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine,
Completoriul
25
Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima.
26
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
8
Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. 1Tes 5,23 LECTURA SCURTÃ Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
32
luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.
Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!
Joi, sãptãmâna a V-a din Post
28 Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.